Sunteți pe pagina 1din 67

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

PROGRAM Phare TVET RO 0108.01

CURRICULUM
pentru clasa a IX-a

ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII


DOMENIUL AGRICULTURĂ

2004
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Şcoala de Arte şi Meserii


Clasa a IX-a

Aria curriculară Tehnologii

Domeniul: Agricultură

Modulul I. Agrotehnică

Total ore / an: 200


din care: laborator tehnologic 78
instruire practică 90

Modulul II. Zootehnie


Total ore / an: 158
din care: laborator tehnologic 54
instruire practică 72

Modulul III. Agregate şi instalaţii folosite în agricultură

Total ore / an: 92


din care: laborator tehnologic 30
instruire practică 30

Modulul IV. Ecologie

Total ore / an: 30


din care: laborator tehnologic 30
instruire practică

Total ore / an: 15 ore săpt. x 32 săptămâni / an = 480 ore

Curriculum în dezvoltare locală:


CDL: 2 ore săpt. x 32 săptămâni / an = 64 ore
Practică comasată: 30 ore / săpt. x 4 săptămâni / an = 120 ore

TOTAL 664 ore / an

2
ALCATUIREA MODULELOR CLASA a IX-a
MODUL I MODULII MODUL III MODUL MODUL V Verificare
UNITATEA DE Agrotehnica Zootehnie Agregate şi IV Practică CDL
COMPETENŢÂ COMPETENŢA instalaţii Ecologie comasată
folosite în
agricultură
1.1 Citeşte si utilizează documente  
1. Comunicare si simple;
numeraţie 1.2 Participă la discuţii pe un subiect  
simplu;
1.3 Elaborează o prezentare scurta pe  
un subiect dat.
5.1 Numeşte factorii de risc şi bolile  
5. Igiena şi profesionale la locul de muncă
securitatea muncii 5.2 Aplică regulile de igienă  
individuală a muncii.
5.3 Aplică normele de securitate şi  
sănătate la locul de muncă, precum şi
normele de prevenire şi stingere a
incendiilor.
5.4 Acordă primul ajutor în caz de  
accident
6. Lucrul în echipă 6.1. Îşi precizează poziţia într-o echipă  
de lucru pe baza activităţilor
desfăşurate.
6.2. Îşi asumă rolurile care îi revin în  
echipă.
6.3. Colaborează cu membrii echipei  
pentru îndeplinirea sarcinilor.
7. Organizarea 7.1 Asigură ordinea şi curăţenia la locul  
locului de muncă de muncă.
7.2 Aplică principiile ergonomice în  
organizarea locului de muncă.
7.3 Foloseşte instrucţiunile de lucru  
pentru îndeplinirea sarcinilor.
10.1 Identifica probleme simple  
10. Rezolvarea de
10.2. Alcătuieşte şi aplică un plan de  
probleme
rezolvare a unei probleme simple
10.3. Verifică rezultatele obţinute în  
urma aplicării planului de rezolvare a
unei probleme simple

3
12.1 Identifică elemente de  
12. Factorii climatici climatologie
şi edafici 12.2 Identifică principalele însuşiri  
fizice şi chimice ale solului
12.3 Utilizează instrumente necesare  
pentru determinarea principalilor
factori climatici şi edafici
12.4 Identifică principalele tipuri de  
sol
13.1 Identifică principalele lucrări de  
bază ale solului şi de pregătire a patului
13.Pregătirea solului germinativ
şi înfiinţarea 13.2 Execută lucrările manuale de  
culturilor pregătire a patului germinativ
13.3 Participă la înfiinţarea culturilor  
prin semănat
13.4 Participă la înfiinţarea culturilor  
agricole prin plantare
14.1 Aplică lucrări manuale de  
14 Întreţinerea şi îngrijire la unele specii de plante
recoltarea culturilor 14.2 Execută recoltarea manuală la  
unele specii de plante
14.3.Participă în echipa de lucru pentru  
recoltarea semimecanizată a unor
culturi
15 Depozitarea şi 15.1 Condiţionează produsele  
valorificarea agricole
producţiei vegetale 15.2 Participă la depozitarea  
produselor agricole
15.3 Participă la valorificarea  
produselor agricole
16.1 Prezintă aparatul digestiv la  
16. Hrănirea animale;
animalelor 16.2 Identifică sortimentele de furaje  
folosite pe specii şi categorii de
animale;
16.3 Prelucrează şi conservă  
nutreţurile
16.4 Execută hrănirea pe specii şi  
categorii de animale

4
17.1 Identifică principalele specii de  
animale domestice;
17. Îngrijirea şi 17.2 Identifică aspectele de exterior ale  
întreţinerea animalelor;
animalelor 17.3 Execută lucrări de îngrijire a  
animalelor;
17.4 Efectuează lucrări de igienizare a  
adăposturilor;
17.5 Recunoaşte sistemele de  
întreţinere a animalelor;
18.1 Recunoaşte tractoarele utilizate în  
18. Recunoaşterea agricultură
agregatelor şi 18.2. Recunoaşte maşinile pentru  
instalaţiilor folosite pregătirea solului, semănat şi plantat.
în agricultură 18.3. Recunoaşte maşinile şi instalaţiile  
zootehnice
18.4 Descrie maşinile agricole folosite  
pentru îngrijirea
şi recoltarea culturilor agricole.
20.1 Defineşte componentele  
20. Elemente de ecosistemului
ecologie 20.2 Defineşte tipurile de relaţii între  
componentele ecosistemului
20.3 Identifică tipurile de ecosisteme:  
acvatice, urbane, rurale,
agroecosisteme

5
AUTORI:

Modulul I - Agrotehnica
Matei Monica - profesor inginer, grad did. I Grupul Şcolar Agricol Valea Călugărească
Gaşpar Angela – profesor inginer, grad did. II Grupul şcolar agricol Fălticeni

Modulul II - Zootehnie
Moisiu Maria – profesor, doctor în med vet., grad. did. I Grup Şcolar Agricol Palas Constanţa
Patape Marioara – profesor inginer. grad. did. I Grup Şcolar Agricol Palas Constanţa

Modulul III – Agregate şi instalaţii folosite în agricultură


Ilie Maria – profesor inginer.def. Grup Şcolar Agricol Palas Constanţa
Gheorghieş Eugenia - profesor inginer grad. did.I Colegiul Tehnic ,,Carol I” Târgu Neamţ

Modulul IV– Ecologie


Matei Monica - profesor inginer, grad did. I Grupul Şcolar Agricol Valea Călugărească
Gaşpar Angela – profesor inginer, grad did. II Grupul şcolar agricol Fălticeni

Modulul V – Practica comasată


Petre Angela – profesor inginer, grad. did. I Grup Şcolar Agricol Ciorogârla
Duculescu Antoaneta - profesor inginer, grad. did. I Grup Şcolar Agricol Curtea de Argeş
MODULUL I - AGROTEHNICA

I. Notă introductivă

Asigurarea creşterii cantitative şi calitative a producţiei agricole, vegetale şi animale, prin


valorificarea potenţialului productiv naţional şi aplicarea unor sisteme de agricultură ecologocă
stimulându-se creşterea performanţelor producătorilor agricoli şi a competitivităţii produselor
agroalimentare româneşti, pe piaţa internă şi internaţională se realizează prin pregătirea forţei de
muncă la nivelul standardelor europene.
Agricultura, ramură prioritară a economiei naţionale, cuprinde două domenii de bază,
cultura plantelor şi creşterea animalelor.
Ţinând cont de acestea, pentru nivelul unu se pregătesc următoarele calificări:
• lucrător în cultura plantelor
• lucrător în creşterea animalelor
• lucrător în gospodăria agroturistică
Structura de pregătire are o formă arborescentă cu o pregătire de bază în clasa a-IX-a şi cu
trei pregătiri generale în clasa a-X-a, în care se definitivează cele trei calificări de nivelul unu.
Modulul Agrotehnică, este integrat în pregătirea generală, clasa a-IX-a, pentru cele trei calificări
din domeniul agricultură.
Modulul Agrotehnică este constituit din agregarea următoarelor unităţi de competenţă:
Competenţe cheie:
• Comunicare şi numeraţie,
• Igiena şi securitatea muncii,
• Lucrul în echipă,
• Organizarea locului de muncă,
• Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă,
• Rezolvarea de probleme.
Competenţe tehnice generale:
• Factorii climatici şi edafici
• Pregătirea solului şi înfiinţarea culturilor
• Intreţinerea şi recoltarea culturilor
• Depozitarea şi valorificarea producţiei agricole

7
Modulul Agrotehnică ocupă poziţia unu în cadrul pregătirii de bază de la clasa a -IX –a.

Ruta curriculară a pregătirii în domeniul agricultură pentru nivelul 1

Pregătire generelă Pregătire generală Pregătire generală


în în creşterea în gospopdăria
cultura plantelor animalelor agroturistică
Clasa a X-a Clasa a X-a Clasa a X-a

Pregătire generală
Clasa a IX-a
Modulul Agrotehnică este constituit din agregarea a patru unităţi de competenţă tehnică
generale şi a unei unităţi de competenţă cheie. Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii
dintre competenţele individuale şi conţinuturi.
În programa şcolară, fiecărei unităţi de competenţă îi corepund competenţele individuale
formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor individuale ) cheie,
tehnice generale, tehnice specializate ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă
în vederea realizării conţinuturilor, sau îşi poate alege alte activităţi adecvate condiţiilor concrete
din clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării didactice,
trebuie lecturat cu atenţie sporită modul de parcurgere în ordinea cronologică a conţinutului
prezentat în aliniatul 1 al capitolului V – Sugestii metodologice.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care
sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de
evaluare ale performanţelor elevului.
Î n continuare exemplificăm modul de agrgare al competenţelor.
O competenţă de la abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la unităţile tehnice
specializate prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care reprezintă de fapt conţinuturile
necesare formării competenţelor.

8
Exemplu pentru modulul Agrotehnică

Unitatea de competenţă Competenţa Conţinutul


6. Lucru în echipă 6.3. Colaborează cu - operaţii şi procese de
membrii echipei rutină executate sub
14. Intreţinerea şi recoltarea pentru îndeplinirea supraveghere, la
culturilor sarcinilor. lucrările de combatere a
buruienilor, bolilor şi
14.1 Aplică lucrări dăunătorilor
manuale de îngrijire
la unele specii de
plante

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

Abilităţi cheie Unităţi tehnice generale

6. Lucru în echipă 12. Factorii climatici şi edafici


13. Pregătirea solului şi înfiinţarea culturilor
14. Intreţinerea şi recoltarea culturilor
15.Depozitarea şi velorificarea producţiei
vegetale

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de Conţinuturi tematice


Competenţe individuale
competenţă
6. Lucru în echipă 6.3. Colaborează cu membrii - operaţii şi procese de rutină
echipei pentru îndeplinirea executate sub supraveghere, la
sarcinilor. lucrările de combatere a
14. Intreţinerea şi 14.1 Aplică lucrări manuale de buruienilor, bolilor şi
recoltarea îngrijire la unele specii de dăunătorilor
culturilor plante
- elemente meteorologice
12. Factorii climatici şi 12.1 Identifică elemente de - reglarea factorilor prin
edafici climatologie lucrari agrotehnice
- programe pe calculator utilizate
pentru prognoza meteo

9
12.2 Identifică principalele - însuşirile solului: textură,
însuşiri fizice şi chimice ale structură, reacţia solului,
solului - materiale utilizate pentru
determinarea însuşirilor solului
12.3 Utilizează instrumente - instrumente pentru determinarea
12. Factorii climatici şi necesare pentru factorilor climatici şi edafici
edafici determinarea principalilor - măsurători
factori climatici şi edafici
12.4 Identifică principalele - tipuri de sol
tipuri - orizonturi şi profiluri de sol
de sol - materiale utilizate pentru
executarea unui profil şi
recunoaşterea solului
- tipuri de îngrăşăminte;
13.1 Identifică principalele lucrări identificare organoleptică
de bază ale solului şi de pregătire - metode de aplicare a
a patului germinativ îngrăşămintelor
- lucrările solului
- lucrări executate manual: săpat,
13.2 Execută lucrările manuale de mărunţit solul, nivelat.
pregătire a patului germinativ - unelte utilizate: cazma, sapă,
greblă, sfoară, tasator.
- echipament de lucru specific.
- indici de calitate ai seminţelor:
puritate, germinaţie, masa a
1000 de boabe.
- metode de semănat: în rânduri
13. Pregătirea solului şi 13.3 Participă la înfiinţarea dese, în rânduri rare, prin
înfiinţarea culturilor culturilor prin semănat împrăştire, în cuiburi.
- situaţii în care se seamănă
manual pe suprafeţe mici,
grădini, răsadniţe.
- materiale, unelte, şi maşini
folosite.
- echipament de lucru specific.
- material de plantat: bulbi,
tuberculi, răsad, viţe altoite,
pomi altoiţi, stoloni.
13.4 Participă la înfiinţarea - metode de plantat.
culturilor agricole prin plantare - unelte şi maşini ztilizate.
- lucrări de pregătire a
materialului: sortare, fasonare,
mocirlire.
- echipament de lucru specific.

