Sunteți pe pagina 1din 163

020

e6?,
ANI'OINE COMPAGNON

Colcclia Sigetltorul

Dcscrierea CIP n llibliotecii Natio nle a Romaniei


CONIPAGNON. ANTOINE
DEMONUL
Demonul teoriei / Antoine Compugnon : trad.: Gnbdel
Matian $i Andrci/Paul Corescu. - Clui-Napoca: Echinox,
200'7
TEORIEI
hdex
rsBN 978 973-8298-81-t Literatul.i $i bun simt

Traducere dc

/r
l. N,Iarian, Gnh cl (rrad-) Gabriel Marian 5i Andrci.Paul Corescu
IL Colescu, Anchci Paul (had.)
(n
82.09
dunt' l4Q L{a tA,at
I
lsBN 978 973 6298-81-l BIBTIOTECA I\TETROPOLITA}lA
Bi]CI.JRFf;TI
Filiara"g l. ir,4rioEU'
Sr. Tralan. i\r. 2, S.ctor 3
Tel./Fax: 320 08 76
Antoine Complgnon, Le lltnan tl(
O Edllions dLr Scuil. 1998
O Editura ECIII\OX, 2007 pentru prczenta versiune Editura ECHINOX
romAneilscal
clluj,2aa7
Arexsti cane r lbsL edltalal cu spdjinul otclit dc
(\rmunitatca Fr-ancczi din Bclgra (Corrmunantd Fr-anqaise
dc Bclgique. Ministdre de la (lrnmunrnti Flanqaisc)

INTRODUCERE
Coperta: Octavian Bour
Ce-a mai rdmas din iubirile de altedatA?

Cules: :['raducitor-u]
Tchnorcdactor Erzs6bet Vancea
Apirulr 2007; Bun dc tiprr: 1,1 noicmbdc 2007
Fomlat: 5,1x8.1/I6; Cloli tipo: 21,5
lldilura ECHINOX
400305 CIuj, sn. T- GroTilcscu I2
e-mai I : echi nox @l c lioknet.ro
w\! w.ccliturircchinox,r-o
D In. | ,rr',1
!l 'mcu ',1
c un marc alimaror. a1 meu e ui Daimon al
a.(hnii, on Daihon alluptei.

Baudelaire, Sd i bateh pe sirucl l"

Ca sa parodiem o vorba celebri: ,,Francezii nu au mintea


leorcticA'. Cel putiD nu au avut-o pand la izbucnirea din anii
Saizeci;i Saptezeci. Teoria IitenrA $i-e trarit atuDc; ora de glorie,
ca Si cum credinla prozelitului ;-ar fi pcrmis dintr odati sd
rccupeleze aproape Lrn secol de intarziere intr-o slrafulgerare.
Studiile literare ffanceze ru cunoscuseri nimic compalabil cu
Formalisrnul lus. cclcul de la Praga. New Criticism-ul anglo
american. ca si nu mai vorbim dc stilistica lui Leo Spitzer sau
d" ro'ologrJ 1,ri Lln.r Robell Cufliu.. de Jnr.po/il.vi rnul l.
Bcn.detro a|oc- \rr Je clilicJ vdr'ixnre,or J lui Ci.Lnlrxnco
Contini, de lcoala de la Geneve $i de critica con$tiinlei, !i nici
m6car de aDti-teorisrnul deliberat al lui F.R. Leavis $i al
discipolilor sai dc la Cambridge. ln Fmnta nu rimane de pus in
balanta, in fata tuturor acestor mitciri originale $i irtluente ce
au ocupat prima iumAtate a secolului in Europa $i Amcrica de
Nord, dccat < Poetica > Iui Val6ry, dupd numclc caledrei pe care
ocupat-o Ia Colldge de France (1936) - elemerzr disciplinA a
cdrci dezvoltare a fos! culeod iutrerupti de r:rzboi, apoi de
moarte -, ;i poaie mcrcu enigmalicele Flari dit Tarbes a1c hi
Jcan Prulhan (1941), Ialonand confuz lnsprc detini(ia unej
rctorici gencrale. noD iDstlumentale, a limbii. acel ,,Totul e
relorici" pe carc decons(rucliu urna si-t redescopcrc ta
Nietzsche prin 19613. Man alul lui Rend Wellek ti Austin tiDrpul mirificilor ani ;aizeci. care s-au intins de fap! iDtre 1963.
Warren. Thcar'\, oI Literalrrc. publicat iD Sta(ele Unile in 1949. sfer$itul rizboiului dir Algeria, $i 1973. primul $oc petrolier.
err disponibrl In rpunioli. jrponczit. italianA germrni. corccrnx. Sprc lq70 tcorir lirer.rri er.r in plinir inflorire Si cxersa o imensi
portughezi, daneza. sirbo{roata. greaca Droderni, suedeza. rtraclie asupra linerilor din generalia mea. Sub divelse apelatii -
ebraici, romAnA, finlaDdezi li guiaralj 1a slaryitul anilor ltizcci, ..noua critici. .,pocticd'.,.structuralism", .,semiologie.
dar nu $i ill lrancezi. idiom in c{re nu a vizut lumina tipurului ,,niuatologic" - ea sfAl ccu orbitor. Oricine a t,'ilit acei ani
decat in 1971, sub rirlul t Tlllotic littirairu. unul din primele
feerici nu poatc decat si li-i aminteasci cu nostalgic. Un curent
putern;c nc purla pe toli. ln acele rimpuri, imaginea studiilor
din colc.lin..P()ctiqrrc" la cdjlulu Sc il. Sr ||u a mrr riuns
ni(rodari sa fie recdrtrr in tormut de bu/uni,r in l,r0L,. cu pulin Iitcrurc. sustinutll de teorie. era scducatoare, convingatoare.
inainle sd moard, Spitzer explicr flceasti intlirziere $i izolarca tliumfitoalc.
franceza prin trei faclorii un vechi sentiment de superioritare N{I mai c chiar la fel io ziua de azi. Teoria s-a
legat de o tradide thcrard ;i intelectuali continue ti eminenhi instilurionrli,/rr. s a trrnsformat in mcloda, a .leteiii o-miii
spiritul Senerat al studi;lor lilerarc, marcat iD continuarc de tehn'(iEfig%rcfr-deser-{r fel ffii ca;i cxplicrlir de
pozitivismul ftiintilic al secolului XIX in cAuhrca cauzctor; I(rt( car eiul=iiirnat cu v(N; odiniorra. p,r.-ai1,
-ragr"rc,
fnscrisa dCstinul$o1'ri;l oriaareiiaorii. Istoria Iite,ara, dnan'a
prcdominrnta praclicii tcolare lL cxplicaliei dc text. adicA I unei
descrieri servile a foinelor literare care impicdicd dczvoltarea discipline ambilioasi !i atrlgitoare l,r sfarsitul secolului XIX.
cunoscuse aceeil$i evolutic tristi. iar noua critica nu;a scapal
unor metode formalc mai sofislicate. At adiuga pe bunA
drcptale, dar sunt iDseparubile, absenla unei Iingvistici ;i a unei Djci ea. Dupir llcnezia anilor $aizec; fi $aptezeci. cend studiile
filosofii a liDbajului conparabile cu cele ce invadaseri litera.e fl'ancczc le-au ajuns din u ntr $i chiar depitit pe
universitilile de limbi germani sau englezi. inceFand de la cele,rhc pe ealca formalisnrului li a textualititii, cercetirile
Cottlob Frege, Berrrand Russell. Ludwig WiuSenstcin $i Rudotf leorclice nu au mai cunoscut dezvoltari majore ?n Frarta. SI fic
Carnap, ca fi slabi incidenti a tradiliei hcrneneutice. cale dc vi116 monopolul istoiei lilerare asupra studiilor franccze. pe
fusese tolu$i zdruncin4ta in Germaoia de Edmund l:lusserl $i
c ro noua crilicl ru vr fi,eurtit si lzdruncine in profunzime, ci
Manin lleidegger, unul dupd alrul. nu vu fi ficut deciit si-l mascheze provizoriu? Explicatia - ii
Apoi lucrurile s au schimbar rapid - incepeau de altfel sa sc aparline lui G6,urd Genetle - pare cam sumard, dconrece noua
mi;te in momemul cand Spitzer punea acest diagnostic scvcr - crilic,. chiar daci nu a ficul si cadi zidurile bitrinei Sorbone.
intr amt incat, prinlr-o culioas,l rrslulllare care poate da de s-a implanlat solid in Educalia n lioDali, n1ai ales in
gendit, teoria francezA s-a regasit o vreme in tvangarda srudiilor invlilimantul liccal. De altfcl este probabil chiar ceer cc , f:cut-
literare din toati lumea, de parca pAna atunci ar fi dat inapoi o rigidi. In ziua de azi e imposibil si rcu$csti la vrcun concrrs
doar pen(ru r sAri mai bine, dacd nu cumvx aga o pr,pasric brusc
de admitere lifi sa stapinc9li subtilclc ./irrirglo ti jargonul
tmversald nu i-ar fi pcrmis in fapt si reinventezc rcxtit cu o nara(ologiei. UD candjdat ctre nu ar fi in stare sa se proDulle
inocen(i fi o ardoaro care au dat iluzia unui pas inainte. in dacii bucala de {cxt pe ca,c o ine sub ochi cste ,.homo-., sau
..hclcrodiegelicir". .,singulativa' sau ..hcrativa". cu ..lbcalizare

8
intema" sau,exEme", nu va fi admis' la fel cum mai demull lunrea decat p D intemediul acestor studenii ce rAticesc de lr o
trebuia sA deo\ebesti un Jnacolul de o hioaldga 5i sA rlii dlti de disciplinl la alta. Ea nu e mai vie decat celelalte. in sensul in
nasrere r lui Montesquieu. PentrLt a rntelege singuliril|rlca carc nu mai e cea care spune dc ce li cum ar trebui sludiatd
invalarm6nlului superior $i il cercelarii in Franlr. Irebuic sA revii litemtura. care e perrinenta, miz acruala a srudiilor literire. Or
mereu la dEDendmra istorici 3 universrlAlii de concursurilc d( nimic nu a inlocuit-o in acesl rol. cum de allfel nici lileratura nu
recruta,e r p,,rf."orilor din inv6lJminlul liceal' Elxsi c m ne_ prea mai e studial;-
,- a,.oiur inainte dc 1980 doar slricrul neccsrr de leo,ie ..Tcorin va reveni. ca orice lucru, $i ii vom redescoperi
pentri, c ranroip.a,rFEli Piiina poiiici li n.rrr.rtolog-ie pcnrru problcmelc in ziua in care ignoranla va fi mers ater de dep;(e
r cxplicn versurile ii Ftorr' \qua cririca la fel ca islori3 litcrrr; iDciil nu va mai produce decit pliclis...philippe Soller.s anunta
:i lui Lanscjn cuiriGij gcnerJlii inrinle. s d redus rrpid lJ citc\l aceirstd iDtoarcere ince din 1980, ptefilliind reed itaret,t.coriei lc
relete. huc]lri ii- se.cl49!9rrlMi1E\!r [L+iimenc' Eli]iul .rrr.rr,/rrr. volu ambilios publicat in Loamna ce ia umul lui
tcoietic.-i incremenit dclrdalZl ce i-a furnizat sacrosanctei mai 1968, cu titLul ?mprumulat diD matematici $i reunind
explical;ide texle un fclde Strinl' suhdltern' semn:ilurile lui Michel Foucault, Rolxnd Bafhes, Jacques
Teoria in Fraora J fosLlLE de prie. insd dorinlir pc uilre o Derdda. Julia Krisreva $i tot gruput de la Tel elel. cllrilca
*.;;; R"l".,i ;-,'1lres in L6g: .Noun cririca trehurc si teorici pe atunci la zenit. cu o urmi uroad de,.terorism
devinA toane mDid un nou ingra$amrinl. pcnrru a puleil fuce !i intelcctull', cum o vir recunoa$le uhcrior Sollers (Sollers. p. 7).
ehcev:r dupe aceea rBrnhus. 1971. P' 186) nrr lure si sc fi Tcoria rver pe {runci venx'l la pupa, didea chef de viala. .. A
imnlirir. Teorericienii rnilor $:Iizcci $i raprezcli nu ti-nu gesil dezvolla rcori! penrru a nu fi in iltirziere fati de viafA'..
<,,..e<or; B.nhe. in\uri I fost canoni/al. ceea ce nu c cel mai decretase Lenin, iar Louis Ahhusser se inspira de Ia el cend igi
bun miiloc de a Di<lrx o ofel" \ie ii dcli\6. Allii .-iru boteza .,Teorie" colectia pe ca,e o iDdruma la editura Masper.o.
rcconve;:l 5i au r;cul lu Jerceliri de\rul de .ndcpll.(e dc Pieffe Machercy Si-n publicar in crdrut ei, in 1966. an far al
primele lor iubiri; unii, cum_sunt Tzvelan.Todorcv stlu Cenelte, mifc.rii slructuraliste. PentnL o torie a protltrcliei literare.
s-au orientat in directia cticii sau a esteticii. Mulli au revenit la lucrare in care adt sensul mtrxist al teoriei cridci a ideologici
vechea istorie literarA. rnai alcs prin intermed;ul redescopcririi !i exaltarc a $tiintei - cel $i cel formAlist - anal;zd a procedee-lor
manuscriselor, cum o dovede$te moda criticii zise gencticc. )ingvistice - se punetu de acoid pc spinlrea lireraturii. Teori
Revisla P#/i4xe. care mii Perseverer/i. publrca in mrrc Purle cra critica. $i chiar polemicA sa miliranrd ca in thlul
dorr exercilii de eprponi. lJ fcl cx LittlratuP. celilalt ortrn al relinittitor al carri; lui Boris Eikhcnbaum dh 1927, Litct.tjtu ,
Dosr-68-ului. inrordcrunJ mri ecleclicri. gazduind rlarrismul. Tur-ic. Ctitic.i, Polcrrr...7. partial tladusi dc Tzveran Todorcv in
'socioloeia,ii p.ihanrlize. TeoriJ \_ cuminlil ii decr nu nlJi c Lc antologia fornlaliftilor n)$i. Tcoria lil(toturii. pe care a ed;tat-o
crt: miri e Drerentd in se,rcrrl in car? lorre.ecolele literrrc sun: in 1966 - dar ambitia ei el.a de asenterca s6 foDdeze o Stiinli a
sc alAlurii Ia UrivcrsllJtc. necirrc litcraturii. ,.Obiectul teoriei. scin Gcnelte in 1972, ar fi nu doar
nrczenle. ri loate .pecirlilalilc
lJ locul ei. Er s-a a\e7Jl. iloftnsiva. ii i5i arreapr; srudcnlii 13 ,".arl. ci - roraliiafdii-r,-lira1.ri7t -lllei:if "-lceneltq- p.Tl.).
ora prevazutd, fera all schimb cu celelalte spccialitili stlu clr Forn)alisnlfl $i- tarxisnnfe.au aei doi s'rrtpi ;l air-pe;lru a

to ll
justifica cercetdr€a invalianlilor sau universaljilor literatu i, inviorilLr&c pc care x dus o imporriva idcilor preconceputc irr
pentru a considera opercle individuale ca opere posibile mai studillc lilerarc. Ii frin rczisteDla h lel dc horirirri pe c.rrc i aLi
degraba decet ca operc reale, ca simple exempiificari ale opus o ideilc prlrconcepute. Ar fi de e$teprai probabil de la un
sistemului literar subiacent, mai comode decat operele inactuale, hilanl irl Ieoliei ljlerxrc. dLrpi ce ar oferipropria s.r definitic. din
$i numai poten(iale. pentru a accede la strncturi.
principiu contcslrbili- .r lireralurji doar acesia c prinlul loc
DacA teoria ca ambiguitate in1l9 maxist $i.formalism era co1nun teorcticr .,Ce e litemtural fi ar omag;a upoi rapid
deja ie$i!4 diLiria!14i!-t9&Q--ce.si lrai spunem azi? Ain aiins teoriilc litclrre rnticc. nrcdicvale ii clllsice. dc la Aristoret ptini
oari un grad slrficient de ignoranld si de plictis incit sa dorim ln tlatleu\. ftrli sa olniia un ocol prin poericile non occidcntale.
din nou teolia? cn el si lrcirca in reviste difcrjtclc *oli ce $i-au irr)paulir rtentia
tcor.lica in secolul X-\: li)rmalismLrl rtrs. st|ucrln.rlismul
tr,rghc/. A.Lr .r/tirir,? ul arncricrn. lenomcnologin gernnni.
psihologi gencvcza. rnarxisn l intcnraiionrl. shucruI.rlisnlul $i
poslslrLrcturalismul fterrceze. henrencLttica. psihanrliza.
Pe de alti parte un bilanl, o harta a teoriei lilerare sunt ele nronrLrrxisrnul. leminisDNl ctc. N. umarrare nranualc c\istar iI
imaginabile? Si sub ce form6? Nu ar fi oare'in principiu un paiu accs{ lormrLtr elc ii ocLrpai pe prolesori ii ii linifresc fe srudcnli.
imposibil cum suslinea Paul de Man - daca ,,principalul Dxr pLrr tol(xirti in lunri a u aspect lir.rfc acccsoriu .rl reorici.
interes teoretrc al teoriei litemre constd in imposibilitatea O den.rturcrla chiur. sau o pcrverlcsc. deouccc cccir ce o
definirii ei" (de Man, p. 3)? Teoia nu ar putea a$adar si fie curucterizcr.zn intr rdc\:ir eslL' conrrariul rotlll .rl cclcctismuiui
concepu6 decat pin gmlia unei teodi negative. dupe chipul cslc irngairmenrul i\ Irl.,/,i( sx. ca fi fundaturile in carc
saLr. r
acelui Dun ezeu ascuns despre care doar o teologie negativa se refedc cU ochii nrchiti din cluzn rcestuin. ]'corclicicnii dru
rcu$e$e sA vorbeascA: aI inselma si pLasezi ltacheta prea sus, ldcscn impresir ci cIrrl critr.i de lira(c bUn simt impolriva
sau se impingi prea deparle afinitalile, de altlel reale, inlrc teoria Jrozitiilor suslinLrte de rdvellsrri. dar cum lce$i.r. lncuraiuli de
literard si nihilism. Teo"!1,uq-p9q!9-llEd!q1!iqlllo lehnlci, \ 'r'.lrrl,. . r "..11, 'nl 1.,.r.r. tr itr lL.t.r. .onl tu.r .:. l.r,^r../(
!tr9i la 9 peggCgerS i4l$!Yl!4! =g!gt,Li" nitte vade mecum lcorericienii ilccp ii ri si ridicc vo!ca fi ifi imping propriitc
cu coperti multicolore expuse in vixina IblAriilor din Cartierul lcz.- sau rniiieTc pina ln .thsurd. drcl1 carc ii le denrolcaza .i
-Lirtiir . dar nu e un motiv pentru i:r face din ea o metafizici si
intiii lirlu ri!aljlor nrcirtrti sa li se dex drcptarc tocmri de
nici o mistici. Si nu o ratam ca pe o religie- Teoria literara de cllrirvugrnt.r toTilic; adlcrse. E de riuns sa lasr si vorbcasca un
altfel nu are dec=it teoretic"? Nu, daca am dreplate si
,,uriGteles lLlretic;a| Si sii r. nrLrllrnesli sar lirtrerupi din ci d in ciincl cU
sugerez ci ea e de asemenea, poate chiar in mod esential, criticA. ur ..Mdnl lroric: !a ulungc si Si lric crcllnliL de suh picioore
opozitionali sau polemicA. chlru sub ochli tail
Deoarece leoia mr mi se pale in principal interesand (l:irrd rrn ln1rltl in clil!r ir 6.r .r miculLri liccU (imdor.cr.
Si
autentici nici prin aspectul sdu teoretic sau teologic, nici prin l)itrilnul nostru prol.sor de lxrlni ilirncczr'i. crlre era Si prinrlr al
aspectul pnctic sau pedagogic, ci prin lupla inver$unati Si srtului sriu din l}€trni.r. nc intrrbr h liec.rrc lcxr din mlnu.rl:

t2 l3
-.(irm inleleqcli Jccsl prs{l Cc I \rul sa spllltl.ruronrt't ( ( Nu n)oi fimene deci nimic. sau doar mica pedagogie pe care
rnume e lrumos in Kcsle vcr\uri sau prozi: ln ce.tlcl e originali am descris o? Nu chiar. in epoca de glorie. in jurul anilol 1970.
viziunea_sciitoru-Lui? Ce ipvatqlrra putem reline dc aici?i S-a teoda cra un contra-disculs care puneir in disculie prernisele
putul crcde o vreme c:r tcoria lirerare rnarunxe-cu rotul lcesre crhicii traditionnle. Obiecti|itar(, gt.ra ri ./o, irdr.. asa rezuma
inlrebifi sfi$icloare. Dar rispuDsu le lrec $i inlrebarile r?iman. Bafihes in C,"iri..i ti ala,tir. drt 1966..rn magic, fllicolcle de
Cee din urmi intoldeauna aproape aceleali. ExisIa inrrebiri carc cred;nli rle..vcrosimilului critic" univcrsitar pe care voia sI I
nu incelcaza sai revina gencralie dupat gcneralie. EIc se puneau inlocuiasci cu o.,$tiintd a literaturii". Teoria aparc otunci cand
inainte de teorie, sc puneau deja inainte de rneroda istoriei premiselc discuAului obitruit dcspre literalura nu mai sunt
litcrare. $i se mai pun iir;Si dupa leorie. practic idenlice. inn.amr acceptatc ca fiird dc la si,re inlelcse. cand cle suni puse la
ir)cit te po,i i rebx dJcd c\isri (u x(]c\ira( r, ir/o/i J c licii iDdoialar. cxpusc ca nilte construclii istorice. ca nigle convcn!ii
lilelare. cum existi una a filosofiei satl :l lingvisticii. marcrti de I-a incepu(urile sale curentol istorici litcrare sc bazn $i el pe o
inventarca unor conccpte, cum s nt.o.{ro-ul sau complementul. teorie. in numele ciireia a eliminat din invitdmantul literar
In critic,- pamdigmelc nu mof niciodata, se adaugi unele rhora, vcchea letorici. dar aceasrii rcorie a fosr pieduri din vedcre i;
cocxisla n'lai rnrlt sau mai pulin pacilic, $i se joaci la nesfel\it cu edulcorati pe misurA ce istoria lilcrard se confunda cu instituiia
acclex;i [otiuni, notiuDi care apa(in limbaju]ui popular. Accsra e $olare Si universitara ApSUI .]Lje!de- e +riD d€llnilie
Lrnul din molivele. poate Dlotivul plincipal. al senlitnenlului de opozilionLll dacal nu chiar subversiv $i iusurcclional. dar
repetare care tc incearci incvirabil in lata tabloulri istoric al faulitalea teoriei e dc r l'i lransformal, ir metodi! de cit;-
crilicii lncra.e: D;mic nou sub soare- in teorie. se pcrrcce tirnpul inslituti:i acadeiilca, aeif ."iupeiiti. crmiii.ii* O*l*.:
inccrcend sA sc curcle de praf rcmEni dc lblosinti curenti: cle ani mii iliiii. c,jii ce ullneste. la fel daca nu ih-ral mai rnult
lit(rrtu,ii. JUtor. in(enlrc. se (. :ntr|?rl]|rrc, r.prc/enri r. conlinut. decet confliclul violent dintre istoria Si tcoria IileraM, e
fond, valoarc, originalitare. istorie. inflncnti, pcrioad:i, stil elc. E similitudiDea irlrebArilor puse de unir 9i de cealaltii la
de lsemenea ccea ce s-a licur multir vr(rnr in togice: se exlr:igea irccputurile lor enluziastte. li nui alcs acersta, intotdcauna
din limbajul curcnt o regiune lingvistici inzeslrata cu valoare de aceeali: ,,Ce e literalura?"
adcvar. Dar Iogica a sfir$ir prin a se formalizr. Teoria literaE nu Permaneoti a iflrebirilor. conlmdictie ii fiagilirate a
a rcu$it sii se dcbarascze rle limbajul obignuiL tsqiit literiirrn. risptnsurilor: rczulti de aici ci e intotdeauna pcrtinenl sa
acelall-afiioGl6i-i-i,iilT[ii6sa:itaiiloa] A$leT ca, afirnci cand norn.rridill nou de h noliunile p.rnulare aEcilrr ieorir i \flrl sa
teo a sc indep,rteazi, reapar vechile nolilrni. ncvitimte. Oarc r( :rrllre/-.. 0c r:. .r(clsllr!]l|]lL!a:ll!ll drn nor de (rnd
nu ajungem sA scipAm niciodata cu adevarar dc ele pentru ce ar fi s-r ..pui,,!r rcori.r. in sconLrl de a lirce din nou nrin lisnunsur rle
.,nntul?le" sau .de bun siml"? Sau. cum clcde de MaD, pentru c, orioz.ilionilelE-iiie aceasta le-a propus. dar si de a inccrcu s6
dc lapt nu dorim decet si rezishm teoriei. penn.u ci lcoria do.rre. inlelegem de cc rceslea nu u L_zolval odati pentr( totd una
ne rAne$lc iluziilc despre limbi Si subiectivitatcl Ai zicc cir azi nu vechile problerDc. Po.rle ca leori.r, dupi atAla lupth impolriva
mai e aproape nimeni care sA fi simi;t bltaia de .uipd reorjei. gi hidrei din Lemn. Si-a impins argumenlele prca deprrte incat
poate e m:ri conlb(abil a$a. acestca s-au intors impotriva ei? In fiecarc an. in fala a Doi $i ltoi

t1 t5
stude,rfi. trebuie sA pleci de la acelea$i llguri ale bunului sinll Si iJr mo.ftlul reorici lirerarc ramine rnca si azi penrru nor P,r1i,,/ ,
cli$ee imposibil de slarpit, de la acelcagi enigme sau locuri lu' Ari.'oGl. Plarc-n ;i Anstorel faccru tL'orie penrnr cir .,..
comune care balizeazA discursul obi$nuit despre li[elatu6. Voi ;nteresau de categoriile generale, sau chiar universalc. (lc ,
examina catcva diD ele, cele mai rezislente, liindca in jurul lor constanlele literare, din spatele operelor particularc: de pildir
se poale construi o prezentarc simpaticd x lcoliei lilerare in toata genurile. lbrmele, modurile, Figurile. Dncd se preocupiru dc
vigoa'ea indrepthtitelor ei minii. prin prisnra felului in care opere individuale ( ioda. Oedip .?ge) era doar in calitatc dc
aceista le-a combartut - in van. ilustr:tri ale unor categorii generale. A face teorie a lilerrlurii
inseamd a se interesa de literaturi in general, dintr-uD puncl cic
vederc ce vizeaza universalul,
Teotia ti pfttctica titcrdturii Dur Plalon $i Aristotel nu feceau leoria litcraluriiio sensuliD
carc practicii pe carc voiau sa o codilice nu erau studiile literrrc.
(;rc\ir .li"linrlii prelimi ure sunr indispensahilc. in primul sau cercetarea lilerari. ci lileraturu insd$;. CAulau sa lbrmutclc
rrind. cinc 5pune leorie Si lari si fie mijr\isl presupunc o gramatici prescriptive ale literaturii, aiat de normalive incit
practicA. sau o p,.r.rir. circia li face lali aceasti reoric, sau din Plaron voia sa excludar poelii din Cerate. in sensut actual. tcor'ia
carc ea fice leoie. Pe st*zilc Genevei. unele magazinc au scris lirerrrurii. desi !e rccllrnd Lle tr rcrorica;i d('lr pocrici. ri
pe Iirma: ,.sali de teoric". Acolo nu se face teoria literaturii, ci c * revilonTcrzi trirJ'!irle lor rntice Si cb\ice. nu e rn prirr.iprrr
prcdd codul rutien tcoia e deci codul opus conducerii, codul
$, normaqivi-
Londuc(rii. CJrc c aiadur conduirr. sru pr:rcrica. pc crrc lc(rrir
\ Desciptivi. tcoria literaturiic aqldar nodem6: ea presupunc
literuturii o codifica. adica mai degraba o organizeaza decit o cxistenta studiilor literarc, instaurate in sccolul XlX. incepind
reglementcazi? Aceasta nu e. pare-se. Iiterarun iDseti (sau cu romrntisnrul. Ea nu ramine lirh legit ri cu filosolia
activitatea literare) - lcoria lileraturii nu te inrali s4 scrii literaruiii|Ji-ranruri a esteticii. care refleiteazd Ia natrua 5i
romane culr le inviF rctorica mai demult si vorbefti in public
tuncliile anei. la definirea frumosului $i a valo.ii. Dar lcorir
literalurii nu e totusi filosofia literuturii; ea nu e speculativi. nici
ri y-t, fg.!1-"4 9!9cf!E- 9iilrEliile litq{e- adic; istoi.l Iiterurl abstracta, ci nnalitica sau topic5: obiectul siu esle discursul.
ti critrcx lilerrri. siru ccrcchrer !Lt!!:{i. discursurile despre literaturA, critica Si isto,ia lilemre, cirora lc
in ac.stiens rcela de cod. de didactica. sru rnai bine zis de
chestioncazi, le problcmatizeaze Si le organizcazi practicilc.
.lconlologie inseli cercelirii liteilre . leorir Iiterutlirii poarc
^ Teoria liter.lturii nu e nici o polilie a litelelor, Dici t studiilor
p:irca o disciplini ouA, in oice ctz poslerioari Da$tedi cerceliirii
lirerrrc. ci i,rrr-un rrrurn(.lclcpistemologia lur.
literare ir sccolu! XIX. cu ocazia rei cmcicrii universitatilor
I

europene, apoi amclicane, dupi modelul gc nnnic. Dtr daci


in ,.ett .en.. nici cr nu c .rr rde\arxt nuua qJnsor.
Ibnd4orul i$eliqi litgr'are fr',uceze la trccerca dinlre sicolElii '
termen l e relittiv nou. obiectul c destul de vechi. xlX ti XX. sprrneir deju desp." El],c.r Rurln )i Je frnil,
qe,poal!.spqlq c4 4q!9ll iiAristotcl lEccau teoria literaturii Faguat, ciitiaii literari carc I au p.ecedat - Faguct err
atunci cand clasificau geuurile lilerure in Rapnblica 1i Poeti<a. conlcorporanul siu la Sorbora, dar LansoD il considcra depi$it -

t6 BIBLIOTECA METROPOLITANA t7
BUCUSESTl
Fitiats "B. P. ltASoEU"
St.. Iiaian, Nr. 2, 5ector 3
lel./F ax: 320 08 76
ci nu aveau ,o teorie literarA" (Lanson. p. I 107 9i I189). Era un Sa rezumim: teoria face contrast cu praclica studiilor
(el politicos de a le semnala ci in opinia sa crau nille literare. adica critica si istoria literare, si ea analizeaza aceasu
impresioniSt; ti impos(ori, nu ttiau cc fdceau, le lipsea rigoirrea. practici, sau mai degmbi aceste practici, le descrie. facc
spiritul Stiintific. metoda. LansoD pretindea ci el are o leorie, explicite presupoziliile lor. inir-un cuvafll le critici (a critica
ceea e arate ca islo a literari !i teoria nu sunt incompatibilc. inseamna a separa. .l discrimina). Tea! _aL Ii g-Tl_!U!'plrla
ApeiLl la rcori. r,rspurdF in nroJ neceiJr unc; rnrcrlir aproximare o crili..i rr .titicii salr a meturcriticd (cum i se opuric
polemice, sau opozitionale (critice. in sensui elimologic al un uiTiirii64 mer. ilnfri u l;;?-vo?bi jte desp'rb rcesr Iimbrj. i.rr
cuvantului): el conlrazice, pune la indoi.rla practica cclorlalli- E limbii gramatica cc ii descrie funclionarea), o reflexivitate
util sA adiugdm aici un al treila tcrmeo pe langA cele de leorie $i lilerara (o predispoziric crilicS. o rdf-, orr.ioxrn.sr sau o
de prJclica. conlorm utilrzarir m:rr\rsls. drr nu nIlmni. n xccslur autorefereDtalirate): toale acestea sunt inlr-adevdr basituri
no(iuni: e tcrmcnul de i&olosic. lrrttc practi.i S; leorie ar fr lsociate cu modernitater. de la Baudelaire Si mai ales de la
Iocul ideologiei. O teorie ar spune ndcvirul despre o pmctica. ar Mrllarm6 incoace.
€iii;Eidndlfie posibilit6{ii existenlei srlc. pe cand o ideologic Sd excmplific:im de indata: am folosit o selie de termeni cire
nu ar face decet si legitimeze pintr-o minciuna.
aceasttr practicA neccsiti si fie ei in$i$i definiti, sau mai bine elaborati, pentru n
ar disimula conditiile sale de a li. Dupa Lanson. de altfel bine filce din ei concepte lnni solidc. pentru a atinge aceasii
privit de marxi$ti. rivalii sdi nu averu teorie deoarece nu rveau con$tiinl,i cririce cc insole$te leoriJ. - literatufi, apoi crilicai
decal ideologii. ndici idei preconccputc. litetit.i Si istoric litcftt,z7, inlre care teoria enuntd difercnle. Se
Astfel teori.r reacOoneaze impolfira pmcticilor plJ care le lisam literatura pentru capitolul urmitor $i sa le plivim rnai
considera a{eoreticc. sau antiteorcticc, Facend aceasta. ca lc indeaproape pe celelAlte doua.
translbrmd adcsea ir !ap; isplgilod. L Dson, carc. cu filologiil ;i
pozitivismul istoric. clcdea ce detinc o leorie solida. ruca
umaDismul traditional al adversarilo[ siri (oamenide cuhurA. ori 'feotie, (:riti( Li, iibtie
de gust. burghezi). Tllria,se opung_bqu1LriJis!-Mai rcccnt.
dupa inca o rotatie de spiralA. teoria literaturii s a ridicat irl P['n criticd literari inteleg un discurs despre operele litemre
acela$i timp imponiva pozitivisnllrlui din ;storia litcrilr:i cfle pune acccntul pe experienta lecturii. care dcscric.
(reprezentat de Lanson), ii a simp.rtici in critica lircrafi interp,eteazi. evalueazA sensul qi efeclul pe carc operele Ie au
(reprezentata de Faguet). cat Si impot[ivu combindrii irecverle xsupra (bunilor) cititori- dar Di$te cititori carc nu sunt neapiral
dintre cele doul (lnfai pozitivismul pcntru istoria textului. apoi rici savanli nici profesioni$ri. 9li!4-3.ry9@L jud""a;
umanismul pentru irterpretarea su). cum se inrampl:i ln .rcci ",
t,ru(id.J/.r prin (impltic rsau iniipaLier. prin idFrtr.-rfitarc 5i
filologi austeri carc. dupd un studiu minulios ale sursclor proiectie: locul sau ideal este salonul, iar un avatar al acestuia e
romanului lui Pr6vost. trec fird nici o retinerc la disculii de prcsa $i nu universiralca; forma sx prime e convercatia.
tejghea despre realitatea psihologich Si adevarul unxrn rl [ri Pliljslols_ljElclijllelcC.,pe de alta partc, un discu,s carc
Manon, ca $i cunr ca ar rai alatu de noi. o fati in carre 9i oasc. in\islA I\unrr fncrorilor e\reriori expcrjenld]aa(urii. l;-
t8
exemplu asupra conceperii sau transmiterii operelor, sau asupra
ahor elementc care in general nu I intereseaza pe nespecialist. ilr care sunt tgorii e-ca un obiect pe care ai ltrsat etic_@!q!u
ktoria literarh este disciplina academicA apiruta prelul ( Proust. p. 461). Te-6ii5r r-ea sa-cuToasca t-reEl. Ea nu
i;
cursul -tSllidecum nb\rrdctii. dodr pune rntrebilri. acele inlrebari de
secolului XIX. mai uunorcuu inilte p;rni sub numele de
filologie. s.hol rship, Wiss.xr.h,?y'. sau cercerare.
care istoricii $i criiicii dau Si ei tot timpll in rexrele
particulare, dar ale cat'or rAspunsuri le considerA ca de la sine
Uneori rlirica Sj isrorid lilc,?rc sunt opuse cx Un demers
int,'insec $i un demers extrinsec: critica se preocupi de text. inlelese. Teoria reaminte$te ci acesre chestiuni sunt
problematice. cA se pot soluliona in diverse feluri: e
illlil {s 99lt91t, l.anson spuneaiFluili iA-iaai-,sione rela(ivistd.
Iilcrari deindara ce piive;ii n rrcle aurct dlri pe coperai
Aarindata ce ii dai texrului rn minim contexr. Criaiin lfteiaA
eiiunla propozilii de ripul. ..A e mri f,umos decer 8 .. in limp ce
-islor;a
literarA afirmi ,,C deriva AiIl D'.. prjma .vizeazl o
evaluarc a textului. a doua o expl,Q4J9J itAestui
Teoria lircraturii cere ca presupozitiilc acesior afirmatii s, fie Am folosil pena acum cuvanlul ,rorie la singular, ca $ cum nu
fhcute explicitc. Ce anume numili Iileraturi? Care va sunt ar exis(a decit una. Or toati lumea a auzit vorbindu-se de /errrii
cri(eriile de valoate? lc va spune ea criticilor, pemru cil totul -]ileu&-,tqoria Domnului Cutare, teoria Doamnei Cutare. Ata
decurye tine inrre cititori care imparE$esc aceieagi nonne qi incat teoria. sau teoriile. ar fi mai degraba un fel de doctrine sau
care se inteleg cu jumati! de cuvinte; in caz contrar c,.itica dogme cridce, ori ideologii. Sunl tot a6lea teorii c6li teoreticieni,
(conversa(ia) devine rapid un dialog de sulzi. Nu cste vorba
aici la fel ca in domeniile in care expeirnentalea e greu pmcticabila.
de a reconcilia abordari diferiic. ci de a intelege de ce anume Teoria nu ar fi deci la fel ca algebra sau geomelria: profesorul de
sunt ele diferite. teorie i$i prcda Eoria, care ii permite, asemenea lui Lanson, si
pretinda cd ceilalli nu au una. Voi fi inuebat: Ca€ e teo a
. Ce atume numiti literaturi? Cum dali seami dc prcpricralFle
ei deosebite sau de valoarea ei deosebiu? le va spune tcoria dumneavoastrI? Voi respunde: Niciuna. Si tocmai asla sperie
istoricilor. Odati recunoscut laptul ce tcxtele lilerareiu trisituri lumea cel mai tare: ar prefera se tde care mi-e doctrina. credinta
distinclive. le lratezi cil pc ni$te documenle istorice cautandule carc trebui str fie insusitd pe duata acestei cer!. Fiti lini$titi,
cauzele factuaie: viata autorului. cadrul social
ii cultural.
intenliile ates(are, sursele. paradoxul sare in ochi imediat:
sau 9i mai nelini$titi. Nu am vreo credinta - acel proten\$ e
dincolo de credinF Si lege, e etemul avocat nl diavolului sau
incerci sA explici prin contexl un obiect cale tc jntereseaza diavol[l in persoanA: Forse tu non pensdri ch'io lijicofossil autn
ro\ m.rr penrru cir \c.pi .rce.tui conte\r
ti ii suprrviclure$le il face sA spunii Danle. ,,poate nu G gendeai ca sunt logician"
Tcoric prolesteaza intotde:runr contrr implrcilului. en c ca (1r,fernul, cantul XXVI, !. 122-123) - f'ard ds:trina, decet aceca a
musca la arat, acel proten,us (protestrD0 al vechii scolastici.
indoielii hiperbolice in lala olicdrui discurs despte litemtura.
Ea ccre socoieli, ti ntl i$i asumd pirerea l(i-hOU9U!L!,1[4
Teorit lite.aturii o v6d ca o atitudine analitici li aporetica, o
r911ri1. cel putin in ccea ce privcsre studiile lircrare,
,.o opi-.a ini(iere sceptice (critici), un punct de vederc meracritic ce

20
2t
inccdrca sa inreroghcle. s; diccure pre\upo,,ilirlc rururor dominantl a locului Si a momenlului. Teoria literara se
riI sens lars). un perpcruu: ..Ce !liu eul .
prdclicilor cririce
idcntifici de ilsemenea cu formalismul. inca de Ia formali$tii
E\i.ta dcsigur leorii nrrti(ulare. opuse. divcrgcnre. ffti de Ia inceputul secolului XX. Drarca(i intf-adevir de
conflrcluele - domenrul e. cum /icexm. polemic . dlr
nri vurn marxism. Cum o rcamintea de Man. Ieoria litemr:i apare atunci
adem Ia una sau alt.r d;n leorir. ci vom reflecra in nrod
anuliric \i cend abo arer lextelor nu mai e fondalA pe coDsiderente non
sceflrc asxpra lilerarurii. rsLrpI, studiilor tircrire. idic,
asuprr lingvislice. dc exemplu istorice sau esteticc. cand obiectrl
oricamr di\cUrs criric. istoric. leorel;c _ despre lrreraruri. Vom
discutiei nu mai e sensul sau yaloarea. ci modalitalile de
incerca sE ne degteptem. Teoria literaturii e o initiere
in producere r sensului sau a valorii (de Man. p. 7). Aceste doua
;irea nrir;rii1ii. ..Tn ,rr.rr,.r i., ,1,, iiirrii tircr:Lr.a,. scriiL J uticn desclieri alc ieoriei lilerare (critici r idcologiei, analize
Gln[6, toate civiinlelc cillc cornundi categorii sunt ni$te lingvis!ic:i) sc intircsc una pe ilta, deoarece crilica ideologiei e
capcrnc" (Gracq, p. 17,1).
o deDuDfure a iluzjei Iingvistice (a ideii ci limba ti literatuE
sunl dc lu sine intelese): teoia lliterari expunc codul ti convefltia
'l'eoiq 1iterdturii acolo unde a-teoia postula natura.
_tolt leoti? titenrci
Din nclcricirc- :rceasla distirctie (teoie a lilcr?turii rer.rxs
O ultimd mica dis(inclie pretiminad: am vorbit in uhimelc teorie litcraft). clafi in eng,ezi de exemplu. a fost obliterati iD
paragftfe de tuotie o literutuii. Iiancez?l: canca lui Wellek Si Warren. frcor! of liteftnute, n
$i n! de teotie literur,i. AcelrstA fosr hdrsa - terziu. cum ziccam - sub litl\tl In Thlorie
disrinche ate vreo Feninenle? De cxemplu pe modelul
c(,lci liierair.' itl 1971. pe cind antologia formaliltilor rusi de
drnlre rslone a lirerlturii ii rstorie liter:rr,] (.inreza rrrrtr.r
,,, ribtou rl lrrer rrii in opozine cU Jrsciflin Tzvetxn Todorov lusese publical6 cativa ani inainle, la acela$i
:l.ll,rr..
iilolo5ica. cum c mfln.rrlul lui I rnson, l.\toi, n l trdtLtti edi!or. suh ritlul 'Ihioric de la Iifilmhft (1966). Trcbuie
ti-anceze, dl]l 1895, fau de R?fir/.i .1" istorie literafti 4 Fronl?i, corectal rcest chiasm pentru a mai putea piccPe ceva.
fondi,u iI l8q4 , ' Ilgt!-lg{U:ll Cunl s-a infeles deja, imprumut (cete ccva) de la ambele
in manuatu j rui W.. .,k 5i
w.r[en care noJirS rce\t ritlu in cngleza, llt,,.tn at tladilii. Dc la teo a literaturii: refleclia asupra Dotiunilor
Lu._r,n,rt
| 1q19,. es-le rl€S]Er{'iuslc,rsr !r-o ramura i Jonlcrtigtr.i gererale, pillcipiilor, criteriilorl de la teoria Iitera.d: critica
- aluli.i_&ener ale $icomprrarei ea deseDlearA-r;i.ifin *6,"
Ii, bunului sim! literar 9i referirea la IormitlisDl. Nu e vorba aiadar
caldililor Iireraturii, a-qiticij liErjr.e+i :Listorieiliten!:r_estc de a propunc rctete. Teoria nu esle metoda, lehrica. bucetiria.
cllllqlc.fl nclr sau mctacrilica. Din conlra. scop$l e acela de a deveni binuitot in privinta
19oj!4]j!gEiait!qi qoziliorata $i s€prezinta mai degrab,r tuturor rclclelor. de a le lAsa de-o panc prin refleclie. Deci
rr o critica .r ideologici. inclusiv cca a reonei liteirruni: ea c.ta intenlia meA nu e nicidecum de a facilita lucrurile, ci de a spori
clre spune c; rvem inrordcluna o teorjc \i ca J.rca ciu;g(m vigilent.l, indoiah, scepticismul, intr-un cuvent: sp;ritul critic
si
crcdem cA nu avem lrna e pentru cA depindem dc
teoria
s!!]!]}ic, J9qji!'e-o-scoalinircrJei-

2).
23
Lileratur| redisat la elerr@nele sole Rclormrlate ceva mai teoretic, primele patru titluri ar putea Ii
urmdtoarele: lit(rnritare. intet4ie. repreaantore. receptare.
Care nr fi marile notiuni pe care sI ne exercitAm sau sa ne f'cnrru ulrimele rrei - rril. irrorr.. taloarc - nu pare necesar sa
dislingem felul de exp mare al amatorilor de cel al
ascutim spiritul criric? Raporruriie dilue lelig !i
bunul siml
profesionistilor: unii
ti Si ceilalli recurg la acelea$i cuvinte.
iunl prjr frrcr lor (onfliclucle. As tl inc;r rocmJ dtcursul Pentru fiecarc din ?ntreb5ri a$ vrea sil arit varietatea dc
db\nfitdespre Iitcraffia;ptiirfaptul ca-i indicA UDte tcoriei. ne
permite cel mai bine si o punem la incercare. Numai ca oice ispunsuri posibile. nu atat mullimea celor care au fost date in
discurs despre Iiteratura, orice studiu literar poate Ii supus cursul isroriei, cat celc care ar putea 1l date azi: proiectul nu
celorva mari intrebiri de fond, adici unui examen al vircrzn o isrorie a criticii- nici un tablou al doctrinelor literare.
presupozi(iilor salc in cc prive$te un num6r redus de notiu[i Teoria literaturii estc o lectie de relalivism. nu de pluralism:
fundamentale. Orice discurs despre lilemtura ia pozitie, cct mai ultfcl spus. mai multe rSspunsuri sunt posibile, nu composibile.
adesea implicit, dar uneori explicit. iD mpol1 cu aceste intrebari, acceptabile. nu compatibile; in loc sA se adune intr-o viziunc
al circr ansamblu define$te o anurne idee despr.e literalurei totali Si mai complete. ele se exclud rcciprcc deoarece nu
numesc literalura. nu c.llificd drept litemr accla$i lucru; ele nu
Ce estc lirerrtr,m, i:ro in considemre diferite aspecte ale aceluiasi obiect ci obiecte
Carc este rclatia dinrre literaturi Si aulor? diferite. Vechi sau modem. sincronie sau diacronie. intrinsec
care csre rclti! dinrre Iilemlrr; li Ealnrrcl sJrr v\rrinsec: nu oricc e posibi' in rccla$i timp. in cercetcrca
C e esrrc rclaliudi rc lncdura!icirilorl litcrara, ,,mai mult inscamnl mai putin". astfel incat rebuie sd
C e enc rcl{i! dnue lircrarurr !i limblj.l
atcgem. De altfel. daca iubesc Iiteratura, am ales deja. Deciziile
Cend vorbesc desple o calte, enril in mod necesar anLrmite mele lilel.are 1in dc Dorme extlalitenre - etice, existen(iale -
ipoteze desprc aceste definilii. CiDci elemente suDt crrc domin; celelJlt( rsF(re d'e viptii melc.
indis|en.rbile nentru.r puteJ vorbi dc lirerrrr.Li un urr,2r. o Pe de alta parte, accstc $pte intrebiiri despre literaturd nu
cat1e,Di cifioi,nlimbd li $n riferent. sunr independente. Ele formeazd un sistem. Altfel splls.
'1, care a$ adiuga doue-ifrrebSri rispunsul pe care il dau la una din ele reslrange op_tiunile care
care nu se situea, cu
imi rimen deschise pentru a raspunde la celelalte: de exemplu.
adevirat la acela$i nivel $i care privesc tocmai istoria critic(
ce ipoteze emitem asupra schimbdrii, miScarii, evolutiei tilerare?
i daci pun accentul pe lolul autorului, e dc prcsupus c5 nu i acord
sau pe de altA parler cum intelegem traditia, atal sub aspectul ei aceeaii imporlanla limbiii dacd insist pe literaritate, voi
diDamic (isto,j.r) cit Drinimiza rolul citiloruluil daci subliniez determinarea istorica,
$i sub cel static (valoatea)?
Aceste lapte ?ntrebiri desemneaza subiectele capitolelor voi dininua cont|ibulia geniului etc. Acesl ansamblu de aleged
ci$iimele liter.U ftt, (utorul,lwnea. (ititorul, stilul. isbrfu lt este solidar. De aceea orice intrebare poate constitui o intrare
salisllcitoare in sistemul lor, qi le ar mobiliza pe toate celelalte.
ry!9!I9L-,-eii6ra-E:iin adt iirTuri ceiirr-de -bnilfsimt. Una singura. de exemplu inlenfia, ar fi suficienta poa(e penlru a
deoarece locmai etema lupri dintre tcorie Si bunul simt ii dA un
sens teoriei. Oricine deschide o carte are aceste notiuni in nlinte. lc trata pe toate.

24 25
IaG $i motivul pentru care ordinea ani,lizrrii lol estc in fond Va lrebui se dczamorsam aceslc falsc perspective, accste
indiferenti: am pulea lrage o crfle la lntamplarc $i am urma conn-ad;ctii-capcanc. acestc paradoxuri fatllc care s,e$ie strrdiile
calea deschisd dc aceasta. Am ales sA Ie parcurg bazandu-Dri pe lilcrarc. si rezistanr dilemci intimidanre rcorie sau bun simt.
o icrarhie ce corespunde $i ea bunului sinrl, care. in ce prive$te tottl sau nimic. pentru ca adevArul este intoldeauna Lrndevil la
litemlura. se gAnde$te la ilutor inainle de cititor. $i 1a nr rerie miiloc.
inainte de manicra.
Toate locurilc teoriei \,or fi vizitare in acest fel, in afal.i poate
de gen (dcspre care va fi vorba pe scut referitor la receptarc).
dar numai pentru cd genul nu il fost o cauze cclcbd a tcoriei
literare in anii $aizeci. Gcnul e o generalitiltc. medierca cen mai
evidenti dintre opera inrli-iiidiiif Si-iiterarur[C. Fede-b-earre.
iiede alitlfiGite uni versaliitc.
ieo-ria sefere5lc d6.eviil€ile,
Aceasti listi are intrucalva acrul unci provociri. fiindci e
pur $i simplu cea a cosmarurilor teoriei lilerare, a morilor dc
vent impotrivA cirora accastir s-a istovit fiuriDd conceple
s;naroiise. FSri sup;rare I A numiira inrmicii reolier mi :c p.-rrc
cel mai bun, s;ngurul mijloc, in orice caz cel mai economic. de ,
o descrie cu fidclitate, de a-i retrasa pasii. de a i sublinia
energia. de a-i da viari, la lel cum r6mane indispcnsabil. dupi
mai mull de uo vcac. se descrii arta modema prin convenliilc pe
care ea le-a negat,
In fine, e posibil sa fim adu$i la concluzia c:i acest ,.cAmp
literar". in ciuda difercrtelor d(r pozilii $i de opinii adcsea
exace$ate. dincolo de certurile intermin bile cntc il anim!. se
bazeaze pe un ansamblu de presupuneri ti de credinle
imp6rti$iie de toau lumea. Pierre Bourdieu considera ca:

Uririle de pozi(ie dup.. anei ii lnefutlrii 1...1 sc o.ganizxu, nr


cupluri de opozilii, adcsea mollcnrrc de la un trecur !l polcnricii. i,
cohcepule ca antinomii de neilcpasit. cr alternarive absoLule. i^n
termcni de tourl saD nimic, crrc strudurcda gandircr. dlr o ri iochid
inri'oserie dc fahe dilemc (Boudicu. p 2721

l6
o
J
Studiile lilcrrrc \,(ntljsc despre litcraturi fir toate l'elurilc.
Totu$i. am puleu sir c?idcrn de acord asupm unui fapl: iD firl.r
o can.ui studiu lilcr0r, oricrre ar 1i irtentia sa, prima intrcbarc dc
mrn.rri rcollc cc lrrl,lrir' fu\:r .\re cer a delinitici pe c.rre:r.-'srr
o di (sau nu) despre obiectul sau, Gxtul litera.. Ce anumc lace
ca acest studiu sat lie litfnrl Sau cum definette el calhifilc
1ir?r?,? alc lcxtului /irlr?r? Intr un cuvanl. ce este penrnr cl.
explicit sru inrplicit. lircr.tura l
BiDe inlclcs. irce.rstil prinra intrcbare nu e independcnli dc
cele care urnrenza. Vom ccre socoteala pentru Sase alli tertrreni
sau no!iuni. ori. rnai c)iacl..rsup,a relatiei dinlre rextrl litcrar $i
accstc lase notiunii i,rrirrli.r. rcalitaer, recepnrca. littha.
isloti(;i )oloarct. Accslc Sase intrebari ar putca Ii deci
rcformulate ndiusindLFi fieciircia adjectivul /i/e,-or. c.lrc din
nellricirc le conrplicil nrxi mult ilr loc sd le simplificc:

Cc cste inrenti! lircurit?


Ce esrc rilitxLer LircLrrdl
Cc csl. receptaru! litcrrli?
Ce este limhu lirclr ll
Ce este isroan litcnral
Cc cstc valouea literari?

Or adjectivul Iitera,. ca ti substanlivul literot rd ntn\


folosite cel mai adesca ca $i cum nu ar pune nici o probleme. ca
$i cum lo t.i lumer rr fi dc :rcord. cn !i cum ar e\ista un consens
despre ce anume este lilcrar Si ce nu este. Aristotel obseNa deja.

3l
in puDctul de plecare al P.,rri.ii salc. ci nu exista un
tcrnren ficliunca plictisiloare, iat FitliLul?u ar fi lileratura amuzanti.
gencric pentru a desemna iD acela$i timp dialogurile socluticc, Putem ourc deprili aceasta clasificare comcrcial:i $i practicS?
textele in proze tiversulr ..A[ei care se folose$Ie Dunui de Aporia rezulti Gra indoiali din contradictia dintrc douii
limbajul in poza, sau de versuri [...] nu i s a dat p;ina acum un punclc dc vcdcrc posibile. $i la lel de legilime $i unul $i celilalt:
numc ' ( 1447a28 b9). Avenr numele li avem lucrul. Numclc uD puncl de \ederc co teiuol (isloric, psihologic. sociologic,
literuhiA es\e fare indoiali nou (dateaza dc la inceputul iDsritulional) si unul /errla/ (lingvistic). Literalura. sau studiul
secolului XIX; iJ,ainle litcrntufi- conform ctimologiei. erau litemr. stlnl intoldeauoa prinse ca intr-un sandrvich intre o
inscriptiile. scrierea. erudilia sau cunoa$terea lilerelor, cunl se abordare istorici in sens larg (textul vizut ca document), $i o
mai zice incA uneori: ,,str ai cflrte ). dar nu a rezolvat enigma, abordare linSvistici (extul vdzut ca lapt de limbi, literaura ca
cum o dovede$te existenla il numeroase texle irtilulale Ce ?sl? i,rr; r lInbJjului,. cJre sunl ireconcrli:rhile. in rnii raizcci. o
.urdl (Tolstoi, I89E), ,,Co cste poezia?" (Jakobson. 1933-1934), noui ceafti a anticilor cu modernii a t,ezil vechiul rdzboi de
Ce este literatura? (Charlcs du Bos. 1938i Jcan_Paul Sal1l€. rJIrc( irrrc fuliTJnii rne: ,1efiri1ir .rrt,r',,, pi cei .-ri rrrrei
1947)l Barthes renunlase chiar la o definilie pentru a se mullumi delinilii l,rkr?e a literuturii, llecare diD cle acceptabili dar
cu aceasE butada: .,Lileratura este ceea ce se pledi. aret $i llimic amendoui limilale. Gene1te, care considerd ,.idioat6" intrebarea
mai muk" (Barthes, 1971, p. 170). Era o frumoasa lau(olo8ie. .,Cc c litcrltura?" - li e inlr adevar prost puse -, a sugemt (oluli
Dar putem spune $i allceva dccat ,,literatura e lileralura". adicii si drstingcllr tloud regimllrr lrtcrarc comnlementare. un regim
.?rrrirxrir,. garantat de convenlii. dcci inchis - un soner. un
,,literatura e ceea ce se numeste aici $i acum literatura"?
roman apa(in dc drcpt literaturii. chiar dacA nimeni nu le mai
Filosoful Nelson Goodman (1977) propunea sd inlocuim
citeste -. $i un rcgiff, conliliotlal. deci deschis, care line de o
intrcbarea ,,Ce este artal" (What is art?) prin intrcbare{ .,Cand
apreciere rovocabild : includerea iD lilcroturd a Cugetiltilor
cslc arti?" (M1et lr .r'l?). Nu ar trebui oar€ sl Plocedam la fel
pascalienlj sru a y,rililrdr.el lui Micllelet se va face in functe de
$i cu lileratura? ID definitiv existd destule limbi in carc lermenul
lao L l. llr.
inJi'iri iide epucifccnctte.
liteDrurn e inhaductibil. in carc nu exis6 un cuvani echivalent.
Sa descrieD literatura pe rADd din puoctul de vedere al
Cc este acest concept, accaste caleSoaie. acest obiecfJ Care
rrrzrrslai 5i al dtp nLlerii. apoi dii ccl rl funcliei Si fo rci.
este,diferen.ta sa specifica"? Clare e natura sa? Carc e lunctia ^1
apoi din ccl al fonei conlinululri { al forutei e\prcsiei. Si
sa? Care e extensia sa? Care e cuprinderea sa? E necesar si
avansam prin divizare, ulmind meloda familiara a dihotomiei
definim lileratura pntru a dcfini studiile literare. insa nu revinc
phtonice. drr lirii si ne faccm prea multe iluzii desprc sorlii de
orice definitie a liternlurii la enunlul unei norme extraliterare?
izbendr. Dat 6ind ci intrebarea ,.Cc D lilerotura? 'este insolubila
in librariile britanice, g;sim pe de o parte raionul Literaluri $i in cccilst:i lormar. acesl prim capitol al ciirlii va fi cel mai scurt,
pe de aha raionul Ficliune, pe dc o parte cA(ile pentru $coali Si
irr lo re celclalte capirolele vor continua ci(tarca unei definilii
pe de alta cele pentru divetisment, ca $i, c\)m Li(ratuft! at fi
sltislarciitourc a literaturii.

32 33
Exre sie litefttutii (Geneuc. 1979: Conbe). PAni atunci. lilcritura in sens strict
(ara poltica). insemna versLrl. Dar o dcplas:rre capitali a avul
in sensul ccl nrai larg, literatum c tot ccea ce se imprim'l (slu loc in cursul secolului XIX. in timp ce aceste doui mari Senuri.
chiar scric). loate carlile ce se gitscsc intr-o biblioteci (inclusi! narirtiunea li dramr. ilhandonau tot mai des vercul peDl,u a
ceea ce numinr lilcraturi orala. de acun consemnali)' AceastA rdopta proza. $i cureDd, sub numclc de poezie nu mai a mai fosl
acceptic corcsPuDde notiunii clasice de,'bellesletlrcs", care cuDoscut decat, ironie a istorici, genul pe care Aristotel il
cuprindeau tot coet ce puteau sar producA retorica Si poet)cil nu cxcludea din poeticA. xnume poezia lirici. ce i$i lua revan;a Si
doar frctiunea dar si istoia. filosotia. $tiinta, ba chiar $i toati devenea sinonimi cu intreaga poezie. Din acel moment
elocinta. f)ar cotlsidera[A in acesl scns. ca echivalente a culturii' literatura a inceput sn insemne ro nnl. teatul i poe.ie,
in sensut pe carc acest cuvant l-a ltlat inccpand cu secolul XIX rcluAnd lrixda postrrisloteliciana a genurilor cpic. dramatic $i
literatura iti pierde ,,specificita(ea": ii e refuzati clrlittllea sa liric. illsa primele doul se idcntificau de rcum cu proza. li doilr
propriu-zis lilcrari. Pe de alta partc filologja secolului XIX 'rve'r al treilea cu versul, pinil cADd veNul libcr $i poemul in proztr nu
intr-adevir amhitia de a fi studiul iDlrcgii culturi. pentnr carc dizolvat 5i mai mult vechiul sislem al genurilor.
lileratura. in scnsul cel mai rcstlins' el.a marturia ced mili Sensul moder'n al lileraturii (roman. teatrfi $i poezie) este
accesibili. in usambl l organic constituit, conform fllologiei, insepnrabil de romlntistn. adicA de afirnurca relativitalii istorice
de limba. lilcmluri $i cultu6, unilate identillcata cu spiritul unci $i geografice a gustului, in opozitie cu docrrina clasica c
naliuni. sau al unci rase. in sens filologic. nu biologic al eternitdtii ti universalitdtii canonului estelic. Resransd la proza
temenului, lilel.iltura trona in centrir' iar studiul litenrludi cla romanesci $i dmmatica. $i la poezia liricl. litemtura e pe e:rl(A
calea fegal?i sprc inlelegerea unei Daliuni' pe care gcniilc nu prrte ronccpula in r(lirli'r .3 cu nJliuDer:i cu isloriJ ei.
doal ci o pcrcepuseli nai clar, dar ciircia ii ii fAuiseri sPiritul' l-iter-atula.sau ,nai dognbi litemturile, sunl inainte de toatc
in sens rcstrins. litemiura (fionticra dintre literut $i non nxlionale.
literar) variazl considerabil in aunclie de cpoci li de culnrri' ir sens qi mai lostiins: Iiteratura e constituite din marii
Separati sau cxlrnsi din,.belles_leltrcs"' literatura occidcntali, scriilori. Notiunea e tor romantici: ThoDras Carlyle vedea in ci
in acceplia modcmi. apare in sccolul XIX. odatd cu pribu$irea croii lumii rnodemc. in canonul clasic ea vorba de opere modcl.
sistemului lradilional al genurilor poetice. perp€tuat inci de la dcsrinate imiralrii in mod fecund: panreonul modern e constitui(
Aristofe!. Pentru accsta. arta poetica - ana acelui lrcru liri dir scriiiori care sunl cea n1ai buDa inlrupare a spiritului
nume pe carc il descria in Poztir:d - cuprindea in esenfl geDul r)l(iunii. Se trece asltel de la o defiritic r litcrlturii din punct dc
epic Ei genul dfinnatic, exclJzilld insi genul liric. cxrc nu cra vcdcre al sciitoril()I (operele de imitat) h o defini(ie a literrLurii
liciiv sau imiL tiv. deoarece poctul se exprima pe sinc l'r din punctul de vedere al profcsorilor (ormenii demni de
persoana intei. drept care a lbst considert multi vreme rrn 8eI) dnrimtie)- Anunrile ronranc. drame sAu poeme aparlin Iiteratu'ii
minor. Epopcec ti draria conslituiau inc6 marile gcnuri ale pcnlru cA au fosl scrise de mari scriilori. cu urm;torul corolar
varstei clasicc. adica naratiunea Si rcprezentarea. sau celc doui irrnic: tot ceea ce c scris de mari scriitori apar{ine literaturii,
moduri maioflr ille poeziei. inteleasli ca fic(iune sau imitnlic irrcltlsiv corespondenl:t 9i listele dc cumpirAtui de cirrc sc

34 35
intereseaza pr'ofeso i. Alii tautologie: l;teratura c lor ceea ce care ru.liona ca un slrucluralist in afticolul sAu despre ,,Trad;1ic $i
scriu sciitorii. 1|lent individual" (1919), un nou scriiror ristoami ror peisajul
Voi rcveDi in ultimul cnp;tol asup.a valorii sau ierarhiei literalurii- ansamblul sislemului, iemrhiile Si filialiile sale:
literare, asupra canonului ca patrjmoniu al unei natiuni. Si
rcnarc6m penlru moment doar acest paradox: caDonul e cornpus MonumcDlele cxistente ft.mcDzi inrre elc o o.dine idcal, ..r€ e
modiUcati de inrLodu.c.ea noij (cu adeviral noii) opcre dc afi printre
dirtr-un ansamblu de opere aprcciate iD acelali limp pentru clc. Ordinea exrsrenti csre completi inaiire de aparilia noii operti
unicitatea formei lor rldr {r' pentru universalitatea (cel putin Ia pe. .r ordinc! si persisrc dup, inLervcrti! noutirii, ansambtul
scard nationala, continutului lor; marca opera are simultan ordinii cxislcnte n'ebuic si Ie xlrc!at, chiar iipurin] a(ttl rclaliite,
prcportiile, valo.ilc tuturor operclorde a ain Iaporr cu ansamblulsunL
reputalia de a fi unic6 !i univercali. Citeriul 0omantic) al LexlusraLe (El'or. p 38)
relativitilii islorice este coDtr-acaml imediat de voin!a de unitare
naionali. De unde $i butada ironicd a lui Bathes: ,,Literatura Tradifia lirerarl este sistemul sincronjc al textelor litenre,
este ceea ce se predaf', o varial;e asupra falsei etimologii .r\rem merer ln mis.Jri. ce .e reL ompune p6 rni.r-a ce lpJr
consacrali de obilnuinle: ,.Clasicii sunt ceca ce se cileSte in rrditiei
operele Doi. Fiecare oper'i nouir provoacd o rcaranjare lt
ca totalitate (Si modifici in acelagi timp sensul !i valoarea
Bine inleles, a identifica Litemtuu cu valoarea I;terard (ma1ii fiecarei opl),e cc apartiDe traditiei).
scriitori) inseamni iD acela$i timp (in fapt Si in principiu) sA DupA ce s a resh-aDs in secolul XIX. litemtura a recucerit
ncgi \ alorrea (elorlrlre romJne. JrJmc qi pocme. )r r .e s mri aslfel in secolul XX o pafte din reriroriilc pierdure: alituri ds
general al altor gcnuri de vemuri $i proza. Orice judecata dc ronran, dmma ti poczia 1iric,, poernul in prozl Si a ca$tigar t;tlul
valoare se bazeaze pe constatarea unci excluderi. A spune ce un de noblete, autobiografia $i Dotele de cildtorie au fost
anume text este lilerar inseamna intotdeauna a subintelcge ci un confirnate, $i aia mai departe. Sub erichera de pffoliter.nlu-ii att
anurne altul nu e Litemr. ingustarea jnstilutionali a literaturii in lost asimilate $i cirtile penlrLr copii. romanul politist, benzile
secolul XIX ignori faptul ci. penlru cel ce citelte, ceea ce desenate. in pragul secolului XXI, literutura a devenit din nou
citette este intotdeauna literaturi, fie ce e Prous1 sau un foto aproapc Ia fel de liberald ca $i ,,literele" de dinainre de
romrn, $i neglijeazi complexitatea njvclurilor literatu i (cum profesionalizarca societalii.
existA $i niveluri ale limbii) intFo societatc. Literatura, in sens Termcnul literuture are deci o intirdere mai muh sau n1ai
rcsrans, ar Ii doar literalura savantS, nu $i literatura popLtlarn ( pulin vasti in Iunclie de autor. de la clasicii $colari paDi la
deci acea Flction din librAriile britarice). be0zilc desenate. iar dilalalca sa contemporana este greu de
Pe de alE parle canonul marilor scriitori nu e nici el stcbil, ci jusdfical. Citedul valoric care include in ea cutare tcxt. deci
cunoatle inffAri (gi iegiri): poezia baroci, Sadc, Lau1r6amon1, care il Si exclude pe cutare altul, nu cste ir sire lire,?l, nici
romancie i secolului XVIII sunt bune exemple de rcdescoperiri teoretic, c; etic, social $i ideologic, in orice oaz exn'a-li1e,ar. Se
care au modificat felL cum definim litemtura. Dupn T.S. Eliot. poate tolufi defini litentum in mod Iitcrar?

