1

Management farmaceutic

Management farmaceutic

Farmacistul conducator de farmacie adesea are de rezolvat activitati manageriale precum

probleme si crize de zi cu zi. In farmacia tipica activitatile de management constau
preponderent in activitati administrative de rutina care pot fi incredintate personalului
farmaciei. Inbunatatirea serviciilor profesionale catre public ar reflecta un management mai
eficient. De exemplu o decizie manageriala de a transfera unele functii de executie din cadrul
departamentului de prescriptie la personal cu pregatire medie sau cel auxiliar permite o mai
buna utilizare a specialistilor in farmacie, acestia avand indeajuns timp de a se ocupa de
ascultarea si consilierea pacientilor.

1. Activitati ale managementului in domeniul farmaceutic

Managementului ii revine rolul esential in activitatea oricarei firme. Din cele mai multe
puncte de vedere o farmacie functioneaza pe baza unor reguli asemanatoare cu cele dintr-o
firma obisnuita, astfel ca rolurile managementului intr-o unitate farmaceutica sunt aproape
identice cu cele din orice alta unitate. Astfel, managementului farmaceutic ii revin
urmatoarele roluri:

n Stabilirea obiectivelor si scopurilor, astfel incat managerul sa aiba deja o baza pentru
ai fi de ajutor in stabilirea politicii si luarea deciziilor. Managementul farmaciei
publice poate defini doua tipuri de obiective: un set de obiective de baza, care sunt
mai degraba filozofice, cum ar fi de exemplu daca farmacia va oferi servicii coplete
sau va practica preturi scazute, etc; al doilea set este cel al obiectivelor specifice, cum
ar fi atingerea unui anumit volum al vanzarilor pentru o perioada stabilita. Managerul
trebuie sa reevalueze si sa actualizeze obiectivele in continuu, deoarece acestea,
aflandu-se in viitor, pot suferi anumite schimbari care provin din modificari
tehnologice, economice, sociale sau de alta natura.
 2

n Resursele materiale si umane, a caror tip si nivel depinde in mare masura de natura
obiectivelor. Deoarece in cele mai multe cazuri aceeasi persoana indeplineste ambele
functii intr-o farmacie tipica, nu este nici posibil si nici practic sa desparta achizitia de
capital de aplicatiile sale in management. Managementul are rolul de a asigura
structurile organizatorice si de a coordona resursele atfel incat ele sa fie valorificate,
presupunand ca au fost deja adunate.

n Planificarea si controlul operatiunilor din prezent si viitor. Desi o mare parte a

timpului managerul si-o dedica controlului operatiunilor de zi cu zi, controlul acestor
operatiuni curente nu trebuie sa afecteze timpul dedicat planificarii operatiunilor
viitoare. Activitatile de rutina trebuie delegate, pentru ca managerilor sa le ramana
timp indelungat pentru planificare.

Orice manager, dar in special cel care conduce o farmacie, trebuie sa studieze si sa ia in
considerare stiintele comportamentului uman si cele sociale, deoarece aici deciziile
manageriale nu numai ca sunt luate de catre om si se refera la oameni, dar mai mult, se si
adreseaza oamenilor. Scopul acestor decizii este de a asigura o functionare eficienta atat a
colectivului condus cat si a serviciilor farmaceutice catre pacient. In farmacia de circuit
deschis, dimensiunea umana a managementului este foarte importanta, deoarece in astfel de
farmacii managerul este in permanenta in relatii apropiate cu angajatii, furnizorii si patronii,
asta ducand uneori la situatii in care ii este greu sa ia decizii obiective. Acest rol dublu de
manager si farmacist poate crea situatii de conflict intre deciziile manageriale si
responsabilitatile profesionale de farmacist. Farmacistul manager trebuie deci sa fie mai
flexibil decat managerii din alte domenii, dar totusi fara a micsora importanta
managementului eficient in farmacia publica.

In climatul socio-economic actual, functiile managementului primesc o semnificatie din ce in

ce mai mare din cauza cresterii operatiilor si a presiunii permanente de a reduce costurile
ingrijirii sanatatii.

Managementul farmaceutic are in competenta urmatoarele probleme de organizare interna:

n asigurarea spatiilor si dotarea tehnica a unitatilor in functie de volumul

activitatilor si de specificul muncii in fiecare compartiment;
 3

n aprovizionarea unitatii farmaceutice cu medicamente si alte produse specifice

prevazute in Nomenclatorul de medicamente pentru utilizare terapeutica;

n organizarea ergonomica a locurilor de munca;

n organizarea controlului si a supravegherii produselor farmaceutice la intrarea lor

in unitate si la eliberarea catre public;

n depozitatrea si conservarea corespunzatoare a medicamentelor si a altor produse

farmaceutice;

n gestionarea si administrarea corecta a bazei materiale a unitatii;

n tinerea evidentei contabile a actiunii desfasurate in unitate;

n organizarea activitatii in timpul efectuarii controlului financiar-contabil de catre

organele de specialitate, in timpul inventarierii.

2. Functiile farmaciei

Farmacia are patru functii importante, prin care dovedeste ca are un rol esential in viata
economica si sociala a unei populatii.

Functiunea sanitara, care reiese din urmatoarele activitati:

n asigurarea medicamentelor necesare tratamentului ambulator si a bolnavilor

spitalizati in unitatile sanitare de profil;

n servicii farmaceutice de consiliere la eliberarea medicamentelor prescrise sau la

cerere (de exemplu: prezentarea la medic, respectarea tratamentului, regim de
viata, mod de administrare, pastrare, respectarea dozelor, ritmul administrarii);
 4

n activitatea de farmacovigilenta;

n activitati specifice de educatie a publicului privind utilizarea rationala a

medicamentelor;

n acordarea primului ajutor pentru cei care au nevoie (programa facultatii de

farmacie cuprinde disciplina Urgente Medicale).

Functiunea de productie reiese din urmatoarele activitati:

n executarea prescriptiilor magistrale;

n prepararea formulelor galenice oficinale, in laboratorul farmaciei;

n realizarea unor formule de preparate cosmetice si de ingrijire, in laboratorul

farmaciei;

n efectuarea unor preparate care inlocuiesc unele medicamente tipizate solicitate,

dar deficitare, la receptura;

n prepararea la nivelul farmaciei de spital, dotata cu bloc de sterile, a unor solutii

perfuzabile.

Potrivit legii, prepararea si eliberarea medicamentelor se face de catre farmacist, care poate fi
ajutat de cadre medii sau studenti aflati la practica.

Functiunea economica este determinata de valoarea baneasca a muncii farmacistului –

medicamentul. Indiferent ca e vorba de o unitate de stat sau particulara, activitatea farmaciei
trebuie sa fie rentabila. Farmacia se aprovizioneaza cu medicamente si alte produse specifice
de la furnizori specializati, utilizand numai produse inregistrate, autorizate de catre Ministerul
Sanatatii. Evidenta stocurilor si a documentelor contabile se tine ca la orice alta firma, un
manager eficient lucrand intotdeauna astfel incat sa obtina un bilant pozitiv.
 5

Farmacia – baza de invatamant, deoarece ofera locuri pentru efectuarea stagiilor de practica
pentru studentii facultatilor de farmacie, contribuind la pregatirea lor pentru profesia aleasa.

Referatele noastre - sursa ta de

inspiratie! Referate oferite gratuit,
lucrari si proiecte cu imagini si
grafice. Fiecare referat, proiect sau
comentariu il poti downloada rapid
si il poti folosi pentru temele tale
de acasa.

Administratie Alimentatie Arta cultura Asistenta sociala Astronomie

Biologie Chimie Comunicare Constructii Cosmetica

Desen Diverse Drept Economie Engleza

Filozofie Fizica Franceza Geografie Germana

Informatica Istorie Latina Management Marketing

Matematica Mecanica Medicina Pedagogie Psihologie

Romana Stiinte politice Transporturi Turism

Esti aici: Qreferat » Referate management

Managementul farmaciei

MANAGEMENTUL FARMACIEI

Cuprinde:
 6

1. Managementul financiar

2. Managementul resurselor umane

3. Managementul aprovizionarii

4. Managementul activitatii de marketing

5. Managementul tehnic si administrativ

6. Managementul prepararii si eliberarii medicamentelor din farmacie (asigurarea

calitatii actului farmaceutic)

1. Managementul financiar

Managementul financiar poate fi definit prin ansamblul principiilor, metodelor,

instrumentelor si obiectivelor specifice care au drept scop optimizarea constituirii si utilizarii
resurselor economico-financiare.

Principalele aspecte de care se ocupa managementul financiar sunt:

· bugetul de venituri si cheltuieli;

· bilantul;

· pragul de rentabilitate;

· fluxul de numerar;

· investitii;

· plati;

· credite;

· managementul stocurilor;
 7

· dividende.

Bugetul este instrumentul de baza al managementului financiar si reprezinta alocarea

resurselor financiare disponibile pentru realizarea obiectivelor farmaciei, in conditii de
maximizare a profitului. Bugetul se intocmeste la sfarsitul anului, pentru anul urmator. La
orice buget exista o parte de venituri si una de cheltuieli. La urmarirea executiei bugetului
trebuie sa se verifice daca “veniturile” au fost realizate, iar “cheltuielile” nu au fost depasite.
Ca o regula generala, cheltuielile firmei nu trebuie sa depaseasca veniturile. Pentru orice
eventualitate este bine ca in orice buget sa apara si “cheltuieli neprevazute”. In construirea
bugetului este nevoie de o estimare realista a volumului vanzarilor, a incasarilor si a platilor
efective ale firmei.

Bilantul. Fiecare societate comerciala este obligata, prin lege, sa intocmeasca

periodic bilantul. Bilantul are doua parti importante: Activul (care cuprinde mijloacele
economice ale firmei) si Pasivul (sursele de formare ale mijloacelor economice si datoriile
firmei). Intre activ si pasiv trebuie sa fie un echilibru. Bilantul este important pentru ca
include contul de profit si pierderi, din care putem vedea situatia economica a firmei: profitul
realizat.

Pragul de rentabilitate este aspectul cel mai important al managementului financiar,

pentru ca reprezinta acel nivel al vanzarilor farmaciei la care cheltuielile sunt egale cu
incasarile din vanzari. In conditiile unui beneficiu prestabilit, se poate calcula valoarea
vanzarilor care trebuie realizate pentru a obtine profitul respectiv. Pragul de rentabilitate se
calculeaza pe baza formulei:

x100

in care: CF = cheltuieli fixe totale;

c = cota medie de adaos comercial practicat;

nv = nivelul cheltuielilor variabile ale firmei.

2. Managementul resurselor umane

 8

Managementul resurselor umane cuprinde acele activitati prin care se optimizeaza

performanta oamenilor dintr-o organizatie, precum si relatiile dintre acestia.

Domeniile importante ale managementului resurselor umane sunt:

 planificarea necesarului de resurse umane;

 recrutarea si selectia;

 integrarea noilor angajati;

 pregatirea si perfectionarea personalului;

 evaluarea performantelor angajatilor;

 stimularea materiala si morala;

 administrarea relatiilor de munca.

Oamenii sunt bunul cel mai de pret al unei organizatii. Succesul organizatiei este
determinat, in primul rand, de calitatea resurselor umane. In timp, resursele umane supuse
unui management corect, cresc in valoare, spre deosebire de celelalte tipuri de resurse.

1. Planificarea resurselor umane se refera la evaluarea resurselor existente,

prognozarea cerintelor viitoare si elaborarea planului de actiune. In majoritatea farmaciilor
exista o mare fluctuatie de cadre. Legat de fluctuatia fortei de munca datorita plecarilor de
personal prin demisie, se constata urmatoarele:

- numarul plecarilor scade odata cu cresterea duratei de angajare;

- numarul plecarilor scade odata cu cresterea nivelului de calificare;

- numarul plecarilor scade odata cu cresterea varstei medii a angajatilor.

2. Recrutarea si selectia personalului cuprinde:

 anuntarea postului liber, cu informatii despre post si cerintele postului;

 trierea preliminara (dupa examenul medical, curriculum vitae, investigarea
referintelor);
 9

 interviul;

 selectia finala.

In selectia finala se recomanda sa se tina cont de clasificarea in cinci puncte a lui Munro
Fraser:

1. impactul asupra celorlalti: atributele fizice, stilul vestimentar, modul de exprimare,

manierele, reactiile la stimulii exteriori. Se recomanda sa privim persoana in cauza cat
mai obiectiv.
2. cunostinte sau aptitudini deosebite: studiile, experienta profesionala si instruirea.

3. inteligenta nativa (“cap limpede”): capacitatea individului de a-si folosi inteligenta

intr-o gama diversa de situatii si care se aplica mai ales in cazul in care candidatul
respectiv poseda mai putine certificari oficiale de competenta; aspectul care trebuie sa
ne intereseze cel mai mult este potentialul individului.

4. motivatia: care ii sunt ambitiile si dorintele personale.

5. capacitatea de adaptare: calitatile emotionale ale individului sub aspectul stabilitatii

afective, al maturitatii si al capacitatii de a face fata stresului; capacitatea de adaptare
reprezinta modul in care fiecare individ reactioneaza la factorii de presiune.

3. Integrarea noilor angajati

Noul angajat este prezentat colectivului. Este dat in grija unui cadru cu experienta,
care se va ocupa de initierea sa, si de instalarea pe post. Evolutia noului angajat va fi urmarita
cu mare atentie, iar angajatul va fi tinut la curent cu progresele pe care le inregistreaza in
activitate. La inceput va fi angajat temporar, pe o perioada de proba. Va fi rotit in diverse
posturi din unitate pentru a se vedea cum se descurca si in ce masura se incadreaza in colectiv
si manifesta “spirit de echipa”. Este important sa i se descifreze caracterul. Daca rezultatele
integrarii sunt bune, se va face angajarea permanenta, dupa care intra in programul obisnuit
de instruire si evaluare.

3. Managementul aprovizionarii
 10

Aprovizionarea farmaciei este o activitate extrem de importanta. In farmacie trebuie

sa existe stocuri curente (pentru vanzarile zilnice) si stocuri de siguranta.

Valoarea stocului de medicamente al farmaciei trebuie sa se incadreze in anumite

limite pentru ca farmacia sa fie rentabila: 1 – 1,5 ori valoarea desfacerii lunare. Stocul poate
creste pentru unitatile izolate sau in perioada de iarna, cand aprovizionarea este mai dificila.
M.S. a elaborat o lista de medicamente esentiale care trebuie sa se gaseasca obligatoriu in
fiecare farmacie. Pentru aprovizionarea farmaciei se vor cere oferte de la toti furnizorii,
urmand ca, in final, sa-i alegem pe cei care ne livreaza medicamentele cel mai rapid si cu
pretul cel mai convenabil. Aprovizionarea cu medicamente se va face numai de la depozite
autorizate de M.S.

Gestionarea stocurilor se poate face, foarte simplu, prin metoda Pareto (20/80).

S-a constatat ca aproximativ 20% dintre medicamente reprezinta 80% din vanzarile
farmaciei. Aceste medicamente au fost trecute in lista A. Aproximativ 30% din medicamente
dau 10% din valoarea vanzarilor. Acestea au fost trecute in lista B. Restul de 50% din
medicamente au o pondere de doar 10% din totalul vanzarilor. Au fost trecute in lista C. La
alcatuirea stocurilor se va acorda cea mai mare atentie listei A, apoi listei B si in final listei C.
In gestionarea stocurilor se va tine cont si de:

· cererile constante;

· cererile variabile.

Nu sunt de neglijat nici ofertele promotionale ale diferitelor depozite. Se va tine cont
si de starea de sanatate a populatiei, de epidemiile care apar etc.

In masura in care e posibil, aprovizionarea se va face zilnic. Intotdeauna se va

consulta caietul de defectura.

O mare atentie se va acorda si termenului de valabilitate. Medicamentele care au o

perioada de valabilitate mica vor fi comandate in cantitate mica, la nevoie. Eliberarea
medicamentelor din farmacie se va face dupa principiul: “primul venit, primul plecat”. Nu
se va neglija nici receptia produselor care este o operatiune obligatorie. Depozitarea
 11

medicamentelor se va face conform indicatiilor F.R. sau celor de pe ambalajul produsului,

respectandu-se incadrarea la Separanda sau Venena.

4. Managementul activitatii de marketing

In farmacie se practica un marketing relational care pleaca de la urmatoarele aspecte :

1. identificarea cerintelor clientilor pentru satisfacerea lor;

2. studiul ofertei de medicamente si produse de sanatate oferite de depozitele
farmaceutice;

3. studiul concurentei (serviciile oferite de celelalte farmacii, calitatea si preturile la

produsele nefarmaceutice etc.);

4. identificarea produselor celor mai solicitate pentru a le acorda atentia cuvenita;

5. analiza reclamatiilor si sesizarilor pacientilor;

6. crearea de noi servicii farmaceutice in folosul pacientilor.

Activitatea de marketing in farmacie are ca obiective prioritare:

 imaginea farmaciei (« o imagine face cat o mie de cuvinte »);

 imaginea personalului farmaciei;

 fidelizarea pacientilor prin oferirea de servicii mai multe si mai bune ;

 cresterea satisfactiei pacientilor prin cresterea calitatii serviciilor oferite;

 motivarea angajatilor farmaciei pentru fidelizarea acestora si cresterea calitatii

serviciilor oferite pacientilor.

5. Managementul tehnic si administrativ

Sefului farmaciei ii revin o serie de sarcini administrative:

a. asigurarea securitatii farmaciei (gratii, sistem de alarma etc);

 12

b. respectarea normelor de protectia muncii si dotarea cu materiale de protectie;

c. respectarea normelor PSI si dotarea farmaciei cu materiale PSI (stingatoare);

d. respectarea prevederilor Codului muncii;

e. verificarea periodica a aparatelor de masura (balante), a instalatiei de gaz, a

centralei termice, a aparaturii IT, a stingatoarelor de incendiu, a aparaturii de
climatizare, a autoturismului farmaciei etc.;

f. aprovizionarea cu rechizite si formulare necesare activitatii din farmacie (role

de casa, cartus imprimanta, hartie, pixuri etc.);

g. indepartarea deseurilor din farmacie prin firme autorizate;

h. plata facturilor pentru utilitati (chirie, lumina , gaz, apa, salubritate, telefon,
firma etc);

i. plata facturilor furnizorului;

j. plata salariilor;

k. realizarea investitiilor planificate;

l. clasarea documentelor pe categorii;

m. arhivarea documentelor;

n. rezolvarea corespondentei;

o. comunicarea unor informatii de interes general.

Managementul prepararii si eliberarii medicamentelor din farmacie (asigurarea

calitatii actului farmaceutic)
 13

Medicamentele trebuie sa fie sigure, eficiente si de calitate. La fel si activitatea din

farmacie. In orice activitate pot aparea erori, greseli. Erorile se pot datora sistemului sau
individului.

Sistemul poate fi definit ca un grup de procese interdependente cu un scop comun. In

cazul medicamentului, sistemul de medicatie cuprinde patru etape: prescrierea
medicamentului de catre medic, prepararea in farmacie, daca e o formula magistrala,
eliberarea lui si administrarea de catre bolnav. In fiecare dintre aceste etape poate aparea o
eroare. Studii, efectuate la un spital din SUA, au aratat erori la prescriere de catre medic
(39%), erori la eliberarea din farmacie (11%) si erori la administrarea de catre asistente (38%)
[Leape]. Erorile umane datorate individului, respectiv farmacistului, intr-un studiu efectuat de
Baker si Mondt arata astfel:

- medicament gresit (49,3%);

- concentratie gresita (24,9%);

- sfaturi de administrare gresite (7,7%);

- erori intelectuale (17,1%) datorate necitirii prospectului si consiliere gresita.

Un studiu american arata ca in spitale, greselile cele mai frecvente se fac la utilizarea
insulinelor, heparinei, clorurii de potasiu si morfinei, iar cele mai frecvente erori ale
farmacistilor sunt legate de anticoagulante, corticosteroizi si antidiabetice.

Erorile umane se pot elimina prin:

- reducerea increderii in memorie (se va lucra doar dupa un material scris);

- documentarea prealabila, atunci cand e necesar, inaintea prepararii sau eliberarii unei
prescriptii medicale;

- utilizarea unor proceduri verificate in timp:

 controlul dozelor pentru toate preparatele care se administreaza intern;

 14

 aplicarea principiul citirii etichetei borcanului cu substanta farmaceutica de trei ori, iar
a specialitatii farmaceutice de doua ori;

 scrierea neprescurtata a denumirii substantei pe eticheta borcanului sau in prescriptie;

 atentie marita ori de cate ori se lucreaza cu substante sau produse de la Separanda si
Venena (culorile etichetelor trebuie sa reprezinte semnale de avertizare);

 prepararea odata a unei singure prescriptii;

 stabilirea unei anumite ordini de preparare si respectarea acesteia;

 luarea din raft a unui singur borcan, cand se face cantarirea;

 eliminarea factorilor perturbatori si concentrarea la prepararea sau eliberarea

medicamentului;

 repetarea din memorie, la terminarea prescriptiei, a substantelor si cantitatilor utilizate

si confruntarea cu materialul scris;

 notarea operatiei la care s-a ajuns, cand intervine o intrerupere in procesul de

preparare;

 controlarea muncii asistentului de farmacie: felul in care face cantarirea, amestecarea,

divizarea, ambalarea, etichetarea;

 verificarea finala a preparatului inainte de eliberare;

 verificarea punctului zero al balantei la fiecare cantarire;

 mentinerea in stare buna si verificarea periodica a mijloacelor de cantarire;

 asigurarea temperaturii optime si luminii corespunzatoare pentru activitatea din

farmacie.

Erorile de sistem se pot reduce prin respectarea unor reguli de buna practica
farmaceutica recomandate si aprobate de Ministerul Sanatatii prin Ordinul nr. 1552/2004.

7. REGULI DE BUNA PRACTICA FARMACEUTICA

 15

Prezentele reguli de buna practica farmaceutica sunt aplicabile in farmacia cu circuit

deschis (comunitara) si farmacia cu circuit inchis (de spital).

Aceste reguli, elaborate prin adaptare la conditiile Romaniei, au fost intocmite pe

baza:

- Regulilor de buna practica farmaceutica, intocmite de Grupul farmaceutic al

Comisiei Europene/1996, elaborate, la randul lor, prin adaptarea Ghidului Federatiei
Internationale Farmaceutice pentru tarile din Europa, in special pentru tarile membre U.E.;

- Ghidului Organizatiei Mondiale a Sanatatii/1996 privind Regulile de buna practica

farmaceutica in farmacia comunitara si de spital.

In egala masura au fost luate in considerare prevederile cuprinse in legislatia din

Romania care, de-a lungul timpului, a reglementat domeniul farmaceutic, precum si
experienta indelungata a profesionistilor din Romania.

1. PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE REGULILOR DE BUNA PRACTICA

FARMACEUTICA

Practica farmaceutica are drept scop prepararea si eliberarea medicamentelor, oferirea

altor produse si servicii pentru ingrijirea sanatatii, sprijinirea persoanelor si a societatii in
ansamblu pentru a le utiliza cat mai judicios in vederea obtinerii efectului terapeutic maxim si
a evitarii efectelor secundare.

In exercitarea profesiunii lor toti farmacistii trebuie sa asigure servicii farmaceutice de

inalta calitate. Un serviciu farmaceutic complet inseamna implicarea activa a farmacistului in
activitatile de promovare a sanatatii si de prevenire a imbolnavirilor.

In acelasi timp, toti farmacistii practicieni au obligatia profesionala si morala de a se

asigura ca serviciile pe care le furnizeaza fiecarui pacient sunt de calitate adecvata.
Respectarea Regulilor de buna practica farmaceutica reprezinta un mijloc de a indeplini
aceasta obligatie.

Farmacistul trebuie sa fie constient de responsabilitatea pe care o are, alaturi de

ceilalti profesionisti din sanatate si de pacient, in obtinerea rezultatului unui tratament.
 16

2. CERINTELE REGULILOR DE BUNA PRACTICA FARMACEUTICA

2.1. Regulile de buna practica farmaceutica impun urmatoarele:

- farmacistul trebuie sa-si indrepte intreaga atentie atat spre binele bolnavului, oricare ar fi
cadrul in care acesta este tratat, cat si al populatiei in general;

- activitatea farmaceutica trebuie sa fie focalizata pe eliberarea medicamentelor si a altor

produse pentru sanatate, cu o informare si consiliere adecvate pentru pacient si o urmarire
atenta a efectelor utilizarii acestora;

- o parte integranta a rolului profesional al farmacistului este de a milita pentru o prescriere

rationala si economica, precum si pentru promovarea utilizarii corespunzatoare a
medicamentelor;

- fiecare act al exercitarii profesiunii trebuie sa aiba un obiectiv pertinent pentru bolnav, sa
fie clar definit, transmis in mod eficace tuturor partilor implicate si acceptat de catre acestea.

2.2. Pentru indeplinirea acestor cerinte:

- este necesara incurajarea unei relatii permanente cu ceilalti profesionisti din sanatate, in
special cu medicii. Aceasta relatie trebuie sa fie considerata ca un parteneriat terapeutic ce
implica o incredere mutuala in orice are legatura cu tratamentul medicamentos;

- intre farmacisti trebuie sa existe relatii de colegialitate si nu de concurenta, fiecare

trebuind sa incerce prin orice mijloace etice sa imbunatateasca serviciul farmaceutic;

- farmacistul trebuie sa isi exercite profesia intr-un spirit cu un caracter profesional

predominant fata de cel comercial;

- in farmaciile in care lucreaza un grup de farmacisti, farmacistul-sef va trebui sa-si asume

o parte din sarcinile privind definirea, evaluarea si imbunatatirea calitatii serviciului
farmaceutic;

- farmacistul trebuie sa contribuie la toate nivelurile la promovarea unei politici in favoarea

utilizarii rationale a medicamentelor;
 17

- relatiile farmaciei cu organismele platitoare pentru serviciile prestate trebuie sa fie, de

asemenea, bazate pe incredere mutuala, lasandu-i farmacistului suficienta libertate de decizie,
astfel incat sa nu fie ingradita in nici un fel libera exercitare a profesiei;

- farmacistul trebuie sa fie la curent cu informatia farmaceutica esentiala si, cu asentimentul

pacientului, cu informatia terapeutica a fiecarei persoane care beneficiaza de serviciile sale;
cunoasterea acestor informatii este mult mai usoara daca pacientul alege sa se adreseze
aceleiasi farmacii pentru toate nevoile sale farmaceutice;

- farmacistul are nevoie de o informare independenta, completa, obiectiva si actuala asupra

terapeuticii si medicamentelor aflate in circulatie;

- in diversele moduri de exercitare a profesiei, farmacistii trebuie sa considere ca au

responsabilitatea personala de a-si actualiza si autoevalua competenta profesionala pe toata
durata activitatii lor profesionale;

- curriculele de formare initiala si continua a farmacistilor trebuie sa trateze intr-o maniera

potrivita aspectele actuale ale exercitarii profesiei de farmacist si ale schimbarilor ei
previzibile;

- toti farmacistii trebuie sa se conformeze Regulilor de buna practica farmaceutica.

