020

e6?,
ANI'OINE COMPAGNON

Colcclia Sigetltorul

Dcscrierea CIP n llibliotecii Natio nle a Romaniei

CONIPAGNON. ANTOINE
DEMONUL
Demonul teoriei / Antoine Compugnon : trad.: Gnbdel
Matian $i Andrci/Paul Corescu. - Clui-Napoca: Echinox,
200'7
TEORIEI
hdex
rsBN 978 973-8298-81-t Literatul.i $i bun simt

Traducere dc

/r
l. N,Iarian, Gnh cl (rrad-) Gabriel Marian 5i Andrci.Paul Corescu
IL Colescu, Anchci Paul (had.)
(n
82.09
dunt' l4Q L{a tA,at
I
lsBN 978 973 6298-81-l BIBTIOTECA I\TETROPOLITA}lA
Bi]CI.JRFf;TI
Filiara"g l. ir,4rioEU'
Sr. Tralan. i\r. 2, S.ctor 3
Tel./Fax: 320 08 76
Antoine Complgnon, Le lltnan tl(
O Edllions dLr Scuil. 1998
O Editura ECIII\OX, 2007 pentru prczenta versiune Editura ECHINOX
romAneilscal
clluj,2aa7
 Arexsti cane r lbsL edltalal cu spdjinul otclit dc
(\rmunitatca Fr-ancczi din Bclgra (Corrmunantd Fr-anqaise
dc Bclgique. Ministdre de la (lrnmunrnti Flanqaisc)

INTRODUCERE
Coperta: Octavian Bour
Ce-a mai rdmas din iubirile de altedatA?

Cules: :['raducitor-u]
Tchnorcdactor Erzs6bet Vancea
Apirulr 2007; Bun dc tiprr: 1,1 noicmbdc 2007
Fomlat: 5,1x8.1/I6; Cloli tipo: 21,5
lldilura ECHINOX
400305 CIuj, sn. T- GroTilcscu I2
e-mai I : echi nox @l c lioknet.ro
w\! w.ccliturircchinox,r-o
 D In. | ,rr',1
!l 'mcu ',1
c un marc alimaror. a1 meu e ui Daimon al
a.(hnii, on Daihon alluptei.

Baudelaire, Sd i bateh pe sirucl l"