36 3,1
Aqti nd! Rto Ii teruturii : Jiotctia lirernr;i (poate nu nnntai din aceasra. dar in principal din
:rceasta). o cunoa$(ere pc care singuri (sau aproipe singurl)
Sa coDlinuam. asemenea lui Platon, proccdand p D cxperienta literare nc-o procuri. Ne-am mai ind,Agosti oarc daca
dihotomic, Si sd dist;ngem fuvli si fomla pr;n accste doui nu am 1i citit niciodata o poveste de dmgosle, daciL Diciodaa nu
inh€birii Cc face lileratura? Si care e lrasatura sa distirrctivl? nc-rr fi fost povesti!a una? Romanul european, cu plrcddere, a
Deilniliile literaturii prin functir sa par relativ stxbile. lie cd ciirui glorie a coincis cu cxpansiunea capitalismulu. propune.
aceaslA functie e iflteleasi ca ;ndividuah sau sociald. privali sau inc:i de la Cervantes. o iDvdtare a individului burghez. Nu am
publici. Aristotel vorbea de k.rrhrririr, purSalie sau purificare a putca oare afirma cal modelul individului apirul li sfer$itul
emotiilor cum sunr teama sau mila (1,149b28). Notiuner e greu Evului Mediu este chiar cititorul traserdu-ii drumul prin carle,
de circumscris, dar ea privc$te o experienti dcosebili ;r Si a?i dezvoltarer lectrr'ii I fosr modalitatea dc dobendire a
pasiuDilor legala de atta poetictr. Arislotel situa de altfel subiectivi6!ii modcrne? Individul este un citilor solitar. uD
pl5cerea de a invdla la oriBinea aflei poetice (1448b13)r a insrui intcrpret al semnelor. un vintrlor sau un ghicitor. am putea zicc,
sau a pltrcca (poderse d t (lelect e), sau a;nskui plncend, vor irnprcuni cu Carlo Cinzbul3. care a idenlil'icat, alirturi de
fi cele doui finalitati, sau dubla finalitatc, pe care ii Homliu i o dcduclia logico mrtematica, acest model altenrativ al
va recunoa$te poeziei, califtcall de dulce el tile (Ars poelica,v. cunolsterii cu vaniloarc (descifraret semnelor din trecut) Si
333 ri 343). ghicitLrl (descifrarer semnclor din viitor).
Este dcfinilia umanista cea mai l! indemenA r literaturii. ca o ..Ficcare om poarli fonna inlreagi a condilici umane". scrie
cunoagerlr specialA, diferiti de cunoatterea filosofic:l sau M(,Itnicne in c.rner lll r }]v,,,,'ila,'. E\pcrientr sr. a>a cunr ne
$tiirrlillc:i. Dar cc este rceasta cunoa$rcre literura. aceasd plxcc sa o retrasam, pare cxcmplari in pivinla a ceea cc numim
cunoaSterc pc care numai Iilcratura i-o dd omuluil DupA cunoaitcrea lilerari. Dupil ce a crezut in adevirul c:irtilor, dup,
Arislolel, Horaliu ti toata lradili{ chsicd, aceasta cunouslere are cLM-a indoil piini intracolo incet a negal pmcric
drept obiect cecrr ce este general, probabil sau verosimil. doxa. individualitatea, el parc tl fi reu$it sA regiscascil in el insusi
scntinlel. )i mJ\imele cJre permit inleleSercr Si orgrnizrrea totalitrlea Omului. la capitul unui pxrcurs dialectic.
comportamcntului urnan ii a viclii sociale. DupA viziunea Subieclivilatea modcrna s-a dezvoltat favoriziltir fiilrd de
romanlica, aceasti cunoa$tere vizeazA mai degraba ceea ce estc cxpeienla literarA. iar' cititorul esie modelul omului Iiber.
individnal 9i singular. Continuitatea rimine inse profunda, de la TraversAnd akerilatea. cl atingc universalul: in experienta
Paolo $i Frunccsca, in Di,hn Cot edie. care se ind,Igostesc cilitorului. ,.frontiera enlui individual. in carc era un om ca
unul de celiilalt citind impreun{ romanele Mcsei rolunde, pirrA ccilalfi. a cizut" (Proust)..,eu este un altul" (Rimbaud). sau
la Don Quicholte, care pune in fipu romanele cavalcrc$ti, $i la ,.sunl de acum impersorrrl" (Mallalrn6).
doamna Ilovary, intoxicatd de romanele sentimentale pc cale le lline inleles. aceasti coDceptie umanista tl cunoa$teii literare
devoreazii. Aceste opere deliberat parodice dovedesc Iunc!ia de I fost denlrntatd. pentru idcalismul siu. ca viziune asupra lumii a
inveF.c sortiti literaturii. Dupi modelul umanist, cxista o unci clase anume. I-cgatir de privatizarea scenci lecturii dupi
cunoa erc a lumii Si a oamenilor care nc vin din exprienta fi compromis odatd cu valorile c;rora
nn$tcrc.r tiparului. ea s-ar

38 39
le era in acelali timp cauzi ti conseciDF, in pimul rand poliric, atribuind Iiteralurii o perspicacitate poliiici $i social6
indi!idul burghez. Acesta e mai ales repro$ul marxisr, care leagi care le lipsea tuturor ce,o alte practici.
litentuE de ideolog;e. Literatlrra serve$te la producerea uDui Din punctul de vedere al funcliei. ajuDgem din nou la o
consens social; ea irsole$te. apo; inlocuie$le. religia ca opiu al aporie: litemtura poale fi in acord cu socieralea. drr $i in
popoarelor. Literatii, in deosebi Malthew Amold in Anglia dezacord; ca poate unna migcarca dar o poate $i precede.
victoriand, prjn lucrarea sa fondaloare, Ctltltrc ot Atnrch! Ciutarea literaturii in directia ;nstitutionalizirii sfarlesrc inrr uD
(1869), dar $i Ferdinand BruDeti6rc si Lanson in Franla, au putul relalivisnl socio-istoric ce mo$tene$re romantismul. Dezvoltand
sA reia pe cont propriu acest punct dc vedele la sfer$itul dihotomia. privind acum in d;rectia formei, a constanlelor. a
secolului Xlx, estimADd di timpul lor sosise: dupit decadenla universaliilor, ciunDd o definitie folrnalA dup6 defiDitia
religiei $i inaintea apoteozei $iiintei, in timpul interregnului, functionali a litenturii, revenim la anrici $i la clasici, rreccm
lileratum era cea care, fie ;i provizoriu, $i gmlie studiilor astfel de la teoria litcraturii la teoria literarA, in sensul in care le-
literare, trcbuia si procure o morali sociald. intr-o lume tot mai am distins mai sus.
maleialisd sau anarhisti, literulula apirea ca ullimul scut
impotiiva barbariei, punctul fix al smr;itului de secol: regisirn
aici, din punct dc vederc al func(iei, definilia canonicd a Cup rinde rel li terdu ri i : lonttu con tiutltt i
literaturii.
Dar dacd litemtura poate fi v:izuti ca o contribulie le Din antichitate paDi la mijlocul secolului XVllI, lireratum
ideologia donlinaDti, ,,apantul ideologic de stat" sau chiar $tiu ci e anacrcnic sa lolosim acest cuvanl, dar sA ne prefacenl
propaganda, putem insisla in sens invers $i pe funclia sa cd a1 desemDa obiectul artei poetice, a fost in genenl deliniti
subvcrsivd, mai alcs dc la mijlocul secolului XIX, ti moda ca o imitare sau reprezentare 0rnrrris) a actiunilor umane prln
figurii atistului blestemet. E greu sa ii identifici pe Beudelaire, limbaj. ln ilceasta calitate ea constituie o fabula sau o poveste
Rimbaud sau Lautrdamont ca pc nistc complici ai ordinii (,1y111a.\). Cel doi lemeni (r?i/,r?sir
{i ,r_r,rrr.!) figureaz6 pe
stabilite. Literatura confirmi un consens, dar ea produce fi pima pagina a Poeticii lli Aristolel ti fac dir literarura o
disensiune, noutale, rupturd. in conformitate cu modelul militar liclirx?, traducere a lui ,,lrierir adoplatd uneori, de exemplLr de
a1 avangardei. ea preceda milczrea. lumiDeazi poporul. Este K;ite H.rmburger Si Genette, sau o minciuni, nici adeverata nici
vorba de cuplul imila1iei ;i al jnovatici, al anticilor $i al falsd. ci vercsinrilii un fel de a,.minti-adevarat", cum zicea
modernilor. asupra caruia vom reveni, Lileratua ar precede Aragon. .,Poetul. scria A stotel, rrebuie sA fi poet de pove$ri
asdel celelalte cunoa$teri $i pract;ci: mxrii scriitori au vdzut mai degraba decat de nretri (versuri). deoarece darorid ,7ifleris-
inaintea celorlalfi (erau ,,vizionari"), mai ales inaintea ului este el poet. ;ar ceee ce reprezinr5 sau intitl Otin)eisthai)
ijlosofllor, incono mergea lumea: .Iumea va sf r$i" anunla suDt actiuni" (1451b27).
Baudelairc in Fr6i?r, la inceputul varstei progresului, iar lumea in numele acestei defin;tii a poeziei prir flcliune, Aristotel
intr-adevar nu a incelat de atunci sd se mai sfarseasc lmaginea c^.1uJei, or locric; nu JoJr poe,,ix Jidacrici iru urrri.a. ci )i
vizionarului a fost revaloizrti ir secolul XX intFun sens poezia lidci. care pune ir sceni eul poetului, $i Du retinea decAt

40 ,ll
genurile epic (narativ) li tragic (dramatic). Genette vorbcr de o accentul pe fruDos, conceput dc acum. de excDrplu in C,.iri(r
..poulica ( n',//i1r.,/i7 sru rottstitlti\ttt.i. ..in vprsiurer str l:ttlliti; J ihl,ti,"tt 7rr)r:r lui Krnr )i inlr:JilrI rornrnlici.
tenratic?1". Conform accslei poetici, ,,ceu mai sigura cale pentru .J r\judrFl. sioprrl ,n sine l)in Jcel rnomcnl. :,rtr,i jircrJrurx
ca poczia sa evite riscul dizolvarii in folosire.r obiinuitl fl limbii ru mai rr.mir rlpc.tt tr cle in.ele. in opozirie cu lirnb.rjut obrrnuir.
cste ca ca si se faca opcri de ani, cste lictiunca narativa sau c,rrc e ulrlrlrr !r inslrumeDrrl. litercturr iti giseyte. sc ziet,.
dranratic," (Genette. 1991. p. 16 $i l8). Calificativul dc r/,irrli( scopul in er insisi in confornirare at frti,t- tic ttr tangut
mi sc pare de ev;lat irici. deoarcce nu cxish reme (coDlinuluri) y',a,1,nirr..rrc rnollene)tc Jccr\ti concepttc.
litetrrur, e pur: 1t
consliruliv lilerarc: ceen cc au in vederc Aristotel $i Gcnctle este ' ntllL.lolo:rrr..r e.tpri( i :r tinrhrilllIi \cr:\'.
sta tul ontologic, snu pragmatic, constitutiv al conlinuluilor Versantll] romaDric ll acestci idei a fost mullil vreme cel mai
lilerare: estc a$dar lictiunca ca model $i concept, nu ca temd pus in valoarc. separend literarura de viatA, considerind
(sau ca vid, nu ca plin), iar Genettc o numeite dc altfel Iilemlura ca o mantuire (rlscumparare) a vietii sau. dc la
rtcliontlituttc mai dcgrabi decet ficliune- Rcferindu-m6 la sfir\rtul \((oluhri XlX. c:r srngurr expcricnri.ltrre tici a
distinctiile lingvislului Louis Hjelmslcv i)tre s bsta ld a absolulului {,i .r neantului. Accas(A !.adiiie post romanlicil
$i
cotlli fitl|i (ideilc). /bnnii a cot4inutului (org Dizurea accrsti conccpfie a lilelnturii ct mantuire sunt inci manilestc la
semniliortilor), subnutli a e.,rprcrii,; (suneiele) $i lb dt a Prousl. cnre tfirmi in 7lrrn,/ zgrisi, cA
,,adeviratu viatd, viata
e-rPr.,_i?i (organizarer senmificantilor). aS zice ci. pentru rn ,li,)ir tcdcsLof( tl] tr litnpc/ili. iingLrrJ vi.rr;:r>rd.rr p,r
poetica clasica. lilerdtura c c,lracterizad prin fictiune ca formi a Jeplin trairii. rste Iitcrxlurr" {proust. p.474), sxu ta Srnr(.
conlinutului, adici in calitatc de concept sau model- inJi|lre de rirbor. li;nd urr retrctl di iazz it
Dar cste oare vorba de o deliti.lie sa]u doar de o prcpriet.te a Roquentin I sfAr$i1ul G,"/ii. Forma _rnetafora, "rtte;zd frc
,,inclcle
Iiteraturii? in secolul XlX, pe m6surir ce poezia liricl. dcsi neccsa|e alc unui stil frunlos", la proust (i,l.l. p. 46g) _ pernli(
ignontii de tradilia a stotelicianA, a inccput sar ocupe centrul si er.rdrzi Jin_rc"uy.r tUrn.r..a crple/i ..pLrlin rirnp i; sr. (
poeziei $i a sfnrgit prin a o reprezcnta in totalitate. aceasta purJ fir'rir.. n. -li t)
definilie uana sa cedezc. Ficliunea. ca un concept vid. nu mai Dar accaslii idee are 9i un itspecr formalist, mai familiar in
era o condi(ie necesad Si suficienG a literaturii (vom reveni ziua de izi. scparAnd limb.rjut lirerar de limbajut obi$nuil. sau
asupru aceslora in delaliu il] capitolul 3 in legdtura cu rrl,xeri.t . nIulrri/inJ folu\ircJ lilcf.rri ir lirnba_ rlrri corrun. Orrce.,crnrr,
ul), chiar daca opinia curentA contiDuA nciDdoielnjc s:r vadA in ur:." liml,..i c,t. ir rnoJ Lrtll rrrn p!re-la )i obsrJcot. Uliliz.rrc
mod global litcratum ca lictiune. obisDUira r lintbi!iului ctuta si sc faca uitate deindiLti
ce acesta c
u/il {u5re lrrll/irir irnperccptibilr. in timp cL, uliliz]rer literrrii
r)r cullrvi pronrii op.rcrlxle {limbajul cste intran,ziti\,
Cuprit erea litektttttii: ./o tta e\presici percetlibrl). Sunl r,urnero.rse felu le Je r redr acc$la
polarit.rte. Limbujut obignuit csle,nai denolariv,
limbajul Iitcrur
incepind cu mijlocul secolului XVlll, o altA defiritie a este mai conolati! (ambiguu. expresiv, locvacc. autofelercDtinl)i
litemturii a fost din ce in ce mai mult opusa ficliunii. puniind ..Elc sernni(ici, rnni mutr d<(.il spun.. considcrr dciJ
MonrxiEn,j

42 43
dcsprc cuvintele poetice. LimbAjul obignuit este mai dezordonal. scnsul de criiici a criticii. $i teoria Iiterara, in sensul dc
limbajul lilerar estc mai sistematic (organizat, cocrcnt, dens. Ibflnalism, par sa se int;ilneascl in acest concept, carc cra de
complex). Utilizarea obitnuili a limbajului este refercnliala ti asenlcnca tactic l; polemic. Fomuli$tii incercau, gralie acesruia.
pragmalic[, folosirea sr litcrofi este imaginari $i esletici. sa dcn studiului literar aulonomic - mai ales fatd de istoricism
Si
Lilclalura exploateaze proprielilile mcdiului lingvistic fdrA un de psihologia vulgafi aplicate literaruii - prin dcfinirca
scop practici astfel se declin:i dellnilia formalisti a lileraturii. specifice a obiecrului siu. Ei se opuDeau fiti$ definirii lileralurji
Dc la romantism la Mallarm6. literatum. cum o rezuma ca doc(ment. sau dcfini i ei prin funclia de reprezentarc (a
Foucault, ,,se inchide inlr-o intranzitivitate radicali', ea .dcvine realului) sau de expr;mare (a aurorului), dar puneau accentul pe
purd fi simpl6 afirmare a unui limbaj care nu are drept lege aspectele coDsiderate specilic literare ale operei lilerare, Si
dccet afirmlrea [...] existcn(ei sale abrupte; nu-i mai rtrmine distingeau astfel limbajul literar de limbajut non literar sau
decat si se incovoaie intr-o perpetua intoarccre la sine, cn $i obiSnuit. Limbajul literar esle motivat ($i nearbitrar), autolelic
cum d;scursul siru n-ar pu(ci avea drept continut dccel a-;i ($iDon linear), autoreferential ($i non utilitar).
spune propia folm5" (Foucnult, p.313). In al slu.,Curs de
(' rc este ins6 aceastii proprietate - aceasti esenli ce flco
poclici", Val6ry trigea coDcluzia cA ..Lileratttu (sl!. li lilcrarc rnumite texte? Forruli$tii, urmandu I pe Viklor
poata fi ohcet:a decdt rot .lcl ttu extcnsie si qlicot( ntiuutitot 'tu Shklo\rski in ..Arla ca procedeu ' ( l9l7), au prcpus drepl crirciu
proprictdli tle lnnbqjnlui" (Yal6ry. p. 1440). Iati. in accaslii al litcrarheti deJitniLidri.arcd s^t) (iuiitenitl (ostta,rcnie):
inloarcere la antici impolriv.r modemilor. Ia clasici impolriva litclatura. sau ana in genenl. inrcie$te sensibilitatea Iingvisticti
romrnticilor, o incercare de dcfinitc universali a Iiteraturii. sau u cilitorilor prin prxedee cnrc dcranjcazA formele obi$nrite Si
a poeziei, ca ani verbilla. Cenette ar vorbi dc,.o poetica automate ale perceptiei lor. Jnkobson va preciza mai apoi ca
esenlialista in versiuncr sa fbrnra,ar". dar a$ preciza cI de accsr efcct defamiliarizant rDzulti iin dominalfu anvmitot
prccodee (Jakobson 1935) in multin)ea invariantilor formali sau
uceasli data e vorba d() .ftnrn expresiei. deoarece dcfinitia
Iitcraxrrii prin lictiuDe cra $i ea formala. da|ritA .lonna a lr:isirttlrilor Iingvistice care cirncterizeazi literatur.a ca
&t|intrul\ti. De la A!'istolcl la Val6ry. trecand prin Kant Si expclimenurc a ,,pos;bilelor limbajului", dup6 exprcsia lui
Mallarm6, definitia lileraturii prin /i.li&r€ a lisat deci locrl, iD Val€ry. Da[ unele procedee, sau dominatia anumitor proccdec.
o ce caz la specialisti, unci dellDitii pfin pae?i( \p(itr dicliutrc. devin clc insele familiare: formalismul ajunge astlel (vczi
drpi Oenettc). Doar daci nu cumva cele doui defini(ii iti .Jpi(olul (,) la o i.lorie il Iilerarilblii co reillnoire r
impaft campul literdr. delimiliarizArii prin redistribuircr procedeelor lirel?re.
Formalislii rusi i au dat utilizarii propriu zis l;terare a limbii. Esenla lileralurii ar fi aSadar fondati pe nitte invarianli
formali rccesibili aralizci. Formalismul. sprijinil de liogvisrica
$i deci proprietalii distinclivc a textului literar. numcle de
/it?r(rrate. Jakobson scria in l9t9: ,,obiectul sliinlci literare nu li rcvigoral de strucruralism. dcbaraseazi srudiul Iitcrar dc
punctelc dc vedere srriine condiliei verbalc a textului. Care s nr
este litemtura ci literaritatea, adica ceea ce face dintFo opera
drtii o operd literad" (Jakobson, 1973. p. l5), sau. mult timp invaria,r(ii pe care ii exploreaztr? Genurile, tipurile, figurile.
dup[ aceea. in 1960. ..ceca ce lace dintr un mcsr\i verbal o Prosupunerca fiind ci o;tiinlii a literarudi c posibild in gencral.
opere de ata" (Jakobson. 1963. p. 210). Tcoria lileraturii, iD in opozifie cu o stilislici a di]erentelor iDdjvjduale.

44 45
Litcrat iIate $tu prcjudecati facc litcraritatea unui text, ci o rclca metaforici mai deasi.
fecand sa treace celclalte functii Iingvistice intr'-un plan secund.
in ceutarea definiliei ,.bune" a lileraturii. am proccdat Formelc literare nu sunt diferite dc formele lingvistice, dar
conform melodei platonicienc, prin dihotomic, lisand rnercu de organiz.rrca lor Ie facc (cel putin pe uDelc) mai vizibile. Pe scult,
o pate rumxra din stenga (cxteDsia. firnctia saLr reprezcntarea). Iilerarilater nu e o chcstiune de prczenlii sau dc absentd. de tot
pentru a rma ramura din dreapta (cuprinderca. lorma. sau ninric. ci de nrai mult sau mai putin (mai multi rrop; de
defamiliarizarca). Ajun$i in acest punct, sunlem oare la capalul exemplu): dozajul e cel cile produce inleresul pen(ru cititor.
cel bun? Am Basit oare irr literaitate o condilie neccsari $i Din nei-ericire. chi r $i acest c lcriu D1ai flexibil $i tempernt
sul-icienti a literalurii? Pulenr sA ne oprim aici? al litcrarit;ilii cste reliltabil. Nu e grcu si g:ise$ti contrir-exemple.
Si inliturim iniai aceasla primi obieclie: cum nu exista
Pe de o parte irnumile texte l;tcrure nu se indcpdrleazi dc
elemente lingvistice exclrsiv literare, lilerarilatea nu poate sa
limbajul obiqnuit (ca ii scriitura albi. sau behavioisla. cea a lui
distingi o lolosire literara dc o folosirc nelherar, a limbajului.
Hemingway, a lui ('amus). Fari indoi,tli ei pot fi rcintcSrxti
Neintelegerea vine in marc pa(e diD noul numc pc care
afirmind ci absenlfl unei marci estc ca ins?iti o mrrci, sau cA
Jakobson. mull mai tarziu. in nnicolul siu de marc riisunet
culmea defamiliarizarii este lamiliarila(ea absolull (sru culmea
..Lingvistici $i poetic i"( 196( )). i la dal lileraiEtii. El a Dumil
obscuritilii. banaliraroa), dar dcfinilia Iirerariliitii iI) sens stricr.
atunci ,,poelica' una din cele tase [unctii pc care le distingca in
cu t,'ishturi specifice. sau m.ti flexibil. c:r organizare specifici.
irclul dc cumunicrre (lurr!iilc cxprLsivii. Poelica. cotl:rlr!i.
rcfcrcnlialA. nrctalingv;stici li fatici). ca ti cum Iiteratura (textol nu c mai pulin cortrazis?i. Pe de al(i pate. nu doar {risarurile
poetic) ar aboli celelalle cinci lLrnctii si ar scoate din joc cele considcrule mai literarc sl3 indlnesc $i ilr limbajul ncliterar, dar
cinci elemente de cale crau in general legatc (loculoruI, sunl uncod chiar nrai vizibile acolo, mui densc declt in limbajul
deslinatarul, rcferentul, codul si conlactul). pentru a iDsista literrr. cum se indmpla in cazul publicitiiii. Publicit,Iea ar fi
numai asupra mcsajului pcnlru el insu;i. Ca in arlicolclc sale a$dar culmea lileratrrii. ceca ce nu c rotu$i chiar satisfEcitor-
mai vcchi. ,.Noua poezie rosa" (1919) Si .,Do'ninanta ' ( 1935). Cuprinde oare aceastA dcfinitie intrcirgr literaturi, cea pc cirrc
J0kobson preciza insi c5, de$i lunclia poe(ici e domin Dta in formali5tii au calactclizat-o prin Iilcraritate. sau doar un anunre
texl i Literar. celelalte funclii Du sunt totuli eliminate. Drr, tip dc litcraturi, lileratura prin excclentA in opinir lor, adic,
inc(pjnd cu l9lo. Jckobson scri.r rn Jcelilsi Iimp c; ill poc/re poezia. $i incd nici nu toati poezia. ci doar poezia moderni.
.,funclia com$nicalivi [.-.] cste rcdusi la minimum', $i ci avanSardisli. obscura. dificilA. defamiliarizanli? Literaritatea a
,.poezia estc limbajul in funclin sa es(elica , ca ii cum cclclalic delinil ccr.r ce sc nurnca mri dernul( Ii. tld Fdrn, ;i nt)
functii ar pulea fi uitale (Jakobson, I973. p. 14 9i l5). literaturx. Do dace nu cumva Jakobson. atunci ciiDd desc
Literrritatel (defamiliarizarca) nu rezulttr din utilizarea uDor Iuncli poelicar in tcrmcDi de acccnt asupra mesajului, se gindea
elcmente lingvistice proprii. ci dinlr o orgunizare diferittr (de nu doal h tbrma mesajului, cum s-a inleles in general. ci ;i la
exemplu nrai densa- mai coerenti. mai complexi) a acelora$i conlinut. Tcxrul Iui Jakobson asupra ..Dominantei" Iasa lotu$i se
mrterialc lingvistice obitnuite. Altfel spus, nu nretafora in sine se intelcngi destul dc clar cd miza defamiliarizirii cll serioasi.

46
41
cA implica(iile sale erau de asemenea etice !i politice. Fifi aparent, provizoriu. sA atribuim fiecdreia par[ea sa de adevdr,
ii
aceasta, litelaritatea pare gratuiti, decorativi ti ludic6. adica o po(iune din ciimPul literai' (irrd.. p. 25). Or acest
Literaritateq ca orice definitie a literaturii, implici de fapt o plovizoiu are toate $ansele si dureze. deoarcce nu exis6 o
preferinti extra-literard. O evaluare (o valoare, o nolmA) este esen€ a ]iteralurii. care este o rcaLitate complexi, eterogeni,
inevitabil inclusd in orice definilie a Iiteraturii, $i in consecinF a
sludiului literar. FormaliStii Iuqi p|eferau evident lcxtele pe care
notiunea 1or de litemritatc le descria cel mai bine, pentru cA
tocmai din ele lusese aceasta irdusi: aveau legdturi cu Li rc rLnl ra e l.ite ranLra
avangada poeziei futurisle. O definilie a Iiteratuii reprezinta
intotdeaun.r o prele nF ( o prejudecad) eriiatl in ceva LrniveNal Clumnd un criteriu al literarititii, am dat pesle o aporie din
(de exemplu defamiliarizarea). Mai lerziu, structuralismul 'in cele cu care ne a obisnuil filosofia Iimbajului. Definirea unui
geneml, poetica li naratologia. lnspirate de fo|malism, umuu sa termen ca literatufi nu va ducc vreodatd la altceva decii la
valorizeze in acelaii tel devierea $i auloconstiinta literare, ir nnrltimca ocurcnlelor iD care vorbilorii unei limb; accepli sn
opozilie cu convenlia $i realismul. Cat despre distiDcfia propusA folosensci acesi ternen. Putem oare s?i mcrgem mai departe
de Bathes 'i]l. S,Z inJe lt.iDil (rcalist) Si scr|tibil Liecit aceasti formulare cu nparenli circulard? Mai deloc.
(defamiliarizant), ea cste in mod vidit ev.rluativa, dar odce fiinclci lextele literure sunt tocmai cele pe care o societate le
reorie.e\prijir.dpe ufl si temJe rc[criIt<. conlripn .runU. utilize.rzi Iifi a lc rapo(a neapemt la contextul lor de origine.
Chial Si Genetie ajungea sd recunoasci pina la urm6 cA Se presupune cA semnilicalia tor (aplicatia. pertinenla lor) nu se
lileraritatea, urmand definilia Iui JakobsoD! nu acoperca decal o reduce la contextul enuntarii lor initiale. Societatea esle cea care
pafte din literatura, rcgimul ei .a, l;lx1l!, qi nu regimul ei hotali$te ca aDunite texte sunt liter,lrc plin utilizarca pe care le_
tonliliona|.,i de ase.r.enea. iD ce priveqle literatura considerate o de in afara contextelol Ior originale.
corlstiludvi. doat dicliunea (poezia), nu $i licliLnc.r (narulivi Una din consccintele acestei delinilii minimale este totu;i
sau dramaiici). El trdgea concluzia. renunland la prctentiile s:lceitoare. intr-adev[r. daci ne mullumim cu aceasti
formaljsmului $i ale structuralismului, ci,,lilerarilatea. fiiod un crmderizare a literaiurii. sludilrl literar nu ar trebui si lle oice
fapt pluml, necesita o leoie pluralisti" (Genette, 1991, p. 31). discurs asupra accstor texle. ci anume cel al cilei finalilale este
Literaturii constitutive, ea irrsasi eterogend Si alfuuraDd poeziei sd ateste. sau sd conteste. includetea lor in literaturA. Si dacA
(in numele unui critcriu legat de forma exprcsiei) fictiuDea ( in literatura ri studiul literar se definesc solidar priD holirerca ci.
numele unui critcriu legat de forma continulul i), i se adaugA. pPIlru dnum re .er'c. corj'e\lrll d. originc 'u mci -re rceeJs,
incepand cu secolul XIX. $i domeniul vast ii imprecis al prazei pertinenti ca pcntru allelc. tezulti de :rici ci orice analiza carc
non fictionaie. condit;onal litemfi (autobiografie, mcmolii, are ca obiect rccoDshuirex circumstantelor originaie ale
eseuri. istoie, uneori chiar' Codul civil). anexalA sau nu compunerii unui text literar, situalia isloricd in care aulorul a
literalurii in func-tie de gustulile individuale $i de modclc scis acest text $i receptarea Publicului inilial. poate fi
colective. .,Cel mai intelept. conchidea Genctle. ar fi deci interesanli. dar Du apa(ine sludiului lilerar. Contextul dc

48 49
orig;ne reslituic texlul nonliteraturii inversend procesul care a
fecut din el un text literrr (relativ indepcndent de contextu, seu
de origine).
Tot ce se poate spune despre un text lil?,?,-nu rpartine deci
studiului lia"rdr'. Contextul pcftinent pentru sLLrdiul 1il"rdl al
unui texl lirc,?r nu cste contcxtul de origine al aceslri tcxt. ci
societatea care ii da o ulilizare literari scparandu-l dc contextul
de origine. Astfcl critica biogrilficd sau sociologici, sau cca care
explica opcra prin traditia lilerara (Sainte-Beuvc. Taine,
Brunetidre). toate vnliantcle criticii istorice, pot fi considerate
2
drept exterioare literuturii.
Dar daci contextualiznrca istorici Du cste pe(inenta. oarc
studiul Iingvislic sau slilislic c mai pe(inenl? Notiunea de stil Autorul
apa4ine limbaiului obignuil $; lrebuie inrai precizata (vezi
capitolul 5). Or cAutarea unei definilii a stilului- ca Si cea a
lileratuii, e inevitabil polemicA. Ea se sprijiDd intotdeauna pe o
variantA a opoziliei populare dintre norma ii abatere. sau dinnc
forma Si conlinut. adicl alte dihotomii, care sunl ficure sll
distruga (discrediteze, elimine) mai degrabh adversarul deciit
conceptele lui. Variatiile slilistice nu pot fi descrise altfel decal
ca diferenlc de semnificalie: per(iDenla Ior esle liigvislic6. nu
propriu-zis literarA. Nu exista o dife'uta de naturA ?nlre un
slogan publicitar si un sonet de Shakespearc. ci doar dc
complexitale.
Vom retine din toate aceslea cA lilemtura c o inevitab;li
pclitie de principiu. Litefttuftt e lire,"arfd. ceea ce autoritAlle
(profesorii. editorii) includ in lileraluI.. Limilele sale sc
deplaseaze uneori. lent, moderal (vezi capitolul 7 desprc
valoare). dar este imposibil se lreci de ln cxtensia sa Ia
cuprinderea sa. de la caDon la csenla. Sa nu spuncm totu$i ci nu
am prog,esat, fiindcA plAcerea vanAloarei. cum amintea
Montaigne, nu sli in pradd, iar modclut cit;torului. cum am
vizut. cste vanilorul.

50
P(nctul cel mai conaroversat in studiile literare prive$te l(x.'ul
cc ii rcviDe autorului. Dezbalcrca c atat de furtunoasA. aml dc
vchcmcniA incat esie cea pc care imi va fi cel mri greu sa o pun
in sccni (va fi de asemeneir capitolul cei mai lung). Sub numele
dc intcnlie in geneml, ne vom interesa de rolul autorului, de
r'Lrpo ul dinue text ti autorul seu, de responsabililatca autorului
in pri!inta sensului fi semnificatiei textului. PuteDr porni dc la
doui idei preconcepule, cca veche ti cea modema. pcnlru a Ie
opurtc $i a le confnrnla. silu a lc pAsra pe amandouii. dir llou in
ciularc:r unei concluzii aporetice. Vechea idec prccorcepu6
idcntifica sensul operei cu iDlenlir autoruluii ea avca [ecere
indcobllc pe vrenrer lilologici, a pozitivismului, a
istu icismului. ldeea preconccpula modcrni (care nu nrtti e chial
noui) cortesti pertiDenlll inlcnlici autorului in detcrninurca sau
dcscticrea semDificatiei unci opeler fonnalismul rus. Nrw
C)r/nr anEricani. slruclLrralisnrul fnncez sunl cci ce au
raspindiGo. Ne$ Ctitics \otbcau de i'netiiorutl .lil/a.\,. sau de
..iluzie intentionali". dc ,.croarc intenlionalai': rccurgcrca la
[oliunca de intenlie li sc pirea nu doar inutilir. ci chiar
daunitotue in studiile literarc. Conflictul mai poate fi dcscris !i
c acela dintre pattiz,tnii oqlicaliei litemre, cr o caularc a
intonlici xu(orBlui (se cauli in text ceea ce a vrut sI spuna
rutorul), Si adeplli iillert)t,ctdtii Iiterare, ca descriere a
scrrlnilicrfiilor operei (se caula in text ceea ce spunc acesla,

5l
independent de inrentiile aurorului). Pentrlr a scipa de aceasd bine cunoscut 1a Gargdnn.n. unde Rabelais arc aeml cI ne
alegere consrangiioare !i a irnpica fratii dui,nani, o a treia cale. incurajeazi sd ciutdm sensul ascuns (acel ,,plus haull sens".
adesea privilegiata in ziua de azi. pune accentul pc citjtor in altiar set$LLs) cErlii sale. urmend vechea doctdni a elegoiei.
calitate de criter.iu al semnificatiei liret.ale: esre o idee apoi ci iqi bate ^l
ioc de noi daci suntem ir1 stare sA crcdern in
preconcepuri contemporana asupra carcia voi r.eveni in capitolul aceusla mctodi medievali cale a permis desciftarca unor sensuri
4, dar voi incerca pe cat posibil sA o las de o parle deocam.l.lta
creitine la Homer, Virgiliu Si Ovidiu dacd nu cumva Rabelais
O irtroducere in reoria literalurii poare sa se limiteze la a nu face decat sn tdmiti cititorul la propria sa responsabilitate in
explora un mic numdr de notiur; impotr-iva cAj.ora teoria literara
interprelirile, evenlual subversive, ale cdrlii pe care o arc intre
(formaligtii Si urma$ii lor) a polemizar: auroNl a fosr evident
maini. Nu s-a cezut n;ci pani acum de acord asupa intentiei
principalul tap ispisitor al diferitelor noi c tici. nu doar penn.u
acestui text capital despre intenie, o dovadA cZI problem.r e lare
ca simboliza umanismul qi individualismul pe carc teoria literari
icqirc. Apoi@i:Siii;j!-1!9ut e. a .\ytj Proii$ deoarece acest
yoia sA le evacueze din studiile literale. ci dcoarece contestarea
litlu i-a dat nurneie siu modem problemei intenfiei in Frartai
sa an-agca dupd sine toalc celelaltc anriconcepre alc teorie; Pro,r\r .lL.l:r,e rr.r. rmpolli\r I!.i \Jirre-Beu e. ci biogrrl.rl
lilerare. Astfel, impoftanta acordati ca]ititilor speciale ale Do'r'pr- ...rrirJr . nl, (,\rlica o_Pr.r. cr'e e'rP proJu.ul unui Jltt
lextuiui literar (literaritatea) este invels proporfionali cu er decJ, -ul ..o.rJl. rl urru: cL f"olunJ ce r- po:.r. fi reurrs l.r ol
actiunea recunoscul?i a inlentiei autorului. Demersuile care i,'_rr'r ,,. Iy'rertl]. Vom \cde1 in crpirolul . rlespre ciriror'..5 ,
insisd pe aceste calitili speciale ii atibuie autorului un rol lezele lui Proust avcau sa il destabilizeze pe LansoD, care a
r.ce"orir. c.r lJ t^-mJ isrii ruti Si t. \, d r,t/1.. Jmi .c,rni,..ll- rjuns astfel sa $i modeleze doctrina privind explicalia de text. In
au elirninat autorul peDtru a asigura indepcndenta studiilor line, apologul lui Borges, ..Piene Mdnad, autor al lui Quijote",
literarc fata de istorie $i psihologie_ Invers, penlru aboldirile cules printre alte fabule teoretice in Ficlirfii: acela$i lexl a fosl
care fac din autor un punct de referinti cenrl-lll, chiar daci ele
scris de doi autori distincti la mai multe secole distanli;e vorba
variazi in privinta gradut dc consriinli intcnlionati (de deci de douar texte diferite, ale ceror sensui pol chiar sA se
premeditare) care guverDeazA textul in privjnta nro.lului de a
$i opuni, deoarece contextele $i intenliile nu sunt aceleasi.
prezenta aceasti conlriinld (alienata) _ individuala penrru Teoria, denunond importanta excesivi acordata autorului ir
flelrdieni, colectivi pentfu marxi$ri . textul nu e nic'odata un studiile lilerare lradilionale. ii avea de pa(ea sa pe cei care rad.
mod de acces la aceasta. A vorbi dc irtentia autorului $i de
controversa in centrul clreia Du a iDcetat sa se legiseascA, !oar. afirmind indiferenta autorului in ce priveste semrificatia
I textuLui, nu a impins ea logica putir cam departe. saclificand
inseamni aladar a anticipa cu mult fatd de celelalte notiuni .are
lraliLrnea de drrgul unei antiteze frumoase? Si mai ales, nu ;i-a
vor fl examinate in capilolele ur.mltoare_
ales ca o ljntl gresita? intr-adevir, a jnterpreta un text, nu
Nu vid o initier€ mai buDi'in aceast, dezbatue delicati in.clmna i lolJeJUri, si _rnilr pre.ufuner: r.uprr un"i rnterrtri
decat un numir de texte far. Voi cita t.ei din ele. intai or.ologul umane in act?

51 .\)
Tea( no4ii alnoniui .1!,,r1 esrc !n peAonaj nNdcnr considdx Bll1lrcs -. produs trrr
indoialar de s(tricrd(ca norstrl in mirsuri ln carc. la icsnca di'r Elul
Mediu. odal cu cmpirismul ctrglc7- rilion.lisnul rimcez i crcdhla
S, pomim de la doui reze opuse. Teza intendonalista este pcrsonale n llcli,,6ei. ea r indilidului. sau. cum
dcscoPerir prestiSaul
cunoscuta. hlenlia autorului este criteriul pedagogic sau t spune mri tohil. !l ..pc,sirnci umlne" (Bar1hes l98'1, p 6l-62)
JcJJemr( rlxdilionrl ill ccn.ului lircrur Rc\ritulletr s"..te. sru r
fost multi vreme. scopul principai. sau chiar excl siv, al Accsta era punctlrl de plec:tle al noii critici: autorul nu c altul
explicatiei de texl. Conform prejudecitii obitnuite, sensul unui decat burghczul. incamarea chintesentiali a idcologiei
texl este ceea ce autorul acelui text a vrut sa spuni, o capitilliste. in jurul tui se organizeazi. dupe Barthes, manualele
prejudecatd nu cste Deaparal lipsitA de oice ade\,ir, dar de isloie literare $i toati predarea literaturii; .,ExPlicctli( operci
av{ntajul pincipal ul identificirii seDsului cu intenlia este acela esle inlotdeauna clulad ir dircc{ia celui ce I produs-o" (i/rl./., p.
de a rezolva problema inleeretArii literare: drci $tim ceea ce 62). ca $i cum. int!-un fel sau altul, oPera nu e decet o
aulorul a vrut sa spuni, sau daca puten afla fiiciDd un efon - iar nrArturis;rc- nu poate si reprezinle allceva decil o confidenlA.
dacd llu o ltim inscamni ce nu am lacirl suficicnre eforturi -. nu Autorului. ca pincipiu prcducnbr;i exPlicaliv al literaturii.
mai e cazul si in(ljl?retam lexlul. Explic.rlia p D intenlie lacc Ba hes ii substiluie limbajul, imPersonal $i anonim, rcvendicat
a$.ldar irutila critica litcrarl (visul istoici literarc). Pe dc nlt?i tot mai mull ca materie exclusiva a litemturii de Malla n6'
parte, teoria insi$i devine superlludr daci sensul esre in[enlional, Valiry, Proust. suprarealism fi in fine de lingvislici, pe tru cale
obiectiv. istoric. nu mai e nevoic [u doar de crilic6- dar [ici de -.aulorul nu esle niciodati mai mult decat ccl ce scrie. tot a$a
critica criticii pentru a depa(aja c ticii. E suficient sA lucrezi cum.? nu e niciodatir altcineva decal cel ce spune er" (iri./.' p.
ceva ,nai mult $i vci gasi solutia. 63). I fel cum Millann6 cerca deja ,disparifia elocuorie^a
lntenlia $i. mai mult chiar. autorul insu$i. elalon obi$nuit al poctului, carc lusat inifiativa cuvintelor" (Mallarm6. p. 366). In
explicaliei literare inccpand cu secolul XIX. ru fost locul prin aceasti comparalic inlre autor $i pronumele primei persoane'
cxcelenti al conflictului intre cei vechi (istoria literuri) !i recunod$tem reflcclia lui Emilc Benveniste despre ..Natura
modenri (noua critica) in anii laizeci. Foucaull a pronuDlat iD pronumclor" (1956). care a avut o rnare influenti asupra noii
1969 o celebfi confeinti inti[ulflld.,Ce e accla un aulor?", iar crilici. Autorul ii cedeazi usadar locul siu de prim plan
Barthes a publicat in 1968 un articol al cir(li titlu cutremuri(or. scriiturii, textului. sau scriptorului. care nu e nimic mai mult
,,Moartea aulorului . a devenit in opinia partizanilor ca $i a decat un ..subiect'irr sens gramnlical sau lingvistic, o fiin6 de
adversarilor s,i. sloganul an(iumanisr al St;intei tex(ului. hirtie, nu o.,persoan," in se[s psihologic: el este subiectul
Conlroversa asuprir Iileraturii ti a textului s-t concentrar iD jurul enunf ii, care nu preexiste eDunfdrii sale ci 6e Produce odati cu
autorului, in calc nriza pulea si se rczumc in mod caricirl0rxl. accasto, aici $i acum. De undc lezulti ci scl'iitum nu poate
Toatc no(iunile litcrarc traditionale pot de alll'el sd fie rapo are .,reprczcnta", ,.zugrAvi" nimic din ceea ce ar fi prealabil
la cer dc intentie a autorulu;. sau sc deduc din ea- De ascmenea. enunlirii sale. $i ci- asemcni limbajului, nu are origine. Fari
toalc anticonceptcle teoriei pol sA se degajcze din moartea oligine. .,textul e o EsalulA de cilale": notiunea de
intcrlextualitale so degaja $i eu din moartea autorului. Cat desprc

57
explical;e. ea dispare odati cu autorul. deo rece nu mai exisfi
un sens unic, o,jginar. in principiu, in adancul rcxtului. ir finc.
tlallse numele proprii $i nlrmele de autot. ir ,,Cuvintele ti
Iucrurilc". identificandu-le cu .,formaliuni discursive" muh mai
uhimi verigA a noului sisten care se derluce in intreginre din
vasrc $i mai vagi decil opera curaruia sau curiruia (Darwin,
moxnea autoruluii citilorul. iar nu utorul. este locul unde se
Marx. Freud). Astlel. recomandendu-se de la literatura moderni
produce unitatea lexrului. la deslinalie deci
Si nu la orig;ne. dar carc ar fr vAzut lreptrr disparilia. $lergerea autorului, de la
acest cilitor nu c mai personal decit proaspfu r;sturnar,
^urorul Mallanni - ..admis volumul u nu compona vreuD semnitlar"
Si care se identificA $i el cu o funclie: este .,acel rirdr.r care (Mallarmi. p. 378) la Beckeu !i la Maurice Blanchor. el
p?istreaza reunite intFun canrp unic toatc urme,e din
care e dcfine$te,,funclia irutor" ca o construclie istoricA $i ideologici,
constituitil sc crea" (Ba,thes, 1984, p. 67)
ca proiectare in termeni mai muk sau mai pulin psihologizanti a
Cum se poalc vedea. toatc se le ga: intreaga leorie literari
poate fi legard de pre,nisa mo(ii autorului. ca
trallmcntului ce i se aplici lextului. Desigur. moarlea autorului
$i dc olicare din ,rduce dupii ea polisemia textului. promovarca cititorului $i o
Lelclalte clemenle ile srle. insa irr primul rrind rle .rccsrr.
libertale a come[tariuhri necunoscurd inaintc. dar. in lipsa unei
deoirece cl insu5i se opune prinrului prrnciprrr rl isro",ci Iitcrire.
verilabilc reflectii asupra naturii rapoffurilor dinbe intenlie ti
Brl.(he' ii dA in r.rlrii limp-o lunrli(.lrc dogmiric:r: ..)tim rcum
;nlerpretirre. nu cumva cste vorbt de cititor ca de un substitut de
ci un lert...". $r politicS:,.lnccpem rcum si.i nu C mri lirlam aulor'l Existe intotdeaunir un autor daci nu mai e Cervantes,
in$ela(i de..." Cum era de afteptat, teoia coincicle cu o crilici
a atunci e Picre Minard.
ideologiei: scriitura sau textul ,.elibcreaz6 o activitale pe care
l'entru ca post-leoria si nu mai constituie o reintoarccrc la
am putea-o Dumi cont,a reologici. cu adcvimt revolulio)ard.
anle-teorie, trebuic de asemene0 sA ie$im di0 oglindilea dintrc
fiindca a reliza s5 imobilizezi sensui. inseamDi in cole din urn:t
noua criticir ti istoria Iiterare. care a marcat aceasti controversa.
a-l refuza de Dumnezeu !i ipostazele sale. ratiunea,
$riinF, 9i a permis reducer-ea autorului la un principiu de cauzalitate ii
legca." (irrl., p. 66). Su em in 1968i fistufnalea nutorului. care
la uu om de paie iDainLe de tl-l eiimina. Eliberat din aceastA
semnaleazi trecerea de la structuralismul sistematic Ia
confruntarc magicli $i i rucatvn iluzorie, aulorut pare mai grcu
poststructurulisnul deconstructot.. se silueaza la acclasi niv€l cu
de plasal in magazia dc uccesoii. De cealahi parte a i enliei
rebcliuner rnri-culoriluri djn prim;\ari. b scop lti inainre de r
autorului cxista intr-adever intenlia. Daca este posibil ca autorul
executa arrorul, a fost i[sA ncvoie ca el si fie identiflcat cu
sa Iie un personaj modern. in sens sociologic, problemr intelrliei
individul burghez, cu pcrsoana psihologicd. flsa incet chestiunea
autorului nu daleazA din epoca rationalismului. a empirismului
aurorului sa lre redusi lr cea a explicaljei dc te\r prin
intermediul !ielii )i biogrul,ei. r.rtriclic ne crre rsrorir l er.rrA o $i a cap;talismului. Ea este foane veche. s a pus dintotdeauna Si
nu e chiar rtllt de usor de rezolvnt. in lopor ul motii autorului,
su8ercaza.fifi indoiali. dar carc c(l sigurAnte ca nu acopera
se confunda autorul in sens biografic sau sociologic, in sensul
toarA problema intentiei, $iin Dici un caz nu o rezotvE.
unui loc in canonul istoric. $i autorul in sens hermeneutic al
ln ,.Ce e acela un aulor?", argumentul hi Foucnult pa.e el
Si intentiei sale, sau al intentionalhelii, ca un criteriu al
sA depinde de confrunrarea conjuncrurala cu istoria lirerard qi
pozitivisrnul. de unde au venit critici impotriva modului irr caie
interlreHrii: .,funclia aulor" a Iui Foucault simbolizeazi cum nu
se porte mai bine uceasli reduclic.

58
59
DupA ce vom rcaminti cum era trahli inientia dc citre cercia ii datoreaza mult $i distinctiile ce vor u,Dra. l)ac,r rvcnl
retorica, vom vedea ci aceasta chestiunc a fost profund reinnoita le[dinla si uitdm aceasla, e pcnlru cd de obicei confunddm cclc
de fenoinenologie Ii hermeneutice. Daca in crilica anilor taizeci doui priDcipii hermeneutice separate - in teorie drc, nu fi irr
a exislal o J(emcnca consonJnli in pririnlr temer rno ii practicA . pe care se baza itneryrcknia scriri. principii pe clrc
autorului, aceasla nu rczulta oare tocmai din transpunereii nceasta le impnrmutase de Ia tradilia reloricA. $i irnurrc
problemei hermeneuticc a intenliei $i a sensului in lermenii principiul jrrrfulic $i pincipiul .'rilff/i. (Eden. p. 8'10).
foane simplifical Si mai usor de negociat ai istoriei literale? Urmendu i pe Cicero si pc Quintilian, retorii care aveiru dc
explicat texte scrisc rccurgeau in mod curenl Ia dil'crcnlr
juridicii dintrc lr?rsnlio si a(rio. sau vollnrdr ti scriptnn, in cazul
,Volutds $i,,octio" acestei acliuni deosebite cire cste scrierea (Ciccro, De oralor?.
I. LVII.24.t: Quintilian. /nsl,rrlrid Ordrrrria. VIt, x,2). lnsi
Dezbalerea asupra intenliei autorului -
asupra autor llli ca pentru a rczolva aceasti dilerentd de originc.iuridici. accia$i
intenlie
- esle ,barte veche, ,nult anterioara timpurilor moderne. retori adoptau fdri si ezite o metoda stilis(ice $i clutau in tcxle
De ahle!. nu e prca €lar cum at putea si nu fie a$a. Tendin(a ambiguilali care le permiteau sd treaca de la sctitru t l^
astizi e de a reduce reflexia asupra inrenlei h teza. care a folrrr(s: lmbigujElile erau interpretatc ca indiciile Dci
domjnat mult timp filosofia occidertala, a dualismului dintrc rolrrrlzr distincE de r.rlpr!r,x. Autorul ca inten(ie $i xutorul ca
gandire ti limbaj. Dcsigur. teza dualiste da mai multil greutate stil erau drept urmure adesea confundali, iar o distiDctie i uridi.ii
intcnlionalismului. dar nici deDuntarea contemporanA a - wltntas $i sctfutui a lost eclipsala de o distincl'e stilislic;
dualismului nu rezolvA totu$i chesliuDea intentiei. Mitul - sens propriu li sens fiSurnt. Suprapunerea lor in prlctica nu nc
invcndrii scderii din F?.[nl platoniciaD este bine cunoscllt: poate perm,te insa sa ignorlm ci e vorba de doua principii
Platon subliniazi c6 scrierea este la fcl de departe dc vorbi,e diferite in teorie.
cum e vorbirer r/,)9orr de gildire tJi taitt. ln l\'ctim li Sfiintul Augustin va rcproduce aceasti dilerenla de tip iuridic
Aristotel. dualitatea dintre conlinut $i fonre este la biua inhe ceca ce vor si spuni cuvintele pe care un autor le folosesle
scp.rrJtiei dinlre icrorie rrrrlro.(r )i exprcsir sir t/.1\llr. in fine. pcntru ! cxpdma o intentie, adica semnificatia semantici ti
toata 0aditia retoricA distinge irn,enrlo (ceuhrea ideilor) dc ceea ce autorul vrea si spun:r ulilizend acele cuvinte. adicit
elooti., (pwerca in c vinte), iar imaginile care Ie opun sunt iar,jnti3 ur.rnoc(ica. in .1ceir5ta distinctie irlr. :rsp("tul IingviiliL
irbundente. cum e aceea a corpului $i a imbricAmintei. Aceste ti u.,pe.TJrlghologrt al comLrnicarii. prelerinte lui se indrcapla.
--..:-._...<...--
paralelisme mai deSrabh sdnjenesc decal s;i clarifice. deoarece conlbrm tuturor tr atelor de rctorici ale Antichir6lii. sprc
fac sd alunece chestiuDea intenliei spre aceex a stilului. inlentie. privilegiind astfel |olNttos a unui autor in opozitie cu
Retodca clasica. din cauza cadrului judiciar al practicii sulc rLrirtunl tl textutui. in Dc doctritn cbilttina (t, Xnl. 12).
originarc, nu putea si se Iipseasca de o distinclie pragmatice Augustin denunlii ercilr€a interpretativa care consd in a
inlte itte\ie 9i.r./irnc, cum o reamintesle Kathy Eden ir ptivilegit kript|Dt in loc de vol,r {u, relalia lor fiind analogi
Hernretrcutics ond the Rh(toricnl Tradition (1997t- icrarc cu cea dintre suflet kurirxrr) s.lu spiril (rpilirrl.r) li corpul in care

60 6l
elc sunt prizoniere. Hotirlreu de a face ca sensul sa dcpiDdi iigurrltive esle adeseo prczenti ltl Augustin. teorctic. $i spre
hermeneutic de irtenlie. nu csle a;adar. la sfanrul Augusrin dcosebire de noi, cl nu reduce un tip de interpretare la celAlalt,
decal un caz particular al unci etici care subordoneaza spidrului nu identilici niciodata interpretarca spirituala cu cea figurativa:
sau sufletului tlupul $i carnea (dacd trupul cle$rin trcbuie sA fic tru confundi distinclir juridici dintre lirerA fi spirit adaptare
rcspeclat $i ilrbit nu e pentru cl insufi). Augustin ia pozitie crestini a lui sc,"?rrn $i vollrrdr - cu distirctria stilisticA iffre
sens literal (rignili.rrrio propria) St sens figurirt (significatio
fcnfiu cirirFi spiriluJla r lexrullri inrporn\r cilrni l rnciti (rU
carnale, $i idenrificA trupul cu lilera textului. iar citirea carnali ,on.r/(I/.r. Noi ins5. p€ntru ca utilizim expresia sens lheral in
cu cea a literci. Totu$i. la lel cum rrupul meri6 respect. lire,a mod ambiguu. penlru a descmna sensul trupesc opus celui
texlului trebuie p6s1rate, nu pcntru ea ins;$i. ci ca puDct de spirittral. $i seDsul propiu opus sensului figurat. suntem cei cc
pomire al interprcGrii spidluulc. confundA o distinclie juidjcd (herneneurici) cu una stilislic2i
Distinctia intcryretarii tr-upe$ti de cea a cilirii spirituale nu i (semrntici).
apa4ine lui Augustin, care reia pe cont propriu binomul paulin A[gustin. ca li Cicero. rnenline aFdar o separatie fennii
al lilerei ti spiritului - litem omoari iar spiritul dl viatl -, care intre dis.inctia legali a spirilului $i a lirerei (sau carnii). $i cca
nu c de origine $i naturi stilistice, ci chiariuridice, ca ifi lftlditia stilislicA a sensului figur.rl si a sensului literal (sau propriu) chidr
rctorici. Sf ntul Pavel nu face decet sA inlocuiascd cuplul tetoic dacd prop a sa prlcticE hermeneutici amestecd adesea ccle
gtec fieton ti ./i(rold, echivalentul cuplului latin rcr?lrn Si doul principii dc interpretare. Traditia retoricd situeazA cele
r.r/rrrlrls. cu cuplul grd no ti p euna. sau litera ti spirit. mai doua prircipale dificultiti ale interpretarii textelor pe de o parte
familiare evreilor carom li sc adrcseazi (Fien, p. 57). Dar in distan(a dintre text $i intentia aurorului, $i pe de alta in
distinctia dintrc lilerd $j spirit Ia sfanlul Pa\rcl. sau a interprclirii ambiguilatea sau obscuritatea expl'esiei, fie ea intentioDati sau
trupe$ti $i a cele, spirituale h sliintul AugusliD. pe care avem nu. S-rr mai puler spLrne cA problema intenliei psihologicc
lendirta si leraportem la stilisticA. esre in principiu llitcri \. r,r\ spir it, rine mrr degrirba de pnmt pi e c reloricii.
transpunerea crc$tinia unei diferente ce (ine de rcroricx ,;n,.nri.). in timp ce problema obscuritAlii semafirice (sens literal
judiciara, cea a actiun;i $i a intenliei. Finaljtatea sa in r'?r\ll|\ s(ns fipurJl)!inc mci degrrbi de a trcitl fta(e c retoricii.
cre$tinismul limpuriu rdmene de al(fel legalii. dcoarcce e vorba
Jcjustificare:r Lcgii nJi imlolrivir L.eBi: mozrice.
Dificultatex vine insi din fapiul cd Augustin, ca ti ccitalti
retori, nu a tovail sd aplicc metoda stilisrici pentru a degaja Alegoric si lloloRia
intentia din litere, supmpuncrc care i a thcut pe mulli din
succesoii $i comentatorii sii, piina in zilele noaslre, si confuDde Deoarece am picrdut din vcdere nuanFle vechii retolici,
interpretarea spirituala. de tip juridic, care cauE spirilul sub avem tendinta. in inlerprctarea dificultaiii textelor, sd rcdltcem
litera, cu interpretarea figurativd, de tip stilistic. care cauti problema inientiei la cca a stilului. Or. aceas6 confuzie nu este
sellsul figurat alAturi de seDsul propriu. Toruti. chiar dacd e.r chiar ceer cc nunrirn in mod trrdilionrl o dt{]oril
empiric vorbhrd supEpunerea iDterpretarii spirituale li a celei lDteryrchrea aleBofici incearce si inteleag5 intcntia ascunse a

(r3
62
unui lext prin desciliarca figLrr'ilor'-salc. Tmtalcle de retorici. p|in anacronism, sau cle scmeDcu descoperirea profeliilor
inceperd de h Cicero Si Quinlilian, nu $tiau niciodati prea binc dcsprc Christos la Homer. Virgiliu
$i Ovidiu, cum s_a ;izut de_a
unde sa a$eze alegoria. ln accla$i timp llgura de gandire $i trop. lungul Erului Medin. Alegoria este un insrrument
atotputernic
dar lrop iD mai nNlte cuvinte (mclafori continua(ii duptr pcntru a iDduce un sens nou intr un text vechi,
definilia obis uita). ex este echivoci, ca $i cum nr pluti intre Remine insi
prima p te a retoricii. r'rvarrtr'o, trimignd la o chestiune dc
incvitabila chesriune a intenriei, pe care
irmrlSamrrca regisrrutuijuridic cu cet stitisric in alegoiie
nu o
intenlie. $i a treia. elocutio. lrimitAnd la o problemi de stil. rciurbr in intreg nc, Ceer c..rt.r s6 spun6 pellllu noi rexlul
Alegoda, prin intermcdiul circia intregul Ev Mediu u gnndit colrcrdc oijre cu ccet ce voir s, spun, pentru Homer,
chestiunea intcnliei, se sp.ijioe intr-adevir pe suprapLrnerea a sau cu
(r'(.ir (e voir Homer s,l spuna., Homer sc g;ndc oare It
doui cupluri (Si doud p nc;pii de interprelare) teorctic distincte. nttll(imea de sensuri pe care generaliile ufuerioare le-au
unul juridic Si .rltul stilistic.
descifrat
it- ll.iada'l Pen lt Vechiul Tesrame[t, cre inismul. religie a
Alegor;a, in sensul hcrmeneutic t''aditional, cstc o mctodi dc crirjir rerel e. ir rc,,ol\.rl prohtcmJ prin dogm.r in.piruliei jirrnc
interpretare a lextelor, modul de a coDtinua sa explici un lext rn l!'|rlcle su(re. l)rc6 Dunnte/eu a calauzir minr protetului.
separat de conlextul siu original, iar intcntia autorului siu nu atunci e legirim sd cireiri in Biblie ahceva dcc6t aurorul
s6u
mai poate fi rccunoscula, daca va fi fost vreodale (Compagnon, instrumental $i uman a vrut sau a crezut c[ spune. Dar
p. 46-50). La greci. rlegoia pufla Durrele de hyponoia, ca cum
r:inrine cu.ll orii Antichilalri. cei pe (dre Danrc ii r;e/d
in
sensul ascuns sau subteran descoperit la Homer incepand cu lirrhuri la inccpurul t4(n l i- deoiJ:ece. chjrr daca r rrail
secolul Vl, pentru r dr o scmnificalic acceptabili la ceea ce irrrinre de nrs(errJ lur ( hrislos. operele lor nu erru
devenise stfdiD. !i pent,u a scuza conrpoftaDrentul zeilor. carc irrcumpatibrlc.u Noul Tc.lrnre ., Esle chiar dilem! pe crre
pdrea acum scandalos. Alcgoia inverteaza un alt sens. la:rhclrr\ o abordeir,,i in proloSul tr 6,/rplirrr,r. incuraii;d
intrii
cosmologic, psihomlhic, acccptabil sub litcra textului: ea rrl rnrerpr(r,Uer c;rlir srle..r pJU\ hrult se|ls". d||na imag,ner
placheaza o distinctie stilistica pestc o distiDclie juridici. Eslc (,sului cu midu\a. r hrlrei crrc nu-l
[i]ce nc oln. sau a uElcnici
un model exegelic ce scrve$te la actualizarea u[ui text de circ lui Socrate. fenlru cr sa rccomrnde rpo;. dupA o inlo?rccrc
suntem indepiirlati in limp sau prin moravuri (in orjce caz priD hrulirl;. ramiinerel Ix ti(cra: .. Credeli cu .rrlcviirr ca odinioarii
culturi). Reinlram in posesia lui atibuindu-i un alt sens. unul ll.nr('r. scriind //ialr >r O.r'r,1lr. ta rlcgoriite cu carc il
ascuns. spiritual, fi8urativ. un sens care ne convine astazi. (Iplu)ira Plutarh. Herrclides drnEindise pont, EustJtic. phornuru\?..
Norma interpretirii alcgorice nu estc intenliir originrlA, estc Nu. sf,une el. Homcr IU s a
&.rrr-rrn ul. convenicnlele acluale. E,irdit h clc. ir nicr Ovjdiu lr lo e
lxr.,itxxjr;le.crerrrlrsrnului cc au fost Easitc in M? t o4l,:c.
Alegoria este o interpretare anacron,cd a trecutului. o lcctuli:r '|
olu)i. Rabelris nU I atrca pe roli cci cc citesc un \ens cre)rin
a vechiului pe modclul noullli. un acl hermeneulic de reinlrarc in
ll.i ,l,t \xL it1 M,:t, t^,tto7?. c, do,lr pr cei clre prelind !.-r Ho-ncr
in poscs;e: ea inlocuic$te vechca intenlie cu cca a cititorilor. )iOvrdiu puserer.; rce\l \en5 (Ie:tiD in operclc lor. Altfel spus.
Excgeza tipologici a Bibliei - citirea Vechiului Testament ci1 ii ccr care vor citi in Gorga tu.t un sens scandalos, ca
clr]n ar anuDla Noul Tcstamenl - riminc prototipul interyrctarii $i cei ce
llilscsc un scDs cr€ltin la Homer $i Ovidiu. vor I raspunzatori

64
65
pentru aceastq iar nu Rabeiais insusi- Astfei. pentru a scipa de l)coxrcce a]n pLrtell aver scnlirncnlul cii ace.rsti deTbitlcrc rr
iesponsabilitate gi a 5i nega intentia. Rabelais ptopune confrtzia i,rl lrnntatii de Inuha vrclnc. sau cai e abstfncri. nU e probabil
ob(nuitd 5i regase;te vechea distinctie retorici dinlre juridic $i Ir lil sa rcilllrintim ci e mereu vic. si ci nu a incerat sa i
stilistic. Cclor ce vor descifra alegorii in Gargaldlra ru le l,.r '.e trr'.r ,r .l'..,1 p ,or' rrrrricr,'l -rr i lr.,n,r.
ramane decal sa se acuze pe ei intisi. in aceea$i directie. r.rrirrul ru u incetrt sar se schirnhc dc mai bine de doui r,ccole.
.r, r'', r. u.1., ,. .1. i. I V-r 1, t...., Ir,. .. co l ,r.rr
Montaigne va evoca in cur-il1d,,le suffisant lecteui'(fudulul ' - ^
.,risrir in Starclc Unitc toate chestiunilc politicc se pun la un
cititor) care giseqte in rrelrrlle sale mai mult sens decal e
conllicnt sciitorul ci a pus- ReciiindLr se, ajunge chiar si riinrr0t sau la aliul sub forrna chesliunikn legrl.:. cc pri!csr
descoperc elinsuqi sensui necunoscute de el. Irrt pr.trrea ii aplicarca constilu(iei. Astfel sc infrunta. in
lL l,iilura cu oricc pr{nremi Lr sociclalii. parriz.uii ullei
Dar daca Rabelais $i Morlaigne, la fel ca ietodi antici,
printe care Cicero $i Augustin. doreaLr. fie $i tun grano salis' ..,('rslitulii vii". constrr)t reint€rpretLrtar pentnr l sirrislLrce
;a irlenlia si fie distinsi de alegoric, aceasta din ulma avea inci f( !oilc actualc- crpabilar s,r g.Lrantczc drcptLni de .rrc
o viflti lungn, pani in momentul tu care SPinoza' plrintele r! rr.rrtiilc 1r'ccutc rru aloiru cuno$Linli. cum c drcptul h .rvort" $i
filologici, ceru in Tructnus theolasico politicus (1610) c'l irLl.t)rii .,inrcnliei originale' .r pirintilor fbndatori, penrIu crrc c
\ r,rhr dc r delennina !i r aplica sensul obieciiv pc carc linlbaiul
Bibli; sA fie citita ca un document isloric, adici sensul textului
si fie determinat exclusiv in mport cu contextul ledactirii sale' L,!rsrltuLiei il averL in rnomcnlul ciind a list adoprali. Ca de
inrelegerea in termeni de inlenlie, cum se proaeda de.ja Pc ,!li .( i, cclc douar pozitij alegoristi !i origiralisti - sunl la lcl
\,remea cind Augustin atfigea atenlia impotriva inlerPrettr l LlL qrcu de slrstirut ii Lura Si cerlullar. Daci fiecarc gc|.rutie
sjstemalice prin figuri, este fundament'l 'ontexlnala sau lri,,r. si redelineasc:r primele principii dupii bunul ei plac. sc
istoric6. lnceplnd rlin acel moment, problema intentiei $i cca t!irl. sfune la lil dc bine cii lrici nu existi o conslilulie. Si cunr
contextului se suplapun in mare pafie Victoria asuPru \r r.(.fli. intr o,:lenrocralie modcm,, c.r'in consecinta lideliritii
modurilor cle inletpretare creltine $i medievale in secolul XVIII, lir illlcntir originrla. frcsUpunllnd de.rlttel ci ca poate Ii
odata cu llLrminismul, rcprezind de aselnenee o intoarcele la \, irlicnl1r, drepturile celor vii si fic tinutc oslatice de auioriiarca
pfagmatismr.rl juridic al reloricii antice. Alegotismul anacronic t,l,ir nxnti? Cr nro(rl si il linar pc cel viu, cunr zicc vcchiul
pare definitiv eliminat. Dintr_un punct de vedere rational, dal ,,Lrl'iu jurirlicl Ar n-ehui oarc. dc ercmph. sa perpcruinr
ii;Ia ca Homer qi Ovidiu nu erau creftini, textele lor nu pot fi t,rLl0llccalilc rNsi.rlc Llc 1a sliir;itul secolului XVlll $i sar
considerale in mod legitim ca alegodi creftirle (Hirsch, I976. p' r.rlrliciim pcrspecrivele scLava:islc si discr imiD.rtorii ale c.lor cc
76). lncepand cu Spinoza. filologia aplicata textelor sacre. apoi rrL r.(lxctirl constitLrti.r anreric.rnil in opjIria multor litemli de
lruturor textelor. vizeaze in esenti sA previnA anacronismlrl ,r/r ti .l)i.rrr Lurei bLllre patrti diD istofici. ideca ci un text .'Lle ur
exegelic, s; faci si prcvaleze raliunea impotriva autoritilii $i a rrrl,r scns obiectiv este hinrerjci. De altlcl p.rrlizrlnii intentiei
tradiliei. CoDlbnn filologiej corccte, alegoria crcstin'l a ,, l|irrlo sc inleleg r.trcori Ullii cU a1lii. iar intelegerea I .ccl cc
Anlicilor este nelegitimS, ceea ce deschidc calea interprelirii \,,r r sr spuna h origine constitutir ramanc atit dc nedererminati
istorice. rr1r1. in crzul lie.irei dilcnrc co crete. nlodemiStlr fot si

66 61
invoce autoritatea la fel de mult ca ti conseNatorii. in concluzie. Ncsrc mrjlotue dc rcconnnuiE istoricd d ivc! a$dtu prctcntia Iegnimd
inlerprelarea unei constitutii. sau chiar a oricerui text. ridica nu dc ! tace nnelilihrlil udcvanra smnilicalic i uno oltsre dc ani s, de ao
lcn de neintclcscrc $ dc o actualiarc carc c taht [...] Cunoancrcr
doar o chestiune istoricd ci li
uoa politica, cum o sugera deja
sluici deschide Frihrlnatea rcstiruirii rec! cc c pierdur si! esrruririi
Rabelais. Lrdiliei. in misu,u i! clrc rcdi liao ocaz,onalului ii ongin.lutui
lrnregul cloi hcflncnculic vizerTi qsadar rcgrsirea,,punctului de
n.o.a.c" in spi''itLLl r[i(u[ri, singurul care va lacc .tr orul dc intclcs
rc mnii.alia urci opo c dc ati (Cadam.r. p. I 86)
Filologie $ henneneuticd

Hermeneutico, adice arta de a interpreta tcxtele. veche Asllel rezumali. gendirea I(Ii Schlcicrmacher reprezinta
disciplinn auxiliari teologiei. aplicata pani atunci doar texrelor pozilia filologic; (sau antiteorelice) cca mai hoterete.
sacre, a deveni( in secolul Xlx, pe urmele teologilor prolestanli
idc[tiflcAnd riguros semnificatia unei opere cu conditii]e cerora
germani din secolul XVIII, $i gliltie dezvolt5rii con$tiintei fic(JstJ lc i rS.purs la origine. Si inlelegerer sJ cu reconstruirer
istodce eu,opene, $tiinla interpreterii tuturor textelor Si insi$i l)r ucerii sdle origrrulr. Conlorm .rcestur prin.ipiu. islofiJ
temelia filologiei $i a sludiilor Iiterare. Dupar F edrich Dorte, $i trebuie, si rcconstituie contextul originall reconstruirea
Schleiermacher (1768 1834), c^re a pus bazele hermeneuticii lllcnliei autorului esle condilia necesarA $i suficielti pent,.u
(lclurminrre. sen5ului operei.
filologic€ la sfar$itul secolului XVIII, traditia aftistica ti litcrari.
nemaifiind inlr-o relatie nemijlocila cu propria sa lume, sa Din pu.ctul de vedcrc al filologului, un text nu poate si vrea
instr6inat fati de sensul ei original (este aceeaSi problcmi pe sii spund ulterior ceea ce nu putea si vrea s, spune la origine.
('onform primului canon postulat dl: Schleiermacher pentru
care alegorizarc! lui Homer o rczolva in mod diferit). El fixeazd
a$adar dlept lel al hermeneuticii acela de a restabili scmDilicatia
illerpretare in compcDdiul sAu din l8l9r .,Tot ceea ce. int'un
primordialA a unei operc dat fiind cd literatura. ca $i alt^ in discurs daI, cere sI lle determinat in mod mai plecis nu poate sd
general, s-a alienat fata de l(mea sa de oligine: opera de arti, lic decet pomind de Ia aria lingvistice comuna autorului $i
scrie el,,,ili obline o parte din inteligibilitate de la destina(ia sa
publicului sdu originar" (Schleiermacher. p. 127). IarA dc ce
primordialA". de unde rciese ce ,.opera de ana smulsS din lingvistica istorici, cSreia ii revine sarcina de a determina in
contextul ei primordial iii pierde semnificatia. daca accst mod univoc limba comund autorului qi primului sau public, se
regAse$te in centrul dcrrcrsului filologic. Nu ar trebui totu$i si-i
context nu este pistrat de istorie" (citat de Gadamer. p. 185)-
Confonn acestei doctrine romantice $i istoriciste, semniflcafia considerim idioti sau Daivi pe exegetii medicvali: ei $dau foane
verilabili a unei opere este cea pe care o avea la originet a o bine. asemenea lui Rabclais, cn Homer. Virgiliu Si Ovidiu ,ru
luseser?i creflini $i cA intenliile lor nu putusc i si fie acelea de I
in(elege inseamni si rcduci anacronismele alegorice $i sd-i
restitui aceasd origine. Cum scrie Hans-Georg Gadamer: produce sau sugera scnsuri cre;tine. Ei pomeau tolu$i de Ia
ipoteza unei inten(ii superioare celei a autoarlui individual, sau
A restabili ..lumea cdeiaii ap!4ine. a esrirui sr!rca oriSinala pe ce in orice caz nu presupunear ce inff-un text tolul trebuie explicat
.darolul o aler,,in v€dcrc - a exccura opcE ir nilul ei onginal. loar exclusiv prin contexlul istoric comun autorului $i primilor sii

68 69
cititori. Or acest principiu alegoric cste mai pulemic decit ltll.loSorca completl a obiectului. DupA Schleiermacher.
principiul filologic, ca.e. privilegiind in mod absolut contextul Wilholm Dihhey (1833-l9ll) va reduce pretenlin filoloSica
original. inseumna cA negi faptul ce textul semnificd ccca ce sc .xh usrivii. opunendu-i e\plicaliei.l,t care poatc aiunge numai
cirelte in el. adicd ceea ce a semnifical de-a lungul istodei. In [|clodn iliinlifici aplicatd fenomenelor natuii. i,leleg(rea, carc
numele istoriei, paradoxal. Iilologia neagl istoria Si evidcnB cd 0r Ii un scop mri nrodcst al hermcDeuticii expcricnlei umane.
un lexl po.rtc semnrlr(J (eea ce a cemnificit, l|r tcxt poate fi inlelcs, dar n-ar putea fi explicat. de exemplu
Tocmai acerstd premisa a filologiei - o norme. o alegere prinlr-o intenlie.
etica Si nu o propunere dedusd in mod necesar - urma sa fie
Fcnonrenologia oanscendenlalii a lui Husserl. apoi
demola6 treptat de hermeneutic;. lnlr-rdevAr, oale cum pulea fi lcrronrcrologia hcrmeneutica a lui Heideggcr au subminar li
posibilA reconshuirea intenfiei originale? Schleienrrtcher - 5i nui n)ul1 aceasti anrbitie filologic6. ti au fAcut posibilil
lnilorirclt antifilologici ce a urma!. Odati cu Edmund Husse
aici era el romantic - descria o metoda a ri,rrxriri, sau (1859 - 1938) inlmuirea co.gil.lului canezian. in calitarc de
livi,mliei, nnmitd mai larziu .erc hcrnpne\tic (Zrkel i consliinli reflexiva. prczenta sicti Si disponibilitate in fala
verstehen\, coDfotm ca,eia. pus in fala unui text. iDlerpretul
ccluilall. cu ittenlionolittuea. ca act de conlliinla care eslc
cmite intri o ipoteza despre sensul sau ca intreg, apoi rnalizeaza
lntotdcauna con$tiin16 a ceva anunrej compromite empaliA
detaliile ptr{ilor, apoi revine Ia o intelegere modificati a
iDterprctului la carc se referea ipotcza cerculni hcrmeneutic. in
intregu(ui. Aceastd metodi presupune ci existi o relalie alli tcnneni. cerc(l hermeneuric [u mai e ,.melodic". ci
organica de interdependenld intre pa.li Si intreS: nu Putem
condilioncaza inlelcgcrea. Dacar o ce inlelegcre prcsupune o
cunoa$te inllegul fbi sa cunoa$tem p6(ile, dar nu putem nici
nliciparc a sensului (proconrprchensiune). oriciDe vrea si
cunoa$te p6{ile lilA a cunoaste intreg l care determin:i fuDcliile inteleaga un text are iDlotdeauna on proiect in privinta acestuia,
lor. Aceasu ipotezi este problematicl (nu toate lexlele sunt iar interpretarea sc sprijind pe o prcjudecati. Odarl cu Martin
coerente. iar textele moderne sunt chiar din ce in ce mai putin), Ile,deggcr (1889-1976). aceasti intcUionalilate fenomenologicA
dar acesta nu e inca paradoxul cel mai deranjant. Metoda esie iD plus concepurii ca fiind islorice: precomp,?hensiunea
filologica postuleaza inlr-adevar ci cercul hermeneutic poate sE noasnA. insepambilil dc cxistenta noastE sau de fiindul-acolo
umple prapaslia istorici dintre prezent (interyrelul) $i uecut (Dar?i,r) al noslru. ne interzice sa scarpam dc propia noastr?i
(textul), si corecteze prin confruntarcn cu pd4ite un act initial situare islorici pentru a o intelcgc pe cealaltA. Fenomenologia
de €mpatie cu intregul, $i sa ajunga aslfel la reconstruirea lui HcideSger este inrcmeiati fi ea pe principiul henneneutic al
istorica a trecutului. Cercul hermeneulic e51e colceplt in acelati circula titii $i al precornprehensiunii. sau al anticipirii sensului.
timp ca o dialeclice a intregului ;i a pardlor, $i ca ull dialogal dar argumentul cilrc face din coDditia noasld istorica
prezentului li al trecutului. ca $i cum aceste douil lensiuni, prcjudccaLa oricarei expcriente implici faptul ci reconstruclia
aceste doutr distante ar urma si se rczolve dinlr-o mi$carc. trecutLllui r devenit inlposibila. ..SensuL. afirmi Hcidegger. cste
simullan ii identic. Gralie cercultli henneneutic. inlelegerea ,.catre cc -ul proicctului de la care pomind ceva devine
leagi un subicct de un obiect, iar acest cerc, care este ,,metodic" ;nleligibil ca ceval iar acest.,cdtre cc" i9i prime$le structula de
ca si indoirla cartezianA. dispare odati ce subiectul a atins

'71
70
prealabild, privirea pr€al.rbila si collccpcrex'
Nu poulc ll lorbr a$drr. penliu o hl] ncnculicri post
h delinerea
l! r,1.l.rcriru:i. de un frinrirr rl primri r.c!'ptari. slu de acel
orcrlabili (Heideeger. p. t07' DP lJ ctrrpJtic um lrtcul lr \r.,r sx spunii rl uut(nUlui. oricarl dc lurg rr ll conccpul accstit
or.,iect. .rooi ld pr(iudPcal;. iat cer. ul h(rrneneulic d(!rnil rrrr
l."c- daca nu viiio' suu f:'rrl lrind(a Hei.lJEter indePnrr'l \,,'r .\r J.:r fIlI, ii ,r.(rni pri.,,r rl,.t.r',^.rru rr re.rir i
{ r( rrr ninric rc 1 ponlrU noi.
dcliberat aces@ calillcat\\ei Fiitlld si tinry ( ,, t vcdcA in accsl
ccrc un ccrc vicios 9i a se pune la pinda iD cit(area mi.iloacclor
l)llp,r Cid!nlcr. senrnilicxlix rrnui tcxt nu e niciodafi
,I'llizirtii prin inlcnliilc rutorrlur siu.1!!l4lcxrul lrcce de la un
dc a-l eviu I...1 inseanA a lrtelcge greiit de la ulr cap'il la ttlttrl cc .
iDscamDar a l in1elege".,6id-, p. I98). cel pltin incluct bil $i
tlc ,trrl.\l istoric s.ru culluml ln Lrllul. noi scInnilicatii ii sunt
ncdeoa5rr. Jeoxr(cF in!elcgere- irr\alr nu ...rpri Je pr(lrrLle.'r... ilriirl.. |c carc nic; iruru Lil nici prir ii cititori nu lc prevarzuseri.
lstori.i. Ce,.ul nrr .e di/ol\; odJri.tr inlclcEcr(r lc\lLlui: rr'i I rri(. inter pretare e .ontcxturlii. dcpcndentar do criteriile rclirti!e
mai e.,hiperbolic", ci apartine structurii insa$i a actului dc r L L'rl.\lulLri ill ctLrr flc 1oc. lilrar sar lic posibil sa cunoiti sau si
intelege: ,E din contra. mai scrie Heidegger' expresia trrx'rrrlii rrl, l.ii un ic\t r5a cunr l| li in cl insuii. I)upA Hcidcgser. s a
cxistciliale cu Prcdlabile r Das"i,! lui insuti" libid , ?' l99t ',l,rirr riadar .u hL,rnrc|curl.r lul Schlciermrcher. Or;.c
Filolosir u Jevenrr o hime,a. dxci nu rnri poli spcrJ vreodJl' 'ir r,(, r|rflxre cslc din rccl nt{rnlcnl corr.rput:i cl rrn dialog intre
iesi dii propria lumr unde elli inchis c:r inlr-o bula' Nici Ht'\\'rl lr'1II fi prczcnl- snu o diirlcclirar a inlrtbarir )i r rarspunsului.
niii Heiaegpct n, tralerzi in Pimul riinJ interprulrrcu lc{lcl'i lrr..r.Irr.r rpn,fa rl., irrrr. ir,rcr'frcr )' r, \r II r,U
literare. inia, dupi contestarea de catre ei a cercului llloloSi'' flrt'lurar. nici purlru a e\plicr ti nrci n)acar pcntrn a in!elege. ci.
Hans-Georg Gadimer a reluai. in lumina te?clor 1()r' h
r'n '.'rl' Dunrcle de {uziunc dc oril(nr1uri. cLr de\,ine o nasilura
ile traduitionalc rle ^'L
hcrntncu(icii d( lll.lrbili Si producli!a r inl.rfrcrririii ac.nslr. ca rct. pe de o
si 14lodn 71960). intrcbir
ia Schlcielmachcr'. Care este sensul unui text? Ce pertincnlii u'
'rn
l,,rtl. il Ince pL'inlcrprcr !ri \i lj(nr)lienliTcTc idcilc afllicipatc. iar
oenlru sen: tnlenlia rulorului'' Pulem orre inlclcge tcrtc clrc '' t lL rlla pastleazar trccutul in prczcnl. l{isfLmsul pe care il
.unr striine i.torrc'au.ullurolI Orice in!(lcgere c L'grt' ou(' ri' ,r,hr(( lexlul dcpindc dc i trLbi[e! pc clre io puncm di]r
si!ua1ia noastre istorica? t,llrr lul DostN de vedLxc iskrric. dlr $i dc {rcultrtcn noasrri dc a
Ca orice restaurare considcri Gudamer -. r'estubilir'Lrr
rl,nrslrui iilrcburca ln ciuc riispundc lcxrul. fiindcii textul
coDdiliilor oriSinale este o lentativi pe crre istoricitalell liinl( i rliLrl()rhc z,r ii .u proprir sl isr(nic.
nodslfe o sorteite ctecului. Ceea ce a fosl rcstabili(, viAltl Pc cirrr ( rrlcl lui Cadarncr nu n lirst trirllLrsn irr lilncczi doceL destul
am liicut o si revine din alienare, nu mri e viLllu oriSinall l-"1 ,l, r,,rdi!, in i976. ii doxr Ixrtirl (i)rcluriile metrlizicii lui
r)

activitrte hcrmeneutice pentru care inlelcgerea I iDscllnrr ll, ,l.ggrr pcnrl1L i l.rprclircir roxtcior'. criru toluii pc aceea$i
rcstrurr'air origlnJlulul nu rl li JecJl lrrllsnlitcrc:r unlll "'l lrultillrc de und:] cu dc/hillc(:! lrllrcczi n\upra litcraturii din
acum delunct (Gadamer, P. i86). rIr frizeci tj 5rptczccr. cu rllil nr.ri n lt cu ci( accu\lii
rxlrli/ica se nrchelr lcgiind hcllncncuticLr inireb,nii !i
r,rit,llnsului dc o concct)1ic n linrbii(lui cx nrcdil ti inLcractiune.
' Manin H"ideEg"., Fin4d $i Tin'P Iod' C liic'anu li C' Cnr'ni1
Ir ,'tx)rilic cu dclifiti.r sr c.r in\trulll1rnl scr\ind e\prirr:irii unui
Bu.urc$i. HuFanilas, 2001, P 208.

