A sosit primăvara, regina purităţii!

Pădurea mărturiseşte suferinţa produsă de iarnă, păstrând în cuprinsul ei mâhnire şi

oboseală.
Mugurii copacilor, cum s-a topit zăpada, se umflă încet, plesnesc şi scot
frunzişoare.
Ieşind cu capul gingaş la suprafaţă, îşi face apariţia vestitorul primăverii,
ghiocelul care priveşte către bolta cerească, rugându-l pe rege, strălucitorul soare,
să-i dăruiască o privire.
Ghiocelul nu va rezista mult deoarece urmează temutele zile ale Dochiei.
Fiindcă mai este luna florilor nu se vor lăsa aşteptate nici zambilele gingaşe şi
firave, lalele ce îşi varsă cupele ca un pahar de vin roşu, viorelele parcă-ţi şoptesc
la ureche, lăcrimioarele plâng, ca o mamă îndurerată.
Primăvara îşi trimite păsările călătoare, florile şi fluturaşii ca nişte soli ai săi.
În zborul lor, păsările îşi strâng aripile cu foşnet de mătase veche, zburând
vesele şi gălăgioase printre razele aurii.
Gingaşele păsări ciripesc în timp ce privesc la frumosul obicei de-a dărui un fir
împletit cu alb şi roşu, numit de către noi, mărţişor.
O singură privire către fermecătoarea câmpie te va îndemna la visare.
Primăvara, fiica cea mai tânără şi pură a anului bătrân lasă în urma ei, trecând cu
a sa mantie transparentă prin care i se văd umeri albi ca laptele, frumuseţi ce-ţi
încântă privirea ca un curcubeu după o ploaie grea.
Aceste minunate frumuseţi ale naturii sunt acoperite de mantia protectoare a
primăverii şi deodată sunt scoase la iveală, fermecându-ne.