3. PRINCIPALELE DOMENII LA CARE SE REFERA REGULILE DE BUNA

PRACTICA FARMACEUTICA

3.1. Reguli de buna practica privind informarea pacientului

3.2. Reguli de buna practica privind organizarea spatiului si dotarea farmaciei

3.3. Reguli de buna practica privind farmacistul si personalul farmaciei

3.4. Reguli de buna practica privind eliberarea medicamentelor pe baza prescriptiei

medicale, a celorlalte medicamente si produse de sanatate

3.5. Reguli de buna practica privind incurajarea utilizarii rationale a

 18

medicamentelor

3.1. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND INFORMAREA PACIENTULUI

Informarea pacientilor are o importanta deosebita pentru o utilizare adecvata a

medicamentelor. O informare inexacta sau o intelegere gresita a unor aspecte poate conduce
la un esec al tratamentului si, in consecinta, la o crestere a costurilor pentru sanatate.

Informarea pacientilor trebuie sa respecte libera lor decizie, sa conduca la ameliorarea

starii lor de sanatate si la optimizarea rezultatului tratamentului aplicat.

O informare corecta ii va permite pacientului sa ia decizii juste asupra tratamentului

medicamentos, facilitand o comunicare efectiva intre pacient si farmacist sau alti profesionisti
din sanatate, ajutandu-l si incurajandu-l pentru o utilizare eficace a medicamentului.

Pacientul trebuie sa aiba acces si la alte informatii utile pentru nevoile personale
legate de starea sa de sanatate.

Informatia trebuie formulata si prezentata potrivit gradului de intelegere al fiecarui

pacient si, de asemenea, trebuie prezentate intr-un mod echilibrat beneficiile si riscurile
medicamentelor.

Informarea trebuie sa fie simpla si usor de inteles.

Farmacistii, ca si ceilalti profesionisti din sanatate, trebuie sa faca eforturi continue

pentru a-i convinge pe pacienti cat este de important sa citeasca informatiile despre
medicamentul pe care il vor lua si pentru a-i incuraja sa puna toate intrebarile utile in legatura
cu acesta. Farmacistul trebuie sa fie intotdeauna disponibil sa ii ajute cu sfatul lui referitor la
tot ceea ce trebuie sa faca pacientii pornind de la informatia data.

Farmacistii trebuie sa ii sfatuiasca pe pacienti sa isi intocmeasca si sa pastreze o lista

completa a tuturor medicamentelor pe care le utilizeaza (prescrise sau prin automedicatie), pe
care sa o puna la dispozitie medicului curant, dar si farmacistului.
 19

3.2. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND ORGANIZAREA SPATIULUI SI

DOTAREA FARMACIEI

3.2.1. Reguli generale

Localul farmaciei cu circuit deschis (comunitara) trebuie sa fie amplasat pe strazi

accesibile, la parterul cladirilor si sa aiba toate dotarile necesare, astfel incat sa se asigure
accesibilitatea tuturor pacientilor potentiali, inclusiv a persoanelor in varsta, cu copii sau cu
handicap.

Localul farmaciei cu circuit inchis trebuie sa fie amplasat in spatii adecvate, evitandu-
se situarea lui in vecinatatea sectiilor sau spatiilor care pot contamina sau influenta negativ
calitatea medicamentului. Amplasarea farmaciei se va face astfel incat sa existe o cale directa
de acces pentru o buna aprovizionare cu medicamente.

Farmaciile trebuie sa aiba aspectul exterior corespunzator specificului lor de

activitate, pentru a fi usor identificate si recunoscute.

Farmacia si in special farmaciile care asigura serviciul de noapte trebuie sa dispuna de

un sistem de securitate care sa protejeze atat medicamentele, cat si personalul.

Este necesar ca in fiecare farmacie sa se stabileasca reguli in materie de curatenie,

igiena si de ventilatie.

Atmosfera de lucru din farmacie trebuie sa fie calma, sa inspire incredere si sa

permita o comunicare cat mai buna cu pacientul.

Organizarea spatiului si dotarea cu mobilier a farmaciei se vor face astfel incat sa se

asigure desfasurarea rationala a activitatii, tinandu-se seama de destinatia fiecarei incaperi, de
legaturile functionale dintre ele si de conditiile impuse de specificul si de volumul activitatii.

Spatiul destinat activitatii de preparare trebuie sa fie suficient, iar peretii, pardoseala,
dulapurile vor fi acoperite cu materiale usor lavabile.

In organizarea spatiului se va acorda o atentie speciala oficinei, in care are acces

publicul.
 20

Avandu-se in vedere ca fiecare pacient are dreptul de a discuta in particular cu

farmacistul in incinta farmaciei, se va amenaja un spatiu de confidentialitate destinat
acestui scop. Spatiul va fi astfel organizat incat sa permita desfasurarea unei discutii
confidentiale, fara riscul de a fi intrerupta sau ascultata de terti. Aceasta incapere va fi
amenajata, daca este posibil, separat de oficina.

Conditiile de iluminare, temperatura si de umiditate de care dispune farmacia trebuie

sa raspunda cerintelor de conservare impuse pentru medicamente sau celelalte produse
eliberate din farmacie, substante farmaceutice sau ambalaje farmaceutice; aceste conditii vor
fi monitorizate periodic.

Toate produsele trebuie sa fie depozitate in ambalaje originale. In cazuri particulare,

cand pentru anumite produse se impune transferarea acestora in alte recipiente, acestea
trebuie etichetate corect si complet si trebuie luate toate masurile pentru a impiedica
contaminarea lor.

In farmacie se vor asigura ordine si curatenie desavarsite, stabilindu-se reguli si

responsabili privind asigurarea igienei si ventilatiei corespunzatoare.

3.2.2. Dotarea farmaciei

Dotarea cu echipamente si ustensile a farmaciei trebuie sa fie corespunzatoare

tipurilor de produse preparate si eliberate de aceasta.

Farmacia trebuie sa dispuna de echipamente adecvate pentru produsele a caror

depozitare necesita conditii particulare de temperatura, umiditate etc.

Echipamentele trebuie sa fie bine intretinute si sa faca periodic obiectul unei validari.

Balantele, vesela si celelalte echipamente utilizate la preparare, precum si toate

documentele oficiale trebuie sa fie conforme cu cerintele in vigoare.

3.3 REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND FARMACISTUL SI PERSONALUL

FARMACIEI
 21

3.3.1. Responsabilitati

Fiecare farmacie este condusa de un farmacist-sef care raspunde de activitatea

farmaciei in ansamblul sau.

Fiecare membru al personalului farmaciei trebuie sa aiba o fisa a postului in care vor
fi clar definite atributiile si responsabilitatile, in functie de pregatirea profesionala.

Codul de etica elaborat de Colegiul Farmacistilor din Romania va fi respectat de toti

farmacistii.

3.3.2. Competenta farmacistului

Farmacistul trebuie sa fie la curent cu noutatile in domeniul stiintific si al legislatiei in

vigoare, sa isi mentina un nivel al competentei profesionale corespunzator indeplinirii
sarcinilor profesionale cu eficienta.

Formarea continua a farmacistilor trebuie sa constituie o obligatie profesionala;

aceasta formare va cuprinde participarea la cursuri, seminarii, congrese si la alte manifestari
stiintifice, reuniuni profesionale, invatamant la distanta, precum si informarea prin lecturarea
revistelor, ziarelor sau a altor materiale stiintifice.

Activitatile profesionale sau de formare utile si semnificative pentru cariera

farmacistului trebuie sa fie cuprinse in curriculum vitae, ce va fi actualizat permanent.

3.3.3. Personalul farmaciei

 22

Farmacistul trebuie sa se asigure ca personalul din subordine are o pregatire

corespunzatoare sarcinilor care ii sunt incredintate.

Farmacistul trebuie sa coordoneze, sa verifice si sa evalueze fiecare sarcina

incredintata personalului din subordine.

La nivelul farmaciei se vor elabora norme care sa stabileasca, atunci cand este cazul,
modul in care farmacistul trebuie sa intervina.

Tinuta farmacistului trebuie sa fie demna, impecabila, decenta, sa inspire pacientului

profesionalism, siguranta, incredere.

O atentie deosebita se va acorda echipamentului de lucru in farmacie (halat). Acesta

va fi de culoare alba.

Personalul farmaciei va purta in mod obligatoriu un ecuson pe care vor fi vizibile

numele, functia si gradul profesional.

Pentru asigurarea unei inalte calitati a activitatii profesionale, farmacia trebuie sa

dispuna de un numar adecvat de farmacisti, in functie de volumul activitatii si de programul
de functionare.

Responsabilitatile unei persoane nu trebuie extinse intr-atat incat sa prezinte riscuri

pentru calitatea serviciilor.

3.3.4. Proceduri de autoevaluare a activitatilor profesionale si asigurarea calitatii acestora

La nivelul farmaciei se vor stabili norme de calitate care nu numai sa permita o

autoevaluare a calitatii activitatii profesionale, dar sa constituie si o baza pentru o evaluare
(audit) externa.

Este recomandabil ca farmacistii sa urmeze stagii de instruire privind realizarea

auditului in farmacie si sa utilizeze cunostintele primite pentru a proceda la autoevaluarea
activitatilor lor profesionale.
 23

Farmacistii trebuie sa participe la evaluari (audituri) externe adecvate.

3.4. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND ELIBERAREA

MEDICAMENTELOR PE BAZA DE PRESCRIPTIE MEDICALA

3.4.1. Primirea prescriptiei medicale si verificarea autenticitatii continutului sau

Fiecare farmacie trebuie sa aiba o procedura bine definita pentru activitatea de primire
a prescriptiilor medicale.

In cadrul acestei proceduri vor fi prevazute resursele umane si materiale necesare

pentru a se asigura ca prescriptiile medicale sunt eliberate cu eficienta si in securitate si, daca
este necesar, intr-o colaborare eficienta si permanenta cu pacientul.

O procedura adecvata trebuie sa permita farmacistului:

• sa identifice pacientul, medicul care o prescrie, organismul emitent, organismul

platitor;

• sa verifice autenticitatea prescriptiei medicale;

• in cazul in care prescriptia medicala nu poate fi onorata, sa ajute pacientul sa rezolve

problema in cauza;

• sa identifice medicamentul, sa verifice forma farmaceutica, concentratia, dozele,

posologia, modul de prezentare, calea de administrare si durata tratamentului.

3.4.2. Evaluarea prescriptiei medicale de catre farmacist

Farmacistul trebuie sa utilizeze toata experienta sa profesionala pentru evaluarea

prescriptiei medicale in ceea ce priveste:

• toate aspectele terapeutice (farmaceutice si farmacologice);

• adaptarea sa la persoana in cauza;

 24

• contraindicatiile si interactiunile medicamentelor continute;

• unele aspecte sociale, de reglementare si, de asemenea, unele aspecte economice.

Dupa efectuarea acestui control, farmacistul trebuie sa stabileasca o legatura cu

medicul care a emis prescriptia medicala, pentru orice problema ivita.

Aceasta analiza poate fi facuta de farmacist prin utilizarea urmatoarelor mijloace de

informare:

• intrebari lamuritoare adresate pacientului sau persoanei care se ocupa de el;

• intrebari adresate medicului in caz de nelamuriri sau ori de cate ori este nevoie de
informatii suplimentare;

• utilizarea materialelor, manualelor stiintifice existente in biblioteca farmaciei, a

reglementarilor in vigoare etc.;

• informatii provenind de la centrele de farmacovigilenta, autoritatile competente sau

de la producatorii de medicamente.

Este de dorit ca fiecare farmacie sa dezvolte o baza de date pentru fiecare pacient,
mentionandu-se medicamentele luate; este de preferat ca aceasta baza de date sa fie pastrata
si pe suport magnetic.

Bazele de date trebuie sa fie pastrate cu acordul prealabil si explicit al pacientului,

pentru toti pacientii sau numai pentru anumite categorii bine determinate.

Farmacistul trebuie insa sa asigure un sistem care sa garanteze confidentialitatea

datelor individuale ale pacientilor.

3.4.3. Pregatirea si eliberarea medicamentelor prescrise:

 25

In cazurile in care substitutia este permisa sau cand exista acceptul medicului pentru
ca un medicament alternativ sa fie eliberat, farmacistul isi va utiliza toata competenta
profesionala pentru a selectiona medicamentele similare celor prescrise, intelegandu-se prin
aceasta aceeasi compozitie calitativa si cantitativa in principii active, aceeasi forma
farmaceutica, aceeasi concentratie si daca bioechivalenta este demonstrata prin studii
corespunzatoare.

In consecinta, farmacistul trebuie sa dispuna de o informare precisa si pertinenta

asupra calitatii si bioechivalentei medicamentelor.

Inainte de a efectua o substitutie, daca sunt indeplinite prevederile prevazute anterior,

farmacistul va informa pacientul.

Este recomandabil ca intre medici si farmacisti sa se incheie protocoale prin

intermediul carora sa se poata transmite informatii utile de la farmacisti la medici.

In cazuri de urgenta, cand farmacistul nu are in stoc medicamentul prescris si

estimeaza ca este in interesul pacientului sa ii elibereze un medicament alternativ, iar medicul
care l-a prescris nu poate fi contactat inainte de eliberare, atunci farmacistul il va informa pe
medic cat mai rapid posibil asupra actiunii pe care a intreprins-o si asupra ratiunilor potrivit
carora a actionat astfel.

3.4.4. Surse de aprovizionare cu medicamente si cu alte produse de sanatate

Toate aspectele legate de aprovizionarea farmaciei cu medicamente, substante

farmaceutice si cu materiale de ambalaj sunt in responsabilitatea farmacistului.

Farmacistul trebuie sa isi cunoasca furnizorii si sa ii aleaga utilizand diverse criterii de

calitate, in acord cu Regulile de buna practica de distributie en gros.

3.4.5. Prepararea si asigurarea calitatii medicamentelor magistrale si oficinale

 26

Fiecare farmacie trebuie sa dispuna de echipamente adecvate pentru prepararea

prescriptiilor magistrale si a medicamentelor oficinale (galenice).

Prepararea medicamentelor la nivelul farmaciei va respecta urmatoarele conditii:

• metoda de preparare aleasa trebuie sa fie bine documentata;

• sa se respecte regulile de buna practica de preparare;

• sa se elaboreze proceduri in vederea asigurarii calitatii, sigurantei si eficacitatii

produsului;

• sa se stabileasca, pentru fiecare produs preparat, o durata de conservare.

3.4. Conditiile de eliberare a medicamentelor catre pacienti

La eliberarea medicamentelor, farmacistul trebuie sa utilizeze toate cunostintele in

domeniu asupra stabilitatii (fizico-chimice si microbiologice) a preparatelor astfel incat sa fie
garantata conservarea acestora pe toata durata stabilita. Se vor verifica data de expirare si
integritatea ambalajelor.

Farmacistul trebuie sa garanteze calitatea medicamentelor la data eliberarii lor din

farmacie.

3.4.7. Consilierea pacientului sau a reprezentantului sau

Consilierea pacientului sau a reprezentantului sau are ca scop asigurarea ca acesta

primeste si intelege o informatie scrisa si orala suficienta pentru obtinerea beneficiului
maxim al tratamentului prescris.

Farmacistul, in calitatea sa de membru al echipei de profesionisti in sanatate, trebuie

sa depuna toate eforturile pentru a se asigura ca informatia furnizata pacientilor corespunde
cu cea data de alti profesionisti din sanatate, implicati in ingrijirea pacientului.
 27

Farmacistul va da toate informatiile necesare pentru o utilizare sigura, corecta si

eficace a medicamentului, intr-o forma potrivita necesitatilor fiecarui pacient.

In afara comunicarii orale, informatia sau sfatul farmacistului poate fi si sub forma
scrisa sau prin intermediul altor mijloace adecvate.

Contraindicatiile, interactiunile medicamentoase, eventualele efecte secundare,

mentionate in prospectul de informare a pacientului, trebuie repetate si accentuate, daca va
fi necesar pentru pacient, inainte de eliberarea medicamentului.

Farmacistul trebuie sa se asigure ca pacientul sau persoana in grija caruia se afla

este in totalitate edificata asupra urmatoarelor aspecte: actiunea medicamentului, modul de
administrare (cum, cand si cat), durata tratamentului, eventualele efecte nedorite,
interactiuni si precautii de respectat.

3.4.8. Urmarirea tratamentului prescris

Farmacistii trebuie indemnati sa participe alaturi de medici la evaluarea unui

tratament aplicat unui pacient sau unui grup de pacienti prin incheierea in acest scop a unui
protocol intre medic si farmacist. In aceste cazuri, acordul pacientilor este esential atat in ceea
ce priveste metoda folosita, cat si in ceea ce priveste pastrarea confidentialitatii.

Daca pe durata tratamentului sunt inregistrate efecte adverse, acestea se declara fie de
medic, fie de farmacist, prin completarea unui formular pus la dispozitie de Agentia
Nationala a Medicamentului, numai in cadrul activitatii nationale de farmacovigilenta.

3.4.9. Inregistrarea activitatilor profesionale

Farmacistul trebuie sa pastreze evidentele activitatii desfasurate astfel incat sa se

poata efectua orice verificare ulterioara.

Este necesar sa se pastreze la zi toate prescriptiile de medicamente psihotrope,

stupefiante sau alte medicamente, in conformitate cu reglementarile in vigoare privind
aceste categorii de medicamente.
 28

In orice moment, la nivelul farmaciei trebuie sa se poata identifica sursa de

provenienta a oricarui medicament.

Toate atentionarile cu privire la un medicament sau la legislatia farmaceutica,

transmise de autoritatile competente din Romania, trebuie inregistrate si puse in aplicare
imediat sau, dupa caz, la termenul precizat.

La nivelul fiecarei farmacii trebuie sa existe o modalitate de inregistrare si, dupa caz,
de rezolvare a reclamatiilor primite asupra serviciilor farmaceutice pe care le asigura.

3.5. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND INCURAJAREA UTILIZARII

RATIONALE A MEDICAMENTELOR

Farmacistii trebuie incurajati sa participe la nivel local sau national la cercetarea

privind utilizarea rationala a medicamentelor si a studiilor farmaco-epidemiologice.

Farmacistii trebuie sa aiba acces la surse de informatii de referinta asupra

medicamentelor atat din punct de vedere terapeutic, cat si al calitatii farmaceutice. Ei trebuie
sa aiba acces, atat la nivel local, national, cat si international, la surse de informatii care sa le
permita utilizarea sigura si rapida a informatiilor de care au nevoie in activitatea lor.

Farmacistii trebuie, pe de o parte, sa constituie o sursa de informare independenta

asupra prescrierii si utilizarii rationale a medicamentelor si, pe de alta parte, sa ia parte activa
la programele de formare destinate altor profesionisti din sanatate.

3.5.1. Documentarea in domeniul cercetarii si al exercitarii profesiei

Farmacistii au, printre alte responsabilitati profesionale, si pe acelea de a participa la

cercetarea terapeutica si de a se documenta asupra experientelor si activitatilor legate de
exercitarea profesiei lor.

Farmacistii trebuie incurajati sa colaboreze la punerea in practica a programelor de

cercetare asupra exercitarii actului farmaceutic, asupra terapeuticii rationale, a utilizarii
 29

medicamentelor, a studiilor in farmacoepidemiologie si farmacoeconomie in economie

sanitara.

Asemenea programe vor trebui puse in practica in cooperare cu alti profesionisti din
sanatate, din universitati sau din alte organisme private ori publice, care participa la cercetare
sau isi ofera serviciile in sanatatea publica.

Farmacistii trebuie sa faca parte din echipa de profesionisti in sanatate implicati in

studiile clinice asupra medicamentelor.

3.5.2. Automedicatia

Automedicatia este permisa numai in cazul medicamentelor care se pot elibera si fara
prescriptie medicala (OTC).

3.5.2.1. Protocoale de automedicatie

Pentru fiecare problema de sanatate care poate fi tratata de pacientul insusi, la

eliberarea medicamentelor ar trebui stabilite protocoale pentru farmacist in ceea ce priveste
procedura de urmat in farmacie.

Personalul format adecvat poate primi delegare in limita competentelor sale pentru a
da sfaturi in ceea ce priveste automedicatia, daca protocolul precizeaza cand trebuie ca acest
personal sa se adreseze farmacistului.

3.5.2.2. Evaluarea adecvata a nevoilor

Cand este solicitat un sfat sau un medicament OTC, farmacistul trebuie sa fie sigur ca
primeste suficiente informatii pentru evaluarea problemei sanatatii individuale si specifice a
pacientului, cum ar fi: natura si durata simptomelor, actiunile deja intreprinse, medicamentele
care au fost eventual utilizate etc.

Farmacistul ar trebui sa determine daca simptomele pot fi asociate cu o problema

grava de sanatate. In acest caz, trebuie sa trimita pacientul la medic pentru un aviz medical
imediat. Daca este o problema minora, va da sfaturile adecvate si nu va dispune eliberarea
medicamentului decat daca este necesar.
 30

3.5.2.3. Eliberarea unui medicament OTC

Farmacistul se va baza pe experienta sa in selectionarea medicamentelor OTC, in

functie de calitatea acestora, inocuitatea lor si avantajele formularilor eficiente.

Cand elibereaza un medicament OTC, farmacistul trebuie sa faca tot posibilul ca

pacientul sau persoana care se ocupa de pacient sa nu aiba nici un dubiu asupra:

• actiunii medicamentului;

• modului de administrare (cum si cat);

• duratei tratamentului;

• efectelor secundare, contraindicatiilor si eventualelor interactiuni.

Farmacistul trebuie sa evalueze eficacitatea produsului eliberat in cooperare cu

pacientul si sa il sfatuiasca sa consulte un medic daca simptomele persista.
31
 32

Studiul a fost realizat intr-o companie farmaceutica

multinationala .

De peste 155 ani, această companie farmaceutică e axată

pe cercetarea de medicamente inovatoare, care de-a lungul
timpului au salvat milioane si milioane de vieti omenesti si
continua sa imbunatateasca viata pacientilor.

Excelenta in domeniul farmaceutic si valorile companiei

sunt aceleasi pretutindeni in lume,iar acestea, alaturate muncii
sustinute, au transformat compania intr-una dintre cele mai
apreciate companii.

In Romania compania este prezenta de peste 10 ani,

demostrand zi de zi ca aceleasi valori lucreaza in sprijinul
medicilor si al pacientilor romani.

Putina lume stie ca industria farmaceutica este responsabila

pentru 95% din cercetarea necesara descoperirii de noi
medicamente inovatoare. Incercarea companiei de a gasi noi
tratamente,a dus la dezvoltarea a sute de proiecte de cercetare
in 31 de grupe importante de boli,de la banala gripa, la cancer-
mai multe decat in cazul oricarei alte companii.

În prezent, compania are în implementare peste 200 de

proiecte, care cuprind mai mult de 100 de substanţe noi.
 33

Portofoliul său include 14 medicamente situate pe primul loc în

ariile lor terapeutice, mai mult decât oricare altă companie în
domeniu.

Aria de preocupari include printre altele, bolile

cardiovasculare, cancerul, diabetul, osteoporoza, bolile
infectioase si bolile sistemului nervos central. Medicamentele
companiei sunt distribuite în peste 150 de ţări şi teritorii din
întreaga lume, inclusiv în România, unde compania aduce, în
sprijinul nevoilor pacienţilor şi profesioniştilor în domeniul
medical, 71 de medicamente. Toate sunt soluţii de succes,
"standarde de aur" în terapiile actuale, în lupta cu cele mai
teribile boli sau pentru ameliorarea calităţii vieţii pacienţilor.

Compania completează tradiţia de implicare în viaţa

comunităţii şi responsabilitatea socială manifestată la nivelul
întregii corporaţii. Astfel, numai în ultimul an, compania a
dovedit ataşamentul său faţă de pacienţii şi medicii din
România prin lansarea unor importante programe sociale.

Programele sprijinite până acum oferă o imagine a

nivelului de implicare atins de companie. Ele dovedesc
determinarea de a angaja atât resurse financiare, cât şi
experienţă şi energie în slujba oamenilor aflaţi în nevoie, a
societăţii în general. În efortul sau, compania are drept
sustinatori parteneri importanţi care contribuie esenţial la buna
implementare a tuturor programelor sociale - organizaţii
neguvernamentale recunoscute pentru activitatea lor, asociaţii
ale persoanelor cu dizabilităţi, grupuri de pacienţi sau de
aparţinători.
 34

În societatea de astăzi, ştiinţa şi cultura medicala nu sunt

doar domenii însoţitoare ale dezvoltării societăţii omeneşti, ci
factori propulsatori ai acesteia.

Competiţia, cunoasterea pietei farmaceutice determina

performanţe din ce în ce mai ridicate.Companiile farmaceutice
care ofera aceste servicii au nevoie de anumite atuuri pentru a
se impune.

Compania de care ne ocupam ca studiu urmareste sa-si

pastreze un loc de top in cadrul companiilor farmaceutice si
acest lucru se poate obtine prin cunoastere, orientare si
formare.

Procesul globalizării, al generalizării competiţiei presupune

utilizarea la eficienţă maximă a resurselor existente, precum şi
identificarea şi atragerea altora noi.Compania in cauza este
chemată să devină un agent eficient în valorificarea resurselor
disponibile, în obţinerea altora noi şi, în acelaşi timp, un creator
de resurse în domeniul cunoaşterii pietei şi culturii medicale. Ea
trebuie să-şi lărgească aria de obţinere a resurselor alternative,
prin inserarea în mediul social şi economic.

Etapa 1: Analiza organizatiei si identificarea continutului

si a caracteristicilor schimbarii

O companie poate cauta avantaje fata de competitie în 3

domenii:
 35

1.sa foloseasca cea mai buna si cea mai moderna

tehnologie;

2. sa foloseasca cele mai eficiente sisteme de lucru si de

prezentare

3. sa aiba angajati foarte eficienti

Analiza SWOT (sau TOWS) reprezinta o metoda de audit a

organizatiei si a
mediului acesteia, fiind considerata prima etapa a planificarii
strategice.

Metoda îi ajuta pe specialisti (marketeri) sa se concentreze

asupra aspectelor relevante; odata identificate, acestea se
transforma în obiective de marketing.

Desi originile analizei SWOT sunt destul de neclare, Ken

Andrews este privit, în
general, ca fiind pionierul analizei SWOT.

