Meteorismul ruminal acut

Meteorismul ruminal (rumen şi reţea) constă dintr-o dilataţie excesivă a

organului, dilataţie ce deformează flancul stâng al animalului. Meteorismul
ruminal (ruminoreticular) poate evolua sub două forme: forma gazoasă, cu
deformarea în partea superioară stângă şi meteorismul spumos, cu distensia
părţii stângi – superioare şi ventrale.
În privinţa anotimpului, primăvara şi toamna sunt sezoanele când meteorismul
acut se întâlneşte mai frecvent. Acest fapt este legat de caracteristicile
nutreţurilor (mai ales primăvara): furaje verzi, cu conţinut mare de apă şi cu
conţinut ridicat de proteine solubile; toamna, bruma ca şi roua determină
frecvent meteorism acut.

Etiopatogeneza:
Meteorismul ruminal acut (timpanismul) recunoaşte două cauze principale:
furajele gazogene şi reducerea/stoparea eructaţiei. Aceşti factori determină
producerea în exces a gazelor sau spumei şi reducerea sau blocarea eliminării
acestora.
Din prima categorie fac parte furajele timpanogene: legume, nutreţuri verzi,
păşunarea animalelor dimineaţa pe păşuni acoperite de rouă, nutreţul verde
„pălit” sau încins în grămezi, sfecla şi reziduurile de la industria de prelucrarea
a acesteia, nutreţurile fin tocate, grăunţele. Aceste furaje au un conţinut mare
de apă, zaharuri sau proteine şi puţine fibre.
La viţei, meteorismul se poate produce (rar) fie datorită refluxului de lapte din
cheag în diverse gastropatii, fie lipsei refluxului de închidere a jgheabului
esofagian; în ambele cazuri laptele ajunge înapoi în prestomace unde suferă un
proces de fermentaţie anormală, timpanogenă .
A doua cauză a meteorismului ruminal o constituie obstrucţie esofagului
(meteorism secundar), fapt ce împiedică eliminarea gazelor produse în mod
fiziologic în rumen.
Alte cauze (meteorism simptomatic) sunt: intoxicaţiile cu plante ce conţin
nitraţi, uleiuri eterice, alcaloizi, saponine sau tioglicozizi; intoxicaţiile cu
compuşi arsenicali, fosforici sau ai plumbului. Meteorismul secundar poate
însoţi: antraxul, turbarea, teteanosul, listerioză, bradsotul (toxiinfecţie
alimentară a ovinelor produsă de Clostridium septicum), cauze nervoase,
hipocalcemia, boli nervoase, indigestie vagală, acidoză.

Simptomatologia:
Apare rapid, meteorismul acut fiind una din urgenţele medicale ale
rumegătoarelor. Astfel, în cazul animalelor crescute pe păşune, acestea pot fi
găsite moarte, cu abdomenul foarte dilatat şi rumenul aflat în tensiune
crescută.

Clinic:
Se remarcă debutul brusc cu evoluţie rapidă: distensia rapidă a rumenului cu
umplerea golului flancului stâng şi extinderea spre zona dorsală. La examenul
transrectal, rumenul este în tensiune şi tinde să ocupe şi partea dreaptă
laterală şi ventrală a abdomenului.
Distensia rumenului determină compresiune diafragmatică şi presiune pe
pulmoni, fapt ce determină apariţia dispneei medii sau grave. Animalul refuză
decubitul, datorită sufocării.
Introducerea sondei bucoesofagiene sau a trocarului (ruminocenteză), va
determina eliminarea rapidă a gazelor cu revenirea stării generale – în cazul
formei gazoase. În forma spumoasă, introducerea sondei (sau trocarului) nu
este urmată de eliminarea conţinutului ruminal, starea generală agravându-se
în continuare.
În formele secundare altor afecţiuni (hipocalcemie, acidoză, indigestii) alături
de deformarea abdominală apar şi semnele afecţiunii primare
În cazul nerezolvării terapeutice, animalul intră în şoc şi moare.

Diagnosticul:
Diagnosticuldiferenţial între forma gazoasă şi cea spumoasă se face pe baza
sonsajului sau a ruminocentezei.
Diagnosticul de meteorism primar se stabileşte pe baza apariţiei bruşte şi pe
analiza nutreţurilor consumate.
Diagnosticul diferenţial se impune faţă de meteorismul secundar (obstrucţia
esofagului), situaţie în care sondajul esofagian nu se poate realiza.

Morfopatologic :
Meteorismul ruminal acut se caracterizează prin distensia evidentă a
abdomenului – respectiv a rumenului, la deschiderea acestuia găsindu-se
spumozitate sau gaze. Secundar apar leziuni circulatorii: venectazie
generalizată, paliditatea ficatului, congestie sau hemoragii pulmonare. În cazul
şocului, hemoragiile apar şi la nivelul subepicardic şi subendocardic.
În meteorismul secundar se depistează şi leziunile cauzelor primare.
Evoluţia este rapidă, de multe ori animalele (vacile sau oile, crescute pe
păşune) fiind găsite moarte.

Prognosticul: este rezervat sau grav, în funcţie de starea clinică a animalului şi

mai ales de numărul animalelor afectate. Forma spumoasă este mult mai gravă
decât cea gazoasă. În cazul meteorismului secundar intervin şi bolile primare
care pot determina un prognostic sever (ex. ocluzia esofagiană la nivel
intratoracic).

Profilaxie:
Tine foarte mult de instruirea proprietarilor (văcarilor sau ciobanilor):
păşunarea dimineaţa după ce roua „s-a ridicat”; administrarea iniţială de
fibroase (minimum 1 - 2 kg pentru taurinele adulte). Se vor evita păşunile cu
peste 50% leguminoase tinere, cu plante crescute luxuriant, cu conţinut
crescut de apă şi puţine fibre, înrourate sau reci (brumă).

Tratament :
În cazul apariţiei meteorismului ruminal acut, toate vacile (sau oile) se scot de
pe păşunea respectivă. Pericolul major este să nu apară la mai multe vaci
concomitent, deoarece în cazul acestor urgenţe, medicul veterinar nu le poate
rezolva – meteorismul ruminal acut fiind o urgenţă maximă.
În primul moment, se deschide larg gura animalului, se scoate limba şi se fac
tracţiuni uşoare în scopul declanşării eructaţiei.
Singura manoperă de salvare a animalului este doar ruminotomia. Odată
animalul căzut, acesta moare în câteva minute şi sunt citate cazuri când multe
animale au murit deoarece proprietarii au şovăit în privinţa aplicării
ruminotomiei . În lipsa trocarului specific, ruminotomia se realizează cu un
cuţit ascuţit, incizia de 10 - 20 cm făcându-se la mijlocul fosei paralombare
stângi (practic în zona cu sonul timpanic cel mai evident). Incizia cuprinde
pielea şi peretele ruminal până în interiorul rumenului. În acest moment apare
o „explozie” de conţinut ruminal cu ameliorarea stării generale a animalului.
După rezolvarea situaţiei, se fac spălături locale cu ser fiziologic contaminarea
cavităţii ruminale fiind minimă: apăre o peritonită localizată la nivelul inciziei,
aceasta tratându-se medicamentos (toaletă, pensulaţii cu tinctură de iod,
antibioterapie locală).