13
72
,,a wea se spuna" prealabil. Pane in acest puncr, hetmeneutica t!l)R)duce mi$carca irspimtiei, a rclrii proiectul crealor, sau
filologice nu rdcuse problematic limbajul, ci doar rnentinuse rhinr a rcgisi ceea ce Sartre numca .,proiectul original" in Frl,rf.r
ideea cA o semnificatie. dincoace de limbaj. era exprimau sat] t, N{zrrrl. fhcnnd din fiecare viaE un inlreg, un ansamblu
reflectate de acesta. Acesta este motivul pennu care notiune, lr,crcnl 9i orientat. cum urma si le retraseze in cazul lui
husserlian6 de .,a vrea sA spuni" trebuia considenrA complice cLl
lhudelairc t; Flaubcrt. Or din punctul de vedere al inregislrarii
merafizicii nclului de.onrliinlii pi cdre il rcprczin(A scriirura ca crprcsic.r
,.logocentrismul occidentale. $i criticatl de Dedda
in Vocea ! l'enotnenul, in 1967. Nu doar ci sensul textului nu llrui ,,a vrea sii spunl". orice document * o scrisoare. un bilet -
cste epuizat de intentie sau echivalent acesteia nu poate a$adar porlc fi Ia fcl dc inlportrnt ca un poem sau un roman. Dcsigur,
se fie rcdus la sensul pe care il arc penrru autor lJonlcxrul istoric e in ercneral ignorat de acest gen de crilicA in
$i contemporarii plolitul unei lccturi iman€nte ce vcdc in texi o actualizare a
s6i -. ci mai trebuie sA includa $i istoria criticirii sale de calre
toti cititorii din toate rimpurile. rcceptarea sa trecuti. prczentd $i contliintei aulorului. iar aceasl, conltiinla nu mai are prea mult
viitoare. dc il face cu o biogrufie. nici cu lrco intenlie reflexiv, sau
prcmeditati, ci cir corespunde sltuctr.lfilor profunde ale unei
viziuni a lLnnii. unei conltiinle de sine, sou unei intenlii in acl.
lntenlie $i co,tstiilld Acest nou tip de (.r,gila fenomenologic. caracterizat de ciileva
mari teme ca spatiul. timpul. celdlalt. va Drai fi numit dc Poulel.
Asrfel. chesriunea raportului dintre lexr $i autorul sru nu se iD ullima .i hlcrilr(' (1085/. ..gindircr nedeterminxta . ciul sc
reduce nicidecum la cea a biografiei, tr rolului sau firi indoiali cxpimA intFo opcra inrrcagA- Autorul rlmane asadar. fie el Si in
excesiv in istoria literara tradilionali (.,ornul $i opcra',), a crlitate dc .,gandirc nedeterminrla".
procesului pe carc i I a intentat noua cr.itici (Tcxtul). Teza OI intoarce|ea la lcx1, cerutii de noua critici, nu a fost cel
morii artorului. ca lunclie lsroricii fi ideologicd. mascheazd o mai adesea decel o intoarcere la autor ca .,proiect crcator" s u
problernd mai complicard ti csentialdi aceea a intentiei ..giidire ned.rerlIrIl:rli'. rlJ curn,, ilu'lrerza in rnii SnrzeJi
autorului, in care inlenlia conteazi mult mai mull dccAt autorul, polemica dintre Brfthes li Raymond Picard. Barthes I publica!
in calitate de criteriu al interpretirii literare. Autorul biografic ar D6f? Rocitl? (1963)i Picard I a atacat ir Noua ctitk'd sot
pulea fi eliminal din conceplia noastrA despre lireraturA. iira a o|o i, postutti 11965); Banhes a l'aspuns in CriticA si Ad(rdt
pune sub semDul inlrebir;i in vreun fet prejudecata obitnuita, (1966). in DespR Rad e - la fel ca in Mirfieler (1954). uDde
nu neapdrot fdlsa IotuSi. crre filce din intentie nrcs!,no,,ilid cluta s6-i ,,rcdca accstui om coerenta". s, descrie o un;tate. sA
ine\ ilabilA r onJirci inrerprcrari ,,rcgiiseasci str.trcturir unei existenle". adici .,o rctea o,ganizalrr
Acesta e cazul intrcgii critici numiti a constiintei. $coala de de obsesii" (Barthes. 1954. p. 5) , BLr hes. mereu aproapc de
la Genevat asociaE indeosebi cu Ceorges poulct. Aceasri critica tematici. trat{ opera lui Racinc ca un intreg ir scopul de
ahordare cerc emparie $i identificare din parea crhictlui pentru a dcgaja o srrucruri profunda unificatoare la cel pc carc il
a intelege opera, adica pentru intilnirea cu celdlah. cu aulorul. numca ..omul racinian". expresie ambigua care desenlncazi
prin opera si.l. in c litare de coniriinla profundi. inseamnd a crcatura raciniani, d.lr $i, prin inlerrnediul creaturilor salc. pe

74 15
creatonrl insu$i il calitate de con$tiinti profundil sau de Litc,utura devine din acel moment pluraltr, imposibil de rcdus la
intentionalitate. Strucllll1llismu], mixturi de anlropologie $i de
o inlenlie, de unde evacuarea autorului:
psihanalizi, ramanea o hermeneuticA IenomenologicA, iar picard
nu a pierdut ocazia sA semnaleze aceaste contradictie: "Noua Tindcm in 8eneral. cel pulin ei, sl crcd€m ca rcnitorul poutc s.
criticA' cere intoarcerca la opera, dr-. aceash operA nu estc opera Evcndice sensDl operei sal. ti sa dclincasci cl insuti acesl sns ca
liierarA [.-.] este expcrienta torali a unui scr;itor. Ea sc vrea de fiind lcgul- dc undc o intcrogali. ncsabuitl adresati de calre ffilic
asemenea structuralisla: totugi nu c vorba de strucluri literare scriirorulli nbn. vielii sale. Dmelor intcnlici sile. D€nlru ca si nc
asigurcelinsuii de.e anumc $nnifi.roIEo sa: wcm cuorice prclsi
l-..1 ci de structuri psihologice. sociologice. metallzicc etc.' Lccm si lort'eascd monul sau strbsliu(elc sale, impul sau. 8entl.
(Picard, p. l2l). lcxicul, pe surt. intreaSa r.n(emporlncitate n autorului, prcprictart
Poz;lia lui Picard este foarte diferiri. PiD tilcror -..opcfi prirl meroninrie a drcplului scriitorului moa asupra.rea(iei sale (ibi./.
Uterar'e", ,,structuri Iilerall:" - el intelege ,.concertat, coD$tienr, P 59).
intentionat": ,,Ilrtentia volunlar6 $i IucidA carc i-a dat,rastcre, ca
operd litera(a apa(inind unui anume gen $i invesliti clr o iBnrthes regdse$te astfel doat penlru a le critica in numele
absentci oricarui ,,a vrea si spuni" - orizontul juridic al notiunii
funclie precisi, este considcrati ineficace: rcalitatea sa specific
de intenlie, ti priv;legiul acordat primei receptari de catre
literari este iluzorie" (lrir1.. p. 123). Iata cLlm rezumA cl hermencutica fi lologica.
g6ndirea lui Banhes. Accslei ,.intentii volunlare $i lucide"
El le opune acestora opera ca mii. cereia moanea ii confisca
expresie ce are meritul de a preciza lari urmi de echivoc ceea semnalura: .,Autorul, opera nu sunt decat Punctul de plecare al
ce un istoric al litemrurii intelegc in 1965 prin ,,rcalirate lirerari" unei analirc al carei orizont e limbajul" (irz, p.6l). Acolo
- Barthes i-ar fi opus un subcon$tient sau ur;ncon$tient al unde Gadamer prezenta inca intelegerea 9a o fuziune de
operei raciniene opcrend ca o intentie imanenta. Sllb aceasG orizonruri int,'e prezenl )i lrecul. pcntru BJrthes. (.lre i5i
formA rcionoit5. el a pdstrit figura autorului. Orizonlul lui radicalizeazd pozilia in favoarea polenricii !i o impinge poate cu
Pic?fd este cel al pozitivismului. dar critica sa nu c lipsiti de o treapta prea depa(e. ruptura ce scpare opera de originea sa
perspicacitate iar in ,.Moa[ct autoru]ui" Barthcs urm sA admit6 este absolutIi ,,Opera este pentru noi litfl contingenfe, [...] opera
cd,,noua critici nr a ficut adcsea decat [...] sa consolidcze [...] e lntotdeaunr in siruatie profeticA [...]. Relnsi din orice .!i/rd,'€.
imperiul Autorului", in sensul in care nu a ficut dccil si opera se lasi tocmai prin aceasta explotati." (ibtl., p. 54-55).
substituie biografiei. sau,omulri Si operei". un om profund (iar Nimic nu mai rdmane din cercul hermeneutic sau din dialogul
vietii, existenta). inrebarii 9i al riispunsului; lextul e prizonier al recephrii sa,e
Rdspunzandu-i lui Picard in C,itr..i ri Arleyr7r, Banhes nu va aici $i acum. Se trece astfel de la structuralism la
lupla sa{i apere Derpk Rdci,!", ci i$i va radicaliza pozilia $i va postslructuralism. sau la deconstructie,
inlocui omul prjn limbaj: ,,Este scriitor cel peDtru care limbajut Acest relativism dogmatic, sau acest alcism cognitiv. se va
este probiematic. crre ii simre agrava li mai mull la Stanley Fish. critic american care. in .h
prolinzimea, nu
inslrumentalilatea sau liumuse(ea" (Ba(hes. 1966. p. 46).
Therc a'l'?:rr ir This Class? (1980), va sustine, la antipozii

'76 '77
obiectivismului ce piedeazA pentrlr un sens ine.ent li permanent 6i tlecem la plural 9i la serial. ti de acolo atat la diacronie ca1 si
al lextului, cd un text are toi atatea sensuri cafi citibri, ci nu l0 sincronie. Metoda pasajeld paralele este tot atat de
$i
existd nici un mijloc de stabilirc a validiEtii (sau invaliditAtii) elementarA pe cet e comutarea pentru a izola unitdlile minimale
unei interpretari. Cititorul se substituie din acel momenr Tn fonologie.
xlllorului in calilrre de critpr:u rl inlcrpretirii. E o metoda fbafte veche, deoarece a citi, $i mai ales a reciti,
Tnseamne a compara. Toma de Aquino scia in Suma teologicd:
Nihil est q od occulte in aliquo loco sacrae Script rae tradatur,
t4 e bJ a pu\ ie lo r p, n.o t ele' q od alibi tbn m.lnifeste e-q)onatLtt (Samnla meobgica.l. qLt.
Nici micar partizani rnorlii autorului nu au renuntat vrcodatzr
l, art. 9). .,Nu exisd nimic care sd fie uansmis in mod ascL s
illtr-un loc al Slintei Scripturi $i sa nu fie expus in alt loc in mod
sd vorbeasci. de exemplu, de ironie sau de sadre, in situatia in
manifest.r' Adagiul are valoarea unui avertismenl impotliva
carc aceste categodi nu au sens decat referitor la intentir de,
exceselor alegorezei, pe care o supune controlului prin contex!.
spune ur Iucru penlru J fuce \r sc rleierg; al.ul: rucrn-i oe
aceasti intentie ircerca Rabelais sa se dezica cedandu I pe adici o filologie arant ta lettre. in sens stricl: orice alegorie
cititor in prologul sA la GargdnnLa. De asemenea, rccur-sul la tuebui sA poata fi verificata pintr-uD pasaj paralel iDter?retabil
metoda pasajelor paraletc lparallelste enm erhode ), c.itc titlde rn rnod'iterJ'. Or JcersrJ e reluirea unei erigcnre ruguctiniene
si prefere. pentu a deslusi un pasaj obscur dintr-un texr, un alt Augustin nu dorea sa se lecurgd la interpretarca spilituala atata
pasaj din rcela9i aLrror dccer pasajul unu; alr auror, e dovada. Ia vreme cit nu em neapemt nevoie, irsl dacA 1ex1ul era obscur,
cei mai sceptici, persistentei unei anume credinte in intentia dac, nu ftcea sens nr mod liteml- Hstalmicirer sau
aulorului. E metoda cea mai generali ;i cea mai putin suprainterprctarca crau limitatc de regula cu plicina. Apnrut din
-.c.iuza
controvelsatd, in definitiv procedcul esenlial al studiilor alegoriei, acesta este abc-ul meseriei de filolog, cat despre
$i
cercetirii iiterare. Arunci cand un pasaj dintr un rext ne pu;e iegula lui Toma de Aquino, nu ?ncetez sn leo rermintesc
probleme prin dificultatea. obscudtarea sau ambigritate; sa, studentilor cand le recomand prudenta in inte{rrelarea
cdutim un pesaj paralel, 1n acela$j rext sau in alt text. iD scopul melafoic5 a unui cuvant dinir-un poem, daca un alt pasaj de
de a deslusi seDsul pasajului litigios. A intelege, a interpreta'un acela$i autor nu explicA $i ru confirmi aceasl5 metafor, prinff o
text. inseamni intotdeaura, inevitabil, cu aiulorul idenritidi, a comparalie sau o desemnare, ca in acest mod de exprirnare
produce diferenti, cu ajutorul aceluiati, altul: scoarem ia lumini adesea prczenl in florilc liulxi in urma unei descrieri alegodce:
difereDfe pe fondul unor reperitii. Iati de ce mctoda pasajelor ,,Acest abis este infernul, cu prieteni populatl" (,,Duellum").
parrlele e g;.e!le la temelia di.cillrnei noritre: ci esrp ahit La nasterea filologiei in secolul XVI[, filologul $i reo]ogul
tehnia4 ei de baza. Ne folosim de ea ftun incetare. cei ma; Ceorg Friedriplr \4eier, 7.8-1777r. In .x itr?r.or"n t,n"i t1rt,
"
aaesea 1AIA sA ne mai gdndim. De Ia singuiar, ale la individual. ni,ersde a interpretdrii (1757), este. dupi cum atimi Peter
de la opcra in unicitatea ei aparent ieducribilA tt1(liyidun est
- S,ondi. un,rl din cei dintii ca.e au formalizat tuncda
hrc1fibile, conform vechiului adagiu scolastic helTneneutici .r pasa.jelor paralele:
-, ea ne permite
78 19
PrsiJclc panlctc tto.a pdro ?td l\(1, \unr drs(u,su,, \JU
r\aru Jr nvrt grija ca toatc ocurelttclc unde ..imparatul" il desemneazi pe
drrurs crrc.u o acmina., u lexrut Uc \enrn.h; r$Jr LU rc\rut trc
iD privinla cuvinrctor. ne in.ei a sensului . seDniricalici. ic in Nipoleon III. iar..prpa'pe t-eon XIII sau Pius X se figureze ir
t indcxul numelor de pcrsorne r/r/, vd,ra Napolcon III. Leon Xlll
cctcldrc puatelisDut obiedutui t@m ?lirnuts tttlisJ. ,nl Ii Pius X. Un ..indcx al numelor de pcrsoane" trebuie se includil
'?ll,"/ir).
cclc din u'mJ prrtetrsnrt mr \rattttdni t\ 4r:r,rdr rrrtJL .t. unrtextelc iD carc itccste persoane sunt desemnate. nu doar cu
S^r . p.87)
trunrele propriu. ci $i piD per,fraze descriplile sau deno(ante.
Pa,ulelismul cuvinrelor $i paralelismul lucrurilor sc opun lirlli cc irseannra ptutlclisnnrl obicclului. Difcrenla este aceea pc
aFdar iD tcxl la fel ca omonimia qi sinonimia in cadrul li;bii. eirc o fAcea Frcgo intrc Sl,rr fi Be.LlrriS, sens $i lelarinti. suu
scns Si denot.rlic. Au cxisrul nrulte dispure in privinta sensuhri
Paralelis,nul verbal descie identitalea cuvanrului ir conlcxte
diferite: cl serve$te la stabilirea indexului pctiliazci celei nlili ccleblc diD liremtura francezd:,,liica lui
fi a concordanfelor.
cum sunt celc din Biblie. din clas;ci, iar azi clin moderni Minos;i a Pasiphaci" in carc unii au vazut. de Ia Th6ophilc
(ilut;cr piiDi Ia illoch. in Catnnred tinpul i piard t, cet n,ti
imprim c s.ru. clccrronice. accesibile pe CD.ROM sru pe
Inlernel. Purillelismul verbal esle un indiciu. o prohrbilit.rte. jrI llrrnros verc rl lirnbii Ir.lnccze pentru ci nu insemna nimic - dar
desigur niciodati o dovada: cuvantul nu are neaparar acel8si n'r ti in p \iIll.r lrplulUi c, rcersrd e\pre.ie J\cr u.eerti
sens in doui pasaje paralele. Meieirecunogtea gi idcntitatei rknolrLtie ca numele propriu Pre./r.I. TorLrSi. dcindara ce nu mai
obiectului in contexle diferite. Meloda urmare$te de fapt, scrie r'\,orba de parirlolisnnrl dinlre un nume propriu fi o perifraza
Szondi.-,rlarificarea unui pasaj obscur, nu doar din rlcscriplivi. paralclisn tl obiecrului cste desigur mai grcu dc
iasajcle rlxhilil Si constiltlic u'r indiciu rnai slab decat paraletisnrul
unde e folosir acela$i cuvinr. ci $i din cele unde acelasi ;bie;t c
(rviiolului: a sc vcdea cazul indexurilor tematice. Este rdeviral
desernnar cu un lrlt cuvjnt" tibi.j., p_ g7t_ Meicr i$i milnifcst.r
chlar-f$lerioFr cr. plinsrpiu henneneutic penrru prrulelrsrnul rn ill Franla cirlilc conlin rarcori a$a ceva.
obrecl. lotu$i rcesla ni sc prrc mai \uspecl. mai subrccliv (rnri Aliituri de accstc doul paralelisme ale cuvenlLrlui ii
putin pozitiv) dl-cat paralelismul cuvinrti6r_ Aceasta dcoarece, llhicctului. Joh.rnn Manin Chladenius (1710 1759). in ,r s
daca omonimia a rczislat deslul de bine miscAl.ilor de idei din Itn trcra fu itn?rpr lr( carcctd t tlisc rsuitot ;i a
secolulXX. sinonrmia. altad.rta lr lcrnelia sriii.ticu, a fosr ficrra rptnlor scrisc (17,12). nrai recuDostea atit poralcli.snnl
sA para foarte ?ndoielnici de cdrre filosofia linbajului lltt|li?i clt 7i ptralclisnul lqanlii in$c cuvinte. Prinrul se
$i
lingvistica contemporanr, p13nt1'u care a spune ceva in rnod rll\ii'rgo de prralclisnrLrl obicclului la fel cum ceea cc vrea sd
diferit i,rseamnh a spune altceva. pamlelisr!1;l obiectelor patc s6 r|rxrl nulorul se distingc de ceea cc spune textul sau, confornr
reinrroduci xlegoou in irlologie. Sa ne gindim inst h crzuri vr(lrii distinctii Jrrridicc ti retorice mereu icrivi la Sfintul
.imple fi grcu de conteshr. Un indc\ remrtic. ArUlrstin. l,r/crllr, $i tuio. t'.tuttuts 1i scripttotr: parrtetisrnul
)i chirr un inde\
al numclor dc pcrsoanc, inregistreaza nu doar p^rralclismc de hrtr'nlici cste a5adar pa|alclisrnul in spirir. pe cffc lirera poare
cuvinte. ci. se speram. ti paralelisme de obiecte._in ultima mea rn I irsrunda. A1 doilca, paralclismul legilurii. descmneirza o
cane. de exemplu, l-am numit adesea pe Napoleon Ill ftl.nlilirlo de coDsrruclic. sau rcp€rilia formal6: esre un prfi.rr.
.impiratul'. iar .,papa" Leon XIII sau pius X ..papi.'. dar am

80
8l
,.Struigtttt'o lle horse s nrcut|'! rezeNali iD privinta inte lici autorului ca un crileriu i1l
interprclarii nu ezite sd recurga la pasaje paraiele pentru a
Ce ipoteze emitc metoda pasajelor paralele cu privire la autor expljca textul cu cfie aLr de I 1 ce. (Juhl. p. 214).
Si intenlia sa? Ce sa mai credem despre metoda pasajelor Polemica despre ,.Pisicilc' lui Baudelaire iluslreaza perfect
paralele in epoca mortii autorului. apoi in cea a posibilei sale acest punct. Comentand rima feminini,.solitudes". Roman
invieri? Am si m, limitcz la paralclis'rnrl verbal. ccl ml; des Jakobson ti Claude L€v;-Slruuss, in analiza lor din 1962.
exploallI $i cel lnai sigur. deoarece controversa in pivinla considern cn ea este.in mod curios elucidata (ca de alifel
acestuia va fi valabili .r&,-riori ;i pent celelalte. iDlregul sonol) de cateva pasaic din .,Mul1imile"r ,,Multiludine,
Aplrent crilicii, or'icarc ar fi prejudecd!le lor despru aUtor, singulitaler termeni egali $i convetibili pentru poetul activ Si
sau lmpotriva 1ui, tind, pentru a clarifica un pasaj obscur dintr tecund" (Jakobson. p.,117). Astfel. un pasaj dinlr-un ah lext al
un text. sA prefere un pasaj paralel diD acelati autor. Firi ca lui Baudelrirc. iD cazul de fal?i rn poem in prczd din Sple? l
acesr privilegiu sA fie in general foflrulat explicit. se prefcra un Pdlirxlri. scrvcsre la explicarea ti imbogAlirca sensului unui
alt prsrj din acelafi text sau. in lipsa lui, un pasai dinrr-un alt vcrs Si chiar a unui soncl din Florite rd ri. Apoi, in privinla
text rl aceluiati autor. sau in fine un pasaj djntr uD text rl unui epitetelat p|tanlicc $i b/Anlz calificend initial pisicile, ca !i in
autor diferit. Aceast; ordine de prelerinfc face obiccLul unui ce p velte conrparalia finalii asemuird pupilelc lor cu stelele,
conscns. Pen1ru a clarifica sensul subsi.rntivului i,,/i,,rll in Jakobson $i L6vi-Strauss citcilzi, urmind edilia criticA a lui
,,CAlitoria", ,kginindu-ne infinilul pc finirul mirilor". vo; Cr6pet ii Blin, un vers din Sainle Beuve despre,,astrul putcrDic
ciuta in primul rand celelalle doui ocrrente ale tern'lenului in ti bhnd" ( 1829). $i un vcrs dc Brizeux nunrind femeile ,,Fiinte
Florile rdului din 1861, inainte de a mA intoarce sprc Spleen l putemice 5i blendel" (1832). iDainte de a adrugl: ,Aceasta ar
Paititlui. fide cuventul esle rnai curcnt. apoi spre Mussct $i confirma, daci mai era ncvoie, faptul ca pentru Baudelaire,
Hugo. Leopardi, Colcridge Si De Quinccy. UD pasaj paralel at imaginerL pisicii este slrins legrtir de cea a femeii", $i de a mai
aceluia$i autor pare si aibi intotdea[na mai multi greutate in cita Si mirtlda celor doue poeme din Flo le rd lui tnliltrlate
clarificarea sensului unui cuvant obscur decat un pasaj dintr,un ,,Pisica". Ei conchid in iner ,,acest moliv al oscitatiei intre
autor diferit: implicir. Dretoda pasajelu paralele recurge a$adar masculini $i llminin se regese e in sublexrul ,.Pisicilor", unde
la intcn[ia autorului. daca nu ca scop. premeditare sau intentie transparc dc sub ambiglrititi intentionate." (ib ., p. 418).
frerlrb,la. cel lulin cir clruclur;. sislrrrl ti intenlie in rcl inI Desigur. estc vorba de ullima pagind a afticolLrlui, iar cei doi
adeviir, daca inten[ia rutorului esre coltsidelatd ne-peftincnl. autori rimin prudenli: "Aceasta ar confirna, daci mai era
pentru a hoidi sensul textului, nu e loarte clar cum se poale nevoie..." Insi orice s ar spuDe argumentul pasajelor paralele
justifica aceasta preferinlA generali pcntru un texr I accluiasi estc exemplar condus: ocol pc la doi precursori, intoarcere la
aulor. Sau, cum alagc aten(ia crilicul amcrican P.D. Juhl inrr-o
lucrare despre filosofia criticii litemrc, chiar $i criljcii cei mai I Inlran.czl rcDnenul .-chit' Lrlznt de Baudchirc c(e un suh\unrr!
mascuhn. alAnd nrsi o conotrlic g.trflrci (liliniil edrjvulcDtii c! lcnrin nuL
: \tn th, \'\n.r/rr= l. {.i rornines.,,plsi.L (i.tr.)
rht tort tr,,r dc

8l E3
Florile rdului pen(rlr a clarifica ceea ce este numil in fine inrotd(nuru, mri rnulta srL.utrk. decjr un
,.ambiBuitate intenlionattr". :lll].l Lrrn Itl: nas{ f,Jrrhlc Ir un
l\cr.JIda. r,rer.dnrl ncnrru Lrn pa.Ij din r.etr.i
Riffaterre a crilicat deschis acesle pasaje paralele, punand in *.or ,, Jr lj a).rdrr dc.:r ,n c", pin;.utr.. .-iu;r;i
evidenta faptul cd iD cele doui sonete intilulate ,,Pisica". ,.nu f'rclp I].rii f(r tIu _rr pa..ri Jrrrrr-un tu\l c.jntcmporrn.
;l;i;::
exista nimic I...1 care sa impund in mintea citilorului imaginea ((, tcntfot n m: C\,nrcnllor,rn u c\isra
dlr.jr po.tul in p(rso.lni.
unei femei"(Riffaterre. p. 357). CAt desprc cilatul
,,Mullimile' . el observa ca acesta,,sc aplici poate
din
insa ::,',ll;,1
;.,,.,.
!:":": t"t" '
", ,,: ,,nfin . r,rpi."',tt,..,'n
r,
..,i.. i,,
",,gr"),r. -a:i'i,
,c"u.,., .,,p|,..;.,
^kundeva
cu siguranF nu aici. $i nici o interprctarc a sonetului nu poate 1,D,,
.,
t,,t,rtt. A),rdJr m odu prsrjcto, ".,rl.,"r c,,
p,rat.t. nu,t.on*rca
sA fie dedusi din el. [...] aulorii trebuie ci s-au folosit bucuro$i pc Jtlrr\r,.r,,n,c t;r. ci ci pe In u"n,,11,,.
de coincidenta intre singuritSti si aforismul lui Baudelaire" r,rcr:.r. idiotpcrr,t "r, ,,n prfi,,.o*,.i
nLr .r ti ilr(e!d ,l..ir ,".i.t..1;i
(ibid., p. 322). Totu$i, oare Riffalerre refuza acest rccurs la eottc._tr,rt lu ;";;..
l,i, - I t)t,t,,. <leo.rrqq. m.r ,rr1 ..f ,_i ,rr..ri."r.
pasajele paralele in fapt sau de drept, pentru ci acesrca sc rirhil.
rt.i,urorutxi nu c\re Jrrc,ne\r,1".;,
dovedesc nepotrivite in cazul de fatd. sau pentru ce metoda li:,j i",^Tl; r,,;;,,,i
pasajelor paralcle trebuic proscrise din principi ? Se pare cE ;;Ji;J:i :,.:_,:1;:i, ;[r] ;",]*.ii,i:"1: l:.");1,t,"1 5:1,*
adopti mai degrabl a doua pozilie, dcoarece dore$te sa se .rt\utur .o r\rnljrror riino.ri s.
J(
(r licrera J\emeIeJ ,Rildl(n.e
limiteze slrict la text (ta expcr;enta pc care cititorul o arc cLr $r ,fti) UD l tc\l dllr r(elilr .ruror m.,i
acest text), $i sa izgoneasci in general odcc,,cunoagteru ,,j, ,rur rc\r J( un .rrr ruror,*, ,,,."",ildifi"'"t t',r.,,,
exterioara mesajului" (ibid., p. 326). Totu;i, reluzurile salc
ramin cooringente, topice (locale), Si rru vizeazd insd$i metodl
a:,rdrr o ino',2
r 0r..ut trmp lui.
,r.:r;;.;;;;,;; li':i:'lli:] illi; ':;l';;
pasajelor paralele: (l) pisicilc din cete doua sonele intitulalc l,e de ahil panc, fifi rceasta
,,Pisicile' nu sunt clar asociate cu ni$e femci, inse. adaugi el. ..
1'.*;,1 prrrrLl din.r.elrii J(|tor
ipotczrl n cocrcntei mininrflle,
un
cea din poemul in prozi,,Orologiul" este. iar (2) citatul di0
nu c cver)ruat sa tonfirrne cu
",rcrc.TrnhJh,ti,r, .,r,c,1.,",u,1 ..: ri .urn rr tI \r)6J dc JJt
,.I\4ultimile" nu se aplicS aici. ci. cum am vazut, ,,se aplicd poir( rrrt,r'. rn,j ahsenr.r unur p.r..r1 p,r:rlet
plrre cu greu rnt,rmi L)
altuDdeva"- De altfe, Riffatene recurge el insu$i Ia p sriL r.rfr(rrrr. r)rL..rr fUrr. prubJhil Li "it
paralele pentru a defini ceea ce numcste el codul-pisic.i. s,tr ::r,,lI
rf., r(llr(.r f'cIrIr..i,ll fi singLrrrrl ni ;cit. ain..pi.;.iti.:i
si.lemul descripri! ll pi icri. lJ Baude,xire. insi. dupa .,.rr , rrn.rIII.,a.dJ J(r,r ril) n . ti poenr din f/n rrl,. r,tttl,ri in c-tc
afirma luhl, ,,folosirca pasajelor paralelc pentru a conlirmir silrr crflrcdt; ,p,,r,r_o.o,npr,ri"
,,'" rIl crjrsUt rro.rn rr,i. r)Jr cUm rui Rirjlrcrrp
infillna o inter?retarc esie un apel implicit la intentia uutorrlui' .1,]l: ,,, s;r
rntrr(( ri
u\rn((,.e argrrrnenrrrl prraletisrnrlui .rO
(Juhl, p.2t8). l |l n (|]cfitru cj ar prcsupune rntr_adcv;r r."rvi
Parcal aud pe Riffaterre pptindu-mi la uleche ca rlu irr tr,r,,,'1u i,,,.r,. "'u('r'n'i a\uJJ,,,\
..rc c.,,;li;:,; ; r;;ll
calilaLe de idiolect. ci ca o mai bun, marturie despre rd.i.r/(, /.
nu ca vorbire (parole) ci c6 limbe (langue). facc el apel la tttt
,. , ... ,. t ;j,:ili:.ff :::IJ[.J;
Jro, i.e ;,:;;":;
"
un, lr\.rr ifr crplica merrforelp. .xu .;a ,"
pasaj din acela9i autor preferandu-l unuj pasaj din ah aulor, l,r nr..,t .1i"t,.,," ;;";;
fel cum un pasaj paralel la n al( aulor din aceea$i periou(Li xr'
llll tr',,r. rl rnrrirtori! J.rLa Iu oiua rrasatur;
melJfuricc

84
85

l-
cxDlicite. Reztrltltul e acela$i: ..OricJre ir fi rolul pisicii rn cuvintlrl si,r.grlfudr? in Florile rduhtit Baudelaire, carc cerea
im'apirrile crotice personale ulc poetului nu este atat de drcptul de a se coDlrazice. putea sE se fi rdzgandit intre timp.
imoirtant inc5t si-i frca sa scrie instincli! p'rx'i acolo unde Chladenius rez-olva aceasta diferenli prin lrecerea limpului.
rrea sa sound /rrrpi,:cind o flcc. am observal ci se simte dulol Moniaigne spunea insa: .,Eu la ora asta $i eu mai tarziu suntem
si lumizeze oexplicz,lic Litllorulul' (Rilfalerre' P 350'' cu adevdrlt doi". ii se liuda cu inconsecvenld sa. Daca autorul
se razginde$te de la un moment la altul. de la o frazA la alta.
dacA aulorul e inconsecvent. aiunci paralelismele verbale devin
I tenlie slu coerelllii foa[e nesigurc. $i cu toAte acestea utilizim metoda pasajelor
paralele pentru a incerca se vedem mai clu in Es?rr,i/? lui
Metoda pasajelor presupune nu doar ca intenlia autorului
e Montaigne.
oa'iir..ta p"n,i, inrerpreiarer re\lelor rse prcfera un prsrj Astlcl aceasti metodl - dar $i orice cercetare literara
L,rralel din.rurorul insuii unui pas.rj nurJlel din 'rll Julorr' dirr )i deoarcce aceasta ii e tehnica de bazi - presupuoe coerenla sau,
l; aceasta intentie e coerenla. doar dici nrr cumtr e vorbr de cel pulin connadictia, care e to( o coerenta cAci contradictia
aceea$i premisi: ipo[eza inlenliei este o ipoEzA
a coereniei poate prin natura ei sa fie depi$ita prinlr o coerenta superioara
(coerenli a textuiui, coerenti a operei). care legitimeaza (dupa Chladenius. evolutia rezolvd problcma; recursul Ilr
rnroDierile. xdice rcordar o oarec.rre probrbilitrle pentru ca inconstient e o akI meloda dc a o trata). Dar dace nu ar fi nici
alesier sa {ie indici sulicienti Fara ocoerenla prcsupusa in lext' una nici cealalta. nici cocrcnli n;ci contrad;clie? S-ar putea oare
adica fari intentie, un paralclism e un indiciu prea fmgil'
o
ca
folnulir o doctrini,,Dicirlici". hici coerenll nici contladicle?
coincidenF aleatorie: llu ne putem baza pe probabilitatea
Mi se pare ci am scos la iveala aici o presupozilie fundamentald
acehsi cuvent sa aibA acelaSi sens in doue ocurcnlc diteritc a studiilor t;terarc. carc este rot o presupozilie a inlentiei.
Srondi semnalerza ca Chladenius rcflecrrrsc inlr'rdevir lr Coerenla li/sau contradicli.r calaclerizeazA implicit textul produs
nroblemr rrdicrla dc posibilit.rte, unei conrrlJiclri inlrc Joui de catre om. iD opozitie cu cel pe ca,e I al compune o maimutd
pasaje p ralele ,Jin acelJ$i autor. dar ce o rezol!rse imedirt Fr in dacti,oSrafe- croziunea apei pe o piatri sau o malini aleatorie.
istori,r lexurlui Si cvolu(ix aulorului siu: Un text produs in acest l'el vom inccrca si-l ?"rpli.rirr. nu sA I
drnx'odaLl ci la inlelescnt. Carc e ptab^bilitatea. ne putcm inlrcba, ca o nuimul5
C(m .el ce compune o tcrie,e nu rcdacLeda roLLll
nrotrcnte Oiiernc. slpoatc loarle bine sl{i schirnbc Parcea inrc
linp' bitnnd de 630 dc ori pe tastelc unei magini de scris sA scrie
nr.. a.ptrf ti r,ia. i.prcund paj0jcle Panl'lc dinFun-autor-hr' .,Pisicilc ?
",
, L^- oir.i.nr". cu cxceDlia celor pc care lc'i sfiis tlr't sd se
Al5turi de lrccerea timpulLri, Chladenius, a carui calitale a
razSturdeasci (cira( de Szondi. p 89)'
reflecliei asupra interyreieri; nu a fost depe$itA, mai lua in
coDsiderare ahe doua obstacole ce afectau validitatea nretodei
Duptr cum se Poate vedea, paralelismul a dou' pasaje vll fi pasajelor paralele: g?rxtile $i tropii. Ptln iluzic genericti, el tota
oeninent Jaca si doar d,tcii ele lrimil lx o inlenlie coerenlS: se spur6 ce Du se alteapt; de la o opeH literad aceea$i coerenla
;Lrvinlrt ri,r8n,nt.rlc in Spta,:n Patituhi rru clarific' rrcrpdrrl

86 87
cJ si de la un tralal lllosofic. Mri circumsfecl decjl mrrc Prrtc A recurgc l.r metoda pasajelor paralelc implice. oricarc ne-ar
din filologii uheriori. e lounc probabrlci el ar fi admis in b']za fi prejudccalile impot[iva autoru]ui, in mod necesar biografia,
acestui a;e(ismen(. s5 nu-i fie acordat deloc unui pasaj PAralcl isroria li(erar:i, a accepta o prczumtie de irtcnlionalitate, ad;ci
xnartinand ma(uriei unui rulor. in coresPondenlr sa' de coercntl. intentie neinsemnand desigur premeditare, ci
clnversariile. nremoriile sule. rdici in alte Eenuri o vrlolrc intenlie in acl.
Aslfel. metoda pasajelor paralele rimanc
explicativi preponderend in ce prive$te open'/Prin ilr'i1 instrunrcnlul prin excelenti al criticii consliinlei, al criticii
tematice. sltu al psihocriticii: este vorba inlotdeauna. plgcand de
ntitaforica, pe ie aka pane. el amintea eroarea care const'r in a
la pasajele pamlele, de scoaterea la iveala a unei relele laterte,
incluce ideei cn,dacn intr_un loc. sau in mai multe. cuvintlrl e
profunde. subcon$tiente sau incon$tienle. Banhes, in al seu
luat in acel sens figunt. ar lrebui sd lie inleles la fel $i inlr{r alt
oasri ' L.itrt de S/onJi. p
qr'. Acesrr e.re grcreirl:r obisnLriti l,lich?ld dtr' $i in Despre Racine. ru procedeaze altfel pentru a
descrie ..omul racinian", care este in acela$i limp creatura $i,
crre duce la suprainterpretJrc. siru Ic xbsurdirati' Si c e\'rcl cecJ
ce le repro$a Riffalerrc lui Jakobson 9i Gvi-Strauss: sllb prctext
pir er, crcatorul.
Poate fi oare citata o analiza literarA care se-;i interzica
.a oisca si femcia crau dsocirle in anumil. poemc din /74lI/''
absolut. paDi la capat. recursul la metoda pasajelor pnralele?
ralirri. pisicilc dirr .,Pisicilc erdu femci. tt invers sub Prctcrl ca (Aln menlionat ca Riffaterre persista in preferinta sa pentru un
singrtitate Si ,t lhrrc eflJ apropiale in poemul ill plozA pasaj din acelagi aulor in locul unui pasaj dintr-un
..M;ltimile-, singurelililc din .'Pisicile" nu mai erau doar contcmporan.) Ar irebui si gasim un exemplu la vreunul din
hiperbole ale pustiutui. ..Baudelaire e perfecl capabil s2i vadi prrri/rnii consecvcnli ai monii nutorului tr !i supremaliei unice
pisica in femeie, femeia in pisice. El le ulilizeaza uncori pe r rextului. SI privim deci SZ, cartea lui Barthes care a urnat
unele ca metafore ate cclorlalte. lnsa nu intotdcauna" dup6 executarca autorului din 1968. Alegerca lectu.ii stricl
(Riffaterre, p. 359). Cum Preciza Chladenius: ,,Chiar daca $liu lineare, lilri intoarceri inapoi, este intr-adev;r suslinutl de
.A in acel loc cuvinlul .rl? ace\l scn\ figurrr. con\ecinlir nu e c' proscrierca p ralelismelor, fie ele Ia acela$i autor sau la
in alt loc ar lrebui se aib:i exact acela$i sens" (citat de Szondi p' contemporani. Nuvela lui Baizac este cititi cu indifercntd fa(a
90 9l). Aceast5 reguli trebuie si le fie reamintil' cel mli dcs dc operA lui Balzac. Nu cred ca poate fi gasit ulor vreun
studentilor $i cercedlorilor ir literatuM, care au lendiDln sI exemplu nai riSuros ttl rcfuzului metodei celei mai obi$nuite a
considere lexicul uDui autor pe modelul unei ,.chei a visurilot' studiilor Iilerare. Sj totu$i, in inima cErlii. in punctul ei
in care, la Baudelaire, Piricri ioseanmi intotdeauna .femcie"' nevralgic. dau pesle pasajul urmetor:
oglri,/d inseamna inlo(deauna "memorie",,ro4'''1 insclmni
i,itntdeauna .$ta". dtnlitlle inscamna intoldeauna'.androgin" Arristul snhrniin ve. si dezbracc aparcnlclc, sa metr8a lot ,zi
etc. Ipoteza intentiei, sau a coercntei. nu exclude excePliile' dqad..tli,t.oto trtbnie a$dd sa trcac. n, modcl. rr, staroie. nr
1...1:
rpnlal4 panrei (este cs!ce un llt arlist balaciatr, Frcnhofer, a$cap6
singuiaridlile, hapaxurite Or, si nu uilim, pasajele paralcle Pot
d. li pnnz! ideal. k cfc viseazl). A.eeAi rcgula pcntru s.nibrul
fi iolosite li penlru a invalida suprainterpre6rile. iar hlpaxul rculisr (ti posteritqtea s critici):
rrcbuic sa mcargr tri {a,.,1. ha,1iei,
este un caz p;rticular al pasaielor paralele, atunci cand nu mai sl cunoarci. dc exemplu, rrporturile errctc alc drnre vaukin ii
exisli pasaj paralel de pus in evidenta. Luci$ dc Rubempri (8rthcs. 1970. p. l2E-129).

88 89
Suntem chiar la miilocul lucririi (ca ti al nuvclei). Aici. inrr- Cele doud arguntente itnpotri|a itten!ici
o pannlez5 ce are valoare de confirmare. Banhes stabile$rc o
apropiere cu C poloperu tted toscutti. i re Frcnhofer $i
Sarrasine, pictorul $i sculptorul. Lasandu-se dus de aceasti
Asfel, chiar $i cenzorii cei mai dezlAntuili ti autorului
men!in in orice lext lilerar o anume prezumlie de intenlionalilatc
referinle la ceea ce va numi. in concluz;a analizei sale. ..texlul
(la minimurn. este coercnla unei operc sau pur $i simplu a unui
balzaciin { ilri..1.. p. 214}. cirerza .lre doui fersonije. in tor
cuprinsul lui S/Z esle unicul rccurs la paralclism, insi aceastl text). ceea ce face cA nu o trateaza ca li cum ar fi produsul
parantezi e cruciale: ea tinde sA dovedeasci o identitate de intAmplArii (o maitnulE btrtaDd la ma$ine, o pictrA erodatd de
intentie intre Frenhofer Si Sarrasine. ca gi intre ei li anistul apa. un calculator). DupA critica dualismului tradilional dintre
realisl. akfel spus Balzac, dar $i intre Balzac !i ctirica gendire $i limbai (didnoit Si logos. voluntas Si actrb), remane si
tradilionalA, altfel spus cea calc se bazeazi esentiaLnente pe rcflectAm la nofiunea de iDten_tie fira sa ne permitem insA a
metoda pasa_jelor piLmlele- CAt despre Bafthes, el Stie ca! nu confuDda intenlia autorului c.a un crileriu al iDterprctdrii cu
existd nimic dincolo, sub text, cu exceptia unui alr tcxt. insa excesele crilicii biogralice.
p€ntru a o dcmonstra. pentru a sc demarca dc metoda pasaielor Doud pozilii polemice extreme asupra interprctSrii cer -
pamlelc. se folose$te pur $i simplu de un excDrplu caracteristic intentionalist, $i cea anti-intenlioDalisla pot 6 opuse, ca in
-
al metodei pasajclor paralele, iar evocarea unui alt tcxt al cazul controversei dintrE Balthes $i Picard.
atrtorlrlui (Capotbpe ra nectotoscltii) atraSe nemijlocit, fara (l) Trebuie $i e de ajuns sA cauti in text ceea ce autorul a vrut
tranzilie. explicatie sau re7,erve. o aluzie la intenlia aulorului. pe sa spunr,..inlentia sa clari Si lucida". cum spunea Picard: este
care perifraza generalizantd (.,sctiitorul realisr", pe ru ca si nu
singurul criteriu al validitllii interpre6rii.
spund Balzac) o disimuleazi insuficient.
Nici un critic. se pare, nu reDunlA la metoda pasajelor
(2) Nu grlsim niciodflld in texl ceea ce el 0le) spune,

paralelc, care include preferinta. pentru a clarifica n pasaj


independent de intenliile autorului siru; nu existi criteiu de
vrlidilate a inrcrprerArii.
obscur. pentru un pasaj din accla$i autor in locul un(i pasaj
dintr-un alt autor: nici un critic nu reDunF a$adar Ia o iporeze A$ vrea si incerc sA ies din capca[a aceslei alegei absurde
minirnalA asupra intentiei autorului. in calilatea ei de cocrcnE inlre obiectivism ti subiectivism, sau intre dclerminism fi
lextuali ori de contradictie iezolvlindu-se 1a alt nivel (mai ina11. relativism. pentru a areta cA intentia chiar este singurul criteriu
mai prolirnd) al coerenle;. ,Aceas6 coerenti este aceca a unei de conceput al validitilii interpretarii. insa ci ea nu se identifica
semnitufi, cum se spune in ;stoia artei, adici o retea dc mici cu premeditarea .,clare fi lucida"-
trasituri distinctive, un sistem de delalii simplomarice - in acest caz, alremativir de m i sus poale fi resoisa cum
repelitii. difercnte, paralelisme - ce fac posibild o idenriijcare urmeazd.
sau o alribuire. Nimcni nu trateaza pani Ia capit literatura cn un (l ) Putem cluia in texl ceea ce spune raportat la propriul
text aleato u. ca fiind /r)nrd. 5i nu rurDirc. discurs si rute rle context de origine (lingvistic, istoric. cultural)-
liubdj. Dc aceea e important sa eluciddm mai biDe procedecle (2 ) Putem cAuta in texl ceea ce spune raportat la contextul
noastrc clemeDtarc de rnalizE, prcsupoziliile fi implicaliile Ior. conlen_pomn rl c:lilorulLi.

90
9l
Aceste douA teze nu se exclud reciproc, ci din contr6 sunt sptlnc nimic despre sensul operei ci va enunla doar ceea ce voia
complementare; ele ne readuc la o forma a cercului hermeneutic sii o faca si spune. Sau aurorul chiar a reutit in inrentiile salc. iar
legand precomprehensiunea $i inlelegerea, $i postuleaza cA. dacA scnsul operei coincide cu inlenia aurorului sru: daci ea vrea sA
,,celelalt" nu poate fi integral patruns, el poate cel pulin si fie rpuni lnse ceea ce cl voix si o face sd spuna. marturia sa nu mai
minjmal inleles. aduce nimic in plus. Singura intentie care conteazi la un autor
Aryumentelc obi$nuite impotriva inrentiei aulorului ca un csle aceea de a fhcc literatura (in sensul in care arta c
criteriu al ';,aliditnli inrerpretarii sunr de douA ordine: (l) intentionald), iar poerrul insuqi e de aj ns pentru a hotiri daca
intenlia autorului nu are pertinenta; (2) opera ii supravietuieslc autorul a reuqit in aceasta inrentie. pe scu(, dacA in principiu
intentiei autorului. SA le rczumem pe scurt inainte de a vedea in poate nu e nevoic si ne privAm de manuriile asupm inrenliei.
ce fel poate ti pusi la indoiald legitimitatca lor. lic cb vin de la aulor sau de la contemporani. pntru ci sunt
(1) Cand cineva scrie un text, are desigur intentia de a indicii uneori utile pentru a in(elege sensul textului, trebuie
exprima ceva anume, vrea sA spunA ceva plin cuviDtclc pe care lotuqi sA evitim sA i,rlocuim textul cu iDteDlia. deoarece sensul
le scrie. insi relatia dinhe o suittr dc cuvinte scrise 5i icea ce unei opere nu e DeapA,at identic cu intenlia autorului,
,i e chiar
autorul voia si spuni pdn aceastA suiLi de cuvinte nu este deloc nnti probabil ci nici nu c.
a<igurala. cu $i rceea Irrre sensul unei olere 1i ceea cc voi.r De unde, depi$ind glndirea de ahfel lba.te moderatd a lui
autorul sA exprime prin ea. Cu toate cd o coincidenla poate fi Wimsatt $i Beardsley. vine tentaga de a refuz6 orice mirturie
posibile 0n definitiv, nimic nu impiedice un auror si realizeze exlcma (privat,) ti de a ne Iimita la eviden(a intemi (rextualA).
uneori exact ceea ce voia), nu existi vreo ecualic logicS Intrc cele doua- insA. innc manuriile asupra intenliei
$i evidenla
necesari intre sensul unei opere $i intentia autorului. Astfel lexlului, afte infomalii se sirueazi la froDliera dinrre texr,i
decurge refuhlia cea rnai frecventa a nolunii de inten(ie Ia conlcxt, cum ar fi limb[ textu]ui, sensul cuvintelor pentru un
teoreticienii (modera(i) ai litemturii, la Wellek Si Wamen. aulor $i penrru mediul din cale face parte. Accste inlormatii
fin
Northrop Fryc, Gadamer. Szondi, Paul Ricoeur. O interlie de oarc de intentie $i sunt indiferenle? A te preocupa de ele
autor este nu doar dificil de reconstruit, presupunand ca ea poate dovedeqte oare un atagament suspect pentru autor? I;formatiile
fi regasila, ci se dovedeste cel mai adesea firA pertinenti pcntru de acest gen pot sa fic considerale ca apartinind istoriei limbii.
interpretarea lexlului. Wirnsatt $i Beardsley, in ,,The lnlentional $i elc sunt indeob$te admise de cAtre anti-inten(ionali$ti. mai
fallacy" (1946), articol fondator in cadrul acestui subiect, alcs cei. adici aproapc toti, carc continui se rccurga Ia mctoda
considcrau ce experienta autor'ului $i intentia sa. obiecte de pasajelor paralele. Ei fac a;adar apel la tex(, impotriva vielii
interes pur istoric, erau indiferente pentru intelegerea seDsului autorului. a credintelor. valorilor, gandurilor sale a$a cum pot fi
operei: ,,Scopul sau intentia autorului nu e nici disponibil nici de cle exp mate in julnalc. scrisori, conversalii mpo ate de cAtre
dorit ca norme pertru a judeca reu$iLa unei opere de alta martori, dar nu Si ?mporriva convenliilor Iingvisrice. Dc attfel. in
literare" (Wimsatt, p. 3). Din doua una, intr,adevar sau autorul major;tatea cazurilor. pentru a reconslrui intentia autoruhi nu
nu a reu$it se-ii realizeze inlentiile. iar sensul ope.ei nu coincide exista ahA evidcnF in afarA de opera insAgi. Iar dacA existA ahe
cu ele: atunci, m6nuria sa esre lira importan[a. pentru ce nu va mirturii (cum ar fi declrrllii de intentie contempomne). ele nu I

92 93
consrang pe interprelul modern: sunt rationalizdri de care se ltlolia interprct:iilor sale de citre ci(irori pini in zilele noastrc.
poate line seama, dar care pot fi $i c ticate (ca oice mal1u]ie). hk 'icismul decreteazar car acest proces este non pcrliDen! ti cele
InteDtionali$tii la fel ca anti intentionali$tii prefela sa se bazeze o intoarcere I.r origine. insi caracteristica proprie a textului
pe EasAturile textuale legate direct de se[s. mai degraba decAr lhclnr, in opozitie cu documentul istoric, este tocmai aceea de a
pe fapte biografice lega(e indirect de sens prin intermediarul icilpn de contcxtul seu dc originc. de a continua sd fie citit, dc a
intentiei autorului, liira a nega totu$i ci faptele biogmlice sunl durr. Pamdoxal, intentionllismul readuce acest tcxt in cadrul
susti ute de o anume probobilitate gi pot, i0 anumite non-litcraturii. neagd procesul care a tzcut din el un text literirr
rmprejurari. sa infirme sau mecar sA (onfirme o inlerpretare. (sLrprrvietuirea sa). Ramine toluli o mare problerna: dacA
Anti-intentionalismul structurali$tilor $i al poststructurali$ sconlificatia unui text eslc suma interpretirilor de care a avu(
tilor a fost mult mai radical decet adtudinea rezonabili pe care pal.tc, ce critcliu ne permite sA separam o interpretare validi de
tocmai am descris-o. deoarece el tine de ideea autosulicientei o ristilmicirc? Notiuncl de validitAte poate ofie si fie
limbii conform lui Ferdinand de Saussure. Nu mai e vorba doar mcnlinuid?
de a te feri de intenlionalismul excesiv. deoarece. in opinia !or. (3) Putem sustine ci cele doui argumenre allti-intenlionlle
semnificalia nu e determiDate de intentii ci de sistemul limbii. (non-pe(inenl intentiei. supmviefuirc opcreii se deduc diDtro
Astfel. excluderca autorului ($i. cum vom vedea in capitolul 3, accca$i premisa: ambele pun accentul pe di,erenta dintrc
cea a referentului) devine punctul de plecare al interprelirii. ln scriituri 9i vorbirc (parolc). dupA modelul dialogului Fsd,., de
limite. textul insuti este identificar cu o 1i,n//7 (langue), $i nu cu PluloD. in carc textul scris c descris ca fiind de doua ori mai
o vor&ire (parole) sau cu un dirc,i,ir; este consjderat ca un drr / indepdftalde giindirc. Tcxlul scris supmvieluiettc cDuntdrii sale,
(6nonc€), gi ru ca o crlrmlai'e (6nonciation): in afara contextului. intelzice retuqulile comlrnicllrii pe carc le permitc vorbirea vie,
nimic nu permite sa eliminam ambiguilatile enunlurilol de genul: ,.Nu asla am vrur se spun." Legand cele dou:i
enunErile, actele de limbaj su[( asadar asimilate unor cnunluri aIgUrrentc anti-intentionalis(e, Gadamer sublinia ca scr;ilura
rip. licrindu se rbslrrclic de urilizarile lor p 11icul.rre. in ca it'rtc devinc obiectul prin cxcelen,t6 al hcrmeneuticii din cauza
de limbl, textul nu mai este vorbirea cuiva. autoDomiei rcceplArii sale latd de emilerea sa:
(2) Al doilea argument curent impolriva intenliei line de
Onzonttl dc scns al inlcl.eerii nu nrc drcF limili nici cce. ce !ur{r'ul
supmvietuirea operelof. Accentul pus pe intentia au(orului ar fi lvca irlli!l in cap, .i.i oi20nlu! dcslirallrului pentr! .lre teirul a ibsl
intr-adevdr indisolubil legat de prcieclul filologic al rcconstluirii sc,is la ori8iie. La o prinril abodarc. rceasta poarc pttrta un caDon
istorice. insd semnilicalia unci opere, conform aceste obiectii, hcme.euric Lezonrbii. carr este d€ alLttl in gener.l rdnis, acela dc !
nu !edc! i Fun texr ni,nic din cc iurotul s.u primul .iriloi nD rr I
nu este integral explicata. li nici echivalend cu intenlia sa. putut avc! in cap. insi accsu rcg(lii nu eslc cu adcriral alilic,hil,
Opera iti raie$te viala. Astfel semnificatia totali a unci opere dccft in (rzui exkmc Deoarecc lcxtclc nu ccr rI ne inlclesc c!
nu poate sA fie definid pur 9i simplu in termenii semnificatici exprcsi !ii alc subiectivitltii aurorului I I Ccea cc c lixar pdn scris
sale pentru autor' $i conlemporanii sAi (prima reccptare), ci $a dezljlir dc coiringcnlr oiginii ti a autorului sllu si sa eliberar nr
Dod poriri! pentru a conrracra Doi relltii (C.damc.. p.417-.118).
trebuie mai degrabA sI fie descris.ii ca produsul unei acunlulAri,

94 95
Intentia, criteriu in definitiv acceptabil pentru vorbirc $i lttloaftek lu i tenli?
comunicarea orali. devine un concept prea normariv. $i de altiel
irealist, in ce prive$te literatura, sau traditia scris, in general. ln E incontcstabilci i[demnul an(i intentionllist al lui Wimsatt
cadrul vorbirii intr-o situalie, ne reaminte$te Ricoeur. $i Ileardsley a avut clecte lonice in studiile Iiler'arc; cu roalc
ambiguirAlile dispari riccstea el prezintd iDcoercnte carc au fost adesea rcmarcatc, mai
cu seama in reflectiile filosofici analiticc asupra sensului Si
Intenlin subiectivA ! locurorului ti semniti.alia discunului sau se intenfiei, litcrate $i non literare. ca in mica lucrare fondatoarc a
in.luLlrec,p,ur. in u$r tcl .n.:r J:nrelcge rc \rc, ra stJn,t to.urorut r, lui G.E.M. Anscombc, ltltenlion (1957). Cend literr(ii conteste
(c \ler sd 5puna Jrscu,\ul siL c unul , JcclJ)r luLru l..lln rrL pertinenta intentiei autorului pentru interprelarca (ti evaluarca)
discuaului scris. intcnlia aulorului g intenti:r rexruluiincetcnzi sd mai literaturii. inrcntia- spun filosofii limbajului. nu este in gcneral
coincidii. [.-.i'Aceasla nu inseamntr ca cm pulca con.cpc un rer liri
bine defini(ii: estc ea oare biogxrfia autorului? Oi scopul sdu,
autori IcgAtura dinrre loclror t discurs nu csre abolirl ci slabila sj
.omplicata t...1 curie,a rextului scapa din orizonrul limirat rrdir dc proiectul siiu? Sau sensurile la care autorul nu s-a gendit, ?ns:l
autorul siu, Ceea cc spunc textul conte&i mar hull dccat ccea ce . le-.rr admi(e de buni voie daci ..ludulul cititor" i le-ar cxpunel
rrul sil spun, autorul (Rroeur. 1986. p l8?, Literatur.r liind ea insl$i o noliune vagi. acoperar grade de
intcnlie foarle fluctuaDIe: iata de ce C-'hladenius nota cA
Cddamer $i Ricocur formule zi probemr in mrniera cer mai l-iabilitale rnctodei p sljelor par'alele depinde de gen, precum ii
liberald posibil, ca Si cum ar vrea si impace gi capra $i varza- in cd o operi literari Si un tralat filosofic nu ar trebu; tratate identic
ata masure incet frizeazA fiuismul: suntem avertizati imporriva din punct dc vederc al intenliei. Conteslurea intenliei aurorului
unei refleclii asupn a ceea ce vrea sA spunl autorul, qi sc rezumii cel mri ndesea h exigenfa intoarcerii la texl
lndernnad se intrebAm numai ceea ce vrea si spunA textul. impotriva coDceptiei .,omul $i opera". insi ea nu trebuic
Rico€ur, incercand sA impace pe toate lumea, vorbe$te chiar dc coIfundati cu aceasta intoarcere.
Cu toatc rcestea. unul din fruclelc aceslci dezbaleri r fost o
,,intenfia textului", la fel cum inrroduce gi Umberto Eco intre
clucidare Si o rafiDare conceptului de inrcDlie, de exemplu Ia
i
intentia autorului gi intenlia cilitorului o te tio operis (F.t:o, p.
cci ce menlin ideea cA I se intrcba ce vor sA spund cuvintele, in
29). Aceste atelaje curioase ,,inten(ia rextului, inte tio .tperis - ciuda ncgarilor celor Drai subtile. nu e nimic altceva dccit a sc
sunt ni;te solecisrne, in contradiclie cu fenomenologia de la care
intreba ce lrea sA spunA autorul. cu condilia sA defincAli biDe
se fAceau cA imprumuti termenul de i,rer?lie, deoarece. pentru
acest ,,a vrcr sI spunl". Dislinc[ia dintrc inlcD[ionaljsn $i antj-
aceasla din urmd. intenlia $i con$tiinta sunt fundamental legate.
intentiontrlism estc a$adar dephsati: pretinlii anti intentionalilti
Cum textul nu are congtiinE. a vorbi de o intentie a textului. sau a[ fi de lapt indiferenli nu doar la ceea ce vrea sA spuna autorul
de itentio opeis, inseanma a reintroduce pe nesimlile intenfia dilr $i, mai ales, la ccea ce vrea sA spuni textul. Pcrlinenta
autorului ca uD elemeDl de siguranF al inleryretirii, sub-un inlrebalilor dcsprc rolul irtenliei in interprctare a fost in otice
termen mai pufin suspect sau provocator. caz reabililati de caltre filosofi. la fel ca distinctia dintrc
interpretarc ti evalurrc. De fapt cele doua mari tipuri de

9l
argumeni impotriva inleD(iei (non penineD(d a scopului. dilcrilc (cu doui sensuri)t propozilia..rcgele Frantei eslc chel"
presupunand cd acesta ar fi accesibil, $i suprav;etuirc I operei) ($c plu dat de Russell) are un scns (cste binc conslrriti). insi
sunt fragile $i destul dc u$or refulabile. Si le reluAm a$adar 'in ttu rrc dcnotaiie deoarece Franla nu mai are de mult timp rege.
ordine inversa.
li dcci ca nu e nici adevirali rici f.rls,. in scopul dc a combate
lcrr u,rli inlentioDalistA. leoreticianul Iitcrar american E.D.
lliNch r extins aceasE distinctie la 1ext. scparand sensul
Set$ nuinream d senniJicalie lttk\t,,htq), St semnificaga sa (rr,cxrr&n.e) sau aplicalia sa
l, i,r.(t rH (ch. 1967 ); l.)-6r. Si llr rnultumim c nUrni .rce.l(
Opercle de artA transcend inlentia primodiala a autorilor lor (krLrar aspecte ale unei expresii sau ale unui text irrr
$i
;i vor sd spunA ceva nou fiecirei cpoci. Semnificatia unei opere rflNtilic !ia, la fcl ca Montaigne carc spunea despre poeme:
nu ar putea fi determinata nici controlata de intentia aurorului .,sculifici mai nlult dccat spun." Se, r,/, dupi Hirsch,
sau de conlextul de la origine (isloric, socisl, cultulal). sub (lssennlcazl ceca ce riminc slabil iD receplarca unu; tcxt: cl
prel('xt ci anumite opere Jin lrecut continui .a ptezinle interes rlspllndc la in0'ebarea ..Cc vrea sA spuna acest text?'
5i ci aiba vxloare penlru noi _DacA o opera poate continur se Ji,,rry'i..rri., desemneaza ccea ce se schimb5 in receptarea unui
prczinte interes ti sh aibi valoare pentru generaliile viitoare. lexl; ea raspuDdc la inoebarea ,,Cc valoarc arc acest lext?'
atunci sensul s?lu nu poate fi oprit prin iDten(ia autorului nici Scnsul e singulari scmnificalia. carc pune sensul in leglt tA cu o
prin contexlul original._, Aceasta serie de inferente e oare situatie. cste variabil. plural. deschis. $i poatc infinit. Arunci
coreclA? SE luam contraexemplul tcxlelor \aririce. cum sunt ciind ciliD un tex(. fie el contemporan sau vechi. legdm scnsul
.,Canibalii" lui MontaigDe sau Ccrracterele lui La Bruydre. O lui de experienla norstrd. ii dAm o vnloare in alara coDtextului
satirl este topicli ea descrie 9i atacl o societate anume, in cadrul saLU dc origifle. S?xJril oste obiectul inre4rrer:.ii textului;
c,reiit dobande$te valoarea unui acr. Dace ea mai are efecr ranniliut!ia. cel al apli..i,'ii tcxtului la conrexlul recepririi sale
asupra noastri (are ince peDrru noi jnreres Si valoarc). daci eu (pimd sau ulterioAri), $i dcci al evaluirii sale-
mfli este deci iD ochii noltri o satirA, aceasta tezulte diD existenta Aceasti disliDctic a scnsului $i semnificatiei. sau a
unei anume analogii intre contextul original al enunFrii sale $i inlerpretArii Si a cvaluarii. ca la Frege, esre exclusiv logici sau
conlex(ul actual al receptirii sale. inse aceastd satid rdmane analitic[: ea rcperelza pr.ioritatea IogicA a scDsului fali de
totuqi satira unei alte societAt decat a noasrri. Sunrem inca semni[ica!ie, a intcrpre6rii lati de evaluare. Ea nu desemneaze
sensibili Ia satira cilugtrrilol din Gargantua. nu pentru ci nicidecum o prioritate cronologicd nici psihologice. deoarece
intcnlia Iui Rabelais nu conreilzi, ci pentru cA mai exis6 atunci cind citim. ne bazem interyrelirile pc evalueri (acele
f:tarnici pe lume. chiar daci ei nu mai sunt celugeri. precomprehcnsiuni ale fenomenotogiei), ave acces la sens prin
De la Frcge incoace. Iilosofii limbajului fac o dislinclie inh.6 intermcdiarul semnilicaliei. ArA ca de altfel sd acceptAm
sensul unei expresii (sinn) $i ienotolin sau reJerinla st intoideaunr ca evaluarile noaslre sa fie provizorii, modificabile
(Bedeunrng): ,,luceaferul de zi" $i ,,lucl.ahrul de seari' in funclic de sens. Logica. iar nu cronologicE sou psihologici,
desemreazd aceea$i plllnetd (VeDus), insA in doui moduri aceasti distinctie a seDsului ii a scmnillcatiei porte avca aerul

98
99
anificial, ca un ultim subterfugiu al conservalorilor pentru a ltrlcnlionalistd Si sLrpravicluirea operclor. O srtiri carc nu ne ar
salva inlcntia autorului (9etq{). {c-9144d!--_!9-lo1\$-Lcdlersarilor tllri spune nimic. pentru care nu ar mai cxis(a nicio legilud
libertatea de a se folosi de rex,re dupi voie
Ggrlnificatia). Toruti, trtr'c (,rnte\lul s;ru J. urisrne ri Jl ostrr. nrr rr mJi rv..r
ne-am pulea pune de acold pentru a considera ca elaluarea unui rcInrillcafie penlru noi, dar ca $i lr pislru {otu9i seDsul ii
poem carc se bazelzd pe o iDlerpretare gresiti (sau un rclnrilicatia originalc. Marile opere sunt in()puizabile; ficcarc
con(msL)rs) nu e\le o e\aluJre J rcc.tui poem. ci J unui poem
Bc0cralie le intelcgc fu lelul seu: accaslu insearnDi cA cititorii
difedt. Exista a$adar doi oameni in fiecare citiror. cel care e lllscsc in ele ceva cu cArc iti pot pune in lumini un aspect al
emolionat dc sei\nificatia pe carc poemul o are pentru cl, ii cel cxpcrien(ei lor./Dar daci o operA e incpuizabilA, nu inseamni cii
care e .x,-io,r de sensul acestui poem si de ceea ce aulorul a vrut cr ( arc un sens oriSinal. nici cA autorul nu esle criteriul
sa spuni cend I,a scris. lar aceste doue liDr:do-uri nu sunt totu$i xccstui sens original. ('cea ce e inepuizabil. csle semnificatia sa.
de neimpicatl
Dcrtinenta sa dincolo dc coDtcxtul apaitiei sllc.
(lcle mai mulle dintre coDflictele dc in(erpretarc par sa
A nrlclcgc un poem spunca Eliot , e acelag lucN cu u iubi cu vizczc intenlia autorului. notiune care le dn o rlura dramalicli.
adcvl'll, din nDdlul cet bun. t..l A iubi un pocm pc b z! unui
conlrascns. a unei confuzli dcsprc ccca ce esre_ insrmnil u iubi pe l)c fap1. subliniazA Hirsch. existenta scnsului original e foaltc
biza unci simple proiectii a mintii noasrrc. [...] nu jubim pc deptin un [nr contestali explicit. insi unii comentatori (lilologii) pun mai
I,ocnr dac,i Du il inlctegem: iar pc dc ahi pinc ene la fcl dc ldcvdrar dcsrabA accenlul pc sensul original. iar llii (cr;ticii) pc
cd tru intclc8em pe deplin un IxEm dflc, nu it iubim lElior. p. 128).
scnrnificatia actuali. Nimcni, sau aproapc niDtni, nu prefera ir
nrod e\pres un i(n\ rnircronic celui oriFiDal. nici nu rcspi,rBc iI
Textul arc a$adar un sens original (ceea ce vrea se spuDi cuDo$tinli de cauz6 o iDlbrmatie care ar cl.rrifica seDsul oiginal.
pentru un interprel contemporan), dar $i sensuri ultcrioare
$i Implicil, tofi comcnliltorii (sau aproape loli) admil existentl
anacronice (ceea ce vrea sA spune pcnrru interprelii succesivi);
uDui sens original. insl nu toti sunt gata s,l dcpuDi acela$i elort
are o semnilicafie o ginali (punand seDsul sau original in pentru a 1 elucidr. irr invitamint, contrldicliu dintrc intelesul
legeturA cu valori contemporane). dar;i semnificatii ulterioare
penlru sensul originill al textelor t; grija pcntrlr pen;nenta lor in
(punand in orice moment sensul s6u anacronic in lcg6turd cu
lorm.rc.r ormenrlor J(' uri. dinlrc educalir $i insrruire. c\lc o
valori actuale). Sensul ulterior se poate identifica cu sensul realitate;neluclabila. ProLsorul poate sA insiste pe timpul
original, dar nimic nu il impiedica se se indepenc?r de acesta, la autorului sau pe timpLll Dosiru. pe cekilall salu pe d.g/oJi. sI
fel !i semnificatia ulterioara fate de senrnifica!r originali. Cat pornersci de la allctilatu pentru a aiungc la identiate. slt\t
despre intentia aurorului, ea nu se reduce la sensul origiDal, ci
invcrs. insi, lira aceslc doui focare, inv:ifinnantul ar fl iir:l
cuprinde li semllificalia originaltr: de exemplu, textul ironic arc
indoial6 incomplet.
o semnificalie originala diferili de (contrard) sensul(ui) seu ln disputa dintrc Bu[hes ti Picard. ne-arD fi gasit, dacd ar l'i
original.
si ne luim dupi Hirsch, intr-un caz cxtrem in care unul
Distinclia dinlre serB $i semnificatie. dintre intcrpretare Si (Baflhes) ar fi ncgat olice inleres pentru sensul original al
evaluarc. dupA Hirsch, supdmi conlradictia dinlrc teza rcxtului lui Racine. pe cind celilall (Picard) ar Il rcfuzat si faca

r00 l0t
vreo diferenti nu doar intre sensul original ii sernnificalia lc scmnificalia actuala. Bfihes nu neagd ce textul are ull sens
aclualA. dar chiar $i intre sensul original
Si semnificalia oiginala olieinal. chidr Jrca :rce.ta nu consliluie preocupureir sr
(,,intentia clar6 $i lucidA"). Mi se parc din conra ce insu$aacest lrlincipalA.
dialog de surzi, care atestA dezbinarea studiilor literare intre Distinclia dintre rerr ti senutilicalie, sar dintre iiterp,etare
partizani ai sensului origiral $i adepti ai semnificaliei acruale, qi evaluare. nu ocbuie a$dar impinsi prea depIll.tc. Drctr ar fi
confirmd faptul ci existenla unui sens original rimane o $il-l credem pe cel ce a promovat-o, e o lovitura imparabila care-
presupunere foarte generali, li pcrmite sa-i invingi pe anti-intenlionalisti: oricat de hotlrati ar
li aproape consensuali.
Fie exemplul cel mai cunoscut al acestei polemici. Barthes li ce$tia. ajung intotdeauna si-rii taie cruca de sub picioarc. la
spunea despre Nero din Brirdlrricrrr: ,,Acest personai sufocat fcl ca acei studcnti sofisticati care in redactarea concluziei cad
caut, frenetic, cum caut?i aer un inecat, tocmai ,.€rpirat(,, lotusi in capcana unui drtiv de avantaj (,,Autorul ne expuDe..."),
(Bathes, 1963, p. 92). in sprijinul acestei afirmatii, cita in nora sau acei teoreticieni carc nu rezistd ispitei de a corecta
de subsol aceas6 replicA a Iui Nero catre Junia: Hstilmacirile pe care ldversarii Ie fac despre intenliile lor.
Ddcd [...] nu rin uheori sd rcspir kt picioarcle tale rtrspunzandu le de exemplu. ca Derrida lui Searle: ,,Nu asta am
In raspuns. Picard incerca in lan sa ii UI.3). reproseze vrut sa spun". Ei ajung astfel sa-$i nege propria lor teze. Ca
necuno.l$terea limbii din secolul XVII i orice opozitie binara. distinctia dintre sens Si semnificatie este
ti sA corecteze greseala
privind sensulcuvdntuluj rn cpoca:..1&.V)ird,n.eamna aici r sc pc de alli parte prea elementara $i se apropie de sofism. Ea are
de<Linde. a ave, o clipA de ragaz 1...1. Coloralia pneumaticd (ar doar avanrajul de a reaminti ci nimeni (sau aproape nimeni) nu
spune Dl. Banhes) a dispArur asrfel cu rotul,,(picard, p. 53).
$i
[cagi existenla unui sens original, oricer de grcu ar fi el de
continui p n trl sfatui pe Bafihes si consulte lexicoanele qi cunoscut. Si de a ar6ta cA argumentul devenirii operei nu eliminA
diclionarele. Lui Banhes, care cila in aka pane din Lirtre _ar fi intentia autorului ca un criter;u al interpreterii. deoarece nu
fosl de prcferat Furetiere -. nu i-a rdm.rs dec;r sA arace, la r,indul nrivc.rc scnsul originrl. ci .rllcevir \ev, ce dm puleJ nu-ni
seu, aceasta bllrtzlizarc a imaginii: ,Ni se cere se nu scmnjficalie, sau aplicalie, sau evaluare, sau pertinenta
recunoa$lem in ea decal un cli$u de epoca (nu ar trebui sA (r'rr.r?n, (, in englcza,. in orice cuz o ala inlenlie.
s,mlrm nrci o re.piralie in sd resfir_ deoarece o ri.splra
inseamni in secolul XVII a se destinde) {Banhes. 1166.p.2l).
Barhes recunoa$te evident sensul original (in cazul de talA l,l,1 ie nk i,6m hi prentiilarL
figurdt. li mercu acturlr rl lui o r!slirn t..x se desrindc..l:
problema nu rezida a$dtr in preferinta pentru un sens irnacronic Putem oare sd refuum de asemenea fi celalah mare
in locul celui original. ci in persistenta sensului propriu in argumenl impotriva intenliei? Un autor, se zice, nu poate dori se
spatele sensului figurat (,,coloralia pDeumaticA.,) gi dcci in _
spund toale semnil'icalijle pe carc cititorii le atribuie detaliitor
contribulia sa la senmificalia originale. Conflictul opune incA textului s,u. C;rI€ c a$adar slatutul intentional al sermificatiilor
odata doud preferinF, doue opliuni etice sau ideologice _ dupE iinplicite ale unui text? Un New Critic american, William
cum vrem se le calificem -, accentul pls pe sensul original siu Empson (1930) descria textul ca o entitate complexA de

t02 i03
semnificalii simultnne ($i Du succesi!c sau exclusi!e). I)ute, tnsa
Illcnlil rimirre 'rnbrrrx ce lirce 'lirrohiccr Lrn ohrccl 'sljliJr nlcr
oare autorul sa aibA intentia tuluror acestor setnnilicalii ii 6xlFli t|urneroa.c activiteli //A intenlit)nrlc t'xrr nu strnl
implicatii pe corc le vcdem in text, chiar dac6 nu s a gendit lu ir"'""aiir" ni.r tonlrient. scrrc dJc'r nc c rxjrmisd
ele in timp cc scr'ii? Argumentul parc dcfiriliv. El esle in Iorle
Iu,rnrr',t'r,,',, ".u )r cum riJucJ r'rh' o rclr\ilxle in curc
realilate foane fragil, !i numerosi sunt filosofii limbajului care niir.lirii.l e rn:ri rlcgrabar c; 9i cum ai iuca tenrs'
identificn pur $i simplu i tet4ia a otul i $l sens\tl carintekr.. 'r",.rr.,,r"":
iiii't-u ;, .,* JcrJlitrl mi>cirilor " imn rcvi/ibil 'lar
in cJrc
Dupd John Auiin (I962\. invenLatorul perjbmariu,/xi. oricc rrimire mir)gex de
iiti"ii., pa*,prri nLr c mri putin ferma: s; i fic !ir
cnun(are iDitiazA un act pe carel el ii nume$le ilocutoriu, cum ar
fr a httcba sar a itsptfikle. a une,fi4a s r t p,?rrilz etc.. ca,1l
;Jiit;"',r. i rileulLri rn Irtr lellnlenti3
rrrcirr JJvcr\Jrului
autorului t)u irnllicii o
,.i **,i ", o lrirnilii inapoi'
tmnsforml mporturile dintrc intcrlocutori. Si mai distingem .lr,,si.n,i^r" , lulrnor delulirhrr Pe c'rre l,: infipturcslc s(ricr(a lt
alAlJJ.i de el o(tul ilocutotiu ptitcipol t aa!i.ot ptittrH) en\ larc *i,ii.i nu.rnurrui" rn 'en.lral crre r' lrcceLh':ru
$t se ti.fiLolia oDryle\d a enun lri. rczuldnd din implicatiile
"vcrlimcnl
rr [r s?i urmarm dualilsler in)clalorr'
i".",i ,.a".*"", dJcri
(cvJ r
$i asociafile multiple ale detaliilor sale. A intcl?re(a Lnr text dintre'c.indire 5i limhuj. A lvcr intenlr'r de I tu(e
versrlrr
liierar. inseamnA mri intli a idcntifica actul ilocutori principal r'irnireinineer dc ce.rbl(a nrrlc r filcului sau x corrlPUne
infiptuit de autor alunci cind a scris textul (de excmplu x proiecl' ce\u John
-. ""ir*ri"a ".lr-< criconstiinta ni(i
S:.,,'i;...prru scriercl cu merjul p' ios: a mi;ca licio'rrele
a
aparlcnenla sa generici: e vorba de o rugAciune. de o elegie?).
Drr u.rel: rlocutorii srurl inlenlronrle. A in((rprelr un rext i" riai.r., incorda nru$chii. unutnblul irreslor aclirrni ntr
e
inseamna a$adar a rcgisi inteniile autorului sAu. Insri r,",r.ir,r,. a,r' .tr lJ.(i -c(sler elc ntl 'rrnL
lin''le de rnlerrlle:
recunoaSlerea actufui ilocutoriu principal inlipluit dc un rexr ,:.r.lr, Inl(n!ia Jc a lc inDntui lturrci clnd mergem:
r?imane bine inteles foafle generall Si insul'icienli - dc genul] "r"rn
;lentiu rloastra de a mclgc conline lnsamblul detaliilor Pe ciue
cu
acesl poem face elogiul lemeii. sau eslc o expansiune a Iui ,,Te ."ituL p.1n, Ie implica.ilum reamitltea Searle' in Polemica
iubesc" sau a ]ui ,,Marcel devine scriitor" -, qi nu constituie Dcdda:
nicioda6 decet incepurul interpreurii. Nu,neroase sunl
implicaliile $; asociatiile de detaliu care nu contrazic intcntia Ptrrinc diD ,mcntiilu noNrc ajung li eo'$inlli ct intenlii A vorbi tl a

principala, dar a ciror complexitatc este (infiDit) mai pa(iculari. ;i, ',,t ;r"ii;rr irlcnlio;rrc-dar ca'Ltcrur i,renlionar ul acrcror
rr".,,"'ii ."'r-pilil l,ruit cr u exista niiri ile 'on$iiiti scplr dc
$i care nu sunt intenlionale in sensul dc premeditate. Cu toatc '
scde.c si vorhirc (Sclrlc. 1977 P 201)'
.rcc.ler. l flul ca i.ulorul nL -r gindir lr elt' nu in(ccnrna.;i nu
c ccca ce voia sA spunA (cc 1lvea foane adanc in minte). Alrler .frr.. re".r :rnti-inl(nliorrlli'lii 'c biTcd1; Pe o
Scmnificatria rcalizati este totu$i intentionali in ansamblu,
c,,,cepf,. tiinpflsi , inlcrrliei' A irrenlionu si sPui
cc!r" l
deoarcce ea insote$te un act ilocutoriu care este intcn(ional.
..,u . ..u 'pu'" c.'vd irrrcn!ionrr" nrr irr'errnrri "r
Intentia autorului nu se reduce asadar Ia un proiect nici la o 'i.",ii'p,,i
orcncditi si spui ecve 'r spune cevr cu Premcdilarc '
premcditare integral con$ticnli (.,inten!.r cl.lfi Si lucida" a lui nici Iorre
Picard). Ana e o aclivitate intenlionali (intr\n ru l\ nm.le
b.ir"r'ir. pn.rrr"ru' nu 5unl prorcclrle cum nu 'rln'