În 1971 el a fost unul dintre primii teoreticieni de strategii care a articulat

formal conceptul de concordanta strategica între resursele si potentialul unei
firme si mediul extern.
 36

El a argumentat ca aceasta metodologie este o abordare

sanatoasa pentru a determina o strategie-nisa, modul cel mai
bun pentru o firma de a-si folosi punctele sale forte pentru a
exploata oportunitatile, dar si cea mai eficienta pentru a-si
apara de diverse amenintari externe propriile puncte slabe, dar
si forte.

Analiza SWOT are doua dimensiuni:

- analiza factorilor interni, adica a punctelor forte (strenghts) si

a punctelor
slabe(weaknesses);
- analiza factorilor externi, reprezentati de oportunitatile
(opportunities) si
amenintarile (threats) cu care organizatia se confrunta.

STRENGHTS :

 Inovatie- prin inovatii contribuim la misiunea de a extinde

durata de viata si de a face ca acei ani sa fie mai sanatosi
si mai fericiti
 Orientarea spre consumator-compania vine in sprijinul
pacientilor si profesionistilor din domeniul medical din
Romania si din lume, cu un portofoliu extins de
medicamente inovatoare:oftalmologie, oncologie,
endocrine. Evolutia companiei arata interesul cu care
comunitatea medicala a primit produsele sale, care au
devenit treaptat primele medicamente pentru care se
opteaza in tratamentul unui munar mare de afectiuni.
 Integritatea-misiunea noastra motiveaza hotararea de a
excela,este o promisiune pe care o facem unul altuia si
lumii pe care o slujim
 Calitatea de conducator- adevaratele mari companii,
acelea care reusesc financiar si care au contributii majore
 37

in societate, recunosc ca telul lor transcede obisnuitul

succes in afaceri
 Respectul pentru oameni: -ratiunea noastra de a exista
este aceea de a ameliora viata oamenilor
 Munca in echipa- fiecare coleg trebuie sa contribuie in felul
lui la indeplinirea misiunii umanitatii
 Training si dezvoltare a angajatilor

WEAKNESSES:

 Dinamica organizationala crescuta a dus la extinderea

birocratiei, cu existenta unui numar prea mare de niveluri
decizionale
 Tendinta de orientare spre aspectul financiar in
detrimentul celui uman
 Comunicarea deficitara intre departamente
 Existenta unui sistem de constrangeri morale, neadaptat
conditiilor de munca actuale
 Perceperea dictatoriala a sistemului de management
 Supradimensionarea numarului de personal corelata cu
structura necorespunzatoare a acestuia

OPPORTUNITIES:

 Pozitionarea ca si companie producatoare de

medicamente originale
 Dinamica crescuta a pietei farmaceutice la nivel mondial
dar si national cu posibilitatea de achizitionare a unor
companii farmaceutice aflate in impas financiar
 Modificarea negativa a stilului de viata a societatii (stress,
suprasolicitare, supraponderabilitate) ducand la
posibilitatea aparitiei de produse noi destinate altor arii
terapeutice
 Cresterea accesului populatiei la mijloacele de informare
sanitara prin derularea unor campanii medicale
educationale ducand implicit la cresterea posibilitatii de
diagnosticarea a diferitelor afectiuni medicale
 38

 Existenta unor programe nationale de sanatate si a

sistemului de compensare acceptabil pentru produsele
originale permitand accesul pacientilor la o medicatie
de calitate

THREATS:

 Pierderea patentului pentru produse strategice ale

companiei
 Buget limitat pentru medici si farmacii
 Cresterea numarului de companii producatoare de
generice determinand schimbarea tratamentului, de la
original la generic
 Obligativitatea precrierii medicamentelor dupa denumirea
substantei active in sistemul national de compensare cu
posibilitatea schimbarii tratamentului in farmacii
 Puterea de negociere a competitiei

Totusi, analiza SWOT poate fi extrem de subiectiva si nu

trebuie sa fie utilizata ca singurul instrument de analiza si
planificare.

Analiza SWOT poate fi abordata din mai multe perspective:

a) O perspectiva strategica, deoarece permite identificarea

strategiilor si cuprinde, la rândul sau: viziunea (orientarile
viitoare, strategiile etc.), motivatia (acceptarea, atitudinea
politica, valorile sociale si culturale), obiectivele (siguranta
locurilor de munca, îmbunatatirea conditiilor locale).

b) O perspectiva calitativa, deoarece descrie punctele forte,

slabiciunile, oportunitatile si amenintarile si este utilizata
pentru identificarea strategiilor de dezvoltare regionala.
 39

c) O perspectiva cantitativa, ca prim efort de standardizare

a acestei metode, deoarece înglobeaza informatii cantitative ce
se refera la: infrastructura tehnica (forma de proprietate,
preturile, gradul de penetrare a pietei, calitatea etc.), premise
sociale,organizationale, legale si regionale (protectia datelor,
date regionale elementare, cooperarea etc.)

SWOT este parte a unei analize mai cuprinzatoare a

situatiei unei organizatii, fiind vazuta ca unul dintre elementele
fundamentale ale formularii strategiei.
În principal, analiza situatiei este asumata pentru a furniza
organizatiei o privire de ansamblu care sa contina cele mai
bune informatii posibile si care sa ajute la întelegerea fortelor,
tendintelor si a cauzelor care pot sa intervina pe piata la un
moment dat.

Obiective:

1. Pastrarea pozitiei de lider la nivel mondial si

castigarea aceleiasi pozitii la nivel national prin
cresterea eficientei de ansamblu a activitatii firmei
reflectata in evolutia ascendenta a cifrei de vanzari
2. Armonizarea obiectivelor organizatiei cu cele ale
angajatilor
3. Crearea de conditii pentru imbunatatirea
performantei angajatilor
4. Maximizarea potentialului de dezvoltare al angajatilor

Identificarea fortelor implicate in schimbare:

 Top management
 Middle management
 Field force
 40

Etapa 2: Pregatirea schimbarii. Definirea strategiei

de management a schimbarii organizationale

Echipa de realizare a schimbarii va fi alcatuita din cativa

membri, atent selectati din fiecare nivel de management dupa
criterii specific stabilite.

Fiecarui membru i se va atribui un rol conform specializarii

din cadrul firmei.

Managerul general:

- alege un responsabil al echipei de proiect cu experienta in

managementul schimbarii, capabil sa orienteze procesul de
schimbare si sa foloseasca resursele alocate.

- adopta un set de prioritati pentru a asigura o cat mai

rationala impartire a activitatilor intre munca de zi cu zi si
timpul alocat pentru managementul schimbarii

Vor avea loc intruniri periodice de analiza a evolutiei

procesului de schimbare si adaptarea progresiva a strategiilor
initiale.

Modelul dupa care vor actiona initiatorii schimbarii este cel

de „ Business Unit „ acesta permitand o mai buna adaptare a
organizatiei la schimbarile rapide din piata farmaceutica
mondiala, dar mai ales nationala.
 41

Etapa 3 : Efectuarea schimbarii

Managementul companiei si fiecare compartiment al

organizatiei joaca un anumit rol si pot influenta fazele ciclului
de viata a „produsului”, iar pozitia concurentiala a companiei se
stabileste prin diagnosticarea si evaluarea unor factori cum ar
fi: partea de piata , nivelul tehnologiei folosite, capacitatea
manageriala, puterea financiara, imaginea
produsului/serviciului la consumator, loialitatea consumatorului
fata de produs.

Modelul de „ Business Unit „ presupune:

- reorganizarea completa a structurii actuale a organizatiei in

sensul ca fiecare Business Unit va avea o mai mare
independenta si un control mult mai bun asupra propriilor
resurse umane si financiare.

Avantajele acestei structuri sunt:

 rapiditatea si flexibilitatea actiunii

 costul scazut al aparatului managerial al deciziei
 simplitatea intelegerii sarcinilor fiecarui membru
 usurinta evaluarii activitatii si performantei
 comunicarea formala si informala, simpla si rapida
 personal administrativ putin
 fluctuatia mica a fortei de munca
 riscul mai mic de promovare a unor persoane nepotrivite

- eliminarea anumitor niveluri decizionale, ceea ce va duce la

scaderea perioadei de latenta in rezolvarea anumitor probleme
si implicit la diminuarea birocratiei
 42

- nivelurile decizionale vor fi reprezentate de Business Unit

Manager si Regional Manager astfel incat va fi posibila o mai
buna comunicare interdepartamentala.

- organizarea de intruniri lunare regionale pentru analiza

situatiei existente a performantei de vanzari si a nivelului
motivational al fiecarui angajat prevenind astfel acumularea de
frustari, situatii conflictuale. La aceste sedinte managerul este
mai bine informat despre o problema, despre solutiile
alternative si rezultatele acestor solutii, aceasta insemnand ca
managerul poate controla sau cel putin anticipa evenimente si
poate avea certitudinea rezultatelor posibile.

- decizia este relativ usoara, in sensul ca vor fi antrenati toti

membrii echipei pentru oferirea de solutii alternative fiind
aleasa cea mai buna varianta care genereaza rezultatul cel mai
profitabil.

Nivelul managerial care actioneaza cel mai adesea in

conditii de certitudine este cel al primei linii (Regional
Manager). La acest nivel alternativele nu sunt prea numeroase
si prin urmare procesul decizional nu este mare consumator de
timp.

Se va urmari inlocuirea deciziilor rutiniere si adaptive cu

cele adaptive si inovative, elaborarea planurilor va fi
transferata din sarcina managementului de prima linie si de
mijloc catre managementului de prima linie si de varf.

Managementul Resurselor Umane are o contributie

importanta în realizarea obiectivelor organizatiei. Un obiectiv
esential pentru orice organizatie îl constituie atingerea
standardelor de performanta stabilite pentru angajatii sai.
 43

Preocuparea pentru resursele umane la nivelul organizatiei

necesita precizarea unor reguli de baza. Acest ansamblu de
reguli constituie politica organizatiei în raport cu resursele
umane.

În multe cazuri, departamentul Resurse Umane trebuie sa

manifeste initiative în legatura cu introducerea unor politici noi,
sa le revizuiasca periodic pe cele existente sau daca e cazul sa
le elimine.

Zonele cheie ale politicii de Resurse Umane includ:

1. Recrutare si selectie;

2. Evaluarea performantelor;

3. Dezvoltarea carierei

4. Training si dezvoltare;

5. Motivatia si sistemele de compensatie;

6. Comunicare;

7. Legislatia si protectia muncii.

Evaluarea performantelor este un instrument important în

întarirea managementului unei organizatii.

Prin evaluarea performantei, se îmbunatateste legatura dintre

 44

angajat si sef, sporeste comunicarea si evalueaza realizarile

obtinute pe parcursul perioadei evaluarii.Definirea obiectivelor
evaluarii performantei:

- motivarea angajatilor;

- evidentierea performantei;

- identificarea, analizarea si gasirea de solutii pentru decalajele

de performanta;

- stabilirea recompensei pe baza rezultatelor;

- îmbunatatirea comunicarii;

- îmbunatatirea relatiilor dintre manageri si subordonati;

- ajuta la luarea deciziilor de promovare, transfer, restructurare;

- informarea angajatilor asupra nevoilor lor de dezvoltare.

Dificultati ce pot apare in procesul schimbarii

organizationale:

1. Posibilitatea aparitiei conflictelor de interes intre

subunitatile organizatiei (profesionistii cauta sa-si
indeplineasca propriile lor obiective, subestimand interesele
altora sau ale organizatiei)
2. Centralizarea excesiva ce poate genera abuz de autoritate
3. Posibilitatea conflictelor intre unitatile autonome pe de o
parte si intre ele si managerul de varf pe de alta parte
 45

4. Deficiente in definirea asteptarilor si nestabilirea cu

claritate a obiectivelor ceea ce poate crea stress social si
psihologic membrilor echipei prin continua schimbare a
sistemelor de munca si impartirea responsabilitatilor

Etapa 4: Monitorizarea si consolidarea schimbarii

Se pot realiza prin utilizarea unei analize diagnostic.

Principiile de baza ale acesteia sunt:

- realizarea acestei analize de catre echipe

multidisciplinare de manageri si specialisti
- diagnosticarea pe baza unei metodologii
specifice care reuneste metode si tehnici
adecvate (observarea directa, interviul,
chestionar de analiza, consultarea
documentelor si observarile instantanee)
- analiza sa aiba obiective clare
- evitarea recomandarii unor solutii rigide
- interpretarea rezultatelor in contextul
realitatilor existente
- continuitatea si periodizarea – analiza
diagnostic se face atat la inceputul unei actiuni
de organizare si conducere cat si pe parcurs
pentru a preintampina influenta zvonurilor ce
ar putea lua locul informatiilor formale
- formarea unui comportament corespunzator al
partilor in cadrul analizei diagnostic intrucat ea
depinde de modul in care inteleg partenerii
obiectivele diagnosticului

In concluzie pentru reusita realizarii schimbarii

organizationale se recomanda trecerea de la schimbarea
dirijata impusa ce poate genera fenomene de rezistenta, la
schimbarea continua – „organizatia care invata”.
 46

„Organizatia care invata” se caracterizeaza prin implicarea

totala a angajatilor in procesul de orientare prin conlucrare, in
asigurarea resposabilitatii colective pentru schimbarea catre
valorile sau principiile organizatiei. Aceasta organizatie are
oameni care isi dezvolta in mod continuu capacitatea de a
obtine rezultatele dorite, care invata sa faca totul impreuna.

Efectele pozitive ale aplicarii managementului schimbarii in

compania studiata vor fi :

- cresterea realismului obiectivelor firmei si ale componentelor

sale

- amplificarea motivarii personale

- dezvoltarea unui climat de creativitate

- imbunatatirea utilizarii timpului managerilor prin eliminarea

controlului datorata promovarii autocontrolului

- intarirea responsabilitatilor fata de realizarea obiectivelor atat

pentru manageri cat si pentru executanti

- corelarea salarizarii cu rezultatele efective

- ca efect al tuturor acestor imbunatatiri se asigura sporirea

sensibila a eficientei firmei

Limita majora a utilizarii managementului schimbarii este

dificultatea modificarii mentalitatilor si a comportamentului
angajatilor.
 47

Profesia de farmacist a cunoscut schimbări fundamentale în ultimii ani. Ea a ieşit din tiparele
cunoscute în care farmacistul era preparator de medicamente magistrale şi oficinale. Astăzi
farmacistul trebuie să fie în acelaşi timp un bun profesionist, dar şi manager, antreprenor,
comunicator, leader.

De aceea cursul şi seminariile de Management farmaceutic au ca obiectiv formarea

aptitudinii studenţilor pentru organizarea şi conducerea unei unităţi de profil (farmacie
comunitară, farmacie de spital, depozit, laborator farmaceutic, fabrică de medicamente)
precum şi dobândirea competenţelor de comunicare şi relaţionare psiho-sociale, de gestionare
şi administrare a resurselor umane şi financiare, de organizare şi coordonare, de proiectare şi
reprezentare specifice sectorului farmaceutic. Managementul eficient al farmaciei este foarte
important pentru utilizarea la maximum a tuturor resurselor disponibile (materiale şi umane)
şi menţinerea la un nivel adecvat a serviciilor oferite de farmacie în scopul satisfacerii depline
a pacienţilor.

Totodată, în cadrul modului de Marketing farmaceutic, studenţii îşi vor putea însuşi
conceptele de baza ale planificării strategice de marketing, cunoştinţe privind strategia de
produs, de preţ, de distribuţie şi de promoţie dar îşi vor putea dezvolta şi capabilităţi de
identificare a strategiei optimale pentru planul de marketing şi de aplicarea acestuia la nivelul
produsului medicamentos şi a unităţilor farmaceutice.

ETICĂ

FARMACEUTICĂ

Dinamismul domeniului farmaceutic şi a mutărilor de accent în etica şi deontologia

profesională impun existenţa în pregătirea viitorilor farmacişti a unui modul didactic pentru
formarea unei atitudini pozitive faţă de de aplicarea principiilor de etică şi deontologie în
contextul complexităţii generate de activitatea profesională a acestora.

Activitatea de cercetare a disciplinei se va concentra pe aspecte legate de managementul

modern al farmaciei, precum identificarea şi orientarea cerinţelor şi preferinţelor
cumpărătorilor şi pe studii privind automedicaţia şi consumul de medicamente la nivel
naţional care vor face obiectul unor lucrări ştiinţifice ce vor fi publicate în reviste de
specialitate sau vor fi comunicate în cadrul unor manifestări ştiinţifice de profil.

O prioritate în cadrul disciplinei va fi elaborarea unor materiale didactice moderne, precum şi

editarea de cursuri necesare procesului de învăţare a studenţilor.

La nivelul disciplinei există un suport de curs pentru studenţi:

 Liana Drăgan - Noţiuni fundamentale de marketing farmaceutic, Editura Eurobit

Timişoara, 2011

Alte surse bibliografice pentru studenţi, unele existente, iar altele care sperăm ca în curând să
poată fi consultate la sediul disciplinei sunt:
 48

 Profesiunea de farmacist. Probleme de legislaţie, Ofelia Crişan, Editura Medicală

Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca, 2007

 Marketing, Management 14e édition, Philip Kotler, Kevin Keller, Delphine

Manceau
 Le marketing pharmaceutique en question(s), Alain Olivier, Claude Hurteloup

 Pharmaceutical management, Sachin C. Itkar

Disciplina a propus şi va propune în continuare teme de actualitate privind noutăţile din

legislaţia farmaceutică, aspecte de management şi marketing la nivelul farmaciei pentru a fi
susţinute specialiştilor din domeniu (farmacişti, asistenţi de farmacie) în cadrul cursurilor
postuniversitare creditate EFC, organizate la nivelul UMF "Victor Babeş" Timişoara.

MANAGEMENT FINANCIAR. CONCEPT, FUNCºII

Considera¡ii generale:

Managementul este unul din factorii esen¡iali care explicå de ce o ¡arå

este bogatå sau såracå. Menagementul este o artå ¿I nu una oarecare, ci arta
artelor pentru cå pune în valoare talentele oamenilor. Din cele douå defini¡ii
rezultå cå managementul are un pronun¡at caracter uman. Conducerea
înseamna o re¡ea de oameni care lucreazå împreunå pentru a atinge obiectivele
urmårite de cåtre firme, fiecare structurå a firmei î¿i organizeazå ¿I conduce
propriile afaceri cu singurul amendament cå trebuie så-¿i justifice rezultatele în
fa¡å conducerii companiei din care face parte.

Condi¡ii noi în care se desfå¿oarå managementul firmelor din Romania:

1. Trebuie så facå fa¡å unui efort considerabil de adaptare la condi¡iile

pie¡ei. Acest efort de adaptare ridicå probleme cu totul noi, complexe, greu de
solu¡ionat;

2. Toate aspectele de management din cadrul firmei ducå la 2 råspunsuri

foarte clare:

 ce anume trebuie så facå firma pentru a fi profitabilå, competitivå ?

acest råspuns ne venind din interiorul firmei, el trebuind cåutat în afarå.

 cum så facå ceea ce trebuie så facå ? acest råspuns vine din interior.

3. Activitatea se desfå¿oarå într-un pronun¡at caracter de incertitudine ¿I

riscuri. Aceastå stare de lucruri derivå din faptul cå firmele nu-¿i mai pot
programa activitatea în condi¡iile de certitudine pentru cå activitatea e
influen¡ata de o mul¡ime de factori greu de ståpânit. ¥n acest context rezultå 2
concluzii:
 49

 planificarea în cadrul firmei e în toate cazurile un compromis între

necesitå¡ile ¿I posibilitå¡ile de cunoa¿tere;

 aceastå lipså de certitudine din programe, din planuri permanent

suplinitå de cercetåri, de studii.

4. Lårgirea, amplificarea factorilor generatori de stocuri, deci stocurile pe

toate palierele activitå¡ii, stocuri care presupun imobilizåri de fonduri costuri mari
cu dobânzi ¿I alte consecin¡e ¿i cå trebuie så fie o preocupare permanentå a
managementului pentru contracararea factorilor generatori de stocuri.

5. Asiståm la un nou comportament al oamenilor - performan¡ele

managerilor se måsoarå prin gradul de punere în valoare a performan¡elor
omului.

6. Marginalitatea cercetårii ¿tin¡ifice - managementul trebuie så gåseascå

resurse financiare pentru promovarea cercetårii.

7. Timpul înseamna profit sau pierdere. De asemenea, timpul nu e al

producåtorului, este al clientului ¿I al båncilor.

8. Asistam la a treia dimensiune a dezvoltårii sociale:

 dezvoltarea informa¡ionalå, care presupune o modificare ra¡ionalå a

comportamentului. Cunoa¿terea înseamnå con¿tientizare, civiliza¡ie ¿I
perspective ¿I managementul trebuie så aiba în prim-plan procesul de adaptare a
resurselor umane la acest proces calificativ esen¡ial.

9. ¥ncå în cadrul firmelor avem un management neadaptat în întregime la

cerin¡ele pie¡ei.

10. Restructurarea, atât globalå cât ¿I secven¡ialå a întregii activitåtii

economice. Restructurarea este trecerea de la organizarea piramidalå la
organizarea orizontalå, la construirea de structuri plate, autonome, stimulative.

11. Globalizarea activitå¡ii economice - economia mondialå are tendin¡e så

devinå un stat, un sistem în care elementele sistemului se condi¡ioneazå tot mai
puternic de la o zi la alta.

Cerin¡e la care trebuie så råspundå:

1. Atât firma cât ¿I oamenii se pot legitima ¿I aprecia, salariza ¿I stimula

numai în raport cu valoarea adåugatå.

2. Så situeze ca obiective prioritare ale firmei intre al¡i indicatori de

performan¡å urmåorii: productivitatea muncii, investi¡iilor, gradul de absor¡ie al
pie¡ei, inovarea, valoarea adåugatå, susccesul în concuren¡å ¿I gradul de
eliminare a punctelor slabe ale firmei.

3. Utilizarea unor pârghi ¿I mijloace adecvate de stimularea personalului.

Factorii care stimuleazå oamenii:

 50

1. Atribuirea de responsabilitate ( acestei pârghi I se acordå 24% din

economia generalå a mijloacelor de stimulare );

2. Delegarea de autoritate 16%;

3. Salariul 15%;

4. Stimularea salariatului de a-si forma o carierå 14,7%;

5. Ambi¡ia 8,8%;

6. Crearea posibilitå¡ii ca salariatul så-¿i formeze un renume 6,7%;

7. Gradul de siguran¡å pe care îl garanteazå firma;

8. Politica de cadru a firmei 3,6%;

9. Premierea 2%;

10. A¿ajarea orarului de lucru cu interesele salaria¡ilor;

11. Utilizarea ra¡ionalå a factorilor geografiei.

Conceptul de management financiar

Managementul firmei vizeazå toate componentele de care dispune o firmå

având ca solutie optimizarea utilizårii lor. Pentru a realiza aceste sarcini
managementul firmei are mai multe func¡ii atribuite ale actului de conducere.

Func¡iile sau atributele actelor de conducere

- func¡ia de prevedere;

- func¡ia de organizare;

- func¡ia de coordonare;

- func¡ia de antrenare sau control;

- func¡ia de evaluare ¿I control.

Aceste func¡ii se intercondi¡ioneazå.

Prevederea înseamnå stråpungerea viitorului, cunoa¿terea viitorului. Este

esen¡ial ¿I este cheia succesului firmei. O firma care prevede, cuno¿te, se
pregå¡e¿te, este ami solidå mai putin amenin¡ata de riscuri. De accea ¿tiin¡a a
realizat o multitudine de mijloace si metode. Sunt multe ¿I ¿tiin¡a le-a grupat din
punct de vedere al orizontuluide timp pentru care s-au creat - previziune pe
termen scurt, mediu si lung. Din punct de vedere al instrumentelor de previiune,
cele pe termen lung sunt grupate sub genericul prognoze, cele pe termen mediu
sunt denumite planuri iar cele pe termen scurt, programe. Previziunea este saltul
din situa¡ia actualå.Pentru a se putea realiza acest salt firma trebuie sa se
 51

debaraseze sau så elimine factorii frânatori ¿I såi amplifice pe cei pozitivi.

Trebuie så asimileze noi procedurisau ac¡iunini altele decât cele de pânå acum.

Organizarea înseamnå a¿ezarea elementelor structurale ¿I func¡ionale ale

unei firme în cadrul dorit. Avem doua segmente de organizare:

1. organizarea structuralå este împår¡irea firmei pe structurile

organizatorice ( fabrici, uzine, sec¡ii, servicii, compartimente, locuri de muncå ).

ªtiin¡a a creat mai multe modalitå¡i de organizare: organizare de tip

ierarhic, de tip func¡ional, mixtå, de tip stat major.

 la organizarea de tip ierarhic - adunarea generalå , consiliul

administrativ, directori, servicii în forma piramidalå. Dezavantaj: alunge¿te
procesul de decizie. Avantaj: asigurå ordine desåvâr¿itå.

 la organizarea de tip func¡ional - adunare generalå, consiliu de

administra¡ie, direcoti pe fiecare specialitate în parte ¿I servicii pe fiecare
specialitate. Dezavantaj: complicå responsabilitå¡ile. Avantaj: introduc în
sistemul de organizare performan¡ele profesionale.

- la organizarea de stat major - este un loc de unde se decide. Aprobarea

comenzilor o då numai cineva care are rolul de stat major.

2. Organizarea fun¡ionalå este împår¡irea firmei pe func¡ii.

Coordonarea este unirea eforturilor pe direc¡iile necesare. Pentru

coordonare sunt necesare în primul rând obiective clare, apoi trebuie cuantificate
cu claritate resursele ¿I toate trebuie încorporate în programe. ¥n legåturå cu
coordonarea, speciali¿ti spun cå numai prin cuplarea ra¡ionala a eforturilor se
poate realiza o cre¿tere a produc¡ie cu peste 20%. Coordonarea presupune
comunicare. Comunicarea înseamnå informa¡ie iar informatia înseamna for¡å.

Antrenarea ( comanda ) înseamna sistemul decizional al firmei. O decizie

din punct de vedere al managementului - în¡elegem alagerea unei variante de
urmat dintr-o multitudine de alternative posibile. Este o relatie direct
propor¡ionalå între calitatea deciziei ¿I valoarea profitului. Fiecare decizie înainte
de a se aplica trebuie tradusa in eforturi ¿I efecte. S-a dezvoltat o întrega
literaturå privind elaborarea, fundamentarea ¿I urmarirea deciziilor.

Deciziile au fost clasificate dupå criteriile urmåtoare: decizii în conditiile de

risc, de certitudine, de previziune ¿I de corec¡ie.

Så nu se ia niciodatå o decizie care så nu fie înso¡itå de un sistem de

control. ¥nseamna cå avem de-a face cu un management hazardant.

