LEAGĂNUL PISICII

Ieri, a venit pe lume copilul ce-l doream

s-a întîmplat aşa cum o visam.
Dar în călătorii eram plecat mereu
Şi-a învăţat să umble făr -să ştiu eu.
Primele vorbe cînd le-a spus ,acasă nu eram,
Şi a crescut, şi-l auzeam
„Tăticule ,ca tine am să fiu cînd mă fac mare,
Tăticule, ca tine am să fiu.

Leagănul pisicii şi linguriţa de argint cea bună

Băieţelul cel trist şi omul de pe lună.
„Cînd vii acasă, tăticule?” „Nu ştiu,
Dar o să stăm de vorbă, promit cînd am să viu.”

Dăunăzi băieţelul a făcut zece anişori

„Mulţumesc tăticule pentru minge, mi-a spus din ochişori”;
„Hai să ne jucăm
Hai să mă înveţi s-o aruncăm”;
I-am spus: „Nu azi, că sînt pe grabă
Şi am cam multă treabă”.
„În regulă” a grăit,
Şi a plecat spăşit,
Dar zîmbetul nu l-a părăsit
„Tăticule, ca tine am să fiu cînd mă fac mare,
Tăticule, ca tine am să fiu.

Leagănul pisicii şi linguriţa de argint cea bună

Băieţelul cel trist şi omul de pe lună.
„Cînd vii acasă, tăticule?” „Nu ştiu,
Dar o să stăm de vorbă, promit cînd am să viu.”

Dăunăzi s-a întors de la facultate,

Şi recunosc că-i un bărbat şi jumătate.
„Fiule, sînt mîndru de tine. Nu poţi să stai?”
A dat din cap şi mi-a zîmbit, dar vai,
„Aş vrea cheile de la maşină să mi le dai,
Şi ne vedem noi mai tîrziu. Ce faci, nu mi le dai?”

Leagănul pisicii şi linguriţa de argint cea bună

Băieţelul cel trist şi omul de pe lună.
„Cînd vii acasă, fiule?” „Nu ştiu,
Dar o să stăm de vorbă, promit cînd am să viu.”

M-am pensionat de mult şi băiatul meu a plecat de acasă

L-am sunat dăunăzi , într-o după-masă,
I-am spus „Aş vrea să te văd, dacă n-ai alt program.”
Mi-a zis „Cu drag , tată, dar am şi eu ceva în plan.
Vezi tu ,slujba cea nouă...şi copiii au gripă
Dar mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine în pripă.”
Cînd am închis ,mi-am dat seama şi mi-a fost ruşine
Că într-adevăr s-a făcut mare şi e exact ca mine.