104 105
gesturile mersului pejos, iar cand ltilcriu de interpretare al unei operer interpretarea are ca obiect
scrie, poetul nu se gande$te la
implicatiile cuvintelor, dar de aici nu rezulta lCnsul, Si nu scmnificatia, intenlia $i nu proiectul. Intentia
ci aceste detalii nu
ar fi inlenlionale, nici ca poelul nu a vrut l0lorului nu e cu siguranli singura normS posibilA pcnlru citirea
se formuleze sensurile
asociale cuvintelor respective. lcxlelor (traditia alegoricr. dupS cum am vdzul, a inlocuir-o
Atunci ceDd conlesta faplut ca cul biografic nrulte vreme cu exigenta unei semnifica(ii acceptabile in
on8rneu crealiei estctice. proust nu doar cA ,j
social ar fi Ia
nu elimina or;ce prczeno, $i nu existA lectufi literard care sa nu actualizeze $i
inren!ie. ci inlocuia inrentia.upcrllciala $cn)nificaliile unci operc, care sd nu ia in stapanirc opern. chiar
rrra-rn(enlte prolundl. penru cJre opcri
>i c,rrld in \inli cu o
cr,r o mi urie mri bund $ilo trideze iotFun mod fecund (specificul unei operc literare e
oecat un t rric ltot I irne. insi intenlii rimineJ ncela de a semnifica in alara contextului inil;al)-
cenUxlA
Irtentia nu se limileaza la ceea (e in acest caz se pun doua inlreberi dclicate. Studiul lileIar ar
Si-a propus un rulor sa scfle _
dectaralie de inrentie _. $i nici ta morivatiite lrcbui oare si incerce se faca semnificatiile actua.le ale operei
1:_:i"1pl,.1"
care.
9
t-au pulut incili sa (crie. cum ar ll dorinld
dc r dobrindr compatibile cu iDlerrlia autorului? Poale el si reu$eascd a$ ceva?
glorie.,sau de a catdga bani, dar [ici Dintrun punct dc vedere teoretic, adepii hemeneuticii post-
]a coerenta textuala a unei
opere. Intentia, inlFo succesiunc de cuvinle hcideggeriene rtrspund sec ,,nu" la a doua inffebare. ceea ce
scrise de un autor,
este ceea ce voia si spun, cu cuvinlele lbcleaze $i peflineDta celei dintli. insd in practic;, li f;ire
utilizate, Inlenti;
aurorului care a scris o opera este logic echiralenta lriumfalism. cei cc pr ctica studiul litcrar raspund in general .da"
cu ceea c.
vora sa spuna pnn enunlurile care conslituie h ambele intrebiri: considerAm cI anumite aplicatii ale tcxlelor
te^tul. Irr proiectul
sau. motivaliile sale. coerenra texrului pentru lilerare sc bazeaz.a pe rastalmaciri. rczultand dir necunoatterea
o interprerare darA,
sunt,a ulma urmei indici ai acesrei intentii scnsului oiginal sau din indifercnla la semnificala originala (Iru
pentru multi din filosofii contemporani, voi da exemple. ins6 elc prolifeleaze ?n manualele Scolatc, unde
.Asfel, nu poate fi
vorba de a distirrge inlentia autorului qi srr in ochi deindala ce o ideologic s-a demodat), Si credem de
sensul cuvintelor. Ceea
ce lnte.pretim noj arunci cind citim un rsemener ci acesle rastalmdciri pot fi corcctate.
oxt este. fere distinclie,
sensul cuvintelor $i intentia autorului. Deindati
distingem. gidem in cazuisticA. Asla nu "e
incepcm sa le /Intenlionalismul ti anti-intcntionalismul extreme ajung in
implic6 inse fundAturi. Concep(ia noastd despre sensul unei opcre creala de
in(oarcerea la,,omul om diferi dc concepla noastra despre scnsul unui text produs de
$i opera',, deoarece intentia nu c scopul, ci
sensul intentat. in(Amplare. Estc uD vechi topos ln care Proust, dupi mulli allii,
s-a gandili

Prezumlia de inte |ionalitate Dunc.i r fir


r.mpJ.t-.c hrn,pec,n.\d.
l'.,1'nnui
de Wagncr ni.i de ri ltlsalil s, ,^nccrce pe clapc toate
Beethovcn
combinatnlc dc nore pe carc i lc va d,cta haz duli din acc.sri
Cu ajutorut dislinctiilor inlre r.,rs $j r.r,,Iy'(..r/id. intrc clampineila nu s vor na$e Dici lcmaP naverii din walbria. ni.i
p.or?ct $_t lcnlic, se pare ca am inlarurat frua prc'mcndclsohnidi (sau m i degrubi infinit dc supn
cele doua ohslacole
cele mai scrioase ce impiedicau menfinerea me.ddsohniunO din Crl.r.r,/a/X1l-/.2, (Prcus! p. 616)
intenliei ca un

106 t0'7
Champollion nu a incercat sii ryric? piatra de la Rosetta, ca E sut rand si c tnul!
$r cum aceasta ar fi avut o cauzi. ci sd o inr€l?ds.i. presupuand El suut pal & $i obro. l !
ca semnele care o acopereau raspundeau unei intcnlii. Er nut uenbrele Si rotur,
Conceptia
noJsrra dcspre sensul unej opcrc umrnc cuprindc
noliuner ;c $i idinn si cdliiul !
rctl\rlrtc rntenliullala. .rdjcj rdcer con[o n lj; (ir cuvintete
respccri\e iI(earrnA l\or .i slunar ce,r. irrrFo o|Cra. .e dmit cA pronumele la percoana indi se relera ia acelasi subiec!
rnte,pretc{zh rcpeli1ii $i diferente; oice iDletpretale se-bxze;zi
pp r.ecunorllefcr repetiriilor $i dr[crenlcjor rJ Jij.ercnlelor pc
in celc Irer reFuli sLr(ce\i\e. Textul e mJi coerenr yi mli
complex (mai interes:lnt) sub aceasti ipotezl decat sub alta. Inse
lond dc rep(ritii,. cum o itu(rr(,!z(i merodr pJsrjclor p,rrit.ie.
daci poemul a fosi bilut la maiinA de o maimula, mi-e interzisd
lnrr o operi rezult i din hazani. rrpcririr cstc indifc,t;t, (lrra
aceilst; infcrenli. 9i tot ce pot sd fac c sa descriu ceea ce ar
semnificrtic). lnrr un ,r,/ar.,?. .rr./nr.\. (r lip dc obiccl literar pulea insemna fiecarc frazA daca ar fi cu adevimt folositd.
produs .rl intirnplbrii. rcnsul llr.buic alflbuit unci iltentri
Frptul de a considera ci diversele pe(i ale unui text (versu .
suprarealc. unei miini iDr irihjlc. ln traduccreu grclc;
r fraze etc.) formeaza un tot presupune c{ textul reprezinh o
SepluJtinlci. rBiblrr nurnirri J Cctor grprez.cir.
l.rpiezrci de acliuDe intenlional2i. A interpreta o opel.a ptrisupuDg aA aceastA
rnrelcpti in(hi)i in paprezcci dc.hrtii rimp de J. /jtc
xu oJl lapteze..r de trrJuccri idcntice ajeuplc/:.cj tcxlului sicru, -oleri rAspunde !l!!! .!!CDLri-
qa_est" -prollusul, unei iqstante
traduccrea lor cra a$adar la lel de sacri (inspiratii) umane. Nu rezulti de aici ca suntenr limitati la cercctarea
ca tcxul intentiilor operei, ci cA sensul texlului e legal de intentia
primirir: intcnlit xurorulur divin crr intepr.rl translusi in
ea arlorului, sau chiar ci sensul textului e.rle intentia autorului. A
A face.rpcl la te\t imporrilr intentrei errrorului _ prczenli]te
prea des cr:rfternnivc - relinc dc tapt ccl mri llumi aceasta intenlic,.intentia textului", sub prerexrul ci c
:rj..sc:r h .r vorba de o in(enlie in act li nu de o inlcnlic prealabili, nu face
rnvocu un cfllcrru de coerenl:i si dc comp,eritJlc
imlnenlc fc decel si introduca o corrfuzie.
carc nu lc iusrifica Jecjl iporea Un.i inrent;r Se
rntclprl)lrre iD lo.ul JltcrJ deorrcle prirna fuce r.,\lul Irrrt.er, o Coercnta $i conrplcxitalea nu sunt u$adar criteii rle
mri inlerpret?iii unui Lcxl decrit dacA ele presupun o inrenlie a
cocrenl.ll tnJt (omple\. O internrclrte e,le o ipolczi citeiJ ii
punem I.r incerrrre cipacitJrcJ du r c(nli(x un numir aulorului. DacA ntl poate fi vorba de a$A ccva. ca in texlele
ciil mri produse de hazard. atunci coerenta !i complexitatea nu sunt
mire din clementele texlului. Cc valorrc poate aver crjlcriul
coerenlei $i rl curnple\itatri daci criterii ale interprcrerii. Orice interpretam e o asertiune despre o
Fresupunem ca poemul esre un
produs ul int:imptirir? Recursul lr cocrenla sru intenlic, i.lr dace irtcn(ia autorului este negata, o alt, intentie ii
iJ compte\irJre
in favoarea unei interprcliri nu arc se;s decAt relc lo[ Ia ia locul, ca in Dotl-Qui.bte al lui Piefle Minard. A extrage o
intentia probabjlA a autorului. operil din contexlul siiu Iiterar Si islor'ic inseamDa a-i acolda o
Pe:le rL)t in.5tudi:le JrrprJre rmit.nr ilolcTr inrplrcilc J.uprJ llti intentie (un alt autoll cititoru]). insca,nnii n face din ea o alti
ru(rruturcJ un grrcnl ul 5ensului. RezuminJLr_m:i lJ Un
rnrenrrer opcri. inseamni ci nu rnai interpreEm acee4i operii. in schimb.
minim, ttunci cand citesc .,H6autontirnoroumenos,._ul lui irtunci cend facem apcl Ia regulile lingvistice, la contcxtul istoric
Baudelaire: dar $i la coerenti Si complexitate pentru a compara
t08 109
interpretArilc, facem apel la intenlie. penrru ca.e toate aceslea
sunt indicii mai bune decat declaratiile de inrentie ouhl, p. I4l).
-(L f4Astfel, prezumlia de inten(ionalitate ramane Ia baza studiitor
literare, chiar fi la anti-intentionaliStii cei mai inverqunali, iar
reza anti intenlionale, chiar daci e iluzorie, constituie un
r\cdismcnl legitim impolriv.r exccselol (onrexruiilizhrii isrorice
ti biograllce. Responsabilitatea criticd tati de sensul autorului,
mai ales dacd acest sens nu e unul dir cele spre care irclinlm,
depinde de un pliDcipin etic al respcctului fati de celilalr. Nici
cuvin(ele de pe puginh, nici intenliilc autorului nu delin cheia
semnificaliei unej opere, Si D;ci o intelpretare satisficiloiLt€ nu 3
s r limitat vreodala lil c;ut re.r sensulur rrnorn sru rlro|a. inca
odald, este vorba de a ie$i din aceasta lalsa dile,ni: lextul sau Lumea
aulorul- Si nici o metodi exctusii,a nu e suficienti. 14
I)cspre ce !o )c$e liter'.rtural ,t/i/,r.,rir. inci dc h Podit lli
i\ristotel. cstc tcrnrenul ccl mai generxl Si obifnuir sllb citlc s au
,li'|. .l " .
I r. rIL - r..r Jt i i,r. -, ..
rxnrunrcntal:i lui l-]]irh Auerbaclr,,./rx.r;s. llrpt-c:? t0t(.
trtliLil i itt. it() u lt o..i./.,r/r7lr7 ( 1946), DoliLrDea inci mri err
i l t

(le lr
sine inlciursa. Auerhach zugriive.r panorrnrn rvahrlrrjlol
sllc tinrf dc n)!i multe rrilcnii de h Ho,Icr llt Virsinia Woo .
lns:l rrnrrrrir ul l l'ost r.pus in disculic dc caltre rcol.il lirerrre,
.rrc a insistitt asupl.li rLrtonomiei lircraturii i]r rlpor.l cu
rcrlitrlca. cu relcrcftul. cu Iumc.r. !i n suslinur tcza primrLnrlUi
lbrnei .rsuprir lolrdului. a cxpresiei tlsupri conrinuhrtLri, I
senrrifirenlului rsrrprir semnilicalUlUi. I sennrificirtici risuprir
rcfrezc.lauii. snu r lr,/rturi.! ului rsuprl ilnrsls-ului. Lr lll cr
inlcnliLr autorrLlui. r.rierinta !r fi o iluzir: cxrc sc pune in cirlcr
intclcgcrii liierrturij cr atirre. CLrlrncil rcesrei doclrinc a lbst
ntinsi odala cu dogrna aUtoreierenti.rlitatii lcxtului Iiicrrr. rdicat
cu idLrea c,..pocn]Ul vorbcstc dcspre poeDi', ti rrimic mai rrulr.
Philippc Sollers dcnLrDla brutal. in 1965.

prcljlrul lzal,vn I I aceasla preJudccati cae consrr in ! crede cd o


''l i.,..'-.cr,' trJ,r nt!c- .rc.,f -
dcspre .are uionimitarea ar putca i Edizati idcdr!r. Trebuie
rem.r.[ cn accst a.ord nu poate viza decir Dj$rc conlenrii
pLeriabitc. nolhnex de,calitare liind ea iisiii o convenlrc $j un
conioflnisD, un Jil dc conract La.ir incheiar iDtre indrvtd si grupul
s.u soc'al (SoUcs. p.236)

lI3
l

l
Nu existd conlinur, nici fond. A cili peDtru a dcscope o t't'.ti( liirh (Cole dge, vol. 2. p. 6). in finc. va lrsbui de
realitate, ca atunci cend cAutem modelul ducesei de [Ncnrcl]cil si cxaminAm ti unelc noliuni rivale. cum sunt cele dc
Guemantes
sau al Albertinei, inseamnd a ne inscla asupm litetarurii. ,Ji bgism' slu ,.inte{extualirate". care inlocuiesc rcalilatea. ca
Dar
atunci de ce citim? pentru reterinfelc lircr;lurii la ea insigi. tclurcnt rl litenturii, cu lileratura ea insisi.
Lumea cA(ilor a obliterat cu totul cealaltA lume, LJn paradox ne arata dimensiunilc problemei. La Platon. in
$i nu mai ierim
niciodatd din ,.Bibtioteca Babel',, aduData in ficriunile trri Rq,ublicu, nti tisis-lJ este . r,rrversir,. el pune in pericol lcgatura
Borges. cdrle de capfltij rnilor lcorclici pc cere Foucault xociil:!. iar poclii lrebuic alungnti din Cetate din cauza ;nfluentej
o
comenra in inrroducere'r de la Cwintcfu ri lu(-ntit" tl9b6). kn' ncfirsre asuprit educaliei gardienilor. La cetdlah capat, penrru
bt
Cillcs Deleuzc in Dy'",c4!,1 !i rcpLtil" t lcttJ1). lhthes. r?i,?r?ri.r-ul estc ,epresiv. el consolideaza lcgitura
Dezvokirile teoriei litcrare, observi philippe Hamon, ilu r(rciali pentru cd e inliatit cu ideologia (.lo-\rl) careia ii servctte
trimis problema rcprezenurii. a refe nlei sau a ,?i7,i€rlr_ului
,,si dc instrumenl. Mi,,retir-ul cste atnd r subversiv sau represiv?
se aliture inlr-un fcl de purgatoriu critic, celorlalte
chesriuni pe l)rci a rjms sA ise alribuie calilicative atat de indepartate,
care teoria le-a exilat, ca intenlia sau stilul (Hamon. 19g2, p. lrscamna ci probabil nu mai e vorba de aceeali noliune: de la
123). Acestc chestiuni tabu, cun) am mai spus, lru renascut Platon Iu Baflhcs a Iost neindoielnic rislumati- chiar daci de I:r
tolte
din cenutA deindatS ce teoria s-a retras. penA inr-acolo incAt Aristotcl la Auerbach nu s-:r vizul nimic riu in ea. Ca $i in
curand, dace nu avem griia. va trebui s:i rcamintjm ca
litemtura privinh intenlic, \,oi pleca de la doua c1i$cc lecurente, cel vechi
\orbcslc :i despre ljrerdturS. Dupa ilulor inlcnlie. \om trece 5i cel modern. penn'u a le regandi Si a scipa din dilema lor
$i in
revrsta raponurile dintre lileraruri si Ium,: intimidnntS: fic Iiterillura vorbegre desprc lumc, fie IiteraruI?
O intreagi seric c.le re,rrcni puri, fir.i a o rezolva cu adevir.ar vorbe$tc despre literarurA.
vreodarb problema relalici dintrc tcxr $i realitale. slu dinrre
text pi Iumc: ,,irl..,1\ bine inlcles. lcnncnul iristotelicirn
lr-Jus
prin ,,imilatic" sau ,,reprezcntare,. (alegcrea uneia sau
aheia din inptrrru .,ntinesistl rri "
traduccri. constituic in .ine o oplrune t(oreticir. ..\crosimil..,
..ficriune . ..iluzie sru chrrr ..rnincjuIi .. desigur ..rrali"m., ,,Poelica naruliunii. considerd Thomas Pavel, gia luat drepr
;i
,,refercnr" sau .,referinta", ,descriere,'. Nu fac dccet sn lc obieq discursul liter:rr in fonnaliialca sa retorice i[ detri,rentul
enumdr penlru a sugera dimensiunea dificultetrilor. ExistA de Iorlei srle refci.nliale" (Pavcl, p. 7).Aricolul lui Jakobson deja
asemenea adagii, cume celebtul tpicnt L poesrs al lui
Horaliu citat...Lingvistici ti poetica (1960) nu i-a fost srrein. ba din
f,.cum e picrurr. rsr $i foczii . A^ conlri, acestci tendinlc gencrale a teoriei literare care acorda
l,otain. \. Joj,. ,rI rccJ
tarmotsil ..motnentrnA 5uspcndrte !olunt.rrl i ncin( teJerit.. cJ(. formei uD privilegiu in detrimenrul fortci. insi inainlea lui,
e idenlificatA de obicei cu contmclul realist legandul pe auror fordatorii l;ngvisticii structurule Si a semioticii. FcrdiDand de
Si
pe citilor. chirr daci rr fi ilu,/rI
nocri.a procur ttr dc;mJgirrdlrr Saussure $i Charles SirDdcrs Peirce. iti slabiliscri disciplinele
romrnltcS pc carc Coleridge o Jescria in termcnii urm,tori: inlorcind spa(elc -.extcriorului referabit al limbajului". dupA
\illnry suV \iou tl Ji5h,lit I tor th. not .t,t, whi, h ,1,nttit,nrr cxpresir lui Dcr da, adici pur qi simplu lumii ob;ectelor. La

I t,l I15
Saussurc, ideeo arbiirariului semnului lingvistic implicir
Acest articol era destul de vag. mai degrab.i progmmatic
autonomia relalivd a limbii in raport cu realitatca. presupunc
9i dcci{ anali(ic- Nicolas Rrwel. traduciitorul sdu din 1963. i-r
cA s(.mnificalia e diferential:i (rczu1tand din relatia dinre senme)
scrrnalat ultcrior alibiciunile. in primul rend absenta unci
Si nu refbrentialA (rezultand din rela(ia dinlre cuvinlc $i lucruri). dclinitii a,r(r(Uxl,/i si lipsa unei precizari asupra narurii reale I
La Peirce. leSarura originala a semnului cu obiecrul sAu esrc
functiei poeticc. calt punc accenrul pc mesaj; si fie vorba irr
rupti, pierduri. iar seria de iDrerpreranli rrec ta infinit din selr),l
crzul de Iali de un acccnt pus pc fonna sau pc coDtinutul
i
in semn fALi a rcgisi vreodaLE origjnea, Fo rer?irrrrr caliltcala
mcsajului (Ruwct. l9E9)'l Jirkobso,t nu spunc nimic desprc
de n<lrmrrala. Conrbrm rL estur doi precursori. ccl putrn r)i LuIr
aceasta. insi. in climatul conlemporan de neincrcdere fala de
r-a inlcles leoriir lirer:lra. reltrcntul nu c\jst; in ilxra lirnbqului.
collinut. la c:rrc icest arlicol a contribril- s-a conchis lacir cri
ci estc prcdus dc senmificalie. depirde de in(erprerire. L;men
lunclia poelic[ era asociirta excllrsiv (sau aproapc) cu fornrl
estc inrordeauDa deia inte,?rcu6. deoa,ece relatia lingvisricri
ntsuiului. Prccuuliile lui Jxkobson nu au impiedic t a$adar ca
primard are loc i re reprczentari. nu inlre cuvanr 9i luciu, nici
[rln(ri.r lo(ri.i] .a Jevllril d.ternlirunra penlrU conccplir.
intre text ti lume. in girul fir6 stir$it $i inceput al deveoila uzuali. a mesaiului poetic ca [iind sustr,ls
reprlrzenririlor, milul referintci
evapori.se
trfcrcDtiatil,lii. sau a limbtljului poelic ca fiind elinsuti propril
Idcn(ificat cu acestc prcmise anli,eferentiale, lextul Iui
sir rclerinti: cliiccle aurolclismului $i autorcfcrcntialitllii sc
hkobson a consliluit decalogul reoriei, sau in orice caz una rlin
re8:iscsc aFdar la orizonul firnctiei poelice jakobsonieDe.
tablele sale de legi, fondlnd tcoria lirerari pc modelut
O alti sursa a rcestei nogAri a realitalii operali de lcorie estc
lingvisticii. Dupi cum ne amintim, Jakobson diiringea
5asc dc gAsit in nl(xlclul pe cale L6vi,Slrauss il propunea. imedial
factori ce defincsc cotnunicarea deslini or, mesai. destinatrr.
dupai I'azboi, ?rr rticolul stru progrum. ,.Analiza structurala in
conr-.x1. (od ti uontJct - !i care Jcr(rmina 5rsc tunctii
l;ng!islici Si in antropologic" (1945). care se inspira deja diD
lingvistice disrincte. Douar din aceste functii sunt aici cu
Jakobson. pentnr antropologie Si gliintclc umane in gencral: ccl
deosebire necesarc: l]Jx.ctia relcrcnlfuli. otientatt sprc contexttl
mesajului, adici,ealul, ti cca care vizeazi rnesajul ca atarc.
al lingvisticii s(r'ucturale. in special acela al fonolog;ei. Pe
acoas6 bazi, irnlliza milului, apoi a povestidi la riindul ei pc
considerat fu sine, functie pc care Jakobson a nnme^ poetiLi.
modclul mitulu i, .r dus la /rl^,ilegre,?.r n atiunii, ca elemcnr al
Jakobsor sublinia ?ntr-adever c6 ,,ar fi greu de gisir mcsaje care
lilelitturii. fi in consecinti la dezvoltarcr naratologiei francezc.
l sA exercite doar o singurb funclie,'(Jakobson. I963, p. 214).
ca amliza a proprictatilor structurale ale discursuloi literar. I
de asemenea ci ,,orice incercarc de ir ,educe sfcru functiei5i siDlilxei shucluilor naralive. in detri,neDtul a 1ot ceea cc
pueti(e li pocTic. sru de d linrirJ poezir fu luncrir pocrici. nri.u.
privc$te. in lexte. scmantica. r,i,,erir-ul. leprezenrarea realului
duce decat la o simplificare cxcesiv?i fi in$elito;re.'(ir,l._ p.
218). Cu loate acestea el nola cb in ana timbajutui, adicd in $i rrlri ales lt,sLrierct it dtralitate.r naratiunii $i clescrierii.
conven!;onal gindili ca fiind const;lutivA pentru lilcrnluli, toarc
literatua. funclia poedce esle rloninanki tali dc celelalte.
;i elirrturile s-au o entat spl! un singur pol, naraliunca, li sprc
deci ce ea prevaleaza iD special asupra luncljei refe.cnfiaie sau
sintuxa (nu senrantica) accsleia. Penlru Barthes. de exemplu, ?n
denotrrire. ln lirel.JIlrri. i.ccnrUl er ti pur pc me5.U.
.,lnlroducerc la tnaliza srructurala a povestirilor" (1966), tcxt-

I t6 BIBLIOTECA IVIETROPOLITANA I)7


SUCURE$Tl
Flliala "8. p ,1ASD€U..
Slr- Traian, N.. 2, Sector 3
Tel./Fax: 320 08 76
cheie al naratologiei franceze, realismul $i imitatia nu au dreptul Val6ry Gide. care aveau deja relineri in privinla realismului -
ti
decat la ultirnul paragraf al acestui lung articol manifcst, a$a, ca
sd ramai cu constiinla impecata. pentru ca rebuie totuti sa spui
.Jurchiza ie$i la ora cinci" -, pend la Andr6 Breton sau
Raymond Roussel. elogiati de Foucauh, sau Raymond Queneau
ceva despre aceste vechituri, insi referinla este explicil $i al sAu Oulipoa (literatura sub consrengere), dupa care e greu
considerati ca fiind accesorie $i contingenE in literaturAl sa mergi mai departe in separarea dintrc literaturi realitate. li
Refuzul dimensiunii exprcsive $i referentiale nu-i e propiu doar
Funclid povesttrii n r
e accea dc ,,reprczenta', ci de a conslilui un
Iiteratuii. ci camcterizeaza ansamblul esteticii modeme, care se
spectacol carc ne ramn e inca loanc cniSmltic, dd care nu poaie I-r dc
ordin mimeic. t...1 ,cee! ce se int,mpli in povcnie esrc. din punct concentrcaza pc medium (ca in cazul abslractiunii in pictu'i).
de vederc rcfereilial (re.l), ad lilcram: ,irri.i,,ccca ce sc lnrampll"
este doar limbajul. aventura limbajului. a cii.ui cmcrgenF nu incetcul
sd lie sarbabrild (Barthes, 1985, p 206)
,,Mi tcsis" ul dendturalizal
Barlhes il citeaza in nola pe Mallarmd pentru a justifica Daca ,?ri,nrJis, reprezentarea, referinla au devenit cogmaruri
aceasd excludere a referinlei !i aceash prio tate a limbajului. ale teoriei 1iterarc, sau daca teorir Iiterari le-a proscris $i a trecut
deoarece limbajul insufi e cel care, devenind la rindul s6u peste ele, rimane Sreu de inteles cum a fost in stare in acela$i
protagonistul aceslei sArbdtori destul de misterioase, se limp sa se revendice masi! de la Po€ti.a lui Aristotel, la care
substiluie realului, ca $i cand ar fi totu;i nevoie de ala ceva. $i nimesis ea lotu$i $n concept capital pentru definitia insd$i a
intr-adevet doar dace nu reducem intreg limbajul la lireratuii. De acolo s a respandit ideea noasua precoDceplrli,
onomatopee, in ce sens poale limbajul sI copieze? Tot ce poate pana la teoriile din secolul XX, despre artd Si literaturA ca
imita limbajuleste limbajulinsusi: acest lucru pare o eviden(4. imita_tic a natur;i. Or teoria lilerare revendic, mottenirea
Dace inmlnirea dintre Jakobson $i l;vi-Strauss la New-York, aristoleliciand $i exclude totu$i aceastd chestiune fundamentalA
in timpul celui de-al doilea rAzboi mondial, a fost importand de la Aristotcl incoace. Acesta e probabil rezuhalul unei
pentru destinul formalismului fmncez, au existat ti alti factofi, schimb,ri de sens a ,?l,r?rir ului. al cirui criteriu era la
ce lineau mai pulin de imprejurAri, la originea dogmei Aristotel verosimilul in sens natural (eif,r.r, posibilul). in timp ce
autoreferentialiEtii, mai ales autonomia revendica6 pentru la poeticienii moderni a devenit verosimilul in sens cultuml
operele litera,E de principalele doclrhre ale secolului XX Qloxa, opinia). ReiDterlretarea lui Aristolel e(a indjspensabili
incepand cu Mallarmi, ori .,inchiderea textului" ca principiu pentru a promova o poetica antireferentiald care se se poa6
primordial atat la formaliqtii ru$i cat ii la New Criticisnrul fecomanda de Ia a sa,
american in perioada interbelica, sau punerea tcxtului in locul
operei. cazuti in uitare oduta cu autonrl, in timp ce textul se
presupunea cA nu mai rczulh decat din jocul cuvintolor $i al 4 OuLiPo: Ouvroir dc Liudrature Potcntiellc
- {Alelier dc literaru*l
virtualitAulor limbajului. Pentru a exclude continutul din studiul potcntrdn) - curcnr ti cxpcnmcnr Fxlic ti lnetu brmalisl bzrl pc j@un dc
literatu i, teoria urmeazA miscarea Iiteraturii modeme, de Ia conbinlrorica J huard. initial dc Raymond Queneau in 1960 i, carc r
prilcjuit ibrmarea unuj colcctiv dc scriilori, ffitici ii matem.licieni (n. tr).

I t8 lt9
in canea a lll-a a Repubticii, Platon, o reamintesc pe scurt. Aristotel nu-l define$te dc allfel niciodata, nu privea dc fapl in
distingea, in ceea ce numea rli?grliJ sau povestirea, lrci moduri nj]rr.ul rind imirrr'x ifl Err(rrl..i cA nurnri rn urm.r un(i
?n fuDctie de prczenta sau absenta discLlrsului direct: acestea neinlelegeri sAu rasdlnrirciri fusese acest cuvinL obligat si
sunt modul sir,?/r. de altfel neatcslal, ci[d povcstirea este in supone refleclia muhisccularA asupra raporturilor dintre
inlregime in discurs indirccl: modul i,rrr,tn. sau rr',rr.iir. (:l itr literuIura ti reali(ate. dupir modelul pic(urii. Pent' u a ajunge la
tragedie, cand lotul e in discurs direct; $i modul ,ri;r/, cand flccs! distinguo. e suficient sa obselvlm cA, in nici un loc din
povestirca, ca in lliada. le dA uneori cuv^ntul peEonujelor $i Po?/i..r, Arislotel nu mcntrioDeazi vrcun alt obiect al rni,nerir-
amesteca a$adar discursul indirect ti discursul dirccl (392d- ului (r,rr.rir ,), a\.os) decll ac_tiuni umane (cap. Il), altlel spus.
394,t). Mi esis-nl. dup, Pluton. dh iluzia c6 povest;rca c cA ,ri,xzris ul aristotelician pdsn€aza o legatud sftansl $i
asumalA de altcineva deci! aurorul. ca la teatru. de unde privilegiata cu arta dranratici in opozilie cu modclul pictuml -
termenul i$i are de ahfel ariginea ( tinlcislhai). Atunci cand lragedia e de altfcl supeiorrA epopeii. dup:r Aristotcl -, insA m i
Platon revine asupra rflirn?rir-ului in canca X- o face doar ales. cd elementul ce tine de rrirn?sis. in epopee ca $i in tragcdic.
pentru a condamna ana ca,.inritatie a imila(iei. de doui ori mai eslc povest;rca. r,lahos. c:r ,ri,xeii.r al acliunii, a;adar naraliuncl
indepaflata de ceea ce este" (596a-597b). Ea da copia drept $i nu descrierc.r: ,.Tlagedia. scrie Aristotel, este rrr'rneris nu al
original Si indep:irteazd asllel de adevir: iuti de ce Platon voia ornrcnilor ci rl actiunii" (1450a 16). Iar aceasti rcprezentare 0
sa alunge din Cetate poefi caro nu praclicaLr uD ./irg..\is simplu. istoriei nu e ilDrlizate dc el ca o imitatie a realititii, ci ca
Pc de alti pane. in Poerr((, Aristolcl modifice ulilizarea producerea ufiui anefact poet;c. Cu ahe cuvinlc, Poerca nu
termerrului de r,r,n?rir (capitolul IIT): /irs"rir nu rnai este pu,re niciodati accentul pe obiectul imita! sau rcprezentat, ci pe
notiunca cea mai generali dcfinird nfta poetici, irr textul obicctul imiunt srLr reprezcntanl, adicrl pe lehnica rcPrezenti,ii.
dramatic si textul epic nu se mai opun. in inter;orul .llrgesl.r- pe struclurarea ,?)lior-ului. ln fine. clasand adt tftrgedia cat $i
ului. ca fiind mai mimetic $i mai pulin mimetic. ci rri,resir-ul epopeea in cadrul rrrirrrcsi.r-ului. Aristotel arali ca se preocupd
devine el insu$i llo(iunea cea mai generala. in inte.iolul carei pretl putin de spectacol. dc reprezentarc in sensul punerii iD
drama $i epopeea se opun in termeni de r,od tlirect sccnI, ci esenliillmente dc opera poetici in calitale de Iimbai,
(reprezcnlarca istoriei) sau i,?.lire.r (cxprinerea istoriei). logos, mythos ii lexis, in calitate de text scris $i nu realizarc
Mi,rsJis acopera de acum nu doar drama ci $i ceea ce Platon vocillA. Ceea ce il intereserza in textul poctic este compozitia sa.
numea,/ipsprir sinrplu. adic, povestirei sau nnrrnunea. in pon,rir ul. rdica sinlaxa care aranjeazA faptele in istorie ti in
acceplia admisa de atunci, aceastd cxtindere alistoleliciani a ficliuDe. Ceea ce explici omiterca poez;ei liricc, niciodal,
mi,/r?rir-ului la ansanrblul artci poetice coiDcide cu o banalizare mcn!ionati de Aristotel, deoarece ii lipse$le, la fel ca istoriei lui
a noliunii, care desermeazi orice xctivitatc imitativn (cap. tV). Hercdot. fictiunea, adice distanta. Excluderea poeziei lirice ar li
$i oricc poezie. orice literaluri ca imitatic.
inn.JJc!arr dovdda ca,,/i,xcri.r-ul aristotclrcun rru incearca s:i
Teoria literare, rcvendicandu-se de la Arislotel ti negend in explice raporluile liteiaturii cu rcalitatea, ci producereir
acela$i timp cd IiterAtLua se relerA la rcalitate, trebuia a$dar sd ficliurii poeticc verosimilc. Intr uD cuvant. ,ri,,,?rlr-u1 ar l'i
arate. printr o intoJrcere la Icxlul Po,1i,ii. cr r/i,r, iil. nl: (.rc reprczentarea actiunilor umane prin limbaj. stlu la atet il

t20 Ilt
iar ceeu ce ir nreocupa csrc ar.,njJr...,
narallva a ll:l:,:1.
l.::::::,^ taptelor in isrorie: poeticr dr fi de fapr txt l tikttit) tu lrfle $i ca inituiio otltirtuornn- Doctrina clasicri a
o n".rroloj,.. 0llninll dilicuhatea firi a rezolva problema, hotirand ci, la 1cl
lJta.,toafle pe scurt, cum poute fi in\ocJla
rutoririte,r lui trrI Ar(icii lirscsera cei mai buni imitarori ai naturii. a-i imir,
^ o"",tito ne roruli de che.tiunea crre paru,r
lili,,.l.]:
tnroloeauna centrrla ,m.
l:r .rcesta. dupe cum popli,,, p"ure n [,/\rlrri i'rs(m'rr in esrl; m;.uri a imrrr nrrura. ti rice versu
consonanE cu reoria [ormrti]ritor ru$i qi
ui., [rri i'r lrlJ uncr nlluri noi. (um era cea int:rlnrtA Je calarori in
i^1o::1nl
ror pafl/renr. Acesre trei gesluri. ce
.r discipotrtor (hitjIl snu i,r Americn iDccpind cu Renasterea. modelclc
reduc ,rir,.sii-ul la ,rcjiunil.
umirn-e- ld tehnicr repre/enririi :i i,r tine li limb.rjul scri., nlichirilii impicdicau pcrcepelta difercnlei Si rcaduceuu
rnraplUrle. de e\cDtplu. de Ro.el)ne "ur,i rr.ernoscutul h cunoscut. Dilenu intre nature $i cultura apirea
Duponr.Roc 5. Jern LJ.lor
Ircl1 dc la Aristotel. care sctiiL la inceputul capitolului IX din
'i,^.1],:::_::"T" Iliducerc a Popri n din cote.ri,r
,.rceUque drn ':^1:,,1o:
I980. Ecind asrfel comparibile cele doLra ll),rn'il: ,.rolul poetului cste sii spuna nu ceea ce s,a intamplat
uullzafl ate termenului, de caIe Aristotel pe (u adeverat. ci ceea ce s-ar putea indmpla in ordinca
de o pane. de catru vcrcsimilu,u, sau a neccsarului" (1451a36). Arislotel spuneir
r."li\ta poitktu( pe de xt'l,. in dcfinirjr, suh
:-.1:11
Dumele de ,'-..:"
po./i(;.-fi Arrclolel !oiJ si \orbei,ca dc\prt r, r/o.i. ilsii putiDe lucruri despre rccesar krnanldi(rr). adici naruralul.
/,i,r.\lr-ul lirerxr. dcsr\rc naroUunc ,1i nu de.pr. ti mai nrultc desprc verrsimil siru probabil (?ilor). adice
:r^]t:::_esp: utnanul. Ne situam aparent iD ordinul lenomenelor. dar curand
csre efla consrruirii itu,, iei referenliate
,"::l:l:: "".,.. ca lccasra inrerprerrre sa fie nIJi rdevarrri
Aristotel fAcea si treace vcrosimilul de partea a ceea ce cra
l.q"l,ir-t
rrJr lr:
rrrsa oecat rcceptarea tradiljonala. ca_re
sro $usceptibil si convingA (pil/raron). atunci cAnd afirma cA
atributa ,,ri,rprrr-
rlrur Sl raponurile literarurii cu reirlitared ..rrebuie alcs ceeit ce e imposibil dar verosimil (odu ata eikoto)
fiecrrc epo(j itt loc de ccea cc e posibil dar nu convingAtor (duz(,
reinlerpretea/A si rclrJducc tcrlele fundamentdle
rroro8r sunl ccl ce lrebuic sa trirnsezc. sa in felul siu: tpithtun)" \l460a27), iar cevir mai departe aluneca Ia: ,,t]n
holirJsca daci ( imposibil coDvingitor Onhapn adu aton) esre prcferabil
vorD!
,de
o rasralmictre _. ci cE in eionul de J conlr,rcari
ncconvingartorului. fie el $i posibil (opitha o dunaton)"
j::"lll1:oolli,." I :,,rx..r6.utui. reatirarea chiar a rosr irtunsara ( l46lbI l). Ficnnd acexsta. antonimul lui .itor (verosimilul)
orn reone. tu.islotel a fost salval dc cli$eul
care facer din de\ine apit hair ott lneconviDgatorul), iauri,n?rir-ul sc regeseltc
r.narurii_si presunurand ca limbr poare
l,::..i_,li:,lTt"!'"
coprcze realul. /,/l,x.ta_ul r fosr scprrrr de modelul
sa destul de clal reoriental de panca retorjcii $i a /orei, a opiDiei.
piciu.al, de
xcet kt picutnt. /,,$/J. s-.r alunccrr ue Verosi,nilul, cuDr vor insisla tcorcticienii, nu e a$tldar ceea ce sc
reprezenlare. de.la repre,/enrat la reprezentJnl.
ta inurrl,c h poate iDtimpla in ordinul posibilului, ci ceea ce e acceptabil
de l.l rcalirrle Ia penlru opinia comuni, ceea cc c ?nr1o-ral $i nu parados:al. ceet
conven^lre. Ia cod. la iluzie. la realismul
c! elecl formal. ce corespunde codului !i normelor consensului scrcial. Aceasli
a
,Asuet .s .lrecut
de Ia naluli tcilar) la literatura. sru Ia
cuuura receptare a .,rto.!-ului din Po.ri.o in calilate de sinonim al ./o-r?i.
I' rdeologie r,/ora). cd rcfcrinE .r ,x)nr.ri\ ului. ca sistem de convent;i
Arunccdrea nu era de allfel cu totul
inedilA. SIb numrle de $i de a$tepteri antropologice $i
,,imitatie". ambiguitatea domnea de multi vreme sociologicc, intFun cu\riiDt ca o ideologie hotdmDd ceea ce e
intrc ,,1r,?rir normal qi anormul. chiar dacd indepefieazA mai mult nrirnesls-ul

122
123

t,
de rellitate pentru a vedea in acesta un cod sau chiar o cenzura,
nu e intrutotul l:ri
temei. in definitiv, in epoca clasicir,
verosimilul tinea de convenienle. cra ca o conftiinla colectivi l
detorun-dui. sau a ceea ce se cuvine. qi depindea in mod
evident de o normi sociala-

Reali snll : reJl ectarc sau tonvtlli e


[r-#ffi+*l'rM
Eri*"
Giiiif
na.,. ia o ogtinai sau o lereasua spre
.o",.nrion,re-irle romanului Foucault in
lume dun'
c"vi'l?l? ti
care lraversea?5
Teoria literard - cum tocmai am coosEtat-o din nou dupar Ifiril". u,u., cstfcl mclaforu "transParenlei"
u marrr ulop'r a
f-elul in care recitette Poelicd - este inseparabilA de o critica a fti i,a.ic rcali'mutui. fi inilia o arheolosie
I.., ':-L-: ^-r"., r.an<nirent !n care tucirrile ele insele ar fi
ideologiei, care ar avea ca insusire faptul de a se prezenta ca
fiind de la sine inlelease, decica fiind naturalA, cand de fapt eslc ffiili" H'i ii.'"J,*lliiFou'uul' p' lll)' inrrcasa opera a lui
irllelerszi de asemener 'x o deconstnrire
a
culturali (este chiar tema unei bune pi4i din opera lui Bafihes). f#;r';;; ca o critica a mitului
Mirnesis-ul face convenlia sA treacA drepl naruri. Pretinsa [i."*riJ a"r'u oe trri'nclir' sau lor' pomise de I3
imitalie a reali6tii ce tinde si ocuhcze obicctul imitant in f#;iili.- prezcnra' Btanchot inaintea
in 'lavi Drin contm\r'
folosul obiectului imitat, ea c tradilional asociata cu realismul. f,i"piJ "J*"a'ii ri.s"iutui Penrrui ridica
Malltm' $i la Kartr'a in
iar realismul cu romanul. romanul cu individualismul. f ii.lirJ.."-u.;e Ia ilold'rtin la
individualismul cu burghezia, iar burghezia cu capitalismul:
critica ,r,in,"ris-ulu; este a$adar iI fDe o critica a o inii
cirpitaliste. Din Renattere peni la sfirgitul secolutui XIX. flfi::T.:xIf il*i'"'liii ]iil]l ;lFii iJlr,,?,'; ;'. #:
realismul s-a identificat lot mai mult cu idealul pleciziei
referenliale a literaturii occidentale. analizutd in canea lui I HJr+: *::'#xi".T;'':,:l ;l;:i*;l''r.::,':"il;r
Auerbach. Mi,,r"rir. Auerbach schita acolo islorill literaturii I ii'i.","'i'.rii" , tr,nas crr toate acestea obiecrulodecamctenzirre
Predileclic
I i r"orl.' fl,"t"t". de 'ind Jrkobson i inrr-un
'r l:cut
occidentale incepand cu ceea ce dellnea ca finalitatea sa proprie:
reprczentarea realiEtii. De-a Iungul schimbArilor de stil, alnbiia I i".i-iii' .." rrir,, ince din te2l anicol intitulat:
literaturii. intemeiata pe rri,r?e.'ln. era sA ofbre o redarc tor mai | ';:*" l;,i";'i;".i. ana ' El proprrnea arunci o definire
3

aulenlica a experienlei veritabile a indivizilor', a diviziuDilor si [ ."roi"r'ri *" ,."d;minrnla mcionimiei :i a sinecdocii in
in romantismului si al
conflictelor ce opun individul $i expcrienla comuni. Crizil t #;;]ii;;; i, io,ilo'" '"'uro"i acea'ta aceasla dislinc!ie
cadrur
,,ri rsir-ului. I! fel ca cca a autorului. esle o criza a ""i.i.ii,.rrl,'.
r,*t*n a menlinut 5i

umanismului literar. iar la sfer$itul secolului XX nu ni se otai ;'':;;";;;;; ;ii anicor important Doua rspecre are
Urmend calel relaliilor de
pcrmite sA fim inocenti. AceastA inocenF cu privirc la ,rirnerir ii.u.i"r,l ii a.ru .ip, i de afazici:
de
l#;;,;';.,"'.",i""ri'' oPererza disresiuni metonimice
se regasea incd la Georg Lukics, care se baza pe leoda marxisti

125
124
1a inhigA la xrmoslefi li dc la pcrsonuje la citdrul \pelio I.lcnlismul. c!rrcuat cr Ii continut, a fost asidur analizat ca un
tempor.rl. hl c avid de detalii sinccdocice lJ.rkobsol. I963. p .loct formal. ii 0Lr pirrc cxle.rat sii alirmarm ci de fapt intrcaga
63). Astlel e caractcrizatar scoala liter.rrii cUnoscutii suh numclc nrr.rblogie fr'.rncczi s a prccipitnl spre sludiul realisrrulLri. fic
de realism, d.rr n1 acel.r$i iinrp ti in mod nlrri generxl u anunrc cri c vorba de Todorov ir t.it(Nt|trui i lunifi !i.1 (196'7), dat
rip dc discurs cxrc ha\'crsl.azii illtlcrqx istoric. !e b.rzl dublci 1i. in sens contra| sau frin absurd. it lntrotlt.rccrt in litullufut
polarilAli metaforicc ri lnet(n]i]nice cc carlctcrizeazar limbriul l ttlxsticli ll9ll)). de Cjenette in ..Dlscurs dcqrrc pulenire"
(1971). d. Il.rnon iD srudiilc sale despre descrierc ti pcrsonri.
.onfhrn luiJakobson.
dc Bafthes in linc. r]c cirui pagini din ..EfecrLrl de real'(l9fi8)
Tcoria structurnlistat li posrstnrclurillisllt lL lbsr mdicll
nnpingeau pini lx linritc .rccsl iip dc anaiizat. Ar trebui si
r"I\.nr'.r-li.r.r. vrrbim si despre tot ceea ce s-a ficut pc modclul functiilor lui
cooccplii relercntialc u lictiun;i lil.luc tirnind accst
Vllldimir hoPp. dcspre logicr povestirii a lui Claude Rrdrnond.
convcnlionalism ext|cm, rcamiDtelle Pr!cl,
dcsprc rclalllii fi izoropiile lui A. i. Grcinrlls, carc. in fclul lor.
T.x(.[ l]ldrrc n lorlrcs.,)i.r)drr, dc (i]ri d. l!.rrri cu. si lc lic opcrc.rzi pc accligi tcrcn ii incenrcii sar regindeasci rcalismul c.l
c..a f. rr s. nrc.i lr.. r.lirurla L rn cltc..r I ,a ni. Cunr rcalismul cru colmarul teoriei litemre, ea aproapc
t.rtulrr c dolr nrt de iinL Ll. .ony.D!i ri!!ror\c fi Jrh 1ri c. Lii cii n-a \'orbii deciit desprc cl.
crrcdotul tcrlLLlui cnc. iI .o.\crir(i .l(1rl inicliitL, rl urLL lo. !.
rlulrL tPrycl, D 1.15l
llvi( ttltt1,tti ki i ittrrtc\n!tLiiatl,
Nu nlrDrai c:i teor;a francczi .r .rvur ca idcul lilerLLr Daci, fa cum .Liinni lingvisiica saussrrani de crre depiDde
cchilalennrl abstracliunii in pictura. ci ll considcrar ci de lapr teoria literltli. linrbrL este lbrmi $i nu subsianU. sisteln ii nu
o ce litcraturat i$i disirurla necesara condrlic ibsLrrctl'r. oomerclatuir. dacar eu nu poate rildar copiu rcalnl. problcma
Re.rlisnrul a fost in consccintar \'arzut cr un aDs.rnrlru de dc!inc ufiriloarc.r: nu ,.L\rIn copiuzat liieraturr renlul?". cil
coDventii (exturle. .rproapc de aceea$i naturi ca rcgulilc ,.(\m ne luce ca si crcdcm ci copiazal renlull" Prin ce
hagedici clilsice sau rlc soneluiui. Aceasti cxclUdere u rerlirariil dispozitive? B.rfthes afirm.r in .5z cn.
estc c!idcnl ex.esi\i; cLr!intele ti lr.rzclc nu por 1i asimil.rtc nr rotrrDUlccL nrni .rJLrsL. relcrcnllLl rn xra..rcalrralc': sii nc nra!iniin
culorilor Si lornretor in picturii. conrentiitc .c rl./ordrn. rr )o!o( firfa ir .c. n l c!minte nfdnurc. dr.i
':lcmentare. dcs.rl. ilc sr. ar lr ltrrlc rJ /rkrl,,i, .!n:inrnrte nr pr.g xrn .
rcprczentirii sunl lilrte divcrsc. insa pellspecri\n gcornctricii c oF. lrrnr ,\i pur tr \irrpl! rurttr. Pc sorl I l, cccr cc nun]irl
mai realisti dccll alte convcnlii. Nu se pure toiu$i problcml .. .xl,' {tu lr.orir lc\ului r(xlL(r u c ni0odrtt r11..!r dccit uD cod d.
nici sii rrprob6,n. Dici si inlinn?]rn accrstar negarc u rclcriDtei. ci r.nre/$txie ide \cmn li.xlrc): nu c fi. odatii un cod d..rc.uhe
rnai degr.rbi sI intclcgem de cc !i cunt s u rarspirdir ca cu alitl 180lh.s. 1970 | 3il
succes. fi de ce nici matcill di.rlogismul Iui Mihril Bxhlin nu il T t.l nrr . r.c.rr rl.il .- n tru.,r ,rr
lbst suficienl penlrLr a r.introduce o dora de reulirte soclala;l lrr.r rr ..1..,t rn. 1., B.,r.le. len.,1r d r .1 e. ori...;fur ./i
r€fcrcnli.rli ir rcln!i.r lilcrrrurii cu lumer sau chi.rr.r limbrjului

126 12',7
cu lumea, pentru a expulza orice consideralii referenliale din Referinta nu arc roalilntei ceea ce n[mim rcal nu e decal un
teoria lilcrara. Retareniul e produsul iurnrbrir,uhi. $i nu un dat cod. Scopul ,rnnerir-ului nu mai e acela de a produce o;luzie a
preexistent. Rela(ia lingvisricd primari nu mai pune laolaha lumii reale. ci o iluzic dc discurs adeviral despre lumea reall
cuvanlul $i lucrul- sau scmnul li refereniul. textul ii Iumea, ci un l{c.tlismul e agadal ituziil produsA de intertcxtualitate: ,,Ceea ce
semn $i alt semn. un text !i alt texr. lluzia referenlirli rczulti se afli dincolo de hartic, nu e realul, rcfcrentul. ci Referinta.
dintFo manipulare de semne cate nlascheaza convenlin realistd. rccu,,subtild imensilatc u sc erilor"" (iri./. p. 129).
oculteazi arbitrariul codului fi ne face se ctedem in Desigur, am mai inlelnit Dotiunea de i rertextualitare de-r
naturalizarea semnului. Ea trebuic a;adar reinrerpretari in lIngul multor altor trirsce in reteaua caro leaga elementcle
rermeni de cod. literaturii, de exemplu pom;nd de la lectur6, ?nsa, cum am vazut
Din acesl moment. s;ngurul mod accepEbil de a pune h Barthes, pennu tcori.r literara celelaltc texte iau in mod
problema ruporturilor litem(urii cu realiratea e de a o fornula in cvidenl locul realitilii. iar inlertexrualilalea e cea cafl]
termeni de,,iluzie referentiala". sau, dupi expresia lui Birrhes iDlocuie$tc referinla. Astfcl se manifesta o a doua generatie a
carc s-a i,npus, ca un ,,efeclde lcal". Chestiunea reprczentirii sc teoriei la Barthe( duph o prima epoce inrcgral axatd pe tcxt in
reduce in acest caz la cea a verosimilu[]i. ca o convenlic sau un inranenlr sa, iDchidcre! sa. sistemul sdu, logica sa, confiuntarea
cod impirti$it de autor Si cititor. A se vedea acel lou|i unoefiu:j stt cu limbajul. Dupar elaborarea sintaxei lextului literar. in
al retoricii antice in relatdril€ cAlilorilor Rena$tcrii in Oricnt sau momentul in care o semantica ar trebui si fie la ordinea zilci.
America. care confirmi faprul czi niciodara nu c descris sau intertcxtrnlitatea se prczinti ca un mod de a deschide textul.
vizut rcalul, chiar ti atunci clnd c vorba dc Lumca Noui, ci dnctr nu spre luml}. cel putin spre c6rti. spre biblioteca. Odaii ct
intotdeauna deja un texl fi€ur dir cli$ee $i stereotipu . Barthes ea s-a trecut de l textul inchis la textul dcschis, sau cel pulin dc
regesesle accentcle lui Plalon din Rdprblica in demersul siu de la slructuralism la ceer ce e numit uneo posts(ructuralism.
indepStarc A lileraturii de reali Tcrmenul de ir,/?r4tt, s1tlr de intertextualitote, a fost cleat de
Rcalisn l (riu numiL aslti , in oricc caz Eretir inrerprcLat cet mar luli0 Kristeva putin dupl sosirea sa Ia Paris in 1966. in cadrul
adcsc ) consra iu in a (opl. rc lul, ci a copia o copic (picrari) . seminarului Iui Bar[hes, pentru a prezenta opcra criticului rtls
rrlu lu i [... 1 llti de ce nu sc F)atc spunc ci reulisDut .ropinzr" ci mxi Mihail Bahtin $i deplasa accentul de la teoria literara sprc
deS.ahl.,pistis€azd (prink,!, ,,i,xdn sccund. coDiaziccca cc e deii producrivitatea lexlului. perceput pani alunci in mod staric de
.opial (rrid. p.6l).
calre formalismul frrnccz: ..Orice rexr sc consrruie$re cr un
Chestiunea rcferintei c aslfel raportalA la cea a mozaic de citale. orice tcxl este absorbirc !i transfigurare a unui
inteftextualitalii - ,,Codul e o perspecrivA de cirate" (ihid., p.2j) alt texa'(Kristcva, p. l4(r. Intertextualitatec dcsenmeaza, dupA
.<Ju. cum mri scrie B rhc5: Bahtin, dialogul iDtre texte. iD sens larg: esle,,ansamblul social
considerat ca un ansamblu textual". dupi o expresie a lIi
artislLrl rcalist nu plascui nicidccum la oriSinea discursutui sau
.i Kristeva. Este vorba a$adar de o calchiere a ceea ce Bahtin
..realitllci numai Si inlotdcxnna, oricat de dep.nc nc-an lDrod.e.
,
un rcnlder0 \cns. un.od nrorpc dc J luntut (aruu nu rvcrn i..e\ numea /irlasirrr. adicA raporlurile pe carc orice enunt le
niciodau. dectu la un sir irlinir dc '\.
cdpii (,r,ir. p 173). intreline cu alte enunt i.

128 r29
La Bahlin, totuti. noliunea de dialogism avea o dcschiderc
dmgi istoriei literarc. penrru a desenrna relaliile dintre texte. De
mai mare spre lume. spre,,texlul" social. Dace peste 1o1 existi
ulllbl, dup2i,,sursele I;terarc", istoria literara recunoslea.,surscle
dialogism. adici inrcractiune sociall a discursrrilor. daci
vii", cum r fr un apus de soare sau o suf'crinF din d.agoste,
dialogisnul este conditia discurcului. Bahrin distinge tolu$i
ceeil ce arari ci o acecA$i notiune acoperea deja raporturile
genuri mai mulr sau mai putin dialogice. Astfel romanul esre
literanrrii cu lumea {i cu literaiura, gi ne reamintc$te de
genul dialogic prin cxcelcn(e - afinitatc care ne readuce de drfel
osemenca cd punctul dc vedere al istoriei literarc nu era exclusiv
la legAtura privilegiara dinrre dialogistn !i.eatism - iar, in
biografic. IDsistenta teoriei literarc pe relaiile dintrc texre a avur
cadrul romanului (realist), Bahtin face Si o opozitie intre opera
monologicd a lLt; Tolstoi (mai putin rcalista) $i operu potifonicd
drept consecinla, firi indoiala inevitabili, supraeslimarea
proprietalilor formale alc texrelor in deuimentul funcliei lor
a lui Dosto;evski (mtri realisti), care pune in sceni o multime de
referentiale. ii de aici derealizarea dialogismului bahtinian:
voci ii constiinle. Bahtin regeseite in operele populare Si rilurile
inlertcxlualiatea a dcvenit rapid un dialogism resfiens.
canravalului medieval. sau Ia Rabclais. originea excmplar5 a
SisteDrul !ui Riffaterre este exemplar in acest sens: iluslreazd
aceste polifonii a romanului modern. iD general el distingc doui
la pe eclic modul in care dialogismul lui Bahtin fi-a pieldut
genealogii ale rornanului european. una in care plurilingvismul
rimlne in afara romanului ii evidentiazi prin contrast unitarea
o ce infiidicinale in real rtunci cand a devenit intertextualilale.
Riffaterre nume$te ,,iluzie referentiala", pe modelul ,,iluziei
sa stilistici. alta in c.re plurilingvismul. de la Rabetais la
inlentionale" (acea itt?tttidfil i krc! propusA de New Cririrs
Cervantcs $i pana la Proust sau Joyce. csre integrat in scriirura
americani). eroarea, frecven(i in opinia sa, care consh in a pune
romanesc,.
rcalitatea ir locul rcprezentiirii acesteia, .,a pure refcrenlialitatea
Operr lui Bahrin, in coDtrapunct falii de fonnali$rji ru$i, apoi
cei francezi, carc inchid opem in strucrurile in text. cRnd de fapt ea este in cititor" (Riffatere, p. 93).
siLle intancnte,
Victimi Ll iluziei refercntiale. cilitorul crede cA textul se refera h
reintroduce realitatex. isloria Si s(rictatea in text. vizut ca o lume, pe cand rextele lilemre nu vorbesc niciodati de stdri de
strucluri complexa de voci. un conflict dinamic dc limbi $i
lucruri care se le fie extcrioare. Iar criticii fac in geneml acela$i
stiluri ctercgene- Intertextualitatea. calchiati pe di.rlogismut
lucru. plasand referentialitatea in text cand de fapt ea ii apa{inc
bahtinion. s a inchis lotu$i asupra lcxtlrlui! l-a ficul din nou
cititotului, ce rationalizeaze asfel un efect al textului. Acoasta
prizonier iD literaritatca sa esenfialI Ea se definc$te. dupi
corectie se bazeaze pe poslulatul unei distinclii fundamentale
Genette, printr-o ,,rela1ie de coprezenti inhe doud sau mai muke
intre limbliul de toate zilele si literaturl. Riffaterre admite ca. in
texte". adicd, cel mai adesea, prin,,prczenla efectiva a unui text
limbajul obiSnuit, cuvintele se refera la obiecte, insi doar pentru
in akul" (Genette. I982, p.8). Cirarul, phg;arul. aluzia sunt
a adaugr indalA ci in titeralura nu po.irte fi vorba de Jta cevr. in
formele sale obi$Duite. Din acest punct de vederc destul de
litemturi, unilalea de sens nu ar fi a$adar cuvantul ci toxlul
restrictiv, neglijand productivitatea pe carc Kristevu. ca $i
futreg, iar cuvintele Si-ar pierde referinlele pa[iculare pentru a
Bahtin, insista atat, intc(extualitatea tinde uneori sa inlocuiascA
se juca unele cu altele ln context $i a produce un efect de scns
pur $i simplu yechilc notiuni de.,surse'qi ,,inflrcnl6'. a6t de
nnmtt se rtiJi.a ld. Se observam aici o alunecare: daci la

130
131
Jakobson contextul era de fapt un exterior
al textului. adicA
re -,r. idr [uncria ret'ele-.i]l; era leg,,t; p\rcr
de ... e.tJ.
conle\ruI nrt e d,r(c\a. la Riltrrene. decdr
.c\t (Lo te\t, olca Am examinat pan6 acum cele doui teze extreme despre
oofltnt. t-r scmnilicantr literara npu-6 5emnllicatJei rrporturile dintr€ litemturi si realitate. Le reamintesc pe fiecarc
ncJirerrre dnrorp. .r .rretrsi Je, "e
.:l I, S"r.*r"' int-o ftazii conform tradiliei aristoteliciene, umaniste. clasice,
"
vJtoired frelJria dinrrp 5emre,,i semrill.Jlia,,..hr,, "f,". realiste, naturaliste gi chiar marxiste, literatura are ca finalilate
0,,n,,.e
sernnilicanr.$i semnificat).,,Intertextul, reprezentarea realitili;, si o face destul de convenabil; conform
mai scrie Riffatene.
de car.c ciriror. x rrporturitor a;n.r. o tnditiei modeme $i teoiei literare. refeinF esle o iluzie, iar
ll'.,l.".Onr. o.sJ., u,m:lr_o... >i e"r.
op."5 ,j
litemtua nu vorbeste despre altceva decAt despre literaturi.
l,*""",
::,-:._:ll: "l i,, re\,cte t_,era,e.
cr.e r5i \unr "r1,gu,",;,.,.iJ.,a
du,osurcienre i. Mallam6 anunta: ,,A vorbi nu are legAora cu rcalilatea
:i,:^c:i.-"il
nu rorben de"prc iume.ide.pre ele insele \i d. pre Iucrurilor decel in mod comercial: in literatu.d aceasta se
alte te\lc.
,Jntettextualitatea este 1...1 mecanismul prolriu Iimiteaza la a face o aLrzie sau a distrage calitalea lor pe care o
lecturii
e., ,in8,[a produLe \em r,c,,nr.,. pe va ilcorpom vreo idee" (Mallarm6, p. 366). Apoi Blanchot a
ll:,i:_: ,rl lo-", le e're romrna r: re\rclor Iircr:rc
cjnd
meIS chiar mai depafie. La fel ca pentru inteDiie, a$ vrea acum
:^:ll']l 1i"*" ';re ri .eror
nu produce Jecir \en" .. , R iftare..rc ( ir,r, sa incerc si ne exlrag din aceasta dilemE-capcana. sau din
l'::r.cri,,c: Jc Ceneui,
p. I ')\. p rem deJucc de ric. ca inter.c\tuJlil]le,r blestemul binadsmului care vrea sa ne forteze si alegem inn€
.r.qd2.
literarx* e,t-
ri c; rcsllrl lunii nu dotta pozilii la lel de nesustenabile ii una $i cealalta, arddnd ci
'r"rt'
lrleiarur;.,.Accasla detirilrc re,rrrn.a
r.ld, c\i.l:j pe-lrJ
dilema se sprijini pe o conceplie intrucatva limi1at5, sau
pi purriicr.a,
rxlfrrp\rualitilji Lr 5c biTe.rzr oJre pe o per;liA principiu. desue6. a rcferinfei, qi sa sugerez mai multe feluri de a reinnoda
de
Jrume pe o.eprrilie rrbirr.lla si eJdnsa
intr. t,rnbrjui obi.,rruir legatuile dintre Iiteraturi $i realitate. Nu e vorba aici de a
)r trterrrUri. semnili.ulic )i indep;lta obiecliile impotiva nir?esir-ului, nici de al reabilita
asupra "emnitic,rnri.. vom rc,.ni mrljo. pur Si simplu in numele bunului siml Si al intuiliei, ci de a
acestei problcme.
la Bahlin la Riffatene, miza interlextualithtii observa cum anume a putut fi refondat conceptul de ,iirlsrir
,De a fost a;adar
rcdllsa in mod cudos, iar rcaiitarea dupA eorie.
nu mai face par.te
din ea. in
P.linp.esre lo8). Ucneue nu,ne.tc tro)t\t.y,,ntitat? voi proceda in doui etape. Inmi voi ince.ca sa evidenliez
rcJte fragilitatca. chiar inconstanla $i incoerenla rcfuzului .efe nfei in
rclJhrle unui (c\r cu cl.e lexle. lnrerexrUdriralii.
l,,n;rJtd ta litemtura. De exemplu. cririca iluziei referenfiale la Barthes ;i la
prezenla efecdve a unui text in
ahul, el ii adaugA numeloase alte
RiffatelTe nu e lzrd cusur: atat unul cat $i celnlalt i$i aleg drcpt
pa,,lc),'u.rlilari. rne,i,e\rurlit,tri. .Ilril.\r!,:rlita.i
\ru advercar o teoie simplisti, lld ho., inadecvatd sau caric2rturalE a
hrDcrlP\lurfir;d. \Jri,Jnd o lipojogi. conrDre\i
i..iirerJt ,ii de referintei, drepl care le e mai Wor sA se demarcheze de ea $i si
grrour dor . Erddrrca 5e tdc" r.llcl c.c.lJdind
,"* .o.rpte\i,irer l.lrriitor i eire\ruate ror ll-ai sus, avanseze ideea ci litemtura nu arc referintl in realitatc. Ei cer,
::"]:
cr.mrndrcJ g Jr pentru lumer Lontrnuri in o,alogi.rn. toJoserre ta ca $i Blanchot inainlea lor, imposibilul (comuDicarca angel;ca),
pentru a ajuDge la concluzia neputinlei limbaiului si a izoldrii

132
t33
in -Efectul de real" (1968). articol cu o marc influenli'
literaturii. Dezamegi[ in dorinla lor deplasali de certitudini,
Barth"s se leaga de un barometN ce apare in
descrierea
intr-un domeniu in care acestca sunt de neatins, ei alcg un O i1i sensibiii de Flaubelt' cd
satonului doamnei .q.ubnin din 1d
scepticism radical iu locul unei probabilita! rezonabile in ce deranjant fiindct e
prive$le relatria dintre cA$ Sj lume. Voi mentiona mai apoi de o norafic inutild. un detaliu ,'suPerflu"'
lipsit de orice functionalitate din
cateva incercari mai rccente de a regand; raportulile dintre ,f.ofr, r.oai". insignifiant,
-anrlizci
.rr., a" *a.* cl structurale u naratiunii: Un pian
literatura $i lurn€ intr un mod mai flexibil, nici mirnetic. nic; 'u..f'ti -*rin*. *r, un bxrornetru o gramJda Piralnidrla de crrlri
antimimetic.
.i."".*.. pir"rf,..n\iclcrd et. conolerzd slandingul o
burghez'
finaliulc nu
l,,iiii. .rn"t.ori, dezordinex din casa insa "nici
(Brnhes 982 P 8])'
Criti prr" li',in." rcferinta la barometru
teaeiantintimatice
f,".ti'ati*, ar fi deci ctr itlcvirur nesemnificuri\ dincoloardcfi
in SZ. Barthcs ataca fundamenlele /,rineris-ului literar sub a"n*f ti, lit.,"l (,.un barometru e un barometru"' cum
lipse dc
prctextul cI rcmanul, chiar gi cel mai rcalist, nu e executabil, cA
spri ccnnrde st"lnl- Care e a$adar semnificatia acestei
semnificatic?
instructiunile sale nu pot fi urmatc practic $i litcral (Bafihes,
1970, p. 82). Argumenlul era deja destul de straniu. deoarece RcTiduunlc ircdtrcrihite rle lnalizci tlnrc )nale a!
ln comun iaPtul
'il
reveneo la a considera literatura ca un mod de utilizare. E a"-""ii * *!nt.t, "d curenr 'rc'l!l concret ' (Ecsturi marunre'

suficient s, fi incercat se urmezi instrucliunile ce insotesc orice


""",i.*it*ii, obiecrc csemniucative voDc redLmdante)
",ii.,ii"i
n""'.."n,"."_ o-* r (rrrrntd u ' e!'ului rcl'lir 8nul6 1 "ccca cc
aparat electronic - video sau computer - pentru a rcaliza ci in
i* ",*, ' ip,..:*'"tir o rc/r"reDlr la sens,D"/" p 86 87r'
general ele nu sunt mai putin impracticabile decat un romun de "'i.:
Balzac, fera sA fim totu$i tentati sA le ncgam orice legituri cu Obiechll nesemnificativ d,3no(d realul, ca o fotografie'
a$a
respectiva ma$infuie. Pentru a ?ntelege descrierea urui gest. de grntt". ur*, si-i defioeasca noema in Ctt rcro l rinoasd
exemplu pent,u a executa mi$carile explicale intl un manuai de "r* prin aceasta
irs8oi,,.n to".- Barometrul justifica, acrediteazd
gimnasdce. e nevoie in definitiv s, fr licut dejo acel gest. realismul.
Talonam, procedAm prin aproximiri succesive (lrial a,td errcr), in"l, in primul rind. am PuteJ Gra indoiala sa conlestam
frrotuica b"romerrutain O ir i;a si..ll'lde atit dc
$i incetul cu incetul dispozitivul functioneazi. exercitiul sc nesemnificxli!
dovedette realizabilr rtingem astfel realitaiea cercului ;;;, .rr". Pin urmare' deoarece rePrezinla dupdr
Banhes. $i
hermeneutic. Pentru a nega rcalismul romanului in general, banhes imprerrni cu o urila h Michelel pe clre o clle:rza lnr
inutil ci
Barthes trebuie in prealabil sI jdentifice re:rlul cu .,operabilul", Orn" - e\cmplul pnradiSmrtic Jl derJliului
transpozabil in mod nemijlocit, de exemplu pe scena sau ecran. "t,i
.^irtl. .f,ir' 5i in rcmanul ce ce prclinde cel mai rc'Ilist
Altfel spus, el ridicS indi ttachcta foarte sus, cere prea mult, n,..rr. *, inlr aliil de imperm€abile la sens inc6t spun
pentru a conslata mai apoi ci in mod evident exi8entele sale nu
"t.,n .i.or, ..Eu sunl realul. Barometrut lr purer
loane bine
pot fi satisficlrle, ca liieralura nu o la iMllime.
",,..i
i, i,il;. i,.o.rp*"" penrru vreme nu dorr perrt'u vrJncir de