Evaluarea si controlul este func¡ia prin care se confirma sau se infirmå

realizarea celorlalte func¡ii. Aceastå func¡ie e fit-back-ul managementului.
Controlul nu trebuie så perburbe activitatea, trebuie så o coordoneze, så o
stimuleze, trebuie sa aiba un pronun¡at caracter prospectiv, preventiv ¿I corectiv.
 52

Func¡ia - reprezintå un grup de ac¡iuni omogene îndreptate spre un anumit

scop.

Functii: de cercetare-dezvoltare, produc¡ie, comercialå, de personal,

financiar-contabilå. Aceste func¡ii se întrepåtrund.

Atributele managementului financiar:

 previziunea financiarå face parte din ac¡iunea de previziune generalå a

firmei, a firmei, dar nu ca o componentå înglobatå prin adi¡ie ci ca o componentå
cu un rol deosebit.;

 organizarea financiarå trebuie så îndeplineascå un rol activ în

preocupårile organiza¡ionale ale firmei;

 comunicarea financiarå este transmiterea de mesaje. Mesajele împlicå

cheltuieli. Managementul financiar are rolul de a asigura fundamentele deciziilor.

 controlul financiar fundamenteazå toate celelalte functii ale actului

managerial. Orice proiect trebuie urmårit in execu¡ie, urmårire ce se face cu
ajutorul acelui indicatori. Controlul financiar este o componentå de bazå a
controlului economic iar împreunå îndeplinesc func¡iile principale în controlul
firmei.

Managementul financiar este un segment al managementul firmei, o

prelungire a acestuia în zona economicå ¿I financiarå a firmei. Managementul
financiar trebuie tratat cu aceasi seriozitate ca ¿I managementul cercetårii,
resurselor umane, productivitå¡ii, etc.

MANAGEMENTUL CAPITALULUI FIX

Potrivit teoriei sistemului dacå se aplicå o corec¡ie la un element a

sistemului, acea corec¡ie genereazå o rela¡ie în lan¡ în întreg sistemul,
modificând structura, rela¡iile, comportamentul ¿I eficien¡a existen¡ei sale.

1.CONCEPTUL DE FINANºE PUBLICE ªI DE

FINANTE ALE ¥NTREPRINDERII

 53

Conceptul de finan¡e publice 1: cuvântul finan¡e a cåpåtat un sens

foarte larg incluzând bugetul statului, creditul, opera¡iile bancare ¿I de burså,
etc. Finantele sunt:

- fonduri bane¿ti la dispozi¡ia statului;

- mijloace de interven¡ie a statului în economie;

- metode de gestionare a banului public;

- act juridic.

Conceptul de finan¡e ale întreprinderii 2: activul economic reflectat

întrun bilan¡ este aparatul de produc¡ie adicå ansamblul mijloacelor prin a cåror
punere în operå se realizeazå obiectivul întreprinderii, pasivul financiar
reprezintå ansamblul fondurilor care asigurå finan¡area acestuia. Activul
economic cuprinde: clådiri, ma¿ini, materiale pentru investi¡ii, stocuri de materii
prime, semifabricate, produc¡ie neterminatå, produse finite, etc, iar pasivul
financiar este format din fonduri proprii ¿I datorii din care se finan¡eazå
elementele de activ.

Statul, pentru a¿i exercita func¡iile, are nevoie de resurse sau fonduri
financiare a cåror mobilizare, repartizare ¿I utilizare dau na¿tere unor raporturi
exprimate în formå båneascå ¿I care reprezintå esen¡a finan¡elor publice.
Fenomenul financiar se na¿te din relatiile pe care întreprinderea le de¡ine cu to¡i
agen¡ii economici ¿I financiari, cu statul si alte organisme. Agen¡ii economici si
financiari ce se întâlnesc pe diferite pie¡e ¿I între care apar variate raporturi,
constituie contextul social în care func¡ioneazå ¿I evolueazå întreprinderea.
Ace¿ti agen¡i pot fi grupa¡i în urmåtoarele grupe:

 furnizori, pe care întreprinderea îi întâlne¿te pe pia¡a de materii prime ¿I

servicii;

 clien¡ii,pe care întreprinderea îi întâlne¿te pe pia¡a de produse ¿I servicii;

 salaria¡ii, pe care întreprinderea îi gåse¿te pe pia¡a muncii;

 ac¡ionarii sau aasocia¡ii, pe care întreprinderea îi gåse¿te pe pia¡a

financiarå.

De asemenea întreprinderea are raporturi cu:

 diferite organe statale, care se concretizeazå în plata impozitelor ¿I

taxelor sau primirea de subven¡ii de la bugetul statului;

 societå¡ile de asigurare.

1
Iulian Våcårel, Tatiana Mo¿teanu - Finan¡e Publice 1994, Bucure¿ti
2
Mihai Adochitei - Finan¡ele întreprinderii 1992, URA Bucure¿ti
 54

Totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea ¿I utilizarea

fondurilor båne¿ti necesare realizårii variatelor activitå¡i economice, sociale,
culturale, la nivel de întreprindere, reprezintå esen¡a finan¡elor acesteia.
Finan¡ele întreprinderii se prezintå ca o ramurå a ¿tiin¡ei financiare, care
analizeazå mecanismele si metodele de procurare si gestionare a resurselor
financiare, precum ¿I destina¡ia acestor resurse, în vederea satisfacerii diferitelor
nevoi ¿I ob¡inerea unor profituri cât mai mari.

Intr-o întreprindere se pot crea mai multe fonduri ca: fondul pentru
investi¡ii, fondul de rulment, fondul de rezervå, fondul de cercetare ¿tiin¡ificå,
fonduri pentru ac¡iuni sociale, culturale ¿I sportive, fonduri pentru recalificare.
Principalele metode utilizate în colectarea fondurilor sunt: aportul asocia¡ilor sau
ac¡ionarilor, autoânfiin¡area, creditarea si finan¡area bugetarå.

Func¡ia de reparti¡ie - reflectå colectarea capitalelor ini¡iale circuitul ¿I

reprezentarea pe destina¡ii, utilizarea ¿I reconstituirea lor. Prin func¡ia de
reparti¡ie se formeazå ¿I utilizeazå o gama variatå de fonduri pentru satisfacerea
nevoilor proprii ale intreprinderii. ¥n regiile autonome capitalul initial provine de
la bugetul statului iar în societå¡ile comerciale capitalul ini¡ial este privat. Func¡ia
de reparti¡ie se realizeazå printr-o diversitate de mecanisme ¿I tehnici de
procurare ¿I gestionare a fondurilor, dând nastere la diferite raporturi financiare
interne ¿I externe.

Func¡ia de control - are douå laturi, una constatativå ¿I una corectivå.

Rolul acestei func¡ii este de a intervenii cu ac¡iuni corective prin care så
contribuie la optimizarea activitåtii. Func¡ia de control are o sfera largå de
ac¡iune cuprinzând toate fazele ¿I laturile economice ¿I financiare ale circuitului
economic. Controlul trebuie så fie organizat în a¿a fel încât så constituie un
instrument de prevenire si combatere a cauzelor care provoacå risipå. Contolul
poate fi: preventiv, concomitent ¿I post operativ.

2. MECANISME, FLUXURI ªI CICLURI FINANCIARE

Prin mecanisme financiare ale întreprinderii metode, pârghii, instrumente

si proceduri de formare, colectare ¿I gestionare a capitalurilor.

Cantitå¡ile de bunuri sau monedå transferate într-o anumitå perioadå între

agen¡ii economici se nume¿te flux. Fluxurile pot fi: fluxuri reale sau fizice ¿i
fluxuri financiare. Cantitatea de bunuri sau de monedå existentå la un moment
dat reprezintå stocul. Rela¡iile dintre fluxuri ¿I stocuri stau la baza mecanismelor
financiare.

Fluxurile financiare pot fi: de contrapartidå care se caracterizeazå prin

înlocuirea imediatå a unui activ fix cu monedå sau invers, fluxuri decalate care
apar în cazul în care fluxurile fizice nu le corespund imediat ni¿te fluxuri
financiare, fluxuri autohtone care se degajå din opera¡iuni financiare privind
 55

acordarea sau primirea de împrumuturi când au loc transferuri de monedå de la

o persoanå la alta si fluxuri multiple care se desfå¿oarå astfel: bunurile vândute
de furnizor sunt transferate la cumpåråtor, furnizorul vinde crean¡e unei ter¡e
persoane ¿I încaseazå contravaloarea produselor ¿I cumpåråtorul de mårfuri
achitå suma.

Ciclul financiar este ansamblul de opera¡iuni ¿I proceduri care intervin

între momentul transformårii monedei în bunuri sau servicii pânå la cel în care se
recupereazå.

¥ntr-o întreprindere apar trei cicluri financiare:

 ciclul investitii-amortizare;

 ciclul de exploatare;

 ciclul opera¡iunilor financiare.

No¡iuni de bazå privind capitalul, surplusul monetar ¿I cererea de monedå

Capitalul este suma de monedå aduså de asocia¡i sau ac¡ionari, plus cea
generatå de activitatea proprie ¿I imobilizatå în de¡inerea capitalului economic,
putându-se dimensiona prin deducerea datoriilor din capitalul economic.
Capiatlul financiar reprezintå fonduri proprii.

Capitalul financiar poate fi schimbat la pretul pie¡ei care este dat de burså
la ac¡iuni. Capitalul social reprezintå contributia in numerar ¿I în naturå a
asocia¡iilor sau ac¡ionarilor la societatea respectivå. Din ciclurile financiare se
degajå un surplus monetar.

Acest surplus rezultå din excedentul pre¡ului de vânzare asupra costurilor

putând fi folosit pentru autoânfiin¡are, achitarea impozitului cåtre stat,
distribuirea de dividente sau participarea angaja¡ilor la profit. ¥ncasårile din
vânzarea produselor ¿I serviciilor depå¿esc cheltuielile de produc¡ie.

Metode de formare a fondurilor întreprinderilor

Metoda aportului in bani ¿I in naturå constå în angajarea de cåtre

proprietarii individuali, ac¡ionari sau asocia¡i, a unor capitaluri in bani lichizi sau
in bunuri, în scopul creårii sau dezvoltårii intreprinderii.

Metoda autofinan¡årii se caracterizeazå prin re¡inerea de cåtre

întreprinderia unei pår¡i din rezultatele ce se degajå din activitatea lor. Aplicarea
pe o scarå mai largå a acestei metode depinde de capacitatea întreprinderii de a
produce profit cât mai mare.

Autofinan¡area are anumite avantaje ca:

 56

- cre¿terea cointeresårii întreprinderii în obtinerea de rezultate financiare

superioare;

- constituie un mijloc sigur de acoperire financiarå a necesitå¡ilor;

- apårå libertatea de ac¡iuni ale întreprinderii, asigurând independen¡a sau

autonomia de gestionare.

Metoda creditårii este metoda prin care se formeazå fonduri imprumutate.

Aceste fonduri au caracter restituibil ¿I sunt purtåtoare de dobânzi. Creditorii
sunt foarte diver¿i: bånci, organisme financiare specializate, popula¡ie sau
întreprinderi. Creditorii impun uneori condi¡ii de utilizare a resurselor
împrumutate ¿I putând efectua un control asupra activitå¡ii economice ¿I
financiare a debitorilor pentru a¿i asigura restituirea sumelor împrumutate.

Metoda finan¡årii bugetare este utilizatå mai rar ¿I mai ales în cazul
întreprinderilor de stat. Aceasta metodå se utilizeazå la înfiin¡area
întreprinderilor de stat, când sunt dotate de cåtre stat cu active fixe ¿I circulante
dar si pe parcursul desfå¿urårii activitå¡ii. Interven¡ia statului în economie prin
aloca¡ii sau subven¡ii trebuie så urmåreascå stimularea produc¡iei în perioade de
crizå, împiedicarea cre¿terii pre¡urilor, men¡inerea puterii de cumpårare a
monedei in cazuri de infla¡ie.

Structura ¿I politica financiarå a întreprinderii reflectå compozi¡ia

capitalurilor acesteia. Capitalurile intreprinderii pot fi propri provenind din
autoânfiin¡are si aportul asocia¡iilor, proprietarilor sau ac¡ionarilor ¿I
împrumutate care sunt credite pe termen scurt, mediu si lung. Unii economi¿ti
preferå împrumuturile pe termen scurt pentru cå oferå mai multå suple¡e iar al¡ii
preferå finan¡area din capitaluri permanente deoarece este mai pu¡in
costisitoare. Agen¡ii economici ¿I organismele care acordå credite calculeazå
anumite rate care permit så se examineze compozi¡ia sau reparti¡ia capitalelor.
Ratele sunt:

 rata de îndatorare la termen;

 rata de autonomie financiarå:

 rata totalå de îndatorare.

Politica financiara reprezintå o competen¡å a politicii generale a

întreprinderii având o însemnåtate mare asupra cointeresårii, repartizårii ¿I
folosirii fondurilor în scopul realizårii programelor economice. Scopul intreprinderi
este de a ob¡ine profit, al carui nivel depinde de cre¿terea capitalului financiar.
Costul capitalului se referå la cheltuieli de procurare si folosire a tuturor
mijloacelor de finan¡are. Costul capitalului poate så scadå printr-o folosire
judicioaså a împrumuturilor. ¥ntreprinderea trebuie så se stråduiascå så asigure
scåderea costului capitalului ¿I så nu investeascå decât pentru o rentabilitate
superioarå acestui cost.
 57

Gestiunea financiarå poate fi definitå ca un ansamblu de decizii ¿I

activitå¡i care concurå la reglarea ¿I ajustarea fluxurilor financiare ¿I a fondurilor,
la gospodårirea resurselor financiare ale întreprinderii. Gestiunea financiarå are
ca scop asigurarea în mod regulat a întreprinderii cu fondurile necesare
echipamentului ¿I exploatårii curente dar ¿I de a controla buna utilizare a
fondurilor ¿I rentabilitå¡ii opera¡iunilor pentru care sunt afectate. Gestiunea
financiarå are scopuri multiple subordonate supravie¡uirii, ob¡inerii de profit ¿I
cre¿terii economice a intreprinderii.

Scopurile gestiunii se pot controla cu ajutorul mai multor indicatori: nivelul

fondului de rulment în compara¡ie cu necesarul, coeficientul de îndatorare,
rentabilitatea economicå, ratele de cre¿tere a activelor ¿I cifrei de afaceri,
capacitatea de autoânfiin¡are ¿I volumul lichiditå¡ilor.

Func¡ia financiara a intreprinderii are un rol opera¡ional, un rol func¡ional

¿I un rol politic

Rolul opera¡ional implicå luarea unor decizii de colectare a capitalurilor,

fårå de care intreprinderea nu se poate constitui ¿I func¡iona. Domeniul
opera¡ional cuprinde încasarea crean¡elor asupra clien¡ilor ¿I plata furnizorilor,
gestionarea trezoreriei ¿I negocierea creditelor bancare, relatiile cu organismele
financiare ¿I realizarea opera¡iilor de împrumut.

Rolul func¡ional constå în participarea la tratarea ¿I difuzarea informa¡iilor

necesare gestiunii întreprinderii.

Rolul politic constå în integrarea constrângerilor externe, sociale,

economice, financiare ¿I politice care apaså asupra intreprinderii ¿I de care
depinde cre¿terea ¿I autonomia acesteia.

Activitatea intreprinderii poate fi redatå prin urmåtoarele trei func¡ii:

- func¡ia de produc¡ie;

- func¡ia de comercializare;

- func¡ia financiarå.

Activitå¡ile financiare mai importante sunt: elaborarea ¿I executarea

bugetului de venituri ¿I cheltuieli, efectuarea de studii ¿I analize privind
formarea, alocarea ¿I utilizarea capitalurilor, stabilirea de pre¡uri ¿I tarife, luarea
de måsuri pentru asigurarea lichiditå¡ii, solvabilitåtii, echilibrului financiar ¿I
evitarea riscurilor.

Sistemul informa¡ional financiar al intreprinderii cuprinde totalitatea

informa¡iilor care reflectå, repartizarea ¿I utilizarea fondurilor båne¿ti. Pentru
obtinerea de informa¡ii de calitate este necesarå existen¡a unor indicatori care så
reflecte fenomenele, procesele, ¿I activitatea economicå ¿I financiarå a
întreprinderii.

Indicatorii principali sunt:

 58

 capitalul economic, capitalul social, capitalurile împrumutate ¿I capitalul

permanent;

 profitul, repartizarea lui pe destina¡ii;

 valoarea adåugatå;

 costurile de produc¡ie;

 impozitul pe profit, fondul de salarii.

3. CAPITALURILE ¥NTREPRINDERII

Capitalurile proprii se formeazå din contribu¡ii externe care cuprin

aportul proprietarilor si contribu¡ii interne care se degajå din capacitatea de
autofinan¡are a întreprinderii.

Contribu¡iile externe - aceste contributii provin în propor¡ia cea mai mare

de la proprietari. Orice intreprindere, individualå sau sociatate, nu poate fi
înfiin¡atå dacå nu dispune initial de un capital minim. Fiecare asociat va primii un
numår de ac¡iuni care reprezintå dreptul såu asupra capitalului intreprinderii.
Ac¡ionarul prime¿te un divident, dupå ce din beneficii sau efectuat scåderile
pentru plata impozitului ¿I constituirea de rezerve. Societå¡ile mari sunt cotate la
burså. De¡inåtorul de ac¡iuni care dore¿te så-¿i recapete fondurile depuse nu
poate så ceara întreprinderii banii inapoi dar se poate adresa bursei, unde în
urma unei negocieri î¿i va primii înapoi banii. Ac¡iunile pot fi ac¡iuni comune si
ac¡iuni preferate. Ac¡iunile mai pot fi la purtåtor ¿I nominative. Statul poate
acorda societå¡ilor în anumite situa¡ii prime sau subven¡ii nerambursabile.

Contribu¡iile interne - se formeazå din resurse ce se degajå din propria

activitate pe care o desfå¿oara firma. Pentru desfå¿urarea activitå¡ii firma face o
serie de cheltuieli, ob¡inând concomitent ¿I ni¿te încasåri din vânzarea
produselor, executarea de lucråri si prestarea de servicii. Diferen¡a dintre
încasåri ¿I cheltuieli se duce la:

- plata impozitului pe profit

- plata pe dividente;

- plata participårilor la beneficii;

- formarea fondului de amortizare, fondului de rezervå.

¥n evolu¡ia societå¡ilor apar mai multe nevoi suplimentare. ¥n acest caz

firma poate solicita de la ac¡ionarii såi noi contributii ceea ce då na¿tere la o
majorare de capital. Majorårile de capital prin aporturi noi în numerar pot fi
realizate prin aport suplimentar de la ac¡ionarii vechi ¿I emiterea de noi ac¡iuni.
 59

Majorarea de capital prin încorporarea rezervelor este opera¡iune fåra fluxuri

financiare, ne aducând resurse financiare noi. ¥n momentul înfiin¡årii societå¡ii
capitalului social este egal cu produsul dintre numårul de ac¡iuni ¿I valoarea
nominala a acestora. Dupå înfiin¡are activitatea întreprinderii genereazå beneficii
din care o parte se pune în rezervå.

Capitaluri împrumutate pot fi grupate în capitaluri împrumutate pe

termen scurt, mediu ¿I lung.

Capitalurile imprumutate pe termen lung reprezintå împrumuturile care

depå¿esc 5 ani ¿I sunt destinate så acopere elementele durabile ale
patrimoniului. Aceste împrumuturi se pot împår¡i în împrumuturi oblicgatare,
împrumuturi de la organismele publice specializate, împrumuturi de la stat,
împrumuturi de la bånci.

¥mprumuturile obligatare - nevoile de capital pe termen lung ale unei

societå¡i comerciale se pot satisface prin calea emisiuni de ac¡iuni ¿I a emiterii
de obliga¡iuni. Emisiunea de obliga¡iuni asigurå fonduri împrumutate, generâng
în acela¿i timp cheltuieli pentru plata dobânzilor ¿I restituirea împrumuturilor.
Obliga¡iunea se caracterizeazå prin valoarea ei nominalå, o ratå a dobânzii ¿I
pre¡ul de rambursare. Ramburasarea se face prin tragerea la sor¡. Obliga¡iunile
sunt titluri care pot fi cotate la burså. Obligatiunile nu conferå de¡inåtorului nici o
putere de decizie în întreprindere. Obliga¡iunile pot fi: simple sau clasice,
indexate, participante ¿I obliga¡iuni convertibile în ac¡iuni, euro-obligatiunile.

¥mprumuturile de la organismele publice specializate - aceste institutii

intervin direct pe pia¡a financiarå permi¡ând întreprinderilor så ob¡inå indirect ¿I
pe termen lung capitaluri de împrumutat.

¥mprumuturile de la stat - asemenea împrumuturi reprezintå interven¡ii

financiare ale statului determinate de dificultå¡ile pe care le au întreprinderile de
a-si procura capitaluri de pe pia¡a financiarå.

¥mprumuturi de la bånci - båncile pot intervenii în acordarea de

împrumuturi pe termen lung.

Capitalurile împrumutate pe termen mediu - întreprinderile sunt

interesate så coreleze termenul de rambursare a împrumuturilor cu durata
amortizårii unor elemente de imobilizåri. Unele elemente de active fixe ca utilaje,
masini-unelte, î¿i pierd din ce în ce mai repede valoarea astfel cå trebuie så fie
înlocuite.Amortizarea este necesara sa fie acceleratå. Creditele pe termen mediu
au rolul de a acoperi nevoile financiare determinate de procurarea unor elemente
de imobilizåri ¿I se acordå pe o duratå de 5 ani.

Capitalurile împrumutate pe termen scurt se acordå pe o duratå de pâna

la un an ¿I au rolul de a permite întreprinderii så-¿i finan¡eze opera¡iunile de
exploatare.

Pia¡a capitalurilor - o intreprindere care dore¿te så-si procure resurse

din afara se adreseazå pie¡ei capitalurilor. Aceastå pia¡å permite confruntarea
 60

ofertei cu cererea de monedå ¿I cuprinde pia¡a financiarå ¿I pia¡a monetarå.

Pia¡a financiarå cuprinde pia¡a primara si pia¡a secundarå. Pe pia¡a primarå se
emit obliga¡iuni ¿I ac¡iuni iar pia¡a secundarå se referå la bursa de valori.

Pia¡a financiarå este o pia¡a a capitalurilor acordate pe termen lung. Pia¡a

financiarå are rolul de a-i pune în legåturå pe de¡inåtorii de disponibilitå¡i cu
agen¡ii economici care au nevoie de o finan¡are pe termen lung. Aceastå pia¡å
cuprinde båncile ¿I institu¡iile financiare specializate, bursele de valori mobiliare,
companiile de asiguråri, notariile. Bursa cuprinde pia¡a în numerar ¿I pia¡a la
termen.

Pia¡a monetarå este o pia¡å a capitalurilor ce acorda împrumuturi pe

termen scurt. Cea mai mare parte a acestei pie¡e este reprezentatå de cåtre
bånci si institu¡ii financiare. Pia¡a monetara este alcåtuitå din din cei care acordå
credite pe termen scurt ¿I din întreprinderi în cåutare de finan¡are pe perioade
reduse.

Costul capitalelor

Conceptul privind costul capitalelor - pentru ca o întreprindere så-si atragå

sursele de capital, trebuie sa cheltuiascå anumite sume. Capitalul social provine
in unele ¡åri din emiterea de ac¡iuni comune ¿I ac¡iuni preferate. Dreptul de a
utiliza banii altora adicå cu imprumut se obtine cu un anume pre¡, care este
stabilit în func¡ie de for¡ele ce ac¡ioneazå pe pia¡å.

Pretul capitalului împrumutat variazå în raport cu cererea si oferta de

capital. Sumele ce se plåtesc pentru împrumuturi variazå foarte mult. Asemenea
varia¡ii de cheltuieli sunt determinate de riscurile ¿I cheltuielile de administrare a
resurselor båne¿ti. Pentru estimarea cheltuielilor pe care le implicå
împrumuturile este necesar så se facå previziuni pe bazå de date statistice dintr-
o perioadå precedentå îndelungatå.

4. DECIZIA MANAGERIALÅ ¥N PROCESUL INVESTIºIONAL1

Conceptul de investi¡ii ¿I clasificarea lor

No¡iunea de investitii cuprinde totalitatea cheltuielilor sau alocårilor de

fonduri de la care se a¿teaptå ni¿te venituri viitoare. Investi¡iile reprezintå
cheltuieli ce se efctueazå pentru ob¡inerea de active fixe, adicå pentru
construirea, reconstruirea, lårgirea, modernizarea ¿I achizi¡ionarea de active
fizice de natura ma¿inilor, utilajelor, instala¡iilor, clådirilor, mijloacelor de
transport ¿I a altor instrumente de muncå. Se asimileazå investi¡iilor ¿I
1
Mihai Adochi¡ei - Finan¡ele întreprinderii, URA 1992 cap. III p.60-74
 61

cheltuielilor referitoare la lucrårile de proiectare, exploatåri geologice, pregåtirea

personalului necesar obiectivelor în construc¡ie. Prin procesul de investi¡ii
moneda se transformå în active fixe.

Clasificarea investi¡iilor:

 dpdv al locului investi¡iile pot fi: interne ¿I externe;

 dpdv al naturii activitå¡ii pot fi: productive ¿I neproductive;

 dpdv al influen¡ei asupra patrimoniului: investi¡ii de men¡inere ¿I

investitii de expansiune;

 dpdv al obiectivelor urmårite: investi¡ii strategice, umane, sociale, de

interes public, reducerea poluårii;

 dpdv al scopului urmårit: investitii de produc¡ie, investitii de

modernizare;

 dpdv al structurii: lucråri de construc¡ii, achizitii de utilaje ¿I instrumente

de muncå, lucråri geologice;

 dpdv al metodei de executare: în antreprizå, în regie;

 dpdv al surselor de finan¡are: investi¡ii finan¡ate din fonduri propri si

investi¡ii finan¡ate din fonduri împrumutate.

Eficien¡a, necesitatea si documenta¡ia investi¡iilor - eficien¡a investi¡iilor

reprezintå o problemå de maximå însemnåtate pentru întreprindere, deoarece
aratå dacå un proiect trebuie så fie sau nu aplicat. Eficien¡a se reflectå în
raportul rezultatelor sau efectelor ob¡inute din exploatare ¿I eforturile sau
cheltuielile de investi¡ii. Investi¡iile au efecte materiale, valorice ¿I sociale.

Indicatorii de apreciare a eficien¡ei investi¡iilor trebuie så permitå:

- compararea cu alte proiecte din ramura respectivå;

- compararea mai multor variante de proiect pentru aceea¿i investi¡ie;

Indicatorii care exprimå eficien¡a investi¡iilor ¿I care se folosesc pe plan

mondial sunt cei care se bazeazå pe calcule de actualizare.