9
14.2 Execută recoltarea - metode de recoltare
manuală la unele specii de - unelte şi materiale folosite la
14. Intreţinerea şi plante recoltarea manuală
recoltarea
culturilor
14.3. Participă în echipa - unelte şi maşini (organe active)
de - operaţii manuale la recoltarea
lucru pentru recoltarea divizată
semimecanizată a unor
culturi
- metode de uscare: expunere la
soare, lopătare, în magazii cu
15.1 Condiţionează produsele instalaţii de uscare.
agricole - materiale utilizate: lopeţi, saci,
etichete, sfoară, lăzi.
15. Depozitarea şi - maşini şi instalaţii: vânturători şi
valorificarea producţiei instalaţii de uscare ITUB.
vegetale
- spaţii de depozitare
15.2 Participă la depozitarea - lucrări de pregătire a spaţiilor
produselor agricole - unelte, maşini şi instalaţii
- operaţii manuale

- operaţii de pregătire pentru


valorificare
15.3 Participă la valorificarea - materiale utilizate
produselor agricole - metode de valorificare

IV. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare:

Proiectarea curriculumului şcolar pentru nivelul unu, s-a făcut după un model nou centrat
pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării programei a stat Standardul de Pregătire Profesională, care are
următoarea structură:
• Unitatea de competenţă,
• Nivelul,
• Valoarea creditului,
• Competenţe,
• Criterii de performanţă,
• Condiţii de aplicabilitate

10
• Probe de evaluare.
Prin calificările de la nivelul unu, elevii trebuie să dabândească abilităţi şi cunoştinţe
generale despre domeniul de pregătire care să le permită să continue pregătirea la nivelul doi, sau
să se integreze pe piaţa muncii.
Pentru acest lucru o pondere mare în pregătirea elevilor o au formarea abilităţilor cheie în
comunicare, în igienă şi securitatea muncii, în lucrul în echipă, în organizarea şi pregătirea pentru
integrare la locul de muncă şi în rezolvarea de probleme.
Pentru aplicarea curriculumului, procesul de predare - învăţare trebuie să fie focalizat pe
formarea competenţelor cheie, competenţelor tehnice generale şi competenţelor tehnice
specializate, cerute de nivelul de formare şi de calificarea lucrător în cultura plantelor.
Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea celor mai adecvate metode, în care
activitatea didactică este centrată pe elev.
Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese
pentru fiecare unitate de conţinut, acelea care conduc la formarea competenţei specifice
conţinutului.
Metode ca studiul de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, jocul de rol,
turul galeriilor, mozaicul, lucrul pe staţiuni au eficienţă maximă în procesul de învăţare, permit
agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice generale şi cele tehnice specializate, stimulează
gândirea logică, cauzală, analitică, ca şi imaginaţia şi creativitatea elevilor.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura care se formează competenţele cheie, competenţele
tehnice specializate din standardul de pregătire profesională. . Se pot utiliza diferite metode de
evaluare care să confere caracterul formativ al evaluării, folosind pe lângă metodele clasice şi
metodele alternative ca : observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul
elevului. Autoevaluarea este una din metode care capătă o extindere tot mai mare datorită
faptului că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează propunerile.
Metodele de evaluare utilizate, beneficiează de o serie de instrumente care trebuie elaborate în
corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare introduse în standardul de pregătire
profesională

V. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi.

11
Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele
tehnice specializate se formează prin instruire practică, laborator tehnologic şi instruire
teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate
pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru
cele trei tipuri de instruire.
Pentru pregătirea practică la modulul Agrotehnică sunt alocate un număr de 168 ore care sunt
repartizate astfel: laborator tehnologic 78 ore şi instruire practică 90 ore.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate
tehnică, iar orele de instruirea practică se efectuează de către maistrul instructor.

Prezentăm în continuare modul de parcurgere a conţinutului:


Nr. de ore alocate
Tema Laborator Instruire
Teorie
tehnologic practică
- elemente meteorologice 3 6 6
- reglarea factorilor prin
lucrari agrotehnice
- programe pe calculator utilizate pentru prognoza
meteo

- însuşirile solului: textură, structură, reacţia 4 6 6


solului,
- materiale utilizate pentru determinarea însuşirilor
solului

- tipuri de sol
- orizonturi şi profiluri de sol 4 6 6
- materiale utilizate pentru executarea unui profil şi
recunoaşterea solului

- instrumente pentru determinarea factorilor


climatici şi edafici
- măsurători 2 6 6

- tipuri de îngrăşăminte; identificare organoleptică 4 12 18


- metode de aplicare a îngrăşămintelor
- lucrările solului

12
- indici de calitate a seminţelor
- metode de semănat
- materiale, unelte şi maşini pentru semănat 4 15 18
- indici de calitate a materialului pentru plantat
- metode de plantat
- unelte şi materiale folosite la plantat
- pregătirea pentru plantat şi plantarea manuală

- lucrări de îngrijire a culturilor 6 15 18


- specii de buruieni din culturile agricole
- combaterea buruienilor
- bolile şi dăunătorii culturilor agricole
- combaterea bolilor şi dăunătorilor
- irigarea culturilor
- metode de recoltare 3 6 6
- unelte şi materiale folosite la recoltarea manuală

- unelte şi maşini (organe active)


- operaţii manuale la recoltarea divizată

- spaţii de depozitare 2 6 6
- lucrări de pregătire a spaţiilor
- unelte, maşini şi instalaţii
- operaţii manuale

- operaţii de pregătire pentru valorificare


- materiale utilizate
- metode de valorificare
Total ore 32 78 90

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, ramânând la latitudinea profesorului să


facă distribuţia în funcţie de specificul zonei, resursele materiale ale şcolii şi ale agentului
economic.

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / invăţare.


Întreg demersul didactic depus de profesor în procesul de predare-învăţare, trebuie să fie
focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale cerute de
calificarea lucrător în cultura plantelor.

13
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice,
prin folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.
Fiecare lecţie beneficiază de folosirea a două, trei metode, în funcţie de ce se doreşte a se
forma, precum şi de mijloacele didactice adecvate.
Exemplificăm printr-o lecţie prin care se vizează formarea competenţei de a identifica
principalele tipuri de soluri existente în zonă, metoda dominantă utilizată fiind studiul de caz În
proiectarea lecţiei profesorul trebuie să elaboreze fişe de documentare, fişe de lucru pentru
fiecare examinare şi determinare, precum şi probe de evaluare şi autoevaluare. Fişele de
documentare şi fişele de lucru se administrează elevilor în funcţie de forma de activitate ( pe
grupe 5-6 elevi). In funcţie de resursele materiale existente, se echipează fiecare grupă cu cu
uneltele necesare pentru evidenţierea profilului de sol şi se repartizează grupele în diferite sole.
Elevii sunt solicitaţi să citească conţinutul fişelor şi să execute operaţiile în ordinea expusă, astfel
activitatea este transferată de la profesor care nu mai face nici-o expunere, la elevi, care sunt puşi
în situaţia să se documenteze, să observe , să descopere, să diferenţieze orizonturile A, B, C pe
profilele executate, pe o adâncime de 1,5 m până la roca mamă, formându-şi astfel competenţa
tehnică generală de identificare, dar şi competenţa cheie de comunicare. Menirea profesorului
într-o astfel de lecţie este să supravegheze, să dirijeze, să îndrume şi să intervină în stabilirea
diferenţelor şi asemănărilor dintre cele 4 profile de sol executate. Metodele folosite în acest caz
sunt observarea, în mod deosebit descoperirea şi exerciţiul.
Concretizând cele expuse, sugerăm pentru identificarea profilelor de sol următorul
scenariu didactic:
• Se împarte clasa pe grupe de 5-6 elevi.
• Se echipează fiecare grupă cu uneltele necesare pentru evidenţierea profilului de sol.
• Se repartizează grupele în diferite sole.
• Elevii delimitează dimensiunile unui profil de sol şi începe să sape şi să îndepărteze solul
dislocat până la adâncimea de 1,5 m.
• Pe baza fişelor de documentare elevii delimitează orizonturile A, B, C pe profilele executate
până la roca mamă. Elevii observă şi interpretează dirijat de către profesor, diferenţele şi
aemănările dintre cele 4 profile de sol.
Propunem un exemplu de fişă de lucru:

14
Executarea unui profil de sol
Etape Materiale Operaţii care se execută
necesare
Delimitarea suprafeţei -parcele - se parcelează o suprafaţă de teren
- ruletă dreptunghiulară cu dimensiunile 1/1,5
- cazmale
Evidenţierea orizontului A - cazmale - se fixează cazmaua cu piciorul la un unghi de
45º faţă de sol
- se apasă puternic cu păiciorul
- se îndepărtează solul decapat
- se continuă decopertarea pe suprafaţa parcelată
- se îndepărtează solul corespunzător orizontului
A (adâncimea 20 cm)
Evidenţierea orizontului B - cazmale - se continuă săpătura în adâncime până la 40-80
cm, pentru punerea în evidenţă a orizontului B
Evidenţierea orizontului C - cazmale - se continuă săpătura în adâncime până la 1-2
cm îndepărtând permanent solul decupat şi
creând spaţiul pentru lucrător şi studiul profilului
Caracterizarea - fişa de - se apreciază culoarea, textura, structura,
orizonturilor observaţie resturile vegetale, aspectul caracteristic
Interpretarea rezultatelor - fişa de - în fucţie de caracteristicile orizontului, se
observaţie precizează tipul de sol

Observaţi profilul de sol şi completaţi tabelul


Specificaţie Orizontul A Orizontul B Orizontul N Tipul de sol
Culoarea
Textura
Structura
Resturi de vegetaţie
Urme de minerale

3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare


Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi concepute sub formă de fişe de observaţie, fişe de
autoevaluare, teste cu cele trei tipuri de itemi ( obiectivi, semiobiectivi, subiectivi ).

Exemplu:

Tema: Tipuri de soluri


1. Itemi obiectivi

15
1.1 cu alegere duală
Încercuiţi litera A dacă afirmaţia este adevărată şi litera F dacă afirmaţia este falsă
A F Orizontul B este orizontul de la suprafaţa solului
A F Valoarea pH-ul mai mare de 7 indică o reacţie acidă
A F Culoarea gri-brun a orizontului A indică un sol cernoziom
A F Solul bine structurat nu este fertil

1.2 de tip pereche


Stabiliţi corespondenţe între noţiunile din cele două coloane:
A B

Orizont structură
Acid reactie
Grăunţoasă profil
Argiloasă textură

1.3 cu alegere multiplă


Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. Nisipul fin reprezintă o grupă de particole cu diametrul de:
a. 2 - 0,2 mm
b. 0,2 –0,02 mm
c. < 0,01 mm

2. Recoltarea probelor de sol pentru determinarea reacţiei acestuia se realizează cu:


a. scafă
b. sondă
c. cazmale

2. Itemi semiobiectivi
2.1 cu răspuns scurt:
Succesiunea normală a orizonturilor unui sol de la suprafaţa solului pâna la roca mamă
constituie……………….
2.2 de completare
Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos:
Reacţia solului se poate determina folosind………………, ……………… şi ……………
respectând etapele de lucru.
2.3. întrebări structurate
Observaţi cu atenţie cele trei probe de sol recoltate şi răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Ce fel de structură prezintă

16
b) Ce fel de textură au solurile cercetate
3.Itemi subiectivi
3.1. Rezolvare de problemă
Pentru cele 3 probe de sol determinaţi reacţia solului folosind pehametrul Hellige. Comparaţi şi
interpretaţi rezultatele.
3.2 eseu structurat
Precizaţi asemănările şi deosebirile dintre cernoziomurile cambice şi cernoziomurile
argiloiluviale
3.3 eseu liber
Apreciaţi gradul de fertilitate a solului din lotul şcolar după proprietăţile stabilite în urma
cercetării profilului de sol determinat.

MODULUL II - ZOOTEHNIE

17
I. Notă introductivă

Asigurarea creşterii cantitative şi calitative a producţiei agricole, vegetale şi animale, prin


valorificarea potenţialului productiv naţional şi aplicarea unor sisteme de agricultură ecologică
stimulându-se creşterea performanţelor producătorilor agricoli şi a competitivităţii produselor
agroalimentare româneşti, pe piaţa internă şi internaţională se realizează prin pregătirea forţei de
muncă la nivelul standardelor europene.
Agricultura, ramură prioritară a economiei naţionale, cuprinde două domenii de bază,
cultura plantelor şi creşterea animalelor.
Ţinând cont de acestea, pentru nivelul unu se pregătesc următoarele calificări:
• lucrător în cultura plantelor
• lucrător în creşterea animalelor
• lucrător în gospodăria agroturistică
Structura de pregătire are o formă arborescentă realizându-se o pregătire de bază în clasa
a-IX-a şi o pregătire generală în clasa a-X-a pentru fiecare calificare de nivel unu. Modulul
Zootehnie, este integrat în pregătirea de bază, clasa a-IX-a, pentru cele trei calificări din
domeniul agricultură.
La elaborarea programei pentru modulul Zootehnie s-a avut în vedere următoarele:
- noua structură a şcolii de arte şi meserii;
- restructurarea planurilor cadru de învăţământ pentru şcoala de arte şi meserii, prin creşterea
ponderii săptămânilor de studiu mixte;
- Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul unu.
Programa şcolară pentru modulul Zootehnie este constituit din agregarea şi
contextualizarea următoarelor unităţi de competenţă:
Unităţi de competenţă cheie:
• Comunicare şi numeraţie,
• Igiena şi securitatea muncii,
• Lucrul în echipă,
• Organizarea locului de muncă,
• Rezolvarea de probleme.