I35
134
azi, deoarece un termometru ar fi de ajuns penfu a$a ceva, ci
vremea de maine, a;adar o obsesie cum nu se poale mai .oiliiu(n'ilc sale contingcmc)r cu alte orvi'nc. chiar carenl{
birrevenid in Normondia, rcgiune vcstjtd pentu ciim[tul ei semDillclluluinr tavoarerrcl-crcnrului sngu.dcyncscnnlili.untulin r$
schimb;ror $i ..propc'nsiuner ei ploioirs; . jn ccl mJi rAu cx7, un alreali$rulur: se prcdu.c un cicn dc 1982. p E8 89).
'eal(Brdes.
baromelru are mai mult sens in Normandia decat in proventa:
.rr fi poare-inutil la Daudel sau pagnol. insi toane Pasajul este destul de tcatral. insd nu limpcdc. Baromerul,
Fobabil nu Ia
Flxuben. In Ci ht|co tit pulttr t'k . |atll eroului c Jrnnlu depafte de a rcprezcnta lldel viala de provincie in Normandia
caracterizat, $i ironizat, pin ritualul carc consri in a consulta ?n nijiocului dc secol Xlx. actioncazi ca un semr) convcnlional ti
mod frea regulrt brromelrul. ldti fl,bitrar, o Aluzie complicc, reamintirdu-i ciUtorului cA se
nrinri iparirie r acesrci mrnii
in Sr dr"l gise$te in fala unei opere prelins realis6: baromctrul nu denotl
nimic care si conteze; el conoteazi a$adar realismul ca atare.
Tarrl mer ridic. din umri si enmDa baromcttul. tiindct ii placer Fard indoiala pozitia lui Barthcs este mereu accca$i: realismul
mcreoroloeia. in tinrp.e mamn, eritind s, tac. T,gomor rpre a nu I nu e nlrcevii J(cir un ull cod dc scmnificxrri curc inccarce sa sL'
d,1rnt.. rl pr\.r (u un r.p(r ,nJui,fJr.
"u prea \rliruix!..J \ti nu
lncer c"idc/lcEcmiJer t\Lpcr onl.lt Lalc,fr^-.r.f. j
dca drept firesc prcsarand povestirea cu elemcnlc care aparenl ii
scapi: ncscnnrilicative, acesrca oculleazi omniprczcnla codului,
in$eala citiloNl in privinla autorititii textului mimetic, sau ii
Iattr-l deci lidiculizat. pentru ce lare sunt pasajele atat de
pretind o complicitate pe socoteala lumii. lluzia referentialS.
reu(icioase in romanul proustian: relaliile dintre tate
reprczenlate ti relumnte de acest barometrL
li fiu sunr mascand convenlia ti arbitrariul. este inci un caz de naturalizare
a semnului. Fiindcii referenlul nu are realitate, csre produs de
Barthes are totusi ncvoie ca in roman sa existe notatii carc nu
l mit la rimi( allcevt decil ld rcrl. cu Si (um odara cu rc.stei Iimbaj Si nu dal iDaintea limbajului.
Christopher Prcndeqasl, intr-o lucrare loarlc iDteresanta
rcalul ar navali in roman. drept carc propune o cheie iD finalul
arLicolului sdu:
despre ,rilrdrir (711e Oftlet ol [4i}lesis. 1986), scoate insa la
iverli Jporiilc J(cnui :rrJc brlthesi.rn impotri\x rri,r,,i-uiui. In
SeDioric vorbind. ..dctatirl @Dfier'. c consriruil de cotuziunca ./n".d
primul rend. Barthes neagd faflul ci limbajul in general ar avea
dinrrc un retercnr tiun semnificoL scnrnific.tut e exFtzal din semn. vreo relrric rcf(.renlirli cu lumca. insa drce cccJ cc spune e
si
odari cu cl. dcsigur, i posibitiuci dc r dez\o\a o adeviral. daci poate denunla iluzia referentiala. aNnci inseamna
Jotnd a
vu ilcatut i l__) Acesia esre ccc! cc d purea !!Dj i/,,./i, ci existe totuii o modalitate sA vorbegti desprc rc.llitate ti sI laci
reJ.tpntiald- Lda\itnt accstei jluzii cslc urmabrul: suplirrllt din referire Ia ccla ce existE, insclnnra a$adar cA limbajul nr e
enunl&earealistdincalitaredesehnific tdedenotatie...!eatul,rcvincin intoldeauna. nu in intrcgime inadecvat (Prendergast, p. 69). Nu
calitare de semniticat de comtaliei dcoirccc chiu in momcnx, in c e e prea ulor sl elimini total refcrinja, deorrece ca intervine in
aclsre dcralii sunl considerare ca denotand dned rcalul. ctc nu lac
chiar momentul in care e ne8!tA, ca o conditie insa$i a
,llccvl Era sa spurE dc.ar sr-l semnitjcc: bdonctut lui Ftautrn, ugr!
posibilite(ii nccsrci negari- Cille spune iluzie spune lealitale in
ltri Michelel nu spun in dcfinniv nimic rkccla de.at nai ra d rnt,n.
ir acel Bomehr csrc semnificalt rocmri carcgo.ia .,Eal!hrt,, Gi nu numele cIleia pofi denunta aceasta iluzie. Iar drcii realitatea eslc
iluzic, care e realitatea accstci iluzii? ln acestjoc. ajungi fbarlc
t36
137
drept modcle ale citilo,ului pe Don Quijote si Mad me Bovary,
curend sd le inva{iin cerc. Iata de ce Montaignc, confrunta! cu
aceea;i problema a sceflicismului integral, adica a fraclutii victime ale putcrii halucinatorii a Iiteraturii. Coleridge avusese
dintre limbaj $i fiinF. sc mullumea cu o intrcbare cale puncil grija sa distingA iluzia poedca (williilg suspension of disheliefl
capat comediei: .,Ce Stiu eu?". adice nu $tiu niciodate ca nu ftiu de halucinatie (.lel6ion), I o califica de ,rredinlil neg.rlivr,
cu idevdrat. Barlhcs vre.r mai mult. vrer sa nu ttiu nimic. care permite pur 9i simplu imaginilor prezentate sI acioncze
De alltl3l, explicatia pc care o dA Bathes despre functionarea
p n propda lor fo(a, f?irA neSarea sAu afirmarea exislentei lor
aceslor elemente nesemnificative este ea insi$i foane curioasA.
rerle lrin judecda" tcoleridge. vol. 2. p. 134t. in opinir sa.
Prcndergast subliniazi cA dramatizarcx rctoica la care se dedA ,,suspendarea neincaederii" nu era a$adar nicidecum o credinta
pozitiva. iar ideea unei halucinatii veritabile, preciza el, ar trcbui
Barthes, recurgand la rretafore (colR.iune semntllui fi a
^
referentului, e-p lzd,? a semnificatului) ti la pcrsonificari (.,noi
sii Socheze simtul fic(iunii ti al imitaliei de care dd dovada orice
suntcm rcalul"), reuqe$tc sA convingl cititorul sa accepte o spilit biDe alceluit.
leorie a rcferinlrr dintre celc mri sumare li exJgeralc. Critica lui PrenderSast poale pireu exagerata, insd acestu nu
Personificarea e frapanta: Iimbaiul estc persolificat pentru a e, nici Pe depa(e, singurul loc al operei lui Barthes in care el
ne8fl el insuSj cA este limbaj. Cra(ic acestor figuri. Barthcs rccurgc la haluc;na(ic ca model ai refcirlei in scopul
ilusreazi un fcl de presridigilalie prin care cuvinrelc dispar. ii discreditarii ei. in SZ. misura realismul cu crileriul a ceea ce e
dau citilorului iluzia ci nu se confruntd cu limbajul ci cu operabil, ceea ce poale fi transpus in rcal ferA inEferen(e.
realitatea insdfi (,,noi suntem realul")- Scmnul se lterge in fala Romanul cu adevi.at rcalist ar fi cel care ar trece ca atare pe
(sau in sprtele) rcferentului pentru a crca efeclul de realr iluzia ecnn, ar fi hipotipoia generulizata: a$ vcdca ca $i cum a9 ll
prczenlei obiectului. Cititotul crcde cA ate de tr face cu lucrurile acolo.li Cam?ra lwnitnas.i, celebtul punctwt, nu c nici el fiil'i
inscle: victima a iluziei. e ca $i cum ar fi vrljir sau h:rlucinar legatura cu halucinatia. 5i Barthes il compara dc altfel cu
(ibid.,p'71). experieDfa lui Ornbredane. in care liltc neSri din Africa, care
Astfcl. Barthes, pentru a afirma ca limbaj(l nu e refcrcnl;ill. vedeau pentru prima date in viat, un scurt 6lm destinat si-i
cA romanul nu e realisl, susline o teorie a rcferintei de mult invele igiena zilnica. pe un ecmn intins undeva in savane. sunt
Si
discrcdilatA, presupunend c^ ptii coluz.iunu semnului cu atat de lflscinati de un detaliu nesemnilicativ,,,gdiDa minuscul6
referentul. gi e.rpxlzarca semnificatiei. s-ar crca un pasaj direcl, ce trece printr-un col! al piclei satului' (Barthes, 1980, p. 82),
nemijlocit, de Ia semnificant Ia relerent. fire nlijlocircn incit picrd 6rul Experienta cu ajutorul cercia Ba(hes
'nesajului.
semnificrtiei, deci ca halucirdm obiectul. Efecrul de real. iluzia mfuoal-a e$ecul referential al Iimbajului este tn definitiv aceea a
refcrentiali. ar fi o fiirlr.i,tdlie. Barlhes ne cere sa credem ce a$a primei reprezendri, ca intr-o ahA poveste care ii era draga. cea a
ceva ar trebui sA j se int;imple cilitorulLri dc rom4ne realiste dac6 pompierului din Phihdelphia, insErcinat cu supDvegherea
aceslea ar fi autentic rcaliste. 9i ci lipsa de autenticitate c teaimlui in care din nefericire nu intrase niciodati inainte si fie
mascatl tocmai de delaliile neseDDillcative. Raportur Ia o angajari in monrenrul in care eroina e ameninFta de un tathar, el
asemenea exigeD{?i, nici un limbaj nu e rclerential, nici o il oche$le pe accsta diD urmd - pompier;i din Philadelphia crau
Iileraluri nu e mimetici. dccet daca Barthes nu ar fi voit sA dea pare-se inarmali la cpoca respect;vA - apas, pe trrgaci $i il

139
138
in limbaiul colidim, ctrvintele par lcgatc !ertical, ticcarc dc realiLalea
impu5cd pe uclo,. drept care rcprezentalia trebuie opriti. in pe cde prltinde cll o reprezint{. llccarc lipit de continutul snu ca o
experienta de la Ombredanc, ca $i in povestea pompicrului din eri.hera pe un horcan, lormand ficcare o unitate semanti.il dislincli
Ph;ladelphia. avcm de a face cu cozul limili al unor indivizi insa in lirrlllffi, Dnirarea de smnincalie c textul insuti (Rillhlefte, p.
pentru carc ficliunea Si realitatea sunt acela$i lucru. dcoarece nu 9t 94)
au fost initiati i[ privinta imaginii. a semnului- a reprczentirii. a
lumii fictiunii E de aiuns .:i citc)ri insi doua romrDc. ca \ezi Pe scurt. in limbaiul obi$nui1. semnificalia ar fi vcflicrli, d,rr
doua filme, sd mel3i de doul ori la learu, penlru a nu mai fi c ar fi orizontald ir literatufa. Inr refcrinla ar funclioDa
victima unor halucinatii ca acelca pe care Barhes le dcscie in coDvenabil in linlbaiul obiqnuil. in timp ce senltlifirunk ar fi
scopul de a demasca iluzia referenliald. Barlhes se limilcazA la o proprie limb:rjului literar. Vom rcmarca totu$i cI. pentru a
teorie foarte simplificate tiexcesivil o referinlei in scopul de a-i menline referil|la in limbaj. suslragarnd-o insi lheraturii.
demonstra e;ecul. dar e prea uqor si ie; ca pretext faptul ci, Riffaterre trimite la rirdul lui la o teorie a referinlei de muh
atunci cand vorbim despre lucru. nu le vcdcm. nu lc timp demodali, in orice caz pre-saussuriana sau .r./ fioc. care
fantasmim, nu le h.rhcinAm, pentru a nega oricc lunclie face din limbLrj un sistem de ctichcle pe Di;te borcaDe. sau o
rel'erentiald limbrjului $i orice realilate a obiectelor perceplci in nome cl lr.ra: c o filosofie a linrbttjului de genul lui Pirc
.rfur'r sistcmului scmioric cxre L' prodrrce. in comcnullul brne Castor. dupi numclc unor albume diD care mul[i copii au invdlat
cunoscrt desprc./brl-rld , ii Dincolo de principiti pldccrii. Frcud si citeascd si undc. sub desenul unui fier de cdlcat era! scrise
ir,la cum un conil de oplspreTrcc luni a c,ru; mnm, s a cuvintele,,fier dc cilcat"- Limba $i referinla nu funclioneaza
indepinal Ecea fata aceastei absenle jucandu se cu un mosor pe totui; dupi acest model. Aceasta leoric caraghioasn a rcfcrinlei
care il f:cex sa disparl $i si revina duph voie deasupra margiDii - niste etichete pe borcane nici m,car nu elimini dificultatea,
deoarece apofia, de aceaste dati, este chiar aceea a lilcrarilitiii
leaginului, c,ni6nd in acela$i timp sunete ce semhnau cu jaor.r
(,,plecat") Si //d (,.iath"), dovedind prin aceasta o expeienli iDtr-adevar, cuDr sd dislingi Iimbajul poetic, dotat cu
prccoce a scmnului ca inlocuitor al lucrulu; in absenta accstuia, semnificantii, de limbajul obi$nllil. care e refercnti l? Practic
ajungem instanr.rDeu la pelitia de principiu, deoarece nu existd
9i nicidecum ca fantasmi a lucrului (Frcud. p. 5l-53). 9i totugi.
ah criteriu al opoziliei d;ntre Iimbajul obisnuit $i limbajul poetic
doar pentru a nega fnptul cA limbajul $i literarura ar aven cea
decat t(Jcmai postulatul non referentialitetii literaturii. I-imbajul
mai micl legitura cu realitatea, Banhes voia sA ne readuca chiar
poelic este semnificant deoarece lilcratura nu e refcrcnlial, $i
inaintea acestui st{diu&rt./.l. reluat de Jacques Lacan pentru a
vice versa- De undc concluzia oarccum dogmatici Si circulari 1a
defini acces l la sinbolic (Lacan, p. 318 3I9).
care ajungc Riffate[e: .Refercnlialilatea efectjve nu c niciodad
Iluzia rcferentiali, a$a cum o delineste Riffatene, scapi de
petinenti pentru semnificatia pocticr" (ibid.. p. I l8). Circulare
paradoxul cel mai strigitor la ccr lLl efectului de rcal dupa
deoarece semnificanta poetici r fost ea insili definiti prin
Barlhes. intr-adevAr, pentru Barthcs inlreg l;mbaiul nu e
anlagonism l ei lali de referenlialitatc. Si totusi numai gralie
refcrenlial. Riffatere in schimb are grija se distingi folosirea
acestui rationamcnt poale prelinde Iliffaterre cd ,,,ircsir--ul nu e
comuni a limbii $i utilizarca ei poctici:
niciodate mai mult decal o iluzic produsa de se,nnificanla:

141
140

l
,.Texlul poetic iti cste ilutosuficient: dacA existi vreo refcrinli sgcundaid(ii sau chiar a imposibilitalii referintei Du cra cu
exterrra, ea nu lrimite nici pe deparle la real. Nu existi referinlir adevSrat confomi cu lextul lui Saussur€. In al(; lermcni' Cr'rux/
ex@mA decat la alte texte." Cr li la Barthes. Iumea ci(ilor th titlgt,islici ge erald n! justificA plemisa cale 1r vrea cao
inlocuie$te cu totulcarlca lumii. insi prinfar. lirnhaiul sa nu vorbccsca dcsprc lume' E imP'iJnl ''
rcamrnlrm nenlru r refrce legaturile dinlre litelaltrrt ii 'crl'
Coniblm lui Silussule, inlr-adevar, nu linrba cra arbitrara ci'
mai Drccis ii mni locrl, legeturr drnlre aspectul fonclic li
semunt'c nl limbri. dinlre sernnilicrnt )i s..mnificut'
Negaren facut6lii refercntiale a literaturii, la Barthes 6i in "'n".tul in se',.u1 dc obligirloriu si incon>lienl' Nu cr'i de allfcl
taiUirrrrl
leoria litemri francezi in gcneml. provine de la influcnta unei nimic cu adevdrat nou in acest convenlionalism linSvistic' loc
anumile lingvistici, cea a lui Saussurc Si Jilkobson, sau mai comun al filosofiei limbajului de h Aristotel incoace. chiar daci
dL'grahi de la d anume interpretrre r.rccstei lingvistici. inuintc Saussurc plibJ JrbrlrJriul irrlre suncr ti c^nccpt li nu crrm 'c
dc a regandiintr-un mod mai putin manihcist raportul literaturii facuse i mod traditional. intre semn li lucru' Pc de ahl
parle
cu realitalea, trebuie si ver;ficim daci aceastd lingvistici Saussure fecea o apropierc, care Dici ea nu erd cu adevarat
implica in mod nccesar negarea referinlei. Un curios paradox orieinrrlii. ci rno>re,,ira dirr rornJntism. )i lorrrsi fundanrenlrl;
rczuitA in orice caz din coincidenta acestei negiri li a acestei rrc;ru leorii slru(lurulA )i nost_slruclur:lla iolre Iirnba ca sislem
influelrte: aceastb negar€ a referinlci A orientat inlr-adevar leoria ie scmnt:rrl.itrar', si Iimbi cr !iziune r lrrmii uparlinind unci
litemri spre elaborarea unei sinuxe mai degrabi decil a unei comunitali lingvistice Aslfel. Pe nrodelul convenfionalismului
scmantic; a literaturii, pe cand Saussure $i JakobsoD nu e.au nici linevistic afecmnd relatia dintre sunet !i concep( sau dintrc sunet
unul nici allul sintacticieni, iar accasti influenlI a lui Saussure ;i qi iefcrcnt. intreg continutrl semaDtic al Iimbii ins'$i a fost
Jakobson a facut-o sa ignore unele cercetlri majore ale sintaxei DcrLcDut ir morl .u,'rlll ca 5i ctrln lr conslllul un sl\lcln
conlemporane, $i mei ales granuticir generativd a lui Noam indepelJcnt de reul .atr de lumea emPiricii: implicrlia 'Jbuziv
Chomsky. in momentul in carc se hotara pentru conslitrirea unei dedusi de la Srussure estc, d p,r Pavel. cd ,aceasti reteir
sintaxe a lileraturii.
formale Ilimbal esle proieclald pe univets' pe care il orBanizeMd
Insistenta pe functiA poclici a limbajului in delrimcntul dupi o schemtr lingvistice a Priori" (Pavel. p t46) Gasim aici o
functiei sale referentiale rczulg dintr-o citirr restrictivi ll lui inf;'enld car'e nu J neces.rri qi carc poale Ii rcfutata: arbitruriul
lakobson. in timp ce afirmarea conventionnlismului cod rilor semnului nu imPlicrt, coDform togicii' non-referenfialitatca
litcrare. pe modelul codului limbii- reputut arbinal, obligato u iremcdiabili a limbii.
$i inconlticnt -. e imprumuut de la teoria semnului lin8listic r Dir aces! punc( de veclelt. capitolul escnlial al C'lru'rhi //s
Iui Saussure. Totu$i. in acelagi mod in care excluderea luncliei lingtinnn gcieniii estc ccl despre vabdre (It, N)' ln limp ce
referentrialc Du-i era fidelA lui Jakobson. care nu 1afiona in serrrrrfcalia. spune Saussure. esle laportul dintrc semnificant si
termeni de excluderc sau altemadve. ci de coexisienti ii de s.*nifi.at. ,d/rn.ea ,ezulta diD raponul semnelor intrc ele, sau
domin4nte. nici afirmarea arbitraiului limbii. in sensul
,din situalia rcciproci a elementelot limbii" A umi inseamna

142 I43
i

I
r izola rnlr un conlinlrum: decupajul jn semllc disjtelc
rl unej lirrgvislic, l.l un convenlionalism gerremlizat. Ixat pe irealismul
mdtenr contrnue csrl, JrhilrJr. rn scn\ul in care
o Jlli rrnparlire Jr lirnbii pi chia[ al vorbirii. un conventionalism atlt de abso]ur
putea fi produs:i dc alli limba, insi nu
inseamn:i c?i acest ?ncat notiunile dc adecvare $i adcvir i$i picrd orice pertinentd.
decupaj nu vorbefte despre acest conlinuum.
Diferite limbi Pe scun. deoarece toate codurile sunl nitte conventii.
nuanteaz, culorile in mod diferir, insi e vorba
roluli de accla$i discursurile nu sunt mai mult sau mai pulin adecvlrre, ci Ia fel de
care il roale Or. penrrLr r inteteec
::1:.rb:,valorii
dcslrnul ?" in re6rir.Jecupeazb
literara, c suficienr sa reanrintim modul
arbitrarc. Limbajul. decupand arbitrar simultan din sennrificanl
in care Bxdtes rczuma rceasta noliune in ale sale.,Elernenre $i sennlifical. const;tuie o viziune a lumii. ildici un decupaj al
semrotogre drn t964. EI reaminrer int6i
dc realului ciruia ii suntenr iremediabil p z.nieri. Barthes
.rnalo8ir propusa de proiecteaza asupra cursului lui Saussure ipotcza Sapir.Whof
Saussure iDne Iimbe $i o foaie de h6ric: decupind_o.
objinern (dupd nunrelc .rnnopologilor Edward S,rpir qi Beljanin Lee
di\er.e bucAli fiec.ue rrind un rccro ur \e|\o
(emirlrcalia). fiecJre prezclllind ]r LJ(L,dsrr c Whof) dcspre limbaj, conform careia cudrele lingvisrice ar
un Jnurnc dcc fri ir) lilfo (u constitui viziunea locutolilor asupra lunrii, ceca ce are drept
cele,irrccrn.rte ,accrstJ c \il^i cr,. ecer*; im.riirrc.
Barlhes. duce I conceplru unei ..produceri
contrnua consecinli ultimA faptul cA tcoriilc Stiintifice devin
.r 5ensuhri... trd;ca inconrensufirbile. intraductibile 9i toate in cgaltr mis ri valjdc.
vorblrea. discursul. enuntarea.
si nu limba. Prin ccst ocoli$ se recade in hermeneutica posl-heideggeriani.
c-atn o.t de Lt.otpdt. siktulrar., a doua mdse amortc. a doua cu care e conformi aceasti conceplic a linrbajuluii limbajul nu
rcparc are iegirc spre alterilate. deci nici spre real, la fel cum situatia
plur,roire. cum spunc S.u\r,,". s"".."," ,,"s,"".;,,
orieineJ rnur tcorclklr J \.nnrh[. iderte
i;,;-,,ilJ;.;i; noastri is(oricd ne limireaza orizonlul.
rr sunctclc tu,nrr/l ttouil
mrs pturrloar.. hhit(. mnUnuc r, pmtcte. Jc .uhsrJnt(.
\cn\ut Or uici sc face un salt imcns. conform cAruia premisa: ,.Nu
nn.^rnc rtuncr.LinJ \c ,JccuncrJ in JcetJr, (rhD Jrnr1, {."url
h t.a.c. ,.c\lc Jcul nrr.c i BJrh.. jo85. 5:) exisli gindire lir, linlbaj" duce la nrbilrariul discursului, inse
I nu in scnsul unui coDvcntioDalism tl semnului ci al
Originea saussuriana a limbilor, fie ea teoreticii. despotisnNlui olicirui cod, ca !i cum din renuDlarca la
$i
orice mjr il oriEinilor si irl prrlicul.rr Ji lrmbjlor.
n avur, ca dualitalcu giindire - limbaj ar rczulta inevitabii non
o incidentn lcferenliulitatca vo$irii (pdlole). InsA faptul cA nu toate limbile
corrsrderrbila: er i- permis lui Brrrhe\ si
rrerci dinu.o singuii impa( in acelati fel culorile curcubeului nu iDseamnl cA ele nu
rniscare.de la no(iunc.l lrrdrlionxlii
i1 Si locrli I flrbitrrnuiui vorbesc despre aceliI$i curcubeu. Greutatea cuvirtelor a contat
<emnutur - lin.ens de ncmorj\rr
fi dc necesit _ ll eeu. nu
necesar rmplicate. d nui rrhitrrriu nu doar cu si8uranlii in aceastA alunecare abuzivi in privinla sensului
al limbii ca sislem, arbilrariuluii lcgaruri nemot;vati $i necesara intrc semnificant $i
rl ci $i.a oricArei.,produccri de sens.', a vorbirii in
relalia sa cr;
rerlul. sdu mri degrxbi in ibscnta sr de relalie semnifical. n$a cum precizir Benvenistc. in ..Natura semnului
cu rerlul. lingvistic ( 1939), c?i trebuie considerati la Saussure, ea a fost
uesrgur. Srussure nu sugerrse niciodarii ci vorb
ei U,(rr./(.) ar irteleasi dc Bal1hes $i succcsorii sii ca fiind puterea absolutA Si
ll arbiltxra. Bidlrr frce cjl ai clipi din o,hi \akul Je IJ ur.
convenlronattcn) restrins. .r\Jl pc nctura arbilr.rre til.anicl l codului. Din nou e util sA reantintim aici afinitatea
:t scmnuiui diDtre leodn lilcrlri $i critica idcologiei. ldeologia este arbitraH

t44
H5
in al doilea sens, adic; ea constil ic uu discurs orbilor.suu ubsen6 a problcmatizirii linrbii li1e,are. dc Ia o incredele
alienant despre realitJle. in5a limba nu-i porle fi asimilata pur inocenti. instrumentall - disimullnd, p$tem al'irma. cu
si
srmplu oeoarece tor e.r e ceJ crre
fermite demascJrcn
siguranla inieresc obiective, cum se spunea intr-o vreme i,) -
arbitlariului. Valoarc. repreaentare. cod sunt de asemenea lcprezentarea realului $i in intuilia scnsului. Ia o suspiciune
termeni ambigui. conducand Ia o viziune roralitare a limbii: absoluti fatA de limbi $i discurs. penA h excluderca oricArei
aceasta e in acela$i timp constransA de caracterul ne,notivat al
reprezentdri. La bazr acestei treceri. se gisette din nou
Stussure. ad;ci dominatia binarismului, a unei gandiri
semnului extins la inadecvarea limbii, $i constrang6toare
dihotomice $i turniheiste, totul sau nimic, fie limba c
deoirrcce irceast, inadccvare cste concepula ca un despottsm.
transparenta, fie limba e despotici, fie e in intrcgime buna, fie e
TirdniJ limbii I de\cnjr.\r[el un loc c;mun, jlu.rr;rr de tiLlul ill iDtregime rea..,Lucrurile nu semnifici mai mull sau m0i
cArlii de introdrrcere in formalism !i in slructurrljsm il crilrcului pulin. elc semnific, sau nu semnifica". de.rela deja Ilarthes la
american Fredric Jameson, f,te pi,\on-Hot$e of Langurtge vremea cand apirca Srir R(ri,,e (Ba(hes. 1963. p. I5l),
(1972) sau limbajul ca inchisoare. putal de accst conlunJind Iimhrjul cu lrrFediJ: ..impirtireJ rrcinian:r e ri.!uro.
avaDt. Ba(hes
urrn:r sA prcnunle in 1977, cu ocazia cursului siu inausurrl Ix binara. in ea posibilul nu e niciodatd altceva decat contrariul"
College de France. un di(cufs Je\pre..tijci\ntul.. limbjicar.e c (irid., p.40). La fel ca sciziunea lragicd, dupd Barthcs, limba ti
locat : lileratura nu sunt domeniul lui mai mult sau mai putin, ci al lui
tot sau nimic: un cod nu este mai mult sau mai putin referenlial,
Lrmbujul c o le8islaljc. rimbr este .odut a.c(ct!. Noi nu lcdcnr
putcreacare csleir linrba. deoarcce lniin cio.icc lihbi romanul realisl Du e nlai realist decet romanul pastoral, la lel
e o ciasarc. gi
ci orice clayrre csre op.csivi. 1...1 A rorbi, li cu aral rD.i mult a cum am pulea spune ci diferite pcrspective, in pictur6, fiind $i
tine
un discurs_ {{ inseamnr r comunica, cum se spune adeseu, ci pirnc elc Di$te convenlii, nu sunt mai mult sau mai pulin nalurale.
a
stiPannc (Bdhcs, 1978, p. l2). Cum ilr aceastir disculie a donnit mereu. cel pulin incepind
JocLrl de cuvinre \ofislic despre c,rrl
cu articolul inaugrral al lui Jakobson. ..Desprc realism in arta"
- :i /..eir/a/ri, esre rici (l92ll. o confuzie evidcnti intre referinta din cadrul limbii fi
lluSrdnl. duc;nd Ia asirnil:Ica Iimb;i .u o \iziune dcsnre JJmc.
apoi cu o ideologie reprcsivi sau cu un irrsrir coercitiv. Epoca Woala realistd din literaturi, identificatd cu romanul buEhez. nu
putem ncglija contexlul istoric in care a fost primila teza
n! mai eru cea a Mitolosiilor nici a semiologjei: dislaDlanju-se aibitrar;ului limbii. Aslfel. a reintroduce rerlitfiea in literahrrs
de comunicare $i semnificafie (,.a comunici,'), Barthei par si inseamna, incd o datd, a iesi din logica binari, violenti.lragicil.
punA de acum pe prim plan o functie a limbajuh-ri disjunct;va, in care se inchid literalii - ori literalura vorb€Sle
ce rearninteSte
dc fo4a sr iloculorie {..:) pJnc slap.],,ire..) sru de rctele dc despre lume,ori literatura vorbo$te desprc litelaturA $i a reveni
Iimbaj aD liTare de prrgnuli(;i. jnsa cu o nuanti dLt:jloriali. in la regimul lui nrai mult sau mai putin, al ponderaliei, al
acest sens. a vorbi are de a facc cu realul. cu alterilatea. insi aproxim:rliei: fapNl cd li(eratura vorbc$te desprt literuturl nu o
Hm^ne ideea cA Iimba, nu e. esenfialmeDte, realisu. impiedicl si voocascA $i desprc lumc. ln definitiv, daca fiinh
Nu e volba atat de a respinge aceasta vizirjDe rragica a limbii umand li-a dezvohat Iacullatile limbajului, a facur-o rotu$i
^ de a observa ca s-a
cat pctrtru a discula despre lucrur; care nu sunt de ordinul
trecut. cu rcoria lilerart sau mai
l degrabi: teoria Iitcrad esLe aceastii treccre insdsi _. de h o totalii limbajului.

146 117
ll

ilr
Minesisal ca reunoastere
ar,r!!1.! ul dc nrodclul \izual al copiei: rrrl,i (Lslo,ic slu
ellizanrr ,nintsi..-utui..priir,,indrr ,e ,raJirionrt pe p., flrrrigi). ,/i.rpnl (giDdirc. iDtenlie sru t.rna). ti dtlt\ t)risir
,tur, Ai,.totpl.5pu eJU Lj lrreretrrr.r ,m,rr Lrll.cr; :orcr,er.
/,,,, (rccrLnorLile!\ra). ;\rislotel dcfinca ,r!,//ror ul crL un .,sincr dc
,lir??r/J-ului (ilr mare, poelicienii modemi), punand
accentul pe
ixplc s.rr ..i!rLir)lurre de l.rfte in sisrcrr" (l,l-50rr,t ri 15)
Poetica in c3litate de relxricd a replezentA;ii, 'cA ,1/r/rr.! u1 inseannra corrpur.r.r c!cnirncnlclor inll-o intriga
raspundeau
Jce.l(td nu-t rnrtea spre un ertcrinr.i cd pa.rila lircarii s.Lu inlr o scc!dIla lclrpornLi. frle. orientiind poclica
doir
\c,ir\o|ranJu i njci pe unii nici pp ,tli; reJbitirJreJ l.r-m.ur: spr. rirlropolosic. dcducer,:le Lrici ctr linrlilarca ,?i/x.rir UlUi nu
ul" rJrtreprinsd j,r ujrimclp doui oc.enii l-cce ,,rrprb r nicrdeculn de r copil. ci dc a subili raportuliintre tutrc clrc.
le.fi-A r_.Po?ti,,ii. N,r se rc.ine a5"prr.or,tp,r211,. !r.inr.-o r rr.er.r lriri rLccrsrar nrlinluirc. nr firell pur.rlertorii. d..r dcz\alUi o
opcru,d o.
poerrcrenIl -no,lc r;. J modelului ri rrrt .31 slructurii Lle inr.li!ibilillrc a crerrinrcntclor.5i frin rce.rslr a.lr
p;c1u1r1 ;.,[',,,.
dina _lc Je Arisrorel. dc tilr,,r,cJ 00 scn\ ircliunrlor unl.ine. (';il dcsprc./(r,r)i.r. ,.sunt lornlele prin
llrtor,i;rn; , ,.,n.rufu'i. ,i
rdnra\ prctndnr in ciuoi, in, tudprii r.isr"re.i, crre se dcrnonslfcrzal ua cc!a anunre este sru |Lr csle'
;,r1,,- - 7;, a. ;,_,,1u,
tn 'rh,.cri: tr rct,:mb. se \ubtiniarA tdprut ( I,l-50bil): este iu dLrliniri! illtcnrir principlll, tu seusul
cr penUI qri.lol"t. fc crrc
\frp deo.ebirc de plJlon cJ,c \pder in el o.opi( i-l didc.llr) mri inaiDtc acestei expresii frin rc{crirc la AustiD.
aqatlar c degradare a adevarului, nfuresis
I urrei .opii. cslii intclprel.lre.r frl)fusi cirilo rlui sIU sp€ctrlbrului. crre
ul iu este pasir,'ci
rcriv- Colltonl defi,ritici de h incepurul .rpirolrrtui con.eplruLi^rra isloriir. lrcce dd h secventr t.ffpor!la a
roelt( .j ilrttsit-uIcalrstiruie o invarrrA. IV ,. trptclor h scns sru h lcnli c unirxr. r polcs(ri. lrrle. umriindu,i
pc rn(rofoloSi. ii conlr.r viilorilor nurirtolo-si IrLucczi, acorl:lr
irr d - !op, i i" o" e,. i. . ,n ,ri.r.. n- . ,or.. p.iorilrLc ordinii sLrrnantice. ii chi.rr sir bolico. i| lrport cu
strrcrul.l ]incrri il irtrigii .,1x./g/r.rrlrj.\ tu llnc. s.rL,
1 . cc.. , ; J.. o p.rn . o-o\b r re.urrorfl,).r. cstr if LRrlcdie..riisturnlrcr carc facc trcccrcr dc
Pt c/. rri - .. ,cc.,s- t",,i"r:., . ,ll.','r ...
ln\ilri(14-+8b6) L,.rr:r.r l.ur'- I|L..r-. ,,rtri
dc caLrc oftN. i.u .c mri lrunroasi. dupii Arinolcl, el1r cca r lui
e r)-dIr . uno".rere. Oedip. inlel!:gind ca Si a Lrcis lariil $i d(nit mrnra. Conform LLri
,,^Yi:,.^,',-,t
rocr.rhe: ct Llcsenrne.r,r o cllnorllcte proftie oJnuluj,
ri r- Lrpic. ni. i rcp.ic,r
Ir . .,ln.. JJ lr,.r.. -, fl.. I ir ri i: ..1
c.rre Lon\t-urelte. locriet.e lumpJ. q ree\tlua
lpl;l in
1rrg.dic. cog iLio rstc in rnod normrl recuno.l5ier.a canclcrului
/a;/r?r,r_uj ,n
(ruo,l ofr'ot)ulur.IUnLct a.urrr.il .d
de reorir I:rer.ua, re,in..,:1 e irc!irrhil I unci secventc .auTalc illlanlUila nr linU (Frye. p.
srrDrrnr,l tn p ntul tjlld le!Atur- \,1 cJ
\unoiltelcr. 1i dc rici cLr lil xrrr.l Si 160 i.l. rrr.l nn)dilirratar). insi. pIintr o cxtcnsic,
lumea fi cu realitatea. Doi autori in deosebi sLur o schimbrrc dc ni!.1 e.onccplulUi. Irlye tfecer pe ncsimtilc
au dezvoltat acest
argument, de l.r recunorllcrcr dc ca(rc crolr. in interiorul intrigli. lx o alla
No brop Frye, in a sa Anatotnie a criticii (195:). insjsra rc.unonitcre- cxteriotlri innigii. ldg.rl.'r dc rcccplnrer su de carne
deja
pe trei notiLnri ptea adesea neglijare
din pocrico pentru
sfedrror siru cilitor: .,Sc pue cii tragedir riungc pljnii iir url
a sepaia
///(.rl1l.'i sllu inomenl crucial. dc h crrc calca sprc ceea ce lr
i,18
149

l
fi puN! fi, $i calea spre ccea ce va fi sunt vazutc simultan. lume. 5i pe lnscricrea sa in timp Tcoria tit(:lxri asocia 'ri'ncsir_
Vdzute dc cdtre public. cel pulin" (iDiz1. p. 214 9i 259-260. trad. ul cu',lo;.2r. cu o cunoaitere incrG pasivl' reprcsivi'inse ctt
modificati). Alribuindu-i o functie de recunoailere spectatorului si ideologia, ba chiar cu I'ascismul' Ricocur
sau cititorului. F.ye poate sustine ce dnrgx.,ri.r$. $i dcci "oni"*rt;rrr"l1. prir ..,rctivirrte mimctica )i il idenlifica
,rr,,i€si.r-ul, produc un efect in afara fictiunii, adic6 ln lume. ",i,..
.,*i.u r,rt,^.',.ars nrin '.Puncrc in intrigir" si inscnlrrbil
pa\lr(jJ/; l;( ercr
Recunoa$telea transform; mi$carea linearA $i temporalA a de o .\perienla renlorrli. chrJr JJci Aristolcl
lecturii in perceperca unei forme unificaloarc Ai a unci ,."\l.1 l.gii'rri I'4rIr' ',r fi IJt/r"r 'trnt opefulii 1i tru
'
-a"scliceste xrtr de
semnificatii simultane. De la intriga on)rirr) ea l'itce lrecerca la ""ur,,
t"',1,,',i. +*'.* poericl J cornnurre inlriti
tema $i la interprctare (didriTia): il++rrzj. ,0..iuot"t ,,plocosul acliv de a imita sxu
,.n,czenrr' rRicoeur. lo9l. I 58' erpresic rn crrc' dupa
Cand cirjtorul unui roman sc inueabl: ,.Ce se va inlimPlu ir uccastii ni..*r. i,"i,"ri, 'ru ,.p,.'cnt""lr Jctiunilor 'rlri"r'rir' 5i
Si
poveste? . inrrcbarca sa p.iveite deshturarc! inligri, ui rlcs &cl
\1,-l "l 'r8ii pec c4r'so,,lil n',r csrc rcu-r')J:tcrc \ru i,,rr"ir;,", r"o,.r* ",'r/r"'' sunt( prxclic I
rinoni'ne:
^pc(r
ar,\.x.,,.,{ irM cl porF v r .'.r'ebc dc rrcrncncr ..Cc in'cJm,'i, ..n"ri",.rr*. i.lir,,' e'l( chrJr rrrlrrgr" l45llr I Milr'r '/r ul'
ucc.sli povesre? Aceaslaintrchare pnvcilc./nxrrid $i iDdicl lap(ul ci ;, ;r',.t, '" inrriEli. erle un nrodel de concordJnl; o
exista ekmcnrc de re.unoatrere in tcmc c! si in jntrigr (iril p. 54 $ .,,1,ai".; a. orJinc : completudine lolrliltil( rnlirrdere
71. trad- modilicah)
oor,;tiri lrasalurile 'ale ''lunA Ariqtotcl crre 'rfirmA
urr ca
"rnr un '
i;".'i;."", ce rre urr inccpul un rnijloc $i 'ftrsil
Cu alte cuvinle. alituri de recunoa$terca de citre crou in ii isot-:t,t. a"nn'," p,in (ompozilrr Pu:tici' lnlrigr cronoloPi(a'
csle linearS'
inrriga. inlcrvine o xlre recunoalrere - sru alccr}l -. .ea :r illo i.*t., sa inlerni (slc m.rr mult logrca decil
temei de catre cititor in receplarea intriSii. Cilitorul i$i sau r' ,'nri lnrtr. lnrri'1., lr.c din sutcesiune-r
etcnimcntelor ceva
insufcste dnagnoriris ca recunoaglere a formei totale $i n int"tioitrit. g.le molivul penlru care Ricoeur insistd('re
p€
coerenlei tematice, Momentul recunoafterii este a$adnr. penlru inreli;.n!.r mim((ici )r rniticl' clre cir lJ Frte r
citilor sau spectator, cel in care scopul inteligibil al povestii
-.;
,".,',ilrri.t.. o recurruir)rerL (r i(rsr rlin curlrrrl irrtrrgii penttu
este perceput retrospectiv. in care raportul inlre inceput $i ;;;"t I .pccrlro rlui curc in!rli trrpe concluzii'
sfirsit devine manifest, exact cel in carc rr)llo,! dcvinc i".*.urt" tor.u int"Ligibiln I i riSii 14i'trcsis-rl vizeaza in
tliatbkt, lotma unificatoare, adevar general. Recunoa$tcrea de ,r,ii,r' ",,,,*.,'.f ',u'it t.jhuli ti t'ttitct"''trl siu dr coelenli
ciine cititor, dincolo de perceplia structurii. e subordonad .;',';;;r". inr"iLa. rnseJrnn'r deji. fJce sii t(il'i;nreligibilLl
reorganizdrii acesleia din urmi in scopul producerii unei ai" ,.liO.,',.f, ur,rversJlrrl ,lrn srngul_r' nccesrrLrl 'ru
coereDte lelnatice $i interpretative. Iar prelul nccstei din cpisodic" (Iticocur. 1983' p 60)
rcintcrprerari eticlce ! Po"tit ii .r [o.t Jenlr.rrcu rrcuno]\ttri;
-
verosimilul
l"ii!1. llri,r""i.'-rr. imitatic srlr rcprczenlare a acliunilor
din iDteriorul in exteriorul fictiunii. ,,,,*"'r, drr )i inl:in!uirJ r fuptclnr' rslc conlrJrirrl
Paul Ricoeur, in marea sa tilogie Tinry $i potcstirc \1983- '-1,r..t"..ci*-f. al r.',i rlui lre. rrstcnt : el (slc irnrllliP
1985), insisti la fel de mutt asupra legatufii dinlre ,rirnzrls ii "..,',i N" .dublare a pr'ezenlei", ci "rupturi crr,: deschide
".""i.*.;.
150
l5l
spflfiui lictiunii", e],,iDsllureaz:i literaritatea opcrei
lircrare..
,,i,xsrir I $i rcceptarea operei din flilreri.l II: ..Ct)lrligurrtiir
tihid . 76): ..Arli/anul cu\ inretor nu produce hrcruri. ( lcxtualA facc o DEdierc inrre prefigurar.ca ciimpului practic ti
.p. i dodr
1rt lr"rr,,.
et rvenreaT, nitre (.Ffi curn.. Totusr. dupa ce J rcligurirrca sa de citre receptarea opcrei '(iri./.. p. 86).
tnststal xsunru ,,i,np\rr.ului ca ruflturr. Rrcoeur Invilareil mintetici'l eslc atldar lcgatd de rccunoaflcrc. cillc c
dr dori ;e el sii
he 5i legirtur:i cu lumca. EI distinge arad r un construite ir opera Si rcsimtitA de citilor. povcstirtr. dupar
r/i,,rr\ir.creJl,e.
pe care il Dumetle minlesis II. uD amonte llicoeut. este modul nosfu de a trii in lume - de a lrei lunrcr -.
Si un aval. pe dc o
4arle o.relerin6 ta re.rl. pe de rlta prrre vizrre rcprezinE cunorilercir noilstrd practici a lumii Si injliazi un
o a .p.ct.rrrrului
sau c Lrlrlorujrri. oricrlr de disemin e efolt comunitar de construire a unei lumi inteligibile. punerca nr
ri discrere ar fi rmbclc in
ro?t|t'fl. ln Jutul,ril,,.\iFu,U, in calrt e dc co iIlrigA. fi.lionJIa rJu irrori(4. c\re formr rn.,i)i r , r(.]
figr.rJtre poelL,,
)i.de lunclie de mcdralie. rcJIul r5mine prc,,enl d( o cunoagteri umane distincte de cunoalterca logico-mntcmatici.
alrfl. llc e\cmplU.,rtur,cj cincl torror"t oprn. nirle $i
de
rirgeJ,, p, mai intuitivi. mai preztmtivA, mai ipotelicE. Or acensra
aceer cA...unJ vre.r.i reprezinrc p.,*o,,uj.t. cunoa9tere e.re leg.tta de 1imp. deoirece povestirca d, fo ni
:-:T.d" ll1 personajele mai bune decir ui,mcnii
n,,i,
s ccesiunii iDfoflne $i tacute a evcnimentelor, pune in legituri
l:l::^c:,ililli
(1448a16-18). crireriul care permire
ilcru:rti..
inceputurile ii sfinituilc (ne purem aminti rici ura lui Barlhes
discimiDar.""
este ceea ce este actual, adice ceea ce este: ""ulri
;;l;. pentru ultimrl cuvant). Din timp, poYestirca lace (emporaliture.
adic5 acel ntod al exisrenlci pe c:tre il cunoa$te limbajul in
Penrru , pureu \orh de mrnprrci.. dr ..,mn\tun..c..
qu-.r
povestire, $i nu cxis(i ahi cdle spre luntc. all acces k refercDt
.(r.;_.dcplcure
t1 r., n,(r ci c.,.! . cJ h.mc r:i t.cb.,.c decet acela de a spune povesti: ..Timpul devine uman in misura
rohLrfllr (a tcgljturii )r nu doJr (a rul ura n1c\tcm,!LJ,cxin.iv,ir
ta Dth",,: t, \tnrt !, I D.11 rI ilc.,t,c
in care esre articulat innlun un mod narali\r. iar povcslirea i$i
rn-.r.,, (r,.n""n", r,,,1,,,, atinge semnificitlia plenara ci[d devine o condilie a exisre[lei
ru\inrur in\u:r JF r,,,,^. f,,n Juht,,.,
u"|cnoanJ. Jr{r.in.r.rq.cr .., .. rc e -,.L ,(8 i jrir. rct
a.r! ; tempor lc (iri.1., p. 85). Asrfel. din nou. ,nilneri.r-ul nu mai e
cel poeric..le a.tiDnii tRicoeur. 1983.
c,crl
D 78). pr(./enlJl cir o copic strttc:I. .ru cir un lablou. ci cir o Jcli\ itJte
cogDitivil. o punere in ibrmi a experienlei timpului. conl'igurare,
. Cit desprc lvalul rrna.,sj.r ului. receptJreir \i, nu e .u
srgurarli o crrugonc m\orlin poernt inse
sintezA, p,a\i.r dinamic carc, iD loc si imite, prcduce ceea ce
citcvr indrcii amli reprezinrit. l,rgelle bunul simt ti ajunge la recunoa$(ere.
ca ei nu c cu tulul ignorxra. cr de c\crnplu
unci cjnd Aristolcl Atat la Ricoeur c:il $i h Frye. ,,lDrrl,r-ul produce loralitati
Ioenrrrrci prdcttc vcrosimilul
Si convingatorul. rdica considefti senrnificantc porlriDd de la er,.nimeDre dispersate. El estc agadar
vcro\,m,tut drD punctlll de \edere ill ef.,cl reabilitat in numcle valorii sale cognitive. publice qi comunitare.
Iui siu. Cstc motivut
pcnlrx carc. con[orn] lui Ricoeur...poeticx impodva sccplicismului 9i a solipsismului la care ducca teoria
mcderna rcdu.c fre.l
re|ede r,/i/r.\l\-url lr o iimprA disjuncli(,. in literard lrancezi strucluralisrii Si poststrucruralis6. Si aici,
nurnele unei
Prellnsc rntcrdtclri pu(e dc setniotica pc lot (cei c. c co-siJer.ll opliunilc critice lrebuie puse in legALuH cu nitte valori exlra-
exlrc.trng! rslrc (irr./.. p. g0r. Mr)a,,siculca acrivilale litertrre (existenliale. eticc) ti cu un motnent istoric. II]sd
crcrroare,
ca rupturA. se inscre.lzii intre precomprehensiunea eclectisrnul lui Frye 5i ecumcnismul lui Ricoeur conduc la
lumii din

152 l5:
sinteze uneori vagi, sau in or;ce caz foarte flexibile. intrc poericri
llccutului. Vaniitorul Si ghicitorul, prin proceduritc lor, sc)
$i edci, mti ales in identificarca tacjtA a rccunoa$teri; din inrrigr.i
cLr cea din afaB intrigii. disting de logician $i de matemarician. iar inretigcllr l(n.
praclicA a tucrurilor se apropie de acea ,7?/ir greaci- incl ulil i|
Evit^od acest defecr, ii subliniind in acelatj limp impoftanrl
tJlisc, ca induclie bazah pe detalii semnificative rcn rcalL. ln
Wimordiala a on g,toriris-ului in preri.rd, Tercnce C.lv; a scris
despre aceasti Dofiune o calte la fel de bogate c^ Mi,,]esi a lui
nrtrginea perceptiei: a(a detectivului, a connairtut,'llri
(crilicul de at buire in istoria aftei), a psihanalisrului lin (tc
Aretbach (Recosnitiotls: A Stu(b in p.,?ri.rs, 1988). Valoarea
pruudiSma cinegeticA.
eLrristica a film?Jir-ului este din nou subliniate si aici. iDsa ftrn
corrfu./iJ dilllre recuno.rllere inlcrna Si recurrorstere c\tetnj..
Poarelnsi$ idcc!de narxtirnc-nora Ginzhur8 - I..1s a nrser trortr
Aristotel insista asupra acestei valori euristice iD capitolul IV. prinu dara inro.ocicralc de vAnarod, din e{pericnt! descirirrL,
farii vreo referirc la anagnorisis, ins6 ceea ce numerte ei indicih nrinrnri I..l ViDatorulva fi fosr atadar prihul ctrc a.qts ,,
,.ac(iunet cu recunoa$tere'(cap. X), la capatul clreia eroul, ca ,i povcstc'penku ca cra sngurul capabil $d cjrcasc' iD unnelc nrr.
(da.i nu chiar rDrErceDtihilc) lasate dc prada. o sfiic.ocrcnlil tc
Oedip. i;i rfli idcDrirare.r. nu e mrj purin o parJdigma l
cvenin)cnrc (Cinzhurt. p. 149).
dcnriliei rdenrila!ir in sens [ilosofic:..Construit cum se cuvrfle.
, )rior-ul tragic mimeazi o ordine inteligib;la, tat anaenorisi-t- Acest model al povestirii, superior cclor! anrlopoloBic sru
ul pare atunci desrinat sa de!inA crireriul i eligibilitntii,,(Cavc.
elic, pe care Frye ii Ricoeur se bazau pentru a reabilita,rirrresls-
p.243'
ut, face de asemenea din acesta o cunoa'tere. Mnrejir-ul nu mai
Minesis-ti e a$adar cu desdvariire desprins de modelul are a$adar Dimic dint,-o copie. El constituie o forme speciali ir
pictural. insE de aceaste data pentru a fi ata$ar paradigmcj
cunoagerii lumii umane, conform uoei analize a povestirii cU
cinegelice. pe care Cave o imprumuH de Ia istoricul Carlo
lotul diferitd de sintaxa pe care adve$arii r?irrzrir-ului citutau sa
Ginzburg !i care face din cititor un detcctiv. un vaniror in
o elaboreT-e, $i care include timpul .ecunoa$terii. FEri indoiali
cautare de indici care sa-i permitl si dea un sens pove$Iii.
teoria literard recitise deja Poetica pu,nelld accentul pe ,,1'r,.rr.
Semnul de recuooastcre iD ficliune lrhnite la accla$i mod de
pe:intJrr po\,r\lirii. in":i nu Si pe.lo,roio. nici pe flnag"di\,!.
cunoa$lere ca urma, indiciul, amprenta. semna(um
celelalte serme de acest gen care permit identificarea unui
,i toate nu pe sens;i oici pe interpreiarc- in diferite moduri. arirrre.ris-ul
a fost legat de lume.
individ sau reconstruirea unui evenirnent. Conform lui
Ginzburg, modelul acestui tip de cunoa$lere. in opozilie cu
deductiil, esre ana vanatorlrlui care descitieaza povestire:r
trecerii prAzii cu ajutorul urmelor pe care aceasta le-a lAsar.
Aceastd recunoa$tere s€cventiala conduce la o idelrificare
fondatA pe indici mArunti $i marginati. Alaturi de vanatoare.
T umlul facil al teoriei literare asupra ,rir,resis-ul ui depindea
de o conceplie simnlisrri :i cxrgemra a ,eferinlei lint\isricc:
recuDoa$terea mai arc qi un rnodet sacru, cel al djvinatiei. in
halucinrlra silu nimic. lnsi rlte teorii mai sLlbrile ale refelintri
calitate de construirc r viitorului 5i nu de lecunoagtere a
sunl disponibile de Inul!6 vrcmer ele permit regendirca

154
155
raporturilor din(re lireratura Si realilarc. !i pe aceasra calc lutl .in serios .l...l in timp ce le rostesc nu trebuic si gtumcsc.
dczvinovAtirea r,irn"sir-ului. Acesta exploateazA proprietatilc de oxcmplu. sau sa scriu o poezie" (Austin. p.44). I1)crru1 nu 1c
rcfercnliale ale Iimbajului obi$nui1, legatc mai ales dc iidici, dc lnrplica cu ninric. ca o glum6 sau o puncrc in sceni (oatmlA:
deictice, de susbtantivele proprii. insd aici e problemat conditia
O enuntnrc pcrldmatiri \a l_r goali s.u rida it t n Dn n.ostbit
logice (pragmalici) a posibililAtii referinlci esre existenta a ce\ir da.i- de crclrph!- eacs(c li)rrulaladc utr actor pc sccnii. \ru rnlrodtrsl
in legiturd cu carc vor fi posibile ni$re plopozili adevarare sau i.tr-un pocnr [ .]. Esre (l.r ca in asc.rcnca imprqurii.i rrrtrajul nr .
false, Pentru ca s[ existe referinli ]a cevt anume, trebuje ca acel Iblost scri{)s, ir nccasta in nrod dcosebll, ci ci eslc vo$r dc o urilizrr0
lucru s:r existe (propozitia: ,.Regele Frantci este chel", nL- pdrazitari in roport cu utilizarci noftdli' - pireitisil u cirui studicrc
amintim, nu c nici adevarali nici fols,). Cu alte cuvinre: line dedomcniulotilnilo lirnbii (irtL p.55)
referin(a presupu e existenta; ccva trebuie sI exisle pentru cir Poezia era asimilati dc Austin cLr o glumi. deoarece li
limbajui sa poati si se refe,! h el. lipsc$le seriozitalca, iar linrba literari rcviDe la un parazitism $i
Or, in literaturi, expresiile lefercniale sunt in numAr foartr h rn declin al limbii obiqnuite. Aceste metafore pot sa-i $ochcze
limitat: pe prima paSina al|Ui Pire Goriot-Paris Si strada Neuvc pc cci ce iubcsc lileratura $i prefera sA considere ci limba
Saintc-Genevidve au referenli lume$ti. insa nu Si Mnrc litcrari e nrai degrabA superioara decat inferioara limbii
Vauquier', nici pensiunea sa, ,tici Pdre Coriot, carc nu exis6 iI obifuite, iDsii ele au meritul de a sublinia de ce $i cum diferh
afara romanului. Si totu$i naratorul poalc sa exclamc de la a cnunlurile fictiunii de celc din viata curen6. Senrlc. la rindul
doua pagini: ,, Ah! sA ttiti: aceasrd drama nu e nici o fictiune. siiu. a descris enunlul de ficliune ca o aserliune simulata.
nici un roman. All is rrre." lar cititorul ru arunce carrea, el i)i rlcoarcec rru rispunde (onditiilor prugrnrtice isinceritatc.
contiDui lcctum de pa,ci nimic Du s,ar fi inlimplat.lt1 C) ininfi ang.liarc, capacilate de a dovedi ceer cc spui) alc ase4iunii
sr)nplri. cuvdntul .,baromelru" nu e lel'crcntial plopliu zis. autcntice (Ser c. 1975). in poezie. un act de limbaj rparent nu
deoarece baromJtrul nu exis6 in atara romanului. Daci cstc cu adevdrat unul. ci dorr ,,i zrlr-ul unri act dc limbaj real.
presupunerea existentialS nu c sarislicuti, limbajul fictiunii Accirsta adresarc ciitre Moane- Ia sfir;itul ,.Calldtorici', de
poate totu$i se fie referenfial? Carc su t refe].enlii inlr-o lume cxcmplu: ,,ToarnA-ne olrava-li ca sa ne lline!", nu e cu adevdrat
fictiv6? un ordin, ci doar imitalia unui ordin, un act de linrbaj fictiv carc
Logicienii s-au aplecat asupra acestei probleme. intr-un sc in)(rie intr un Jct dc lirnbli r+rl. .rceI dc r scric un loem.
roman, au rispuns ei. cuvanlul pare sA refere, creeaze o iluzie de As(fcl. in ficlitlne- au loc aceleati acle de limbaj ca in lume:
referintA, mimeaztr proprieGlile refcrentiale ale Iimbajului sunr fuse inlrebirlr..unl JJlc orJrne. .unl t,Jrre fronti{iuni insi
obi$nuit. Astlel AlJstin. in Qkni dire ('cst laire (t962) plasa aceslca sunt acic fictive, conccpnte !i conrbinale de autor pentru
literatura separat de actele dc lnnbaj (Vrrr.ft d.r,i. confomr a compune un singur rcl dc limbaj rcul: poemul. Lile.atura
termenului lui Searle)- Pentru ca sd exisle un act de limbaj, dc explooteaze proprieiililc relerenliale ale limbajului. actele salc
exemplu un performariv in cuvinte ca ,,Promit se...". el punea de limbaj sunl fictive. insa odal:i inhati in literaturA.
intr-adevir urmatoiuea condjlie: ,,Nimeni Du va nega. cred, ci llrnclionJrcr Jclclor oe lirnhir ficri.e c.lc e\,rct J(L'cirli (u.c,r r
i
aceste cuvinte trebuie pronuntate ,serios'. Si astfel incat si fii actclor de limbaj realc. in alxra literutu i.

156 157
Nu remine mai pulin valabil faptul ci ulilizarea ficlionala tl duci pere Goriot inccpc deodati sd desencze ccrc li pilrate'
Iimbaju)ui se sustrage axiomei de existenld a logicienilor: .,Nu l,ilcr tura anlestcca lhra iucelarc lume! reali fi lulnc.l posibili:
sc poate face referire decat la ceea ce existi." Recent, totuii. cll se inlereseazd de pcrsonaiele ti evcnimentele reale (Revol lia
Iilosofia analiticA, pana atunci consacmta exclusiv IegAturilor liunceza este fb e prrrzenif, in Le Pire Goriot). iar Personajul
limbajului cu realitarea, excluzdnd frazetc de genul .,Regelc liclional este un individ care ar fi pulur ex;sla inlr_o alta starc de
Frantei e chel", s-a intercsat tot mai mult de lum;le posibilc. lucruri. Pavcl conchidc de rici:
drntre care lumile iclionrlc sunr doar o varierare. in loc .a
in m!lrc sirLrtlri is(ricc, sc,iitorn ti publi.ul lor iau 'n de lr sine
extraga o parte din lilrbajul obignuit penttu a izola un limbaj inFles faflul ci oFra litcmri dcscric conlinutu.i cm sunr elcclir
bine format. acela al logicii, cum se licea inci de la Arislorel. posibilc ai sc gnscsc n1 legat ril cu lunrea reala' A'easLii atirtrdirc
filosofii limbajului au devenit mai toleranli fala de practicile rcrF\ptrndc lrl@lurrr rcdl,{c. in scnrul l.G 2l lcm'Dulu; vilul
.Frrel. rcfli.'nul n'r r . ridr nLmJr Ln un. de Lonrdrl'r Jrlj(k'e
liDgvistice exislente, sau mai curioli fa6 de acestea, $i s-au 'nhlu
i, ndrJrrvc. (, o J,rr'rJ,ne f ntldmcnrrll plrvrnJ rcl'Jlile drn R
interesant a$adar de lumile produse de jocurile de limbai, au u_i!o.ul ,.rl r JJcvd'ul rcx'.lor l.rcuc ln r'o Pc\pecri\J rcJlr{''
incercrt si ie descie. Astfel. refleclia asupr! referintei literare a criternrl adeldrului sau al ncadevnrului unci opcre lilerlre ti ale
fost redeschisA in cadrul unei semantici a lumilor posib;le sau d€tnliilor salc se huzcu. pc noliunea dc rJosibilitatc [.. ] in rapon cu
fictiorale- unive$ul real (Pavel. p. 63)
Evcnimentele unui roman. scie Pavcl in Uni|us ti ale
fictiu ii (1988). ln care parcurSe toaLc lucrarilc lilosolilor cu Textele de llcliune utilizeazi a$tdar aceler$i mecanisme
privire la lumile posibile. au ,,un fel de realitate care Ie csle rcferentiale ca utilizirile non ficlionale ale limbajului. pentru a
proprie" (Pavel, p. l9), o realitate invecinati cr realitarea rcfeli la lumi ficlionale considerale drept lumi posibile Cititorii
lumilor reale. in mod tradilional, filosofii considerau ci fiinlele sunt plasali in i eriorul lumii fictive $i. pe durata jocului, iau
fictionale nu aveau stat[r ontologic. Si deci ca toate propozitiile aceasiA lume drept adevarati. pani in momentul in carc eroul
despre ele nu erau nici adcveralc nici false, ci pur ii simplu incepe sd deseneze cerculi patrale, ceea ce rupe conlractul de
gre$it formate ii inapropriate- Fraza: ..Pdrc Coriot era la ora opt lectura. acea faimoasa.,suspendare volLrntara a neincrederii"'
$i .iumitate pe struda Dnuphine" nu avca in opinia Ior pertincnti.
Si totu$i aceasti frazA exista: in Iumile posibile. pentru ca
propozitiile sA lie valabile, nu e necesaL ca ele sA lrimira la
acelafi inventar de indivizi ca in lumea realei e de ajuns si lc
ceri indivizilor din lumile posibile si Iie compalibili cu lumea ,.Cul1ea cste o lume, Dota Barthes in C, itlc, )i a tlet'dr'in lala
rcald. Cum spunea deja Si Aristotel: .,Rolul poetului es(e sA cinii. criricr,l cunousrc rceleagi condilii de c\primare cn
spun6 nu ce a avut loc cr adevant ci ce a, putea avea loc in sc,iilorul in fala lurni;" (Barthes. 1966. p. 69). Pe baza acestei
ordinul verosimilului Si a necesarului" (145ta36). Cu alre afirmalii - cartea esle o lume -. el deducea o similitudine de
cuvinte, rcferinla lunclionerzi in lumile fictionale atata vreme situatie intre scriilor ti critic, o identitate a literaturii de gradul
cat ele rimen composibile cu lumea reali. insi ea se blochcaze inlai $i a literaturii de gradul doi. Aceastd ecualie. confonabila

I59
r58
pentru c tic, $i aavut momentul ei de glorie. Criricul ar fi Si el
lln scriiror in sensul Jcplin rl cuvrnlului. pentru cA vorbert( t'cprczcntarii va fi fosl un mi1. l-iindci poti sa crezi inlFun mi1 $i
desprc carte cum vorbe$te scriilonrl despre lume. problema eslc h ncclasi limp si nu crezi. Acest mir a fosr alinrnlilt dc cirevn
ca Barthes susline pe de alta parte ca scriitorul, in fata lurnii, DU li(zc venitc de la Mallirm€: ..Totul. in lume. exisla penrru I
vorbelte despre lume ci desprc carle, deoatece limbajul c Nliirfi prirllr-o cafte . sau de la Flauberl c re visa l .,o cirrtc
neputincios in fata lutnii. C.iticul este in fata cadii ca scriitorul dcspre nimic'. Paul de Man. cn inrotdeaunu analistul cel mai
in fata lumii. insi scriilorul nu e niciodata in faF lunrii. docapanl al entuziasmelor leoici. sublinia pe de alta parte ci.
deoarcce i lrc el $i lume existi mercu ca(ca. propozilia,,carren
pnni $i la Milliarn#. realul nu e D;ciodala abseDt cu lotul in
csle o lume" esle evident rcvcrsibili, Si ca nu e adevarata prclilul unci logici pur alcgoricc. Dace Mallarni poslulcazii o
premisd a tcoriei. carc sd p€rmital inlemeierca IogicA a inrudirii. lirlriti non refcrentiali a poezici Si tinde intr adevir slt reduci
sau chiar a idenritalii. dintre cdlic ti scriilor: aceasrl adevdrari rolul referir(ei in p(xzie. opera sa nu se situcazi tolu$i la aceasri
premisA cste propozilia inversd:,.lumea csre o carte'.. sau linrili, carc itr face-o dc altfel inutili, ci Ia o distanti mai mica
..lumea este deja (a/rlol.fuauna (lcja) o clfle... Criticul e
slru mai mare pe sinrplota carc ducc la aceasla. M,lllarm6,
$i el un sprnea el. rimanc un un .,poct .tl reprczenlirii . deoarece
scriitor deoarecc scriitorul e deja un criricl carlea este o tume
pcntru ce lulnea este o carte. Ba[hes scrie..crrtea esle o ]ume-. ..poezia nu rcnunti h lunctia sa miDEtica 1...1 atet de usor $i dc
acolo unde itr trcbui scris,,lumer cste o car!e'.. sau chiar,,nu e icfliD" (de MrD. p. 182). Din nou accasta violeDli logicii binari.
decdl o carle", in acela;i timp pentru a se conforma ideii salc lcroristi. m nihcistar. rlir de draga literatilor fond sau formi.
despre arbitrariul limbii $i pentru a justifica identiratea criticului dcscriere snu naratiunc. reprezentarc sau senlnificatc - esle cea
cnre inducc alternativc dramatice Si ne inrpinge sA dam cu capul
$i a scriitorului. Ncgarca realiralii proclamtlE de leorit literare
nu a fost poate decit tocmai o negare. siru ceea cc Freud de ziduri $i mori de vanl- Pe ciind litelatura csle chiar loclrl
tlumetle o tlczinyestirc. adicd o ncgare ce coexisrA, intFun fel de celui e,rr'?-./.,rl-r. al tfecerii prin zid.
con$tiinld duble. cu credinla de nestivilir ci o ca(c vorbe;te
.,tolu$i" despre lume, sau ci ca constituje o Iume, sau o,,quaii,
Iume", cum spur desprc lictiune filosolli anLtlitici_
ht realitde, contin$tul, fondul, realul nu au fost niciodala
total evaculte de teoria lirerari. E posibil chiar ca ncgarea
relennter rcspectare de teorericieni si nu fi fost decat un alibi
pcDlfu c nute conrinu.r .ii vorbcirsca despre rcJli.m. nu despre
poc,,ra pur6. nu de(pre roman l pur. in ciuJr adeziunii lor
foflrlale la mitcrrea litcrrra modcrni\la $i rvJngardi.ri. Asrlel.
naratologiei r;i poeticii Ii s-a dat voie in continuare sii citeasc,
romane bune $i adcvarale, insi cumva fdrl sa se atingd cle ele,
farh se pari ! le gusta. fefti sA sc lase duse de nas. Sfertitul

160
161
3
* o
'5
DupA.,Ce e literaiura?'_, ,,Cine vorbctte?". $i ,,Desprc cc'] .
lntrcbarea ,,Cui?" parc inevitabil,. D'dpa lireratura. tuttt't, :ti
/rrx?, elemenl$l literar cel mai urSent de examinat cste .i/i/.rrl/.
Criticul romantisnrului M.H. Abrams descria conrunicilrcn
literara urmand modelul elementar al unui lriunghi. ir crrc
opera ocupa cenlrul de greutxte, Si ate clrui lrei varrluri
corespundeau lumii, autorului $i cititorului. Abordarea obiccriva
sor formali, u litcralurii se focaliz-eazi pe opera; bordnrcl
expresivA. pe artisli abordarea mi,nelicA, pe lumq iar abordarcn
pragmaticd. in linc, pc public, pe audien(i. pe ci(ilori. Stldiilc
literare ii ncorda ull loc foartc variabil cititorului, insi, pentt'u
rvea o viziune miri clari. ca li in cazul autorului gi al lumii. nu c
deloc nepotrivit sa pofiim din nou dc 1a cei doi poli ctlrc
reunesc pozitile antiletice, pe de o parte abodArile carc iSnofi
lotal cititorul, pe de alta cele care care il pun in valoare. snu
chiar il situlazi in prim planul Iiteraturii, identificind litcrrnr
cu lectura. lD privinla cititorului, tezcle sunt la fel de categoricc
ca ti in cazul intentiei $i al refeinlci, $i, desigur, elc DU sun{
independente dc accstcr. Demersul meu va consta iDci odnta i
a le op ne. a le dcjuca, 5i a ciula o ie$ire dio accasli a trci
dilema in carc ne iDchidenr.