Ace¿ti indicatori sunt:

1. Raportul dintre veniturile actualizate ¿I costurile actualizate;

2. Beneficiile actualizate, calculate ca diferen¡å între veniturile actualizate

¿I cheltuielile actualizate;

3.Valoarea actuala netå;

4. Rata internå de rentabilitate;

 62

5. Cursul de revenire net actualizat;

6. Durata recuperårii, calculatå ca raport între cheltuielile de investi¡ii ¿I

venitul mediu anual.

Lucrårile de investi¡ii trebuie så aiba la bazå o documentatie amånun¡itå.

Aceastå documenta¡ie trebuie sa con¡inå: studiul tehnico-economic, proiectul si
devizele. ¥n studiul tehnico-economic se cuprin informa¡ii economice, tehnice ¿I
financiare cu caracter general, prin care se justificå necesitatea ¿I oportunitatea
investi¡iilor. Prin documenta¡ia de proiect se stabilesc indicatorii tehnico-
economici ¿I se solu¡ioneazå diferite probleme tehnice.¥n cadrul documenta¡iei
de deviz se stabileste volumul cheltuielilor pentru realizarea investi¡iilor.

Bugetul de finantare al investi¡iilor - în realizarea unui proiect de

investi¡ii un rol important are rezolvarea unor probleme ca: asigurarea resurselor
financiare, alegerea izvoarelor de finantare în condi¡iile asigurårii unui cost cât
mai redus al capitalurilor ce se vor folosi pentru realizarea investi¡iilor,
recuperarea fondurilor investite ¿I reducerea duratei acestei recuperåri,
rambursarea creditelor ¿I plata dobânzii la termen.

Sursele principale de finan¡are a investi¡iilor sunt capitalurile propri si

capitalurile împrumutate. ¥n acoperirea financiara a investi¡iilor, întreprinderile
trebuie så-¿i mobilizeze mai întâi fondurile proprii ce se degaja din autofinan¡are
¿I apoi så apeleze la resurse externe.

Izvoarele concrete de finantare a investi¡iilor în RA ¿I SC cu capital de stat

sunt:

 surse propri care alcåtuiesc fondul de dezvoltare;

 surse împrumutate, care apar sub forma creditelor bancare;

 surse care provin de la bugetul statului.

¥n cadrul surselor propri, se includ: profitul, fondul de amortizare, sume

din lichidare ¿I vânzarea activelor fixe.

Creditul bancar pe termen lung si mediu - asemenea credite se stabilesc

prin contracte încheiate de cåtre bancå cu agen¡ii economici ¿I privesc durata de
pânå la 5 ani pentru creditele pe termen mediu ¿I peste 5 ani pentru creditele pe
termen lung. La baza acestor credite stau urmåtoarele principii: încheierea unui
contract intre agen¡ii economici si banca; acordarea creditului pe bazå de
garan¡ii indiferent de termenul de rambursare ¿I valoare; plata unei dobânzi;
acordarea creditului se face numai dupå analiza situa¡iei patrimoniale ¿I a
rezultatelor financiare; pentru acordarea creditelor agen¡ii economici vor depune
la bancå o anumitå documenta¡ie. Documenta¡ia va cuprinde toate datele
necesare caracterizårii situa¡iei patrimoniului ¿I a rezultatelor financiare. Banca
efectueazå o analiza amanun¡itå a activitå¡ii economico-financiare pe baza
datelor din bilan¡, urmårind solvabilitatea, lichiditatea, rentabilitatea care arata
capacitatea agentului economic de a realiza profit. La acordarea creditelor
 63

agen¡ii economici trebuie så prezinte bancii garan¡i asiguratorii, care så acopere

valoarea creditelor cerute. Garantiile pe care banca le ia in considerare sunt gajul
asupra unor bunuri, garan¡ii bancare emise de bånci sau institu¡ii financiare,
depozite în lei sau în valutå existente în cont la bancå, bunuri achizi¡ionate prin
credite, ipoteca unor bunuri imobiliare. Dupa aprobarea credituluide catre bancå
se va încheia contractul de credite care treguie respectat de ambele pår¡i.

Decizia de investi¡ii cade în sarcina conducerii superioare a întreprinderii.

Deciziile de investi¡ii ¿I de finantare sunt legate între ele. Decizia de

finan¡are poate constå în hotårârea de¡inåtorului de capital din afara
întreprinderii, care dore¿te sau nu så accepte schimbarea monedei pe o crean¡å
asupra întreprinderii. Pentru a face posibile compara¡iile trebuie sa eliminam
influen¡a timpului, aducând toate opera¡iile la data realizårii investitiilor. Asta
înseamnå a actualiza valorile în func¡ie de data lor de realizare, astfel cå se
obtine o valoare actuala.

Criterii în luarea deciziei de investi¡ii

- metoda ratei medii de rentabilitate;

- metoda timpului de recuperare;

- metoda valorii catuale nete;

- metoda ratei interne de rentabilitate.

Metoda ratei medii de rentabilitate se poate stabilii pe baza beneficului

mediu anual ¿I a valorii medii anuale a investi¡iilor prin formula

Rr= beneficul mediu anual / investitiile medii anuale X 100

Metoda timpului de recuperare permite urmårirea în timp a obtinerii

lichiditå¡ilor a recuperårii sumelor investite. Metoda constå în a måsura intervalul
de timp necesar recuperårii cheltuielilor angajate.

Metoda valorii actuale nete constå în calcularea pentru fiecare proiect a

valorii actuale nete. Valoarea actualå netå este diferen¡a dintre venitul net total
actualizat ¿I suma cheltuielilor ini¡iale pentru investi¡ii. Veniturile actualizate, se
ob¡in prin înmul¡irea veniturilor neactualizate cu coeficientul de actualizare.

Metoda ratei interne de rentabilitate poate fi definitå ca acea roata de

actualizare la care valoarea actualizatå a costurilor este egalå cu valoarea
actualizatå a veniturilor ¿I la care beneficiile actualizate sunt egale cu zero.
 64

5.DECIZIA MANAGERIALÅ ¥N PROCESUL DE AMORTIZARE

A ACTIVELOR CORPORALE ªI NECORPORALE

Conceptul privin activele fixe

Desfå¿urarea activitå¡ii unei întreprinderi reclamå existen¡a unor

instrumente sau unelte de muncå, parte integrata a aparatului de produc¡ie ¿I a
patrimoniului cunoscute sub denumirea de active fixe, mijloace, capitaluri ¿I
imobilizåri. Activele fixe sunt ma¿inile, uneltele, utilajele, instala¡iile, mijloacele
de transport, clådiri, ¿I formeazå baza tehnica a întreprinderii.

¥nlocuirea activelor fixe, men¡inerea în stare de func¡ionare si

expansiunea lor reclama acumularea sistematicå de resurse financiare.
¥nlocuirea ¿I expansiunea activelor fixe au loc prin investitii. Sunt considerate
active fixe acele instrumente care îndeplinesc conditiile:

- au o duratå de serviciu de peste un an;

- au o valoare de inventar de cel pu¡in x lei.

Necesarul de active fixe depinde de volumul activitå¡ii. Mårimea activelor

fixe are inciden¡å asupra rentabilitå¡ii generale, deoarece acestea sunt
purtåtoare de cheltuieli de amortizare, între¡inere, chirii. Activele fixe se uzeazå
fizic ¿I moral.

Uzura fizicå reprezintå baza materialåa pierderii valorii activelor fixe, fiind
determinatå de întrebuin¡are, ac¡iunea unor factori naturali ¿I de scurgere a
timpului.

Uzura moralå are loc atunci când activele fixe se demodeazå, se învechesc
din punct de vedere tehnologic ¿I apoar altele mai perfec¡ionate.¥n asemenea
condi¡ii se poate renun¡a la unele active fixe ¿I cumpåra altele noi cu
caracteristici tehnico-func¡ionale superioare.

Uzura fizicå ¿I cea moralå reprezinta cadrul obiectiv al fondului de

amortizare.

Con¡inutul, destina¡ia ¿I rolul amortizårii

Amortizarea este o expresie båneascå a uzurii dar poate fi ¿I o sumå de

bani ce se deta¿eazå din activele fixe permi¡ând întreprinderilor så:

- men¡inerea constantå a activelor fixe;

- rambursarea corectå a creditelor.

 65

Amortizarea ca element al costurilor se referå la o parte a cheltuielilor cu

muncå trecutå ce se va recupera odatå cu celelalte cheltuieli cu ocazia vânzårii
¿I încasårii produselor. Ponderea amortizårii în costuri variazå de la un sector de
activitate la altul ¿I chiar de la o întreprindere la alta. Valoarea rezidualå este
micå si foarte greu de stabilit. Prin procesul de amortizare se recupereazå
valoarea activelor fixe constituindu-se în acest scop un fond de amortizare.Acest
fond este destinat înlocuirii activelor fixe scoase din uz. Fondul de amortizare se
considerå ca o componentå a fondului de dezvoltare.

Regimul de amortizare trebuie sa facå din amortizare o pârghie financiarå

¿I trebuie sa råspundå la urmåtoarele cerin¡e:

 stabilirea exactå a cheltuielilor cu amortizarea în costurile de produc¡ie;

 recuperarea valorii activelor fixe într-o perioadå de timp

corespunzåtoare;

 respectarea unor principii de fiscalitate.

Amortizarea are un rol de a eviden¡ia valoric deprecierea activelor fize ¿I

de a permite repartizarea acesteia pe costuri. Amortizarea mai are rolul de a
elibera resurse de finan¡are pentru reânoirea activelor fixe. Amortizarea apare ca
o surså a autofinan¡årii sau finan¡årii interne. Amortizarea trebuie så înceapå din
momentul dårii în func¡iune a activelor fixe ¿I pânå în cel al recuperårii integrale
a valorii acestora. Unele active fize pot fi scoase din func¡iune ca efect al uzurii
fizice ¿I morale înainte de recuperarea normalå a valorii.

6. PROCESUL DE EVALUARE A ACTIVELOR

CORPORALE SI NECORPORALE

¥n eviden¡a întreprinderii, activele fixe sunt înregistrate cu o anumitå

valoare de inventar, care poate fi:

 o valoare ini¡ialå sau de origine;

 o valoare de înlocuiresau actualizatå.

Valoarea de origine reprezintå nivelul cheltuielilor de investi¡ii în active

fixe. Valoarea de înlocuire este data de totalitatea cheltuielilor ce s-ar efectua de
o întreprindere pentru înlocuirea activelor fixe cu altele identice sau echivalante.

Activele fixe sunt înscrise în bilan¡la costul real de cumpårare sau la costul
real de produc¡ie. Valoarea ini¡ialå este exprimatå în unitå¡i monetare ce
corespund datei la care s-au ob¡inut activele fixe. Moneda se depreciazå ¿I
antreneazå inconveniente din punct de vedere al evaluårii activelor fixe adicå nu
 66

pot fi cumpårate între ele. Acelea¿i active fixe procurate la date diferite, au
pre¡uri diferite, valori de inventar diferite ¿I amortizåri diferite.

Reevaluarea activelor fixe are la bazå pre¡uri existente în momentul în

care are loc aceastå opera¡iune, având ca scop stabilirea unei valori de inventar
actualizate a activelor fixe.

Tehnici de reevaluare:

 valoarea de intrate corectatå cu un indice de pre¡uri specific familiei de

bunuri cåreia îi apar¡ine elementul de active fixe;

 valoarea dintrare corectatå cu indicele care exprimå varia¡iile nivelului

general al pre¡urilor.

¥n cadrul reevaluårii se stabile¿te ¿I valoarea actualizatå råmaså (Var) în

func¡ie de valoarea de inventar actualizatå (Via), durata consumatå (Dc), ¿I
durata råmaså (Dr), dupå rela¡ia:

Var=Via x Dr/ Dc+Dr

Reevaluarea presupune inventarierea activelor fixe ¿I analiza acestora

spre a se determina cu exactitate durata cât mai pot func¡iona activele fixe ¿I
valoarea råmasa a acestora.

7. METODE ªI INDICATORI DE ANALIZÅ

EFICIENºEI UTILIZÅRII MIJLOACELOR FIXE

Dimensionarea cheltuielilor cu caracter economic este necesarå pentru

cunoa¿terea posibilitå¡ilor de acoperire a acestora ¿I pentru stabilirea eficien¡ei
utilizårii resurselor respective. Eficien¡a cheltuielilor privind ac¡iunile economice
se determinå ¿I se urmåre¿te pe baza metodei de analizå costuri-avantaje sau
costuri eficacitate. Aceasta presupune: definirea obiectivelor care trebuie atinse,
identificarea resurselor posibile ¿I a mijloacelor tehnice susceptibile de a fi loate
în considerare în cadrul solu¡iilor alternative proiectate ¿I determinarea costurilor.

La calculele de eficien¡å se folosesc indicatori previzionali pentru

orientarea anticipatå a activitå¡ilor economice pe calea utilizårii cu avantaje
maxime a resurselor financiare.

Pentru analiza eficien¡ei economice a cheltuielilor se stabilesc ¿I indicatori

ai utilizårii efective a resurselor. Cu ajutorul lor se comparå previziunile în
perioadele anterioare cu cele actuale.
 67

Pentru stabilirea nivelului cheltuielilor aferente unei perioade de timp se

folosesc instrumente specifice de normare. Pentru cheltuielile cu materii prime,
materiale combustibil, energie se stabilesc indici ai consumurilor specifice ¿I ai
gradului de utilizare a acestora, în raport cu numårul de unitå¡i de produse finite
care se pot ob¡ine, prin exploatarea normalå a capacitå¡ii de produc¡ie. Se
urmare¿te eliminarea risipei ¿I îmbunå¡å¡irea performan¡elor tehnice ale
produselor de fabrica¡ie.

Pentru cheltuielile cu salariile se folosesc normele de muncå.

Pentru cheltuielile privind amortismentele sunt dimensionate pe baza

duratelor de serviciu normate, prin luarea în calcul a ritmului uzurii morale, prin
folosirea metodei amortizårii accelerate.

Pentru cheltuielile cu dobânziile se stabilesc pe baza volumului de credite

bancare minime necesare ¿I a folosirii acestora în cadrul termenelor.

Cheltuielile privind investi¡iile se stabilesc pe baza proiectelor de execu¡ie

a lucrårilor de construc¡ii, a normelor de consum de materiale, , manoperå, a
pre¡ului ¿I tarifelor la care se aprovizioneazå.

Eficien¡a cheltuielilor privind obiectivele ¿I ac¡iunile economice se

stabile¿te, ca raport între indicatorii de efect ¿I indicatorii de efort.

Indicatorii de efect reprezintå produc¡ia marfå, valoarea adåugatå, profitul,

încasårile din export. Indicatorii de efort reprezintå investi¡iile, costurile de
produc¡ie, importurile.

Indicatorii de eficien¡å se stabilesc pe componente ale efortului sau ale

efectului pentru:

a. capitalul total sau separat pentru capitalul fix sau circulant. Se

calculeazå:

- produc¡ia la 1000 unitå¡i monetare capital total ( q 1000 Ct), capital fix (q1000
Cf
) sau circulant (q1000 Cc):

q1000 Ct= Q/Ct x 1000

q1000 Cf= Q/Cf x 1000

q1000 Cc= Q/Cc x 1000

- valoarea adåugatå la 1000 unitå¡i monetare capital total (va 1000 Ct), capital
fix (va1000 Cf) sau capital circulant (va1000 Cc):

va1000 Ct= VA/Ct x 1000

va1000 Cf= VA/Cf x 1000

va1000 Cc= VA/Cc x 1000;

 68

- profitul la 1000 unitå¡i monetare capital total (1000 Ct), capital fix (1000 Cf)
sau capital circulant (1000 Cc):

1000 Ct= /Ct x 1000

1000 Cf= /Cf x 1000

1000 Cc= /Cc x 1000

b. Pentru investi¡ii privind întreprinderile noi sau dezvoltåri si modernizåri:

Investi¡ia specificå (Is)

Is= It/Q

Durata de recuperare a investi¡iilor (Dr)

Dr= It/a

a reprezinta profitul anual

- pentru investi¡iile efectuate pe seama eforturilor valutare se calculeazå

durata de recuperare pe baza încasårilor în valutå din exportul de bunuri
ob¡inute pe seama investi¡iilor efectuate.

8. GESTIUNEA ACTIVELOR ªI PASIVELOR CIRCULANTE

Con¡inut, structurå ¿I clasificare

Orice întreprindere, trebuie så dispunå de mijloace industriale ¿I

comerciale, adicå de ma¿ini, utilaje, clådiri ¿I altele. Pentru a face så func¡ioneze
aceste instrumente, întreprinderea va trebui så:

 cumpere materii prime;

 asigure stocuri pe diferite stadii ale lantului de produc¡ie;

 vânda pentru a¿i recupera resursele cheltuite.

Bunurile care formeazå patrimoniul întreprinderii, pot fi clasificate în active

fixe ¿I active circulante. Activele circulante sunt alcåtuite din stocuri, valori
realizabile pe termen scurt ¿I valori disponibile.

Din punct de vedere al duratei, activele circulante sunt bunuri destinate a

fi consumate într-un timp scurt. Stocurile au ponderea cea mai mare în structura
activelor circulante. Necesarul de stocuri depinde de valoarea produc¡iei,
ritmicitatea aprovizionårii ¿I desfacerii. Stocul nu trebuie så fie nici foarte mic ¿I
nici foarte mare. Stocul prea redus va produce rupturi iar stocul prea mare va
 69

solicita un necesar exagerat de capitaluri. Activele circulante sunt o parte a

activului economic care se caracterizeazå prin transformarea permanentå a
formelor func¡ionale prin consularea lor într-un singur ciclu de exploatare.

¥n structura activelor circulante sunt elementele: materii prime, materiale,

combustibil, semifabricate, clien¡i, mijloace båne¿ti.

Activele circulante mai pot fi:

 active circulante care ¡in de sfera aprovizionårii - materii prime,

materiale, combustibil

 active circulante care ¡in de sfera produc¡iei - produc¡ia neterminata;

 active circulante care ¡in de sfera comercializårii - produsele finite.

Din punct de vedere al surselor financiare activele circulante pot fi active

circulante procurate din fonduri proprii sau din fonduri împrumutate.

Din punct de vedere al formei activele circulante pot fi în formå materialå

¿I în forma baneascå.

Ciclul de exploatare, stocuri ¿I gestiunea lor - prin ciclu de exploatare

se în¡elege ansamblul opera¡iunilor realizate de întreprindere pentru a-¿i atinge
scopul. Ciclul de exploatare cuprinde trei faze:

 achizi¡ionarea de bunuri ¿I servicii, aceasta fiind faza aprovizionårii;

 transformarea bunurilor ¿I serviciilor spre a se ajunge la un produs finit,

aceasta fiind faza produc¡iei;

 vânzarea produselor, aceasta fiind faza comercializårii.

Fluxul fizic al intrårilor ¿I fluxul fizic al ie¿irilor intervin în mod discontinuu.

Func¡ionarea normalå ¿I continuå a ciclului de exploatare este asiguratå prin
existen¡a stocurilor. Stocurile se exprimå fizic ¿I valoric. ¥Ntreprinderea este
determinatå så de¡inå trei categorii importante de stocuri:

 stocuri de materiale ¿I materii;

 stocuri în curs de fabrica¡ie;

 stocuri de produse finite.

Fluxurilor reale le corespund o re¡ea de fluxuri financiare si un ansamblu

de active de active financiare format din crean¡e ¿I datorii.

Stocul global trebuie så îndeplineascå:

 så fie complet, cuprinzând toate felurile de resurse naturale;

 70

 så fie sucicient în orice moment;

 sa fie completat în mod sistematic.

Stocul se formeaza prin intråri si se mic¿oreazå prin ie¿iri. Intrarea

resurselor materiale poate fi continuå sau discontinuå. Pentru stabilirea stocului
optim la materii ¿I materiale trebuie så se gåseascå o solu¡ie matematicå între
reântregirea stocului la intervale lungi si reânoirea frecventå a stocurilor.

9. MANAGEMENTUL FINANCIAR AL APROVIZIONÅRII

TEHNICO-MATERIALE

Metode de dimensionare a stocurilor

Nivelul optim al stocului este acela care ¡ine seama de condi¡iile rele de
aprovizionare, tehnologice, de produc¡ie ¿I comercializare, de reducerea
capitalurilor blocate ¿I a costurilor ¿I este orientat spre accelerarea vitezei de
rota¡ie, spre cre¿terea eficien¡ei economice.

Metode: analitica, pe elemente, mixtå, sinteticå.

Metoda analiticå - se caracterizeazå prin determinarea stocurilor anual ¿I

trimestrial.

Pentru stabilirea stocului la materii ¿I materiale avem nevoie de necesarul

fizic ¿I valoric de materii ¿I materiale pentru realizarea programului ¿I timpul de
imobilizare total al materiilor ¿I materialelor. Necesarul fizic de materii ¿I
materiale se determinå în func¡ie de cantitatea de produse prevåzutå a se
fabrica ¿I de consumul specific, iar necesarul valoric reprezintå produsul dintre
necesarul fizic ¿I pre¡ul de aprovizionare. Timpul de imobilizare total este
numårul total de zile în care vor fi stocate materiile ¿I materialele în
depozite.Acest timp total cuprinde timpul pentru stocul curent de siguran¡å dar si
al¡i timpi.

Timpul pentru stocul curent reprezinta un anumit numår de zile mediu

între aprovizionåri.

Timpul pentru stocul de condi¡ionare cuprinde numårul de zile necesar

efectuårii unor opera¡iuni de pregåtire a materialelor de sortare ¿I de analize.

Timpul pentru stocul de siguran¡å reprezinta numårul de zile necesar

prevenirii întreruperii procesului de produc¡ie. Stocul curent are rolul de a asigura
continuitatea procesului de produc¡ie între aprovizionåri. Stocul de condi¡ionare
asigurå continuitatea produc¡iei pe perioada de timp cât lucreazå opera¡iunile de
 71

condi¡ionare. Stocul de siguran¡å asigurå continuitatea produc¡iei în perioada în

care au loc întreruperi în procesul de aprovizionare.

Modele matematice de optimizare ¿I gestionare a stocurilor de materii si

materiale necesitå un volum mare de muncå mai ales în condi¡iile existen¡ei unei
multitudini de sortimente de materii prime ¿I materiale. Pentru mic¿orarea
muncii în acest domeniu este necesara dotarea întreprinderilor cu aparaturå
modernå.

Principalele elemente care intervin într-o gestiune de stocuri sunt:

 nivelul stocului la diferite momente;

 cererea de materiale sau volumul comenzii;

 termenele de reaprovizionare;

 costul global, costul de lansare si costul de penurie.

Modele matematice de gestionare astocurilor la materii ¿I materiale:

 gestiune cu cerere constantå ¿I perioadå fixå preaprovizionare, fåra

posibilitatea apari¡iei lipsei de stoc;

 gestiune cu perioadå fixå, cerere constantå ¿I cu posibilitate de apari¡ie a

lipsei de stoc;

 gestiune de stocuri cu mai multe materiale;

 gestiune cu perioadå fixå, cerere aleatoare discretå fårå posibilitatea

apari¡iei lipsei de stoc

11. METODE ªI TEHNICI DE ANALIZA FINANCIARÅ

A PRODUCºIEI NETERMINATE

Dimensionarea stocului la produc¡ia neterminatå

Produc¡ia neterminatå reprezintå acea produc¡ie al cårei proces tehnologic

nu este încheiat ¿I care se gåse¿te în sec¡iile de produc¡ie în diferite stadii de
prelucrare. Valoric produc¡ia neterminatå reflectå toate cheltuielile incluse în
pre¡ul de cost. Mårimea stocului de produc¡ie neterminatå depinde de urmåtorii
factori:

 valoarea produc¡iei marfå;

 72

 durata ciclului de fabrica¡ia;

 ritmul de cre¿tere a cheltuielilor.

Durata ciclului de fabrica¡ie este timpul de la începerea prelucrårii

materiilor prime ¿I pânå la data predårii la magazie a ultimilor produse din lot ¿I
se stabile¿te în cadrul documenta¡iei tehnologice a produselor. Stabilirea duratei
ciclului de fabrica¡ie se face de cåtre ¿eful serviciului de productie.

Coeficientul de corectare este subunitar ¿I intervine în rela¡ia de calcul a

stocului mai ales la întreprinderile cu produc¡ie continuå, deoarece cheltuielile nu
se efectueazå în întregime la începutul ciclului de fabrica¡ie, ci ele cresc succesiv
¿I continuu.

Coeficientul de corectare se determinå în func¡ie de modul în care se

succed costurile de produc costurile de produc¡ie.

¥n situa¡ia în care costurile de produc¡ie cresc uniform coeficientul de

corectare se determinå astfel:

K= c+C/2C

unde: c=cheltuielile de produc¡ie de la începutul ciclului, C=cheltuielile de

produc¡ie de la sfâr¿itul ciclului;

Dimensionarea stocurilor

Stocurile se stabilesc ¡inându-se seama de stocul ini¡ial, stocul fåra

mi¿care, achizi¡iile ca se vor face în perioada respectivå ¿I consumul sau uzura
acestora.

Stocul la produsele finite depinde de doi factori:

 costul compect al produselor;

 durata medie de sta¡ionare a produselor care sete timpul care se scurge

de la terminarea proceselor de fabrica¡ie pânå la expedierea acestora.

MARKETING FARMACEUTIC

Cunoasterea de marketing farmaceutic pentru farmacist si asistentul de farmacie , se

refera la politica de produs , de pret , de distributie si de promovare a medicamentelor .

Circulatia medicamentelor nu este libera , ci se afla sub controlul legislatiei .

 73

Unele produse farmaceutice ( etice ) se elibereaza in farmacii numai cu prescriptie

medicala , iar altele denumite OTC- uri ( in afara retetei ) se pot elibera la cerere ( over the
counter ).

Numai nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman , aprobat in fiecare an

de Ministerul Sanatatii, stabileste medicamentele care se vor elibera fara prescriptie
medicala .

Marketing inseamna desfasurarea de tranzactii, ”a cumpara”,“a vinde” , este un termen

de actiune .

In acceptiunea moderna prin marketing se intelege cercetarea si studiul pietei , studiul

comportamental al consumatorului , comercializare , canale de distributie , depozitare ,
transport , promovarea vanzarii, publicitate , comunicatii, prelucrarea si interpretarea
informatiilor .

Marketingul reuneste doua functii de baza :

 productia
 consumul

Functiile esentiale ale marketingului :

- cercetare

- strategica

- operationala

Prin vanzare se intelege latura comerciala care este inclusa in marketing , o tranzactie
de schimb .

Marketingul pune accentul pe analiza consumatorului , vanzarea fiind focalizata pe

comunicarea cu pacientii.

Notiunea de marketing a inceput in sec.XX , in 1904 la Harvad Business School

provenind de la lucrarile lui Adam Smith din 1776.

In 1973 productia a inceput sa scada iar consumul sa ceara calitate .