Ca sa parodiem o vorba celebri: ,,Francezii nu au mintea

leorcticA'. Cel putiD nu au avut-o pand la izbucnirea din anii
Saizeci;i Saptezeci. Teoria IitenrA $i-e trarit atuDc; ora de glorie,
ca Si cum credinla prozelitului ;-ar fi pcrmis dintr odati sd
rccupeleze aproape Lrn secol de intarziere intr-o slrafulgerare.
Studiile literare ffanceze ru cunoscuseri nimic compalabil cu
Formalisrnul lus. cclcul de la Praga. New Criticism-ul anglo
american. ca si nu mai vorbim dc stilistica lui Leo Spitzer sau
d" ro'ologrJ 1,ri Lln.r Robell Cufliu.. de Jnr.po/il.vi rnul l.
Bcn.detro a|oc- \rr Je clilicJ vdr'ixnre,or J lui Ci.Lnlrxnco
Contini, de lcoala de la Geneve $i de critica con$tiinlei, !i nici
m6car de aDti-teorisrnul deliberat al lui F.R. Leavis $i al
discipolilor sai dc la Cambridge. ln Fmnta nu rimane de pus in
balanta, in fata tuturor acestor mitciri originale $i irtluente ce
au ocupat prima iumAtate a secolului in Europa $i Amcrica de
Nord, dccat < Poetica > Iui Val6ry, dupd numclc caledrei pe care
ocupat-o Ia Colldge de France (1936) - elemerzr disciplinA a
cdrci dezvoltare a fos! culeod iutrerupti de r:rzboi, apoi de
moarte -, ;i poaie mcrcu enigmalicele Flari dit Tarbes a1c hi
Jcan Prulhan (1941), Ialonand confuz lnsprc detini(ia unej
rctorici gencrale. noD iDstlumentale, a limbii. acel ,,Totul e
relorici" pe carc decons(rucliu urna si-t redescopcrc ta
Nietzsche prin 19613. Man alul lui Rend Wellek ti Austin
Warren. Thcar'\, oI Literalrrc. publicat iD Sta(ele Unile in 1949.
err disponibrl In rpunioli. jrponczit. italianA germrni. corccrnx.
portughezi, daneza. sirbo{roata. greaca Droderni, suedeza.
ebraici, romAnA, finlaDdezi li guiaralj 1a slaryitul anilor ltizcci,
dar nu $i ill lrancezi. idiom in c{re nu a vizut lumina tipurului
decat in 1971, sub rirlul t Tlllotic littirairu. unul din primele
din colc.lin..P()ctiqrrc" la cdjlulu Sc il. Sr ||u a mrr riuns
ni(rodari sa fie recdrtrr in tormut de bu/uni,r in l,r0L,. cu pulin
inainle sd moard, Spitzer explicr flceasti intlirziere $i izolarca
franceza prin trei faclorii un vechi sentiment de superioritare
legat de o tradide thcrard ;i intelectuali continue ti eminenhi
spiritul Senerat al studi;lor lilerarc, marcat iD continuarc de
pozitivismul ftiintilic al secolului XIX in cAuhrca cauzctor;
prcdominrnta praclicii tcolare lL cxplicaliei dc text. adicA I unei
descrieri servile a foinelor literare care impicdicd dczvoltarea
unor metode formalc mai sofislicate. At adiuga pe bunA
drcptale, dar sunt iDseparubile, absenla unei Iingvistici ;i a unei
filosofii a liDbajului conparabile cu cele ce invadaseri
universitilile de limbi germani sau englezi. inceFand de la
Cottlob Frege, Berrrand Russell. Ludwig WiuSenstcin $i Rudotf
Carnap, ca fi slabi incidenti a tradiliei hcrneneutice. cale
fusese tolu$i zdruncin4ta in Germaoia de Edmund l:lusserl $i
Manin lleidegger, unul dupd alrul.
Apoi lucrurile s au schimbar rapid - incepeau de altfel sa sc
mi;te in momemul cand Spitzer punea acest diagnostic scvcr -
intr amt incat, prinlr-o culioas,l rrslulllare care poate da de
gendit, teoria francezA s-a regasit o vreme in tvangarda srudiilor
literare din toati lumea, de parca pAna atunci ar fi dat inapoi