Unităţi de competenţă tehnice generale:

18
• Hrănirea animalelor;
• Îngrijirea şi întreţinerea animalelor
Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire
Profesională pentru nivelul unu, repartizate pentru clasa a IX-a, se formează şi se aprofundează în
fiecare modul, în mod deosebit pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată numai în
anumite parcursuri ale curriculumu-lui, aşa cum se prezintă în tabelul nr.1 cu alcătuirea
modulelor.
Repartizarea unităţilor de competenţă cheie este următoarea:
- unităţile de competenţă cheie ,,Organizarea locului de muncă” şi ,,Igiena şi securitatea muncii”,
se tratează complet şi se evaluează în cele 120 ore de instruire practică comasată.
- unitatea de competenţă cheie ,,Rezolvarea de probleme”, se tratează complet şi se evaluează în
cele 2 ore pe săptămână de Curriculum în Dezvoltare Locală ( 64 ore / an ).
- unitatea de competenţă cheie ,,Comunicare şi numeraţie”, competenţa 1.2 – Participă la discuţii
pe un subiecat simplu, se tratează complet şi se evaluează la modulul de Zootehnie , în orele de
instruire practică curentă din cele 32 săptămâni de studiu mixte.
- unitatea de competenţă cheie ,,Lucrul în echipă’, competenţa 6.2 – Îşi asumă rolurile care îi
revin în echipă, se tratează complet şi se evaluează la modulul Zootehnie, în orele de instruire
practică curentă din cele 32 săptămâni de studiu mixte.
Unităţile de competenţă tehnice generale reprezintă suportul pe care se formează şi se
evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.

Ruta curriculară a pregătirii în domeniul agricultură pentru nivelul 1

Pregătire generelă Pregătire generală Pregătire generală


în în creşterea în gospopdăria
cultura plantelor animalelor agroturistică
Clasa a X-a Clasa a X-a Clasa a X-a

Pregătire de bază
Clasa a IX-a

Modulul Zootehnie se studiază în paralel cu celelalte module din clasa a -IX –a.

19
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi.
În programa şcolară, fiecărei unităţi de competenţă îi corepund competenţele individuale
formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor individuale ( cheie,
tehnice generale, tehnice specializate ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă
în vederea realizării conţinuturilor, sau îşi poate alege alte activităţi adecvate condiţiilor concrete
din clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării didactice,
trebuie lecturat cu atenţie sporită modul de parcurgere în ordinea cronologică a conţinutului
prezentat în aliniatul 1 al capitolului V – Sugestii metodologice.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care
sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de
evaluare ale performanţelor elevului.
Modulul de Zootehnie este constituit din agregarea a două unităţi de competenţă tehnică
generală şi a două unităţi de competenţă pentru abilităţile cheie.
În continuare exemplificăm modul de agregare al competenţelor.
O competenţă de la abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la unităţile tehnice
generale prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care reprezintă, de fapt, conţinuturile
necesare formării competenţelor.

Exemplificăm modul de agregare pentru modulul Zootehnie:

Unitatea de competenţă Competenţa Conţinutul


1. Comunicare şi numeraţie 1.2 Participă la discuţii pe - Discuţii referitoare la
un subiect simplu succesiunea operaţiilor de
17. Îngrijirea şi întreţinerea 17.3 Execută lucrări de igienizare corporală a
animalelor îngrijire a animalelor; animalelor.

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

Unităţi de competenţă cheie

1. Comunicare şi numeraţie
6. Lucrul în echipă

20
Unităţi de competenţă tehnice generale:

16. Hrănirea animalelor


17. Îngrijirea şi întreţinerea animalelor

Relevanţa rezidă din faptul că aceste unităţi de competenţă se tratează complet şi se evaluează
la modulul Zootehnie.

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de Competenţe individuale Conţinuturi tematice


competenţă
- Discuţii referitoare la succesiunea
operaţiilor de igienizare corporală a
1. Comunicare 1.2 Participă la discuţii pe un animalelor.
şi numeraţie subiect simplu - Reguli de conversaţie civilizată, limbajul
trupului, atitudine deschisă faţă de
17. Îngrijirea şi 17.3 Execută lucrări de interlocutor.
întreţinerea îngrijire a animalelor; - Reacţiile participanţilor, notarea
animalelor răspunsurilor primite, înţelegerea poziţiei
audienţei faţă de intervenţie.
- Semnele de boală ale animalelor;
- Norme specifice de igiena şi securitatea
muncii la lucrările de îngrijire;
- În cadrul echipei, se implică în
administrarea hranei în condiţii igienice pe
specii şi categorii de animale, conform
normelor de hrănire.
6. Lucrul în 6.2 Îşi asumă rolurile care îi - Finalizare de sarcini, raportare de sarcini,
echipă revin în echipă organizarea unor evenimente de grup.
- Sprijin, interes.
16.4 Execută hrănirea pe - Inclus, exclus, subordonat.
16. Hrănirea specii şi categorii de animale - Succes, eşec.
animalelor - Raţia - definiţie, condiţii pe care trebuie
să le îndeplinească, etape de alcătuire;
- Furaje recomandate pe specii: taurine,
bubaline, ovine, caprine, cabaline, suine,
păsări, iepuri, animale de blană, în funcţie
de sezon;
- Program de hrănire pe specii -stabulaţie,
păşune;
- Norme specifice de igiena şi securitatea
muncii la lucrările de hrănire a
animalelor;

21
16.1 Prezintă aparatul - Rolul aparatului digestiv;
digestiv la animale; - Aparatul digestiv la mamifere -
componente;
- Aparatul digestiv la păsări- componente;
- Glandele anexe ale aparatului digestiv;
16.2 Identifică sortimentele - Rolul furajelor în organismul animal;
de furaje folosite pe specii şi - Compoziţia chimică a furajelor;
16. Hrănirea categorii de animale; - Criterii de clasificare a furajelor;
animalelor - Caracteristici organoleptice ale furajelor;
- Tehnici de obţinere a fânului: uscare
naturală (pe sol; pe suporţi);
- Tehnica obţinerii nutreţului murat: tipuri
16.3 Prelucrează şi conservă de siloz, plante, factori de influenţă;
nutreţurile - Procedee fizice şi biologice de prepararea
nutreţurilor în condiţii gospodăreşti;
- Norme specifice de igiena şi securitatea
muncii la lucrările de prelucrare şi
conservare a nutreţurilor;
- Principalele specii de animale:
taurine, bubaline, ovine, caprine, suine,
cabaline, păsări;
- Caractere generale, însuşiri morfologice
17.1 Identifică principalele şi productive ale speciilor de animale;
specii de animale domestice; - Tehnica abordării şi contenţiei
animalelor;
- Norme specifice de igiena şi securitatea
muncii la abordarea şi contenţia
animalelor;
- Studiul regiunilor corporale;
17. Îngrijirea şi 17.2 Identifică aspectele de - Aplomburile animalelor domestice;
întreţinerea exterior ale animalelor; - Conformaţia şi constituţia animalelor
animalelor domestice;
- Culorile animalelor domestice;
- Tipuri morfo-productive;
- Metode de igienizare a adăposturilor:
17.4 Efectuează lucrări de - mecanică şi chimică;
igienizare a adăposturilor; - curentă şi periodică;
- Norme specifice de igiena şi securitatea
muncii la lucrările de igienizare a
adăposturilor;

22
- Tipuri de adăposturi: grajduri, saivane,
hale, puierniţe;
- Caracteristici constructive ale
17.5 Recunoaşte sistemele adăposturilor: amplasare, dimensiuni,
de întreţinere a animalelor; materiale, componentele adăpostului,
amenajare interioară şi exterioară ;
- Sisteme de intreţinere a animalelor:
gospodăresc, semiintensiv, intensiv;
- Caracteristicile sistemelor de întreţinere a
animalelor;

IV. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare:

Proiectarea curriculumului şcolar pentru nivelul unu, s-a făcut după un model nou centrat
pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării programei a stat Standardul de Pregătire Profesională, care are
următoarea structură:
• Unitatea de competenţă,
• Nivelul,
• Valoarea creditului,
• Competenţe,
• Criterii de performanţă,
• Condiţii de aplicabilitate
• Probe de evaluare.
Unităţile de competenţă sunt cuantificate prin credite.
Prin calificările de la nivelul unu, elevii trebuie să dobândească abilităţi şi cunoştinţe
generale despre domeniul de pregătire care să le permită să continue pregătirea la nivelul doi, sau
să se integreze pe piaţa muncii.
Pentru acest lucru o pondere mare în pregătirea elevilor o au formarea abilităţilor cheie în
comunicare şi numeraţie, în igienă şi securitatea muncii, în lucrul în echipă, în organizarea
locului de muncă şi în rezolvarea de probleme care asigură flexibilitate, adaptabilitate şi
mobilitate pe piaţa muncii.
Pentru aplicarea curriculumului de clasa a IX-a, procesul de predare - învăţare trebuie să
fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale, cerute de
nivelul de formare şi de calificările nivelului unu.

23
Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea celor mai adecvate metode, în care
activitatea didactică este centrată pe elev.
Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese
pentru fiecare unitate de conţinut, acelea care conduc la formarea competenţei specifice
conţinutului.
Metode ca studiul de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, jocul de rol,
turul galeriilor, mozaicul, lucrul pe staţiuni au eficienţă maximă în procesul de învăţare, permit
agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice generale, stimulează gândirea logică, cauzală,
analitică, ca şi imaginaţia şi creativitatea elevilor.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele cheie şi
competenţele tehnice generale din standardul de pregătire profesională. . Se pot utiliza diferite
metode de evaluare care să confere caracterul formativ al evaluării, folosind pe lângă metodele
clasice şi metodele alternative ca : observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul,
portofoliul elevului. Autoevaluarea este una din metode care capătă o extindere tot mai mare
datorită faptului că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează propunerile.
Metodele de evaluare utilizate, beneficiază de o serie de instrumente care trebuie
elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare din Standardul de
Pregătire Profesională.
Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională.
Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de
semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai recomandat
este fişa de observaţie. În această fişă de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când
s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care au fost bifate toate căsuţele,
evaluarea s-a încheiat cu succes.

V. Sugestii metodologice

1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi.


Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale se formează prin
instruire practică, laborator tehnologic şi instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate
pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru
24
cele trei tipuri de instruire. În planul de învăţământ modulul Zootehnie are alocate un total de 158
ore din care pentru pregătirea practică sunt alocate un număr de 126 ore care sunt repartizate
astfel: laborator tehnologic 54 ore şi instruire practică curentă 72 ore, restul de 32 ore
reprezentând instruirea teoretică.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate
tehnică, iar orele de instruire practică se efectuează de către maistrul instructor.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului:

Tema Nr. de ore alocate


Teorie Laborator Instruire
tehnologic practică

1.Speciile de animale domestice 2 6 -


- Principalele specii de animale:
taurine, bubaline, ovine, caprine, suine, cabaline,
păsări;
- Caractere generale, însuşiri morfologice şi productive
ale speciilor de animale;
- Tehnica abordării şi contenţiei animalelor;
- Norme specifice de igiena şi securitatea muncii la
abordarea şi contenţia animalelor;

2.Exteriorul animalelor 4 12 -
- Studiul regiunilor corporale;
- Aplomburile animalelor domestice;
- Conformaţia şi constituţia animalelor domestice;
- Culorile animalelor domestice;
- Tipuri morfo-productive;

3. Aparatul digestiv 5 12 -
- Rolul aparatului digestiv;
- Aparatul digestiv la mamifere - componente;
- Aparatul digestiv la păsări- componente;
- Glandele anexe ale aparatului digestiv;

4. Sortimente de furaje 4 12 -
- Rolul furajelor în organismul animal;
- Compoziţia chimică a furajelor;
- Criterii de clasificare a furajelor;
- Caracteristici organoleptice ale furajelor;

25
5. Prelucrarea şi conservarea nutreţurilor 3 - 18
- Tehnici de obţinere a fânului: uscare naturală (pe sol;
pe suporţi);
- Tehnica obţinerii nutreţului murat: tipuri de siloz,
plante, factori de influenţă;
- Procedee fizice şi biologice de prepararea nutreţurilor
în condiţii gospodăreşti;
- Norme specifice de igiena şi securitatea muncii la
lucrările de prelucrare şi conservare a nutreţurilor;