Managerii trebuie sa fie atenti la progresul tehnologic , evolutia culturii , urbanizarii

etc.

Industria farmaceutica creaza si produce medicamente . Medicamentul este produs

special pus in serviciul pacientului cu scopul vindecarii unor boli, protejarea sau ameliorarea
sanatatii acestora .

Marketingul farmaceutic este o subspecialitate care se desfasoara ca un proces prin care

actualizeaza piata pentru produse si serviciile farmaceutice .
 74

II

Marketingul farmaceutic este o subspecialitate a marketingului care se defineste ca un

proces prin care este actualizata piata pentru produse si serviciele farmaceutice , astfel are un
inteles mai larg decat marketingul medicamentelor deoarece cuprinde si serviciile
farmaceutice , accentul punandu-se pe ingrijirile farmaceutice oferite pacientului .

Trasaturile marketingului farmaceutic :

- se refera la o piata de prescriere a medicamentelor

- este controlat de numeroase restrictii si regulamente

- comercializarea nu este libera ,este subordonata obtinerii avizului de

fabricatie

- medicamentele sunt in registrate in nomeclatorul de medicamente

- productie este sever controlata , lot cu lot

- fixarea pretului nu este libera

- publicitatea unui medicament este sever reglementata

- distributia se face mai intai in depozit

- pentru obtinerea avizului de fabricatie se elibereaza un dosar complet de

fabricatie care poate dura 10 ani

- medicamentul este supus unui examen permanent

- nu consumatorul decide asupra medicamentului ci industria medicamentului

Marketingul este piata de desfacere a unor produse . Medicamentul a aparut odata cu

boala si omul bolnav tot atunci se presupune ca au aparut si vindecatorii . Secole de-a randul
medicul a fost si farmacist , separarea se face inj anii 1800 in Europa , iar la arabi in anii 800 .

Producerea si distribuirea unui 545c24f medicament trebuie sa rezulte o problema de

sanatate puplica pentru un individ sau comunitate .

Medicamentul trebuie sa fie insotit de informatii complete privind modul de

administrare si pastrare .Aceste informatii trebuiesc comunicate bolnavuluicand i se
elibereaza medicamentul respectiv. Valoarea unui medicament trebuie apreciata prioritar dupa
valoarea de intrebuintare si schimb – cost si profit .
 75

Selectarea produselor farmaceutice este formator de profesionisti sanitari ( medici si

farmacisti ) .

Medicul stabileste diagnosticul si prescrie Rp ( recipe ) . Farmacistul furnizeaza

medicamentul , bolnavul il administreaza iar punctul de legatura este Rp.

Existenta marketingului farmaceutic este justificat de existenta bolnavilor .

Obiectivul final in faza de folosire a medicamentului este medicamentul potrivit pentru

pacientul potrivit la timpul potrivit in cantitatea potrivita si cu aprecierea corespunzatoare a
costurilor relative .

Markrtingul farmaceutic se abordeaza in particular pintr-o seccesiune de actiuni:

- formularea obiectivelor

- identificarea unui piete

Markrtingul farmaceutic trebuie sa fie in conformitate cu declaratia privind drepturile

pacientilor in Europa ( in Romania L 46 / 2003 )

Markrtingul farmaceutic este un proces prin care este actualizata piata pentru ingrijiri
farmaceutice .

Criterii de segmentare a pietii :

- tipul de piata – interna

- externa

- zona geografica

- varsta , sex si religie

Piata medicamentelor pentru productia de medicamente poate fi interna si externa .

Publicitatea medicamentelor se face numai la OTC ( fara Rp ) .

Publicitatea trebuie sa fie obiectiva iar informatia corecta si exacta constituind o

datorie morala si o necesitate .

Informatia corecta permite mediculi sa-si asume responsabilitatea prescrierii

medicamentului .

Activitati pe care le desfasoara marketingul farmaceutic :

 76

1. studiaza existenta si evalueaza marimea cererii pentru anumite produse

farmaceutice

2. dezvolta si testeaza produse noi

3. atribuie produsului un nume

4. proiecteaza ambalajul care trebuie sa fie sugestiv se sa evidentiind marca

5. analizeaza produsele concurente , stabileste pretul

6. recruteaza si si califica agentii de vanzari

7. lanseaza campanii de reclama pentru promovare , pune la punct procedurile

de livrare .

Markrtingul farmaceutic nu reprezinta numai vanzarea de medicamente si reclama lor

fiind un proces dinamic impus de necesitati .

Obiectivele Markrtingului farmaceutic:

- cererea si oferta trebuie sa fie in echilibru

- medicamentele trebuiesc sa fie accesibile ca pret si pentru toate categoriile de

persoane

- beneficiul terapeutic 30-70% si sa aiba eficienta si eficacitate

Calitatea medicamentelor este baza si implica toti factorii responsabili de a..

Nevoia precede cererea , iar cererea – oferta .

Nevoia trebuie transformata in cerere , iar cererea in oferta prin resurse :

- materiale

- financiare

- umane

Politicile de Marketing cu 4 faze :

I . faza de selectie se reflecta in politica de produs

II faza de procurare se reflecta in politica de pret

III faza de distributie se reflecta in politica dee distributie

IV faza de folosire se reflecta in politica de promovare

 77

Din anul 1877 OMS include in strategia de sanatate si definirea rolului farmacistului .

Toate aceste strategii trebuie sa fie conform cu cartea de LUBLIANA care recomanda
principii fundamentale de reforma

- asigurarea valorilor fundamentale

- protectia .

- ingrijirile de sanatate primara .

Obiectivele specifice politicii de

1. cercetarea medicala trebuie sa duca spre medicamente eficace , sigure

si pure

2. asigurarea medicamentelor esentiale

3. cresterea eficientei sau a beneficiului terapeutic

Conceptul de produs total :

1. este eficace in cel putin o afectiune majora

2. constituie medicamentul adjuvant in tratamentul unic sau a mai multor ..
3. prezinta riscuri farmaco - .. minime
4. pretul sa fie accesibil cumparatorului
5. usurinta in administrare
6. medicamentul sa fie insotit de informatii complete si corecte
7. prospect , eticheta si ambalaj

Prospectul : - trebuie sa fie in conformitate cu directivele din C.E. si ANN ( agentia

nationala a medicamentelor ) si trebuie sa contina DCI ( denumirea internationala a
produsului ) .

- prospectul trebuie sa fie in limba romana

- sa cuprinda modul de administrare

- forma farmaceutica

- compozitia chimica

- actiunea terapeutica

- indicatii si contraindicatii
 78

- atentionari ( daca este cazul )

- conditii de pastrare

- producatorul

- termen de valabilitate si data fabricatiei

- reactii adverse

- modul de prezentare ( ex : fiole > 5 , drajeuri , unguente < 1 , creme < 1 )

Termenul de valabilitate- reprezinta perioada in care proprietatile fizico-chimice si

microbiologice ale unui medicament raman neschimbate . Producatorul este obligat prin lege
sa calculeze termenul de valabilitate pe esantioane si pe perioade de timp , in final se face o
medie orientativa la care se adauga o marja de siguranta .

Farmacovigilenta – studiaza reactiile adverse si actunile intermedicamentoase .

III

Ambalajul – este fabricat din materiale diferite carbon , plastic , metal si este de
marimi deferite

Informatii prezentate pe ambalaj :

- denumirea produsului

- mod de administrare

- precautii

- conditii de pastrare

- valabilitatea

- complicatii

- contraindicatii

- forma farmaceutica

- cantitatea

- grupa farmaceutica

- procucator / furnizor

- mentiuni speciale cada este cazul

 79

- Informatiile trebuie sa fie generale pentru profesionisti

Etichetarea este obligatorie fiind o faza a procesului tehnologic atat pentru

medicamentele industriale cat si pentru cele magistrale .

Etichetarea are rolul de a da posibilitatea identificarii procesuli dar si pentru a oferii un

minim de informatii pentru produs . Exista deosebiri intre etichetarea pentru medicamente
preparate in farmacii si cele industriale .

Intr-un proces tehnologic etichetarea trebuie facuta succesiv intre produsele intermediare
pana la produsul final = medicament .

Etichetarea produselor farmaceutice ofera informarea privind :

- denumirea produsului si cantitatea

- producatorul

- sarja de fabricatie

- termen de valabilitate

Pentru medicamentele preparate in farmacie ( oficinale si magistrale ) etichetarea

prezinta urmatoarele :

- modul de administrare

- denumirea farmaciei si localitatea

- pentru uz extern eticheta este alba cu chenar rosu

- pentru uz intern eticheta este alba cu chenar albastru

- dozele pentru o data sau 24 ore

- numarul de ingrediente in registrul de copiere al retetelor magistrale

- numarul de medicamentului de elaborare daca este produs oficinal sau galenic

- termenul de valabilitate si data prepararii

- mentiuni speciale pentru administrare daca este cazul

- semnatura preparatorului

Informatii speciale sunt date la preparate cu toxic sau stupefiante . Ele se eticheteaza
suplimentar cu un cap de mort si atentie . Cele conditionate industrial poarta pe eticheta
ambalajului o banda diagonala rosie ( stupefiant ) si albastra ( toxic ) Ele au rol de avertizare
vizuala pe intreg circuitul produsului pana la epuizare .
 80

Activitati speciale privind produsul in marketingul farmaceutic:

Gama produselor este foarte diversificata de mai multi factori :

- principiul activ

- procesul tehnologic

- forma farmaceutica

- produse din tara sau import

- puterea de actiune asupra organismului ( puternic active , toxice , stupefiante

anodine )

- actiunea terapeutica ( antitermice , antipiretic , etc )

In sistemul National de Sanatate medicamentele se aproba prin ordin al Ministerului de

Sanatatii si se inscriu in nomenclatorul de medicamente publicat anual .

Dimensiunile gamei de produse farmaceutice pot fi identificate in nomenclatoarele

producatorilor importatorilor sau distribuitorilor .

Nomenclatorul de medicamente :

Conform principiuluio general al asistentei farmaceutice pe teritoriul Romaniei se priduc

medicamente si alte produse farmaceutice de uz uman numai daca sunt autorizate si
inregistrate de Ministerul Sanatatii .

Nomenclatorul anual este instrumentul care informeaza medicul si farmacistul

asupra produselor medicamentoase si a parafermaceuticelor care pot fi produse de medic
si distribuite de farmacist.

Clasificarea generala are in vedere 3 criterii :

- tipul de produs

- provenienta produsului

- producatorul

Numarul de produse variaza de la un an la altul in functie de necesitatile terapeutice .

Produsele depasite se scot din Nomenclatorul anual iar cele noi se introduc in
terapeutica .
 81

Medici si farmacisti gasesc in Nomenclatorul anual informatii ca :

- lista medicamentelor ordonate alfabetic dupa DCI ( denumirea comuna

internationala )

- lista medicamentelor in ordinea lor data de producator

- clasificarea medicamentelor

- producatorul si tara de origine

Importanta cunoasterii calsificarii generale consta in orientarea rapida a

farmacistului si a medicului , si asumarea raspunderii furnizorului in realizarea gamei de
produse cerute pe piata .

Pozitionarea medicamentelor in gama produselor farmaceutice :

In lucrarile de specialitate sunt 4 grupe de produse : “ motoare “ , “ adjuvanti “ ,

“sperante “ , “ favorite “

Cerintele dupa care sau clasificat astfel sunt :

- rentabilitate

- cota de piata

- volumul vanzarilor

Un medic aduce un beneficiu terapeutic daca rezolva o problema de sanatate publica ,

si tine seama de solutionarea nevoilor terapeutice care sunt date de morbiditate , proceduri ,
tehnici sau scheme de tratament .

Astfel avem 2 grupe :

I – medicamente esentiale → este legata de valoarea de intrebuintare care alaturi de

valoarea estetica si cea de schimb este cea mai importanta componenta a valorii globale ale
unui produs . Lista medicamentelor esentiale este recomandata de OMS ( organizatia
nationala a sanatatii ) tarilor cu nevoi mari de medicamente si resurse financiare reduse .

II – medicamente adjuvante

Medicamentele generice → apartin unui tip anume :

- poseda similaritate esentiala d.p.d.v. al compozitiei chimice calitative si

cantitative si al biochivalentei demonstrata prin studii de biodisponibilitate .
 82

Pot fi considerate medicamente gererice celor ai caror constituenti au o utilizare

medicala cunoscuta ( aspirina , algocalmin ) , o eficacitate recunoscuta si un nivel acceptabil
de siguranta demonstrat prin referinte detaliate in literatura de specialitate .

Conceptul de similariate se aplica deferitelor forme farmaceutice administrate peros ( uz

intern ) cu cedare imediata care au acea substanta activa ( comprimate , capsule ) .

Daca avem in vedere nevoile pacientilor , favoritele sunt “ favoritele “ care sunt
medicamente esentiale iar “ adjuvantii “ sunt toate celelalte pentru ca fiecare produs are o
intrebuintare necesara in terapeutica .

Avand in vedere riscurile farmaco-epidemiologice la administrare mai putem calsifica

medicamentele astfel :

- medicamente eliberate numai pe baza de prescriptie medicala

- medicamente eliberate la cerere ( OTC )

In grupa OTC sunt cuprinse acele produse pentru care experienta terapeutica a
demonstrat un grad acceptabil de siguranta in administrare .

Aceasta politica este in corcondanta cu regulile de buna practica in farmacie in Europa

. Conform acestor reguli in probleme minore de sanatate , farmacistul are competenta de a
recomanda pacientului o medicatie .

Lista OTC este revizuita si actualizata anual , iar criteriile actualizarii sunt :

- efecacitatea produsului

- toleranta

- cresterea gradului de cunoastere a produsului

Automedicatia inseamana administrarea unui medicament fara prescriptie

medicala pentru tratarea unor probleme minore care reprezinta un segment al sistemului
de sanatate in care o mare parte din responsabilitate este trecuta pe seama pacientului .

IV

Cercetarea produselor noi este un proces complex ce se desfasoara in mai multe

etape si implica mai multi factori :

- autorii propunerilor , farmacisti , chimisti , biologi , medici

- cercetatori in cadrul ANM

 83

Pentru asigurarea reusitei tratamentului medicamentos conform regulilor de buna

practica farmaceutica si a declaratiei drepturilor pacientilor din Europa , medicii si farmacistii
trebuie sa cunoasca toate caracteristicile fizico chimice si farmacologie ale medicamentelor .

Studiile privind riscurile la administrare au aratat :

- medicamentele care sunt contraindicate in unele bolii cca 90% prezinta reactii
adverse

- altele care necesita timp obtim de administrare

- altele care necesita informatii speciale ale medicamentului

- altele care necesita informatii asupra tratamentului

- altele care au termen de valabilitate limitat

- medicamente care se administreaza cu restrictii la copii

- prezinta contraindicatii medicamentoase

- prezinta contraindicatii alimentare

- substante puternic active , toxice si stupefiante

Toate aceste riscuri sunt rezultate pe un esantion de 648 de medicamente

conditionate , indigene si in final reprezinta 5,82% fenomene de risc farmacoepidemiologic .

Pentru asigurarea calitatii produselor farmaceutice d.p.d.v. fizicochimic si

terapeutic se impune inregistrarea si autorizarea acestora de catre Ministerul Sanatatii .

Calitatea produselor din orice domeniu este o problema se stat avandu-se in vedere
protectia consumatorului .

AGENTIA NATIONALA A MEDICAMENTULUI :

Pana la infiintarea ANM , a functionat comisia medicamentului ca organ de

specialitate .

In 1998 prin ordinul 125 s-a infiintat ANM , institutie publica in subordinea
Ministerului Sanatatii .

Intreaga conceptie a apartinut prof. dr. Dumitru Dobrescu – autorul a propus

urmatoarele :

departamente - inregistrare

- inspectie
 84

- control

- informare

- farmacovigilenta

- farmacoeconomie

compartimente – autorizare – inregistrare

- productie

- distributie

- control

- utilizare

Obiectivul de activitate al ANM il constituie politica statului in domeniul complex

al controlului calitatii madicamentelor si al altor produse de uz uman .

Productia , importul , distributia si utilizarea medicamentelor in Romania sunt

admise numai dupa inregistrarea si autorizarea ANM a medicamentului .

Aceste produse se certifica prin eliberarea certificatului de inregistrare sau dupa

caz a autorizatiei de punere pe piata .

ATRIBUTIILE ANM-ului :

 elaboreaza reguli si regulamente privind asigurarea calitatii , efecacitatii si siguratei

medicamentului

 elibereaza certificate de inregistrare si autorizatii de punere pe piata pentru medicamente ,

produse farmaceutice , produse fitoterapeutice , cosmetice , stomatologice , homeopate ,
radiofarmaceutice , dietetice , etc

 prezinta trimestrial Ministerului Sanatatii cererile de inregistrare si autorizare

 controleaza respectarea prevederilor legale privind calitatea produselor

 autorizeaza si controleaza studiile clinice in conformitate cu regulile de buna practica

pentru studiul clinic

 organizeaza , indruma si controleaza activitatea de farmacovigilenta facand studii de

utilizarea medicamentelor

 aproba materialele publicitare pentru produse farmaceutice

 85

 intocmeste nomenclatorul de medicamente

 intocmeste lista OTC , lista medicamentelor esentiale si lista medicamentelor care

necesita conditii speciale → medicamente orfane

 elaboreaza Farmacopeea Romana

 elaboreaza si editeaza publicatii de specialitate

 produce si distribuie substante de referinta pentru controlul medicamentelor

 colaboreaza cu Casa de Asigurari de Sanatate ( CNSAS )

 organizeaza reuniuni de lucru si manifestari stiintifice in domeniu medicamentelor

 presteaza anumite analize de laborator in vederea intocmirii dosarului pentru inregistrare

autorizare

 organizeaza uri de instruire a personalului

 propune spre aprobare tarife pentru activetatile desfasurate

 incheie acorduri se documente de cooperare internationala

 are dreptul sa verifice modul in care se aplica legislatia in domeniul medicamentelor .

Conducerea ANM este asigurata de un presedinte , vicepresedinte , consiliu de

administratie si consiliul stiintific .

Consiliul stiintific este alcatuit din specialisti ai ANM , ai Academiei de Stiinte

Medicale , ai Facultatii de Farmacie ( se prefera farmacologi ) medici clinicieni cu
experienta , farmacisti cu experienta in farmacia de spital , stomatologi , reprezentanti din
Ministerul Sanatatii , din Ministerul Industriei si Cercetarii Tehnologice , Colegiul
farmacistilor , Colegiul Medicilor si specialisti ai Clegiului producatorilor interni si
internationali al medicamentelor .

AUTORIZAREA : - este procesul prin care ANM-ul acorda unitatilor de productie de

medicamente , dreptul de a fabrica medicamente , eliberandu- se o autorizatie .

Inregistrarea sau certificarea de inregistrare este actul care emite detinerea si

eliberarea de farmacii si depozite precum si recomandarea si folosirea de catre medici a unui
medicament fabricat in tara sau provenit din import .

Autorizatiile si si inregistrarile sunt precedate de o cercetare complexa .

Toate cercetarile efectuate la om trebuie sa respecte principiul etici medicale umane .

 86

Experimentele clinice pe copii se efectueaza numai pe baza rezultatelor

farmacologice preclinice favorabile obtinute pe experimente la animale .

Experimentele clinice pe copii se efectueaza numai pe baza rezultatului clinic

favorabil la adult .

Sunt respinse cercetarii pentru autorizare si inregistrare urmatoarele :

- medicamente care contin entitati chimice noi

- medicamente care contin substante active cunoscute

- OTC – urile

- radiofarmaceutice

- fitoterapeutice

- stomatologice

- dietetice

- homeopate

MEDICAMENTUL : - medicamentul de uz uman este orice substanta sau amestec

de substanta de origine vegetala sau animala untilizate in vederea modificarilor sau studierii
unui sistem fiziologic sau unei stari patologice in scopul vindecarii , prevenirii sau
diagnosticarii suferintelor organice si in interesul subiectului carui ii este administrat .

Cercetarea calitatii produselor d.p.d.v. fizicochimic este realizata de catre farmacisti

in proportie de 100 % .

La controlul biologic si microbiologic farmacisti participa in proportie de 20 – 40 %

, iar in ceea ce priveste modelarea si inovarea de produse noi de 20 – 100 % alaturi de medici
chimisti si biologi .

Farmacistul este responsabil de asigurarea calitatii si foarte des de productia de

medicamente , iar rolul lui major se manifesta in utilizarea de medicamente de catre pacienti .

FARMACOVIGILENTA : ( reactii adverse )

Sistemul National de farmacovigilenta are ca obiectiv supravegherea efectelor

nedorite ale administrarii medicamentelor , eliminarea sau reducerea la minim a acestor
efecte .

Tragedia utilizarii THALIONIDEI de catre femeile insarcinate a avut ca efect

malformatii grave la nou nascuti in Germania , in anul 1958 .
 87

In Romania s-a reglementat introducerea medicamentelor noi in terapeutica in

1960 , iar in 1962 s-a prevazut organizarea experimentarii clinice a medicamentelor noi
introduse in terapeutica .

Farmacovigilenta a aparut datorita initiativei si fondatorului prof. dr . Dumitru

Dobrescu .

ANM urmareste daca eficacitatea , siguranta si calitatea medicamentelor indigene si

din import se confirma dupa autorizarea in timpul utilizarii in terapeutica .

ANM primeste de la institute de cercetare de la Institutii de Invatamant superior

medical si farmaceutic , spitale sectii clinice si de la personalul sanitar informatii privind
reactiile adverse , intoxicatii , interactiuni si alte observatii privind medicamentul in cadrul
actiuni de farmacovigilenta .

In laboratoarele specializate ale ANM sunt analizate : puritatea , siguranta si eficienta

medicamentelor . Colectivele de referinta sunt formate din specialisti ai ANM , presedinte ,
rectorul Universitati de Medicina si Farmacie , directorul Directiei de Sanatate Publica ,
medici farmacologi si farmacisti , medici de boli infectioase .

Atributiile acestui colectiv sunt :

- propune lista spitalelor clinice care desfasoara activitate de farmacovigilenta si

comunica acestora lista Ministerului Sanatatii ( MS )

- organizeaza supravegheraea administrativ medicala in unitatile in care se

desfasoara aceasta activitate se desemneaza responsabili

- intocmesc programul de activitate

- urmaresc primirea de la unitatile sanitare , a fiselor de semnalare , a reactiilor

adverse pe care le analizeaza , valideaza si transmit cu observatiile respective

- efectueaza studii intense de Farmacovigilenta pe grupe de populatie stabila sau

pe grupe de medicamente si studii pentru precizarea mecanismului patogenic
al unor reactii adverse , ameliorearea diagnosticului , prevenirea si tratarea
reactiilor adverse .

- contribuie la actiunea de educatie pentru sanatate in scopul combaterii abuzului

de medimamente

- trimit la institutiile abilitate pentru expertiza , probele de medicamente care au

generat reactii adverse severe ( anual la nivel national si raporteaza sute de
reactii adverse )

In tara noastra activiatea de farmacovigilenta se desfasoara in 2 directii :

1. colectarea reactiilor adverse de la Organizatia Ministerului Sanatatii de la

centrele nationale de farmacovigilenta din teritoriu sau din presa medicala
internationala .
 88

2. comunica aceste date Ministerului sanatatii care le si publica

POLITICA DE DISTRIBUTIE :

Managmentul activitatii de distributie necesita culegera de informatii din mediul de

piata referitor la canalele de distributie avandu-se in vedere reducerea cheltuielilor .

Distributia este constituita din :

- schimbarea proprietatilor asupra produsului care necesita intocmirea de acte de

vanzare cumparare

- deplasarea produselor - actiune de transport

stocare

montare

- informarea corecta si completa supra canalelor de distributie precum si

cunoasterea acestor canale .

Prin canale de distributie se intelege fluxul si modalitatea de trecere a produsului de la

producator la utilizator . Include producatorul intermediari implicati in transportul produsului
si pacientul .

Canalele de distributie se pot clasifica prin lungime si latime :

- transport scurt → producator – consumator

- circuit lung → intre producator si consumator – 1 sau 2 intermediari

Distributia fezica include organizarea si conducerea tuturor operatiilor de

aprovizionare si deplasare a materiilor prime de la sursa la capatul liniei de fabricatie precum
si a produsului finit la utilizatori .

Sectoarele de aprovizionare asigura intrarea ritmica a produselor in cantitati

suficiente .

Serviciul comercial se ocupa de pregatirea vanzarii , prezentarea si vanzarea

produselor .

Serviciul financiar Contabil stabileste si gestioneaza cheltuielile de distributie .

In conceptul de marketing privind distributia se i-au in vedere urmatoarele :

- analiza conditiilor

- studiul metodelor de distributie

 89

- evaluarea variantelor cu alegerea celei mai bune .

VI

Oferta farmaceutica este formata din produse si servici .

Oferta de sevicii farmaceutice este ceruta de exigentele terapeuticii moderne .

Toate activitatile care constau in procurarea , depozitatea sau exportul produselor

medicamentoase , cu exceptia furnizarii produselor de catre populatie duc la definirea
distribuirii cu ridicata a produselor medicamentoase .

Astfel de activitati sunt facute de catre producatori sau agrosisti , de catre importatori ,
farmacisti sau alte persoane autorizate sa furnizeze produse medicamentoase pentru populatie
.

Pentru ca un angrosist sa obtine autorizatia de functionare se impun urmatoarele

conditii :

- localuri , instalatii si echipamente adegvate pentru a asiguara conservarea si

distribuirea acestor produse .

Existenta personalului si in special al unei persoane calificate care va fi desemnata ca

responsabil si are urmatoarele obligatii :

 sa faciliteze inspectia localurilor , instalatiilor si medicamentelor

 sa procure cantitati de produse medicamentoase numai de la furnizori autorizati

 sa aiba un plan de urgenta care sa asigure orice retragere de pe piata a unor

produse ordonata de autorizatiile competente si sa furnizeze produse numai
persoanelor autorizate .

AUTORIZATIA DE MARKETING

Orice produs farmaceutic lansat pe piata trebuie sa aiba autorizatei de marketing .

Pentru a obtine o astfel de autorizatie trebuie inaintata o cerere Agentiei Europene

pentru evaluarea produselor medivamentoase .

Evaluarea stiintifica a cereri se face de catre comitetele stiintifice ale Agentiei care
prezinta comisiei opinia stiintifica .
 90

Comisia selecteaza o decizie pe baza careia dupa ce s-a consultat comitetul

permanent , acorda autorizatia de marketing . In nota de acordare a acestei autorizatii se
regasesc si recomandarile cu privire la :

- denumirile depuse

- procedurile comunitare

- recunoastere mutuala

Corespunzator Autorizatiei de marketing in U.E. din Ronania se emite Autorizatia

de punere pe piata care trebuie sa indeplineasca exigentele prevazute de legislatie .

