Sunteți pe pagina 1din 2

1.

1 functiunea de personal
Dupa ce, o perioada indelungata de timp, organizatiile economice nu au fost
preocupate de altceva decât de obtinerea de profit si, ca urmare, probleme legate
de relatiile de munca erau considerate ca fiind mai putin importante, accentul fiind
pus asupra aspectelor de natura administrativa, juridica sau disciplinara. In ultimele
decenii, functiunea de personal a evoluat spectaculos si permanent, in ceea ce
priveste continutul sau cât in ceea ce priveste profilul specialistilor care o exercita.
Domeniile de activitate si tipologia preocuparilor s-au extins, conferind o finalitate
sociala organizatiilor economice. Astazi, in unanimitate, manageri sau lucratori
constientizeaza importanta cunoasterii problemelor multiple si complexe referitoare
la utilizarea eficienta a resurselor umane, ajungându-se la adoptarea unei filosofii
privitoare la succes, in care rolul esential il joaca resursele umane din organizatie, in
deplina concordanta cu misiunea si obiectivele pe care si le-a propus aceasta.
Functiunea de personal si-a imbogatit continutul si a largit domeniul sau de
preocupari, astfel:
- a devenit o functiune strategica a organizatiilor, legata nemijlocit de conducerea de
vârf a unitatii;
- a impus cerinte noi din partea lucratorilor, comptente sporite, pe multiple planuri,
dintre care semnificative sunt pregatirea superioara in domeniul managementului,
cunostinte de psihologie si sociologie, capacitate de comunicare si de negociere;
- si-a largit paleta de instrumente operationale (indicatori sociali, bilant social);
- s-au produs schimbari in insasi denumirea functiei de conducere aferenta, “seful
de personal” fiind inlocuit cu un “director de resurse umane” sau de un “director cu
relatiile sociale”, denumiri care reflecta varietatea atributiilor si a preocuparilor din
domeniul respectiv;
Functia de personal din cadrul organizatiilor economice reprezinta ansamblul de
activitati (strategice si operationale), ce contribuie la indeplinirea obiectivelor
organizatiei, prin asigurarea, mentinerea si utilizarea rationala, eficienta a resurselor
umane de care dispune aceasta.
Managementul resurselor umane cuprinde actiunile si deciziile care determina
natura si continutul relatiilor dintre organizatie si angajatii sai, precum si cele care
ofera o perspectiva asupra sistemului de angajare, caracterizat prin urmarirea
strategiilor si politicilor organizationale. Potrivit unor specialsiti ai domeniului, functia
de personal din organizatiile economice cupinde in sfera sa de interes:
- aparitia si dezvoltare constiintei asupra problemelor ce afecteaza starea fizica si
psihica a omului, in timpul muncii pe care o presteaza (oboseala, securitatea,
conditiile de munca, modul de organizare a activitatilor, formarea si calificarea,
informarea, rolul colectivului, remuneratia muncii, productivitatea, participarea la
rezultate, responsabilitatea), care tin de statutul juridic si de organizarea de
ansamblu al intreprinderii;
- solutiile evolutive provenite din interiorul intreprinderii (politicile de personal) sau
din exteriorul acesteia (legi sau alte acte normative), structurile specializate care
exista in cadrul intreprinderii (serviciile de personal) sau in afara sa (casele de
asigurari sociale, de pensii);
- oamenii care au in sarcina rezolvarea acestor probleme, prin activitatea lor
profesionala ( actiunile lor individuale sau colective, metodele si tehnicile pe care le
utilizeaza, filosofia manageriala pe care o urmeaza, influenta lor asupra colectivului).
Prin continutul sau, managementul previzional al resurselor umane trebuie sa
abordeze urmatoarele elemente:
1. analiza situatiei existente în cadrul organizatiei, privind posturile de lucru si
resursele de personal;
2. previziunile legate de necesarul de personal al organizatiei;
3. adaptarea, pe termen scurt, mediu si lung a necesarului de personal