6. Hrănirea pe specii şi categorii de animale 5 - 30


- Raţia - definiţie, condiţii pe care trebuie să le
îndeplinească, etape de alcătuire;
- Necesarul de hrană pentru animalele domestice
- funcţii vitale, producţie, reproducţie
- Furaje recomandate pe specii ( taurine, bubaline,
ovine, caprine, cabaline, suine, păsări, iepuri, animale de
blană) în funcţie de sezon;
- Tehnica administrării hranei în condiţii igienice pe
specii şi categorii de animale (de vârstă, de greutate, de
producţie);
- Program de hrănire pe specii -stabulaţie, păşune;
- Norme specifice de igiena şi securitatea muncii la
lucrările de hrănire a animalelor;

7. Lucrări de îngrijire a animalelor 2 - 12


- Discuţii referitoare la succesiunea operaţiilor de
igienizare corporală a animalelor.
- Reguli de conversaţie civilizată, limbajul trupului,
atitudine deschisă faţă de interlocutor.
- Reacţiile participanţilor, notarea răspunsurilor primite,
înţelegerea poziţiei audienţei faţă de intervenţie.
- Semnele de boală ale animalelor;
- Norme specifice de igiena şi securitatea muncii la
lucrările de îngrijire;

8. Lucrări de igienizare a dăposturilor 3 - 12


- Metode de igienizare adăposturilor: curentă şi
periodică; mecanică şi chimică;
- Norme specifice de igiena şi securitatea muncii la
lucrările de igienizare a adăposturilor;

26
9. Sisteme de întreţinere a animalelor 4 12 -
- Tipuri de adăposturi: grajduri, saivane, hale, puierniţe;
- Caracteristici constructive ale adăposturilor:
amplasare, dimensiuni, materiale, componentele
adăpostului, amenajare interioară şi exterioară ;
- Sisteme de intreţinere a animalelor: gospodăresc,
semiintensiv, intensiv;
- Caracteristicile sistemelor de întreţinere a animalelor;

Total ore 32 54 72

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, ramâne la latitudinea profesorului să facă
distribuţia în funcţie de specificul zonei, resursele materiale ale şcolii şi ale agentului economic.

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / invăţare.


Întreg demersul didactic depus de profesor şi de maistrul instructor în procesul de
predare-învăţare, trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor
tehnice generale cerute de calificările de la nivelul unu.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice,
prin folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.
Fiecare lecţie beneficiază de folosirea mai multor metode, în funcţie de ce se doreşte a se
forma, precum şi de mijloacele didactice adecvate.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a identifica
sortimentele de furaje utilizate în hrănirea animalelor, metoda dominantă utilizată fiind învăţarea
prin descoperire. În proiectarea lecţiei profesorul trebuie să elaboreze fişe de documentare, fişe de
lucru pentru fiecare examinare şi determinare, precum şi probe de evaluare şi autoevaluare. Fişele
de documentare şi fişele de lucru se administrează elevilor în funcţie de forma de activitate ( pe
grupe 3-4 elevi, sau individual )şi în funcţie de resursele materiale existente. Elevii sunt solicitaţi
să citească conţinutul fişelor şi să execute operaţiile în ordinea expusă, astfel activitatea este
transferată de la profesor care nu mai face nici-o expunere, la elevi, care sunt puşi în situaţia să se
documenteze, să observe , să descopere, să diferenţieze sortimentele de furaje, formându-şi astfel
competenţa ,,Identifică sortimentele de furaje folosite pe specii şi categorii de animale’’din
unitatea de competenţă ,,Hrănirea animalelor’’, dar şi competenţe cheie – conversaţia, discuţii -
din unitatea de competenţă ,,Comunicare şi numeraţie’’, sau competenţa ,,implicare şi sprijin în
cadrul echipei’’ din unitatea de competenţă ,,Lucrul în echipă’’.

27
Menirea profesorului într-o astfel de lecţie este să supravegheze, să dirijeze, să îndrume şi
să intervină în rezolvarea deficienţelor semnalate. Metodele folosite în acest caz sunt observarea,
în mod deosebit descoperirea şi exerciţiul, dar şi conversaţia euristică.
Concretizând cele expuse, sugerăm pentru recunoaşterea furajelor următorul scenariu
didactic:
• Se împarte clasa ( grupa ) pe echipe de 2-3 elevi.
• Se stabilesc punctele de lucru ( staţiuni ).
• Se aleg mostre de furaje din fiecare sortiment, se repartizează fiecărei grupe un număr de
mostre, fişele de documentare şi fişele de lucru elaborate de profesor.
• Elevii observă fiecare furaj, îi descoperă caracteristicile, îl identifică, îl încadrează într-una
din grupele de clasificare şi completează fişele de lucru.
• Echipele de elevi se rotesc, astfel încât la finele lucrării, toţi elevii să parcurgă toate punctele
de lucru şi să identifice toate sortimentele de furaje.

3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare


Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi concepute sub formă de fişe de observaţie, fişe de
autoevaluare, teste cu cele trei tipuri de itemi ( obiectivi, semiobiectivi, subiectivi ).

Exemplu:
Unitatea de competenţă: 16.Hrănirea animalelor
Această evaluare se referă la:
Competenţa 16.4: Execută hrănirea pe specii şi categorii de animale
Criterii de performanţă:
a) Precizarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească o raţie şi etapele de alcătuire
1.A Enumeraţi cinci condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o raţie:
Nr. crt. Condiţii Evaluator Data
1.
2.
3.
4.
5.

28
2.A Enumeraţi cele patru etape ce trebuie respectate în alcătuirea unei raţii:
Nr. crt. Etape Evaluator Data
1.
2.
3.
4.

b) Stabilirea necesarului de hrană pentru animalele domestice


1.B Precizaţi funcţiile care determină stabilirea necesarului de hrană pentru animale:
Nr. crt. Funcţii Evaluator Data
1.
2.
3.
4.

c) Întocmirea listei de furaje pe specii şi categorii de animale


1.C Prezentaţi o listă de furaje, pentru sezonul de vară, la principalele specii de animale:
Specii Furaje Evaluator Data
Taurine
Cabaline
Ovine
Porcine
Păsări

d) Administrarea hranei în condiţii igienice pe specii şi categorii de animale


1.D Îndepliniţi următoarele sarcini de lucru:
Nr. Administrarea hranei la porcine Evaluator Data
crt.
1. • Alegeţi ustensilele folosite la administrarea hranei
2. • Stabiliţi furajele ce se vor administra
3. • Verificaţi calitatea furajelor
4. • Cântăriţi furajele stabilite pentru administrare
5. • Efectuaţi administrarea furajelor
e) Respectarea programului de hrănire al speciei respective
1.E Prezentaţi programul de hrănire pentru principalele specii de animale :
Specii Program de hrănire Evaluator Data
Taurine
Cabaline
Ovine
Porcine
29
Păsări

Evaluarea prin teste cu itemi obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi


Unitatea de competenţă: 17. Îngrijirea şi întreţinerea animalelor
Această evaluare se referă la:
Competenţa 17.2 Identifică aspectele de exterior ale animalelor;
Criterii de performanţă :
a) Delimitarea regiunilor corporale:
1. Itemi obiectivi
I.1 cu alegere duală
Încercuiţi litera A dacă afirmaţia este adevărată şi litera F dacă afirmaţia este falsă

A F Braţul reprezintă o regiune corporală a membrului anterior


A F Genunchiul reprezintă o regiune a membrului posterior
A F Grasetul reprezintă o regiune corporală a membrului anterior
A F Umărul reprezintă o regiune a membrului posterior

I.2 de tip pereche


Stabiliţi corespondenţe între noţiunile din cele două coloane:
A B
Umăr tibia şi fibula
Coapsă humerus
Gambă articulaţia femuro-tibio-rotuliană
Braţ articulaţia humero-radio-ulnară
Graset articulaţia scapulo-humerală
Cot femur

I.3 cu alegere multiplă


Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
Linia superioară a trunchiului cuprinde:
(a) greabăn
(b) abdomen
(c) piept
b) Depistarea defectelor de aplomb;

II. Itemi semiobiectivi


II.1 cu răspuns scurt:
Frumuseţea sau defectele membrelor se stabilesc prin aprecierea………………….
c) Aprecierea conformaţiei şi constituţiei corporale;
30
II.2 de completare
Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos:
Constituţia reprezintă ansamblul de caractere ………………..şi …………………care s-
au format sub influenţa factorilor…………………..şi de ………………….şi care influenţează
………………………..la animale.
d) Recunoaşterea culorilor simple şi compuse
II.3. întrebări structurate
Observaţi cu atenţie imaginile cu rasele de cai din album şi răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Ce culori au rasele prezentate?
2. Denumiţi culorile care participă la formarea lor.
3. Precizaţi speciile de animale la care se mai întâlnesc aceste culori.

e) Descrierea tipurilor morfoproductive pe specii;

III. Itemi subiectivi


III.1. Rezolvare de probleme
Într-o fermă de taurine, selecţia vacilor se face pentru producţia de lapte. Cinci exemplare
examinate prezentau constituţia fină spre robustă şi ugerul asimetric. Precizaţi motivul eliminării
acestora din lotul de prăsilă.
III.2 eseu structurat
Precizaţi însuşirile morfoproductive ale tipului de carne la taurine.
III.3 eseu liber
Apreciaţi tipul morfoproductiv la animalele din gospodăria personală

Fireşte că acestea sunt numai câteva sugestii, rămâne la latitudinea profesorului să-şi
instrumenteze lecţia în funcţie de resursele umane şi materiale de care dispune.

31
MODULUL III: AGREGATE ŞI INSTALAŢII FOLOSITE ÎN AGRICULTURĂ

I. Notă introductivă

Asigurarea creşterii cantitative şi calitative a producţiei agricole, vegetale şi animale, prin


valorificarea potenţialului productiv naţional şi aplicarea unor sisteme de agricultură ecologică
stimulându-se creşterea performanţelor producătorilor agricoli şi a competitivităţii produselor
agroalimentare româneşti, pe piaţa internă şi internaţională se realizează prin pregătirea forţei de
muncă la nivelul standardelor europene.
Agricultura, ramură prioritară a economiei naţionale, cuprinde două domenii de bază,
cultura plantelor şi creşterea animalelor.
Ţinând cont de acestea, pentru nivelul unu se pregătesc următoarele calificări:
• lucrător în cultura plantelor
• lucrător în creşterea animalelor
• lucrător în gospodăria agroturistică
Structura de pregătire are o formă arborescentă realizându-se o pregătire de bază în clasa
a IX-a şi o pregătire generală în clasa a X-a pentru fiecare calificare de nivelul unu. Modulul ,,
Agregate şi instalaţii folosite în agricultură”, este integrat în pregătirea de bază, clasa a IX-a,
pentru cele trei calificări din domeniul agricultură.
La elaborarea programei pentru modulul ,, Agregate şi instalaţii folosite în agricultură” s-
au avut în vedere următoarele :
- noua structură a şcolii de arte şi meserii ;
- restructurarea planurilor cadru de învăţământ pentru şcoala de arte şi meserii, prin
creşterea ponderii săptămânilor de studiu mixte ;
- Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul unu.
Modulul ,, Agregate şi instalaţii folosite în agricultură”este constituit din agregarea şi
contextualizarea următoarelor unităţi de competenţă:
Unităţi de competenţă cheie:
• Comunicare şi numeraţie
• Igiena şi securitatea muncii
• Lucrul în echipă
• Organizarea locului de muncă

32
• Rezolvarea de probleme
Unităţi de competenţă tehnice generale:
• Recunoaşterea agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură

Modulul ,, Agregate şi instalaţii folosite în agricultură”ocupă poziţia trei în cadrul pregătirii


de bază de la clasa a -IX –a, şi se studiază în paralel cu celelalte module.
Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie precizate în Standard de Pregătire
Profesională pentru nivelul unu, repartizate pentru clasa a IX-a, se formează şi se aprofundează
în fiecare modul, în mod deosebit pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată în anumite
parcursuri ale curriculumu-lui, aşa cum se prezintă în tabelul nr.1 cu alcătuirea modulelor.
Repartizarea unităţilor de competenţă cheie este următoarea:
- unităţile de competenţă cheie ,,Organizarea locului de muncă” şi ,, Igiena şi securitatea muncii”
se tratează complet şi se evaluează în cele 120 ore de instruire practică comasată.
- unitatea de competenţă cheie ,, Rezolvarea de probleme” se tratează şi se evaluează în cele 2
ore/săptămână de Curriculum în Dezvoltare Locală (64 ore/an).
- unitatea de competenţă cheie ,,Comunicare şi numeraţie”, competenţa 1.1 ,,Citeşte şi utilizează
documente simple”, se tratează complet şi se evaluează la modulul ,, Agregate şi instalaţii folosite
în agricultură”, în orele de instruire practică curentă din timpul săptămânii.
- unitatea de competenţă cheie ,, Lucrul în echipă”, competenţa 6.1 ,,Îşi precizează poziţia într-o
echipă de lucru pe baza activităţilor desfăşurate”, se tratează complet şi se evaluează la modulul
,, Agregate şi instalaţii folosite în agricultură”, în orele de instruire practică curentă din timpul
săptămânii.
Unităţile tehnice generale reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează
competenţele pentru abilităţile cheie.