Lectu-n scoasi clin joc

Firi si ne i[toarcem prea mult inapoi, controversa asuprr


lecturii a opus. dc exemplu, impresionismul $i pozitivisnrl ln

r65
l

sfarsitul secolului al XIX-lea. Cririca $riinritica (Bruneridre). in ciuda polemicii lor despre intcnlia autorulu;. istoricismul
apoi istor;ca (Lanson) ;niliase o polemicd imporriva a ceea ce (rcaducand opera la contextul s6u original) fi li)rlnalis,nul
numea crilicA impresionisti (Anatole France indeosebi). carc iSi (ccrand intoarcerca la tcxt in imanenta sa) au fost in conscns
dezveluia sentimentele despre lheraturA saptameni dupi 0ruka vremc in ce privc$1e alungarca cititorului. a ciirui
siptd,neni in cronicile din ziare $i rcviste. Acestei cilici cair oxcludere a IbsI cel mai clar $; cxplicit ionnulatl de c?itre Nrx,
cultivA gustul, procedeazl prin simpatie. vorbetle desprc C,7/i.r americani din pcrioada interbelica. Ei dcfineau opera ca
expeienta sr. de rcactiile sale, urmlind rraditia umanistar o rrilrre orgitnici JurosulicieDti. [ali dc crre se cuvinc sa
reprezentali exemplar de elogiul pe care Montaigne il fdcea practici o lecluri apropial'a lclosc rcadinE\, adicar o lccluri ;deal
lecturii ca o cultur, a omului cinstit lht,ln?rc ho ke), i se dc obiecdva. desciptiva, a@nte la paradoxuri, Ia ambi8uilili. Ia
opune necesitalea distanlei, a obiectivititii, a metodei. ,.penlru a tensiunile ce tac din po:m un sistem inchis fi stabil. un
vorbi cinstit, recunostea intr adevdr Anatole Fr,rnce. criticul ar monument verbal cu slatut oDtologic la fel de scparat de
trebui si spuDe: ,Domnilor, am sA vorbesc desprc mine in produccrea $i receptarca sr ca la Mallarm6. Conform adagiului
IegEturd cu Shakespare, in legituri cu Racin€."' ln contrast cu lor...(In pocm nu lrebuie sa sem[ifice ci s, fie". ei recomandau
aceasta pr;ma lecturi de amatori 9i de cititori, lectura prelins disecarea pocmului in labo,ator pentru a-i evjdcntia !ifiualiGlile
savantl, atenttr, conformi a$teptarii textului, este o lecturd carc de sens. Acc$ti Nc\t Critiq denunlau astfel ceea ce numeau
se neagi pe ea inse$i ca lec(ure_ Penlru Brunctiere $i Lanson,
,,iluzia afectivl" (r!/kctn,c [olkc\). carc (inea in opinia 1or de
fiecare in felul sau, este vorba de a sc6pa de citilor !i de iluzia inlentionali (ittettiurn fdlacy). $i la care ela imperios
capriciile salc. nu de a anula, ci de a incadra impresiile sale prin necesar se se renunle. ,.lluzia afectivl, scriau Wimsatt $i
disciplinA, a itingc obieclivitatea in turarca operei insl$i. Beardsley. esle o coDluzic intre poem li rczultatele sale (ceer ce
,,Exercitiul explicatiei. scria Lanson, arc ca scop Si. cand e bine ?sre ;i ceea cc tcs)" (Wimsalt, p. 2I).
pmcticat, ca efecl, crcarea la srudenti a unui obicei de a cit; atenl Totuti, unul dirr lbndaloii Nr1, C,-ilicir,,?-Lrlui, filosoful l.A.
$i de a interprcta fidel lexrele lirerarc" (Lanson, 1925, p. 40). Richards. nr ignoh imensa prohlemi pusa sirdiului literar de
Altd negarc a lecturii, ba7r]ri f,e premise cu lolul diferite. insi lecturr empirica. ID ale sale P ttclii ale criticii lite rre
contempomne, la M.lllann6, care afirma in ,,CAt despre cafte": (Prhrciples of Lirerff\ C,-irl.ir ) (1924), incepcr prin a distinge
..lmpersonificat, volumul, in mAsura in care te dcsparti de el ca de comentariile tehnice vizand obieclul litemr. comentariile
autor, nu cere apropiere din partca vreunui cilitor. A$a, aflI, criticc vizand expedenla litcrara. $i aproba aceastd cxperientra
intrc accesoriile umane. el arc loc dc unul singur: Acut, fiind., dupa modelul promovat de Matthew Amold !i de crilica
(Mallarm6, p.372). Caaea. opera. inconjurate de un ritual victorian;- ficand din litcralud ca substitut al religiei
mistic. existi ca in sinea lor, dela$ale in acela$i timp de autorul calehismul moral nl noii socictAli democratice. Dar, imediat
lor $i de cititorul lor, in puritatea lor de obiecte autonome, dupi aceea. Rich,rrds a adoptat un punct dc vedcre hotirit
necesare )i escnridle. in acela5i fcl in.are scrierer operci antisubiectivist, consolidat Dui apoi dc experienfele pe c re
moderne nu se vrca expresivi, nici lectura sa nu cere urma si le incercc asupru lecturii $i pe care le a descris in
identificare din panca niminui. Pructit:ol ctiticisDt (1929). Ani de zilc, Richards Iea cerut

166 t(1
studentilor de la Cambiidge si ,,comenreze libef.. de b o nvritat sar citers.i cu mri r lti griii. si-ti dctS,rcr\.x lir irarilc
\ipramnn; rr alt-. c,l(c,ll noerne pe cJre,e supuncJ.lp.llrei .oi llrJividurlc fi cullLLrrlc. sa ..rcspcclc libcnrllrir ii rutonomill
r.ra numt' de iutor. Sdtl,min:t rtrm;torre. ili licea crr-:ul tr).,rului (Ri.hltlrls, I92!). p l7l). in rlti ternrcJri. Lrccrnar
despre poemele rcspective, sau mai degrabar dcsprc cornentariile ( \fcrienra prrclici d.oschit dc il]lcrcsrnra. !jzir i(lir)sincrirrjir
studentilor sdi. Richards le rccomanda sA procedeze la mri .ir illr.rlhia lecturii. nLr doar c:l nu puner sub semnul irlrcharli
mUlte leLruri succcrJve {in rredie rrreo|i rnJi purin
dc p,,ru. .?i I'rincipiile N.,L1 a/l//i,ir,, ului. ci suhliniLr din contli. in oIi,rir
pir,n i.r doispre,.e,.. xlc bucet,lor .; lLri Rich.rds- necL'sir.rt..r tcorr'rici.r lecrLnii .rfropirlc..l)ier1i.{.
fre/entrlF. ri co-icm,"z.
ln \.ri. rcicliile orIr ie\Jre lecru,;. R.zrh,Lrelc er:rLr ir generr. rl( zbir a1. dr citilor.
sir.cc. s,ru.hier dezrs uoase rne pUtem rnrrcbx dc Jitlcl o,n ce Pentru tcoria liler.Lrar n:rscutar.1in structumlism,si nurcxra dc
'el de perversiun. ti-a.on,inurt Richrrd. e,.J,er vr)inla dc a rlcscric iuncliruitrea neuLri a tcxtului. ciriL(nul
"nl.lp dlit .lc
mult timp). caraclerizate de un anumit numir ae rastuuri tipice: (nrfiric r corsiituit de.rs.nrene.r un intrus. Dcf.rtc d,r r
irnaluritate, aroganti. lips:t de culturi. neintelegere, llroriza emcrgcnLa unei hcnncncutici a lcc1urii. nxrrtologix ii
cligee,
prejudeLJ i. .cnlimcrrrJtiLare. p"i, ologie poputrr;
er. t)oclrcu. rlLLrci cai d lj s r inli rplll si xcordc un loc cititorului
Ansrntrlul ec+sror.deticjentF crJ o piedi.; in cJlea ete..rlu, iIl .rnrliz.ic lor. s ru ,nLrllrnrrt cu ur cititor lbslrrct. slu pcll'.cl:
poc,nulur -suprx .itilool(Jr. ln Joc U deoI.i de ai.i Un clc s iru ljlritxl sa dcscric co stiirgcrlc lcxruale obieuti\e crrc
telati' ism r,rdi.rJ. Un .Lepticj.rn cpr,temo ogL ib.o,
r rn
pll\lnlx lec(u ll. cr,tn o \or fuce rnri |lrr,, iu. pe barr a.elei,r!i
doLennini f.rfo.nunta cililorrlui concrct. binc irlcLcs cu
eondilia cr ucesLx sar sc ronlornrcze 1.r ceeri ce textul aiterftii .:le
e\idcn,re constc,nrnre, .dcplii
nrimxrului fc.ipUrii r\J Sr4nle) I el. Crtibrul este atunci o lunclie r ter.tului. Lrsenrrre.r cclLri pc
lr.h. de.pre.rrc vJ f vorba mJi io.,. t(i(hxrds r"i m.nr.n"o.i, erLre Rillrtcrrc il nrLrnca (rrilr./.)r. ciiilorul itotstjutor cU circ
InveFunx e conv rgerc.r t a rccste ob\tJcole oute.lu ji niciun ciLitor real nu s.r'purea idcniilica din cauzr lacullitilor
irder;n e prin edu.atie jn.copul de r J.ccde la o rnrelepere srle lnierfrerrlire lir iirtc. ln gL'neral. sc portc spunc cii p.llnr
dcplina.. fcrJpcL; J unui poe,n. r,n prr.., .p,,nc lr riro. lcori.r literrrii - ln lcl .um textcle indi!idurle sunt considerrte
Neinlclegercr .: isrritmi.irea. rdrrire; RrJhard.. nu sunr secundare in rrporl.u sistcrnrl ulllvell\al Lr crrc olir. ircccs. sau
accidenle. ci cunul lucmrilor cel mai normal cu r nilx.lir Lrl e considerrt ca un sub produs al s?r,i.,.rlr ului .
$i mai probabil la
cilirea uDui poem. Citirca elueazd in general in fata textului: lcctur.r relli.slc ncgliiali in fivo.rca Lrrrci teorli a lcctLrrii. ldicar
Ri.hJros e .rnLrl din r]|ii criri.i.,L," eu in.t.,znir .i deJ r dellnirii citit()rlui conrpdtent snu ideril, ciiltorul fc .rr. il ccrc
dce\r
diagnostic catasrrofal. Consratarca aceslei stirj de fapt
nu il lcxiul ii c.lle se supLrnc rit.ptirilor tcxlLrlui.
delelmina, lotu$i, sa ren ntc. in loc sa conchidd necesiratea unei r\stfel. neircrederer lalar de citittn cste sau a lirst muliar
hermcneurici cJtc sa i cerce \a p,nlice ra.talmic:red rrenre o rrjrlrdin. inlpinatila nc lrrg irr sludiilc lilcr!rc. co
_pinr.legc,rr. cum c cpa si
a lui Heid.ggcr yi Crdamer, el crrx.r-ia.rlllt Fozili!jsrnLrl cill \i lorrnrlis Lrl. .rtit Nlli,
reafilma prjncipiile unci lecturi r-iguroase care ar fudrepta erorile Ctiti(islt]-ul cari ti sll ucIUralisn l. a ilitorul .Jnpiric.
obi$uite. Poezia poate i deconceflantn, dificili. obscurl. ncirrlclcgcrcil. rirtrrLrilc lcrlurii. cir niilc zgunote sru hruiqe.
anrb:guli. insa p.oL, ema prin\ip,rlA rinp dF , iriror, ccre ucbuie perturbru lorte rcenc dcrnrrsuri, lle ci lreier-au si !c ocupc dc

t68 169
te)(1. Ceea ce e\ptica ispira. pcntru
:1Y,ori.O" rorre rcestc Scriitonrlnu spune der,r prinlru-un obicei lu din limb.JUl csinLtril
mctode. de.a.ignora cititorul sru.
A.i i ,.._.ri"rr-pr.r"'rr. prclclelor ti dedicalirlor: .,citilorul mcu . in realiurc. liccarc citilor
rui Richirds. dc r formula proprir c(c atunci.rnd crtctlc prcp!iulsru citilor. Lu.rrre, scriiruului nu e
:l::."1r,1
0tsctptrna a Iecturii. sru o lecrurd
Ior reoric cr-r.o dcclt un lel de insx ncnt optic pe care acesla iL olc*i.ilitotulu
ideLrli. .. ur,r:1r., pcnrru a i pemiLc si disccn rl ceea cc liri acer ca c forlc nu ar fl
remedieze defecrele ciritolilor
cmpir ici. vlzur in elnruri(rbrl.. p 489-490)

Cititorul este Iiber. major. independent: scopul siu e mri


Rcaistcnla (ititorul i putin sA intcleaga caflea decat si se inteleagi pe sinci el nu
poate de altfel se in_telca8a o carte decet dace se intclcgc pe sinc
Lanson. in ciuda incaFilrinarii sale pozirivisle,
, fusesc miSclr gratie acclei carti. Aceas6 teza proustianA il inspeimenla pe
prousr in apararea
* ilgl:ll.*urmerori:
',1
tlcrunr. pe crre tc rezum.r
..Nu .rjungem
Lanson. care conta pe stalistici pentru a indrcpta aceasla
ll.-:..'r"n,,, niciojara t" .r,;;, ;l impresie de dczordiDe:
rntoldcxulla la o minte tcrctionind la cane tiar".r".anar-i..,
.crr
il: i],llrlitr \orbd cea
r\ru poutc
.r rrnui at( ciriroi.(LInson.
despre un rc(cs
t,)25. p. 4;. Mui rimane tolr$i posihilitulcr si lacem o cule8sc fi clasirc a
inrprcsiilor subre.xvc. ti pot(c din acestea ar ieti la i!call un clcmenl
imediar. pur h cil.te. pruust
:lllrnrasc tcesl puncl de vedcre pcrmirne!r si comun dc intcryrcrarc. cxre f purca ti explicat priDrr o
eretic in lqb? in .Journees le
lecturc (pre[ata ln traducel1ra sa Se.r.rr,r floprhrare rerlr.luc'allii. ddcnntnaDd aproape consrxnr o modificrre
er /rs Lrs dupa Rus(rn. aproapc identici r mintik, (LaNon. 1925. p 42)
desere tecrurii in rridilia
:;oji.conf:rinte
catlut.-n.poi "i.,..irri,
in Tinpul t r.grrj/. Ceer Le ne amlnrim.
l..rigi.,
mxrcar in lecturile din copilarie. ceca ce ,,"e ,r De$i admitea ci Proust are drcptate in privinta imensei
spunea prousl dirtingindu.se variclili a rdspunsurilor individuale la literaturA, Lanson voia sA
dc.morJlismul.ruskrnian. n,
insapi. ci .adrul in-crrt-.rm
".rrt",cilircr
rrUl-o. tmpre\ te carc flu iltsolit creadl ci 'in medie, totufi. ,eacliile cititorilor nu erau a(dl de
accjlcjr. Lcclur.l c,le pemoDale $i iDclasrbile. Anchetele contemporune ale lui
..mnJrrci.
.proiecti\a. ioeDrificrtoare. Fr i"orler/i InevilJbil
crdct. o rdaplef,zit Richards pe sludentii sni dc la Cambfidge pur insii sub semDul
preocup6lilor citjtorului. Cm ,,
rot t,roflst in Tinpt rcRn.ir. citirorul o ,"ri;;; intrcbirii capacitatea sondajelor de a scoate la ivealh ,,un
ipliL6 ce(J ce citcllc lc element permanent ti comun de interpretare". ceva ca un sens in
p_ropna sa silurtie. de eremplu
la iubirite sale. i,r.,scriiroruinu opozilie cu semnifrcalia. conform lerminologici lui Hirsch
rrcDute se sc simta ofensat ca
invcnitul le da eroinelor srlc un dcscisi mai inainte. Si deci ipoteza ci sEtistica ar fi in misuri
(Prousr. re8e. p 480r.
:::l_,T1.:']:,- Abarele pr.:uost n, o sa refondeze un obiectivism literarin ciuda lui Prousl.
fflil'i"I-,y,:.1 I ...*.i -rprrcnri fi ziLa riimene mislcrioirsa, Autoritaiea lui Proust11 cinl,rit tot mai mult in aceasr?i
"::,",... ", ..rermecatorre-- $i ..Jregala5a.. se mullumeJ sd_i viziu0c privat;vA a Iecturii. irr ea. scriitura 9i lectura sc inlelnesc:
rlt'ttrutc ,.icrul lLrbirii insaSi. penrru
ci orLe . ititor.si_r 1,oJLi d.r lcclurl v;l fi o scr'iitufi, Ia fcl cum scriitula era deja o lecturi,
lr,siRl cire erJU penrru L,l ccle ulc
sc rtorul,, cirteu. t)i conlrolcJzi
ideclului Ai; incri deoirrcce, ir Titlpul rc8;tsit, scriitura e descrise ca tmducerea
ftei pulin c ilotul: unei cirti inlerioare, iar lectura ca o noud traducere intr-o alta

t7o
t't I
cane inreriorre.,,Datoria $i sarcina unui scriitor. conchidcr I ltrrhcrto Eco). Brnhes s u Jpropirl )i el lrenlll d( (ililor: in SZ'
Prousr. srrnt ccle rle unui rraducaror" lProusr. 1089. p..169r. irr :*ffi";1;,"-ii nu,,'"et. ..i'"'*n"ti. c't( dcfirtir Pin
traducere. polarilatea scriiturii Si a lccturii dispare. ln termeni ;;;"i"." ,i revrn eititoiutui Pnn elorrul sau usuPrr rnJicilor
.i.?l,i. i" r.r ." unrrr \inilor sru detecriv \nre d(/l'gxr(
.:ir rol
saussuieni. vom spune ci dacd lextul se prezintd c^ o torbift F'ri r!c\t (lbrr' c'rrrFtr
in rapofi cu coduriLc $i convenlii]c literaturii, el se ofcrl de nil-t",, .iia," '.ru mi,.i rcluri de sen\ din
rscm(ncJ l(.clurii cJ o /;r,/,,i l.r ..U..'J,r'J.ri x a uJi:r Frof .r ..r lniren. in".ta. Insd llr hes persista in a aborda lectura l\'
,r"rroc.riu" r.'.rut,,i. (.inicpul ci un nlodlJm
Jul
vorbire. Prin iDtermediarul c5lii. simultar torbire Si lin xi.
comunici doul con$tiinF. Citica crcatoare, de Ia Albert i'.;'J,";;., .l'ui, .irirorlr ii e 'upu'' orcirluinrruhrrcJ 'errrrrla
rr !oi \i 5cJ['c
leclurii literere
Thibaudel la Georges Poulel. va stabili astfel gestul critic pc "",t,tr.4..
brTr unei empirrr care se nlodelca,/, pe mi|cnrer crcrliei. iii"l,r"*, "n*f'",tuPru ri a obrccrivismutui o in!r-h:rrc 'l(

Hermeneutica fenomenologic6 (deja evocata in capitolul 2) a ;irfi;i;;;',',t1..,i',",rrltri


in drscuriir dinrre Proust 5i Lanson priv(sr(
cu interactittnr
favorizat $i ea intoarcerea citilorului pe scena literari asociind ir,,",,z."-,iJ", ciritoilrri de te't' in lectur'r fenomcnologi3'
orice sens cu o conftiirli.itt Ce este titemnLra? Sartre vulgariza ir"r.",i., i*,r. i.., t' .itilor' r5'r cum o de'cric crrc e p rner de
in termenii uandtori versiunca fcnomenologica i rolului I,". ,. .ol,"tnnE:r' rmprrsa de lcxr I Si
citilorului: iii*.,i" ."..'',, ,le iirrrorl ln cc m;\urJ
"'".,"" lccrur- este
..""tl,rrt^ a. le\1. cunr rlrca Rilfxlcll'ci textuluice mrsuraa
Si irr
lacunclc
Act l $crtor nu e decat un mmcnt incomplel ti absrrucl al prcdrccrii iiiil'rr 0""," snu rrchtrie sa umple virrurlc in fihgran'
Penrru
utrci opcrcr daca autorul ar cxrsh singur. rr puter $rie ci[ !r !rei. .iii.l"
" "rri"- ,.,-r.."telrltc relte
r
nicbdita Dpsa ca rrn,., n! ar vcdca lumina zilei ti trcbni sil l,s. "'",rr
-'i, leclurii' insi ele ne lerJuc
iri.f"f sc prrn in Pr rvinlajocului
pana din mana sau si dispere Insl op$i(ia de a s.rie o imfliclt pc cei
!.iti ca pe corelalivul sau di lcctic, iar accste doual rcrc concxe
r.r.re p-tt.nr, crrrLi3[i J inlre liberlare $l
dc cind il c;re''el 5r
fcccsill doi agenf distincli (SaLtrc, p 93). iT".tti*"''. ." '"1 .ititorul din tirt runcr
\4ai n"rrll
." ii ,r." frilcxrrrl: LLclrrIJ <5lr acli\i \xll p;rsivil
SuDtem foarte depafle dc Mallam6 $i dc opell ca
Jcri!al SF
::"";-;.-tt ,l'i"r: s* rnri mulr l.r.iva dccitpotibilrt;te't
monumenl, sau de Valdry care, in al seu,,Cum de poeticA". ;..,;:",;;:. :; ; *"''cr:rrie' sdu inrcrlocutorii 'ru
indepina ,consumatorul" la fel ca $i pe ,.produc5loi, pcntru a -i-'i.."."^ rirull M''lclul obilnuit rl di'rlcclrcii esre odre
nu se inreresa decat de ..opera insi$i. in calitale dc lucru ilti'#.* iuri"',u rrcbuic orre concepur cr un ansatnblu d(
r"".il, i",fl"iO*f.. suu mJi degraba r acrualizarel
uncr
sensibil '(Val6ry. p. 1348).
Pe urmclc Lui Proust $i ale fcnomenologiei. numeroase sunl :";;;;,.;'; lolectiu"" lmrginer unui cirirnr in IibPrlnt'
dener-surilc teoretice carc au repus in valoare lectum - atat dc te-rr' c'reoure ce'r mrr polr iviral
''
"",,,1' ""),.",r. -nr.lrr
prima lectural cat Si urmitoiLrele -, cum sunt estelica receptiidi, i"rr,i" i" irrtorrccrel citirorulrri irr ccrrr'rrl srrdi:lor
identificata cu $coala din Constanz (wolfgang Iser, Hans Robert ",rr-.r,
lit".r.". n" .a-an" tor,;i s'r clucidam acest lermen de receptarc'
Jauss), sau RederResponse 'fhcory (teot;a efectului de ,rb .oaa ," deghizcazi tlzi cel mai adesea cercetarca
asupra
lecura), conform denumirii sale americane (Stalley Fjsh, leclurii.

l7l
t'/2
Reccptur? Si i,ll enld
sarr dinlre
in realitatc, istoria literarA nu ignorase chiar rotul despre Fidcli vechii distinctii intrc /oi"1is $i airr/'?rir'
receptare. Cend se urmirea ridiculizarea hnsoflismului. era '
..,,,;i;;;'.::;i .-;;',''."" "ni'Puu"' \ J ler) ' r<c"nr sruLlii
crr' "lr
o
atacat nu doar fetifismul sAu penru ,,surse" ci 5i cerceUrea sa ,,i,, s-uu nrecruprl de rnanicrx in uplri'
maniac5 a .,influentelor"- Din flceasri pcrspectivA. desiSur """"irii
l,ll,,*.i-.r,1t"'.,r. rin crtiror in iLerJ>r rimr nir(r\ r: :rcri\'
mereu cea al producerii literalurii. prin mijlocirea aurorului o nctiun( d( r L iri'
1i1i",,.".. ,r'irr", *r'u crflc c in uccla$r timp
influen(A deveDind o sursA . se tinca cont de rrceplare. iDsA nu
iJirr' L'*.,^,i'' ' r,erla efl'cIUl proJtrs r"upr cirirurdtri'
sub tbrma lecturii- ci mai degrabi sub cea a scrierii cclorlalre
i#,ar,,r''rr-."r*, ''. y rispunsril accstui:r $'ntxllf in
operc carora o operl le didea na$Ierc. Cititori; nu erau aiadar
cel mai adesea luati in considerare decet atunc; cand erau Ia ;;;;,;;. ,;,,;," ingenengiezi - r'r rerrtrr "'nsirerrr 'x srimur
s( IcP3rll/eir7a lrt dou' mJri cJlcgorli'
r;ndul lor .ulori. prin inrermcJiul oliunii de ..dcitin ,l unUi Cercct:rril.'de Jlerl
;";:;;;;.;;.,;" rin de rcnornenolosra Icrului -indi\ rJuxl
scriitor", ull desrin escnlrrlmenle literar. in FrJnra. acesra a losr I'rr \
fuDcurl dc pontire Jl Iirer.rrur ii comprr:rte. cr, irnpo,rrnt. i.r" ., li" r".",i, ir,' *ti " lJ R.rnarr lnsxrdrn' uroi lir $ JrlgJng
aceea a lui Fernand Baldcnspcrger. Goerhe in Ft-a lo (1904). Pe oe .lc .rlr, cei .i intcrrse'rzi dc helmenculrca r'rspunsurur
'c
aceasta temi, nu existd limite I variatiilor. tl numeroase edilii i,"n-,r- r. i ., ir. C,,1,'"(r )i Ilrr'l{obeflJJUsiinJco\cl'ir'
comentale. rcgdsim o sectiune cu .,Comentarii ale '- ;il;,i J. pl, ca'= comun nrovine din fcnomenologir ca
obiccrdl liler,.tr'
conlcmporanilor" $i o alta despre .,Influen(u' operci. pani la ';, ,"fi,f,i
*.r""r"i"'.-, 'on$tiinte: in leclrrr;:
livretele de operi $i la scenariile de film care au fost facute dupa ..;;;;,;..,; u', 'r,,niu iiti'"' L'rrc nu e\i<ra dccrr in
de rrn 3cr corrclit
ea. Sc masoari astfel deslinul unei operc prin inlluenla asupra ;i':r; i'.",t,' J il llic si Jn'rri c ncvoiede(ir slil cil porrc
operelor ulterioare, nu prin ledum amatorilor. le-1ura' ii el rru durcJzi
Bine inleles. existd Si aici excefrtii: importantul articol al luj ""J"1.
i,,r, *""-i" 'f..,rta
"r,r"t," {sxdre p' qr'' In Londrtiile in crre
\oltrnr'
Linson penlru aet.0.cnarJl Melitatiilot tui LrmartiDe, in
este o superbl unchcti sociologica Si istorica despre difuzarca
1921. ;:",;ilii.;, iu'c'e rrrrditionrl \i/ur irr sruliu ctr urr
tinlii rin
..i ,rurr',..0"0." t,pografir sr Prcgnlrh modclului
unei operc literure. lar Lanson \risa la o isloric 1otal6 a cirtii si a
;,,:,;;;;,;;;ia vJ'r,'''nc opin.- 5i're'n:r"' vorrrmur )i
lcctLuii ?n Franla. Totuti, dupa cum vom vedea in capirotui 6,
isloricii $colii Andlclot s$nt cei ce s-au inhAmlt reccnr la
;.;;;;;; .;;', .u 'uP,'i'1' 1i etrrrrcr zr:rruruir'
rrr'pului dc lccrt'ri'
executarea aceslui program. MultumilA lor, lccrura s-a instalat i."i,r."J-rr.,'.",a" I" inii''cn1'rsr{er
"'upru
de rir Rornirn rns'rrdcn'
efectiv pe primul plan al cerceurjlor istodce, insi ir calitate dc l:11:';;; i" i.:;,..^ ,e rrvendici
doua r'I7-bouie'
ccle
institr(ie sociald. Sob numelc de studii de receptare. ei nu i."ari"rl, "t"',i.rr fenomenologice inlreconcrctiara dc cilitor'
reflecteaze totu$i nici Ia extindcrea r,aditionali a islo ei Iiterate Ir ,.t, '' 'tlrcluril porcrrliale
la problemele destinului ti ale influentei. nici Ia accst sector al
"l'"]"a."
irr i, f..,r,i un proLe' Punind te\rul in leg'iluri cu di scns
norm< 51

noii islo i sociale Si culturale consacrat difuz6rii de carle. ci la prin irtcrmediul ciirora cititorul
analiza mai rcstransA a lecrurii ca reaclie. individuala ii "rf.,, "-itrrii"*i"
."",,,:,-", ,.,.iri,,t pe cirrc o nre. Rcgasinr xici noliuned
de

colectiv,. ln textul l;terar. ;l::";;'.i;;,i;;. c: prerrcbiln'rispcns'rbir'rr oricir"i

r75
114
rLc.'.ir ''trulur' !\r1 ""IlrJ" ::r dci'\t c_
I r'\nlir Jrn
'(
inlelegei, ceea ce e un all fcl de a spune. ca Proust. cd nu exisla
H.i..:i i';,,,:;,.i l.,ror''diien;rer' s!1cr'\cr"
'.,lnc-Lrr f'r r rc Jc \ Jcrc
c'!c
lecturi inoccnlii, sau transprrenlir: cilitorul vine in fata texlului :ilii.i:"i.i;;l;;;; ,; ,crrtic lizni i rr schcnr' cr
sr *
cu propriile sale norme $i valori. lngarden. ca lilosof, dcscria pue dc pc sinc n$uti nl
fenomenlrl lectuii deslul dc abstract. ferA a preciza latitudincl
;;;:ili;(iDid.,Ii,ii-'".
2l).
aserncnca
ftiscurc
pc care lextul i-o lasA cititorului pentru a-i umple golurile - d.
exenplu absenla descrierii lui Mlnon - pom;nd dc la propriilc seDsul cste rtrdar un efect pe crre il experinrcnleazi
Iser dcscric
sale norme Si nici controlul pe care textul il exerciE asuprx ,riti".r delinir. preixistirntl tccturii'
felului in care e citit. inlrebiri care vor deveni curand cruciale. "itilJiii
o."l nrn.". ", coml'rrrind' (tl un unurne ec'ec(isnl m'"l"lrrl
Normele ti valorile cititorului suDt in orice caz modificale de i.no.l',otopi..u cum rr ll moJchrl formJlisr'
experienta lecturii. Atunci cand citim, a$eptarca noastlii
'''1"*;1':; l; ',tr"t"'
lr;.rrden rerrrrl IrrcrJr c cir,,creri/rt dr
prin leLruri'
depinde dc ceea ce am citit deja nu doar ii textLrl pe carc il *al"aJ"i,.".". iui literururu sc Jesa\;rserre er c\isri
cilim, ci Si in ake texte -. iar evenimentele DeprevAzu@ pe carc i'i,"*,rt"'r," ,",rr, o crrslenla Juble si cterogena:
putcc
Ie intalnin1 in cursul lecturii ne obliga sa ne reformuldm r.i"*rd., Jr lecluri. in rexlc fi biblioleci s-rr spun(
prin lerruri' obiccrul
asteptd le ti si reintcrprehm ceea ce am ciiit deja. ori ceea cc ;;';i;i. t;; .; "; concrcrizerz'l d'rrr lexl 5i cilitor:
llm putur citi deja pan2i iD acel moment. in acel text sau in altul. i""]";,,,u*,i. *" i""rrclruncx in"a$i dinlre
Lectura procedcazl oiadar in douA dircclii simultatl, inainle $i
nnrc scDnrlcle rcx(ualc
inapoi, un criteriu de coercnti fiind la originea ciutdrii sensului sensut trcbnrc si lic produ$l unei inlenqiuni
nu { po.,c d,,n,,nd(
:,'l ;; :: ;;,,";:;;:,i;.,,,,oru,ui,r' i,,nrur\rrd
Si a revizuirilor continue prin care lectura ii asigura expeientci r'":1"^,", ,,;;,,iil i;.onrrc r.'\rr'rcr rar' in lncr ru' 'r
noastre o semnificatie tolalizirnti. I i..ii; ffi;;"r" ti ir !a deermiDa c'cczc conditiirc
si
lser.in Cititot l itrylicit (1912) ti Acttt de lecturd (1916). a ;il:;.'",;.,;'i",'; ,..',,,, ,"'i
'cxt c"',
'""'' 'rr'rorur ri'lrcncJir
reluat aces( rnodel pentru a analiza proccsul lcctu i: ,Efecrele $i x\.r.1 inrr'o -n.: \" _r'r Jr"/iu"PJ L n'rc '.
\'t'tr!L
,:l:i ;.1-; ;1 rsc- L n - i'unur'( Jc"jr"jr''
rispu surile, scrie el. nu sunt nici proprietlti aie texrului nici ale
dn
".;;";';-
sl(rL!c c\ncr ntnLctlil,n/'P
o_10)
citilorului; textul reprczintA un efect polential care e realiT-at in
procesul lecluii" (Iser. 1978, p. Ix). Textul este. am puteit
Ohie(tul lilerrr nu eslc nicr Ier'rrl ubiectiv rrici
cxpe'icnlrL
spune, un dispozitiv potential pe baza ceruia citirorul. priI
.,#'l;;: ;
.i ".n"*i Yiflurla I urr lel d( rroeram siL] J!
interactiuneii sa. construie$te un obiect coerent. un intrcg,
niflitulir faculil din bhncuri i'aurr li indelcrmrnarr' ln irrlr
iJ,,;:;r : ;.,;;,; ;;.;l,,,', n r e i i " r d' t"t r u i e)tr
t
Contolm lui Iser: r
in oricc tert'
.,,,,crtle de in,ler"'rninrre sunl numeroa\e cl ni$le
tirlii llcunr'
opcra litrari !rc doi polt, [...] ccl anjstic ti ccl csteric. polul arrisric de lecturi Brnhes considerl:i el ca
cstc texnrl autorului, id polul esreric csrc rcrlizarca inftpruiR dc ir," '-'atite
cilitor. Tirnnd conl dc acealr, pola.itritc, csre cl.r cii opcra insiti nu "t'", '"4,'t"
.iJ ri,"tr",*."u mai reatisti nu c "operabila"' deoarcce
e

porLe ll i.lenti.il nici cu lexrul trici cu concrelizarca ci trehui. sl sc "i.;


;".rnc.., O. p".i-;,.1 li'er lo'rr$i din accsl flfl un itrgurncrl
c'il desp-c
silueze undevainte ccle dou{ ila Lrehuie incv:rab,ls6 riblun camctcr
virrual. dcoarcc€ ea nu sc poate rcduce nici la realirite! Lcxrului nici la
i,.r"iti',,",rai,."-,r'i 1r nrr in levorrer lc'rurii'
t11
116
Iser, el va spune cA, dacA opera estc stabilA, daci de senlimenrul sonstruclic lcxtualA. pelaeputa ca o constrengerc dc cartre
ci are o s(ructuri obiectivA, concretizirile sale posibile nu sunr. cititorul rcal: cl corcspuode rolului atdbuit cit;toruhi rcal de
cu toate acestea, mai pulin numeroase, ba chiar nenumimtc. lillre iDslnrcliunile texlului. Conform lui lscr. cililorul inlrlicit
1 La Iser, notiunea principala care decnrge din acestc premisc
in(rupcui tone predispoziliilc ncccsarc pcnLru ca op*n lird 'ii si si
este cea de cititor i,npli.il. dupa modetul firlaruLui it plicit.c.drc
fusese introdus de criticul american Wayne Booth in 7r1
exscirc etctul grudispozilii carc sunt lunrizate. nu d( u ,crLirire
cmpiri.I cxtcnoarir. .i de tertul insu$i. li consecirlil. rllda.inrle
rhetori( ol Firtio,t { l06l t. Luand la rcer vreme pozilie conlri, cililuulLl mplicn nr .rlnalc de conccfl sunt ferm iDlnrtrrurc in
Neu, Crilicirn-ului iD cadrul polemicii despre intentia autorului stu.rtr! rcxrulori el cnc o coDsmc!ic si nu c Dicidecum jdcnriicxhil
(evident legati de rcfleclia asupra cititotrlui), Booth suslinea ci .u !rcun.iritor rcal(1sc1. 197E.p 34).
un autor nu se retrage niciodati cu totul din opem sa, ci ca eI
lasi intotdeauna in ea un substitut care o controleazA in absenta Iser dcscrie un univers lilerar dcslul de consiringator,
sa: autorul implicit. F-ra. a,ant la lerl,?. un mod de a refuza semdnAnd cu un joc dc roluri proSramal. Tcxtul ii cere
viitorul cli$eu al mortii autorului. Sugcrand deja cA autorul cititorului si se supuni inslluc(iunilor sal(j:

implicit avea un corespondeDt in texl, Ilooth preciza ci autorul


Cofccprul cililorului iDrPlicir esle l lo strlcturi tcxlunll ce
Frei'ilurcazl prezenlr unui re.eplo, iira siI_l del'ineascl n.ipl acest
igi,,construie$1e cititorul. in acelagi fel in care ?;i conslruieste un
al doilea eu. $i [ce] lectura cea mai retl$ita esre cea in cnre eurile conccpr presrruclurcvil rolul de asum pcntN ficcarc rcccptor, rar
construile, autor Si cititor, se por acorda" (Booth, p. 138). Ar r.crsrx ,ad,ne adcrlrll .hiu .lutrci .ind lcxtele Pai si_fi iSnoe
exista aslfel, in orice (ext, amcntrjat de cdne rutor;i rcccpronrlporcnlinl sn( sa'l er.ludiir oDd activ. AsL,el. conccflulde
cirnor irnplicn descnnrcrz. o rclca dc nrucluri inlitand ln un rlsPuns.
complemenlar autorului implicit, un loc pregAtit pent,u cititor. carc eoDstiirgc crliro!I sll_iiinsuieisci Lcx$l (irid., P 34)
ir care acesta e liber si intle sau nu. De exemplu, la lnceputul
ltt Pire Coriot: Citilorul implicil ii propune un model cili(orului real,
defincstc un nuncl de \cd-erc ce i pcrlnrle cililorulur rcrl sA
Asllal vcli fue. voi ccr cc tineti a...sl. c.rre inrr-o nrinl alhr, voi
ci'! !, jntundali irxFun toroliu noalc ricAndu-var Po.rc lsta Dri ra coagule^ sersul le\lLrlui. lndfttmal dc cilitorul implicil rolul
L
a'nuz!. Dupd ce vcli Jl clfi ne$iutele neitriciri ale lui Pdrc corior, vcli cilitorului real estc simull n activ $i Pasiv. Astfel citilolul este
.inu ou apetit dand vina pentru inscnsibilirarca voanrl pc autor, perceput in acela$i limp cu structuE texluald (citilorul implicit)
raxandu-l dc exagerirc. :rcuzandul de poczic. Ah ! aurti ci n eas6
$i ca act slructurat (lectura reali).
dr.ml nu e nici o ficltunc. ni.i un ron n. A/l ir rrx". cstc arit de
adcviral incal fie.arc poate s,-i Bcuno.sa.lemenrclc in snr insusi.
Fondal pe cilitorul inrplicit, actul de lccluri consla in a
in chiar inima sa concretiza vcdcrile schenrirtice ale lexlului, adicd, in limbaj
obisnuit. in a-Si imagina personajelc !i elenimentele. a umple
Aici. aulorul implicit se adreseazA cititorului implicil (sau lacunele n0ruliunilor ti rlle descrierilor. I constlui o coereDla
naratorul naratarului), aqteme bazele acordului lor. pune pornind dc la elemenlc dispersate 9i incomplete. Lectura se
conditiile intrerii cititorului rcal in cane. Citirorul implicit este o prezintii ca o rezolvare dc cnigme (conform cu ceca cc Barthes

I
178 119

rr[

lll
numea .codul hermeneuric'., sau cu modelul cinegetic
evocat in uccasta frumoasi dcscricrc lasA toiusi nelanluiti o chesliune
Iegatura cu t,,i,re.rrr ul). Mobilizind memoria, ea procedeaza
Ir spinoasli cum se inralnesc. cum se infrunli praclic cititorul
o arhivare de indici. in orice moment. se prcsupune ca ea dar
seama de toalc informaljile furnizalc de rexl pind la pnnctul
implicit (conceplual. fenon)enologic) ti cititolii cnrpirici $i
unde x.riUns. Acedsl;.arcin.i e protrama(a Je re\r. insil tc\lul
islorici? Ace$lin din urmil se supun oarc obligaroriu
instNctiunilor textului? Irr dtLci nu se supun, cunr pot ll
$r .uLJtnrner/i in mod neccsrr.. deorrece o I,rtriti conlin(^
dcscrisc tmnsgtesiunilc lo/l L orizont planeazi o interogalie de
inlotdeluDa falii ireduct;bile. dileme insotubiie,
Si iu poatc ii tljmut: Iectura rcala poatc oarc si constituie Lrn obiccl tcoletic?
vo$a dc realism inlegral. ir orice lext exisra obsiacole'de carc
concrc(izarca se impiedica inevirabil
$i definiriv.
Penlru a descrie cititorul, Iser a recurs nu Ia metafora
vanAtorului sau a detedivului ci Ia cea a cAlitorului.
Leslura .r
asleptarc ri modificrre a rtlcplirii prin rnr;lninle n(prevA/ul(
Sub aparenta liber.rlismuluicel mai toleran!. cithorul implicil
fiicurc pe drUm. .cJmana cu o c;lirorie d.-ir lUngul le\rului.
nu arc cu adevarat ahi alcgcrc decat sa se supuni instructiunilor
Cilitorol, spune Iser. are un punct clc vedere mobil. rAticiror.
3.ufru rc\rului lerrul iDreg nu c ni.iodrra rrutullui implicit, deoorcce el este alter ega- sru avatlrul
l,re/cnr in Jc.l.r)i accslLria din urmi. CAt dcspre cilitorul real. el esle pus fu fata
timp in atenlia sa: ca un chleto,.intr-o masinA. cililorul nU
percefc iD ficLare momenl dcciit un a\pect rl tc\lului, jn\d unei alcgeri aride: fic joaci rolul prescris perrtN el de catl€
combi[a tol ce a vazut grulic rncmorici sale. citilorul implicit. lie refu/:1 instructiunile cilirorului implicil. ti
>i srrbilctle o deci inchidc carlca. Dcsigur. opera e deschisd (in orice caz ea se
schemA de cocrenla I carei natura,i fiabilitite deninJ
de g;rdul dcschide trcpur lecturii). insit do:lr penlru ca cirilolul sa asculte
sAu de rlcnlie. lns, el nu xrc n;crodata o,,riune tJrl;.,
de ca. Istoria teoriilor leclurii in ultimele decenii a fosr cea a
itinerariului. Astfel, ca $i lt Ingarden, lectura procedeazi in
uDci libcrlAti crcscende acordate cititorului fali dc text. Pentru
acela$i lirnp.spre inainte, culegalrd noi indicii,
$i sprc inapoi, monrcnt. el poate donr s,r sc supunii sau si renurlc.
reinlcrprcLind roate i diciile rrhivate pen?i ta punciul
unae a Cu toalc uceslca. dactr cililolul real nu s-a elibelnt inci prea
aJul^rs
nlult de cititorul inrplicit. cl se bucura totu$i. la Iscr. de un grad
In fine. Iscr insist, asupra a ccea ce numeglc /.,/r?,-/o,.i,r1.
supcrior de libe(ale ii rapon cu cititorul traditioDal. pur Si
anume ansamblul normclor sociale, istorice. culturalc
ad{se de simplu pentru ci textelc cu carc are de a face. Si ele tot mai
cititor ca bagai necesar lecturii sale. Textul Ia randul lui face
$i nroJ('rne. sulll drn Le in cc mai indelerminatc in consccinri.
el apel la un repertorio, pune cl insugi in joc un ansamblu d;
normc. Pentru ca lectura sa aibii loc, un minim cle intersectare
citi(orul arc tot mai muh dc dat de la sine pentru a complera
intre repcfloriul cititorului retl )i renefloriut tc,tIlUi, rJich lexlul. Regisim un fenomen deja semnalat in legiturA cu
r lilcrariutca. idenlificrtd cu dcfamiliarizarca, $i dcliniie ca o
crlrrorulUi irnplicit csre indi.Frnsrbll. Con\cntiile car.c consrirrrrc
univsrsrlia de cin€ lbrlruli$tii ruqi. pe baza esteticii futuriste
repertoriul sunt rcorganizate de text, care defamil iarizeazA
$i dcoscbitc cu care sc aflir! in consonantA. Pentru a d.l seama de
reformeaza presupoziliile ci(itorului despre realilale.
Toatd lcxtcle moderne. iD c.rre rolul cilitorului implicit cslc mai puln

180
I8t
,l.rJli.rrJ..r. rnrrnr,. r.n-Ji r.r,i",. J r..br,.r
r^.''1",. J l.r', ii. n.., J..hi.. .,.,,] fie elaborati {) destruclur!t? ,\titr
i|.1 s:r ll)iLi .slLl
i:l', lrr nrodcl uni\(r\.rl
c||lJt; a fost deindalrl p:$:l,:T;,j'i::":'ff; r coerentci duDri ,IodclUl r,rrillrrtui
\.e-.,1 rn,,,. ...,.. i.(..rc.rb,t ,.r....r..r ..
J, -,:rr,,.,.p. fr u ,..r ,.. .r f .,, I. Iscr crrinde in fine notiunea dc defarniliarizare.
p11)\r,rili ilill
J. r ac .. a..r. ,.,1,
^t..:r
J.uprr ritc.,t.ri, .r p re .,t r.^r. n|r...
lr../ ,.,,.I,',,. t., i'llll:,,- ! . " o.i,,.\i ,,J'ic( p.
rrr rrrr rrrr ,r. r
j .ill: ., "' .:,,ll,. r..L.Je'. .11";ili 'l ''':':I r'ri Ji r'"'tr J,. o''| n, ,,, r,',
jl li: ," drJt,.ri.., iIJ. . ri J. . :Ir(..-,r.r.r ...i., p.,,. llr,IIlJ trt.r.,..:. ,,.,,
...r dinJI .. t,r r,,.nJrr.,. ,n.o.,,, ,l,.. ,,1,r,
..r)|rbn,. c:t J!rrl.r , er:rlJ D!Dd.r. slructurij ,[1ij ]... r,e r.. t.r:.:, ,,,r.. r l .,n . | ....ric.
tcrlrrlui ,
interprctarli ciritoruiLri. ;::;:,,],;,#" i c"r ',, t, JJ,r. in prr,. 1.c,, i.irt , ir,,,.rr
I

.n ',.,:re,.. , ';,, ,..;. , ;1.1,, l.i',1 - .l \tr5 rr. I t. Tr ..,rr[::,,,Lc J.t; r/er." .. j!..:,r1,
' ".
.t,,.,, r,h.-.';..j..n..r.. ,,..'':. . . . .; r...., ..,r frJc..i.c J. ..L., d (.r.
.i: . .t. .! .,.,
lr 1,,1J r .rr.- JiI r|r, Jc .I ci,ir"i:.t..L ..r ,^.,,
:,,1,.9, n.;.,r ,...u, .,.,...., \,rr,\1 .n. :- .,. ,rl I rr
.. .irr-t_nr.i-,
'r,. (...nlj'. lr .rr,,.:r . , ,,n..,Irhlrr rrrri. .rr.,.r i, .,
I

r,o.r.r,:rur. t.t,.ri..nl., r,,,ruIr. . ,t. ,,uri r.. . t.. i. i. , tr Ir r..rr.


rr..,r. , .r .. .l ,-1" fclli r ..ri..J,.
"',., ,. i : , "'tt : r'''", ,\L, f,' ,,, ,,, , ,, . ,. :, i ",,. ru. 1i..r.., ,n,rr..u.,. .rn..o.r ,i dir.r.orr.,r
i.,,,nr nJ.,bir .: r:,r ..ri d.^, . rrrr u..r
,r't ,,J.\.rfr.,.r, Jrurn-n., ,.tirr ::
lrrll"lr :l| [lrt- ,ri. . -,. din n.r,r , , t., i. r,,r ., Jirr c,.. .,
ritlcJ
..o,.t ff...",..,c,, ,.. ,r
.rn rnrire I be ,t .ur(nr. .

i,rr'r t,,r,t^r ,,...,,,,., . ., .,'l':, '::. .' ttl]'..


rr \_,,,
' )]' ,. i,
Obieclja co.r nrat sevcr:i co I lbst torn tata imporriva accsr.j
.rr .l1 .J,r. r t.:r I ,,.,llc. e. r .J ",:.,,"i- ,,.,.,r ...,i . r.nr >,.. ,.r di.ir..ur..rzr
,'r.r',,\.1..., ,,,,,,
-..-t ,l-,i Xl\ :, , I r . ru., , 1.,11..
, "l*,-.,,''.]]i '
:, . ,

],1...
l,"l.l
rr..Jrt, Ltr rn.. lL.J I. i"t
rrin re,..r rtr,. JL.
rr| r. t,,J.rr.r ..,.\\(DtJr .d:l
rn)fr.. ,,i . .,c ..t ir,t.r rrrr.,...r,. ..n...rr rr.. .. tcr.e, rrr r.etr-
,':t .on,: ,,,l, ,c - rl,.i11,.', .|,.,,.,,r .r,,i ,i
,,r".",.,, . .
.
, , , l.',i,,,,| r,tIr. li
trr'r ,
,
t;.jIJ J...l. . .r...u,.,t r.Jr . .\ rr J
. ;

rntorrnd sa lirmizeze. cu ujutorul . i , , , I , , , , , ,


nrcDo|ir.:i
c leccsar pentrr I t|inslonnil o schcnti :j,,f" f;,",r".."",,... ,'l',,,,,,, ,1. .,ri.i |r..r. .r.n.i",t,;,,- l.J.u,.lr
.rn,rt ; .nrir z.t.
". 'i,"
r'' rrl
,,,r: -.',.
S. ,n,.,..? r.r...,. r.tr,Jrrr, c
;-, ', , :,l,ll': ..il;i] ,
r)iageJirre. ('a orrclrc caLrtrrc a ciii;
\curirl d rrlr.rrl .,.r ,.{oJ,t. ,,
dc rnijloc cir nu c lotusr
. . J J. ,."a..,,,., . ,n...,., .,o ,"'
Ir0 I-,:, ,..,J,.., Lr .u,rt,r. ..,r i;r.,,ijc ," ti'l,IJrJ
l. , ,. Irr^ilJnr,rj,.,j,.urr,r,
,c
ii.,,l: l-.i,er.lto,,.j .1,,..,r .r,ft.\iJ.
iril\.LJU indcter.minare are rexlutui. inrrc toourile priire pc
t.
u.,.cr.,.,.,l tn.,.c . llllf.l:.\
iil"r'." 'r'n .rr',,,,,' ,, .n,,,,ir ,. i,,,,|i carc autotul lc a detcnnin.rr. AslIel. aulLn.Lrl ,.rir,ar. .,f;.r;r. i,,
rr. Lr'r . n..r: ,,, ro..i.,n. i l..n I ,; :.f_; ;, ciuda rparcnlel.). stlpiDnl
.locului: cl conlrnuri si dclerlninc
'or..rir \rr \,.r,r J.,f,.,r, .,, ,.,i.', .:,:'."
,].. . c.er ce..c dcrerninrl 5i ccea ce nu e. Aceasti
eslcrica I
reccpl:jrii. crre sc prczcDtl cx un pas
in.rirxc at reoriei tircrarc_
t82
lE-l
s ar puteasi nu fi consrituit il1 definitiv decat o tentativa de ir t )titrntul dc asttpt.tt't (/tLtnontLi)
salva autorul slrb un ambalaj rcnovat. Cdricui bitanic Franl
Kelmode nu se lisa in$elat $i afirma cd odati cu cstclicx
rcceptdlii a lui Iser teolia lilerara ajunscse in sfartit din urnr,r
Irstctica rcceplarii .1rc un prim versrnt, lcgrr dc
lclonrenologie. inieresrt de cititorul individ al. Si rc!r.zcnllr dc
bunul simt (lirc,-dry tl@ory has noy) caugtlt tLp wittl cotlu !)
ls.r. irsi ti un rl dojlea lersant, Lrnde accentul e pus n i nrrll
serzse, Kermode. p. i28). Toxte lumee Stie, reamirrea Kelmodr,
ca cititorii cornpetcnti citesc aceleati rexte in mod diferit de lli Ir'dinrcnsiuner colectivi r lecturii. FoDdatorui ii purlitotul sriLr
cititori mai aprofundat, mai sistematic $i acest fapt e de aiuns
rl( cuvlint cel nrai emineni x lost Hans Robcrt Jauss. cirrc
irlcntion.r sa rcno!czc, gralie srudiului lecturii. istorirL lirer.ri
pPn,ru a doredi c; un te\l 1u e cu torul determin-t. De ilrtl
llx!litiorir]4. condamnaLii pentm glila sa excesiv,r. daci nU
profesorii le dau note mai bune studenlilol carc se inclepitteazii
rxclusivi. perrr-u ruto|i. ii $oc aici doar fantoma. deoarcue ox
cel mai mult, firi ca lotu$i si rasulmhceasca nici sn dea i \.r t .1,,11,. Ir !.,p'ru t,. J .l r. er.,r,r r ): i.r. p ri\i I
absurd, de lectura ,,normali" a unui lext, cea care ficea par.te ditr
rlinge de rsenrene.r indeapro.Lpe !i chcsliunca \,alorii. a
repertoriu pina a$nci. in fond, estetica receptArii nu spune nllri
multe decat o observare empiric, atenti a lectu.ii, fi ar putea lr
constiluirii canonului deci c.Uitolul 7 ar ii putu! si o

Iel de bine si nu fie decat o fomul;zare a bunului simt, ceer cr Frizduiasca ,A.ccxsla ubicuitate e de allfel sen Lrl unei probienr.
in definitiv nici nu ar fi arar de r.nu. Sub pana Iui Kcrmodc. ii dupil cum \om veder, ise fot face aceleasi .eprosuri ca
lcorici lui lscr: de.t fi inrphciuitoare, lempemtar. de a vrer si
acesta era un complimenl, insi sunt complimenl.
comprorritato.r.e de cxrc te .i lip\i cu d|r]ga inina
rufrindi prea mLrllc. cu rczullalul ci. printr un ocol. ell
rclcgilirncazl lechilc noastrc sLudii lirii sii le schimbe frea nN]t,
Partizanii unei mai na.i liberlili a citirorului i-au rcpro$al
impohiva a ceea ce pretinder.
a$adar esteticii receptarii ce reconfirma pe ascuns autorul cr
Pentru mlrmcnl. si lcLiienr doar ci Jauss numetle oti?ant lt
normA. sau ca inslanti ce define$te locurile iocului in text. si
dr/?/rrfl,? ccca cd lser D$11ct ftptt'totiu: ansannnul conlenliilor
prin aceasta ci sacrifici teoia pe allarul opiniei curenle. l)c
acest tercD. Iser a fost atacat in special de Stanley Fish. carr
clre.onstiruie corrpclcnra unui citltor GaLr a uflci clase de
regrela ce pluralitatea de sens pe carc i-o rccunostea textului nu
citilori) la un monrent dat. sisLenrul de norme ce define$re o
gcnerrtie isiorlcA.
este infinita, sau ci opera nu este cu adevirat deschisa. ci doar
intredeschisd. Pozilia moderatd a lui Iser, ftr.i indoiali conforma
cu bunul sim1, carc rccunoa$te ci lecturile pot fi diverse (cunr
poti nega evidenta?), insa carc identifica ni$te constringeri ir CtnlL & t otu| dc l&tIrLi
text, nu are desigur radicalitatea tezei lui Umberto Eco, pcnlu
care oice opeld de a{a e deschisa unui evanlai nelimitat dc Irrintre cele $apie elemente pe care le'rm retinut pen1flr a
lecturi posibile, sau a lui Michel Charles, penrru care operr descrie in mod tcorctic Iiientura, pcntfu a dcfini rcleaua de
prosupozitii pe crLre le lacern unii fi altii despre aceastr de
actualE nu arc mai multi greutate decir infinitatea de ope|c
vi[uale pe care le sugereazA Iectura sa. indat,r ce vorbim de un lexi. nu flgureazi genul Tolu$i. tcoia
gerLrrilor cslc o rrnnlli bine dczvollati a sludii]or literaie, unl

r84
185
dio cele mai demne de incredere de altfel. Genul se oferr'r crL oDcrolor, sub prelextul ci dcclara: .,Ca orice lucrtr irl ircc.tsl
principiul cel mai evident de Beneralizare, inlre opeti.L, lunrc. ele nu se nasc decit pentru a muri (l-,runctiarc. 1u79.
iDdividuale $i universaliile lircraturii, iar poerlcr, Iui Arislolrt I, 454). Ace.rsta cra o doar imaginc vie. In calilatc dc cfitic, cl
este sch(area unei teorii a genurilor. Asrfel cA absenta sa di lr(. (dopt, intr udevir inlotdeauna punctul de \redere al lectuii. irr
capitolele accste cati ar putut fi dcconcertanE. Insa genul nr s( gcnul are in analiTt'le s.rle un rol de mcdiator inlre (Dcrar $i
numara pdntre intrebtrrilc fundamentale, inevitabile. imedirtc ptlblic - priltre care autorul -, cl orizont de a$teptare. l,utrl in
,,Cine vorbe$le? Despre ce? Cui?" -, pe muchie intre reoril ions invers. gcnul esle o zo tul dezechilibrului. al decal iulri
literari $i bunul siml, ori, daci se numrd printrc ele, cst. p(x.lus de orice mare opera noua: .,Atil prin ea insasi cit 9i prin
subo,donatd unei ake intrebari fundamentale. Astlel. exisrn (l cocr ce o inconioari. o operA literari se explicA prin cclc cc ail
putin doud locuri in carc ar purea fi vorba de gen in aceLrslrl lrecedat-o $i i-au urrrat', dcclara Brunelidre in ar(icolul siu
carte: in capitolul urmStor, in legaturd cu stihll, deoarcc. ,.Critici'. dir M.',?rI E x iclolr".lid (Bruneliare. t892, P.418B).
originea istorice a noliunii de stil este cea de len s dircruli llruneliare opunca astfel evolulia geneici in calitate de istorie a
schite rudimenhra a unei clasificari generjce la baza triparrilici rcceptdrii reloici, (explicarea operei prin ea ins,ti) $i istoriei
clasice de stiluri (simplu, rnediu. inalO -, insd mai ales in litcrare (cxplicarca prin contexo. Aslfel restabilit. genul estc
legature cu cititorul, chiar aici, ca model de receptare. o illconre-r!bil .J crteg\,rie bAilima il reccplrrii.
componenli a repefloriului sau a orizontu]ui de alteptare. (loncrctizareA pe carc o ilrliptuieste orice lecturA este aladar
Genul. ca taxinomie. ii permile profesionistului si clascT. inscp,trabild dc constrengerile generice, in sensul in carc
opercle, ins6 pe inenla sa teoreticd nu esle aceasta: ea estt conventiile istorice proprii Senului de care citilorul presupune ci
aceea de a funcliona ca o schemi de receptare, o competenlii nr apartine texorl ii pcrmit sA selecliolleze $i sii limiteze, dintrc
citirorului. confirmati ;i/sau contestata de orice nou rext intr-(n rcsurselc oferite de tcxt. cele pe carc le va actuatiza leclurir sa
Proces dinamic. Constatarea aces[ei afiniEti inlre gen $i Genul. in calitate dc cod litenr. ansambl de norme- dc reguli
receptare ne inviti sA corect5m viziunea convenlionalA pe clrc o
ale jocului. info neazl cililorul desprc modul irl carc va tfebui
avem asupra gcnului. in calitate de structura a c6rei realizare ar
s5 rhordc/e t(rlul. )i ii asigurA J.tlel inrelegcr.'a. in ace"t sens.
fi textul, in calitate de limba subiacenta lexlufui considerat cr modelul oricArei teorii a genurilor ramane ripartilia clasicd a
vorbire. intr-adevdr, pentru teoriile care adoptA punctul de stilurilor. Ing,rrdcD disliDgea $i el trei moduri - sublim. tragic $i
vedere al ciiitorului, tcxtul insugi cste cel care e perceput ca o
grolcsc -. clre coDstituiau in opinia sa repenoriul ftrndameDlal
limb, ro pd irurh. un progrJm). in opotilie cu concreliTJrer 5,r
'in lecturd, vizute ca o vorbire. al lccturii. Frye. h rindul siu, recuno$tea in,?rrdncs. satira ti
Chiar atunci cend un teoretician
rl gcnurilor. de exemplu Bruneliere. caruia is-a rcpro5lr povcste cele trei genuri elenrentare- dupi rePrezentarea lum;i
vehement acest lucru, prezinti rapo[ul dinlre gen fictionalc ca mai bunr, mai rca decat lumea rcald, sau cgali cu
$i operd pc
itceasta. Acesle doua triade sunt e$afodate Pe polaitalea diDlre
modelul cuplului specie - individ, analizele s,lle arati cA cl
tragcdie $i comedie, care. inctr de la Arislotel, constituie fornu
adoptA de fapt punctul de vedere al receptirii, istorice in cazul
de faF. S-a prc(irts cA el credea in subzistenta genrrilor in afam elenrcntard iL oricarrei distinclii genelice, ca o anticipalc fdcuti

186 187
de cilitor $i reglindu-i acesruia implicarea in rexr_ Astfel eslcti(l
Irorilii rezonibil.l penlrrr r rjungc lI o tuzrlr. rrr I
receptarii se dovedelte incA odati prea convenlionrli in of,iIil ,.nclirl.ific.rbilj . dtoJrccc dc rresusliarrl. l)r "c. ' ' ,,",..
detnctorilor sau cei mai radicali. nefiind alrceva decar ultil)ul rcrllrmertele criri'ului rrner'icrn SIrnlc) I-rsn turrr .clr ."rt
avatar al unei foane vechi refleclii asupra genurilor literare. llustreaze ccl mai birc aceasE radicalizaflr aulodistrucli,v_-'ll(.
fi.h ir(cnJse. l\e urrnclc lui B"orh p,,"',.,i.r ,,
lcur.lci Iircrrre.
tc:\rul (u obi(.1 (\,rurn. sPrliJl )r tormll. cinJ J. l.rfl ,.1'",r
Lect to in deplirki libertotc cri\la decir ir lun(lrc de o crpcrrenl:i lemporrlx. Lr lcl ra ,'t',
$i Juu... Fr.l_ a dcnuntit JlJdrr IIttziJ ob:ecti!ilil i ,\'r
Cititorul implicit al lui Iser ar fi un comprom;s intre bunul Iulonom,ei I(\tL]lui. insa. li.jndu_)i .urrnd in urmi (ol!.' il
simt $i teoria literari. iar lexrele sale idcale s-ar situa ele insclc distrugind p:rrrpelelL'cu carc lceslr rl inconiurru pr (rlrlor ''rl
Ia jumitatea drumuiui intre rcalism Si avAngarda. Contesriind rn.-rreai.le nc ccre Ir pre\aruser,. J Jiun .i rc\endr(( p. h.',1
dominalia citilorului implicit ca altcr ego rl aurorului implicil. )i lccturd drcnllrl J u:ub;ecLi!ilrt( ti l.r o contin!.nla lolJ)(. L,rrr
in consccinli ca o creaturi a aurorului. eliberand lor mai n lt dcplr\.rr nsttEl Ioilrii \emnrlicrlia dc paflea cilrlonrlui. \:'r,
cititorul real de consraDgcrile iegate dc inscrierer sa in lexr. rcdefinir l:rcrurrrJ nll c:l pe un obie.l. fic el si virlu.rl. c: \i, ,
teodile leclurii s-au radicalizai ulterior urmand doui erlpr ..cce.r ce s.: rnlirnn'a cinJ c:lim . Punin{t Jcccnlrrl n,.
succesive gi contradicrorii. intr-adevar, dupi ce i-au acorj.rr remporalirirler in1,:1.'gerir. noua di5(ipl;ni lilerara Pe ( D\
libertate totali cilitotului. ele i-flu luaGo djn nou, ca $i cuDr incened.i o londerc. sub nurn.lc de..stili.ticA ilfecli\4 ..e ,"r''
aceasli libeftate ar fi fost o ultimi iluzie idealistA Si umanisti la o..Jnclr/ri:r ri\punsrlu: protr(sit 3l crlrlorulur h curintele
care trebuia sa rcnunle. Mai indi. semnificatia literara a fosl se succed in limp' l Fr\h. n. :7 r ""r''
integral localjzate in experieDta cilirorului, li rot nrli putin. sau 'l ot"fi. curind \-r pjrrrt c; icPx\ri Jlrludrnc f.rcc f'rer h!
,
chillr deloc, de p rlea textului. Apoi, chiar aceasta dihotontjc conicsii vcchi,rlur irtenlion:,li'm. Inlt.renlJ J\uprr leiturri'"'
dirtre text li cititor a fost contestat,, iar cei doi lermeni ai sai x e\f\crirnl:l lirerrra tunJrmljnlxld noilc inlr_rde!ar \a (q
fost amalgamali in noliunea cupiDzitoare de ,.comunitrle concenulS in dorra scn.ur.. crr+ irrrnliri amirl.loui rrn r, zi('it
interpretalivA". desermind sistemele ti institutiile de autorilate \inovc. Lle rnr"nliollul:sm. fic rceJsli I.(ttlri c \J/rr'3 -l
care genercazi in acelasi timp li texrele $i citilorii_ pe scun rerullar al intcnliei rutorului cite i Programitl_o. caz tn,1{
cititorul a trecut iDaintea lexrului. pentru ca mai apoi citilor $i aulo rrle,r cilitorului dp\l|re 3rlificiJIi: e\re. cum tn \ij,-'t
text si piileasci in fala unei entitAli [Al.a dc care nu ar exista nici r(pr^>ul .rJrc5rl irdescJ lui I.cr Fie:rcrr.ra lcctrrr:i .,ic"cri",t'rl
tnul nici altrl. \ri din care aceftia emana in pamlel. A crede cA efccrul rle.livilalir Lirilorului. raz irr (rre rcestr rarmane inch'c
sunt difc ti, relativ autonomi unul dealtul. ar f inci prea nlulr rn iolip\isnnrl sar. \i DU rnccm Jecit.i inlocuirrr irrtcr,.'
peDku o teorie din ce in ce mri nega(iva. ,rurorulr,i (u inlenlir.r: r r.pro:rrl uncori lornrul.rt imf.nri\., "'l
La adversarii iluziei intcntionalc gi ai iluzjei refcrenliale. s-a L,(o )i a cclorlrl!i pillliz]ni ar lcxlrlui vinurl. irr invoLrtcr !;u'
observat icelaqi exces de zel care impune contesllrea oriciirci al tr'cile.r re[nen inrrc inrer)lir rul,'r'(llui ); inte"l'a cililorll'rl
rccr |'t?nttt.,rr rir. iIe c tctul lpJr,rrrlr. (Llfl 3m rniri rprr.

r88
I [!r

Il
hlclcgerea sau a istoriei lilcrare lradilionalc cu slilistica
l'ctivi
unui sofism care nu rezolva nicidecum aporia. Pcntru a elinrilir oanrcnilor
acest rest de intentionalism ascuns intr-o apologie a cilitol\lui. ir lrc .,i.""ottut salvgardarea comunitalii idcale a de

lhor'c. Ea perpelueazn xsadar o concep{ic romrntici


sau
eviia sa cadi in ceea ce Nsv Crilicr numeau ,,iluzia at'ectivi ii
,,iluzia referentiala", Fish, dupi ce 1l inlocuit autoritntcl victorilni a literaturii, emi6nd ipoieza unui lector compctent
plrc irr Sti sA rccunoascA strategiile tcxlulni'
autorului ti cea a textului cu autoritatea cititorului. a consklc(rl
neccsar sa Ie reducd pe toate rrei la autoritatea.,comuniralil(, DuD; Fi\h. dov.rLld cumnliLitAlii nclectrno:ctr(e Llinlrc l(oriil(
inte,pretalive". Cariea sa din 1980. Is There a Tcxt in'llti\ rrrolarii .ce nai soli'licirle ri \echc hcrnrencutrcJ lilull'tiLi
C/.r.!r?, culegerc de articole din deceriul preccdcnt. avanscir/ar tinc.ie Lrn,,r, cr Jrl^iculla'ili l.cltrrii corrrinui si nc pr(/crrlJl'
lprc icca\I6 po/ilic drd5rica ri ilu.r_er/; prin rnitcJrcJ .., c.,si cumar,reoui .i lle r, rah ,ar. $i nu d^rr 'V''/ir'?,,/''' d''
nihilista marela $i dec5derea teo ei recep6)ii: dupA ce i-a drl ritric crritor. Or .:cc r. dilrcullili nu sunt flptc rulorrnmc
putere.cititorului contestaDd obiectivilalea textului. apoi x lrnrcrioare l.clurii >r irrd(NnJcnte dc cur' ci [enomene ce
declarat autonomia totala a cititorului si a sus$nut priDcipiul r,:ruliii din Jclele nor.lrt' Jc Iecluri ti Jin sr':ltcgiilc norslr'
unei stilistici afective. el a sfar$it priD a rccuza insi$i dualiulcl interoler.rtire. l-ish rcluTrr '5 recunoxsc.i locul comun conlorm
dintrc text ti cititor, !i deci posibilitatea interacliunii lor. Tezir caruia ipotezi: !i ob.cr\ali.r \e rfli irlr-un rJpo rnutufll dc
finalii - absolutl. indiscutabila - drarnatizeaza 9i mai mull prccedentr. complcmenlJr cu cel rl inlregulur $i PArlii carc
concluziilc hermeneuticii posi-heideggeriene izolindu-l pc co,,t,nur.i iusrifice. in opinrr sr. hcrmcneulicile moderne'
cititor in prejudecefile sale. Aici. aext $i cititor sunt prizonieri ai Deoarece cilitorul incepe intotdeauna printr'o intepretare
comunititii interpretative careia ii apa(in, dace nu cumva a-i ore:rl:rbilb. nu e\rsta le\l plec\islenl crrc ar futea sa i conlrolcze
numi prizonieri le atribuie inci prea muki identitate. :i.nun\ul te-i.tcle sunt leclulilc Dc (arc le facem cu ele: noi
Fish justifica eliminarea s;multani a autorului. lcxt lui $i s.ri.* po.*"|. pe crre Ie cilirn. Ast[el' tormrlismul )i leoria
rcceptaiir par si nu fi lacrrl nhcevil d('cal si menlini laa
de
cititorului in termenii urmatorii pozilivismul
literatur:r aceeaqi ititudine limorati ca $i $i
Intenti! ti intclcgcrca sunt cele doun bF rlc mcluirii rd intentionalismul, sub alte denumiri mai recomandabile' Ins'
convenlion.l, l]ecare presupunandu I (incluzlndut. dciini dul.
i
specificnndu 1) pe celalalt A cvidcnlia prcflul cnitonrlui lonnd sau ('rr.or! u'. r.nrLll"c irnr''lc rr sLruflur" rnren"ci
compctent inseamn, in acela$i Iimp a caracrerizr jmc.lia Ntoru ui ri ,' lL ' ... c ( r rrh rrlclLil 'rmulrr " (I(r nob mJ
vice vc6a, deo altainscmnr n spccifior conditiilc
ecc a facc una sau ;;,; ..,'. , ,n,r-rc J nrc' . - sc o
P-r ''rr
conremporane de enunlare, a idcntillca. dclcnildu-j nrcr)rlr\, :"1,"1-,, ,.-' tj. nro, u' :C. r.t.u''nrc'JLr'nlc-rii ro'm''ti
conrunitateacclorccimpafiitcsc acclca\l srinrcgii illlcrrrculivc (ir .. exDcrienta ciitorulti Nnl do 'diltrirc n$duti dc rclcrirc la (diterite
p. l6l). ,,'n"t" i" r",r"t" dcsnrc) rccllii rct irtcrPrcLAtv' accst acl csLe o
Fish subljnjazA pe buni dreptale ci .,cilitorul irlbrmat stu lnterprerarc r.r anr,/! (ibkl. P' 165)

competent" nu e niciodata. Ia cei mai multi dintre leorcLicienii


lecturii. decit uD alt nume, mai pu-tin jeDanr. mai acceplabil. al Formali;1ii pretind cd nrotivcle (Pr'lf ix) suDt accesibile
irrtcnlici autolului. inlocuirea autorului cu cilitorul. a inlcnlici cu indepcndent de, $i anlerior faF dc intcDretare' inse acesle

l9t
190
morive variaza in funclie dc procedu,ilc crre le .cot lr ivc.rlr lndoiali. din(l un lest de un]anism. Si in ciudil Iuluror
ele sunr consliluire de calru.lcrul tnremretrlir care lc oblrrr.r dcziluziilor teoreticc. urr sens a1 iDdi\ idu:rlitalri lcrrcl(n. nntor i $i
Orice icrdrhie in srru.lurc ce te.rga ruro;ul. tcxrul crLitorul c.1,. cltitori nu nrai rczisti. l)entru a rezolva intinomiile rparnlc din
)i
deci deconslrurtet. iar flueaste lreir.re Iulione.rz; illr L. cauz.r inlroduccrii citito|ulni in studiile lilerare. crr su{lcicnt si
simrrh.rneirate. lnrentic. forma Si re(cptrrc sunt rrci numc pentlr fic ab()gatar lilcmturr. Nici o dcfinilie a acesteia rr(]fiir)d dc llltl
xcelaii hrcru: ietA dc ce cle rrebuic sii t,e rb\orbil< rn irulo;ital..r po deplin sLrlisfhciiloare. de ce nu s-ar adopta rccJsta solLrric
super;oari a comunitati; de care depilrd: delinitivar?
s{mn,i(Jr hn..u,,rr..1 f'onrp'-rr, rc\rci{,r\c rr.b.c. 1.
c I
..urilo. l,hsi ,, ,mlcpenocnr,. (r r.,,mxn,r:intD, ,n,crp,erJr,ve rx,..
sunr rcsporsabitc in acclai rimp de rcrivtltllite ciriroriloi $i dc rertctc
pc carc a.cstc acriYililile pro c (ibirl.p 122).

Deslinul cunosctlt dc cililor in lcoia litcrari este excmplrr.


Acesle comunitag interpre(ative. in acela$i mod cn M 11 timp ignoral dc Iilologie. apoi dc Ni,n, Crrli.r.\rr.
repcnoriul lui lser sru orilontul de r:tentare al lur Jnuss, \unl tormalism $i str.lrcturrlisnl. linul la dis1ar15. coDsiderul
Jnsrmblurr de norme dc inlerpreL.rre. Iiterrre exlrJliterrre. p( inoponun in Dumelc ..i1uziei feclive . cirilorul- pin intoarcercl
$i
cafe. un grup le impan,Sclle: ni1,. conrenrii. un cod, . sa pe scenn lilcrrrillldluri dc autor $i dc text (inlrc autor $i lcxt.
ideologie, dtca vrem. insi spre deosebirc de repenoriu .au sa inrporr'iva tnuiLl $i alluia). a distrus dialogul rccstora, a
dc
ori,,olllul dc i$tcplcrc. Lomunjlrtca inlerprel.lti\e nu I mai lasi.l zediimicit rlternativa lor devcnita stcrilizanta. Promovarca
nrct o urml de auronomic cilitorului. sau rnai er.rcl lecturii. cililorului a deschis insi o lroblcmi insolubilA in cadrul logicii
nici
texttlui care rezulti din lecturA: odata cu iocul dintre norma binnrc Iavorile r litcratiloI: cca a Iibcnatii salc suprnvcghcale. a
fi
de.^.rlrj. .r losr abotira de :,cum orice subiecijvirare. aulorititii sirle relirtiyc tata dc r;vnlii si;. Dupe ce rtenlir
In comunitAlile inter?lerarive. Iormalis,nul estc a$adar foc.,lil.rra ne r('l ,r |e1ri. .,oIle'r.rc- :Irru oIriei ri :.
anihrhr. h fcl ca teoria receplarii c.r suprcnirliei au(rrului. luaren in considerrrc a lecturii a zguduit
nroiecr ntterruliv: nu mxi
e\islil Jileme intre p,i izanii rextului ri aparatorii cilitorului din tenrelii inchideretr si xulonomia lcxtului. La fel ca ii
dcoirece acesre doui noliuni nu mai sunl prrcep tc (r
Iiinct contestarea ..i[rziei intcntionalc" Si a ..iluziei relerentiale".
concurenre )i rel iv indencndenre Ii,r'l,r.. p. ta). Diilincliadinrr.. insistenla pc leclura. punand suh scnuul inuebirii noua iluzie
subiecr $i obiect, ul(im refugiu al idealisrnului, nu mai iextualar care. odatii cu progreselc forrDalismului. tindea si
e
considerJla |eni cnti. \au:r fosl irdeparr.rrA. deorrece inlocuirsce ..iluzia afactiv?i". a rvut virtuti critice incontestabilc
iexrul ri
crrrlorul se dizolva in si\teme di\cutsi!e. cirre nu renccrA ln sludiile lilerire. Numcroase ccrcet;ii o dovcdesc, inspirrle dc
realitatea, ci sunt responsabile de rerlitate, prinirc altele cca fenomenolo8ic rau de cstelica reccplalii. Si care lin cont de
a
textelor !i a ciritorilor. Cititorul este uD alt text, cum o sugerase lecllrA irlAluri do cclclalle elcmcnte literare. Odati intrnti in joc.
Brnhr:s h un moment dat. insa log;cr e.lc impins6 cu u_n e cil $i cunr campioDii cililoruhri ar tl vrut la rilndul 1or si-$i
J,r.
mii dcpanc. irr ceed ce numeam incl titrrttI..i. pasrriind. llri crcludir roti concurenlii. Aulorul !i lextul li in inirl cilitorul

192 l9.l
insu$i - s-au dovedit imposibil dc sustras exigenlelor
tcorelicienilor rccepdrii. O modaliute lira apel de a scipa dc
orice obieclie era aceea de a i descalilica din punct de vedert
teoretic. Distinctir int,r autor. tex! !i cititor a devenil
inconsislenti, la Eco sau Ia Barthes, pana ce Fish. in mod
magistral. i a recuzat pe toli dintr-o singuri loviturA. Deoarecr
primatul cilitorulLli puDe la fel de multe probleme ca. inainten
lui, cel al autorului sau cel al textului, $i il duce la pierzanie. Sc
pare cA teoria nu e capabili sa pistreze echilibnil dinhc
elementele lileraLurii. Ca $i cum incercara punerii in practici
nici nu s-ar mai impune. radicalizarea (eoretici are adesea aerul 5
cI o ia inainte pentru l evita dificukAlle. cflre - Fish ner)
aminteite - nu-ti datoreaza existe[la decar ,Comuniulii
inrerp|etarirc' crre le fuce sA rnara. lrrj d( cc teoria aminleltr Stilul
uneori de gnoza, de o $tiinli supremA dela$atA de orice obiecr
empiric.
hcA o dattr, intre cele doud teze polarc care au dc partea lor o
anume consistenti leoretica, dar care sunt evident excesive Si dc
rljsuslinut aulolitatca autorului sau a textului permit iDstituire
unui discurs obiectiv (pozitivist sau formal) dcspre literatur,, iar
autolitatea cititorului instituirca unui discurs subiectiv -- roatc
poziliile intcrmediare par tragite $i greu de apdrat. E lntotdetunl
mai ugor sa aryumentezi iD favoarea doctrinelor lipsite dc simtul
misurii dar. in cele din urmi. nu incetim sa revenim la opfiunea
lui Lanson qi Proust. Practic. triim ($i citim) intr o regiune
inlermedirri. Experienta ]ecturii, cu orice experienll umani.
este inevilabil o expericntd dubld, ambigui, sfatiaii: inrre a
inlelege $i a iubi, intre filologic Si alegorie, inr.e liberrarc ti
coDstrangerc, intfe rlenlie penlru celilalt si grijA de sine.
Adcvaratii teorelicicni ai literaturii urisc aceasrd siluare
mediane. Cum spunca Montaigne in ,.Apologia lui Rlimond
Sdbond': ,,E o nure indrizneah si tc pierzi tu insuti pentru a
piede pe altul".