doar pen(ru r sAri mai bine, dacd nu cumvx aga o pr,pasric brusc
tmversald nu i-ar fi pcrmis in fapt si reinventezc rcxtit cu o
inocen(i fi o ardoaro care au dat iluzia unui pas inainte. in
8
tiDrpul mirificilor ani ;aizeci. care s-au intins de fap! iDtre 1963.
sfer$itul rizboiului dir Algeria, $i 1973. primul $oc petrolier.
Sprc lq70 tcorir lirer.rri er.r in plinir inflorire Si cxersa o imensi
rtraclie asupra linerilor din generalia mea. Sub divelse apelatii -
..noua critici. .,pocticd'.,.structuralism", .,semiologie.
,,niuatologic" - ea sfAl ccu orbitor. Oricine a t,'ilit acei ani
feerici nu poatc decat si li-i aminteasci cu nostalgic. Un curent
putern;c nc purla pe toli. ln acele rimpuri, imaginea studiilor
Iitcrurc. sustinutll de teorie. era scducatoare, convingatoare.
tliumfitoalc.
N{I mai c chiar la fel io ziua de azi. Teoria s-a
instilurionrli,/rr. s a trrnsformat in mcloda, a .leteiii o-miii
tehn'(iEfig%rcfr-deser-{r fel ffii ca;i cxplicrlir de
I(rt( car eiul=iiirnat cu v(N; odiniorra. p,r.-ai1,
-ragr"rc,
fnscrisa dCstinul$o1'ri;l oriaareiiaorii. Istoria Iite,ara, dnan'a
discipline ambilioasi !i atrlgitoare l,r sfarsitul secolului XIX.
cunoscuse aceeil$i evolutic tristi. iar noua critica nu;a scapal
Djci ea. Dupir llcnezia anilor $aizec; fi $aptezeci. cend studiile
litera.e fl'ancczc le-au ajuns din u ntr $i chiar depitit pe
cele,rhc pe ealca formalisnrului li a textualititii, cercetirile
leorclice nu au mai cunoscut dezvoltari majore ?n Frarta. SI fic
dc vi116 monopolul istoiei lilerare asupra studiilor franccze. pe
c ro noua crilicl ru vr fi,eurtit si lzdruncine in profunzime, ci
nu vu fi ficut deciit si-l mascheze provizoriu? Explicatia - ii
aparline lui G6,urd Genetle - pare cam sumard, dconrece noua
crilic,. chiar daci nu a ficul si cadi zidurile bitrinei Sorbone.
s-a implanlat solid in Educalia n lioDali, n1ai ales in
invlilimantul liccal. De altfcl este probabil chiar ceer cc , f:cut-
o rigidi. In ziua de azi e imposibil si rcu$csti la vrcun concrrs
de admitere lifi sa stapinc9li subtilclc ./irrirglo ti jargonul
nara(ologiei. UD candjdat ctre nu ar fi in stare sa se proDulle
dacii bucala de {cxt pe ca,c o ine sub ochi cste ,.homo-., sau
..hclcrodiegelicir". .,singulativa' sau ..hcrativa". cu ..lbcalizare
intema" sau,exEme", nu va fi admis' la fel cum mai demull
trebuia sA deo\ebesti un Jnacolul de o hioaldga 5i sA rlii dlti de
nasrere r lui Montesquieu. PentrLt a rntelege singuliril|rlca
invalarm6nlului superior $i il cercelarii in Franlr. Irebuic sA revii
mereu la dEDendmra istorici 3 universrlAlii de concursurilc d(
recruta,e r p,,rf."orilor din inv6lJminlul liceal' Elxsi c m ne_
,- a,.oiur inainte dc 1980 doar slricrul neccsrr de leo,ie
pentri, c ranroip.a,rFEli Piiina poiiici li n.rrr.rtolog-ie pcnrru
r cxplicn versurile ii Ftorr' \qua cririca la fel ca islori3 litcrrr;
:i lui Lanscjn cuiriGij gcnerJlii inrinle. s d redus rrpid lJ citc\l
relete. huc]lri ii- se.cl49!9rrlMi1E\!r [L+iimenc' Eli]iul
tcoietic.-i incremenit dclrdalZl ce i-a furnizat sacrosanctei
explical;ide texle un fclde Strinl' suhdltern'
Teoria in Fraora J fosLlLE de prie. insd dorinlir pc uilre o