Ruta curriculară a pregătirii în domeniul agricultură pentru nivelul 1

Pregătire generală Pregătire generală Pregătire generală


în în creşterea în gospodăria
cultura plantelor animalelor agroturistică
Clasa a X-a Clasa a X-a Clasa a X-a

Pregătire de bază
Clasa a IX-a
33
Modulul ,, Agregate şi instalaţii folosite în agricultură” se studiază în paralel cu celelalte
module din clasa a IX-a.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi.
În programa şcolară, fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţele individuale
formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor cheie, tehnice
generale se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă
în vederea realizării conţinuturilor, sau îşi poate alege alte activităţi adecvate condiţiilor concrete
din clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării didactice,
trebuie lecturat, cu atenţie, modul de parcurgere cronologică a conţinutului prezentat în capitolul
V – Sugestii metodologice.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care
sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare
ale performanţelor elevului.
Modulul ,, Agregate şi instalaţii folosite în agricultură” este constituit din agregarea unei
unităţi de competenţă tehnică generală şi a două unităţi de competenţă pentru abilităţile cheie.
Î n continuare exemplificăm modul de agregare al competenţelor.
O competenţă de la abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la unităţile tehnice
generale prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care reprezintă, de fapt, conţinuturile
necesare formării competenţelor.
Exemplu pentru modulul Agregate şi instalaţii folosite în agricultură

Unităţi Competenţe individuale Conţinuturi tematice


de
competenţă

34
• Documente simple: prospecte,
1.1 Citeşte şi utilizează cataloage, pliante, notiţe tehnice referitoare la
documente simple maşini agricole de lucrat solul:
pluguri, grape, cultivatoare, tăvălugi, freze de
1. Comunicare şi
lucrat solul, combinatoare, maşini de săpat
numeraţie gropi.
18.2. Recunoaşte • Informaţii necesare: date, termene, reguli,
maşi condiţii, forme de prezentare, parametri,
18. Recunoaşterea
nile evenimente
agregatelor şi
folosite pentru pregătirea • Extragerea corectă a ideilor principale,
instalaţiilor folosite
solului, semănat şi realizarea unui rezumat clar
în agricultură
plant • Maşini de semănat
at • Maşini pentru plantat tubercule,
răsaduri şi bulbi.

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul

Unităţi de competenţă cheie

1. Comunicare şi numeraţie
2. Lucrul în echipă

Unităţi de competenţă tehnice generale

18. Recunoaşterea agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură


Relevanţa rezidă din faptul că aceste unităţi de competenţă se tratează complet şi se
evaluează la modulul ,, Agregate şi instalaţii folosite în agricultură”

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi Competenţe Conţinuturi


de individuale tematice
competenţă

35
1. Comunicare şi
1.2 Citeşte şi utilizează • Documente simple: prospecte,
numeraţie
documente simple cataloage, pliante, notiţe tehnice referitoare
la maşini agricole de lucrat solul:
pluguri, grape, cultivatoare, tăvălugi, freze
de lucrat solul, combinatoare, maşini de
săpat gropi
• Informaţii necesare: date, termene, reguli,
condiţii, forme de prezentare, parametri,
18. Recunoaşterea
18.2. Recunoaşte maşinile evenimente
agregatelor şi folosite pentru pregătirea • Extragerea corectă a ideilor principale,
solului, semănat şi plantat realizarea unui rezumat clar
instalaţiilor folosite
• Maşini de semănat
în agricultură • Maşini pentru plantat tubercule, răsaduri şi
bulbi.

6. Lucrul în echipă 6.1 Îşi precizează poziţia • Sarcini realizate prin colaborare privind
într-o echipă de lucru pe recunoaşterea utilajelor necesare întreţinerii
baza activităţilor desfăşurate animalelor şi adăposturilor.
• Sarcinile proprii şi obiectul de activitate al
18. Recunoaşterea echipei
agregatelor şi • Atribuţii, relaţii de colaborare între
membrii echipei, relaţii ierarhice.
instalaţiilor folosite 18.3. Recunoaşte maşinile şi • Maşinile şi instalaţiile pentru
în agricultură instalaţiile zootehnice pregătirea şi distribuirea hranei.
• Instalaţii pentru alimentare cu apă.

• Clasificarea tractoarelor.
18. Recunoaşterea 18.1 Recunoaşte
agregatelor şi tractoarele • Părţile principale ale tractorului:
utilizate în agricultură motorul, transmisia, organele de rulare şi de
instalaţiilor folosite
conducere, şasiu, suspensia, utilajul auxiliar,
în agricultură echipamentul electric
• Echipamentul de lucru al tractorului :
dispozitivul de tracţiune, priza de putere,
instalaţia hidraulică, mecanismul de
suspendare.

36
18. Recunoaşterea • Maşinile pentru administrarea
îngrăşămintelor şi amendamentelor.
agregatelor şi 18.4. Descrie maşinile • Maşinile pentru combaterea bolilor şi
instalaţiilor folosite folosite pentru îngrijirea şi dăunătorilor
recoltarea culturilor • Maşinile de recoltat plante furajere
în agricultură agricole. • Maşinile de recoltat cereale păioase
• Maşinile de recoltat porumb
• Maşinile de recoltat culturi tehnice şi
leguminoase

IV. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare:

Proiectarea curriculumului şcolar pentru nivelul unu, s-a făcut după un model nou centrat
pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării programei a stat Standardul de Pregătire Profesională, care are
următoarea structură:
• Unitatea de competenţă
• Nivelul
• Valoarea creditului
• Competenţe
• Criterii de performanţă
• Condiţii de aplicabilitate
• Probe de evaluare.
Unităţile de competenţă sunt cuantificate prin credite.
Prin calificările de la nivelul unu, elevii trebuie să dobândească abilităţi şi cunoştinţe
generale despre domeniul de pregătire care să le permită să continue pregătirea la nivelul doi, sau
să se integreze pe piaţa muncii.
Pentru acest lucru o pondere mare în pregătirea elevilor o au formarea abilităţilor cheie în
comunicare şi numeraţie, în igienă şi securitatea muncii, în lucrul în echipă, în organizarea
locului de muncă şi în rezolvarea de probleme.
Pentru aplicarea curriculumului de clasa a IX-a, procesul de predare - învăţare trebuie să
fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale, cerute de
nivelul de formare şi de calificările nivelului unu.
Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea celor mai adecvate metode, în care
activitatea didactică este centrată pe elev.

37
Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese
pentru fiecare unitate de conţinut, acelea care conduc la formarea competenţei specifice
conţinutului.
Metode ca studiul de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, jocul de rol,
turul galeriilor, mozaicul, lucrul pe staţiuni au eficienţă maximă în procesul de învăţare, permit
agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice generale, stimulează gândirea logică, cauzală,
analitică, ca şi imaginaţia şi creativitatea elevilor.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele cheie şi
competenţele tehnice generale din standardul de pregătire profesională. . Se pot utiliza diferite
metode de evaluare care să confere caracterul formativ al evaluării, folosind pe lângă metodele
clasice şi metodele alternative ca : observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul,
portofoliul elevului. Autoevaluarea este una din metode care capătă o extindere tot mai mare
datorită faptului că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează propunerile.
Metodele de evaluare utilizate, beneficiază de o serie de instrumente care trebuie elaborate
în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare din standardul de pregătire
profesională.
Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică probe practice, de aceea instrumentul cel mai recomandat este fişa de
observaţie. În această fişă de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a
demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care au fost bifate toate căsuţele,
evaluarea s-a încheiat cu succes.

V. Sugestii metodologice

1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi

Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale se formează prin

instruire practică, laborator tehnologic şi instruire teoretică.

Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate


pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru
cele trei tipuri de instruire.

38
Pentru pregătirea practică la modulul ,, Agregate şi instalaţii folosite în agricultură” sunt
alocate, în planul de învăţământ, un număr de 60 ore care sunt repartizate astfel: laborator
tehnologic 30 ore şi instruire practică 30 ore.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate
tehnică, iar orele de instruire practică se efectuează de către maistrul instructor.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere a conţinutului:
Număr ore recomandat
Instruire Laborator Instruire
Conţinuturi tematice
teoretică tehnologic practică
Clasificarea tractoarelor 1 6 6
Părţile principale ale tractorului: motorul, transmisia, 5
organele de rulare şi de conducere, şasiu, suspensia,
utilajul auxiliar, echipamentul electric
Echipamentul de lucru al tractorului : dispozitivul de 4
tracţiune, priza de putere, instalaţia hidraulică,
mecanismul de suspendare
Maşini agricole de lucrat solul: pluguri, grape, 6 6 6
cultivatoare, tăvălugi, freze de lucrat solul, combinatoare,
maşini de săpat gropi
Maşini de semănat 2 6 6
Maşini de plantat tubercule, răsaduri 2
şi bulbi
Maşinile pentru combaterea bolilor şi 2
dăunătorilor
Maşinile pentru administrarea 1
îngrăşămintelor şi amendamentelor
Maşinile de recoltat plante furajere 1 6 6
Maşinile de recoltat cereale păioase 2
Maşinile de recoltat porumb 2
Maşinile de recoltat culturi tehnice şi 1
leguminoase
Maşinile şi instalaţiile pentru 1 6 6
pregătirea şi distribuirea hranei.
Instalaţii pentru alimentare cu apă. 1
Utilaje pentru întreţinerea animalelor şi adăposturilor 1
Total ore 32 30 30
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să facă
distribuţia în funcţie de specificul zonei, resursele materiale ale şcolii şi ale agentului economic.
2.Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare.
Întreg demersul didactic depus de profesor în procesul de predare-învăţare, trebuie să fie
focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale cerute de
calificările de la nivelul unu.

39
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice,
prin folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.
Fiecare lecţie beneficiază de folosirea a două, trei metode, în funcţie de ce se doreşte a se
forma, precum şi de mijloacele didactice adecvate.
Exemplificăm printr-o lecţie prin care se vizează formarea competenţei de a clasifica
grapele după organele active, metoda dominantă utilizată fiind învăţarea prin descoperire.
În proiectarea lecţiei profesorul trebuie să elaboreze fişe de documentare, fişe de lucru pentru
fiecare examinare, precum şi probe de evaluare şi autoevaluare.
Fişele de documentare şi fişele de lucru se administrează elevilor în funcţie de forma de
activitate (pe grupe 3-4 elevi, sau individual) şi în funcţie de resursele materiale existente.
Elevii sunt solicitaţi să citească conţinutul fişelor şi să execute operaţiile în ordinea
expusă, astfel activitatea este transferată de la profesor care nu mai face nici o expunere, la elevi,
care sunt puşi în situaţia să se documenteze, să observe , să descopere, să diferenţieze grapele
după organele de lucru, formându-şi astfel competenţa tehnică generală de recunoaştere, dar şi
competenţa cheie de comunicare.
Menirea profesorului într-o astfel de lecţie este să supravegheze, să dirijeze, să îndrume şi
să intervină în rezolvarea deficienţelor semnalate. Metodele folosite în acest caz sunt observarea,
în mod deosebit descoperirea.
Concretizând cele expuse, sugerăm pentru clasificarea grapelor următorul scenariu
didactic:

Tema: Clasificarea grapelor


- Se împarte clasa (grupa) pe echipe de 2-3 elevi.
- Se stabilesc punctele lucru
- Se aleg grape, machete ale grapelor, postere însoţite de o fişă de documentare şi fişă de lucru.
- Se repartizează fiecărei grupe materialele didactice.
Elevii observă materialul didactic, şi identifică grapele după organele active.
Echipele de elevi se rotesc astfel încât la finele lucrării toţi elevii să parcurgă toate punctele
de lucru şi să recunoască tipurile de grape.

40
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi concepute sub formă de fişă de observaţie, fişă de
autoevaluare, teste cu cele trei tipuri de itemi (obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi). Prezentăm în
continuare un model de fişă de observaţie:

Fişă de observaţie 1

Unitatea de competenţă: 18. Recunoaşterea agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură

Competenţa:18.1 Recunoaşte tractoarele utilizate în agricultură


Criterii de performanţă:
1.A Clasificarea tractoarelor agricole.
Enumeraţi patru tipuri de tractoare cu destinaţie diferită.

Nr. Tipuri de tractoare Evaluator Data


crt.
1.
2.
3.
4.

Precizaţi cele trei tipuri de tractoare şi valorile puterilor dezvoltate de motor.

Nr. Tip tractor Putere [CP] Evaluator Data


crt.
1.
2.
3.

Enumeraţi două tipuri de tractoare după forma organelor de rulare.

Nr. Tip tractor Organe de Evaluator Data


crt. rulare

1.
2.

