"Sufletul altui este întunecat".

Se poate spune că pentru o persoană care suferă de

alexitimie, sufletul său este "întunecat". El trăiește "fără să se cunoască pe sine" - fără a
observa ce se întâmplă în propria sa lume interioară; toată atenția sa este îndreptată
spre evenimentele externe. O altă caracteristică a personalității alexithimice este lipsa
imaginației, gândirea stereotipică cu un deficit de gândire figurativă și lipsa capacității
de simbolizare.
Evident, incapacitatea umană care suferă de alexitimiei, de a conștientiza emoțiile lor
conduce la faptul că acestea sunt refulate. Acumularea manifestărilor fizice în urma
nexprimării emoțiilor, în cele din urmă duce la dezvoltarea bolilor psihosomatice.
Acționînd ca un fel de „lege de conservare“, în legătură cu emoție: când o persoană nu-
și poate exprima sentimentele direct, ele sunt exprimate cu ajutorul corpului. Astfel
alexitimia la nivel psihologic, devine analogul somatizării, evidentă la nivel fiziologic. În
consecință, este firesc ca studiile moderne medicale și psihologice acordă alextemiei un
rol tot mai important în dezvoltarea multor boli psihosomatice (ND Semenov, 1995;
Korostelyova IS, VS Rotenberg, 1993).
Putem considera alexitimia o formă a întârzierii parțială în dezvoltare și anume, o
încălcare a dezvoltării abilității copilului de a-și exprima emoțiile în cuvinte. Alexitimia
apare în cazul în care această capacitate nu este complet formată. Mai mult ca atât
imaginația slabă duce la o perturbare a procesului de identificare cu alții, și, în
consecință, incapacitatea de a situa în locul altei personae și întelegerii emoțiilor sale.
Acest fapt duce la incapacitatea de a simți compasiunea pentru alți oameni și, prin
urmare, la lipsa contactului emoțional cu oamenii. Pentru relațiile pacienților care suferă
de alexitimie cu alții, este caracteristică formalitatea, „hiper nomalitate’’ deci (Broytigam
V., și colab., 1999) - incapacitatea de a menține relație stabilă, foarte strânsă și
deschisă. Parțial, manifestările alexitimiei ca tendința spre „stoarce“, refulare
sentimentelor, sau cel puțin tendința de a nu le manifesta sunt reacții dodîbdite,
deoarece servesc drept model de mitație (învățate după modelul lui A. Bandura).
De fapt, acest comportament este adesea încurajat de societate, iar alexitimia în acest
sens este o boală socială. Este deosebit de important să menționăm stereotipurile
societății occidentale de comportament „masculin“, cu o expresie zgîrcită a
sentimentelor; puteți face referințî la stereotipuri social-psihologice ca „bărbții nu plâng“
pentru sexul puternic, sau „Nu scoateți cearta din casă“ - pentru femei. În general,
modele de comportament uman în societate (asociată în primul rând cu expresia
emoțiilor), promovează formarea alexitimiei, reprezentare combinată cu standartelor
despre așa-numita comunitate depresivă (Eaton JW, Weil RJ, 1955): nu este acceptată
expresia emoților în mod deschis, dearece acestea pot fi private ca manifestări ale
slăbiciunii (Kholmogorova AB, Garanyan NG, 1999).

Cauza apariției alexitimiei este considerată a fi interacțiunea slabă între emisfera

dreaptă și emisfera stângă a creierului (Kellner R., 1990). În același timp, omul pare să
trăiască într-o stare interminabilă de conflict intrapsihic (emisferic) - în comparație cu
oamenii „obișnuiți“, la acesta se evidențiază mai pronunțat dominanția emisferei verbale
și suprimarea emisferei non-verbale, inconștiente. Se crede că o încălcare a înțelegerii
între emisferele are baza organica sub forma rupea legăturile anatomice „pod“ lor, asa
numita calos. (Corpus defecte calos adesea observate în practica clinică la pacienții cu
tulburări psihosomatice studiate prin tomografie computerizata.) Aceste încălcări
morfologice sunt nesemnificative (pot exista numai la nivelul microstructurale) și nu
provoacă deficite neurologice semnificative. Cu alte cuvinte, ele nu încalcă funcțiile
vitale ale corpului, manifestându-se doar la nivelul cel mai înalt (cel mai subtil și mai
vulnerabil) al organizației sale mentale.

Un concept înrudit este descris alexitimiei Marti P. (1963) astfel de pacienți au

caracteristica personala care suferă de boli psihosomatice, cum ar fi tendința de a
"Gândirea operativă" este o operațiune pensee, în spatele căreia se află modelul de
vorbire, gânduri și acțiuni. Aceasta este în primul rând trăsăturile gândirii - stereotipul și
lipsa de pământ, absența unui "fugă de gândire". Este, de asemenea, un accent pe
lucrurile practice concrete imediate ale omului, incapacitatea sa de a se rupe, ignora
viața de zi cu zi din „proza vieții“, lipsa de imaginație, creativtate blocata. În al doilea
rând, caracteristicile sferei emoționale - cum ar fi uscăciunea emoțională și sărăcia unei
limbi individuale de emoție - un fel de „epuizare emoțională“. Și în sfârșit, în al treilea
rând, aceste caracteristici personale sunt combinate cu o înclinație spre depresie. Și
depresie, potrivit P. Marty, „idiopatică“ (așa cum au fost înnăscută, constituțională), care
este o consecință logică a trăsăturilor psihologice descrise care conduc o persoană la o
îngustare a gamei de interese și, în general, la o pierdere de interes în viață, împreună
cu credința latentă în propria lor „cenușiul“ și insolvabilitatea ca persoană.
La nivel fiziologic, bazat pe ambele defecte personale - cum Alexitimia de P. Sifneos și
sindromul P. Marty - sunt, aparent, aceleași, tulburări de pre-clinice ascunse. Ele pot fi
privite ca asimetria funcțională inferioară a emisferelor cerebrale, asimetria nu este
numai între emisfere (menționat anterior), dar, de asemenea, intrahemispheric. Acestea
din urmă reprezintă o încălcare a interacțiunii dintre regiunile frontale ale emisferei
(lobilor frontali) și regiunile din spate (senzoriale asociative), care poate fi numită
decuplări funcționale. Similar în mecanism, însă VB descrie încălcări mai pronunțate.
Archer (1990) pentru boli mintale endogene ca „unitate funcțională“ între regiunile
corespunzătoare ale cortexului, predominant în emisfera stângă. Și dacă tulburările
psihopatologice blocheaza funcția de eliminare simptomatică a fost demonstrată în
timpul stimulării senzoriale prelungite (stimulare electrocutaneous slab), apoi,
aleksitmica este Abuz efect pozitiv similar cu subclinică poate avea o tehnici psiho-fizice
- în special, o metodă cum ar fi conștientizarea senzorială.
Pagina 77-79