*.;;; R"l".,i ;-,'1lres in L6g: .Noun cririca trehurc si
devinA toane mDid un nou ingra$amrinl. pcnrru a puleil fuce !i
ehcev:r dupe aceea rBrnhus. 1971. P' 186) nrr lure si sc fi
imnlirir. Teorericienii rnilor $:Iizcci $i raprezcli nu ti-nu gesil
<,,..e<or; B.nhe. in\uri I fost canoni/al. ceea ce nu c cel mai
bun miiloc de a Di<lrx o ofel" \ie ii dcli\6. Allii .-iru
rcconve;:l 5i au r;cul lu Jerceliri de\rul de .ndcpll.(e dc
primele lor iubiri; unii, cum_sunt Tzvelan.Todorcv stlu Cenelte,
s-au orientat in directia cticii sau a esteticii. Mulli au revenit la
vechea istorie literarA. rnai alcs prin intermed;ul redescopcririi
manuscriselor, cum o dovede$te moda criticii zise gencticc.
Revisla P#/i4xe. care mii Perseverer/i. publrca in mrrc Purle
dorr exercilii de eprponi. lJ fcl cx LittlratuP. celilalt ortrn al
Dosr-68-ului. inrordcrunJ mri ecleclicri. gazduind rlarrismul.
'socioloeia,ii p.ihanrlize. TeoriJ \_ cuminlil ii decr nu nlJi c Lc
crt: miri e Drerentd in se,rcrrl in car? lorre.ecolele literrrc sun:
sc alAlurii Ia UrivcrsllJtc. necirrc
nrczenle. ri loate .pecirlilalilc
lJ locul ei. Er s-a a\e7Jl. iloftnsiva. ii i5i arreapr; srudcnlii 13
ora prevazutd, fera all schimb cu celelalte spccialitili stlu clr
to
lunrea decat p D intemediul acestor studenii ce rAticesc de lr o
disciplinl la alta. Ea nu e mai vie decat celelalte. in sensul in
carc nu mai e cea care spune dc ce li cum ar trebui sludiatd
litemtura. care e perrinenta, miz acruala a srudiilor literire. Or
nimic nu a inlocuit-o in acesl rol. cum de allfel nici lileratura nu
prea mai e studial;-
..Tcorin va reveni. ca orice lucru, $i ii vom redescoperi
problcmelc in ziua in care ignoranla va fi mers ater de dep;(e
iDciil nu va mai produce decit pliclis...philippe Soller.s anunta
aceirstd iDtoarcere ince din 1980, ptefilliind reed itaret,t.coriei lc
.rrr.rr,/rrr. volu ambilios publicat in Loamna ce ia umul lui
mai 1968, cu titLul ?mprumulat diD matematici $i reunind
semn:ilurile lui Michel Foucault, Rolxnd Bafhes, Jacques
Derdda. Julia Krisreva $i tot gruput de la Tel elel. cllrilca
teorici pe atunci la zenit. cu o urmi uroad de,.terorism
intelcctull', cum o vir recunoa$le uhcrior Sollers (Sollers. p. 7).
Tcoria rver pe {runci venx'l la pupa, didea chef de viala. .. A
dezvolla rcori! penrru a nu fi in iltirziere fati de viafA'..
decretase Lenin, iar Louis Ahhusser se inspira de Ia el cend igi
boteza .,Teorie" colectia pe ca,e o iDdruma la editura Masper.o.
Pieffe Machercy Si-n publicar in crdrut ei, in 1966. an far al
mifc.rii slructuraliste. PentnL o torie a protltrcliei literare.
lucrare in care adt sensul mtrxist al teoriei cridci a ideologici
!i exaltarc a $tiintei - cel $i cel formAlist - anal;zd a procedee-lor
)ingvistice - se punetu de acoid pc spinlrea lireraturii. Teori
cra critica. $i chiar polemicA sa miliranrd ca in thlul
relinittitor al carri; lui Boris Eikhcnbaum dh 1927, Litct.tjtu ,
Tur-ic. Ctitic.i, Polcrrr...7. partial tladusi dc Tzveran Todorcv in
antologia fornlaliftilor n)$i. Tcoria lil(toturii. pe care a ed;tat-o
in 1966 - dar ambitia ei el.a de asenterca s6 foDdeze o Stiinli a
litcraturii. ,.Obiectul teoriei. scin Gcnelte in 1972, ar fi nu doar