1.B Identificarea părţilor principale ale tractorului

Îndeplineşte următoarele sarcini:

41
Nr. Identificarea părţilor componente Evaluator Data
crt.
1. Arătaţi motorul:
a) bloc motor, chiulasă;
b) capacul culbutor
c) rezervor de alimentare, conducta de
joasă presiune, pompa de alimentare,
filtre de motorină, pompa de injecţie,
conductele de înaltă presiune, injectoare,
conducta retur surplus de combustibil
d) baia de ulei, filtru de ulei, radiatorul de
răcire, manometrul, conducta de legătură
e) radiatorul de răcire, racorduri, pompa de
apă, ventilatorul, termostatul, sonda
indicatoare de temperatură

2. Urmăriţi traseul mişcării indicând:


a) pedala ambreiaj
b) maneta reductorului
c) cutia de viteze
d) transmisia finală

3. Arătaţi organele de rulare:


a) roţile de direcţie
b) roţile motoare
4. Identificaţi organele de conducere:
a) mecanismul de direcţie: volanul, axul
volanului, distribuitor, levier de
comandă, bare de direcţie
b) mecanism de frânare : pedala de frână,
tamburi de frânare, rezervor de aer
5. Arătaţi :
a) şasiul
b) suspensia
c) utilajul auxiliar: aparatura de bord,
scaunul conducătorului, cutia cu scule,
cabina tractorului, aripile, compresor
6. Identificaţi echipamentul electric:
a) dispozitive de iluminare şi semnalizare:
faruri, lămpi poziţie, claxon, ştergător
parbriz, electromotor, releu, conductori
b) sursa de curent: bateria de acumulatoare,
alternator

42
1.c Descrierea echipamentului de lucru al tractorului

Prezentaţi, pe scurt, o descriere a echipamentului de lucru al tractorului

Rol Tipuri Construcţie Evaluator Data

Dispozitivul
de tracţiune
Priza de
putere
Instalaţia
hidraulică
Mecanismul
de
suspendare

Prezentăm în continuare un exemplu de test cu cele trei tipuri de itemi ( obiectivi,


semiobiectivi, subiectivi):

Competenţa 18.2 Recunoaşte maşinile pentru prelucrarea solului şi înfiinţarea culturilor


agricole.
Tema: Grape

1. A a) Clasificarea după destinaţie a maşinilor agricole folosite pentru cultivarea


plantelor.

Itemi obiectivi cu alegere duală


Încercuiţi litera A dacă afirmaţia este adevărată şi litera F dacă afirmaţia este falsă

A F Grapele sunt destinate executării lucrărilor de arat.


A F Grapele sunt destinate executării lucrărilor de mărunţire şi afânarea solului.
A F Grapele sunt destinate executării lucrărilor de distrugerea buruienilor.
A F Grapele sunt destinate executării lucrărilor de semănat.

Itemi obiectivi de tip pereche


Stabiliţi corespondenţe între noţiunile din cele două coloane:
În coloana A sunt enumerate criteriile de clasificare ale grapelor iar în coloana B tipuri de grape.

A B
• După felul organului activ • cu tracţiune animală
• După destinaţie • grape cu colţi
• După felul tracţiunii • grape cu vergele
• cu tracţiune mecanică
43
• pentru soluri uşoare, mijlocii, grele
• universale
• grape stelate
• pentru lucrări de grăpat semănături, arături, culturi
• grape stelate

Itemi semiobiectivi de completare


Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos:
Grapele cu colţi sunt destinate executării …………..solului, ……………..bulgărilor pe arături,
…………..crustei,……………buruienilor.

1.B b) Identificarea părţilor componente ale maşinilor agricole folosite la cultivarea


plantelor.

Întrebări structurate
Observaţi cu atenţie imaginile de mai jos şi răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Ce reprezintă imaginea?
b) Denumiţi organele de lucru ale maşinilor din imagini.

…………………………

44
MODULUL IV - ECOLOGIE
I. Notă introductivă

Asigurarea creşterii cantitative şi calitative a producţiei agricole, vegetale şi animale, prin


valorificarea potenţialului productiv naţional şi aplicarea unor sisteme de agricultură ecologocă
stimulându-se creşterea performanţelor producătorilor agricoli şi a competitivităţii produselor
agroalimentare româneşti, pe piaţa internă şi internaţională se realizează prin pregătirea forţei de
muncă la nivelul standardelor europene.
Agricultura, ramură prioritară a economiei naţionale, cuprinde două domenii de bază,
cultura plantelor şi creşterea animalelor.
Ţinând cont de acestea, pentru nivelul unu se pregătesc următoarele calificări:
• lucrător în cultura plantelor
• lucrător în creşterea animalelor
• lucrător în gospodăria agroturistică
Structura de pregătire are o formă arborescentă cu o pregătire de bază în clasa a-IX-a şi cu
trei pregătiri generale în clasa a-X-a, în care se definitivează cele trei calificări de nivelul unu.
Modulul Ecologie, este integrat în pregătirea de bază, clasa a-IX-a, pentru cele trei calificări din
domeniul agricultură.
Modulul este constituit din agregarea următoarelor unităţi de competenţă:
Competenţe cheie:
• Comunicare şi numeraţie,
• Igiena şi securitatea muncii,
• Lucrul în echipă,
• Organizarea locului de muncă,
• Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă,
• Rezolvarea de probleme.
Competenţe tehnice generale:
• Elemente de ecologie

Modulul Ecologie ocupă poziţia patru în cadrul pregătirii de bază de la clasa a -IX –a.

45
Ruta curriculară a pregătirii în domeniul agricultură pentru nivelul 1

Pregătire generelă Pregătire generală Pregătire generală


în în creşterea în gospopdăria
cultura plantelor animalelor agroturistică
Clasa a X-a Clasa a X-a Clasa a X-a

Pregătire generală
Clasa a IX-a

Modulul Ecologie este constituit dintr-o unitate de competenţă tehnică generală şi a


două unităţi de competenţă cheie.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi.
În programa şcolară, fiecărei unităţi de competenţă îi corepund competenţele individuale
formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor individuale ) cheie,
tehnice generale, tehnice specializate ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă
în vederea realizării conţinuturilor, sau îşi poate alege alte activităţi adecvate condiţiilor concrete
din clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării didactice,
trebuie lecturat cu atenţie sporită modul de parcurgere în ordinea cronologică a conţinutului
prezentat în aliniatul 1 al capitolului V – Sugestii metodologice.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care
sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de
evaluare ale performanţelor elevului.
Î n continuare exemplificăm modul de agrgare al competenţelor.
O competenţă de la abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la unităţile tehnice
specializate prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care reprezintă de fapt conţinuturile
necesare formării competenţelor.
Exemplu pentru modulul Ecologie

46
Unitatea de competenţă Competenţa Conţinutul
1. Comunicare şi 1.3. Elaborează o - Prezentarea unui scurt
numeraţie prezentare scurtă pe un eseu despre flora şi
subiect dat fauna din habitatul
natal
20. Elemente de ecologie 20.3. Identifică tipurile de - Surse: atlase, prospecte,
ecosisteme: acvatice, reviste, hărţi ale zonei
urbane, rurale,
agroecosisteme

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul


Unităţi de competenţă cheie:

1. Comunicare şi numeraţie

Unităţi de competenţă tehnice generale

20. Elemente de ecologie

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unităţi de competenţă Competenţe individuale Conţinuturi tematice


1. Comunicare şi numeraţie 1.3. Elaborează o prezentare scurtă - Prezentarea unui scurt eseu
pe un subiect dat despre flora şi fauna din
habitatul natal
20. Elemente de ecologie 20.3. Identifică tipurile de - Surse: atlase, prospecte,
ecosisteme: acvatice, urbane, reviste, hărţi ale zonei
rurale, agroecosisteme

20. Elemente de ecologie


20.1 Defineşte componentele - Factorii biotici şi abiotici
ecosistemului - Componentele ecosistemelor:
biotop, biocenoză
- Însuşirile ecosistemelor

- Categorii de relaţii: acţiuni,


20.2 Defineşte tipurile de relaţii reacţiuni, coacţiuni, intraspecifice
între componentele şi interspecifice; circuitul trofic

ecosistemului

47
IV. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare:

Proiectarea curriculumului şcolar pentru nivelul unu, s-a făcut după un model nou centrat
pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării programei a stat Standardul de Pregătire Profesională, care are
următoarea structură:
• Unitatea de competenţă,
• Nivelul,
• Valoarea creditului,
• Competenţe,
• Criterii de performanţă,
• Condiţii de aplicabilitate
• Probe de evaluare.
Prin calificările de la nivelul unu, elevii trebuie să dabândească abilităţi şi cunoştinţe
generale despre domeniul de pregătire care să le permită să continue pregătirea la nivelul doi, sau
să se integreze pe piaţa muncii.
Pentru acest lucru o pondere mare în pregătirea elevilor o au formarea abilităţilor cheie în
comunicare, în igienă şi securitatea muncii, în lucrul în echipă, în organizarea şi pregătirea pentru
integrare la locul de muncă şi în rezolvarea de probleme.
Pentru aplicarea curriculumului, procesul de predare - învăţare trebuie să fie focalizat pe
formarea competenţelor cheie, competenţelor tehnice generale şi competenţelor tehnice
specializate, cerute de nivelul de formare şi de calificarea lucrător în cultura plantelor.
Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea celor mai adecvate metode, în care
activitatea didactică este centrată pe elev.
Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese
pentru fiecare unitate de conţinut, acelea care conduc la formarea competenţei specifice
conţinutului.
Metode ca studiul de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, jocul de rol,
turul galeriilor, mozaicul, lucrul pe staţiuni au eficienţă maximă în procesul de învăţare, permit
agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice generale şi cele tehnice specializate, stimulează
gândirea logică, cauzală, analitică, ca şi imaginaţia şi creativitatea elevilor.

48
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele cheie,
competenţele tehnice specializate din standardul de pregătire profesională. . Se pot utiliza
diferite metode de evaluare care să confere caracterul formativ al evaluării, folosind pe lângă
metodele clasice şi metodele alternative ca : observarea sistematică a elevului, investigarea,
proiectul, portofoliul elevului.
Autoevaluarea este una din metode care capătă o extindere tot mai mare datorită
faptului că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează propunerile.
Metodele de evaluare utilizate, beneficiează de o serie de instrumente care trebuie
elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare introduse în
standardul de pregătire profesională

V. Sugestii metodologice

1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi

Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi competenţele


tehnice specializate se formează prin instruire practică, laborator tehnologic şi instruire
teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite
acordate pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de
învăţământ pentru cele trei tipuri de instruire.
Pentru pregătirea practică la modulul ECOLOGIE sunt alocate un număr de 30 ore care sunt
repartizate sub formă de laborator tehnologic 30 ore.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate
tehnică, iar orele de instruirea practică se efectuează de către maistrul instructor.
Curiculum-ul conceput pentru modulul Ecologie oferă flexibilitate în tratarea
conţinutului tematic, în funcţie de specificul zonei în care elevii îşi desfăşoarăactivitatea, baza
materială şi posibilităţile fiecărei unităţi scolare.
Prezentăm în continuare o posibilitate de parcurgere a conţinutului:
Nr. de ore alocate
Tema Laborator Instruire
Teorie
tehnologic practică
- Componentele ecosistemelor: biotop, biocenoză 12
- Insuşirile ecosistemelor: evoluţia, caracterul
informaţional, integralitatea
echilibrul dinamic, programul, autoreglarea
- Categorii de relaţii: acţiuni, reacţiuni, coacţiuni, 6
intraspecifice şi interspecifice, circuitul trofic

- Habitate locale: heleştee, ape dulci, ape sărate, 18


păduri, pajişti, garduri vii, livada, trupuri cu viţă-de-
vie, grădini cu legume, cu flori, sole cu culturi de
câmp
- Caracteristici: altitudine, temperatură, umiditate
(precipitaţii), tip de sol, floră, faună, plante cultivate,
clădiri, şosele, turism
- Populaţie: migraţiune, rata natalităţii şi mortalităţii,
rezervă de hrană
- Interacţiuni: prădătorism, parazitism, comensalism,
simbioză, competiţie
- Imbunătăţiri în ecosistem: beneficiu pentru viaţa
sălbatică, pentru comunitatea umană, nevoia de a avea
un mediu de viaţă sănătos motivate de: neglijenţă,
poluare, buruieni, etc.

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / invăţare.