194
Iingvisticii. Asrizi. inse. stilul ren.r$le din propria r cenusa ,t.,
)r Conccpl teoretic. Trebuie oarc si I curatim. siJ porilicim
semne dc revrgorarc.
pcnlllr a exlrlge din cl un concept? Sau sE nc rnullumim a
in zadal se decreteazd moartea autorului. se denulltl ilnzi,L dcscric utilizarea sa obi$Duiti. $i. in oice caz, inrposibil de
relerentirla. se tmL.a iluzia:rtectiv6 sau se asjmlleaza
abatcrt. Itr()scris?
stilistice unor djferenle semanticer autorut. ,eferinla, ]'crmenrl de stil eslc in escnli ambiguu in accepliunea sa
citiro rl,
stilul supravieluiesc in opinii Si ies din nou la Iunrina lturdcmii el dcnoti deopotiyd i liyidu.litatea - .,Stih] e onrul
zilci.
indati ce.vigilenla cenzorilor slabesle. alr cum se inlimpl, (I l0sugi ', spunca Buffon caracterul singular al unei opcle.
micmbii desple cnre se cre.dea cA nu fosl dclinili\
disrru.i.,t.,, lcccsitatea unci scrieri. gi in acelati timp o cl.lJ.i. o Scoali (ca
care revin in dcrurlilate. Srilul nu porrc fi elirninit prinrr-un/i.//
llmilie dc operc), un gcn (ca tamilie de tcxte situate istoric), o
De aceer rr fi mri bine se-i criurim definilia polrivira.
Far;.r I plrioadd (cum este cazul stilului Ludovic al XMea). o
reabililu a.!a cum crr. si tnrrm (u el (a.l supuncm
li cflllcii. punoplie de prccedee dc expresie, de mijloace dinlre care purcm
]or, da lrer e\emple remrrcJbile rlc,
,rnevrl]brie rcesrci rparerrr Ilc8e. Slilul timite i,r acelali timp la o ]rcc,!ildrc $i Ia o
reslturolii r stilului
mJnifeslat6 de fiecare dila cind
slrlul se ana in pcricol de a disp5rea din peicajul literir.
tn tuctrrcu Grddul zrro l]i Sc/ lnrlii , lq5J r. Rrlfarene
Banhe,, Nu ar fi. dc fapt. inutil si minrinl pc scu( isloria accstui
in a,.l/./.r/ ctvent. peDh'u il-i intclegc deslinul $i lirrgirea progresiv?i a
pfitrl ahdti& nilului tl960t Si Nelson Cooclman in Shrrnl
stiltlui tlO75\. aleruri de allii, evident. au reabititrl succc5i\ regislrului de urilizarc. plecand dc la o accepliune, la drcpl
unul .Ju rltul din aspectelc.tilului. pe rnAslrrii ce vorb,Dd, destul de specializati. llloch $i Wartburg noreazA:
llngvi$tii il
dcrnolau Si i>i propridu rAmasitele sale. istfcl
incjl sril"ul. dunri S,_r'/"(rom. rri/). 1548. in sensul dc ..mod dc exp.imare a Eandirii , de
cum se poate constata ulterior, nu a lbsr niciodala.
c! adevir;t. uslc sat n?iscut scnsurile modcmc. mai alcs cu rclcrire la anclc
in pericol de i dispdrea. Si prrcurgem. in.ii. mni liumoase, in secolul I XVlllcu imprumut din latinescul rri/!r, scl]s.
rnrii rcgisrrcl.,
0c uhllzare a xccstui cuv;nr dc ascmenca i ri,-/xr. de undc ti onograficrea sa in timceTi dupi
lrece\.ulJ,r'/,r (coloana) porrivir unei filsc apmpied I ,(est! in*ami
anume ,,i. folosit la scriere , sens imprurnurat c rc 1380. 1...1
Stilulface.fele fele Cuvantul lirsesc imprunNtat (1n li ncezl) cike 1280, cu ibDele ,i/2,,
.rr,l., in scnsul.juridh .le .,mod dc a prcccda', dc unde $i cci dc
r,i/nu line.de vocabutrrut speciutizat. De tapr. ct ..reserie l...l. rpoi acela de ..mod dc a luph in secolul rl Xv-lea si
-.. !l]rn.,
*r9l':i] IiterJrurii $i nici rndcrr dorncnirLtui timbri: scnsul de .,mod de I a.lio.!'lin leneral), inci uzull in secolul ul
l.Y.:.,_. .,Ce
slrl :Arc stil : se sp-une Si decpre unlucetord( leni(. Xvll-ler, ifi ustizi inhrbuintiL numai ln locufiuni prccun (/a,/z)
un credtor de modA, Noliuneu dc stil se intrilnegte
$i de.pre (hmset.la ti.. I ..) lNlistirlx" (rom. rrilirri.n),I872. cslc rezullat din
in numerorse nnprumufulrerine.uhis.man yllJllt (atestir de la l8m).
domenii.ale activikfii umane: istoia aftei
sociologi:r. arlropologir. spoflul uzeuza
$i crjtica de an6,
>i ebuzerza dc acest Aceste informatii sunt interesante: in franceztr. dar li in
cuvant. lrt, un handicap scrios. un defecl
crpital pcnlru un in spanioH, errilo. sensul juridic Si general
italiand, xtil?. ca $i

198
199
(anlropologic) de.,mod de a actiona" este
mai vechi, cl dind ir t Srihrl cstc o 6trLr,. virinrin slilistici. nr rceleasi prsini nr
franceza modemi $i ,,r4rd.(tr.rom. nitat). ..bicn. ttxl \t\.1.
E[[c Aristotel il idcntil'icar ctccrului si ornaDlentului. sc dclincflc
llr.rcm. bhrc ltrl. . tsril,?/1. Sensul mod(nt. \pccirliz:jt. li Il.r,
Ia domcniul verbal ti fidel limbii la(iDe este. in.sA. Pfirr abalcrca dc lir uzul curclll] .. inlocuirea unui culiDl P in(r un
mai recerl. rl 0ltul da lorbirii o frnrnit nrli cle\ltar". Existi. deci. pc dc o prn(
dati d din pc oada Rena$terii_ Au avur. aSadar. loc dr)ul
imprunruluri succcsive ate francezei din timba la(iDa. primut 0loculiune chrii. s{u conrllra. alu$ura tcrDrenilor proprii ii. pc dc
sens gencral de i.,bilr,.r_ iar cel de_al doilea intr-un
in tltii p.r1e. ebcutiunc clcgrnli. mizind pe abalerc $i subslitulic
la exprcsia ve6tlA. Mai apoi. istoria cuvalltului a
scn; rcsLrtlnr li care,.dA limbriulLri o nrarc,r slfi;ni. fiindcir irdcprirtarca
losr aceca ir ircze;te mirare. i.r nrirrcLr cslc un lucru plalcut .
rcdobendirij aplicabititalii sale dc ordin gcrrelal. Ial:i
clc ce, clupri Accslc ultirlrc doLral l(isiituri ale slilului. cea dc ornarnr 1i
cu rn ne r(r rI ctre JcJI Molin.r. a\pe.lLIe
notirrnir Ju stil, tiri .r coa de.r/rar./-.. sunt inscprI.lrbilcr slilul. ccl pulin incepind Llc lr
\(rhrl.i sJtr \orF\ctbJla..Unt a,l,/i tur e nUtneroilsc (Moli ,
p.230-238).
Aristolel. cslc inlolcs c u| o lament fornal dcfinil prin
llbatcrca dc la utilirrrcir neutri siu normald a linlbujului. Din
Stilul este o ,orr,.7. Valoarea asmiata in mod tladilionnl
notiLrnea de slil xslfcl r'rrlcleasar decurg citeva opozi!ii binare
5lilului esl( c(r Iornlilrr\ii ]i pr(\ r;priv;: ..stilul frunros..(.r.
binc cunoscuter cstc lorha dcsprc,.tbrtd Si tbr mai'. ,.conlinut \i
lrn rnodcl cc trebllie imil . un canon. Ci rtirc. slilul e\t(
cxpres;e . ..Dr.rtcric ti nn)d . Principi l de oreanizare al xrturoi
inseparabil de ojudccati de valoare.
rcestor opozitii cste. bi cinrclcs. dualismul fundanlental .rl
.Stil
l6tc t t o,-t,tt t. / Con(epli! ornirmenlale nrivjlo.rre t.l limbajului ti I gindirii. LcgiliInirltea noliunii lradilionale dc
srileslc vizibila in rcloric:i. conform opoziriei ,linric lucrrrri 1i
cr^ll)rc rria |i ri,r,,, sau dinrre prirncte duui pirli .rle rrron..ir
stil dcpinde dc .rccst dualism. Arionu stilrlui este dcci
urm.loarca: r.\irtti t ai lt ltc n&uide ( Vurc kela;i luLnt.
refcrilo.rre h id{i ti t? tio j dislto_:iriot
}i ce.r dc.a lrcir.
relefltourc lir lrrn\nu erc.l lor i cu\ inlc (, /.,.r,/r;,,.
moduri crre sc disting prin stil. Irtii de ce stilul, in sensul dc
Stilul (/,,\i\/ onramcnt $i abnlerc. Presupune rirrorrirnid. Raymond Queneau
rnscun)ni \,r rlte p(. un Iond cutnut). ctcct, dup:r
ctrnr u Du a incetat. irr plin sccol XX, si inleleugi prin stil o varialic pc
aminlcsc numcroasele metafore ce mizeazi pe contr;slul
diDt|c o anumita tcnlar in rlc sxlc ,i1. aceeasi anecdola
corn Si l ini. sru dirrre rrup 5i marlriaj. De.rici
plrncllzi Jsupr.r.ritului. cu rclerire h linguiiie. )i binui t.r c.ri este rcpelltar de 99 dc ori pc^lr(/(i1ii.fu
toatc lonulile posibile;i trecind
ip,rcrizic pi prin torlc rcgislrclc linrbii lrrnceze. Contestarca. discredilaren
minciunl.
stilului inscrmnn rcnunl!rcr ln dualilatea lirnbaj/gerdirc fi
Ali.srorcl. ii t:i.: \: tD, rpt, .tu, hti , . urrl(ir I . cJp. .e pirrBcrc:, f r.11(:l.ului rn.rrrli.'.rl :'r'orrimiei.
,l) Llrslrngc Jstlrl !,efuctul
de Jrgumenl ri e,\flici acea ciulurc r Stilul Lllt? ltl xc\ \a| |l lit). Confom vechii retorici. stilul,
elecrLrlui prin inrper[c.rrrrner morala J puhli(ului.
Conlbrrn uncr ca alegere inue nriilo cc dc cxprcsic, cra lcgal de Dotiunea dc
lr Urtrr (c rver sjl dcvini mai rpoi bine jnredaurnJtir. cl lrrcr!(
pani la u-$i manifesra dispretut fata de stil _., poelii, r?r/r sar dc .ru sc cuvinc . Dc pildi. in tratatul desprc stil tll
dcai iu lui Demetrius. s r iD R(kri lri Adstotcl: ,.Nu esle indeajuns
vur7i.$i uscrlc. pareau r-yi d:rrora sritutui gioriir
:lr"*r,i:.,"1
pe crrc-o dohinJeau"_
si sEpencAti malerir discLrrsului. lrehuie sd t; yorbc9li crm se
cuvine. aceasta Iiind o conditic c:r sat i dii o buna inhliiarc".

200
lol
Slilul desemneazA proprietrt discursului. adicd adaptarel rll lic luale drcpl cxpresie a unor individualil'r(i subiecti!c
Slilul
expresiei sile la scopurile accstuia. orilc o prop eiate a disculsului; el deline. deci obicclivilalea
Tratatele de retorica dis(ingeau in mod traditional nici mar 0[oi cod de expresie. DacA el se panicularizeazi inselmni
c'
mui muit
mult rici mai puin dccat rci tipu.i de slil: rrihs iariilir cslc mai mult sau mai pulin adaptat. ca se potrivette
(si,nplu), s/il .' r,r?r/io., ir (temperat) ti rrilu.! Srdvlr (inalt ii t[u n]ai pu[in cauzei ilr accst scns. sii]ul rimlnc legat de o scarA
sublim). Cicero, in Oraror. asocia aceste trei stiluri celor trci dc valori 9i dc o Prescdptie. Ciccro mai nola in acclali Ord"'-
mad $coli de elocinti: as;anism (caracterizat prin bogitie sau cll rcspeciivelc t;ei stiluri corespundcau unui nurrir de trei
(a dovedi)'
pompi), aticism (caEcterizal prin sigurtlnla gustului) ti genui hcopuri pe clre orarcrlrl $i le propuncr Prc'?re
rhodian (intermediar). in Evul Mediu. Diomede a idenrificnt .trlr(rdrc (a nrcenta) 9i ltu.re,? (a mi$ca)'
Srilul eiste rn snnpaa. Asocierea stilului 9i a individului
s-a
cele trei stiluri cu cele trei mari geouri, iar apoi. Donat, in
comenlariul sAu despre Vergiliu. le-a pus in legA[urd cu tcmelc ltlnilestat truptat. incepiind cu sccolul al XVI[_lea La Mothe
generice'
din Bucolice. din Geo,tiee Si din A,r.i././. rcspectiv cu poe/i.r l-e Vayer opune. dc piklr, slilut individual cutacterclor
pastorali, poezia didactica $i cpopeea. Aceasti tipologie a celor uooi bum"'""it 5i d Alcmbcrl incen 'a dcscri( slilul ca
trei tipuri de stil, dc atunci cunoscuta sub denumirea dc,'rtr i,trti\;.tu.Jirrrc,, rI|qulur LRr\ricr. p.220r. Din xccl momctrl'
yil8ilii. ,,(oata lui Vergiliu". a cunoscut o indelungatb nrnbrsuilirlcir ce in\^leslc lcrmenul de "'lil in ulilizrrea \a
stabilitate, de mai bine de o mic de ani. Ea corcspunde unei .onl;oorrn; reicrc irr moJ limpedc stirul are do'ri lJruri: ('le
ierarhii (familiar, mediu, nobil) ce inglobeazi fondul, expresia fi airr.trir' in .ulirrrcr ..r de iod Je crpresi' dJr cslc )r '/rhi?'Ilv'
irrucet oglinde$tc o singularilate. Plin de echivoc' acest cuvanl
compozifia. Montaigne a incalcat in mod deljbera! accastii -diversitatea
;nfinita de indivizi $i
ierilrhie. (criind in sti[rl .,comic tiprivrr" scrisori Si con\ersrlii.
J".".*ria toiodatir
clasificarea ohisnuit,t a spcciilor' ln concepda moderna'
alegandu-Si subiecle,,mediocre" 9i, uneori,,,sublime".
mosteniti dc la iurenrul romanlic. slilul este asocitll mai mult
Cele trei t;puri de stil mai sunt c rloscute $i sub numele dc ,,,i, r; .t..;r !,tr,tIri cl Je!errind obiectul unui 'ult cn in
ge,teru dicen.li: astfel. notiunea de stil esle la originea celei de
l,rzLrl -i fl,ub.n. oL"dirt dc lu'rul a\uprJ slilrrlui' 'Slihrl
gen, sau, mai exacl. diterentele de gen au fost mukA vrerne Denu'u scriilor. Frecum culoxrea Pcnlru pi{lor' esle nu alit
o
tratate pin prisma nofiunii de slil ($i a teoriei celor trei stilui in..riun" a. l.hDica. ci dc vilrune . !ir \rie Prousl cu prilejtrl
dup6 care se clasifici discursurile Si textele). IaE de ce, revelirlici prilejuile de TiLptl re!.isit' incheind aslfel tranzilia
mentionand. ?n capitolul IV. genul ca model dc receptare. sorc.,t.t,ni'i. a slilului c:r vi/iune singrrlari mrrca c
semnalam ci el ar fi putut fi abordflt ti din perspectiva stilului. ,irbiecrrrlui in cr.trrrt Ji'cLrr'ului. I Ia scrrsLrl pe uure l''r molcnit
Teoiia cclor trei tipuri de stil nu exclude posibilitalea ca o stilistica, nouA disciplini n veacului al XIX lca, ce a inlocuit
analiz.e stilistic6 mai amanunlte si precizezc caracteristicile retorica. dupa drspxnliu accstcia :r
proprii \rilului ficcirruid. indeo.ebi lr pocrii ti ordlorii Ca uiritura 'irrrplom lrca. ,)oliuDe3 de slil 'r inltal
voc.lbularul aielor plastice incepind cu finele secolului
al
considerati modcte dc stil, fera insl ca aceste difercnte stilislice

203
202
XVIII,lea. InrcDsul sau succes in critica de arrd.
iD istol.ia a.tei XVII-lea baroc. \'rlabilc in arhirecturi, pictura. sculplufi. fi in
se d,aioreazii problemei arribuirii
$i aurenticititii opcrelor, care r
caparit o, rnrForrrntb cre\(jnd, ,xhla cu
$nele decorativci linea./pitoresc. tbrmi p rtllcli cu
dezvoll;r(! piel.i u supratakvforni obl;cA in rdiir)cime. inchis/dcschis.
otrrecte dc rrtit. Strlul dc(I|re !tunLi u vrloilre
aomcrcrJL conrpus/continuu. cl:rr/r(htr\ cor'fu,?. Mri .rloi. J(('rr ,,lx,,,ilii ii
rdentttrcahrir unui \lil rtr.rgc dupa \in.
o e\Jlu.r|e ir) termcr., pe nileru nu nurrrlri recunoaltere clasicului Si barocului din
cuxrr,trcJbrtt. un prel. O oncri rurJsi Jin
calJIo;ul unur pict.,r. sc(olep X\l.i XVII (r ii detisrJrcr [e,er;i n.(r,.U(. l
dlr,rtrurta unci )coli )i nu Unui mJ.Jlru.
ili pierd; rpR,rd o (. majoritalea perioadclor isto.icc. dc ln o varitnlai clasici la un
\xlorrc.5i ir,!cr.. bincrI,tcle5. in jr/rrl ofcrelor
lit(rrrc luc rri,r baroci a ficcinri stil.
nu sc petrcc deloc Ia fel. De-acum iDainte.
stilul nu mai csrr ExtinziDdu-sc lltiit de mull l^n domcniul isiorici rrrci.
legat de.lraisilurile Senerice Dlrcroscopice.
microscopicc. de nigre indicii fir.ave. de
ci dc deralii DotiuDea dc stil n rcvLrlir in studiilc lircrrre cu scnsul dc del liU
nigte urmc infinle. simplomatic. nllli rlcs la l-eo Spilzcr. ale carui studii dcsprr slil
precum rnodul in cdtr s-a trasrt cu \u13. ori contu|.lrl ul.r cauta intotdcaunir sii descric rcleaur dc dc!ixlii infimc cc pclrit
u,!gh sru irl unlli loh JI LreLhii. ccnc vor permitc iJcnrificrrcr calacterizarca viziunii asup.a lumii po care un individ o arc.
riDe de proci,c rIlinurior.c cc :ru .cap,,. prccurn;i r lLnrplcntei pc care el r liisll-o in spiritul colcctiv.
llll -lili:l :l 'lyr
con rolulflrrlc i\ Jl picrorului 5i lc c,rr.e talsificrrorul nLr .c v.l Stilul ca viziunc ins6. dupat cum il delinea Proust, cslc
gJndI si lc rrnroducd. modclul (rneget;c
csre rcidus in Jcopotrrra prrrr'tLrl J< pornire rrr. lr..r LUnrtiinl(i ): rr;lic..
.rcruatrrate. In 1951. i\roricul de
.ln5 Meyer schrpiro scfi! in teDulici. acestcn putiiDd fbane bine li descdsc drept stilislici ale
excelentul sau a icol intirulat ..Noliunea de srjl,,: adiincinrilor.
in fine. sri/rrl tne o dln -(i. irr scnsul sociologic
PcJ tur lcotog, sritul s. D.nitcstit irlr,un hodv, sau u! dcscn. ot i. 5i
c,l,rJ,nrcrr'd^rJ -crJ.f ,, J.f\r.. j rn m.! antfopologic pe c.r'c gcrnunr (K lhtt). engleza, gi, ceva r1rai
Jrrrl r rJ., recenl. fmnceza l-aU dat accslui cuv;inl, pentru a rczumn
{ur s.r ,^.: tra^ .r .i J.,.c.c cTc r .r, r Lno t. .oJ, ,|.E:i,,,. ,, ,
I,rr,rr rr op,1c .r, ir.r,c -... i s,itut .,1. spidiualilalea. viriLrncx asupra lumii proprie unei conrunilili.
-tr .; [1,] i.
oricare ar Il dinreDsiunea acesleia. acea Webanyha ,q.
rflLzrn. r5(hrpno. n l5)
confonn telmcnului construil de cil[c Schleiermacher. Culturx
co,espunde cu cccr ce- in secolul XlX. istoric;i numeau rr//rr,/
Srilul
a.dcverit islfel culcenlul fundament.rl in isluriu .r1ci
, rungut
oc-a sccotutur rt XIX-lcu. rccst lu(ru
nci nalini. sau k$ti.in scnsul lllologic al terne0ului, aceh dc
lodle sen(urilc termenulur tt Iir loJe lli\elu frtrecindu{e i unilale dinlre Iinrhl ti nunilestirilc sinrbolice alc unui gl\lp.
le ((lclice, lmprumuhtA din leoria ar1ei ;i xplicati la ansamblul unei
\ onsrl)raJn-rccsr trnt. de
fild;. jr Hcinrict Wdl lin. c e culluri, noliunca dc stil desemneirzli iltunci o valoale dominunlir
(onsrdct:r KeIJSretec
r: batocltl d('ltjt stiluti opUse. in jlc(lJ)i )r In n-inc:pirr Jc L.nirrr-.. '.r "er Jc rr;r.:llLrri conLnc propri. urr(i
r,mp r5loricc >i emporxle. doUa moJxlitari
rle il vcdci comunit?iti privilc prin prisma ansxmblului manifestirilor sale
de conrinrrr. Wdlfflin retrrer crnci percchr de
l1d^eTndente
opo/rlll sinrbolice. Schapirc i$i iDcepe articolLrl desprc stil in urDriiloii
nriD curu el deinea stilul Rcn /erii ]i cel al sccolulrri al tcmreni:

204 ,r)5
Prir .,nil re inFlege forma constanu - ti, uncori, elcmenlclc.
Asrdcr. slirul c.'P dcpJrle de I lr un con(cll nrrr: cl
eslc o
calildlile ti cxprcsia conslanrc-in arta unui indilid sau aunuigrup d.
indivizi. Termnul $ aplica. de dcrenea. la activilatcn global. a unu, noliun( cornnlerA. bo8ara. ambiSua. tnulriPl|r' Ir Io( sA se
individ sau 0 unei so.ietiti, ca ntunci cand vorbim desplc ,,stil dc ico"dc a. .,...pri,'nir.: ':rl. Jnlcrroclc f'( rna'rrrir d'rhindirii
viala" sau despre.,slilul unei civilizalii ' (ibid. p.l5) uiioro noi. cuvinr l('' cumulut ptrlind irsri/i sa lr
Drime.r.c; ne "..",
lurlc: nornri. ornJm'inl ibJlrrc' lin sirnfl'rrr'
Diticukat€a ni se infiitiseaza irnediat: stilul desemneaz6 o Iufruri - iaia ce vrem si exprimim. $nrlirt sru \irnulLrn irtun(i
constan6 atat la individ, cAt $i in cadrul unei civilizatii. cind vorbim de un stil
Continuarea citatului reveleazA umanismul ce justifica aceasti
analogie:
l-it lbti. stil. l.riituri
Stilul cste o ilnileslare a cultu i ca rohlirarc: cste scmul vizibil ;J
unitalii sale. Stilul rcfle.tJ ti proiccre.Til ..lornu inLeriora" u gnndi!i XlX slilitlicir
a rnosl'r)rl
DuDa drsDnrrtir rclori('ri in seeutul
i a5crtimcntului lanivelcolcctiv t . t. in lesr scns sc vorbctle dcspre Bloch 5i WJl1brut'
omul clasi.. rcspediv dcspre onml irdievul sau omul Renaglcrii orobl.'rn".tilrrlui. drrp.i Lunl lle rcrnnillc'rza
l,rmclc rccrt.' tlisciilinc. irnprurnurar din limba Sermlnh lr-x
liicllr Jprrititr rr) limb.r lIJrr(czA in cJr dc_J dorli irrrrrilrlc
tr

O civilizalie sau o cultura ar putea, deci. fi recunoscuti sccolutui ll XtX-tca. Obicctiile s-au inmul!rl inse lbrde
rePedi:
dupa sdlul siu, perceput ca o schemi, un model global, un oeia" p.,tin"nta ..t. o.lasillcarc ce se inlinde peri la indiviTi?
motiv dominanl. ln Declh Oc(id?ntului, Oswald Spenglcr Problcma cra dcja vecher poule oare ex;sta o $liinln
a
pricir"r
ajungea chiar sA caracterizeze infcgui Occident printFo o".t,lL't',,,,1t'i: Stilr"r,:u .r rimA o mrlrrie in-Jbila dirr
trAsdturd de stil: ;oli'cmici cuvintului .sril . )i. mrr cu sermS Jin cru/r-e
i...i*,i,. ., e(hilrbrtrl.,: ir!il 'aL 'hiur inrpo\ihil c
Carcdralele. orologiilc, crcditul..onripuncul. calculul inlinilczimal. a".r.i".ir"ori o notiuoe situ;ta la frontiera dintre privat
si
contabiliLatea in palrc dubla peBpccrivtr in pictura ilusrrc{zn
ii ain,'. indrriJ ri nrullimc jrr moLl inct'Lrbil 'tilul
calilalea comunA rirderca sl,c iniinil .!rc craclcrizeua cultura
- - "'rrrl..
l.rn"ona r'rora r\Pc(lc: utt asPccl colecliv ii trnul rndr!rdtrrl'
occidentald lurt6 in ansmblulst! (cirat de Schapiro, p 89).
o I.rtrrri inJreptrt,i catre 'o''r''l" r 5i o irllr inJrcplrl6
c'1lre
sau
ilrol../. Denrru:r lolosi le nenii rnodcrni VccheJ rcroric6 aseTr
Vulnerabilitatca notiunii de stil in fala ofensivelor
lingvi$tilor este cet sc poate de Iimpede in accasta imensi Lolahi rccqe doul Jqpelle rlc nrltrlui. Pc dro p:rrlc cl
generalizarc. Asifel, stilul, in sensul siu cel mai lary, csle rn conrid.., ca stilurile nri exisrau intr_un numfu infinit ;i nici
aa.or.a ar fi prea multe. ci numai tlei (inalt' mediocru 5i
ansamblu dc tdsdturi formale detectabile, ti. in acela$i limp,
simptomul unei personalitAti (individ, grup, perioadl).
i,"irl. p. a" alE Parte. vcc,lcit relorica distingea slilul
"t" lui

Descriind. analizand un stil in complicatcle salc detalii,


o.,r.u""" a. stilui lui Isocrate' Accasli divergentd - existd
trei sliluit fiec re cu stilul sdu - eril rczolvati suslinindu-se
interpletul icconstituie sufletul acestei perconalitili. nu era rltcevr dec:ii slilul colecriv' Drai
iopuii.a .iitut inairiaual

206 201
mulrr l' 'rn rn"rrrcrrl
mult sau mai pufin adaptat, ma; muh sau mai pulii adecvrt tUst,nlll \ir,rrur..'l'rr 'i l'r\:\ri'rr'ri
cauzei pe care o slujea. Dupi per;oada retoricii. lalura colectiui i,. ...',.,, , ",1.1., .ll clr rlr \rrn' rn trrrrn;r irr'rrri': rl' \''rrl s'rli
il; ;;'..,.:t1,,,, rr(brrrc irre' D(.rirPr 'rr F^i:'Lr
$i deliberata a stilului a fosr iot mai putin cercctati. aceasla in ';,;;- .' cirrli,,lrrirri p'rfrrri ("'r ' r"''i c'r \r
avanlaiul stilului ca expres;e a unci subicclivitafi, ca marril-estaij il:; " 'rr '
r)rrrnrr rii irrrrrJir J'1 rri' '(''
sim^ptomatici a unei fiin(e umane. i:;l,l ';:,, ,, ii, r'.."r,r.,' rtitl
In lucrarea sl P,Z.ir./e srl,/irrizlxe Charles Baitly. etev at trr :;';';i;.'," ,',,,'.,, rr(i,r ^ !Jri rrrn r frrrir(r' cerJtrrr''rrii':'r
trrrrr;' rrri ril'uri 'triitrr.i "t
Saussurc, lua pozilie impotrivt acestci orienGri. ciutand sri ll"'";],, 1 - .

'.,',- ', .;'-1.. drrr


j(ir \orbir't: r'iP'rrri!" \r
intemcieze o lriinti a stilisticii prin separarea stilului adt dr ["t"',,. * ,. (tr':(r'le rr(i trilrrri Jli.Icr"ri rc'hir rir"ri(i: rni'lr'
individ cer ti de litemturn (a$a cum Srussurc se disranpse dc ,ti,,".i',", '.,, rrruli
rorbirr pentrlj a facc dh linbd obiccrul griinlci lingvisrice).
Stilistica Iui Bailly esre. deci, o repertoriere a mijloacclor dc
"'-t,'n' ,itri'u .'., J( \ r;:rrrrii' lJlrlrs :' r''invt''trt tr':r "
expresic ale lirnbii orale. I-Asand la o parle aceas6 exceplie. ,""].i1., li.'rcr'. ):(rrerrli I rrrrrrr 1''1 3 xn111 '111"r'
',,",,., ' '' ll'' I ir \i currr 'rr I r"rl-r Jc rrn lu't't
stilisticr a vizat inlordcauna individul $i ]iteratua. ca in acele ,i,"a .,; ',i",,. tl'
.t r:j:a ir trrpr.rrrr'' '(cl'r t',,""t
monografii despre scriitori de tipul ,.Omul ti opera" carc, de ili'...;," 'i 'irrsrrr I trpuriror sutt
obicei. se incheiau cu un capirol inti(ulat ..Stilul Iui Andr6 ;;.";;,;,., ,.".; cr:r'rricirr( Iernrr' r ecrrurir'r'
Ch6nief'sau,.Stilul lui LarnaftiDe". in Franta, srilislica literara ,".j.r:i",..,. rr'.rrr, rr cx'. \ rerl( J( urr rn:lerll:r
'r"'...-',..r r o,1,i. .1.,inrr \ r:'rr
din prjma jumAtate a secolului XX. ca fi istoria litemrA de care .,i.i urr t<l' B rrtrre' 1i 'r frrr(Jtrr
depindea. a avul ca obiect studicrea madlor scriitori francezi_ i::::: ;;,; "'r"."t' in crrc
, ,ur^r,Li, nin' rn rnorn"rrtLrr rrrr \enr'r'r''l r Lr:'t
Or, atunci cend o lalufi a stilului este pulin cunoscuti. ea .:;,,: ; " .,..',
'.i;,' rLr'r'rr' c'n":'crir''u'r :rrr"rrr"
rr oxn. .on,r,(,,r. rr.r.
rcvine imediat sub fo na unei altc vocabulc. Demersul lui i-i..,* ,.,,,;,.., ,,.,,rrnr.,".dc1o7,,.. scriirur' el rcrbilita rroliune'r
Barthes, in Cdtl zcrc al $criiturii, csre, sub acest aspec(. ;;ii':;;. ;':,;; deourrircr dr r"rirrrrer r.rrrrrrrr'rt
foane cuios, ba chiar ironic, lird a sc inlelege prea bine daci -..t,|l,,'t " (r'' 'r:rr J( fa rrrr'-'irrcill cr(J<J in norrlJlci'
li,'.'i.",,
Banhes insufi il percepea in acest fel- El d;stinge /,r,bd, ca un n",t;i 'stc "rnrr instr>i - in \ensul
da( social falA de care scriitorul este neputincios (acesta o Ii"li.' u.r,,,t,t"' rrrrr( lrnrhii )i \ril ''rt rrroderrr''
lrr h"\ nu crir
gase$te gata fomata $i lrebuie s[ i se supund),
$i r/ihl, in sensul ;;..,',; 'r' L'' rLrrrr ft'l"rrr\'r'
.iu unic ce s-J impus de L romantism incoace. perccnDt ca ,,',; !'u 5:r""r'r(' rr'''i L'r Brillv' I J BJill)'
i-,i;",,)"i'',,.: 'rrlrrr
no\rrrr:rre rrt Srrt':'sut"
llaura, corp, singula rare inalienabila fati de care. iara$j. ;:l i:i;':.,;;,i ii ii'ur, \orbi,(x
scriitorul este neputincios, de vt'cme ce ea eslc iushsi fiinta lui. :'i ":1,. i,- ;.,,.,",',' 'ir,,;ur . .",,,".,," 'orc'rrra :r rnrbi ri
'i
.r,r,,r n,, (-.' 'ir(I rr rn 'i-nl
Aceasre dualitate ou ii este insa suficien16 lui Barthes penlru a :li" ,,,, ;. i';,,;;1 i1,1,,.r",'
descrie literatum. Prin umrarc, i[tre cele doua, limbl ti stil. ,. ,f cazLrl lur lJ.rrh.'. \cf'rlurr r\te dclinilir irr\iri ''
ce nrr
ambele imp se din exlerior ii, respectiv, din iDterior. el l',,.,',,,,:-.r',., rr'r irr ce'rrrrrl pr"hlcrn'rrcii I:rer:rrc
inventeazA sc intra. .Iimba ti stilul, spune Barthes, sunt forts lll:"rJ',,". i'J:: '.;i;""l:)'..'r""i i" m'ru c'entr'rr' trror'rr'r
oarbe; scriitura este un acr de solidarilate istorict (Banhes, lorrrrcr" (Br h(\' l()il P'
lo()
208
mai.inleresanl sa consrdcram ca Binhes
,.--Esle U $ti.r ca. \rt. dc tlualism- pe crrc teor;a lilerara I a atncal diD plin. Notiunea
::i::,1,^u_:,:.Ii,,,1. er ajunger. o. r"p,. r, ,*ri", ,.i,,,,.. lrlr(lilionali dc stil oste pusa in rllnd cu cclclalte ,.oi ncgrc' ale
rcronca de slrt. Relorica disDaru.e,tin in\alaminnrl
1870. iar Bffrhes aparriner celej
de Llrt,rl It(n'ici lilerare: sprijirril1du-se pc posibiljtrter sinonimici (cxisrd
de r doui generalll de lic((r,r trnli muhe nrcduri de a sp(nc aceh$i Iucru). ea prc\upune
:l* ny T1 inr5tcsere vechca arla dc a convinSe $i de i plAc(.r rlcrinla (un lucru cc rrebrie spus) Si iotcnlir (alcgerea inrrc nrai
in t?! Ftens tc nney ripsea l"Jror;.,,,
i lnrllc oroduri dc cxpresie).
:-:".11.1,1 ":dtu"
tnrrucat nu o cuno)led. Rcrofica nr
ii lipseyr" lui Sirrre, care. ir Olcnsivele iflrcprinse de linSvistici ill pcrioada sa de npogeu
t,,e.L c tut tatutu:,.IU JpeleJZa Ii
un mcdiJtot ir,r".r"i;i. I uu crutlt stilislicil. trltatar ca disciplinal de tranTilic intre
conside'a cb poezin utihzcrz. cuv,n"tc f;
lu::ul.s.u
rucrufl.I-rr.tslrlhes a rcin!irt chiar $rlul. in sensut
i,"el;;;;f; disp|rili.r retoricii $i a\antul noii poeiici ( 1870 1960). Srilul a
avr:t de a.".r lirst considelat alurrc; un conccpt .,preteorctic , pe carc itiinla
cur,ranr rn,felorrcd.cu loarc ca se di.linge Lle srilul luar
,rurvro0atrsr. uol,UDec s.r Jc .crijtrll,t in .er linrbii lrcbLrie si-l dcfiFascl Numerul 3 al revistei ,rngrs
nu ,e idenlij.ica nj.r .Lr lftlt\(is? din 1969, intitulnl ,.Slilistica". cfcctua, dc llrpt. uD
slllul definir.in secotul al XIX-lea de
catrc rradrtii Scrmrnic:r pr'{rccs al acestci disciplinc. Michcl Arrivi. in lucrarcl sa
adjca stilol, interpretar ca fiind kltnt.
aupa .rrn-r. pri,,, l\*ulu* porr la l.ftription li Sllistkr!( dcs t$tes li ir.tircs.
l:""":^::,,:1.:i,ldi*.
uu
cx esenr, a nui srup. a unei per ioad.. dcclara ci stilislicr cra ,.nproapc moal1i'(Arivi. p. 3) ti sortite
l(u|l, sJu^ch]tr.La e\enla i unei nr(juni, BJnhcs tc\ine ltr rii dislari in folosul descrierii Iingvisticc a textulLri lilctar.
u,r, rrurre rrndun c\uplr rleger ii iDe\ il]bile pc
presulune scriitura. Vom continua cxre ., confin'D modelului structumlist sau nansfonnational Iurnizrt de
aici lecrura pasajului citat .clebrul fiicol al lui Jakobson Si L6vi-Srrluss desprc pocmul
anlerior:,,Scriitura esie deci, iI) mod csenlaal,
morala formei_ .,1'isicile , de Baudclaire (1962). Riffalcrrc. alc cArui p me
::i:^ll.r:1., rrici sociJt( iD cadrut c.rcir (c jrorut decidc ,:r
rrmbliutUi !,iu.. Arcscre. r.spoDs3bitirarc,
irticolc llsescri publicale sub cgida .,stilisticii stluclu lc", Du
ii::::- ^llllil
Iu(r(are: sclltturr e.re intr-rdevar rctoricA. non-organjc.l. rver sar n1ai vorhcascl'r D;ci dcsple stil. nici dcspre stilisticii dupd
1970. subsrituindu-i acesteia din unni..scmiotica poezici .
ln!enlia lhnhes privinJ scriitura rr demonslr.r. ;)rdar.
caructerul.lui Contestarea s(ilului a !iat in principrl definircn sa ca
ineluchbil irl notjunij rcroricc dc sril.
ocoliri ea nepurand fi alcScre conllienti inrre diversc posibilitiili, ea fiind. dc fapr,
dcrivati din critica intcntiei. I.]aill), considera. dc pildi.
ci litcrrtorul ..utilizeazi limba voluntar $i constient 1...1 !i.
inpotita srihlti mai rlcs. ulilizearir limba cr o inlenlic estetica ' (Ba;lly. 1951.
p. l9). Sau. dupi cum afirma Srcphen UllmiiDn la incepulul unei
lucriri clasice cu privirc la stil lpir AiDanii 50:,,Nu sc poate
p:,tll.. nu condamna ince stilur din sritislica, dar
_^,-11]:tr,..,iill vorbi dc stil deciil daci vorbitorul s.ru scriilorul are posibiliralea
li]Tlll stttuldinivearerorica.
rngvrsuc?.
Toru)i. od A cu r!hnrut tuar dlr
sa fie in cur,inJ discredikt, din cauza
de a.rlcge intre forme de expresie dislincte. Sinonimia. in sensul
amDrgurrAtii. a impurirarii \alc ccl mni lrrg. se afli h baza oricarciploblcme dc sril" (til|nanD.
dc ordin rl,orelic. Srilul depindc p. 6). Iati acea condilic ncces m Si suficicnt, a stilului, pe care

2tCt
ll L
lingvi$tii aveau si o respinga curind. iDtrucer.
in opinia lor, DoIlesta ..cilitorul iDrplicit ci] avatar rl irLrtorului !i suslineir
varialiilc st,listice Iu erau lhceva decat ni$rc difercr)l(, !tr iDrerprclrrca pre\'al.r. in rnod obligrtoriu. rsuprn lcxt(llui.
se,nantice. PriDcipiul conlbrm caruia {brma (slilul) ar varia. i
limp ce conlinutul (sensul) ar r,lmiine constanl. cste UI !ucii proccdura stilisticii osle circulnra, sru par.rdox l;1 fi
I VicioasA. acosl lucru sc futiimpli pentr0 c,t articularcn, s;rtr
contcslabil. Defi putin inclinat sprc demercul teoretic, un critir
it'eccrea. iulrc dcscrierc ii interpretrre csle arbitr ra. irr
brit:rnic obserya. la finele anilor "(r0: ,.Cu cat rcflcclin] nrJi
lntcrpretalc,r prccedar in nx)d necesar dcscricrell. Nr descricnt
mult. cu alet posibiliutea de a vorbi dcspre dilerile nloduri d. ir
docii( ccca ce rm preinlcrpretat. Dellnirca configrrnliilor
spu[c un lucru dcvine indoielnica; r spuDe inrr-un alt fel. nu pe[ineDlc pcnlr u
descricre este, dcci. ghidati dc o
inscannA. de fapt, a spune aftccvt?" (Hough, p.4). SiDonin)il
Irlorprelnrc impliciti:
este, deci, suspecti $i iluzorie, sau chiar imposibil de apimt;d0i
termeni nu au niciodatd aceea$i sentnilicalie, doua frilze nu rU Aclul d.{ icr i $Nthc |rnr - estc prm ul nr{ir o inlcrprehl.
niciodltir exacr acelxsi sens. in consecinla. stilul. golir rl. aildnr, {rlllrcirnul nu c\lr.nr.iodiri (onli.l eu un lapl.irc \ir 1l
subslanlA. ar fi nul li neavenit. iar stilislic.l ar fi condamnari sr to{ dcllnn in mod rndc|lnd. r (rdi.i ohicLri\) In rcalnrl('. n\urr
se lopcasca iD rnateria IiDgvisricii.
,ni,nrl,!n!l prenrfus r liindr lndiza acclur lipl 1..Inu c(c dccn o
con(r rlrc rnlc.frcrrlivi. h iil cr poemul pc c!rc rrcbuic si Icxplicc
Slanley Fish, dei.r cital cu privirc la critica sa radicala l I | .,r " . ,.' .o .r '.r. ;
teoriilor recepl?irii. s-a rrirar a fi deoporrivi cel nai inrfansiscnt ','
i(..riLxetL\italc (F sr |r :.16)
dintrc cenzori fatA dc principiul Iund.rmental al stilisticii
nume posibilitarea ca acelasi lucru si fie exprimal in formr De;i Hcirlcggcr arertizasc ir pririnla accsLei asimilari. Fish
dilerite^. sau exislenlr unor diferite ntoduri de a sp(ne acelrii dcnunti orice cerc he ncncutic ca liind unul vicios. ..('crcul
lucru. In doua anicolc din 1972 qi 19i7, Fish suslinea cA accsl filologic , roirera Spitzcr pc unnele lui Hcidcgger, nu implica
principiu esre circtlhr. Principul in ctuzi autorizeaztr, cle fapt. irtptul dc n r)c-n!irti iD ccr'c. id iurul a ccer ce cunoa$lcnr dcjri
un dcmers compls din doui etape. ciLre se dovedcsc. in;i. nu esle vorhr dc r bate pirsul pe loc, (Spilzcr. p.66). Aslfcl dc
inscpambile, conl'azicAnd analiza: formule sunt insa considerxte rstrTi drcpt purc ncgari.
- scheme formale sunr mai indi dcgajate cu aiu(orul unui inchidcrea cetDil.rh in proprir sa alteritate. rcslituirea virlorilor
rnodcl dcsrrinlir il rgvisrrc. rerofic. poelic). alienate dc linrp ii distlrnti. proiect cc rlspulrdea c ticii raliunii
- aceste scheme formale sunl apoi interyleratc, adicar carc idcnlilic:i, nu rezisli nbor{arii priD prisnru disco linuitlilii.
judecate ca moduri de expresie ale unor scmnificttii ce pot ll ce izoleazii cornuniralilc $i indiviziiin idcntilalca lor.
izolate $i care ar fi pu1u1 Ii exprimate prin alle mlloace. carc Studiul slilului. carc ftvorizeaza advcrs ri precu Fish. sc
mi_ilo.rce nu ar fi rcflcctat semnificaliile respcctivc (ca ni$te brzeazi pc douii ipoteze ircconciliabile:
icoane sau indic;. in teminologia lui pierce). ci lc-ar fi separtlrca fornrei ti n linrdolui. cc pcmrite;zolarc,r unci
semnificat (ca ni$te sinrboluri, potrivit lui pierce). cornlollcr l.' lr'r_nJle l irrnilc d(s(flere:r er"
Argumentatia dezvoltatA de Fish se apropie de cea lcgiltl[Lr organici a lbmrei ;i rr londului. ce pel1nite
utilizatzl de el impotriva teoriilor recepterii. arunci cend inlerpretarca unLri fapt stililislic.

212 2ll
in esenli, este vorba aici chiar de acel dualism sau binafisnr. D58). suslinea ca. fara limb6. Eandirea esle alil de vaga si de
pe care se bazeazA noliunea traditionala de stil $i care a li)\r Eiferenliata incat limane inexprimabila Cum ..sa inlelegem
considerat absurd $i lipsit de fundament de cdtre lingvi$ti fi Itdirea co ti conlinut dislincl de forma pe care i_o conferi
teoreticieni Iilerari. Aflate in cenlrul icleii de stil, distinclil @Uojut: et lregec urmatoarc concluzie: ..FoIma lingvisri(a
dintre gandirc gi expresie - ce face posibili sinonimia - 0 ,i\t lq agadar. nu numai condilia de trdnsmisibililrte. ci. mJi intai
!inta pIeferrtd a atacurilor. Noliunea de erpresie pr'esupuru I toate. cundiua de reulizare a gandirii. Nu cunoa$lem gindirea'
existenta unui coniinut disiinct de aceasle expresie. cunr o deja adaptati cadrului limbii
sugereazA cuplurile obi$nuite de tipul interior/exterkn . fti',.f# ,i"ou.T. Jo,.t*t
corp/haina etc. De unde $i o conccplic instrumentali privinil J Tezr unitarlii neiiagmenlabile a gindirii $i limbajului. no(r Ioc
expresia (percepula cc nlus )i omcmcnl,. o viziune usunr'.r 6mrln asupr" caruia ling\istica ri filosofid conremporxnc
limbajului ca traducere a gendirii prin mijloice de cxpresic. b.i.i literur. au insisut mull. parea si condamne la disparilie
impinsA penS la caricarurizarc in tezelc li monografiilc gell f,Idiile slil. de vreme ce principiut tradilionrl al
despre
,,Omul ii opera". in cadrul lor. ultimul capitol este consacrirr Gonimiei era anulat. Slilul si slilistica lrcbuiau sa fie sacrificale
,,stilului scriitorului", esenlialul venind. bineinteles. inaintc, fi f,numcle acestui principiu de ,.lolul sau nimic' pe care. dupa
fiind chiar gandirea. firm am razut. teorelicienii literJri il aplicau aulorului. lunii ti
Acesl dualism al conlinutului Si al folmei, loc comun al Itirorului. Conte"tarel stilisticii r oiieDut. deci. cercetare.r
gendirii occidentale. era deja prezenl la Aristotel, in cuphrl f,upra timbii literare in doua direcli diametral opuse: pe de-o
nl itos g\ lexis. istorie 9i subiect, pe de-o parte, $i exprcsie. dr trute, descrierca lingvistica a lertului. presupusa obiectiva 5i
cr
cealakl (Poetica. cap. XX-XXID. Expresia. spunea Aristo(cl. Jstemarica. lipsita ae orice inrerprelare. ca $i cum acesl lucru
este,,maDifcstarca sensului (,irerrlan?i., cu ajutorul numelor'. I posibil. iar. pe de irlla prrte, aceasta slilislica pe care eu am
Stilistica, succedend rcloicii, a perpetuat. explicir sau nu. lqmit-o .,frrofunda . asumil inlerprelativi legand intre ele
dralism1jl hi,entio/elocutio. Bailly opule in mod sistemalic [rme 5i teme, obsesii $i menlali6li. Printr_un paradox cel pulin
c oa$terea $i eDolia: ,,Stilistica, spune el, studiazi faplcte dc E fel de curios ca si acela prin care Ba(hes a reinvenlat retorica.
expresie ale limbajului organizat din punctul de vedere rl ftAt descrierea lingvistica a textului litemr. cdt $i stilislica
conlinutului Ior afectiv, adici expresia fuptelor de seDsibilitatc au conaur la reintoarcere,l stilului.
prin limbaj 9i actiunea faptelor dc limbaj asupra sensibiliElii '
JdSncimitor
(Bailly, I951, p. 16).
Combdtand accst dualism. noua descriere lingvisticir nt or",".,onr",,
promovad in anii'60 urmarea constiluirea unei stilistici u
$o,,a.
unitdtii limbajului fi a gindirii. sau, mai degraba, 0 unei I prout.." stilisricii, a fost ea inl:litdta de Stlnley
asu cum
antistilistici care s, detloneze axioma vechii stilistici a fti.h. .on,,, in circul.rrila(ea sa: inlerpretarea implica in
m;jloacelor $i plocedeelor. Benveniste. inl.-un imporlallt articol 6realabil descrrere. iar descrierea implicr in prealabil
de al shu intitulat ,,Calegorii de gandire 9i calegorii de limbi' Jn*.pr",r... Pcnrrx a rezolvi dilema. i-au Sandit literilii

2t4 215

lr
influcDlrli de teorie 5; lingvistici. nu ar fi o.Ic suficient \i
vizcri e\hcurti\ilJI(, \i descrii /.r,,/. lir.i ir Inilr in,L.r't.r $n mod tradiliorral. flotiunile solidrrc de rutnLi 5i tarerc
trasaturile rclevrnle. ti firi a mai lua iD scilmi nici scnsul. ni(
r
lrniteru rezol\ureu chestrunii perlinenlei litcrere J urer
Etrturi lins\ i'rice. Slilul. in subslrnlr sJ. insemn:r lrlenla
scmnificati.r 1or? Pe acest modcl. studiul formrl cct nili
faica. ab.rrere .le l.r urul socolit norm3l J, limbri. Or.,
minnlios, Si, oricum. cel mai cunoscut. rcfei'inti ohligrr{rrr'l
Jkobson. noliuncJ dc slrl .r Jisprirul. Si. odxra cu ec. cunhrl
oriciirri descrieri lingvislicc a lextului liter,rr. l ]i)sl .[licohr] bmi/nb \',. Conforr) schemei lunctionJle d cornrrni.irii
scris ?D 1962 de citre Jakobson 9i Ldvi Stra(ss clcsprc pocnlrl [orore el.rborrre.]e JrkohsoI. slilul J lo-l inloLuit p,Ir lrncliJ
,,Pisicile", xl lui Baudciairc. Obiecliile nu ru intnzixr, ole tjiJr(t vlotivd 'ru ,.Vr,rrri x lrmt'.rjului. care pure .rccen(ul Pc
pr!vizibilc. Dupi cum Riffatere a afirmal incil din 196a. lorbitor pi prrn lunuti.r /'.,,'II..;. insisrinJ isuprJ me(ajului in
aceusti mclod?i ela lipsite de obiect. intrucat catcgotiil. ]ne. Dar .e rip unume Llc InJlili .( ocupa dc lun( !rr e\presi\ a l
dcscrierii liDgvistice nu sunl Deapirat pertincntc din puncr rlr BcesL lu.ru nu nr se \nune, l.lr poelic.l. .e ocufa ea. oflrc. do.rr
\cd(rc lil.,rir_: ..Nrc'o.rnrriza SrJmrli(rlfl.r unui n,'crn nr. r. [c funcriu poerrcr-r. ercluzundu-lc p( cclchltcl Nici Jsla nu ni se
poatc oferi ,nai n lt dec;it gramalica poemului . ir riportul .t lpune. ln lin(. n;.i lunclrr e\|resivii. nici [Lllrclii poelica nu mi]i
iDrFo memorabili formu]i (Riffaterrc. 1966. 1971. p. -'125 ). lunt evalu.rte. se prre, in rrport cu o norma.
I-ingvisrica strucluralisti pretindca ci desl'iintelza stilisri.r I Prohlemr cu crrc se conlruntr Rillrrell'e semana deslul de
integrAnd-o $i depaJind o. inlocuind considclrliilc rn;ri mulr ir ftult cu aeer de crre rc lovise I].r h(s: noliunen de sril se ceren
mai pu(iD capricioase Si inutile privitoare la srilul po!rultri (rl I fr \rlv:'li - Ritltllcne nu riurrn'sc inca s, renunle lr e. -. flra
dcscrierea obiectivA Si studiul formal al limbii unui poorr finsb a se rcurgc Iu durhsmul lormribrlcre. de pr acurn prosl
lveru,. ., o,'.. dulllism. inlrucil trimitca. in ullimA insrdnli. lr
Blamul €xplimat dc Riffater€ viza pertincnla (rcta|ancc) s,tr
validitalea literari a cateSoriilor lingvistice ulilizatc dc Jakobson Uualismul limh:rj/!indire. Din lcesl veritabil itnnns. RittaLene
iese inrr.un mod cdmirrbil. dc- ,lrcntul acrobalic. pflntr urr
li Liri-Srrru.r ToJlc Je\rieriie lor suflr Ilurnous< ii c,'rc(l lrticol cortemporan intitulul ..Criterii penlru a,raliza stilului '
iar ambilia lor de exhauslivitate admimbilA. dar ce anuDtc n. (I960): ,,Stilul. decreteazi cl. estc infeles ca o subliniere
denlonstteazl, oitre. ci stlucturile pe care cei doi lc scot h (errlridril) (expresi!a. afcctivfi sau estetica) adeugatn
lunrin;i sunl nu numai Iingvistice, ci $i lile,rrel Cc nc pourr informrliei trunsDrise dc strlrctlrra lingvistica. fara aherarcr
l spune cI Si citilorul Ie percepe. ci ele construicsc uD sens', iensului" (Riffaterre, 1971. p. 30). Aceasti primi definifie nu
i
lnrrebarca vizeazi ti existenla unci medieri, dc rslil datit inlrr schimba cu ninric tradilia $i rimnnc conform[ slilulni de
limba $i literatufi. pentru a rczolva o alle rativi cxltgcrari. o tbtdeaunai stilul esle un plus care adaugi ceva sensului cognitiv
descricrc lingvistici, este ea, oare, ipso focto wM litcr rll Sxu fbrd a-l modifica. o variatie cu rcl omamental suprapusa unui
exism. intre cele dou,. un nivel ce face ca lltarc rrarsitt ri invariant semantic, o scoatcrc in cvidcnta, o accentuare a
lingvist,cal si fie perlinenli din punct de vederc litcrnr. dicri semnilifxtici prin alte mijlor.c. in principrl e,,presive. inrr-
poelic marcatA i0 ffhii cilitorului? adevar. dar int:t-ne inapoi h vcchci problcmalica a slilului ca
haini. masca sau nr chiaj. prcblemlticii deveniti obiecl de

216 BrBLro-EArEAo;alrrqFf 2l t-

I
Fiiliala 8. p. iiASO
SOEU"
I Sr. Trarao, N,. 2, Seclor 3
i
I Ter.iFar: 320 OB 76
r,lr
blam Cum_s6 conccpern a abatere fir.e a ne
variatie f6rd un invadanl subiacent? Riflaierrerefe la o nollna, ,) lccerruare sau o rlta) in raporl cu conlextul siDlugmaric. sau, in
dezvola il otice caz. conlcxtul este acela ce pernite descoperirca ei,
aceasta privinl, o Iunge
$i foarte subdle pal?nleza: Riflatel'Ie. lrece asrGl de Ia o notiune dc ab.rlclri fali de normi
D-eIm R neporiv l h o no(iunc dc abaterc fala de un context. FAri a nega faptul ca
dcoiEce pm si
pre\upuna o \cmnrrtc,rlr ,..
Dra. un tct dc 8tuJ /cflr _ trta dc
rtof . a mllra rntcnntr(,iflt(, ,, slilul depinde de un rapon in ibs?ntia (sinonimie sau
poxe obr,nc dccJr p,rnu.un rcr ,,. [ubslitulie), RilTatere susline ca acesl rapon este desemnat
::j:.r"_,L::Tn,nurE.ru,c
,,run.cF t(cfJ (c Jr Ji*rupe tr\tut r. (sobliniat) dc un rlport I,t presentia (ceea ce el \a numi mai apoi
ubie.r),.i pnntr-o f .I.,
rnrentrer r(cc! *.ar intoc.,. tiolut 5cnrtun, (u 'norc/c Jc'l'(
til tJ- p \l) ' 1{ lira'tkni(aliktt). O abalere in linie (agrAmaricalitatc
contextualii, suu .,co{extuali') desemneazd o abaterc in parilel
(tGsdturi de stil in scnsul tradilional)i
remJrci.iD mod Lleschi\ dificUtrilitr
. Irr:lll
pr:,1" sit definitie J sritutui in ochii nc (.[. J,.
Eslc mui (l r ti rrai economic si spuncm ct srilul cslc s.oarcrca in
"
::l:: unui J\l\(rsJr .l
rcllci' cc inrpnnc .nuhilc ctemcrre !tc sccvcnlci vcrbalc r^n arenlia
tr rcrrrcreJr; imediJr ceea ce rfillnrsc. A cunc.1,(.
:ylll.rr,ri
srxut, ca abrrerc sru acccntuare presupune crrjloruLLrl. asllcl incA( acesta nu 1e poiLe omrrc ltirI u murll, rcxLut ti

rcrcnnm. idtca un lucru ce Irebuie ic(enlu


o norma sau (, nu lc porlc dcscilii liri a k Brsr semniljcarrvc $i clraclcrrslrcc (ccca
sxu subliDtirt.,, .c cl rali(nrall^ali rccunoscrnd in clc o lo nl dc fflii. o pcsonahare.
glnd crrerror timbajutui. sau care ii o inrcDlic ctc.)
l1:lll-=r"se autocorecleazi:
consectnF Fcexisti. tI
Slalul in scns traditional, fira a fi eliminat. este astfel inteles
MA g,ndeam ln o jnteDsnare
ca ralionillizare (fu profunzime) a unui cfccr dc lectura (la
Disurat,. in trearc pLlDct din ennnl supratalA). Srilul cstc a$teplare in$elaE, sau, in orice caz, srilul
D(..,_a-,sinrrsmlrk.,. pe dd pradrpmcrx r. ;",,,1ii,,r"..,.{dc
,,surc!74 r1 tc\l c,re m-i nrtt rL mr p-u- ..n",".",._ nu exish IirI de ea. Riffatere poate sA inchidi a[unciparanteza
lnoaDete snu \uhsururete .Jte po.rb le .t ,J {rje,t Jc ck Dnn ".,..i
\..n. Si sA i$i rcia dellDitia prealabili darA stilului, care, iqi
redob,lr,delle. de lc Jcum. legilimirileJ: ..Crcr cc inrrimna (i
ll^:l1l ll ",, dc Jccr \e r. p.e,er. !r ue (ccJ cc
fierroiLlrunc). i urnc./i limbajul cxprinrii ceea ce stilul pune in valoarc [...]."
Introduccrcn cilitorului a rezolvat problema ridiculA de definilea
esrc uni prea ctard. Oricu,n. e.r urmarc)re sdlului ca acccnruare a ceea ce nu exista inain(eit stilului. Stilul
,-.1-t.e-:-rl::: ,"1 cI nu mai estc opus rclerintei, deoarece foDdul pe care el este
sl,,utut. Orept o. accenluare sa nu presupuni
-,ll]frlll e^islentr perceput. ca o scoatere in reliei nu ar fi el insu$i percepul iD
unur pnncrpru de sinonimie, Cu loate
icestea, cuvinlul cstc
prezenl: ..sinonime sau subslilute posibile... lipsa accsrei rclicliri.
Riffarerrc cuurj si
arun€re dtnspre paradigmatic spre sintagmatic. Ne intrebam dacd Ba(hes era con$tic[t de faptul ce
ca inaicuto,
eriron al accentuarii. Bineinleles. accentuarea reinvcnhsc stiltll ca genas Aicendi. in ceea cel priveqtc pe
se ftAsoJr,"rr,
in Riffaterre, premedita.ea este lucru ccrt. iar actiunea de
sinonim sau subsrirur rbsenr (pe ixi
:1TL-_"-1 -ln drr
paraorgmclrc,). , accentuare3 reinleDti€re a stilului. veztt ca abatere sau ornament- este
se m,iroara deoporriva i.rcee.rqr
rigu[os dclibcratl: o abalere sau un ornamenl care constituie

218
2t<)
lnsu$i lucrul de la care se abate $i pe care il omamenteaza. ditl
carc, pdn aceasta, mr este mai putin abatere sau ornament'
(h BIl:, l.::';flil' :,,1'.i;ii,l"l;,illi"".irl,1';:l;Hli:,ii:
Riffa6rre. nu ne rcintoarcem la vechiul sens reto c al stilului.
acee^ rota ver|ilii. ci la sensul clasic ai traditional, acela din
[xi;l ",li:l:
;r ii;j"jii,,l' lx ;ff ,,]';:li ;':l
";".
retoricile bazate pe elocutio, in care tropul Si figura de slil s-au
impus in centrul atenflei, in detrimentul tripartiliei slilurilor' Mai
tarziu. Riffatene va evita sa vorbeasca de stil, devenit rapid un
H+iif**r,*r;:],:,,," :::,::, **, ":
cuvant-tabui a sa ,,stilisticd structuralt" cum o numea el la accil
r,.wil rx.r:T xii
vrcme. va face loc unei ,,semiotici a poeziei". Stilul, ca abaterir
desemnatl de context, va fi redenumit "agramaticalitale"' printf h:,ii"*,*i,[u* j:':i,'
un imprumut clar din lingvistici, deveniti qtiinfa de referinti'
Notiunea ale stil nu $i-a schimbat insi fundamental sensul: err *lr: :ff :l':,:l':,::: J1tll[j; ll:l::-:il:::':l
permite efectuarea unei analize a abaterii, chiar dacA denumirc'r
de rtili,rli.d a trebuit sacificata zeilor momentului.
f*l:l::l;,:"{.1J;i;;1i1i;i i;;.,lil'i;l'l':.;:i,1:i;:
$:il;sl l::';; ittJl':il ::''li:'llil;.ll ixTll
!rg'i';.1t. p, urmele lur G:r'ton B'chclJrd 'i r icolir
de 1x
Stilul ca gandire

Ulopia descrierii lingvistice obiective ti exhaustive a textuhri f,"I;;. .,, lui sDir/cr.< l'r/a pe prlncipitrl un:rarii orgrnicc
i
literar absorbit un numer mare de vajnice eforturiin anii '60 *1"r" ":"ai* ii ti.ta. ,ri' din pur cr de \edcre 'rl
forecdvi:rii. crr )i din puncr de'edcre xl indi\idului' Dupd
'70: nenumirate au fost pastigele dupa articolul realizat de
Jakobson si l;vi Strauss. Cealalta tentalie era de a acceptr
definitia stilului ca viziune asupra lumii, proprie unui individ [iL::1,:: ;u;ll \nir/cr
J,"11;'i;l ll;l"lJl;,lilll.',li]l'l';
o intl.bJrF rnalogr' drt
pune
sau unei clase de indivizi, in sensul acceptat de istoria artei De f,oralit.rtea limb.i 'rlc.
altfel. aceasti conceptie asupta stilului nu ducea lipsl de mari f,.,i -"a."o- r car(i lormi prin'a o redam aici: "Se poJ'e
precursori. Ea aducea aminte de lraditia lingvistici romantica li
postromantici germana, care, de la Johann Herder $i Wilhelm ]*;l:r: :'';:l: ;l;' li, jlfJ :x[1 J l]':',iil"""J;l [x];i,
von Humboldt, pena la Emst Cassircr, identifica limbA. !i"ii' iar',ri,r," tr"ui 'criiror prin dev'Irra 'rili'rica spccifica'
literatura qi culturi (Combe, P.78 79). Aceastd filosofie a lioi'^t o.t" sa po,rr. ..irrun'd o Ptrnre nrrc lingvi\lici )i
limbajului, raspandiG in randul comparatistilor indo
europeni$ti, era accepud Si in Franta, de pilde de Antoine I li:1,1.'nl' l',l::11;,i;, ;t.lT:Jlli.li:i'i:$il:l 1l,i;i
Meillet $i Guslave Guillaume, ea ajungend probabil pe aceasti
filieri pena la Benveniste, care, in articolul siu' leagi categoriile
lnr' *.,i -t". rr.ri,.. nimic In cumun cu vreu Jlegere 'ott>rienla
))1
220
a autorului: ca deviatie. insa, stilul este expresia unui ,..,rr,rdx llll, fl:gr'rsirn aceasta nrod.tlitatc criricii exaclin aceeasi pozilie
spiritual", a unet ,,rdddcili psihologice": drt lriikrc. ii dcci pulitl conlbd.rbila. incercind si sc demarcheze
d$ cxtrcme. undcva l .i(milalei drumuhi dintre ficlclii
Pe cand citsam roman€ r'raq0czc modcrnc, deprilsesem oblccrul (lr inNlrnrit(ni ai vechii slilinici .r autorilor $i zelosii adepti ai noii
l.li
a suhlinia expresille a ciror uh!tcre de uzul gcncrrl hI llrl)n llnpvistici a texlului. P n urmarei ea cste viclina deriziuDii
9i, idcsco. odata adunate pdsriclc astlcl subli.idle, clc nircrL \r vcDilc din ambele dircclii. acuzali ci rcnunti la esentr
prindlt o anumiti consistcnll Ml intrebam daca nu cumva sc toilr
stlbili un numilor cornuD pcntru Loate, saD aproapc tollc !.cnr lllfl:rrurii. c1. i,r .ornllitrnrl( prin'derlisrrr si u:i u relnLroJrr.c
dcvi!lii ou s'a. purea oare 8rs, radi.alul spn'lual. rddic, ., I Liltirli\rr m,,r.al. Dc.frri Lr'rcrec r,rrirnrc .rle stilisrir.ir
psrhologica a diferitclor rrlsr(uri de s l carc m.rchu/,r 0l)l ndc - fic c,r c lorba dc Spitzer. de critica lemarice sau de
individualiLrtea unui scrinot'l \ibid., p. 5,]) 6rt()pologia imaginarrlui - nu purem. oare. al'irina. a5a cum o
lllrcn Kermode pclltru cslcticr recepratrii. cil prin ele teoria
Trdsatura de stil se preleaze interpreErii ca simptom. lilcradi a fecutjoncliuneil cu bunulsinl? Din pzlcate. acest Iucru
individual sau colectiv, al culturii in cadrul limbii. $i, c fi nr IU(r.rntna ir, (ce:, i( L. pt'itcste o cond-rnnirr( \rguri.
istoria a{ei, ea tine de un detaliu sau de un fragment. de un Allr rcte ir re :u t(llri. u i,pJrcn d , onru irrrr, r LlL.ti5mItIi,
indiciu infirn gi marginal, care permite reconstruirea unei intrcgi r,li..i ( p<rf.l..are r lrrr. (;rorbc. \lo rlir:-dc pilda. fLd(finrirr
viziuni asupra lumii. Modelul stilisticianului este, diD noir. lustiizi obicctul stilislicii prin raporrarc Ii llictmslcv. carc
vanatorul, detectivul sru ghicitorul, pe care Cinzburs il dislingea. pe dc-o p.t e. subslanla ti forma (?x/in tutri. iat. pe
evidentiaz-i. Spitzer este adeptul cercului hermeneuiic, cir dc ahi parte. substanla Si lbrma crp,.6i(i (\,czi cap. l): penlru
mifcare bidirecliooala intre detaliile pcriferice ;i principiul Molini6. stilul nu are legitura cr substanta continutulu;
crcator, el efectuand o anticipare sau o intuire a intregului. (irlc.rloti: .cri:rorulLrir. JJr err. ur(uri .t. .rO.'rnr,
'.;ii
Fiecarc din studiile despre stil scrise de Spitzer ,,acordA tot atata cxpresici 0nnlerialul sono liintotdeauDa de lbtrna continurului
atentie uDui det,rliu lingvistic ca qi sensului unei opere de al1i' (locurilc argumenlaliei) $i dc lorma erpresiei (iguri. disrribula
(ibid., p. 64\, caulend astfel sa identilice o viziune colectiva $i lcxtului) (Molinid, 1989. p..l). Astfel $ilul se giisc$le in subiect
individuale asupm Iumii, o gandire non ralonald, dar simbolici. (lbrn)a continululLri). iirr subiectut se gAse$re iD sril (fonna
cu principiul unei opere. cxprcsici). Iata o m(xhlilatc inlcligenri de.r rcabilila srilisric.r.
Aseoinarea cu Proust este evidenta in cadrul acestei tcorii a dincolo de domcniul lingvislicii. Nu e\lc. insa. siour cn acxTete
slilului percepur ca grindire siu viziune. inrFun plao mJi rtc du.'lr.rrr por n ir.rl(, ctlrJtr. inrru.jr rrri disrincria dinrrc
general, ins6, inkeaga critici tematicd ar putea fi descrisd ca o irccle ,,r' , ,au !' , /,r ,rr,, Jrrr rito.,, ", m tne fe plrn
frirnUl
stilistici a tcmelor, de vrcme $i ea se bazeazA tot pe ipoteza uncj
mititi profunde a limbajului $i a gandirii. Vobind despre
intenlie (vezi cap. 2) am ficut deja referire la aceasta critice Refitoarcered rtilultti
tematica (vezi cap.2), vAzu6 ca ultimd rcduta a pafiizani]or
autorului, care, oda6 discredi(atd .,intentia sa clara $i lucidi". a Trcbuie si admitem cA slilul a supravietuit atacurilor venite
losl identillcrr cu ..gindirea sr nedelerminata . in materie de din p.rflca lingvisticii. Despre el e vorbelte in continuare, iar

222 213

/
atunci cand il reducem la unul din cei ttoi poli ai sli (iDdividlnl Illllry Fish. adic:i dcbaras^ndu-nc de stii pcnrru a sciip mai
siru colectiv), cel:ilalt ap e $i el neinmrzj;r, ca prin
farmec. rl(, Igprrlc dc problcmo. Daca stilul o rnoIt. alunci ro(ul este pcl,tnis.
pilJi l.r BrnhLs. in p(rio tjJ \r rimpuric. Lrrc. inrre tlnhli .,,t.
rern\(ntr scriilrJrir. uri lir Ritfaterre. (irrc. rot illlr-o pe)r,,hJ.l
h cclc cnlelu plgini ale a icolului sau inlitulat ..Slatrtul
timpurie. revrloriza abalerea ca ag,umatic:rli1ate. E;isri
lllllrh'i il975). Iilosoful NelsoD (;oodmaD a rczoivat accasli
car'.rcrer nrrni[c.r al r.rpllrlrri de 5lil. pe (rrc il
I I|rn'ic irrtr o nranicri uimitor de simpli $i dc cleganli ccvn in
LnIl,rmi.l,r. Nrul oului lui Colunrb, trcbuia do{r si i der cuiva prin mirrre.
n.rslrfte. trc cA sunt celc rle lui prousr. Rebou\ )i Muller . I.. Shxnrimia. afirnt cl,.rceasti sinonimie hre dc care stil(l pirca
speculeazi idiotismele scriitorilor, fie ci esrc vorba d.
dc ncconceput. nu csre dcloc indispensabilA peDtru ca stilul si
exerciliile dc stil ale lui eueneatl. ce recurg ta numeroirsr
(rnuri sintitclice $i varialii de vocabulrr, -<Ie h registnrl rrislc, adicd pentm r se acodr legilimilate calegor;ei dc sril.
Slnrnimir este, binciDteles. sulicicnti ca sa cxisle stil. dtlr accst
academic pani la cel aBotic.
lullrr inseamni a ccrc prea muh. a plali prea scump. Condili.r
Dar cum si se raspundi obiectiei dezonoranle formulatc
lir nr(.snfii pcrtru cxistenla stilul(i csle- in fapt. mult mai l'lcxibilir
idresa sinonimiei. respectiv aceea c^ a spune trlrll,l ttcclar
1i nrai pulin consrriiDgitoarc. DupI culn obscrvi Goodman,
ltrcr , inr(a nd a sp c ttltcew? Noliunea tradilionali de ,,(lislinclia inh€ slil fi continul nu presupuDc ca exact acela$i
slil
prcsupune noliunea de sinonimje. Cl si exjste l(lr|u sii poati li spus iD mai muite moduri. Eir pr-esupune cloar
stil lrebuie sii
existe mai mLrltc moduri dc a spune rcelafi lucru. iatA (11 lucrul cirrc se spune sa poatii varia inrro manieri non
curl
l-unclioneczii rcest pfi cipiu. Strtul obtiBi la o ulcgr.re (onconlilenrii cu rxxlurile de n spune" (Goodm.rn. 1990. p. 16).
rrrrrr
diversele rnoJuri dc r spurrc acelali luir.u. Se po.rre
o.rre m.ntirr
(\r nllc cu!inle. pcnttu a srlva stilul. nu sunlcm obl;gali sE
o disjunctic intre subiect - ceea ce se spune rrcdcm in siDori iit exach Si ahsolutA, ci doar sa adnitcm ca
- $i stil _ mod(rl
cLrm sc spJnL' Dri u cornile roJre pA(Jtcle
durlismului.. cj(isti moduri dinlfc cele mri diversc de I spune lLrc[ll.i
Sinonimia. rtir de pcr\ccUr i Je crittu lingvislici nscmanilour€ ii. invers. ci cxistii moduri lb.rnc aseminAtorre dc
Si nlosoti.l
Iimbrjulur. nu ar pUtcr ll re!i,,uiri penlru r rclegitima n rputu lucruri dintrc ccle mri diverce. Stilul presupuDe pur fi
\liftrl ,
Ahir arunci. srilul i)i \.r,i redohjr)dil nlcnitudincr _ \.rr simplu ca o variatic de coDlinLrl si nu implicc o va alic de
aProapc.
f, lirflnal cchivalenta - de aceea$i tmplitudinc. de acecali lir'16 -
Literatii nu se multumcsc cu _jumitarile de misuri tsunr prer fi. vicevcrsl sau c.r rclrtia dintre conlinut Si formi si nu fie
putin dialeclicieri)r hirnivoca
ori intenlia aurorului cste realirarcir irr coDcluzie. pastiga dovedc$lc existenli stilului. PasriWle lui
litemturii. ori ca este doitr o iluzie; fie reprezentarca realiti{ii
1)rousl sau exerritiilc dc stil alc lui Queneau su,t! foarle difcrite
esle rcalitatea Ii(eraturii. fic ea nu eslc decal o iluzie
num(le cArci tcJ.,,;Il ra ric dcnunl-lri ir(cr(tri rlu/re"):
adar in intre clci toate. insii. povcslesc aproxim.lliv acelasi Iucrut
li,j sri,ut povestcl unui escrcc care prelindea ci a descopcrit secrctul
esre real;tarea literaruri;. I'ic el eslc doar o iluzic.
iar a spunc llbricarii diamantului. sau intilnirca cu un hrirbat cu piilaria
aldel ncelx$i lucru inseanrnii. de fapr, a spune altceva.
Fiindcri Dro.rlc inlr-un aulobrlz parizian. in sens invcrs. exista aseminiri
suDtem in pozitie dc rage,!, este lentanl si pr.oceclim
plecuur illlre opurcle LrDUi aceluia$i aLr(n'. alc unei acclei.rli tcoli. sau

225
dintr-o aceeagi perioada. chiar daca ele trateazA subiecte foan(
indepanate intre ele. Mai multe opere avAnd acela$i subiecr - s [ t\tp" (bkl.. p. 44). Aceasd formulare a fost imbogdtir, cu o
ulttr ocazre. cJ raspuns la adresr unei obicclii.
aproximativ acelati subiect - pot avea stiluri diferite, iar mi[
multe opere cu subiecle diferite pot avea acela$i stil. Concluzia Lr O t lsilura dc stil. nr opjnia mea. esle o lrlsfuurt excmptiiicatil dc
carc ajunge Goodman este urmitoatca: ,,Faptul ca se renunfd lt opcrl ii .are conriibLrle la sitlarca ej i trun ansambtu pdntlc
sinonimie nu inseamnd ci stilul $i subiectul ajung se se confunde '. xnumitc ansambluri sefinilicativc de opcLc. Trlsdturile caraclcrislicc
alc unor attcl de osxmbluri de opere - nu lr,ts8urile unui arrisr ori
Exceptand, eventual, o logice absolutistd ti suicidard d. ale rrson.ln.ii srle. sau ale Dnui loc. ale unci pfiiolde sx! lle
tipul ,,lolul sau nimic'- abandonarea principiului de sinonimiir carnclcrului lor - conslituic sr ilul (C@dmin. 198.1, p. I I I ).
ca o condiie necesartr $i suficienti pentru existenta slihrlui nu
elimind, deci, dislincra difltre subiect fi stil, diferenF dintij Cu allc cuvinte. un slil este un pachet de indicii care permit
lucrul despre care vorbim qi modul in care o facem. Iati cum, rtrspunsul Ia intrcbarile: cine? cind? unde?
intr-o manierd simpl[, se ajunge ca un principiu vAdit ingenuu li Goodman preferd. totu$i. ca $i in citatul precedentt termcnul
insuficient ( e-yisrd rrai n te rnoduri de a sp ne acelasi lucrut de eie tplifcate celui de irli.ir,, provenit de la Peirce. in opinia
sa fie inlocuit cu o ipoleze mai liberalA Si mai ponderate: cris/rj sa. rc/eri,r/o se impanc in douA tipuri principale: pe de-o parte.
noho-i destul de difetite de a spune aprcxi,nati, ncelqi lucru. denotalia.care este .,aplicarea unui cuvent, a unei imagini. sru a
unei alte etichete (larel) la unul sau mai multe lucrud", Iiind. in
mare. \orb.. dc ,i th.l,,l rsennrul con\cntion.rlr lui Peir,.e. r5l]
Stil $i eremplilcure cum Ur(,|l denoti un stat. iar srdl deno6 fiecare din cele
cincizeci de srate ale Statelor Unite ale Americii; iar, pc de alta
Potrivh lui Goodman, aceastA revizuire trebuie sa serveasca parle. e\e,qrifalrcd. aici disparand n,di.nrl (semn motivar de o
drepl fundament unei definitii a stilului ca se tfit rd, adici relaiie cauzal6) Si i.odxd (semn motivat de o relatie de analogie)
aceea ca,e a dominAt, daci nu in sludiile literare, cel putin ir utilizate de Peirce. Exernplilicarea este rcferinla, prin recurgerea
istoria artei, unde lermenul este omniprezent incepand cu la un e$antion (kunple). ld o trisatula a rceslui elantion, dupa
sfartitul secolului al XIX lea, definind vreme indelungata insusi cum un ctrntion intr un catalog de e$antioane al unui croitor
obiectul disciplinei (ca Si comoisseurship, sau expeniza de exenplif(:ii textutlt, cvloarea. lesdtura. materia, grosimea. dar nu
atribuire a operelor de ani), cel putin pani cand acest domeniu a $i talia sau forma (ibid., p. 55 Si 59). Un exemplu se refere la
fost ti el cucerit de teo e. Stilul ca sernniturA se aplicd atal anumite clase cAlora el le aparline sau la anunite prop etiti pe
individului. car li mi$cirii, $colii sau societilii: la fiecare dirrre care le posedi, iar atunci cand un obiect exemplifici o clasi sau
aceste nivelud, stilul pennite rezolvarea problemelor de o propr:(tule. rcea\U clJri sru proprielir(e. in.ens invers, s.
atribuire. Se pot recunoalte o sumd de asemaneri, chiar daca nr aplice la accl obiect (il deno6. fiind predicatul seu): ,J)acA.r il
suntem in mdsura s6 le descriem- sa le detaliem sau s, le exemplifica pe r,, atunci I il denotd pe -\''. Daci puloverul meu
exemplifica culoarea ,,vcrde". atrncl yardc denod culoarca
analizAm..,Un stil, scie Goodman. este [...] o cancterisrici
puloverul imeu, r,ezle fiind un prcdjca! al puloverului meu
complexi carc servcAte drept caracterisdca unui individ sau
(puloverul mcu este verde).