,".arl. ci - roraliiafdii-r,-lira1.ri7t -lllei:if "-lceneltq- p.Tl.).
Forn)alisnlfl $i- tarxisnnfe.au aei doi s'rrtpi ;l air-pe;lru a
ll
justifica cercetdr€a invalianlilor sau universaljilor literatu i,
pentru a considera opercle individuale ca opere posibile mai
degraba decet ca operc reale, ca simple exempiificari ale
sistemului literar subiacent, mai comode decat operele inactuale,
$i numai poten(iale. pentru a accede la strncturi.
DacA teoria ca ambiguitate in1l9 maxist $i.formalism era
deja ie$i!4 diLiria!14i!-t9&Q--ce.si lrai spunem azi? Ain aiins
oari un grad slrficient de ignoranld si de plictis incit sa dorim
din nou teolia?
Pe de alti parte un bilanl, o harta a teoriei lilerare sunt ele
imaginabile? Si sub ce form6? Nu ar fi oare'in principiu un paiu
imposibil cum suslinea Paul de Man - daca ,,principalul
interes teoretrc al teoriei litemre constd in imposibilitatea
definirii ei" (de Man, p. 3)? Teoia nu ar putea a$adar si fie
concepu6 decat pin gmlia unei teodi negative. dupe chipul
acelui Dun ezeu ascuns despre care doar o teologie negativa
rcu$e$e sA vorbeascA: aI inselma si pLasezi ltacheta prea sus,
sau se impingi prea deparle afinitalile, de altlel reale, inlrc teoria
literard si nihilism. Teo"!1,uq-p9q!9-llEd!q1!iqlllo lehnlci,
!tr9i la 9 peggCgerS i4l$!Yl!4! =g!gt,Li" nitte vade mecum
cu coperti multicolore expuse in vixina IblAriilor din Cartierul
-Lirtiir . dar nu e un motiv pentru i:r face din ea o metafizici si
nici o mistici. Si nu o ratam ca pe o religie- Teoria literara de
altfel nu are dec=it teoretic"? Nu, daca am dreplate si
,,uriGteles
sugerez ci ea e de asemenea, poate chiar in mod esential, criticA.
opozitionali sau polemicA.
Deoarece leoia mr mi se pale in principal interesand
Si
autentici nici prin aspectul sdu teoretic sau teologic, nici prin
aspectul pnctic sau pedagogic, ci prin lupla inver$unati Si
t2
inviorilLr&c pc care x dus o imporriva idcilor preconceputc irr
studillc lilerarc. Ii frin rczisteDla h lel dc horirirri pe c.rrc i aLi
opus o ideilc prlrconcepute. Ar fi de e$teprai probabil de la un
hilanl irl Ieoliei ljlerxrc. dLrpi ce ar oferipropria s.r definitic. din
principiu contcslrbili- .r lireralurji doar acesia c prinlul loc
co1nun teorcticr .,Ce e litemtural fi ar omag;a upoi rapid
teoriilc litclrre rnticc. nrcdicvale ii clllsice. dc la Aristoret ptini
ln tlatleu\. ftrli sa olniia un ocol prin poericile non occidcntale.
cn el si lrcirca in reviste difcrjtclc *oli ce $i-au irr)paulir rtentia
tcor.lica in secolul X-\: li)rmalismLrl rtrs. st|ucrln.rlismul
tr,rghc/. A.Lr .r/tirir,? ul arncricrn. lenomcnologin gernnni.
psihologi gencvcza. rnarxisn l intcnraiionrl. shucruI.rlisnlul $i
poslslrLrcturalismul fterrceze. henrencLttica. psihanrliza.
nronrLrrxisrnul. leminisDNl ctc. N. umarrare nranualc c\istar iI
accs{ lormrLtr elc ii ocLrpai pe prolesori ii ii linifresc fe srudcnli.
Dxr pLrr tol(xirti in lunri a u aspect lir.rfc acccsoriu .rl reorici.
O den.rturcrla chiur. sau o pcrverlcsc. deouccc cccir ce o
curucterizcr.zn intr rdc\:ir eslL' conrrariul rotlll .rl cclcctismuiui
cslc irngairmenrul i\ Irl.,/,i( sx. ca fi fundaturile in carc
saLr. r
se refedc cU ochii nrchiti din cluzn rcestuin. ]'corclicicnii dru