Întreg demersul didactic depus de profesor în procesul de predare-învăţare, trebuie să
fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale cerute de
calificarea lucrător în cultura plantelor.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii
didactice, prin folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.
Fiecare lecţie beneficiază de folosirea a două, trei metode, în funcţie de ce se doreşte a
se forma, precum şi de mijloacele didactice adecvate. Cele mai eficiente sunt lecţiile bazate pe
cunoaşterea mediului înconjurător şi lecţiile vizite la agenţi economici de profil.
Exemplificăm printr-o lecţie prin care se vizează formarea competenţei de a defini şi a
identifica tipurile de relaţii dintr-un ecosistem. Se alege un agroecosistem din zonă (lotul
şcolar, o solă a agentului economic, o pădure, un izlaz, etc.) unde se observă şi se recunosc
principalele componente structurale ale ecosistemului, metoda dominantă utilizată fiind
studiul de caz. În proiectarea lecţiei profesorul trebuie să elaboreze fişe de observaţie. Se pot
realiza identificarea verigilor unui lanţ trofic şi construirea unei piramide trofice pe baza
observaţiilor din natură. Elevii sunt solicitaţi să citească conţinutul fişelor şi să execute
operaţiile în ordinea expusă, astfel activitatea este transferată de la profesor care nu mai face
nici-o expunere, la elevi, care sunt puşi în situaţia să se documenteze, să observe, să
descopere, formându-şi astfel competenţa tehnică generală de identificare, dar şi competenţa
cheie de comunicare. Menirea profesorului într-o astfel de lecţie este să supravegheze, să
dirijeze, să îndrume şi să intervină în stabilirea unui lanţ trofic şi şi în construirea unei
piramide trofice. Metodele folosite în acest caz sunt observarea, în mod deosebit descoperirea
şi exerciţiul.

Fişă de lucru
Lucrarea Materiale Operatii
Observarea, identificarea Borcane, Se recoltează din habitat acele structuri care pot fi
şi recoltarea punguliţe, analizate şi pot contribui la stabilirea unui lanţ şi
componentelor pensete, circuit trofic (probe de sol, insecte, plante erbacee
biocenozei mănuşi mici, frunze.
Se grupează după caracteristici populaţionale şi de
hrănire.
Se completează tabelul următor

Organisme Nivel trofic Locul în lanţul trofic


Plante ierboase Producători primari Primul nivel trofic
Insecte (cele recoltate) Consumatori Al doilea (treilea), nivel
(secundari,coprofage, etc.) trofic

Se recomandă ca activităţile de predare/învăţare să se desfăşoare în laboratoare de


ecologie, cabinete tehnologice, săli de clasă sau la agenţii economici de profil, în funcţie de
specificul temei studiate.

3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare


Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi concepute sub formă de fişe de observaţie, fişe
de autoevaluare, teste cu cele trei tipuri de itemi ( obiectivi, semiobiectivi, subiectivi ),
pregătirea unor referate, portofolii şi activităţi practice.
Exemplu:
Tema: Structura biocenozei

1. Itemi obiectivi
1.1 cu alegere duală
Încercuiţi litera A dacă afirmaţia este adevărată şi litera F dacă afirmaţia este falsă :
A F Primul nivel trofic este reprezentat de consumatorii primari
A F Relaţia mutuală se mai numeşte şi simbioză
A F Polenizarea încruşitată a plantelor este o relaţie interspecifică legată de
răspândire
A F Neutralismul este o relaţie în care indivizii nu se afectează în mod direct, în
nici un fel
1.2 de tip pereche
Stabiliţi corespondenţe între noţiunile din cele două coloane:

A B
Specii omnivore gândaci de bălegar
Specii detrifoge molii de haine
Specii coprofage larve acvatice de ţânţari
Specii necrofage om

1.3 cu alegere multiplă


Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
Relaţiile interspecifice defavorabile cel puţin unui partener sunt:
a. amensalism
b. comensalism
c. parazitism
d. prădătorism
e. competiţia
Relaţiile interspecifice stabilite în funcţie de rolul lor pentru populaţie sunt:
a. trofice
b. legate de apărare
c. legate de răspândire
d. parazitism
e. de concurenţă

2. Itemi semiobiectivi
2.1 cu răspuns scurt:
Organismele aparţinând aceleaşi categprii trofice alcătuiesc un……………..
2.2. de completare
Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos:
Plantele au relaţii mutuale cu unele…………. , ce realizează polenizarea încrucişată, cu
unele…………, ce formează micorize, cu……………….fixatoare de azot.
2.3. întrebări structurate
Inscrieţi în casuţele libere categoriile corespunzătoare de consumatori. Incercaţi să găsiţi
specii care se pot încadra în aceste categorii şi sunt legate prin relaţii de hrănire
Producatori Producatori
primari primari
plante ierboase arborii

Detritofagi

Descompunatori

3. Itemi subiectivi
3.1. eseu structurat
Precizaţi cum se manifestă relaţia mutuală dintre bacteriile fixatoare de azot şi plante.
3.2. eseu liber
Redactaţi un scurt eseu folosind cunoştinţele dobândite în urma vizionării unor programe
documentare la TV, a lecturii unor cărţi şi reviste, în care să prezentaţi relaţii
intrapopulaţionale referitoare la îngrijirea dscendenţilor, atac şi apărare în grup, organizare
socială.
MODULUL V - PRACTICĂ COMASATĂ

I. Notă introductivă
Rolul practicii este decisiv în formarea abilităţilor cheie, a competenţelor tehnice
generale şi a competenţelor tehnice specializate, întrucât se realizează la agentul economic, în
condiţii de producţie, familiarizând elevul cu viitorul loc de muncă .
Orele din C.D.L prevăzute pentru practică comasată sunt în dezvoltare locală din
punct de vedere al organizării activităţilor practice şi al opţiunii pentru anumiţi agenţi
economici. Conţinutul activităţilor trebuie să ducă la formarea competenţelor prevăzute în
standardul de pregătire profesională.
Programa pentru instruire practică comasată este o programă cadru care se adaptează
de fiecare şcoală la condiţiile locale, dar ea va urmării aceleaşi competenţe din standardul de
de pregătire profesională şi va avea aceaşi structură modulară.
Programa pentru clasa a IX a va urmări formare unor abilităţi cheie şi a unor
competenţe tehnice generale pentru cele trei calificări de la nivelul 1 : “lucrător în cultura
plantelor”, “lucrător în creşterea animalelor”, “lucrător în gospodăria agroturistică”.
Lista unităţilor de competenţă care se urmăresc a se forma în cadrul practicii comasate din
clasa a IX a are următoarea structură :
Abilităţi cheie:
• Comunicare şi numeraţie
• Igienă şi securitatea muncii
• Lucru în echipă
• Organizarea locului de muncă
• Rezolvarea de probleme
Competenţele tehnice generale:
• Factorii climatici şi edafici
• Pregătirea solului şi înfiinţarea culturilor
• Depozitarea şi valorificarea producţiei vegetale
• Hrănirea animalelor
• Îngrijirea şi întreţinerea animalelor
• Recunoaşterea agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură
• Elemente de ecologie
Abilităţile cheie precizate în standardul de pregătire profesională pentru nivelul 1,
repartizate pentru clasa a IX-a se formează si se aprofundează în fiecare modul, în mod
deosebit pe instruirea practică dar se evaluează numai în anumite parcursuri ale
curriculumului aşa cum se prezintă în tabelul numărul 1 cu alcătuirea modulelor.
Unităţile tehnice generale reprezintă suportul pe care se formează abilităţile cheie.
Competenţele şi conţinuturile unităţilor tehnice generale nu sunt detaliate în tabelul de
corelare pentru practica comasată şi Curriculum în Dezvoltare Locală, pentru că ele se
regăsesc în curriculum de bază unde se evaluează.
Subliniem încă odată că: unităţile de competenţă cu abilităţile cheie – „organizarea
locului de muncă” şi „igienă şi securitatea muncii” - se tratează complet şi se evaluează
în cele 120 de ore de instruire practică comasată din clasa a IX a şi care se vor regăsi în
tabelul de la punctul III .Unităţile de competenţe „ Rezolvarea de probleme” se tratează
complet şi se evaluează în cadrul celor 2 ore/săptămână de C.D.L., incluse în planul de
învăţământ.
De la unitatea de competenţă „Lucru în echipă”, competenţa 6.3 „colaborează cu
membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor” se tratează complet şi se evaluează în
modulul de agrotehnică, în orele de instruire practică săptămânală.
În orele de instruire practică comasată se asigură predominant formarea abilităţilor
cheie menţionate şi experienţă în muncă pe domeniul de pregătire de bază în agricultură.

Ruta curriculară a pregătirii în domeniul agricultură nivelul 1

Pregătire Pregătire Pregătire


generală în generală în generală în
cultura creşterea gospodăria
plantelor animalelor agroturistică
clasa a X a clasa a X clasa a Xa

Pregătire de bază
clasa a IX a
II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru instruire practică comasată

Unităţi de competenţă cheie


5. Igiena şi securitatea muncii
7. Organizarea locului de muncă
III. Tabel de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi de Competenţe Conţinuturi tematice
competenţă individuale
• Factori de risc :
- agenţi patogeni – bacterii,ciuperci,viruşi prezenţi în mediile
de creştere ale plantelor şi animalelor şi în spaţiile de
depozitare a produselor agricole.
- factori de climat – vânt, ploaie, soare, temperaturi scăzute,
temperaturi de peste 30 de grade, praf în sectorul vegetal şi
factori de microclimat necorespunzători.
- substanţe toxice – în depozite de pesticide.
- substanţe explozive şi depozite de carburanţi.
- risc de inundare în zonele limitrofe principalelor râuri şi în
5.Igiena şi 5.1.Numeşte
lunca Dunării.
securitatea factorii de
- dăunători de câmp şi în spaţiile de cazare ale animalelor şi
muncii risc şi bolile
depozitare a produselor agricole
(1credit = profesionale
(şoareci,şobolani,ciori,iepuri de câmp).
60 ore) de la locul de
muncă • Boli profesionale:
- viroze
- boli ale căilor respiratorii
- boli ale pielii
- boli transmise de la animale
- alergie la praf
- afecţiuni ale def.organelor de simţ
- boli interne: ulcer,pneumonie,gastrită
• Risc de practică:
- risc de îmbolnăvire
- risc de accidentare
- risc de invaliditate
5.2. Aplică • Reguli de igienă individuală la locul de muncă
reguli de pentru domeniul agricultură (în creşterea animalelor şi
sănătate şi cultivarea plantelor).
igienă - igienă corporală,
individuală la - igiena vestimentaţiei,
locul de - igiena alimentaţiei.
muncă • Materiale de întreţinere a igienei:
- materiale igienico-sanitare
- produse cosmetice
- alimente de protecţie (apă,lapte)
• Consecinţele nerespectării regulilor de igienă la
locul de muncă
- intoxicaţii
- boli parazitare- în sectorul zootehnic
- toxiinfecţii alimentare în sectorul vegetal
- dermatoze, boli infecto-contagioase.
5.3 Aplică • Simbolurile de avertizare:
normele de - semnale sonore, vizuale
securitate la - avertismente scrise când se aplică tratamente la plante
locul de - indicatoare pentru punctele de lucru periculoase
muncă, - culori de securitate în spaţiile cu pesticide toxice
precum şi - fişe de instructaj pentru persoanele care lucrează în
normele de punctele predispuse la accidente
prevenire şi • Echipamente de lucru şi de protecţie pentru lucătorii
stingere a din sectorul de cultivare a plantelor şi sectorul de creştere a
incendiilor animalelor, vestimentaţie şi echipamente de protecţie
corporală (cizme, salopete, bonete, ochelari, mănuşi, şorţ),
dispozitive de protecţie specifice: ochelari, mască de gaze.

• Manifestări în caz de accident:


- stări de ameţeală
5.4 Acordă - leşin, stop cardio-respirator
primul ajutor - stări de greţă, echimoze,hemoragii
în caz de • Materiale folosite: targă, atele, feşe, dezinfectant,
accident bandaje sterile, garou
• Măsuri întreprinse: hemostază, resuscitare cardio-
respiratorie, imobilizare, poziţionarea accidentatului,
dezinfectarea şi bandajarea plăgilor, transportul
accidentatului la cea mai apropiată unitate medicală.
Mijloace de muncă
• Materii prime şi auxiliare folosite în unităţile
agricole de cultivare a plantelor şi creştere a animalelor
- seminţe
- furaje
- îngrăşăminte
- pesticide
- unelte
7. Organizarea 7.1 Asigură • Echipamente şi utilaje:echipamente de stropit şi
locului de ordinea şi tratament, utilaje de semănat, utilaje de întreţinut culturi şi
muncă curăţenia la recoltat
(1credit locul de
= 60 ore) muncă • Instalaţii de irigare
• Instalaţii de furajat animalele
• Ordonarea succesiunea operaţiilor în cadrul
procesului de producţie în domeniul cultivării plantelor şi
creşterii animalelor,
Ex. respectarea termenelor calendaristice şi a ordinii
operaţiilor de :
- pregătit solul-semănat, întreţinere cultură, recoltat culturi
şi valorificat producţia
- succesiunea operaţiilor de hrănire, îngrijire şi recoltare a
producţiilor de la o specie de animale domestice
• Curăţenia la locul de muncă în fermele agricole:
- metode de lucru: manuale( măturat, spălat,dezinfectat),
mecanice (aspirat, ventilat), semiautomate (tratamente la
plante)
- materiale de curăţenie specifice locului de muncă: lavete,
detergenţi, dezinfectanţi şi solvenţi.
• Principii ergonomice aplicate în operaţiile manuale
din procesul de producţie agricol
- microclimatul din spaţiile de cazare şi depozitare
• Măsuri de reducere a efortului:
7.2 Aplică - economia de mişcări la încărcat, transportat şi depozitat
principiile produse agricole
ergonomice - poziţia de lucru la:sortat, măsurat, cântărit produde
în organiza- agricole în vrac sau ambalate
rea locului de • Menţinerea microclimatului prin ventilaţie,
muncă temperatură, iluminat, zgomot
- sisteme de ventilaţie folosite în spaţiile de cazare a
animalelor şi în depozitele cu produse agricole
- introducerea aerului condiţionat în depozitele de fructe,
legume şi flori pentru păstrare
- iluminatul dirijat în sere, depozite
- măsuri de reglare a zgomotului în spaţii de creştere a
păsărilor.
• Instrucţiuni de lucru:
- fişe tehnologice în cultivarea plantelor şi creşterea
animalelor
- regulamente – program zilnic de lucru în creşterea
animalelor
7.3 Foloseşte - schiţe de amplasare a culturilor
instrucţiunile - explicaţii ale echipelor de lucru pentru operaţiile efectuate
de lucru în loturile la culturile de câmp
pentru • Măsuri de verificare :
îndeplinirea - compararea rezultatelor activităţilor cu standardele în
sarcinilor vigoare pentru fiecare lucrare agricolă
- măsurarea gradului de realizare a operaţiilor proiectate
- verificarea respectării schiţelor de amplasare a culturilor
• Corecţii de erori:
- operaţii de dezinfecţii şi dezinsecţii în spaţiile de cazare a
animalelor şi de depozitare a plantelor care se pot repeta
- operaţii de completare a golurilor la plantele de grădină
(flori, legume) care nu s-au prins de la prima plantare
urmare a nerespectării tehnicii de plantare prevăzută în
tehnologie.