In normele privind documentatia pentru inregistrarea medicamentelor de uz uman

intalnim urmatoarele exigente care privesc :

 dosarul farmaceutic

 dosarul farmacologic preclinic

 dosarul toxicologic preclinic

 dosarul clinic

Tot aici in aceste directive privind autorizarea , inregistrarea si supravegherea

medicamentelor este prezentat formularul pentru autorizatia de functionare , certificatul de
inregistrare si fisa de reactii adverse .

Persoana responsabila pentru punerea pe piata a medicamentelor trebuie sa

respunda pentru :

 sa pastreze la dosar cate un exeplar pentru toate mesajele publicitare

acordate produselor promovate

 sa se asigure ca publicitatea este conforma cu legislatia europeana si

nationala

 sa verifice daca reprezentantii medicali angajati sunt pregatiti

corespunzator si cada indeplinesc conditiile impuse de legislatia
europeana .

 sa ofere la cerere autorizatiilor competente toate informatiile

solicitate in legatura cu publicitatea produselor medicamentoase .

 sa se asigure ca sunt respectate hotararile autorizatiilor pentru

monitorizarea publicitatii produselor farmaceutice .

 promovarea produselor farmaceutice :

 91

- prin reclama

- vanzarea personalizata

- relatii cu publicul

In domeniul farmaceutic comunicarea include promovarea . Farmacistul trebuie sa

combata abuzul de medicamente si sa elibereze medicamente numai pe baza de prescriptie
medicala .

In farmacie comunicarea reprezinta baza promovarii . In ceea ce priveste reclama

este preferata forma de pagina publicitara inserata .In publicatii de specialitate deoarece se
adreseaza tintei producatorilo , medicului si farmacistului .

Apoi este acceptata publicitatea sub forma de postere deoarece proprietarii de

farmacie au autonomie de OTC .

Se defineste publicitate pentru medicamente orice forma de informare de la om la

om , afisare sau influentare sub scopul de a promova prescrierea , vanzarea sau consumul de
medicamente si include :

- publicitatea pe produse farmaceutice la public

- publicitatea medicamentelor la persoane calificate de a le prescrie si furniza

- vizitele de catre reprezentantii medicali la persoanele calificate sa prescrie

medicamente .

- oferirea de esantioane

- influentarea prescrierii medicamentelor de un anumit tip prin oferirea de cadouri

sau bonusuri ( bani sau obiecte )

- sponsorizarea unor intalniri promotionale

- sponsorizarea unor congrese stiintifice

Dintre prevederile legale europene supra publicitatii medicamentelor amintim :

 este interzisa publicitatea la TV pentru medicamente care se elibereaza

pe baza de reteta

 este interzisa publicitatea pentru acele produse farmaceutice care pot

afecta sanatatea publica chiar daca nu sunt pe baza de reteta

 este interzisa distribuirea de esantioane gratuite pentru public in scop

promotional
 92

 publicitatea la medici trebuie sustinuta de informatii privind eficacitatea

terapeutica si efectele secundare .

 reprezentantii medicali trebuie sa ofere informatii despre produs nu sa

influenteze prescrierea cu ajutorul cadourilor si banilor .

 nu admite publicitatea unui produs care nu are autorizatie de marketing

Incurajarea utilizarii rationale a produselor farmaceutice :

 publicitatea nu trebuie sa induca in eroare

 nu este permisa publicitatea pentru nercotice si psihotrope ( care

ataca psihicul ) care sunt supuse unui regim special

 este interzisa publicitatea pentru produse farmaceutice destinate

tretamentului unor bolii tuberculoza , cancer , insomnie cronica ,
diabet , BTS si alte boli metabolice

 ete permisa publicitatea catre public pentru acele medicamente care

se pot utiliza fara prescriptie medicala daca este necesara cu sfatul
farmacistului

 reclama va fi redactata intr-un limbaj clar si include :

- numele produsului medicamentos sau DCI

- informatiile necesare pentru utilizarea corecta

- informatia clara de a citi informatiile de pe ambalaj

( prospecte )

PUBLICITATEA CATRE PUBLICUL LARG

Ceea ce nu trebuie sa contina materialul publicitar :

 sa sugerreze ca nu este necesara consultatia medicala ,

interventiile chirurgicale informatii terapeutice

 sa nu sugereze ca efectele sunt garantate suta la suta si ca nu au

efecte secundare

 sa nu transmita prin mesaj ca starea sanatatii se va inrautati daca

nu luati acest produs ; exceptie fac vaccinurile

 sa nu se directioneze catre copii mesajele publicitare

 93

 sa nu se faca referiri la unele afirmatii ale unor sananti care prin

celebritatea lor ar putea influenta consumul de medicamente .

 sugerarea ca produsul medicamentos este un aliment sau produs

cosmetic ( produs de consum curant )

 este interzisa informatia ca siguranta si eficacitatea sunt datorate

faptului ca produsul este natural

 reclama nu trebuie sa conduca la situatii de autodiacnostic

 nu trebuie sa foloseasca termeni aberanti , inselatori

 nu trebuie sa se specifice ca produsul detine autorizatie merketing

pentru produsul respectiv

PUBLICITATEA CATRE SPECIALISTI DIN DOMENIUL SANATATII :

trebuie sa includa :

 informatii esentiale , compatibile cu caracteristicile produsului

 sursa clasificarii produsului , pret , compensare etc

 in mod obligatoriu data la care au fost revizuite informatiile ,

datele sa fie verificabile si suficient complete .

Management farmaceutic

Management farmaceutic

Farmacistul conducator de farmacie adesea are de rezolvat activitati manageriale precum

probleme si crize de zi cu zi. In farmacia tipica activitatile de management constau
preponderent in activitati administrative de rutina care pot fi incredintate personalului
farmaciei. Inbunatatirea serviciilor profesionale catre public ar reflecta un management mai
eficient. De exemplu o decizie manageriala de a transfera unele functii de executie din cadrul
departamentului de prescriptie la personal cu pregatire medie sau cel auxiliar permite o mai
buna utilizare a specialistilor in farmacie, acestia avand indeajuns timp de a se ocupa de
ascultarea si consilierea pacientilor.
 94

1. Activitati ale managementului in domeniul farmaceutic

Managementului ii revine rolul esential in activitatea oricarei firme. Din cele mai multe
puncte de vedere o farmacie functioneaza pe baza unor reguli asemanatoare cu cele dintr-o
firma obisnuita, astfel ca rolurile managementului intr-o unitate farmaceutica sunt aproape
identice cu cele din orice alta unitate. Astfel, managementului farmaceutic ii revin
urmatoarele roluri:

 Stabilirea obiectivelor si scopurilor, astfel incat managerul sa aiba deja o baza pentru
ai fi de ajutor in stabilirea politicii si luarea deciziilor. Managementul farmaciei
publice poate defini doua tipuri de obiective: un set de obiective de baza, care sunt
mai degraba filozofice, cum ar fi de exemplu daca farmacia va oferi servicii coplete
sau va practica preturi scazute, etc; al doilea set este cel al obiectivelor specifice, cum
ar fi atingerea unui anumit volum al vanzarilor pentru o perioada stabilita. Managerul
trebuie sa reevalueze si sa actualizeze obiectivele in continuu, deoarece acestea,
aflandu-se in viitor, pot suferi anumite schimbari care provin din modificari
tehnologice, economice, sociale sau de alta natura.

 Resursele materiale si umane, a caror tip si nivel depinde in mare masura de natura
obiectivelor. Deoarece in cele mai multe cazuri aceeasi persoana indeplineste ambele
functii intr-o farmacie tipica, nu este nici posibil si nici practic sa desparta achizitia de
capital de aplicatiile sale in management. Managementul are rolul de a asigura
structurile organizatorice si de a coordona resursele atfel incat ele sa fie valorificate,
presupunand ca au fost deja adunate.

 Planificarea si controlul operatiunilor din prezent si viitor. Desi o mare parte a

timpului managerul si-o dedica controlului operatiunilor de zi cu zi, controlul acestor
 95

operatiuni curente nu trebuie sa afecteze timpul dedicat planificarii operatiunilor

viitoare. Activitatile de rutina trebuie delegate, pentru ca managerilor sa le ramana
timp indelungat pentru planificare.

Orice manager, dar in special cel care conduce o farmacie, trebuie sa studieze si sa ia in
considerare stiintele comportamentului uman si cele sociale, deoarece aici deciziile
manageriale nu numai ca sunt luate de catre om si se refera la oameni, dar mai mult, se si
adreseaza oamenilor. Scopul acestor decizii este de a asigura o functionare eficienta atat a
colectivului condus cat si a serviciilor farmaceutice catre pacient. In farmacia de circuit
deschis, dimensiunea umana a managementului este foarte importanta, deoarece in astfel de
farmacii managerul este in permanenta in relatii apropiate cu angajatii, furnizorii si patronii,
asta ducand uneori la situatii in care ii este greu sa ia decizii obiective. Acest rol dublu de
manager si farmacist poate crea situatii de conflict intre deciziile manageriale si
responsabilitatile profesionale de farmacist. Farmacistul manager trebuie deci sa fie mai
flexibil decat managerii din alte domenii, dar totusi fara a micsora importanta
managementului eficient in farmacia publica.

In climatul socio-economic actual, functiile managementului primesc o semnificatie din ce in

ce mai mare din cauza cresterii operatiilor si a presiunii permanente de a reduce costurile
ingrijirii sanatatii.

Managementul farmaceutic are in competenta urmatoarele probleme de organizare interna:

 asigurarea spatiilor si dotarea tehnica a unitatilor in functie de volumul

activitatilor si de specificul muncii in fiecare compartiment;

 aprovizionarea unitatii farmaceutice cu medicamente si alte produse specifice

prevazute in Nomenclatorul de medicamente pentru utilizare terapeutica;

 organizarea ergonomica a locurilor de munca;

 96

 organizarea controlului si a supravegherii produselor farmaceutice la intrarea lor

in unitate si la eliberarea catre public;

 depozitatrea si conservarea corespunzatoare a medicamentelor si a altor produse

farmaceutice;

 gestionarea si administrarea corecta a bazei materiale a unitatii;

 tinerea evidentei contabile a actiunii desfasurate in unitate;

 organizarea activitatii in timpul efectuarii controlului financiar-contabil de catre

organele de specialitate, in timpul inventarierii.

2. Functiile farmaciei

Farmacia are patru functii importante, prin care dovedeste ca are un rol esential in viata
economica si sociala a unei populatii.

Functiunea sanitara, care reiese din urmatoarele activitati:

 asigurarea medicamentelor necesare tratamentului ambulator si a bolnavilor

spitalizati in unitatile sanitare de profil;

 servicii farmaceutice de consiliere la eliberarea medicamentelor prescrise sau la

cerere (de exemplu: prezentarea la medic, respectarea tratamentului, regim de
viata, mod de administrare, pastrare, respectarea dozelor, ritmul administrarii);

 activitatea de farmacovigilenta;

 activitati specifice de educatie a publicului privind utilizarea rationala a

medicamentelor;
 97

 acordarea primului ajutor pentru cei care au nevoie (programa facultatii de

farmacie cuprinde disciplina Urgente Medicale).

Functiunea de productie reiese din urmatoarele activitati:

 executarea prescriptiilor magistrale;

 prepararea formulelor galenice oficinale, in laboratorul farmaciei;

 realizarea unor formule de preparate cosmetice si de ingrijire, in laboratorul

farmaciei;

 efectuarea unor preparate care inlocuiesc unele medicamente tipizate solicitate,

dar deficitare, la receptura;

 prepararea la nivelul farmaciei de spital, dotata cu bloc de sterile, a unor solutii

perfuzabile.

Potrivit legii, prepararea si eliberarea medicamentelor se face de catre farmacist, care poate fi
ajutat de cadre medii sau studenti aflati la practica.

Functiunea economica este determinata de valoarea baneasca a muncii farmacistului –

medicamentul. Indiferent ca e vorba de o unitate de stat sau particulara, activitatea farmaciei
trebuie sa fie rentabila. Farmacia se aprovizioneaza cu medicamente si alte produse specifice
de la furnizori specializati, utilizand numai produse inregistrate, autorizate de catre Ministerul
Sanatatii. Evidenta stocurilor si a documentelor contabile se tine ca la orice alta firma, un
manager eficient lucrand intotdeauna astfel incat sa obtina un bilant pozitiv.
 98

Farmacia – baza de invatamant, deoarece ofera locuri pentru efectuarea stagiilor de practica
pentru studentii facultatilor de farmacie, contribuind la pregatirea lor pentru profesia aleasa.

Managementul farmaciei

MANAGEMENTUL FARMACIEI

Cuprinde:

1. Managementul financiar

2. Managementul resurselor umane

3. Managementul aprovizionarii

4. Managementul activitatii de marketing

5. Managementul tehnic si administrativ

6. Managementul prepararii si eliberarii medicamentelor din farmacie

(asigurarea calitatii actului farmaceutic)

1. Managementul financiar

Managementul financiar poate fi definit prin ansamblul principiilor,

metodelor, instrumentelor si obiectivelor specifice care au drept scop
optimizarea constituirii si utilizarii resurselor economico-financiare.

Principalele aspecte de care se ocupa managementul financiar sunt:

 bugetul de venituri si cheltuieli;

 bilantul;

 pragul de rentabilitate;

 fluxul de numerar;
 99

 investitii;

 plati;

 credite;

 managementul stocurilor;

 dividende.

Bugetul este instrumentul de baza al managementului financiar si

reprezinta alocarea resurselor financiare disponibile pentru realizarea
obiectivelor farmaciei, in conditii de maximizare a profitului. Bugetul se
intocmeste la sfarsitul anului, pentru anul urmator. La orice buget exista o parte
de venituri si una de cheltuieli. La urmarirea executiei bugetului trebuie sa se
verifice daca “veniturile” au fost realizate, iar “cheltuielile” nu au fost depasite.
Ca o regula generala, cheltuielile firmei nu trebuie sa depaseasca veniturile.
Pentru orice eventualitate este bine ca in orice buget sa apara si “cheltuieli
neprevazute”. In construirea bugetului este nevoie de o estimare realista a
volumului vanzarilor, a incasarilor si a platilor efective ale firmei.

Bilantul. Fiecare societate comerciala este obligata, prin lege, sa

intocmeasca periodic bilantul. Bilantul are doua parti importante: Activul (care
cuprinde mijloacele economice ale firmei) si Pasivul (sursele de formare ale
mijloacelor economice si datoriile firmei). Intre activ si pasiv trebuie sa fie un
echilibru. Bilantul este important pentru ca include contul de profit si pierderi, din
care putem vedea situatia economica a firmei: profitul realizat.

Pragul de rentabilitate este aspectul cel mai important al

managementului financiar, pentru ca reprezinta acel nivel al vanzarilor farmaciei
la care cheltuielile sunt egale cu incasarile din vanzari. In conditiile unui beneficiu
prestabilit, se poate calcula valoarea vanzarilor care trebuie realizate pentru a
obtine profitul respectiv. Pragul de rentabilitate se calculeaza pe baza formulei:

x100

in care: CF = cheltuieli fixe totale;

c = cota medie de adaos comercial practicat;

nv = nivelul cheltuielilor variabile ale firmei.

2. Managementul resurselor umane

 100

Managementul resurselor umane cuprinde acele activitati prin care se

optimizeaza performanta oamenilor dintr-o organizatie, precum si relatiile dintre
acestia.

Domeniile importante ale managementului resurselor umane sunt:

 planificarea necesarului de resurse umane;

 recrutarea si selectia;

 integrarea noilor angajati;

 pregatirea si perfectionarea personalului;

 evaluarea performantelor angajatilor;

 stimularea materiala si morala;

 administrarea relatiilor de munca.

Oamenii sunt bunul cel mai de pret al unei organizatii. Succesul

organizatiei este determinat, in primul rand, de calitatea resurselor umane. In
timp, resursele umane supuse unui management corect, cresc in valoare, spre
deosebire de celelalte tipuri de resurse.

1. Planificarea resurselor umane se refera la evaluarea resurselor

existente, prognozarea cerintelor viitoare si elaborarea planului de actiune. In
majoritatea farmaciilor exista o mare fluctuatie de cadre. Legat de fluctuatia
fortei de munca datorita plecarilor de personal prin demisie, se constata
urmatoarele:

- numarul plecarilor scade odata cu cresterea duratei de angajare;

- numarul plecarilor scade odata cu cresterea nivelului de calificare;

- numarul plecarilor scade odata cu cresterea varstei medii a angajatilor.

2. Recrutarea si selectia personalului cuprinde:

 anuntarea postului liber, cu informatii despre post si cerintele postului;

 trierea preliminara (dupa examenul medical, curriculum vitae, investigarea
referintelor);

 interviul;

 selectia finala.

In selectia finala se recomanda sa se tina cont de clasificarea in cinci puncte a lui

Munro Fraser:
 101

1. impactul asupra celorlalti: atributele fizice, stilul vestimentar, modul de

exprimare, manierele, reactiile la stimulii exteriori. Se recomanda sa
privim persoana in cauza cat mai obiectiv.
2. cunostinte sau aptitudini deosebite: studiile, experienta profesionala si
instruirea.

3. inteligenta nativa (“cap limpede”): capacitatea individului de a-si folosi

inteligenta intr-o gama diversa de situatii si care se aplica mai ales in
cazul in care candidatul respectiv poseda mai putine certificari oficiale de
competenta; aspectul care trebuie sa ne intereseze cel mai mult este
potentialul individului.

4. motivatia: care ii sunt ambitiile si dorintele personale.

5. capacitatea de adaptare: calitatile emotionale ale individului sub aspectul

stabilitatii afective, al maturitatii si al capacitatii de a face fata stresului;
capacitatea de adaptare reprezinta modul in care fiecare individ
reactioneaza la factorii de presiune.

3. Integrarea noilor angajati

Noul angajat este prezentat colectivului. Este dat in grija unui cadru cu
experienta, care se va ocupa de initierea sa, si de instalarea pe post. Evolutia
noului angajat va fi urmarita cu mare atentie, iar angajatul va fi tinut la curent cu
progresele pe care le inregistreaza in activitate. La inceput va fi angajat
temporar, pe o perioada de proba. Va fi rotit in diverse posturi din unitate pentru
a se vedea cum se descurca si in ce masura se incadreaza in colectiv si
manifesta “spirit de echipa”. Este important sa i se descifreze caracterul. Daca
rezultatele integrarii sunt bune, se va face angajarea permanenta, dupa care
intra in programul obisnuit de instruire si evaluare.

3. Managementul aprovizionarii

Aprovizionarea farmaciei este o activitate extrem de importanta. In

farmacie trebuie sa existe stocuri curente (pentru vanzarile zilnice) si stocuri
de siguranta.

Valoarea stocului de medicamente al farmaciei trebuie sa se incadreze in

anumite limite pentru ca farmacia sa fie rentabila: 1 – 1,5 ori valoarea desfacerii
lunare. Stocul poate creste pentru unitatile izolate sau in perioada de iarna, cand
aprovizionarea este mai dificila. M.S. a elaborat o lista de medicamente esentiale
care trebuie sa se gaseasca obligatoriu in fiecare farmacie. Pentru aprovizionarea
farmaciei se vor cere oferte de la toti furnizorii, urmand ca, in final, sa-i alegem
pe cei care ne livreaza medicamentele cel mai rapid si cu pretul cel mai
convenabil. Aprovizionarea cu medicamente se va face numai de la depozite
autorizate de M.S.

Gestionarea stocurilor se poate face, foarte simplu, prin metoda Pareto

(20/80).
 102

S-a constatat ca aproximativ 20% dintre medicamente reprezinta 80% din

vanzarile farmaciei. Aceste medicamente au fost trecute in lista A. Aproximativ
30% din medicamente dau 10% din valoarea vanzarilor. Acestea au fost trecute
in lista B. Restul de 50% din medicamente au o pondere de doar 10% din totalul
vanzarilor. Au fost trecute in lista C. La alcatuirea stocurilor se va acorda cea
mai mare atentie listei A, apoi listei B si in final listei C. In gestionarea stocurilor
se va tine cont si de:

 cererile constante;

 cererile variabile.

Nu sunt de neglijat nici ofertele promotionale ale diferitelor depozite. Se

va tine cont si de starea de sanatate a populatiei, de epidemiile care apar etc.

In masura in care e posibil, aprovizionarea se va face zilnic. Intotdeauna se

va consulta caietul de defectura.

O mare atentie se va acorda si termenului de valabilitate. Medicamentele

care au o perioada de valabilitate mica vor fi comandate in cantitate mica, la
nevoie. Eliberarea medicamentelor din farmacie se va face dupa principiul:
“primul venit, primul plecat”. Nu se va neglija nici receptia produselor care
este o operatiune obligatorie. Depozitarea medicamentelor se va face conform
indicatiilor F.R. sau celor de pe ambalajul produsului, respectandu-se incadrarea
la Separanda sau Venena.

4. Managementul activitatii de marketing

In farmacie se practica un marketing relational care pleaca de la

urmatoarele aspecte :

1. identificarea cerintelor clientilor pentru satisfacerea lor;

2. studiul ofertei de medicamente si produse de sanatate oferite de
depozitele farmaceutice;

3. studiul concurentei (serviciile oferite de celelalte farmacii, calitatea si

preturile la produsele nefarmaceutice etc.);

4. identificarea produselor celor mai solicitate pentru a le acorda atentia

cuvenita;

5. analiza reclamatiilor si sesizarilor pacientilor;

6. crearea de noi servicii farmaceutice in folosul pacientilor.

Activitatea de marketing in farmacie are ca obiective prioritare:

 imaginea farmaciei (« o imagine face cat o mie de cuvinte »);

 103

 imaginea personalului farmaciei;

 fidelizarea pacientilor prin oferirea de servicii mai multe si mai

bune ;

 cresterea satisfactiei pacientilor prin cresterea calitatii serviciilor

oferite;

 motivarea angajatilor farmaciei pentru fidelizarea acestora si

cresterea calitatii serviciilor oferite pacientilor.

5. Managementul tehnic si administrativ

Sefului farmaciei ii revin o serie de sarcini administrative:

a. asigurarea securitatii farmaciei (gratii, sistem de alarma etc);

b. respectarea normelor de protectia muncii si dotarea cu materiale de

protectie;

c. respectarea normelor PSI si dotarea farmaciei cu materiale PSI

(stingatoare);

d. respectarea prevederilor Codului muncii;

e. verificarea periodica a aparatelor de masura (balante), a instalatiei

de gaz, a centralei termice, a aparaturii IT, a stingatoarelor de
incendiu, a aparaturii de climatizare, a autoturismului farmaciei etc.;

f. aprovizionarea cu rechizite si formulare necesare activitatii din

farmacie (role de casa, cartus imprimanta, hartie, pixuri etc.);

g. indepartarea deseurilor din farmacie prin firme autorizate;

h. plata facturilor pentru utilitati (chirie, lumina , gaz, apa, salubritate,

telefon, firma etc);

i. plata facturilor furnizorului;

j. plata salariilor;

k. realizarea investitiilor planificate;

l. clasarea documentelor pe categorii;

m. arhivarea documentelor;

n. rezolvarea corespondentei;

o. comunicarea unor informatii de interes general.

 104

Managementul prepararii si eliberarii medicamentelor din farmacie

(asigurarea calitatii actului farmaceutic)

Medicamentele trebuie sa fie sigure, eficiente si de calitate. La fel si

activitatea din farmacie. In orice activitate pot aparea erori, greseli. Erorile se pot
datora sistemului sau individului.

Sistemul poate fi definit ca un grup de procese interdependente cu un

scop comun. In cazul medicamentului, sistemul de medicatie cuprinde patru
etape: prescrierea medicamentului de catre medic, prepararea in farmacie,
daca e o formula magistrala, eliberarea lui si administrarea de catre bolnav. In
fiecare dintre aceste etape poate aparea o eroare. Studii, efectuate la un spital
din SUA, au aratat erori la prescriere de catre medic (39%), erori la eliberarea din
farmacie (11%) si erori la administrarea de catre asistente (38%) [Leape]. Erorile
umane datorate individului, respectiv farmacistului, intr-un studiu efectuat de
Baker si Mondt arata astfel:

- medicament gresit (49,3%);

- concentratie gresita (24,9%);

- sfaturi de administrare gresite (7,7%);

- erori intelectuale (17,1%) datorate necitirii prospectului si consiliere

gresita.

Un studiu american arata ca in spitale, greselile cele mai frecvente se fac

la utilizarea insulinelor, heparinei, clorurii de potasiu si morfinei, iar cele
mai frecvente erori ale farmacistilor sunt legate de anticoagulante,
corticosteroizi si antidiabetice.

Erorile umane se pot elimina prin:

- reducerea increderii in memorie (se va lucra doar dupa un material

scris);

- documentarea prealabila, atunci cand e necesar, inaintea prepararii sau

eliberarii unei prescriptii medicale;

- utilizarea unor proceduri verificate in timp:

 controlul dozelor pentru toate preparatele care se administreaza intern;

 aplicarea principiul citirii etichetei borcanului cu substanta farmaceutica

de trei ori, iar a specialitatii farmaceutice de doua ori;
 105

 scrierea neprescurtata a denumirii substantei pe eticheta borcanului sau in

prescriptie;

 atentie marita ori de cate ori se lucreaza cu substante sau produse de la

Separanda si Venena (culorile etichetelor trebuie sa reprezinte semnale de
avertizare);

 prepararea odata a unei singure prescriptii;

 stabilirea unei anumite ordini de preparare si respectarea acesteia;

 luarea din raft a unui singur borcan, cand se face cantarirea;

 eliminarea factorilor perturbatori si concentrarea la prepararea sau

eliberarea medicamentului;

 repetarea din memorie, la terminarea prescriptiei, a substantelor si

cantitatilor utilizate si confruntarea cu materialul scris;

 notarea operatiei la care s-a ajuns, cand intervine o intrerupere in procesul

de preparare;

 controlarea muncii asistentului de farmacie: felul in care face cantarirea,

amestecarea, divizarea, ambalarea, etichetarea;

 verificarea finala a preparatului inainte de eliberare;

 verificarea punctului zero al balantei la fiecare cantarire;

 mentinerea in stare buna si verificarea periodica a mijloacelor de

cantarire;

 asigurarea temperaturii optime si luminii corespunzatoare pentru

activitatea din farmacie.

Erorile de sistem se pot reduce prin respectarea unor reguli de buna

practica farmaceutica recomandate si aprobate de Ministerul Sanatatii prin
Ordinul nr. 1552/2004.

7. REGULI DE BUNA PRACTICA FARMACEUTICA

Prezentele reguli de buna practica farmaceutica sunt aplicabile in farmacia

cu circuit deschis (comunitara) si farmacia cu circuit inchis (de spital).