226
217
ece\re derarii rnLrucir c-ncfip a rcs,,r .i rsa cu r o p lrJ ficc ur ciaLo d n vrcmcc rcspecllri. pc .at d.
"
TI::;:l:,lll,
(rl:ir- roenrrtr!dr. ccle doua
notiuni de r/;/ :i de cr, nyta",, ,,r,' culLLvxt tr dc nrlorDdL posibil c! privir.la i crtlilc rllt ulL| O rlJrc
rmpmmutate de el de Ia Goodman. ruzitic nrl sc ptu. c1..sivi. ii. dcxLllcl, ut.pici'L din n i dc nrotiv.
Acest tapt i-a pe.m:".i
poc,i.a )i .ri'inic., inr',o ...chI:r de (ocneuc. I] 1.16- 1.171
1.9',.:li:r.
r dcririri.
"ernrot,ci "tilutur'. pe clrc o propune i, fr.ir,., fJj"r".,
Di..'ioh t tgqt I potri\ir tui Uerer;e. lis(c vorba de o veche dezbatcrc, Gcncte regisind in cadrul
e\crrlptifi..r", r.op:r; ;;,,,
,rdpvirr. to e uril,,,ante mode re
rte noiiurrii a. fi l)ozitia echilibraia apdrali dc ilirsch, o pozilie de mijloc

::p.::'-ia,
p ocnreo .ru ,onot,ttin. ";fi 1,..u..
De urdc ,, x!e.rsr,, nouir
lrrr lc Nristolelicianar:
oelrnrlre pp care pl o ..Sritul
.):l.tllfi*,1): a dL, ursutui '"p,,, ,r"r",-a."",,,i1"
n,op..nr: eorc [ull.t]r ,^lirudlfce cc nar iuni a. li. p.1c ni r. de a jn.Lrcptrri L{)(.dxL,
intcnlra sonnillcxnli (dcrolrti!il originara ii vaLorcx sliIsrici
,lrerrerre. p ll5r. A.tlil
- nou.emn aJ Un.:..himb;riJ- climd fuonoLdtilil rrlrusalri dc isLoiic I I C!!e.rul de ordine. h drrpl
poetica.sau semiotica, prin intcrmealiul vorLrird D.i usor d. erunl.L de.ai( de unn . xr li, in corclu^c,
unuia din conducdtorii
miscdnr. c- (tuji ix reinre,npicrei .riti5lrci; pc u naltrui puri{r nr frivifh d.notxtrci, dclcnnrnd(a dc inlcnlia
indelungiri, c dorir sa o eljmrne. rlcto,rrlir: llxisn lari dc cr.mplin.are. pe c c iulotul i!. po:(e
ri.iod.1. sliipilni in t(ndlitJt. ti cxrc c5rc dclcrNrrLli maLdcgrabi de
01., e\e.nrt;[f. e, acoper. sritUt. er a.operl ''cr'.i,''ro ul
,-j-^1,.,1:.i1c_muhe .rfie
rspecte ale di\ur,ujLri. nu duar .ltc
cJle. i,, ecnc,"t. au incer.,r .a r,e amdrsirn,r. Toate acesie opinii dau dovadi dc multi inlelepciuDe \ji
:i:;:,1:i,1I",,,,.
s,ru ur,,it, cum erle genul: u, t..\l .,,".ptif,."
g.nut .irri., ,.. vorifici leza Iui l-lilsch. conlolln carreia cititorii obitnuiti, si
)r r\pecre ce 1in de conrir,rr,.
lp:lil,"t,.j rur disc{ \ (\en-plific. "au . hi.r dc s,rb.rJr,.J inclLrsiv specialiftii, cred in scrsul original ti il separii !le
:,"lllillr,,, irr .pc, iar o arrrmr iunnrificalir acturlar. ca ansamblu de aplicatii posibilc alc
rucorogrpr: ..trecare p.te ornul lcxlLrlui, sau rnsanrblu al claseior Si propricGtilor pc carc el le
nronriei idei: e,,j.ra nulr nr..
o.rmenir o"rfet. roii oam.rii cdre |roate excmplifica 1rst:izi. Accsi Iucru conlirnri, insi, $i laptul ce
l:l::'1.,|.**\e r\eJm..n;...
,-:.::il rmpi(,)e..
ri 5punp pro,rr ai, t,',;,1:"i.1 cxemplillcarea este cu rnult mai .uprinzatoarc dccat stilul
,, ":.
r., pr,eren -tui .au )dinr Loup. .ar
e. Jpatr tcl, nu Drept urmarc, ncvoit fii:rd si se limiteze la ,,latura
:!"r_,,:, 1,"_,,,
rure acer\ti ioec ,pror.t. lqgg. p.41,4,.
Opo,.,t,r cxemplillcatoarc a disculsuiui", Gcocttc o apropie arrnrci de
duxrc-der.otalie )i e\crnplilicdrc o.Ininrerte rpacitateu sa, opusar nansparenlei sale, sau de inn'anzitivitatea
pe .ed drnrrc .en"
tt:i?,an,tnx) t.ernnitic.lie ,t;Bnik.an,.,.
prin .r,. Hitu.h .;;;; sa. opusi tranTjtirititii sale !i o asimilcazi.,larurii percepribile
irrcrrrir.r rrncrireriu al inrerpreririi r\e,,i cJp ru discursului", altlel spus, expresiei sale (lrtl, p. I35). Situatia
i::1:',',,:::
\rcnerrF aJUnge inu.adpva- ir, noJ )j.
rnc, iraUil tr o reflecrie ie r,p sc inriutilc;ilc. insi: de aceasli dati liscul este ca, sub tiiulatum
ilermeneutic, neobisnuiri t, et. dc stil - ri cu pretul Lrnei coDcesii licute Iiteraturii rcgimulu;
conditional , sa fic rcdcscopcriti. dc ,ap(. funclia poelicaL .r lui
P.rr.ti mi lcrrt rrnt:\o ,rru,n. i.rur,.. ,u?tr..
deo-i ( t..d,."ar,.,ro-,.,.-.rjebu Jakobson. privitar ca rcceDt pus pe mesaj. Cuplul ,.rebotezat'
.,
",,"i",_. ,, ,,",".". . cuprinzrind .,lnnctia de exemplificare" $i ..functia dc0olativE"

219
aminregte. intr-adevar, de functia poeticA Si de cea referentirl:i pfifu$i dc pnici ccrcau Prca mult pcntru ca apoi si rcspinga
Rezumand, pulem spune cA definirca stilului ca exemplificnr. l(xol.
le-a
este prea large sau prea inguste- in stilislica s a produs o deplasarc rpropiati de acL:ca carc
ncrrnis lins\r)lil.i (unt('mPorxni s:r Icgindc'\ci rlpurlul drnlr(
Efo(ul lui Genetle rimane insa meritoriu. FactorLrl
incontestabil de nourate, deloc neglijabil, esrc cA inlocuircir ir,"sr.i rorbi* R)orl(Dit \.lc lJ sdu\sure )i lr\3r dc BeD\crristt
cal(iind n"
funcliei poe(ice cu funcl;a de exemplificare readuce efectiv iI iit anicolul ,au inlilulut Scnriuloeiu Iirnbii ' lo('qr
social ii
prim-phn coDsideraliile dc ordin semanric ri nragmr(ic. linur.. ,ir*f. fui Sar,t,*". Iluilly punea acccntul pe aspectulvedcre
stilul din punctul de al
in genere, la distanti de cetre poedcA $i semiologie. Gene(o *lr,"Inr,i" rt stilului. .rbodiind
iinrbii. si nu al vo|birii Mui aPoi, lingvi$lii, doind o dcscricre
incheie in mod sernDificativ printr un elogiu adus lui Spi(zcr \ri
de acces
Aby Wa$urg, al c6ror celebru adag;u Go./ is in the detoil rlxhaustivi a tcxtLrlui lircrar. au redus stilLrl la un mrjloc
(Dun lezeu erte ttl detali!), dupa ce a fost deviza istoricilor dc I, r,rse ,rni'cr..Jir llL,rrJrc. De_rlunci inco:'c' rn'a rorl"irs'r 't
ani, ar trcbui s[ devinA deviza oricirui stilistician. ,lu*iL;n pr',,,-plrnut linE\i.trcii cir si in Jcclr Jl 'lilrsri'ii:
nrrrhelc.e oculi tor nr.ri nNll de limhrjul in acliunc
\i miri pulin
Jc limhri in por. ntirlitirter s,t' t{ Ir' r nti'o' noua rxrntrr'-t
J
d^rrizcci dt rnr' lc-x
Normd sau fuziune iin,r'i"i.lrr.l.r'of,rri in J(ursul ulrimilor
rcconcilirt pe rmindour'i.
Accsle rr'tirrln(rtl( p,'t d:r impresia c' nu se va
punc
in acest fel, principiului absolutist ce condamna stilul (?-rirri
ni.iod.rta c.rD:il ncinlclcg(rri 'hnlre "x'4lositti >in o Nli{i
cnc
t tei ,tln\e noduri de a sp rc acelati lrcr )ii poate fi substituil (5nd de slrl cr
un principiu mai flexibil, care salveazl slilistica: erisd,Nxhri iravers,.rza io.rri i,r,'ri,-lrngvislrcri' nc inlercsam
dhrhe ccle nftti direfie de a spune lucruri foatte asenki dtoar rrn(rrliltllc ori \('ci,\le.,l. (irr'l dc <lrl c' 'ingularil lc sru
iii.i..,.,roi irrirri rlt rrrl !ir rocrolecr cl'' SLilul in'i 'x 'Jricc
$i, \,ice\,ersa, axisrd tnoduri foade aseniindtoate de t spunt
lucturi dittre cele mai diferir€. Asta nu iDseamna oare. c[. dupii ii', a" f'nrf,,..'" d. ncronc'lul l;r; J'(5le dotr:i csle(lc' irr
Jbclere -
on ocol pulin cam ipocril se ajunge, dio nou, tot la stilisticu rirnonul dirlrt' rrr\rri nl ti \rriirlir' dinlre norma ii
i.'i,.*i .f" .,r. c:tc imlo'ihil s' nc deorrr'am dclirrili\ -'
tmdiionala, sau, cel putin la aceea a lui Bailly? Nu inseamnl, de citrc
oare, ci se distinge un sens fundamental invafiant $i. sub dintre general ;i partictiltr'. a lbst tolusi lcgandit
fi"*"it,ii Ei slilisiicicnii coDlemPorani continuatori ai lui
denufiirea de stil, o semnificatie accesorie, decorativA, afectivi
il"ir.nitt.. f-" Icl cum numai vorbirea e'Y'rr';'in Iingvistic:i se
sau exprcsiva? Sunt puse oare in opozilie un invariant semantic
nor," 'n,'r" .1. ;rr :lrliiti(i rrrrm)r 'li rrnle irrd:'iJru'e t'r;rt'i'
de referinta Si variante stilistice (mai mult sau nui putin)
sinonimel Poate, dar intreaga nuanti rezidi in acest ,,mai mulr b" "...,. r'.,",.,ti,,11t. prec''rn rimbe sJu genurile trebui(

sau mai pulin". care facc cu noriuner de.ril s, fie independenli t0r,"".., lrr/rtlrri d( nlurn"nr' 'lJndJrJ' care s( nxs' dinlr
de un du:rlism srricr cuprin/;nd gandirea ii limb.lul. ln rest. a trn oroce: J. lrrrr/J(lic 'nlr( (l( :i nu ('r niilc norme sx"
';i".f
nu rte o
pretins cineva vreodati ci variantele stilisticc erau slrict clalorne (c rr put(J si_i Prccxi\lr acesluia Limbc
existenli rcale: vorbircil $i stilul' abaterca $i varialia sunt
sinonime? Cenzorii stilului atacau o fictiune li condamnau o

23r
230
singurele realititri iD materic de linlbai. Ceea ce noi numin uI
invariant, o norma. un cod, chiar $i un dat universal, nu esl.
niciodatA nimic mai mult decat o slazi provizorie Si care poarc li
revizuiti.
Trei aspecle ale stilului:ru reverit, astfel. in prim-plan. sau
Du au iost. poate. niciodate cu adcv,rat eliminate. Se parc cd clr
sunt inevitabile $i de nedepl$it- O cum. ele au rczistar cu succes
asalturilor venite din partea teorieil
6
- stilul este o varialie formala pe un continut (mai mult s.rn
maipufin)stabil;
- stilul estc un ansamblu de tliseturi caracteristice ale uoci Istoria
operc, care permit idenrificarea ei Si recunoa$tere{ (mai n1ulr
inauitiva decAt aDalilicA) a autoruluil
stilul este o alegere intre mai multe .,scriituri".
Numai stilul ca normA, plescriptie sau caDon cste grcu
acceptal. el nefiind incA reabilitat. Cu aceasti exceplie, insa.
stilul existi fir, doi[ Si poate.

232
Uhimelc doui elemente alc caror mize lcoretice a$ dori si le
!vidcrtiez - ir/.r-;d $i v.r/do?.r - nu sunt chiar de aceea$i naturi
cu cele irnlcrioarc. Primele cinci crau solid ancorate iD literalura.
olc fiiDd obligatoriu prezcntc iD crdrul cclui mxi simplu schimb
lilcrar. incviltlbil implicate in cel mai infim contact cu literatura.
Itrrlatil .. rr,sr, s. un t urirrt de pe o pagina p( ( arc o cilesc. s.ru
chiar imediat ce incep sar citcsc. particip l:r stbiecl. Fic ci eLl
llog sprc dcscric un pocm. un romrn, sau o|ice alt lip de texl
- si dau inriietate punctului de vedere al autorului, sau
Dulctului de lcdcre al cililorului. nu eslc studiu lilerar care sa
ltl incerce uco definilie satl ipotcz-a privind raporturile lexlului
rcspectiv cu literatura. cu autorul. cu lumea $i cu c;titoru! (cu, in
cllzui de lalir), ori cu limbu. I'rin analiza acestor cinci relalii s-a
ilcercat nxbilirea conccptclor fundamenta]e ale lileraluii:
litcrolit! aL itt(tllia, kprc..cntarca. reftpt(rca $i srilr!/. IatA de
cc acestc rclatii tlu fost $i cele dintai vizalc de teoria lilerari, in
,,cruciada sa imporriva opiniei curente.
Urmitoarele doud notiuni sunt uior decalate. Spre deosebire
ile cele antc|io.ue. ele dcsciu raporturile lcxtelor intre ele,
compafi lcxlcle. fie tin:lnd seama de timp (islo,-i.r, fie farii al
hra io cnlcul (\.r/.xrea). in diacronie sau sincroDie. Aceste doue
notiuni su[r. deci- inlrucilva.,,rct( itero]c. Cu toate acestea, in
capitolele prcccdente, textclc nu au fosl privite exclusiv sub
aspecrul singUlAritilii lor, icr pluralitatea constitutivi a litenturii
u fost .vocirti in mxi nrulte nduri. ?n special legal de

235
I
inlertcxtualitate. Aceasta din ufinA
a fosl prezcnrala in rchlil Dlur erplicxrir cpr"ndi de ;nralnIa. :i xnume cb lirerlru-d se
tc.\,ulri cu tumei. ca..ub:rirur
-t rctcrinr(i'i; tu,'";.;.' ..,i,:; $hirnba penrru ca rn"d.i isrolr din jurul ei .e schimbi. { nor
o:. c\rc d;r-rir. pt iind u..|t rot,,1..,,,.,,.. frornente i.rori.e dilcrile le core'pund Iircr3turi dilcrirc. In
l1:: l:: :1r,,', ,, ."ric
lli Tl.',d oltc,rui
'Ic?rurd.
cu,c srru rJ br,,a o,icrnri oi.rur.
t,, .Irdi.r de.rr.i [D3I. inrr un J ,.ol inliruldr ..l.rorid lilcrar, 5i $Liinra
lilJr]r .eter:rur fu ret- ii,c dirrr, flteli,rurii . Wrl el Benj.-nin rora urnaroirele:
texte, privile din unghiul istoriei titerare
Ojicp^cJme- til, iu Jc te\t literd,crnrjrn,.
fi ai valori; lircm(, ts{. lF{s lr 'i a. rim sro .r !r.r.nlli J !nci dLs. rl f. or ..r .
rnun,rt; po,?i.ii tJr.. li.i r rrrlr u !lLLr1ir ir r.uxlr c\1c nu iiurrrL o \crLgaL dLn
uc cceir cp In!ermn. i.totir ritc,rlllri
.,,i r,r,oJrc,J t1 r;,.,.,,,,.., d.rrollir.r st. trli r itirnl.r i\ltc in !ca.i.. .L mrl nn 11. !i . .nrcrl
l-\ldenl.,o,icc rc litc,jr t.(e ucel,.rr,J.cru..t,r.
ia.1 Je l: rln,trrsL,.L lL,i Lrra,,rertul r.:t.rlI (B.njr,rr,.lrrL n.7)
rnienU Ut ice,rc; cAr,i. chc.tiunile
d(,,batJ.,. ,|l, fo.r m.,i J.g-r I
m",J(-ir,r, c. rcsoccri\ reorprice p-in l)acii acesl lucru cstc ade\,a .rl. cl esle cu atiil nlai vrlabil in
cirJ, terJ, ,o, rnerrLJ ir.L .i ,r
vo orr dcipre I erarur, Drin inle n.dir, litcr.rturii Lltilizind dcnumircr dc i!7rri.,. urnbjsuilllcn c\lc,
unFi rcnecrii I.i\. rr
de.p.e ra. in,,_c. r riccJrc i re p. rl.ci. lfc!ititbili. dar sl bi o\crrila. dcorrccc isiorir dcscmncrTi
:::1..:", : :p,1.,.ca.rJ
fird rrrJ^oc.rb.t..r .t. i,f.;t. rr.i,c
i.1..
oe\pre.i.rcr,r'u.i
c.,." i
t\\lathti .linn,titt Iiter:Lturii !i .r,?/.-rr, siu. r\ceNti
o:"1) F. rrrbiguitate se nr.lnilestar ir r.Lporur ile dinlre literlLlLri $i isl(n ie
':l:1" i,l nJ'.b,].: rsrd rr. .i d,.-nrrnJen ipo,. e," p
cJre le \elIcUl, in ll \int, i",oriii *i r-rori,. (lslrnie x Iilerrturii. lilerat rinistorie).
,,,,1. ,r. el-c1u n o dcprrrrjare p" cjr po":b,r, "u. m,i n.rlr Acestei relleclii asufra literatLrii ,\l isroriei (in dublul sens pe
:1-ll
ur\.ur(ur ,Jr,/ii ii d c, .It ."r1. Je,t,rF r..r .. (rre tocn i I .rm precizal). ii vor trebui rsociati o senc intrca.qii
,irirJrL|,.
, du lcrnlcni rc lac pnrlc din opozilii dcla curosculc, cum sonl
.,-:i,]1
-rc.c
-, ,,bro, r.norrurite di,l,c rc\re .- I ,np , ce n .J
vnrmba.." nrii.:r. ..imitllic ii ir)o\ir1ic . ..Ir!tlci !i nrodcnri '. ..rraditic !l ,'uplu.i".
"idc cc nu Jrcrr :ntotde,rrr-,lc , t,,c ..clasicrsn 5i ronuntisni. sau. conforn crlegoriilor irltrodusc dc
,rn,,e( dp ,r/./,. q],,i ro ,
:1.:l:,.11':l::t
tr rllr rcflncr r. Drelum r/;),,rp
'e|.mpnur f,, bi
\rI ?t.tt,!,, titerrt". l,,rt.i,
:
cstelicrr rdcdpL,rii. ,.orizoDt de aslcpllrc Si abilcr! cslcrica'
-.r pirUr. mrr \ nplll. m,, obisnuir. ri, tJtod: A. r,,.,
ni 'l'ortc:rccstc cllpluri ru sL'l\,i1, intr-o |)erioadi sru .Lk.r. la
,reu,ru 1\ind^in.a. - \ede-c
c, orice \rlo /rre. p^/jr:vj ..
negativd, a schimbArii, nlr este considerate I
lireralurii: accen de a ilnita sau accca dc u iroru. dc a sc
de citre islo.ie nici coDlinmir r$leptauiloI ciLirorilor sau dc r c nrodificrl
ll?ij*. ,rj dc.jJele.
Iconve,,cr.tul
c,,\i,,rur ,..,l,,,! J,e. NJ,.
Je J orien,r rc0ecri, rrtr .^ Clhes(iunca mi;c:Iii isrolicc alirgc ijcj dLrpa cunr arr arrinlil
nUm_r Jn purcr oe ,edi.c J.-pr- "i,; ,f.-".,].' .rdcscori.loirrc itccslc lLrtirni sunr solidrrc Si lblrreazi un sistenr
l'.i:':11*
rc\Le
r,,pu.ruru.
r- lmp. cr 1r +rr1rr r.roolrLrlui dinrre tc\,c dinr., chcsl;urj c lcgirtc nu rrurrLri de jntentie. de stil s.Lu de
i'rolrcc {Le:te doli functe de viJete surl. ,oru.i. )i cu...\lcre l,n. rcccpl.rc. cr s; probcmr !rlorii. irdeoschi noutntc.L c.r v.Llo.re
rn.r. oetrrb, moderni prin exceLer)ti.
de.e, iIL,,i.. ' .;
:.-."Tll:Tl,.|,i L.nr,adi..o,ii. )i. Printr un dcnrcrs ln,nilirrizat deja, purem
ll]',:fj."",i. rnriuLj. ,pcu- Ll h (onr,\rut i"roric ."ner.c . .1.r.. ri. J 'r I.'..r r'. .. rr.rh',JL.r I,
Iruco0S p tir erprrc..r.ed rt'\c. .. Ji.p..rrp {c.r.rJ c..e. de t, pr. tull . lL r,. lr

236
231
calitate de context, cat $i de mi$care), de la doui pozilii i\rori3 cx ur) cxJr(r
lltrsvisticri s.ru psihxnirli/jr - norlt relLrza
antitetice curente, sau de la doui locuri comune privind acesl drr nu ponle rPnorr l'rnrul c;
subiect. Unul le neagd acestor raporturi orice fel de pertinenlrt.
.',ii;.,r't o"n,iu literurur;.
o rsrorica' Pc J('
ittir.l,*r rt" rrr rnod inr'rrtabil 5i dimensirrrre
celalalt reduce litemtura doar Ia acestea: de-o parte clasicismrl.
sau. mai muh, formalismul in geneml, de cealalti pan(
u[it purre. Lhe'tiunel schimbirii rn lrleratura lr cc:r ir
a,itu"^r*f ;ra,',, liler.rlurii nu \unl neaPar'rl rdenlicL ti
Irici
istoricismul, sau, mai mult, pozitivismul. lluaia Butuic.t,
comparabili cu celelalte iluzii condamnate de teorie (iluzir
r.jr.r;tif. ,'" lJ c(ulJlti. drr r,errr;naril( dinlre elc nu F)r fi
iri", nnrll lrrnf iEncrJte inainrc de a abodJ re'crrl"lc
L:onlli.tc dint|e l(orir ti lsLuriJ lilerrra prre oporlun ri
"r. ",.,
inlentionclE, iluzia referenliala, cea afectiva, sau cea stilisricli) lJirnr LJ
se intemeiaze pe cl€dinta cA libratu.a poate $i t,ebuie sI sc ce forme s a facut lcferirc
illume distanlii. anrintind pc scult sub
explice priD ctuze isloice. Atacarea istoriei pa,.e a fi, intr-
kr istoie in sludiilc liternre
adeval, nelipsitul gest inaugural in majoritatea demersurilor
teorctice ce urmdresc stabilirea autonomiei studiilor Iitcrrri:
Teoria literare acuz! istoria Iiterara ci ,,scufunde" lheratura intr-ur litenniii
lrtorie literati si isturi( a
proces istoric care nu ia in considemre,,specificitatea" sa de
inainte ca istoria $i lilcratura s' !i fi primit in decurs(l
literat[d (anume faptul ca ea se sustmge istoriei). Concomitenl.
$i. poate intr-o maniera u$or incoerenu, teoria - fara, insa. a fi dcia
sccolului al XIXlca definiliilc lor modeme- se scrisescre
neap5rat vorba de aceia$i teoreticieni reproteaza istoriei
cronici desDrc \irlr strritoritor ri desnre cafli' fie elc lucrari
dc
Iilerare faptul cA, in generc, nu este in mod autentic istoric,. O asllcl de ctonici cqtL'
trlctnstrca sau irrchlnrtt )trirrlci'
limitandu-se doar la stabilirea unor cronologii literarc. punctul
DDnumentala //isrrir. /iniftirc de h Fra'rce'
rcalizatd dc DoRr
de vedere dircronic asupra literaturii (litemtura ca document) $i
punctul de vedere sincronic (literatura ca monument) piu. llivet. Dorn Climencel $i d,3 cdlugarii benedictini din
concrerrli.r \Jinl-Mruf ( 1?.r:l_l/bJ' Co_)liinlr i'lorlcri
J
ircconciliabile. excepliile fiind putine: formalismul rus, de pildA. (,riiJla dcpinzind dr
iii.i,,,ii' ., irstirrrlit' rt'lrrira irr rimn 1i
a dorit realizarea unei istorii literare dependente de o teoric
literad (literalitalea ca defamiliarizare totodatd sincrcnicl $i sentimenlul nalional np.lre insi Pentru prima dati in Frant '
doar atunci cend Madalnc de Stael, in la lirtlftttltt( (l8OO) -
diacronici); acesiuia is-a repro$at, insa, faptul ce isiorirt sa nu
luclare influerltatl dc lomlntisrnul '? german - subliniazii
ar rcprezenLa cu-xdevarJl o abo-Jare istorica.
CLr toate acestea, chiar dacd teoda Iiterard 9i istoria literarii, intluelrr rtlieiei. r morirvtrrilo )i r lcPilJr rJrprd l;t(rslurii LJ
in majoritatea avataruriLor cunoscute. au manifestat,,alergii" ,".,".", ..,. ci;ri., isr,,r';.i. 1;1.; 1 rqmlnri' rrului. e'le rcl livi(li
reciproce, pare greu de negat faptul ce diferentele dintre operele si de5.rroti!i Fr sJ oftrne lriJilici r'bsolurr'le 'i nre'crilli!e'
literare sunt. cel pufin in parte, de naturi istorica. Este, asadar, .tr'ic .rl.r ,'.".t-'1..'. ir'rle''ind li''rre opera dufi norm(
legitim si investigam fiecare teorie - Si fiecare studiu literar - aEmporale. Ea inlemoiaz,l lolodita $i filologia ii istoria
Iitorar''
din perspectiva modului in care aceste diferenle istorice sunl am#te impia.igind ideca ca opera ti scriironrl hebuic si fie
prezentate. definite, situate. O leorie inspirate, de pildi, din inteleli pin situarca lor in islorie'

238 239
in rrudiri.r fr.rnccz;. Srinte-Beuve. in alc
,.
l erare-. e\ptica opcrete prjn vial.r auroritor salc ..poar(t,. lucrinile unor C:rstex gi Surer sau alc unor Ligardc Si Michard
prin
trupurrior carorJ aceltia le-uu aprrrinur. taine..mal
i; .f.l.,'i..,,.,, (rombinand.rntologia cu istoria) Si-Lru impanlit pitlla liceelor.
o-clermiDismut sau. erplica poziri, r,, pcntru ca. nrai apoi. Dunleroase manuale. mai nlull sru nlai
indivizri prin rrer trctori necesrri ,,
ru, r lrnrl: ,zrd. ttttiut pulio subversive. si apurii incepend cu fincle .tnilor '60. Astazi,
delermin,Aritor de ordin biografic
$i tot,t"na BrLrncrierc rd.rur., nn nutor ind rizn e$t e arareori sa iii .lsume siDgurredare i regii
$i .*irl p;';;;'; ,;rJ,;i.; lirdii a unci lilcr turi nationalc. lucririle dc acesl fel liind cel
l:Y" 1".,)tala-reprezenl.,ri Je (,,r. c.re ,"1ion"rra ,.rf,... nui ndeseu colective. ccca ce Ic di o aparcntA dc plLrrxlism $i
operer, sau de care cceasE reac
r:: o'' i*.'i;";;: "#, obiccriYila!c.
:::1:tr oc socroJopid
uar .x :;tl
XTL1,','i,,T,'lil lL in schinrb. istoria lilcrari dcsemneaz:. de la finele sccolul i
tur Lmil Dur(heim. .r formular
ijcrtul unei Ill XIX lcil ir]coxcc. o disciplini dc erudilie. sau o mctod?i i.r
imnrc.ionism,,rui conr.,,np,,ri,niro. :;,
i1':1.,i"::1":li]", :*.:
L,.r I\ar.r(rorJ trterurr. ca sub,rjtur
il reror:cii li ,.f fr"f"irirt..,,. corccririi ( Ivis.!2,r.\.rrrri in gc|maDi, Schol $hip in errglezar):
ricerr. undc, r"., i"i,"a,,"i-,,.p", ostc vorbr dc filologie. rplicali literaturii nlodernc (la n{$tcrca
l::l^ii,r,:1,r.T1'r',
.,' pr.oprrnrcte gcotare ain rS8u. cir sa. pcriodicul Re\\rc I histoift littitoire d( lt Fft rce sc 'toia n
]]-::p,,1" cxrc
ulrversrrar. a sufcrit o reforma," rnrf fOO:.
li in,.., li o prelunsire a re\,istci no;rrraria. lbndali in 11372 $i al cArci
retolcJ piirer .j .er\eJ.cd la rccti.rrc.r ii r;mp.,l ,rbic.r Je .ludir ,rrJ lil(rJtLrr mcJrc'rlir. i- nrrmcl. rs,"ri.,r
oralonj€f.,istorii litct.ar, :rvca ca cll,5et so.irlc ..
scop lornDt.a tulurot literrre. sc intrcpriDd ltlclari de aDaliza i-rE do care nici o
cetalcnttor democratici moderne sinterr-r (nici o istorie a lilcraiurii) nu s ar prlea rcaliza pe bazc
o. inoti tit,.Rli. dat ii da valido: prir isloda liliirarA. cerccl.rrca universitafi devin!.
, tr tittn tni
"::_*,L:u.cure.muhri vrcme isroriu ^b|it ,,,*.,; continuatonre cruditici benedictinilor. pcpetuali deja dupir
:l.l-::l :-
roerrrrrcdt (deSi
tirerrri
el nu panicrpr"e in lg,l4 la rhn.Lrta ;-,,
Revoluti.L Franccza irr cadrul Academiei Inscriptiilor ii
,!,i,1,,1-;t-,,i;1,1i,y a.cltlr
io Fnttcet;ei inccpu"e c.,,ic,,, .u L;tcrclor. E.r se ocupr"r de literaturi cr instirulie. adica dc
o rucrrrc rnr nJ:rti:i-,,".,,,tre,tc
llttuirp ,t, lo li ;rnkt. tiltuCn,l,, majoritarctr aulorilor. inrportarrli sau nrinori, de cadrul miicirilor
ornccunoscuta rnultor gcneralii ,tgn5).
de srudenti. C.f" i*l .*p,..ii $i )\olilor Ltcrxrr. )r. nHr rrr. d( peruri )i lir|mc. intr un anurnit
.inonime. d-rr nici nu sunr fel. cLr sc disociirza dc lbordrrea istorica cauzAlisti, de tip l
1u-\u
tLanson dernonstrc.rzi lcgaturr dinlre
rndcpcndcnrc ,r., a.
"fr,
elel. O i.ror;., tit.raru,,j filosofiei istoriei. cnrc s-a dczvolt.rl in sccolul I XIX lea in
e5re o linte/ii. o sumi. o \cdere
:lnnce/e) p nojJmha.oluc.rr( Frarla, de h Sairte-Beuve piDi Ia Taine $i Brunetidre. dar. de
oe lopxtaflzare.5i. rel rnrj ddurr. u chirr o istorie. celc mai nrulte ori. ijun-qc tol la explicatia gcnelici a opcrei prin
sj:ce_srune de monosrlfi i ci o simDI.i
de.nre scrrirorii rrl;i,;:, i ;;';];
mrrunlr.. tuJli irr ordinc croDoloEjca.
un .,rrblou... arpa ."r, ." in fine, istolia lilerari ii isloria li(craturii implrUllcsc rrccl!Si
Irincenulut sccotului it XtX ler.
e.rc vorbx dc ul idenl indeplirtat. pc c,rro nici unr din ele nu prcrinde a I putca
l,t/]rer icolur
mJntlJI
"ru utrivcr.itrr. .au clriat d. o arr" rcaliza incli. dar cire lc slujcijte anriindur-ora drcpt justilicarc
le\,enrual rhrstrrle, ce vizeizi t rrno.,ra
un puhlic cufti,rr. Dupi Lrn,on, conslituir..r unci yaslc islorii socialc a institulici lilcrare in

240
l+t
flllT *:, unei i\rorii comptere r Frunt(i IirerJrc,cuprin,,iL.t
deopotfl \,d. carrea ;i lecturu). lil
O a doua distiocfie intre cele doua este

ffi
. ca istoria literari_ rx
.p* deosebirc dc isroria tircraruflr (cJ "*'.:T#'"1:::r":ii:"*iff
ll1.llllli:
,::l qens e\rrcm de targ
rlbtour, J,,.
::lp?l
r316. rsrorra l,rcrct.i a(opel.6 orice
ii unut roarre preci.. in.rrrr
studiu suvdnt de"prc Iite,rrrrrl
:::::,.::r:.:"* tire,Iri ,a .e reaca inaerungrrur monop,,i
exercrlat de tnnsonism rsupru srudiilor Ii slel5ilul secolului XIX. atullci cand istoria literali a fost
.i filologi (in sen(ut avur ir) BcrmanJ secotulri -.rt
Iirerure din Franla) Et
ll:.10:$,. krtlr',lusd .r Ji,rrplrna uriv.rsillra. cu ulmarca 5:, \c
^r ^rei). dcllnitA.cu
rt
sruJiul rrhcologic al limbijulu:. ..
,urrurii in senerrt. conyiruiri
dcrnArchezc de criticn literrrl, calificali drcpt dogmalictr sau
lll:jl]lil, ,s,greaca fc modehrt lhprcsionistd (Brunetidre pc de-o partc. Fague! de cealalta). $i,
sruollror. de ti latinii. apoi .rl sludijlor medrevale ,, din acest moti\. condanr4ati. Pozilivismul era invocat impolriva
urmaflnd reconslructiz istoricb a unei epoci ce iobicctiv;smului. citica dogmaticl frind considcrala ti ea dorr o
nu mJt trebui(
rnleteaca ca $r cum i cm fr contemporaDi. Istorir litercla eslc. vuiaDta a acestuia din urlna.
o.,rrrl.a a lllologici concepurc cil 5ri:nla tolrla a un Dincolo de accasti conjunclr.nii ce nu nui csle de actuulilutc,
llll:
crvrtrtdt trccute.din moment ce rccunoitlem Sr Jcceptdn opozifia fundamentrla vizerzar. pc dc o parte. un punct de vedere
disranla care ne despa(e Je re\rele respcclivet sincronic ti univorsalisl asupra literaturii. propriu umanismului
civilizatii.
tpoteza lundamenlala r
rsroriei litcrrrccste ca scliilorut .r clasic - toale operclc sunl percepulc ca simultrne. ele suDt citile
op_erarrebuie sa laca obrccrul unei inleJegeri (iudccate- aprcciutc. iubitc) ca fi cum !i ar Ii conleniporrne
prin pr.isnu ,irua ri
l1-,lil3l]i: .., ..Orn!.leg(.rer
rurr(rrulut silu:
Lrnui rcrr prc:upu,,e
opeti_de iln,
cunocle,e,l
nu 3re \dloare decit erfusa ,
unelc irltora li contcDrporanc cu cititorul Ior uctual. fecindu,se
rbstrrclic de istorie. dc distanta tcrnporala - iar, pe de altA pafie.
caurul propflu.. trr cadrul oricirei opere este epocu sa.., un punct de ledcrc diircronic $i relalivist. care considera opercle
sctiJ
Ernesl Renin. In concluzic. facem filologic.,ru nirrc .(r'r cr^r,ologi(c inreprirc urui nroccs rsror'c. Op(rJ de
isloric lilerir;
crnd cirim o editic rara Id Bibliorecir Nnrionrja:r artd este, ins6, lr eterrA. li istorica. Paradoxrld pdn natux sa,
lluncr Fr.rnrej.
cind lecruriim o edilie dc buzunar:r uceteir,i ireduclibilar la doar uDa din falctele sale, ca este un document
::.:"1 :l :t,1".,
rucrin. ta nol acar5. Este oirrc \uficienr sa isloic
mcrgem in bibliotecj carc continna si provoace emotie esletica.
a h:e.deja isrorie lirerane? inrr-un anurnrr sens, Istoria literari dcscmneazi, in acelati timp. $i int,€gul (in
f:t-r] prelrndea ca facem i\lorie da.
lilcrrri. dejndJlA cc caLr,rn sens hrg. i rc8ul coDus dc sludii ]iterare), $i paltea (in scns
rrurrFrc trurorulur pc copetll, unei ..lrt,.
-L_anson
rcst ins. slrKliul scriilor clonologice). Confuzia este cu ad! mai
d.indu r a\ cl ttxlulrrr r,n
mlnrm de conrert ); ipltnJ inrruc;lvr din
te\l pentru r itinpe incomodi cu cAr lbrnula (iri l literaNi este !i ea utilizad
deoporrivi in sens gcnerirl ;i in sens panicrhr: ea desemneazi
Filologia are inse $i un sens reslrins. a6t tolrlitatea corpusului de sllrdii lirerarc. cet ti parrea sir ce se
mar
gramaricA i\lorice. de srudiu
isroric al limbri. intre vastl istorie relera l.r judecaia dc valoare. Astfel, oice maDuirl de istorie a

242
243
criticii lilerare include Si fonne a1e studiului lireta]' care su
suveran respinse de critica literar-A. in sensul proprju de judecirtri
t r(1irs1r'i r!:construclirr (rcir!icrc.r unui nronrcnt drn lrucut.
de valoarc, DupA cum obscrvim, acest teren estc unul r.arisire.r unor nri urii. consult.uer .r rivelor. stxhillrcr unor
mina!.
Dar, de fapt, ca1 de valid esre acest c teriu al prezenlei silll
,vrninrcnrc) c!t!- sulicicnia pcrlrL ! rcnrc(lir rrrrroris]nrLI
rb\enrei iuJe.at,r JJ v,, o-re pcnt.u J ia.,.o J(p,r11rjJr- ir..r. flilicii litcmrc. Istorir literLIii sif:ingc to.rte datele r.lcrirorrc lx
cri Lir Iiterdr; ); i-orie ti.cJ,rlrl tsroIicrrt lirerrr. ,'t)cri, clrc. s.ri|L l-rnsorr ,.lr!buic sa fic cunoscutr'r rr.ri i/r7rj in
"e snrrr
.

rneo.:. . on. r!lr . a A dcri\ i o rn B. pe c-nd c l icLrl lire,..rr. vrcnrcr in clt]c cr s r nascul. in rapon cu aut(nul siiu ii .u .rcca
,l.-r vrcnre'. Adlerhul uriliznt de LrLnson. ,i.ri i,/ni. ahi.r drca
,i A csre ,1.ri ralo|o. deia. B. in p.inr profu,,:r,e. j,rdeful r.,
rlisimLL cazii prrrdo.\ul 1.\rului !i conlcriLrlLri dc cillc isluiir
oprnrr. \.loare, Jr ti 1L,.enle. in imp ." rrr ce, ,1. I dor.,. ( ,Ir .I I,.'..,.
obs,.rvd'o rl Jr ti.Irgrjat. Dc o
fJfle. ob.ic.:vit,r ea t,rp..lJr...,l ,.ll un frim contrcf o opcrii, ,.ir frir l rind'.lin pcrspccrivl
Je,cJ,rl A. iUJccd itc d" opiI] c .i Jc .,,,orre. Lre.i ,riigoro,r,..
rrea.rr inpd rre (:te gre de lirrprlr; siiu ti rrU dir) c.r r rrcnruriior'rro!slrc,'J-lnsor \rclt.
"U\tinut r chc"r.rrnile dc to..l
Pr.I.iJ t'rono,,irjc -dc pr,d,. rnemori.r i olLn,.rra prou.ti,rn;
rlrci, sa spLrni cii o op,,]] a trcbuic,.inuinle de lo.re" cunoscutii
Li tn in Prisr)rir llrnfrlui siiu. ca irc.n lucru c rn.ri irrp.runt dccil sar
aflA originea in amiDrirca poerjcd la Chateaubdana,
Ne*nl ql r).unorStcJr din perspccri\.r lirnpulUi nosl L. Iaii dcci cilrc cstc
Baudelaire prcsupunc. in mod clar. Iigte ategcri. Mai inrlii.
care sunt marii scriitori? Care este axa de genealogie literarii.l irnpcrirli!ul cillcgorrc.rl istorjci lil.rrrc. llcspccti\a cxplicatic dc
Din imensul noian al productiei de carte de-a lungrLl unui secol. lorl csle ,Lrl i,rii o exf!icatie prin conicxl. I-.i rrarc dislirrla dc
au fost retinufi Chateaubriancl, Nerval. Baudelaire proust,
lcgilc so.iologicc s.ru gen ielr rle lni Trine ii BrunL'tic\r..
9i
a\i_cativa colegi de gcneratie. Isroria lirerard se mi$ci de la
cu ..,ricilc lrplc . in rcen crz surs'rlc !i inluc!rt.lc. d.!irl
vid la,altul. ideile circull de Ia gerliu la geniu. Dare, rirluri
Lrn euvirlclc rhcic rl. islorici litcrlre. carc aeumulcazar
biog,afii sunt, fard indoiaii, fapte. dar nici o istorie iiterali
Si monosrrliil. ii .rmiinar ncin.etrt prcSr.rniLrl gcncrrl xl
'Lllci
nu s,- ..is(orii r \iclii litcrrrc ir Fr!nlir".
mulfone$te si inrocmeasca nj$te tablouri crouologice. Iar
pdncipiul oricirei isrorii lirerarc rczidi intr o alegerc Odrli sl.rbili1 rcsst lucru poTitivisrnul disiD l.L o critici
fundamentald: ce carli po! Ii considente literaturi? litcririii cc nLr irrdraznc} si sc dccor)spjrc cr al!rc . dilcrenla
Istioria
literari ]ansoniani a acordat crcdit surselor influenlelor. ca dintrr o tude.rla crrc.rrloptii dcschis punctLrl de vedere .Ll
$i
cum acestea ar constjtui elemente obiective, numaj ca fi prc/c lLLlLri (irr nrod !o untrr :lnrcr.)nic. c.r iI] ..Pi(|r1c Xlal]itrd,
sumelc rLuror rl lui Dof Q'Liiotc ) rl o ird.crti brTrii (pe cer posibil.
intluenr"le necc.irr J"limitrre.r cimpului rr, c-rp clc vo, ,iti
delc. Jre ti JLrdecr.c cr pefl:rcnre. Acest .irmJr,i.cr"r erLe dirr li:ira r nc rlLrTionr) pc rorlnclc si crilcriilc trccululrLi. nu crto
rc,,ultJ .l unor incrLdcr i e\ciuJp-..
oecr ourc. roluii. rnr lond.rli? Ascfrcni lu1Ln,or cclod.rltc opozilij cc
t," sc , re,.ull:rul ur.. subminellli stLrdrilc liter.Ie. sep r.rcr etrnti a criticii liternre.le
Judec;ride \aloilre.
istorl.r Litcl.lri trcbuie dcnunuli ti crL c.r fiind o furi iLrnigirc
Istoria literari procedeaze la o conlextualizare inu un
(cc.r cc l.orir r;i |:rcul). r)Lr. irlsi. punru.r rcnunta Lr unr, or i lLr
domeniu_delimirat de o c tici prealabili (o selectie)
expliciri It.r..i, dimfori!i. penlru r le intrcprinde.rlit fc una..ii si pc
sau in1plicita. Conform ambiliei, sau iluziei poz:;ivis;ului.
ccrlrha in crLroirinli dc cruza lstorlcrsn)Lrl crcd.ir ca jud.calilir

244
2,15
de valoare ale fieceruia poi fi inlStura@, spre a se reconstrui url lln oollda acestui lucru, in 1941, Lucien Febvre, inlr-un
momenl din trecut. Critica istoricismului nu trebuie sat n(.
impiedice in incercarea de a patrunde. fie ii numai parlirl.
Jn"ni".iu r.r.. ln adresa unei lucreri de Daniel Momel
mentalitafle de demult $i de a ne supune normelor acestorir.
lrcipol 9i succesor al lui Lrnson). avea sa alace cu virulenler
la iulori. li
Putem studia cadrul fi mediul din jurul operei - zonc[ Dcasra islorie lilerari crre se referea in mod stricl
fc[ numri h cei mari:
Tnvecinate $i antecedentele fara a vedea in ele cauze. ci cloxr
conditii. Putem, ftrA a avea ambitij deterministe. sa vorbim pUr O,.isroric istoirca'x lirc.liturii, l. vrcu sau ar vrca si insenne o
$i simplu de corelatii intre zonele invecinate, antoccdenle. ti lireEtura !a o cpoc, dalrr. pri!i111 Nh !spcc(ul EporturiloL !aLe.u viala
oper6, fara a rcnunta la nimic din ceea ce ar facilita intelegercl socula ir rdci epoci I. I Cu sI o scticrn, uebui, si reconstitui'n
acesteia, mcdiul, sl ne nrlrebim cinc scri! ti |)cntru chcr .n'e cilea ii de cer ar
(rcbui s[ gin .e cduc0lic !u prinlil, lu colcgiu sau in alta parte.
soiilorii ri, dc lseDcner, citiLoriir I .l Ar trebui si $inr de.e su.ces
!e bucurlu u.ii sau dllii, cir dc ifli s $i dc prolLurd *! !ce\l succes, ar
lstorie aideiloL istorie sociild trebui pusc i! l.8fuurit schinltrlrjLc dc ohitnuinli, dc sust. de s.dere. ii
dc p.eocupari alc scrij(oilrtr. surrcnilc odaril.u !i.isiludinile Politicc.
Istoria literar;. chiar $i desprinsa de pozirivism. esre ea. cu .u Lrrn!lonnirilc sulci n. dc rnoil.lilalcn rcligiolsi, odat, cD cvoluliile
adevrrat. de esenti istoricd? $i intr adevir literari? in cel mli rielii sociclc. cu sclrirnbilrilc nn)dci allistice t, a gununlor etc. Ar
nlbui Ddrnu roi nr.i .onrinu! lFch!.c. 1992.p.26-t).
bun caz, nu este ea doar o istorie socialS sau o istoric a idciloil
Lanson stabilea penrnr istoria literard un program ambilir)s.
Febvre regreril faplul ci nu sc rcnuntase. dupa Lanson. la
mergand cu mult dincolo de suita de monogralii desprc marii
dorinta de a infili$a intreaSa dimcnsiune sociala a literaiurii,
scriitori. Acesta figura. in 1903. in al siu ,-Program de studii ceea ce. in ochii sii, priva ilccasla asa-zis istorie ]iterare de o
privind istoria provinciald $i viata lirerarA in Franla'; rdevarata dimensiLrne istorica.
Un grup de istorici, formuli la $coala Ar.I/elo,'. au inceput,
Am putea t..l scne, pe langa aceam ,.hroric a lircr urii fiarccr. .
relativ recent, si transpuna in practici proiectul lui Lanson $i al
adica a productiei lirerde, din cue avem desrutc cxcmptare. ti o
,,klorie literarl a Frantei", de cre ducem tipsi ii c re csle lpronpc lui Febvre. Ei s-au interesat mai indeaproape de carte qi de
imposibil de intreprins artizi, prin aceasra intehg t.. I r btout viel lectlui reunind statistici dcspre liraje. reediteri, drtata de viaF a
ljtemre a naliunii, ktoria culturii ti a adivititii mullimii anonimc (a,! operelor. sau despre revenirct lor pe pialn. Ei au cintat sa
citca, ca tiaoamenilor ilustricarc sc au (Lanion. 1930. p.8).
cunoasca fi sii descric ci!ircrii reali pornind de la indici
mareriali, precum culaloagele bibliolccilor sru inventarele post-
Cine citea? Ce se citea? Cum se citea. nu numai Ia cultc li irr
mofiem. Au incercat si cilfeze rutr de allabetizare in randul
saloane, ci $i in fiecarc provincie, in fiecare orit$ sau sat?
francezilor !i si masoare gradul de rdspindile a literaturii
Lanson recunogtea ci acest proiecl eta uria$. dar nuJ coDsidera
populare, in special a colecliei ,.Bibliothdque bleue de Troyes",
deloc irealizabil.
acea lileraturi de colportaj dilirzali rreme de mai mul!e secole

246 247

lr
(BolEme. l97l). Canea a delcnir aslfel
obiect al unci isr,nI l{lcplriri pe carc l.' pulcnr rrca dc h ele sunl lcgalc dc o
seriale. cconomice $i socialc. crnnlificati pc
scara l rgi. nlll Irrliunare prirind condi!iilc socialc $i stnrclurilc nrntalc
tJ Frantr v(chiUtui Rc6irn. J,rr p(,nrru \(,.,t rt
l5:.::if|.i'i,:
al ri
xlX-lc.r. i,utem citr.ri(i rsrorir lectUrii ri r conlcnlporane operelor.
nut-licu,..i Ir 'lbt Lrici mai trcbuic nrcnlionate istoriile lol.lnclor litcrarc (a,c
Vech,Lrl Rctirn. r\r c-lr I t.,sr
cr nrcctic.rt, de Ilo;cr r.lr:rnr,.. co(lurilor. tehnicilor. convcnliilor. care sunL, prohnbil. tu chipul
rn rnri mulrc lu.rari iml)o|1rnrc dr:rle .tu. , ,,
unele monografi; despre ediruri. curn cste "Jtc di ,uii ccl nr.ri lcgitirn. islorice $i lilcrarc deopotriri. ObicclLrl lor nu il
cea sc sil dc Jenrr rcDr'ezintar Dici faptclc. Iici drlelc ce ar lrcbui sir freceuda oicc
Yvcs.Mollhr despre fratii MiLhcl CJt,n.rlrn
$i L(t\,y I tosr, illtcfpruurc. ci. in rrod clar. constructiile hernlcncolicc. Pe acest
Asllcl. niSte isroricr. ti nu nirrc litcrili. r.xli7(uri
rltr/, orodcl. nrarea lucrnrc:r lui E R Curtius. Lit(,utrru .,rrotredni
programul lui Lanson.
Sub denLrmirer de i,loric litcr.l|fl. rega\im isrt/i rsro i .r,.. $i L\nl M.liu 1.rrr (19.13). vast tablou al supravictuirii acclor
.
rdertur_(tilerrrc, xdicr i.rurit trlc op(rpl^r c.r tr)/x)i sau ..locuri con'urnc nle Antichitarii iD literarurilc
ooiurn.nt( i\Lurir..
rc,1(clrlnd iJcoIogrl .cI .cn.il.ililrre- Jnpi clloci. Occide tului. ramiDc unLrl din stud;ile cele mri rnarcante.
I(torirl,. Lt.. L,ucrarca a 1bst. roturii. viftrlcnt alaca15. Cu{ius dI. inlr udevAr.
acest tip au li fost, multd vrenrc, chiar mai
fispandite dccar ccl.
care sc confollnau programului claborat de lanson gi cuviintului a.)p.)r un sens lblr'lc personal $i pulin juslificahil
Febrru
Estc cilzul marilor lirluri alc unti paul Hazard is(niccsle: el se lrer.rdcplul acelot argw ( tut'| 1tulcs de
clciprc crizr
con$liinlci europene (1935). ale urui Henri Bremoni ciuc \orhe$te QuirtiliaD. rdici rl topicii ca grili dc intrebarri ce
despri.
\cnlimunlul relipio\ tl9t6-lol9) sru.rte trri p:rul lrcbuic pusc in oricc sirualic. s u ca probleDralicl: clemcntele
t}L.Drrtr,rr
ocsPre Ooclfln(le perioJtlei romrnti(e I slcrcotipe ti recurente pc cnrc. insi. Curtius lc dclcrminar apoi in
loTr l.)g:) l(rorii ,r-
lde,lor lttcl11te. ice\te lucriri ru terjsrrt (L \igr litcrrlrra niedicvali scnniini mli mult cu ni$te nx)tivc sau ni$te
.lnii mri bitd
tin1pului dccer plodusele sociocriricii marxislc, irrhclipuri deciit cu ni;lc /lrx)/ ai rctoricii anticc. riscul fiind aicr
brzati pc
docrnn.l rellectcrii, .ru pe vurirrrr.r rtntclurJ,t\li chiir $,-rgcrca d;fereDlclof crrrcteristice dinlrc cpoci. EI da un
dodrrnc luntizu.a Je LucieD Goldm nn rlo)o,.
t.lr(jrJi
Cinc rnJi crcJ( riispuns haz dal prohlcnrci de fond ridicarc de sludiul sAu,
xna/r lll]rr'-{J omologre inne Cuq,l,itil( lui pr\crl \iziull,.r rcspcclir supra\ietuirer latinilAlii iD lileratura curopeaDi.
asunr.r IurnU a nobilimii clericalc? Reprqul
,i (.Jhicuitiilca fonnei ()(ultcazi la e1 yarielatea furc(iilor. Astfel.
atlresrr. insA. r
nroo regulrl ,(estor islorii rlu ideilor estc ra accastal istorie nr nunrai car r:imene in interiorul lilcrarudi. dar
clc rimir.
exre.iorrc Iiter.rtuni. Anr pUle. JcJlltel. cl,rm.r rrrt,l:r>i
lrr..rr nirr nu r\lc. . ,in i Jc rr'.rl(. Jccir o i-ur . J culllrrurlaIli >r x
ue\pre ltrcrrrcr RnL"l,ti, I tut I ehvrc ( t,)4.,.
rD:,li/-, .l trirdilici Antichititii lrtinc in cadrul culturii curopcne. sru una r
]lil]ll. ll,,l,'i
complexrrrrci
rclrgio. i r
rt..rrrrere .,.,,( ncstucr/.. pcrnr.rnenlei anticului iu cndrul noului. in dclrimcnt l alleritilii
o|erelor /\ntattn L- Cnr,,nrrrrr,r. Lr.t|ic scci:rh.
indi!idu,rle a dileritelor cpoci din Evul Mediu $i rl productiilor
rslollc u idcilo, Jin p;c,lc. ccj mri ,dc.p.r. rcest(
dorra i.,lorir l(n lilcrare. ii ignorlind condiliile lor isloricc $i socinle. O istorie
etueazi in fata Iitcrarurii. din cauza dificul(alii
ll lccsreia. I lilcrird csrc. sau uebuic sii fic o islorie a contiDuiti(ii sau una a
ambiguililii. sau chiar a incocrenlci sale. Cele mai
rnari dilcrcntelor'? ,{ceasrar illcvilrbili intrcbarc ne lrimile la
248
219

1/
preferinla noastra - exrraliterara, etici sau
chiar polilicA _ fir cllt si dincolo de texl. in crdrul uadilei literare in gcneral.
pc ru lnovade. fie pentru imitalie,vezi cap 7).
( e ar rnsemna. toru$i. o thlevitatd Asttel. defamiliarizarea, ca abatere in raport cu tradifia, permite
istorie litemrA. o istoric ., dc(ectarea relaliei ;slodce carc asigura Iiantul intrc un procedeu
literarurii in .ine si doar penlru ed insaSi?
Se poJre ca rceJ..j
lormulare ia nu fie decil o conkudiclie rn lermeni, {l sislcnlul lilcrar, i re text $i lheralurA. Discontinuitatea
Je \rem( cc (dcfamiliarizarca) inlocuie$te continuitatea (traditia) ca
opera. monument $i document, totodxla. este
srrabituta de lteJ fundamcnr al cvolutiei istoricc a litemturii. Spre deosebne de
mulre parrdo{uri. Cenczr 5,r evolu(iJ.rutorulrri
li ei sunr
p flrculare inc;r nu ar puted tine decil de biopr:rfie: ar.ir dr lstoria lui Curtius, caro puDea accentul pe continuitatea lradilici
recep6rii sale, iosa, angajeazii atatia factori, inc6t
istollrr occidcntlle, formalismul deschide spre o istoric atras?i de
treptato umura a istoriei totale. prinli intre doua
ea devirrc dina ic ruptuii. conformi cu estetica modernisti $i
otternrriue. f" lvirngrrJisla d onerelor.rre ir rnsprru pc tuturilti.
care, oare. sA o alegem?
Polnind de aici, lbrmalittii ru$i identificlsera doui moduri
dc functionarc a evolutiei liLemrci pe de-o parle parodierea
procedcclor dominante. iar pe de allA parte, introducerea de
proccde( mJreinJIc in ccnlrul lilcr:rl-rii. in c:rzul prinurlui
mecanism, in momentul in care anumite procedee devenite
, Formili:.muLFormalittii
rncompatibile.
Si istoricismul par si fie, in mod fundamenrat,
ruli credeau,
dominJnte inlr-o anurnira perioxde sJu. intr-un cnumjt gen
totu$i, ci au inventat un inceteazl se mai fie percepLlte. atunci o operh, priD acesl fapt
m9d de a lua in calcul dimensiunea isrorica
lo1
Defamil,arizarea era in och;i lor nu doar definila
a liremrurii. dcfamiliurizanti. le face din nou perceptibile ca procedee
insi$i a parodiindu le. Ciracterul convenlional al procedeului redevine,
literalitdtii, ci prirrcipiul dc baza al
,,evoluliei lirerare,,. daci ne
mp-ortAm la un ambilios anicol al lui Iuri
astfel, nunifest. un gen evoluind, de fapt. in special prin
Tirianov, din 1927. parodicrca p,ocedeelor sale obi$nuite, facandu-$i diD nou
Diferenla dinlre forma Iiterara automatizaE (in
consecinttr, perceptibili iorma. Ar putea fi date numeroase exemple, cel mai
nepercepuu) Si forma iiterari care defamiliarizeazi
consecinLi. percepula) ii permitea irce.ruilr .a
(in potri!,it fiind. ittsi. Don Qtiiote. in calitatea sa de operi
proreclul unei roi istorii lirerae. rl cdrei
elaboreze plrodici situa(6 Ia confluenla romanului de cavaleric qi
obiecr nu Jr mJi l, tosl
operele Iiterxre. ci insari procedeele Iiterare ,omanului modern. in cazul celui deal doilea mecanism.
procedeele devenite obilnuite surrt inlocuite cu altele,
DupAcum v; aminlili. lireraritalea uD i lc\l sc c,rracteri/cr7r1
printr-o deplasa.e, o perturbare a automatismelor imprumutate diI genurile nurginale. printr-o continuA pendn]are
percepliei. Or. inrre cenrrul ii pcriferia litcraturii. inlre cultura savanli si cea
aceste automatisme provin nu numai
. din sistemul- propriu populari. ce anunE dialogismul lui BahliD. Pe acest calapod,
rextulLi respecti\. ci sr din ,istcmul litc|rr.
in rn.amt,lul slu. romanul politist a imbogAtil incontestabil literatura narativi a
iormd ca atare- ceii lilerari adica. este pcrcepura pc
unor,lorme auiomatizate de obi$nuintd. procedcul
fundalul secolului XX. rungind chirr un toc comun rl ace.lcir. in
literitr atc o ambele cnzuri, discontiDuila(ea conteazA sub aspecl estetic nui
lunclte 0elJmtltat.izanl; atrit in cadrul opcrci in
c:trc estc inrlus. mult decet permanenta. iar o opera cu adevaral literari este. ca

2s0
25r
sa spunem ata. o oper, in rcelati limp parodici Si di loli(rl consitlercre tanonire l-a aiutrt sA puna IJ iniloirla
lorelor
siluali ln Branita propriul siiu pen cu celelalle genuri. Dpcnde"la poziriv'st;r Si genelica r isloriei lirerrre trlii dc
Putem spune ci formalismul rus. ficend din defanriliarizrrrr
conceptul siu fundanrental. nu putca si eludeze prohl( l]t
istodei. In timp ce isto|ia lilerara se mirgine$re. cel mui rd(k ,
[Xllt ;tffil;:'!"::Hi
trccUr s pr...nr.
r,,.,*'],f ll;;::';' ffii:l:
tilnl
OellnrrinJ 'rlbilireJ unui inrrc rsr^ric
la chestiuni de form?i. iar critica lormalisti este. in gcrr.rrl So
surde la chestirinile de islorie. la formalisri literariratcn crir t JPcnuu in.cpu,. t,russ uminleir crrc r sunt ldversrr: pe clc-o
mod incvitabil. isto.ici: defamiliarizarca terlizaie dc nn lIullrit
i:
rp\r dcpinde obiigJloriu de un proces din:lm:c f ,r (.'r. ,,,
redeviDe un procedeu obi$nuit. ffi l; r#ti.tr;*,:T;rifr,;rlilfl*
Istoria Iiterari nu mai este. asrd,u, relatarea l1rRlirlrt rr j,"#:
autogeneririi capodopcrelor, ti nici o lraditie a unor llnlr , B#lill, l;xi i.l :,':fi :T;
i' il :::"T'i':";,{,Tl'i:
riman neschimbate de-.r lungul secolelo[. Sc pune. insr'r. l). l,Iln
dreplate. tntrebarea: unde estc aspectul isroric? llrxl( r, r, Efi i.::i,,1',1,:'11,ff;l##,rT['i"'fi ;]rTr,[:lfl ii:
,nscrierea ir istorie a lcestei dinamici I ptocedeelorl ( rlr' i r{
istoriei literare traditionrlc nu poate fi, a$adar. evitatar.

Ori.ortul lc astepk ?

Estclicn receptarii. ir) !nrirntn propLrsar dc Jaus\ , :r


a lormul.rl proie.r(l cLrl nrxi rnbitios i,) n lcrir d, r,,
istu ici litcrare rec(]Ircilirrc cu IonnalisnrLrl. l-rnr,,rrr.r .r, . ,. , .
$miffir+# ,', ,' ,.1 ,1. . Lru ..L (, |n . r.sic pri|.tr( .L drn|. .ur.rr fr.J
r,{,' -,..'.\t.iL.i nL,,itr :' r.rJlrL.riror t)(,lL,l. l.L r.r!r I Lra
'1,, r,,,l,
\i,)rr j.rhI L!:l,rr\ni Dr\r\rj,l\rrot|r \t.n(.I.l,!
aparul in crpilol li )i \onr rc\eni lir ca ri in cxt,ir,,l,rl , ,,,,, .i.tqr|! lnttut ii(rLIrtrLnr.]I\r 0rtrr rn.tr!rrpr{tr( tr.
in lcgarlurar cu lir|rnrrca \'.rlorii lilcr e: l(Ur '1\,, ,,/rrr.rrir
, lli.i|tl f(n |krr rl0 L|i\r 1l.)rturr tr I
nrlrrncnlLr ccl mai polrrvil sa o rnlli^im :t
(.urrr , r)tr)LL frn |rl \. .nli ir\ir n.rL iLr s.. d. irrrrir l
solutic dc conrpromis (rezonahil,i. oLr.l) Irr l Itrn.lr. \. ( ntrLrl! dLntAiu r.r rlrr LL I l),!ti\
,lr,,,,4 LIL ,,,,|rri ! lLnrl!u 0r Nrjr uL re..u. Ll r(,rL(.
i*oricisnului ;i celc alc ttolici.
t",1, , ,l ,lL,rirrnID.x..r.r.t,r.]|L \rL. Cr{ Lli irl IdrrLinr]. :f.(r ,nut
Anicolul lui Jauss intirulai .,Istoria literuri cn \rlili,ri.r tr.!,lr.nu j.marir,tr.{rd.uir.or|(j(r:j
tn, ' rl.tr ,r!'ln
,!,,',, ! r\irrrdL\ l_rDJ d(,!nuh.il
adresa tcoriei literare" (1967), a servit drcpt olanili st
Ieceplrrii. Criti(ul gernJn (c'r:ld cu JceJ oci./r.. l,r,'t l
r ,, . r,l rr sLn)p L .11.r!1. il rrr.r/:i nj r.ctrir 0nnj ..r !
I rr. .srlnJ I s. ( sirlii r si !tr.illi
noi islodi literare. Alenta examinarc a rcccpllitii . r\rr t[. r trLln . r strh c.L rt ]).r.,rpl I.r. .rSujr
L

r il

252 r5l
runq e de .mrut,urite JJlc ue rcxr.
sau s5 dcscopere prftcdcut
rrebdre sa .t^eam, torhJ t r.tr I Nici document. nici monument. opera lirerrr csrc
I
reinr. I
"',,,.,"',, ";,,i .;;il;;.'i;l"l :l !"1: 1*,"*"*,,.,'. llonsiderula aici o pallirura. ata cum procedeaz?i IDgru,:lcn fi Is'r,
i,'",i"a.,"r,,i" *,pa[ila ii"t,# ;:::T]i1fl;,,",.,",''
.",, nrnai ci aceasta panitura este acum lu.rta ca punct de plccrr. rl
unci rcconcilicri dinlre istorie $i fornd. grnlie studirLlUi
opem clasica privira ca monumenr dincroniei Ieclurilor operci. Dc$i. in Seneral. una din cclc d(nri
-..10"" 9" $i ideii c; ei rranscende unrversar \r
dinlcnsiuni rle rapotului dinlre istorie ti literalu'i. rcspccliv
ll.:fTL.:ll rensluntlor Jcesreia. isrori.r i",*J, ..,rr,.,,.
Jauss le substituie urr contextualizarca sau dinanrica- esle sacrificata- elc rner! dc sr:i
il ,*iisrorii s efectc]or. Nicr o orera.
o cjr de .r.rbit . d lA mane in men;. Efectele operei sunt inclusc in operir. nclillr(l
Il':1T:
0e\entt stalutul sau de canon.
n_ar putea lici vorbi dorr de efcctul initirl $i de cel actual. ci de totalitxtcir
scapa nev,rAmata irr
urma,unei astfel de tratari. clcctelor succesive.
Torusi, clrpa crm s. p".,.
destul de Iimpede. estericr Jauss imprumuti de la Gadamcr notiunea de fr./rrr. r/
receprhrii se prezrnlA "h.;,,:; de la bL r
unur echititru. sau a uner cai ori:o\trtilor. cate lea9a experientcle hecute incorporate intr-un
r;::.""p,r",.:r^:,:.r"* i
uc rcze osttle una alteia. ceea ce-i
va atrcge
de mijto..
lcxt $i interescle citilorilo[ sii actuali. Aceastd notiune ii permilc
critici din arnbet,,
ra descric rehlia dinlre pr-irna receptarc a unui text ti r€ccptirilc
..^^Fidel
csreticii fenomenologjce. dJr conferindu-j srlc ultcrioarc. din dilerile momente ale istoriei $i pina iD
lotodali]
rauss considcra ca *,",i"., i, prcT-ent. Dc altfcl. idcea lui Gadamer nu em cu lotul noui -
:::::?"."",J"T:i:,"- pe lsrorica.
tetstix ,li louttii rcr sa nU IleDjrmin prccizasc deja. in 193 l. in lcgilurI cu operele literarc.
.draiecrica .lermen cu o bogale spunem
incArcetunil care.e stJbilctte urmdtoarcle:
rnue operi gi public, in fiecare
epoca:
intrcgul ccrc al liclii 9i uqiunii lor c tor a6rea drcpluri. am putca
v,ap opere, tiw!,-e in jstohc esre spune .hiff mai mL le drepturi ca istorie naltcii lor. l. .l Asti pentr!
dc nccon. nar...rre-r.r'\.
, *.-.r,o.." r" r.,.,,",.i"p,
Drr ci opelelc literarc nu trcbuie sl fie prczentatc in corclalie cu timpl
""o,r",i,",,i
(n,tnurtorea \chimbloar lor, ci, in cadrul timpului in care ele s au n,scu! sa fie prezenl
r in
,ll'""""o'"1 'n{rieonc. urnpulcarc le noa$e- itdica alnostru (Bcnjrmin, l97l,p. l4).
mcrcu.-r' ",*,"",. .,ll:ifu
r r,,,.,,,"." r,i.;l,ili"J ":f ,"",J""#,::
rmprr.. un rapon de nhhb irOe cvotuirc rltre opcE de liP rrad
puorc tr orrra de ^* . .n,c, roii
lionJl
Rupend-o cu istoda literara lraditionala, concentratl asupra
;""." i," i,;;;,:i .::.,;i:"";i,:i:,,j:, ,e,J, , autorului. $i pe care Benjamin o contesla, Jauss se deperteazA ii
oIEa pubr,c. a"s.r'i' a""-ii.i".i,i.i" o I'cciz' dicro8ur drnrrc
de hermeneuticile radicale carcl emancipau integral pe cititor.
:s-T:. jru .,uic. ;,"n,r;j i"c.i";.:' 1"H.1,,)i"il,l;.1;il. .;1,;
olcrete trecutuiui 1l e(penenl.Ircr.ra de,7i el insistand asupra necesiEtii ca in intelegerea unui texl si se
lR*"n,*o on"*,,i"
La,,e pnm,5n or,ron rmpr... deir
Jnc,r n.,r de ,r. o,,,r". I ruf'" \J41, evJU.c. fina seama de leceptarea sa initiala. EI nu desfiinteaza. asadar.
.ii*";,i,,i,," iJl) traditia filologici, ci din contra, o salveaza, rcinserand-o intr-un
lt*_T' ': ry"
itungdnd
-" .."p*.i0"^;ii;;il;;.,I:l;XLx#
si consuture dsa tunrut ,l';5t:i..: proces mai vast $i inft-uD termen cu o durad mai lungA.
.r__i "
l-:*.:","r*,,,"
Emrhrer
.;;;;
caerie t,Z,id n 45).
:;;; ;1,,",1:l.iJ:""",i,i[.":i: Crirrcului. considerat ciriror ideal. li ra reveni sarcina ca. prin
stabilirea istoriei tuturor efectelor inregistrate de Lrn text. sa

254
255
seNe{sci drepr intcrmediff inlre modul in carc acel rc\l a
perceput in trecut modul in care
ti\r llhri'nlie nrrrc nni mulrc trepte dc literaturi - pc dc o pnlle.
$i el este percepur azi.
produ(!ir de op..re nor 1i rccepr,re. t,, llk.Irturr dc consunr. care place citilorului. irr pc dc aIa.
,- f:'],1,'
rdu.s l dcscrie
r lroJuce doUit nod i interLonect.rlu - .e.r d,r /r,
lllolrurr r )dcrrre. avnngardisti suu expcrinlcntali. curc
dtl?rrr? (imprumutrtA tot de la Gadamcr) aceca orl./, lrtllcirrar astcptiirile accsLuin. il dcconcerteaz:i silu il prcvonci.
$i de .7/r.,/,?,
J r. rurmarismur rusr. o,izonrur d. r)repri,r, Itltrind de lI o aceer:ji lcmA - aduherul buryhez Jarss
:l,"li 11 i1":p1,,:,i (llllrl)irrar ronr nul facil al lui Emest Fcydcau. li|ltt\.$iMt ht,]t!
,ri rser.. dir din uu cU UI J.ccIr rn,ll
:l^:l-,':l:
/.rolc. cs,e ,ns.rmhlui J" iporL./. inprtlisil..e
rronunl,,r /r)rl//r,. Fcydcru a oblinut un succes imcdiitt. romanUl salu
por tirrr,bLr.r, vt[lriilldu sc nrui binc declit cel al ]ui Flaubert. dur posteri1iltea
uner gener!l,r dc cit.rori. ..Te\rul
nou e\oci penrru (itilor UI I l uilat. pc citaL vrenrc Fhubert .rvc.r sA cuccreffici lot mai
inlreg ansamblu dc aireptiri
si de reguti cu cal.c textch. llrtllli ciritori. ('ele douai Doliuni clcnrentarc propusc de J uss
:l]:i::li" 1", frrnitia.izrr
nroLl l.rtc. corrLl,llt.
;r c.re. dc., runEUr tccr,Ilii. po|
rodificJlc. ,ru. p,rr Si ,iinplu rJproJu.e lx.rmil asttul o departaj.rtc iDt|e al1a adeviratA (novatoare) ti
xmrc rJeus\ p. Sl,. Trrn,suhrecrj\. rnoduhi de ..r rlr pc carc cl o numc$to,,culinara" (de divc(isnrcnt). in cndful
irt,,titic. ;i rrnL.i istorii a sLrccesirnii nromentelor de atteptarc care. ca $i la
detectJhrl in cadrul striiteelllor tcl(t ale
carlclcrrrrrcc urre; ep^., l,laruliSti. cons(iru;c o diDrmica a negarivita!ii esrc(ice.
rslrrlcEr( gencric,i. lcmJljca.
n,rtica ri inrcflc\rurlj/, dri/cnr rl Opcrele dclanriliariz nlc, subvcrsive - r.ri,r/iDrl/l. cLrm avea
o-c rrlclll] e este crnlirrnir. rn,,dificJr
siu ironi/il. po. rr ch..r. \i lc numerscii Ba(hes devin. insa. treptnt. ele insclc de
rnSer.rr de o operj noua. c.[c. h
rel c] D ettii,r(. ,ptt. nlsum. cl.rsice sa( chi:rr .,culinirre" /i.ibi1.. ponivir lui
prrblicului o cunorlt(rc r oncr(l^r
lc culc ea tc lurodia/a. x
mmrnetof de Lr\rlc c. in cJlltl :tce.lJ. (Jpc.:l llll hcs pcDrnr gcDeraliile viiloruc. W care M dn,tle Bo\\D1.
insA, $i o abatere estetici de Ia orizontui
oIi n)J,ille1/,r. rl. p:lda.tr. lcnr:ri \rrrfrin,l.JeloL. s.ur. in oriL. c.,/. pr(r tulin.
de a$tcptarc (esle vorbr
.ri(i de vcJhcJ di.rllr.ti(a.r irnitrliei ino\:Ircr. hla dc ce cslc neces r ca acestc opere si lie citite prin
)i
rlanspusa rr crritor). Str cgiilc srlc (strztegic
Llu uni Jl,l.i i orrcere i'r timp. ir scns invers. cr sa spuDcm x$a acelsta
generice. tem i(:r liil|d tocmni sarcina unui isroric al receplarii . pcnrru a reslabili
noelrcii lr. rnrerle\turlii) [urnizcrla crir<r.iili dc rn:,surJrp
r rDodul iD c.rrc pdmii cililori. apoi cci ce.ru urnral, le-au citil !i
trauurut dc Jbaterr (e-i c.lrJctr|i7er7i
inlolcs, pentrl a reslitui dilcrentele dinlre operc. negativitulca
ii.t"ntu.
",,. ; "*il; .,*;i,it",rf;";.jl:";, ;:ffii:l lor initiald. ti. deci. !aloarea Ior. Obieclul accslei noi istorii
ciritori. irr mrj ,poi dc ofizontrrrile de.trcptrre succc5rve
rungut ,\epurii de-i I'lcrare conslar in regisirca nrtebirilor Ia carc operelc au
s.rlc.
In riispuDs. Ca !i (i damer. .l uss conccpc luziunca orizontu-iloI'de
materie de receptale lilcmlii. Jauss cste
interesat de nftcptule suh t'brma diillogului dinn'c intrebarc $i rispuns: iD
rnornentch negali!c cirre o fuc si arrnseze
Fl .e Sind(ttc. in oricc clipi- opcra aduce un risprns unci intrebiri venite din
specr.rl lx oFreh rnoderne. crre neiFi
lrrdilia. ip*ina, f. partca cilitor