IV Condiţii de aplicare didactică şi evaluare


Proiectarea curriculumului şcolar pentru nivelul I , s-a făcut într-un model nou centrat
pe abilităţi cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza
elaborării programei a stat standardul de pregătire profesională care are următoarea structură:
• unitatea de competenţă
• nivelul
• valoarea creditului
• competenţe
• criterii de performanţă
• condiţii de aplicabilitate
• probe de evaluare
Prin calificările de la nivelul I elevii trebuie să dobândească abilităţi şi cunoştinţe
generale despre domeniul de pregătire care să le permită să continue pregătirea la nivelul
II sau să se integreze pe piaţa muncii. Pentru acest lucru o pondere mare în pregătirea
elevilor o au formarea abilităţilor cheie în comunicare şi numeraţie, în igiena şi securitatea
muncii, în lucru în echipă, în organizarea şi pregătirea pentru integrare la locul de muncă
şi în rezolvarea de probleme.
Pentru aplicarea curriculumului, procesul de predare-învăţare trebuie să fie focalizat
pe formarea abilităţilor cheie, competenţelor tehnice generale şi competenţelor tehnice
specializate, cerute de nivelul de formare şi de calificările corespunzătoare nivelului
respectiv.
Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea celor mai adecvate metode, în
care activitatea didactică este centrată pe elev. Pentru fiecare unitate de conţinut, trebuie
alese acele metode şi procedee didactice care conduc la formarea abilităţilor cheie şi
competenţelor tehnice generale cerute la clasa a IX a – nivelul I de calificare.
Metode ca: studiul de caz, descoperirea, problematizarea, jocul de rol, metoda
proiect, simularea au o eficienţă maximă în procesul de predare-învăţare şi în mod
special la instruirea practică.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează abilităţile cheie, competenţele
tehnice generale şi competenţele tehnice specializate. Se pot utiliza diferite metode de
evaluare care să confere caracterul formativ al evaluării, folosind pe lângă metodele
clasice şi metodele alternative ca: observarea sistematică a elevului, investigarea,
proiectul şi portofoliul elevului.
Pentru instruirea practică comasată sunt recomandate să fie utilizate ca instrumente de
evaluare: fişa de observaţie, fişa de autoevaluare, proiectul, chestionarul, testul de
verificare. Metodele de evaluare utilizate trebuie elaborate în corelare cu criteriile de
performanţă şi cu probele de evaluare introduse în standardul de pregătire profesională.

V. Sugestii metodologice

Unităţile de abilităţi cheie: Igiena şi securitatea muncii şi Organizarea locului de


muncă, se parcurg şi se evaluează în totalitate, în cadrul celor 120 de ore de instruire practică
comasată la clasa a IX –a.
Pentru asigurarea condiţiilor optime de formare şi evaluare a celor două unităţi de
competenţă, este recomandat ca unitatea de învăţământ să contacteze şi să informeze agentul
economic unde urmează să efectueze clasa, practica comasată, privind condiţiile şi locul unde
se pot parcurge şi evalua cele două unităţi de competenţă.
Având în vedere că planul de învăţământ pentru cultura de specialitate la clasa a IX-a
este structurat pe patru module de bază, din trunchiul comun :
• Agrotehnică - 200 ore/an;
• Zootehninie - 158 ore/an;
• Agregate şi instalaţii apicole - 92 ore/an;
• Ecologie - teorie - 30 ore/an;
Se recomandă orientativ practica comasată pe următoarea structură :
• 2 săptămâni în sectorul de cultură a plantelor;
• 1 săptămână în sectorul de creştere a animalelor;
• 1 săptămână în sectorul de mecanizare a agriculturii.
Agenţii economici cu ferme mixte pot să asigure în condiţii optime parcurgerea celor
patru săptămâni de practică comasată, prin trecerea eşalonată a elevilor prin cele trei mari
sectoare de activitate. Evaluarea se poate face pe parcursul celor patru săptămâni pe durate de
timp diferite în funcţie de activităile de instruire practică desfăşurate, de metodele şi
instrumentele de evaluare utilizate de comisia de evaluare.
Instruirea practică comasată la clasa a IX-a va fi coordonată de către maistrul instructor
din şcoală în colaborare cu reprezentantul intreprinderii desemnat de conducătorul unităţii
unde se desfăşoară practica comasată.

Redăm mai jos tematica orientativă realizată pe norme de timp pentru practica
comasată –clasa a IX-a nivelul I, pentru domeniul de pregătire- agricultură:
Nr. Tema Număr ore
crt.
1 • Factori de risc 15
• Boli profesionale
• Risc de accidente,îmbolnăviri şi invaliditate
2 • Reguli de igienă în activităţile desfăşurate în agricultură 20
• Materiale de întreţinere şi igienă
• Consecinţele nerespectării regulilor de igienă
individuală la locul de muncă
3. • Simboluri de averzizare pentru aplicarea normelor de 15
securitate a muncii şi de prevenire şi stingere a
incendiilor
• Echipament de lucru şi de protecţie utilizat în activităţile
de producţie în domeniul agriculturii.
4. • Manifestări în caz de accident 10
• Materiale folosite
• Măsuri întreprinse
5. • Mijloace de muncă în procesul de producţie - 30
agricultură
- Materii prime şi auxiliare
- Echipamente
- Instalaţii
• Succesiunea operaţiilor
• Curăţenia la locul de muncă în activităţile desfăşurate în
agricultură
6. • Principii ergonomice ăn activităţile din sectorul de 15
cultivare a plantelor şi creştere a animalelor
• Măsuri de reducere a efortului prin poziţia de lucru şi
dozare a efortului.
• Menţinerea microclimatului
7. • Instrucţiuni de lucru pentru îndeplinirea sarcinilor 15
• Verificări prin : măsurări, , comparări şi sondaje
• Operaţiuni de corectare a erorilor

Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, recomand la latitudinea maistrului


instructor să facă distribuirea orelor în funcţie de specificul zonei, resursele materiale ale
şcolii şi ale agentului economic.
Intregul demers didactic depus de maistrul instructor în procesul de predare-învăţare,
trebuie focalizat pe formarea abilităţilor cheie şi competenţelor tehnice generale prevăzute
la nivelul I de calificare pentru clasa a IX-a în domeniul agriculturii.
O importanţă deosebită o au metodele de predare-învăţare, mijloacele şi matreialele
didactice, precum şi modul de lucru şi metodele de evaluare utilizate.
In activităţile de instruire practică comasată maistrul instructor are rolul să ghideze
activitatea practică, documentarea, punând accent deosebit pe dezvoltarea gândirii logice,
creativităţii, descoperirii şi imaginatiei.
Problematizarea, studiul de caz, exerciţiul şi demonstraţia trebuie să domine în
activitatea de instruire practică comasată. Se recomandă activitatea individuală, activitatea
în grup, activitatea pe echipe pentru a dezvolta spiritul de cooperare, comunicare, necesar
în formarea abilităţilor cheie prezentate în standardul de pregătire profesională.
Fişele de lucru care pot fi utilizate de către elevi în transpunerea rezultatelor obţinute
în activităţile practice curente, îi ajută pe elevi să ajungă prin efort individual sau colectiv
la corelarea sau măsurarea şi evaluarea unor indicatori de calitate.
Evaluarea continuă sau secvenţială, cu caracter predominant formativ se poate realiza
prin referate, proiecte, teste, fişe de observaţii, fişe de evaluare sau autoevaluare.
Exemplu : test de evaluare sub formă de itemi subiectivi – eseu liber.
Identificaţi şi descrieţi locurile periculoase, generatoare de accidente de muncă din
unitatea unde efectuaţi practica comasată. Elaboraţi un plan de măsuri de prevenirea
eventualelor accidente.
Se recomandă ca instrument de evaluare în practica comasată utilizarea fişei de
observaţii.
Redăm mai jos un exemplu de fişă de observaţie.

Fişa de observaţie
Competent 5.2. Aplică reguli de sănătate şi igienă individuală ;
a) Identificarea materialelor igienico-sanitare a alimentelor de protecţie la locul
de muncă pentru o situaţie dată;
Evaluatorul oferă spre consultaţie 10 materiale din care 4 sunt de specialitate (broşuri,
reviste, pliante) şi 6 de la modă. Indepliniţi următoarele sarcini :
Fişa de observaţie
Nr. Identificarea surselor de informare Evaluator Data
crt.
1. Alegeţi trei materiale de specialitate
2. Selectaţi pe cele necesare în situaţia dată
3. Menţionaţi cel puţin un alt material necesar în situaţia
dată

b) Selectarea materialelor în funcţie de situaţia dată


Nr. Selectarea materialelor în funcţie de situaţia dată Evaluator Data
crt.
1. Identificaţi în sursele oferite două materiale igienico-
sanitare

2. Enumeraţi trei reguli de bază din normele metodologice de


igienă şi protecţie a muncii

c) Compararea abilităţilor dobândite cu cerinţele unei alte situaţii create.


Nr. Compararea abilităţilor dobândite cu cerinţele unei Evaluator Data
crt. alte situaţii create
1. Alegeţi două materiale care să corespundă abilităţilor
voastre
2. Enumeraţi 4 abilităţi care consideraţi că le puteţi aplica
în cazul problemei date.

Nota în atenţia evaluatorului :


Evaluarea competenţei se va face în atelierul şcoală sau la agentul economic, prin
bifarea unei căsuţe de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini.
In momentul în care au fost bifate toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
In cazul în care competenţa nu s-a validat se fac recomandări de către evaluator pentru
îndeplinirea cerinţelor nevalidate, în cazul reevaluării. Se vor putea exersa şi alte competenţe
cheie, competenţe generale care au mai fost tratate la celelalte module din pregătirea de bază.
DOMENIUL AGRICULTURĂ - NIVELUL 1 - CLASA a IX-a
TABEL DE CORELARE A MODULELOR PENTRU PREGĂTIREA DE BAZĂ
Nr. săpt Modulul I - Agrotehnică Modulul II - Zootehnie Modulul III - Agregate şi instalaţii Modulul Practică CDL
folosite în agricultură IV - Comasată
Ecologie
Teorie Lab. Teh I.Practică Teorie Lab. Teh I.Practică Teorie Lab. Teh I. Practică Lab. Teh
SEMESTRUL I

1. Se recomandă
2. ca practica
3. comasată să se
4. efectueze
5. pentru
6. domeniul
7. agricol în
8. campaniile
9. agricole de
10. primăvară şi
toamnă.
11.
12.

12 zile x x 6 ore / zi = 72 ore / an


13.
13 zile x 6 ore / zi = 78 ore / an

15 zile x 6 ore / zi = 90 ore / an

9 zile x 6 ore / zi = 54 ore / an

5 zile x 6 ore / zi = 30 ore / an

5 zile x 6 ore / zi = 30 ore / an

5 zile x 6 ore / zi = 30 ore / an


PRACTICA COMASATA
14.
SEMESTRUL II

15. Se recomandă
16. ca practica
17. comasată să se
18. efectueze
19. pentru
20. domeniul
21. agricol în
22. campaniile
23. agricole de
24. primăvară şi
toamnă
25.
26.
27.
28.
29.
30.
31.
32.
33.
34.
35.
36.
PRACTICA COMASATA