Aceste reguli, elaborate prin adaptare la conditiile Romaniei, au fost

intocmite pe baza:

- Regulilor de buna practica farmaceutica, intocmite de Grupul farmaceutic

al Comisiei Europene/1996, elaborate, la randul lor, prin adaptarea Ghidului
Federatiei Internationale Farmaceutice pentru tarile din Europa, in special pentru
tarile membre U.E.;

- Ghidului Organizatiei Mondiale a Sanatatii/1996 privind Regulile de buna

practica farmaceutica in farmacia comunitara si de spital.
 106

In egala masura au fost luate in considerare prevederile cuprinse in

legislatia din Romania care, de-a lungul timpului, a reglementat domeniul
farmaceutic, precum si experienta indelungata a profesionistilor din Romania.

1. PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE REGULILOR DE BUNA PRACTICA

FARMACEUTICA

Practica farmaceutica are drept scop prepararea si eliberarea

medicamentelor, oferirea altor produse si servicii pentru ingrijirea sanatatii,
sprijinirea persoanelor si a societatii in ansamblu pentru a le utiliza cat mai
judicios in vederea obtinerii efectului terapeutic maxim si a evitarii efectelor
secundare.

In exercitarea profesiunii lor toti farmacistii trebuie sa asigure servicii

farmaceutice de inalta calitate. Un serviciu farmaceutic complet inseamna
implicarea activa a farmacistului in activitatile de promovare a sanatatii si de
prevenire a imbolnavirilor.

In acelasi timp, toti farmacistii practicieni au obligatia profesionala si

morala de a se asigura ca serviciile pe care le furnizeaza fiecarui pacient sunt de
calitate adecvata. Respectarea Regulilor de buna practica farmaceutica
reprezinta un mijloc de a indeplini aceasta obligatie.

Farmacistul trebuie sa fie constient de responsabilitatea pe care o are,

alaturi de ceilalti profesionisti din sanatate si de pacient, in obtinerea rezultatului
unui tratament.

2. CERINTELE REGULILOR DE BUNA PRACTICA FARMACEUTICA

2.1. Regulile de buna practica farmaceutica impun urmatoarele:

- farmacistul trebuie sa-si indrepte intreaga atentie atat spre binele bolnavului,
oricare ar fi cadrul in care acesta este tratat, cat si al populatiei in general;

- activitatea farmaceutica trebuie sa fie focalizata pe eliberarea

medicamentelor si a altor produse pentru sanatate, cu o informare si consiliere
adecvate pentru pacient si o urmarire atenta a efectelor utilizarii acestora;

- o parte integranta a rolului profesional al farmacistului este de a milita pentru

o prescriere rationala si economica, precum si pentru promovarea utilizarii
corespunzatoare a medicamentelor;

- fiecare act al exercitarii profesiunii trebuie sa aiba un obiectiv pertinent

pentru bolnav, sa fie clar definit, transmis in mod eficace tuturor partilor
implicate si acceptat de catre acestea.

2.2. Pentru indeplinirea acestor cerinte:

 107

- este necesara incurajarea unei relatii permanente cu ceilalti profesionisti din

sanatate, in special cu medicii. Aceasta relatie trebuie sa fie considerata ca un
parteneriat terapeutic ce implica o incredere mutuala in orice are legatura cu
tratamentul medicamentos;

- intre farmacisti trebuie sa existe relatii de colegialitate si nu de concurenta,

fiecare trebuind sa incerce prin orice mijloace etice sa imbunatateasca serviciul
farmaceutic;

- farmacistul trebuie sa isi exercite profesia intr-un spirit cu un caracter

profesional predominant fata de cel comercial;

- in farmaciile in care lucreaza un grup de farmacisti, farmacistul-sef va trebui

sa-si asume o parte din sarcinile privind definirea, evaluarea si imbunatatirea
calitatii serviciului farmaceutic;

- farmacistul trebuie sa contribuie la toate nivelurile la promovarea unei politici

in favoarea utilizarii rationale a medicamentelor;

- relatiile farmaciei cu organismele platitoare pentru serviciile prestate trebuie

sa fie, de asemenea, bazate pe incredere mutuala, lasandu-i farmacistului
suficienta libertate de decizie, astfel incat sa nu fie ingradita in nici un fel libera
exercitare a profesiei;

- farmacistul trebuie sa fie la curent cu informatia farmaceutica esentiala si, cu

asentimentul pacientului, cu informatia terapeutica a fiecarei persoane care
beneficiaza de serviciile sale; cunoasterea acestor informatii este mult mai
usoara daca pacientul alege sa se adreseze aceleiasi farmacii pentru toate
nevoile sale farmaceutice;

- farmacistul are nevoie de o informare independenta, completa, obiectiva si

actuala asupra terapeuticii si medicamentelor aflate in circulatie;

- in diversele moduri de exercitare a profesiei, farmacistii trebuie sa considere

ca au responsabilitatea personala de a-si actualiza si autoevalua competenta
profesionala pe toata durata activitatii lor profesionale;

- curriculele de formare initiala si continua a farmacistilor trebuie sa trateze

intr-o maniera potrivita aspectele actuale ale exercitarii profesiei de farmacist si
ale schimbarilor ei previzibile;

- toti farmacistii trebuie sa se conformeze Regulilor de buna practica

farmaceutica.

3. PRINCIPALELE DOMENII LA CARE SE REFERA REGULILE DE BUNA PRACTICA

FARMACEUTICA
 108

3.1. Reguli de buna practica privind informarea pacientului

3.2. Reguli de buna practica privind organizarea spatiului si dotarea

farmaciei

3.3. Reguli de buna practica privind farmacistul si personalul farmaciei

3.4. Reguli de buna practica privind eliberarea medicamentelor pe baza

prescriptiei

medicale, a celorlalte medicamente si produse de sanatate

3.5. Reguli de buna practica privind incurajarea utilizarii rationale a

medicamentelor

3.1. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND INFORMAREA PACIENTULUI

Informarea pacientilor are o importanta deosebita pentru o utilizare

adecvata a medicamentelor. O informare inexacta sau o intelegere gresita a unor
aspecte poate conduce la un esec al tratamentului si, in consecinta, la o crestere
a costurilor pentru sanatate.

Informarea pacientilor trebuie sa respecte libera lor decizie, sa conduca la

ameliorarea starii lor de sanatate si la optimizarea rezultatului tratamentului
aplicat.

O informare corecta ii va permite pacientului sa ia decizii juste asupra

tratamentului medicamentos, facilitand o comunicare efectiva intre pacient si
farmacist sau alti profesionisti din sanatate, ajutandu-l si incurajandu-l pentru o
utilizare eficace a medicamentului.

Pacientul trebuie sa aiba acces si la alte informatii utile pentru nevoile

personale legate de starea sa de sanatate.

Informatia trebuie formulata si prezentata potrivit gradului de intelegere al

fiecarui pacient si, de asemenea, trebuie prezentate intr-un mod echilibrat
beneficiile si riscurile medicamentelor.

Informarea trebuie sa fie simpla si usor de inteles.

Farmacistii, ca si ceilalti profesionisti din sanatate, trebuie sa faca eforturi

continue pentru a-i convinge pe pacienti cat este de important sa citeasca
informatiile despre medicamentul pe care il vor lua si pentru a-i incuraja sa puna
toate intrebarile utile in legatura cu acesta. Farmacistul trebuie sa fie
intotdeauna disponibil sa ii ajute cu sfatul lui referitor la tot ceea ce trebuie sa
faca pacientii pornind de la informatia data.
 109

Farmacistii trebuie sa ii sfatuiasca pe pacienti sa isi intocmeasca si sa

pastreze o lista completa a tuturor medicamentelor pe care le utilizeaza
(prescrise sau prin automedicatie), pe care sa o puna la dispozitie medicului
curant, dar si farmacistului.

3.2. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND ORGANIZAREA SPATIULUI SI DOTAREA

FARMACIEI

3.2.1. Reguli generale

Localul farmaciei cu circuit deschis (comunitara) trebuie sa fie amplasat pe

strazi accesibile, la parterul cladirilor si sa aiba toate dotarile necesare, astfel
incat sa se asigure accesibilitatea tuturor pacientilor potentiali, inclusiv a
persoanelor in varsta, cu copii sau cu handicap.

Localul farmaciei cu circuit inchis trebuie sa fie amplasat in spatii

adecvate, evitandu-se situarea lui in vecinatatea sectiilor sau spatiilor care pot
contamina sau influenta negativ calitatea medicamentului. Amplasarea farmaciei
se va face astfel incat sa existe o cale directa de acces pentru o buna
aprovizionare cu medicamente.

Farmaciile trebuie sa aiba aspectul exterior corespunzator specificului lor

de activitate, pentru a fi usor identificate si recunoscute.

Farmacia si in special farmaciile care asigura serviciul de noapte trebuie sa

dispuna de un sistem de securitate care sa protejeze atat medicamentele, cat si
personalul.

Este necesar ca in fiecare farmacie sa se stabileasca reguli in materie de

curatenie, igiena si de ventilatie.

Atmosfera de lucru din farmacie trebuie sa fie calma, sa inspire incredere

si sa permita o comunicare cat mai buna cu pacientul.

Organizarea spatiului si dotarea cu mobilier a farmaciei se vor face astfel

incat sa se asigure desfasurarea rationala a activitatii, tinandu-se seama de
destinatia fiecarei incaperi, de legaturile functionale dintre ele si de conditiile
impuse de specificul si de volumul activitatii.

Spatiul destinat activitatii de preparare trebuie sa fie suficient, iar peretii,

pardoseala, dulapurile vor fi acoperite cu materiale usor lavabile.

In organizarea spatiului se va acorda o atentie speciala oficinei, in care are

acces publicul.
 110

Avandu-se in vedere ca fiecare pacient are dreptul de a discuta in

particular cu farmacistul in incinta farmaciei, se va amenaja un spatiu de
confidentialitate destinat acestui scop. Spatiul va fi astfel organizat incat sa
permita desfasurarea unei discutii confidentiale, fara riscul de a fi intrerupta sau
ascultata de terti. Aceasta incapere va fi amenajata, daca este posibil, separat
de oficina.

Conditiile de iluminare, temperatura si de umiditate de care dispune

farmacia trebuie sa raspunda cerintelor de conservare impuse pentru
medicamente sau celelalte produse eliberate din farmacie, substante
farmaceutice sau ambalaje farmaceutice; aceste conditii vor fi monitorizate
periodic.

Toate produsele trebuie sa fie depozitate in ambalaje originale. In cazuri

particulare, cand pentru anumite produse se impune transferarea acestora in
alte recipiente, acestea trebuie etichetate corect si complet si trebuie luate toate
masurile pentru a impiedica contaminarea lor.

In farmacie se vor asigura ordine si curatenie desavarsite, stabilindu-se

reguli si responsabili privind asigurarea igienei si ventilatiei corespunzatoare.

3.2.2. Dotarea farmaciei

Dotarea cu echipamente si ustensile a farmaciei trebuie sa fie

corespunzatoare tipurilor de produse preparate si eliberate de aceasta.

Farmacia trebuie sa dispuna de echipamente adecvate pentru produsele a

caror depozitare necesita conditii particulare de temperatura, umiditate etc.

Echipamentele trebuie sa fie bine intretinute si sa faca periodic obiectul

unei validari.

Balantele, vesela si celelalte echipamente utilizate la preparare, precum si

toate documentele oficiale trebuie sa fie conforme cu cerintele in vigoare.

3.3 REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND FARMACISTUL SI PERSONALUL

FARMACIEI

3.3.1. Responsabilitati

Fiecare farmacie este condusa de un farmacist-sef care raspunde de

activitatea farmaciei in ansamblul sau.

Fiecare membru al personalului farmaciei trebuie sa aiba o fisa a

postului in care vor fi clar definite atributiile si responsabilitatile, in functie de
pregatirea profesionala.
 111

Codul de etica elaborat de Colegiul Farmacistilor din Romania va fi

respectat de toti farmacistii.

3.3.2. Competenta farmacistului

Farmacistul trebuie sa fie la curent cu noutatile in domeniul stiintific si al

legislatiei in vigoare, sa isi mentina un nivel al competentei profesionale
corespunzator indeplinirii sarcinilor profesionale cu eficienta.

Formarea continua a farmacistilor trebuie sa constituie o obligatie

profesionala; aceasta formare va cuprinde participarea la cursuri, seminarii,
congrese si la alte manifestari stiintifice, reuniuni profesionale, invatamant la
distanta, precum si informarea prin lecturarea revistelor, ziarelor sau a altor
materiale stiintifice.

Activitatile profesionale sau de formare utile si semnificative pentru

cariera farmacistului trebuie sa fie cuprinse in curriculum vitae, ce va fi actualizat
permanent.

3.3.3. Personalul farmaciei

Farmacistul trebuie sa se asigure ca personalul din subordine are o

pregatire corespunzatoare sarcinilor care ii sunt incredintate.

Farmacistul trebuie sa coordoneze, sa verifice si sa evalueze fiecare

sarcina incredintata personalului din subordine.

La nivelul farmaciei se vor elabora norme care sa stabileasca, atunci cand

este cazul, modul in care farmacistul trebuie sa intervina.

Tinuta farmacistului trebuie sa fie demna, impecabila, decenta, sa inspire

pacientului profesionalism, siguranta, incredere.

O atentie deosebita se va acorda echipamentului de lucru in farmacie

(halat). Acesta va fi de culoare alba.

Personalul farmaciei va purta in mod obligatoriu un ecuson pe care vor fi

vizibile numele, functia si gradul profesional.
 112

Pentru asigurarea unei inalte calitati a activitatii profesionale, farmacia

trebuie sa dispuna de un numar adecvat de farmacisti, in functie de volumul
activitatii si de programul de functionare.

Responsabilitatile unei persoane nu trebuie extinse intr-atat incat sa

prezinte riscuri pentru calitatea serviciilor.

3.3.4. Proceduri de autoevaluare a activitatilor profesionale si asigurarea

calitatii acestora

La nivelul farmaciei se vor stabili norme de calitate care nu numai sa

permita o autoevaluare a calitatii activitatii profesionale, dar sa constituie si o
baza pentru o evaluare (audit) externa.

Este recomandabil ca farmacistii sa urmeze stagii de instruire privind

realizarea auditului in farmacie si sa utilizeze cunostintele primite pentru a
proceda la autoevaluarea activitatilor lor profesionale.

Farmacistii trebuie sa participe la evaluari (audituri) externe adecvate.

3.4. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND ELIBERAREA MEDICAMENTELOR PE

BAZA DE PRESCRIPTIE MEDICALA

3.4.1. Primirea prescriptiei medicale si verificarea autenticitatii continutului sau

Fiecare farmacie trebuie sa aiba o procedura bine definita pentru

activitatea de primire a prescriptiilor medicale.

In cadrul acestei proceduri vor fi prevazute resursele umane si materiale

necesare pentru a se asigura ca prescriptiile medicale sunt eliberate cu eficienta
si in securitate si, daca este necesar, intr-o colaborare eficienta si permanenta cu
pacientul.

O procedura adecvata trebuie sa permita farmacistului:

• sa identifice pacientul, medicul care o prescrie, organismul emitent,

organismul platitor;

• sa verifice autenticitatea prescriptiei medicale;

• in cazul in care prescriptia medicala nu poate fi onorata, sa ajute

pacientul sa rezolve problema in cauza;
 113

• sa identifice medicamentul, sa verifice forma farmaceutica,

concentratia, dozele, posologia, modul de prezentare, calea de
administrare si durata tratamentului.

3.4.2. Evaluarea prescriptiei medicale de catre farmacist

Farmacistul trebuie sa utilizeze toata experienta sa profesionala pentru

evaluarea prescriptiei medicale in ceea ce priveste:

• toate aspectele terapeutice (farmaceutice si farmacologice);

• adaptarea sa la persoana in cauza;

• contraindicatiile si interactiunile medicamentelor continute;

• unele aspecte sociale, de reglementare si, de asemenea, unele

aspecte economice.

Dupa efectuarea acestui control, farmacistul trebuie sa stabileasca o

legatura cu medicul care a emis prescriptia medicala, pentru orice problema
ivita.

Aceasta analiza poate fi facuta de farmacist prin utilizarea urmatoarelor

mijloace de informare:

• intrebari lamuritoare adresate pacientului sau persoanei care se

ocupa de el;

• intrebari adresate medicului in caz de nelamuriri sau ori de cate ori

este nevoie de informatii suplimentare;

• utilizarea materialelor, manualelor stiintifice existente in biblioteca

farmaciei, a reglementarilor in vigoare etc.;

• informatii provenind de la centrele de farmacovigilenta, autoritatile

competente sau de la producatorii de medicamente.

Este de dorit ca fiecare farmacie sa dezvolte o baza de date pentru fiecare

pacient, mentionandu-se medicamentele luate; este de preferat ca aceasta baza
de date sa fie pastrata si pe suport magnetic.

Bazele de date trebuie sa fie pastrate cu acordul prealabil si explicit al

pacientului, pentru toti pacientii sau numai pentru anumite categorii bine
determinate.
 114

Farmacistul trebuie insa sa asigure un sistem care sa garanteze

confidentialitatea datelor individuale ale pacientilor.

3.4.3. Pregatirea si eliberarea medicamentelor prescrise:

In cazurile in care substitutia este permisa sau cand exista acceptul

medicului pentru ca un medicament alternativ sa fie eliberat, farmacistul isi va
utiliza toata competenta profesionala pentru a selectiona medicamentele
similare celor prescrise, intelegandu-se prin aceasta aceeasi compozitie calitativa
si cantitativa in principii active, aceeasi forma farmaceutica, aceeasi concentratie
si daca bioechivalenta este demonstrata prin studii corespunzatoare.

In consecinta, farmacistul trebuie sa dispuna de o informare precisa si

pertinenta asupra calitatii si bioechivalentei medicamentelor.

Inainte de a efectua o substitutie, daca sunt indeplinite prevederile

prevazute anterior, farmacistul va informa pacientul.

Este recomandabil ca intre medici si farmacisti sa se incheie protocoale

prin intermediul carora sa se poata transmite informatii utile de la farmacisti la
medici.

In cazuri de urgenta, cand farmacistul nu are in stoc medicamentul

prescris si estimeaza ca este in interesul pacientului sa ii elibereze un
medicament alternativ, iar medicul care l-a prescris nu poate fi contactat inainte
de eliberare, atunci farmacistul il va informa pe medic cat mai rapid posibil
asupra actiunii pe care a intreprins-o si asupra ratiunilor potrivit carora a actionat
astfel.

3.4.4. Surse de aprovizionare cu medicamente si cu alte produse de sanatate

Toate aspectele legate de aprovizionarea farmaciei cu medicamente,

substante farmaceutice si cu materiale de ambalaj sunt in responsabilitatea
farmacistului.

Farmacistul trebuie sa isi cunoasca furnizorii si sa ii aleaga utilizand

diverse criterii de calitate, in acord cu Regulile de buna practica de distributie en
gros.

3.4.5. Prepararea si asigurarea calitatii medicamentelor magistrale si oficinale

 115

Fiecare farmacie trebuie sa dispuna de echipamente adecvate pentru

prepararea prescriptiilor magistrale si a medicamentelor oficinale (galenice).

Prepararea medicamentelor la nivelul farmaciei va respecta urmatoarele

conditii:

• metoda de preparare aleasa trebuie sa fie bine documentata;

• sa se respecte regulile de buna practica de preparare;

• sa se elaboreze proceduri in vederea asigurarii calitatii, sigurantei si

eficacitatii produsului;

• sa se stabileasca, pentru fiecare produs preparat, o durata de

conservare.

3.4. Conditiile de eliberare a medicamentelor catre pacienti

La eliberarea medicamentelor, farmacistul trebuie sa utilizeze toate

cunostintele in domeniu asupra stabilitatii (fizico-chimice si microbiologice) a
preparatelor astfel incat sa fie garantata conservarea acestora pe toata durata
stabilita. Se vor verifica data de expirare si integritatea ambalajelor.

Farmacistul trebuie sa garanteze calitatea medicamentelor la data

eliberarii lor din farmacie.

3.4.7. Consilierea pacientului sau a reprezentantului sau

Consilierea pacientului sau a reprezentantului sau are ca scop asigurarea

ca acesta primeste si intelege o informatie scrisa si orala suficienta pentru
obtinerea beneficiului maxim al tratamentului prescris.

Farmacistul, in calitatea sa de membru al echipei de profesionisti in

sanatate, trebuie sa depuna toate eforturile pentru a se asigura ca informatia
furnizata pacientilor corespunde cu cea data de alti profesionisti din sanatate,
implicati in ingrijirea pacientului.

Farmacistul va da toate informatiile necesare pentru o utilizare sigura,

corecta si eficace a medicamentului, intr-o forma potrivita necesitatilor fiecarui
pacient.

In afara comunicarii orale, informatia sau sfatul farmacistului poate fi si

sub forma scrisa sau prin intermediul altor mijloace adecvate.
 116

Contraindicatiile, interactiunile medicamentoase, eventualele

efecte secundare, mentionate in prospectul de informare a pacientului,
trebuie repetate si accentuate, daca va fi necesar pentru pacient, inainte de
eliberarea medicamentului.

Farmacistul trebuie sa se asigure ca pacientul sau persoana in

grija caruia se afla este in totalitate edificata asupra urmatoarelor aspecte:
actiunea medicamentului, modul de administrare (cum, cand si cat),
durata tratamentului, eventualele efecte nedorite, interactiuni si
precautii de respectat.

3.4.8. Urmarirea tratamentului prescris

Farmacistii trebuie indemnati sa participe alaturi de medici la evaluarea

unui tratament aplicat unui pacient sau unui grup de pacienti prin incheierea in
acest scop a unui protocol intre medic si farmacist. In aceste cazuri, acordul
pacientilor este esential atat in ceea ce priveste metoda folosita, cat si in ceea ce
priveste pastrarea confidentialitatii.

Daca pe durata tratamentului sunt inregistrate efecte adverse, acestea se

declara fie de medic, fie de farmacist, prin completarea unui formular pus la
dispozitie de Agentia Nationala a Medicamentului, numai in cadrul activitatii
nationale de farmacovigilenta.

3.4.9. Inregistrarea activitatilor profesionale

Farmacistul trebuie sa pastreze evidentele activitatii desfasurate astfel

incat sa se poata efectua orice verificare ulterioara.

Este necesar sa se pastreze la zi toate prescriptiile de

medicamente psihotrope, stupefiante sau alte medicamente, in
conformitate cu reglementarile in vigoare privind aceste categorii de
medicamente.

In orice moment, la nivelul farmaciei trebuie sa se poata identifica sursa

de provenienta a oricarui medicament.

Toate atentionarile cu privire la un medicament sau la legislatia

farmaceutica, transmise de autoritatile competente din Romania, trebuie
inregistrate si puse in aplicare imediat sau, dupa caz, la termenul precizat.

La nivelul fiecarei farmacii trebuie sa existe o modalitate de inregistrare

si, dupa caz, de rezolvare a reclamatiilor primite asupra serviciilor
farmaceutice pe care le asigura.
 117

3.5. REGULI DE BUNA PRACTICA PRIVIND INCURAJAREA UTILIZARII RATIONALE

A MEDICAMENTELOR

Farmacistii trebuie incurajati sa participe la nivel local sau national la

cercetarea privind utilizarea rationala a medicamentelor si a studiilor farmaco-
epidemiologice.

Farmacistii trebuie sa aiba acces la surse de informatii de referinta asupra

medicamentelor atat din punct de vedere terapeutic, cat si al calitatii
farmaceutice. Ei trebuie sa aiba acces, atat la nivel local, national, cat si
international, la surse de informatii care sa le permita utilizarea sigura si rapida a
informatiilor de care au nevoie in activitatea lor.

Farmacistii trebuie, pe de o parte, sa constituie o sursa de informare

independenta asupra prescrierii si utilizarii rationale a medicamentelor si, pe de
alta parte, sa ia parte activa la programele de formare destinate altor
profesionisti din sanatate.

3.5.1. Documentarea in domeniul cercetarii si al exercitarii profesiei

Farmacistii au, printre alte responsabilitati profesionale, si pe acelea de a

participa la cercetarea terapeutica si de a se documenta asupra experientelor si
activitatilor legate de exercitarea profesiei lor.

Farmacistii trebuie incurajati sa colaboreze la punerea in practica a

programelor de cercetare asupra exercitarii actului farmaceutic, asupra
terapeuticii rationale, a utilizarii medicamentelor, a studiilor in
farmacoepidemiologie si farmacoeconomie in economie sanitara.

Asemenea programe vor trebui puse in practica in cooperare cu alti

profesionisti din sanatate, din universitati sau din alte organisme private ori
publice, care participa la cercetare sau isi ofera serviciile in sanatatea publica.

Farmacistii trebuie sa faca parte din echipa de profesionisti in sanatate

implicati in studiile clinice asupra medicamentelor.

3.5.2. Automedicatia

Automedicatia este permisa numai in cazul medicamentelor care se pot

elibera si fara prescriptie medicala (OTC).

3.5.2.1. Protocoale de automedicatie

Pentru fiecare problema de sanatate care poate fi tratata de pacientul

insusi, la eliberarea medicamentelor ar trebui stabilite protocoale pentru
farmacist in ceea ce priveste procedura de urmat in farmacie.
 118

Personalul format adecvat poate primi delegare in limita competentelor

sale pentru a da sfaturi in ceea ce priveste automedicatia, daca protocolul
precizeaza cand trebuie ca acest personal sa se adreseze farmacistului.

3.5.2.2. Evaluarea adecvata a nevoilor

Cand este solicitat un sfat sau un medicament OTC, farmacistul trebuie sa

fie sigur ca primeste suficiente informatii pentru evaluarea problemei sanatatii
individuale si specifice a pacientului, cum ar fi: natura si durata simptomelor,
actiunile deja intreprinse, medicamentele care au fost eventual utilizate etc.

Farmacistul ar trebui sa determine daca simptomele pot fi asociate cu o

problema grava de sanatate. In acest caz, trebuie sa trimita pacientul la medic
pentru un aviz medical imediat. Daca este o problema minora, va da sfaturile
adecvate si nu va dispune eliberarea medicamentului decat daca este necesar.

3.5.2.3. Eliberarea unui medicament OTC

Farmacistul se va baza pe experienta sa in selectionarea medicamentelor

OTC, in functie de calitatea acestora, inocuitatea lor si avantajele formularilor
eficiente.

Cand elibereaza un medicament OTC, farmacistul trebuie sa faca tot

posibilul ca pacientul sau persoana care se ocupa de pacient sa nu aiba nici un
dubiu asupra:

• actiunii medicamentului;

• modului de administrare (cum si cat);

• duratei tratamentului;

• efectelor secundare, contraindicatiilor si eventualelor interactiuni.

Farmacistul trebuie sa evalueze eficacitatea produsului eliberat in

cooperare cu pacientul si sa il sfatuiasca sa consulte un medic daca simptomele
persista.

loading...