Un înţelept şi-a spus aceste vorbe sieşi, apoi nouă:

-Veghează asupra gîndurilor tale pentru că ele se transformă în cuvinte

-Veghează asupra cuvintelor tale pentru că ele se transformă în fapte

-Veghează asupra faptelor tale, pentru că ele se transformă în deprinderi

-Veghează asupra deprinderilor tale, pentru că ele îţi formează caracterul

-Veghează asupra caracterului tău, pentru că el îţi determină soarta.

Se spune că odată un om ajuns la vîrsta înţelepciunii l-a rugat pe Dumnezeu:

-Doamne, am trăit o viaţă în pace cu toată lumea şi cu credinţa în puterea ta .
Acum aş vrea să te rog arată-mi toată viaţa mea trecută, ca să pot să-mi corectez
greşelile.
-Bine, a zis Dumnezeu şi s-au purtat împreună din copilărie spre maturitate.
Mergînd pe drumul vieţii, omul vede în faţa lor urmele a patru tălpi şi-l întreabă:
- Doamne, de ce sunt patru tălpi? N-am fost singur?
- Nu, eu am fost tot timpul cu tine pentru că ai avut un suflet pur, curat ca un
copil.
Mergînd mai departe, omul observă că atunci cînd îi mergea bine, pe marginea
drumului vedea patru urme de tălpi, iar cînd trecea prin momente grele observa
urmele numai a două tălpi.
Ajungînd la capătul drumului, omul spuse:
- Doamne, cum se face că atunci cînd îmi era bine, erai cu mine, iar atunci
cînd îmi era rău, mă lăsai singur.
- De ce crezi aşa, îl întrebă Domnul. Da , dar erau ale mele. Cînd îţi era foarte
greu eu te duceam în braţe ca să nu te pierd.

Ar fi bine ca să fiţi purtaţi de Dumnezeu tot timpul.

Dragostea se naşte odată cu noi. Odată cu privirile dulci,odată cu primul om

întîlnit în cale, odată cu prima floare prinsă în mînă, odată cu soarele, vîntul, odată
cu iertarea, odată cu privirea caldă.
Dragostea se naşte mereu din noi pentru noi.