ldcscn impresir ci cIrrl critr.i de lira(c bUn simt impolriva
Jrozitiilor suslinLrte de rdvellsrri. dar cum lce$i.r. lncuraiuli de
\ 'r'.lrrl,. . r "..11, 'nl 1.,.r.r. tr itr lL.t.r. .onl tu.r .:. l.r,^r../(
lcorericienii ilccp ii ri si ridicc vo!ca fi ifi imping propriitc
lcz.- sau rniiieTc pina ln .thsurd. drcl1 carc ii le denrolcaza .i
intiii lirlu ri!aljlor nrcirtrti sa li se dex drcptarc tocmri de
cllrirvugrnt.r toTilic; adlcrse. E de riuns sa lasr si vorbcasca un
lLlretic;a| Si sii r. nrLrllrnesli sar lirtrerupi din ci d in ciincl cU
ur ..Mdnl lroric: !a ulungc si Si lric crcllnliL de suh picioore
chlru sub ochli tail
(l:irrd rrn ln1rltl in clil!r ir 6.r .r miculLri liccU (imdor.cr.
l)itrilnul nostru prol.sor de lxrlni ilirncczr'i. crlre era Si prinrlr al
srtului sriu din l}€trni.r. nc intrrbr h liec.rrc lcxr din mlnu.rl:
l3
-.(irm inleleqcli Jccsl prs{l Cc I \rul sa spllltl.ruronrt't ( (
rnume e lrumos in Kcsle vcr\uri sau prozi: ln ce.tlcl e originali
viziunea_sciitoru-Lui? Ce ipvatqlrra putem reline dc aici?i S-a
putul crcde o vreme c:r tcoria lirerare rnarunxe-cu rotul lcesre
inlrebifi sfi$icloare. Dar rispuDsu le lrec $i inlrebarile r?iman.
Cee din urmi intoldeauna aproape aceleali. ExisIa inrrebiri carc
nu incelcaza sai revina gencralie dupat gcneralie. EIc se puneau
inainte de teorie, sc puneau deja inainte de rneroda istoriei
litcrare. $i se mai pun iir;Si dupa leorie. practic idenlice. inn.amr
ir)cit te po,i i rebx dJcd c\isri (u x(]c\ira( r, ir/o/i J c licii
lilelare. cum existi una a filosofiei satl :l lingvisticii. marcrti de
inventarca unor conccpte, cum s nt.o.{ro-ul sau complementul.
In critic,- pamdigmelc nu mof niciodata, se adaugi unele rhora,
cocxisla n'lai rnrlt sau mai pulin pacilic, $i se joaci la nesfel\it cu
acclex;i [otiuni, notiuDi care apa(in limbaju]ui popular. Accsra e
Lrnul din molivele. poate Dlotivul plincipal. al senlitnenlului de
repetare care tc incearci incvirabil in lata tabloulri istoric al
crilicii lncra.e: D;mic nou sub soare- in teorie. se pcrrcce tirnpul
inccrcend sA sc curcle de praf rcmEni dc lblosinti curenti:
lit(rrtu,ii. JUtor. in(enlrc. se (. :ntr|?rl]|rrc, r.prc/enri r. conlinut.
fond, valoarc, originalitare. istorie. inflncnti, pcrioad:i, stil elc. E
de lsemenea ccea ce s-a licur multir vr(rnr in togice: se exlr:igea
din limbajul curcnt o regiune lingvistici inzeslrata cu valoare de
adcvar. Dar Iogica a sfir$ir prin a se formalizr. Teoria literaE nu
a rcu$it sii se dcbarascze rle limbajul obignuiL tsqiit literiirrn.
acelall-afiioGl6i-i-i,iilT[ii6sa:itaiiloa] A$leT ca, afirnci cand
teo a sc indep,rteazi, reapar vechile nolilrni. ncvitimte. Oarc
nu ajungem sA scipAm niciodata cu adevarar dc ele pentru ce ar fi
.,nntul?le" sau .de bun siml"? Sau. cum clcde de MaD, pentru c,
dc lapt nu dorim decet si rezishm teoriei. penn.u ci lcoria do.rre.
ne rAne$lc iluziilc despre limbi Si subiectivitatcl Ai zicc cir azi nu
mai e aproape nimeni care sA fi simi;t bltaia de .uipd reorjei. gi
poate e m:ri conlb(abil a$a.
t1
Nu n)oi fimene deci nimic. sau doar mica pedagogie pe care
am descris o? Nu chiar. in epoca de glorie. in jurul anilol 1970.
teoda cra un contra-disculs care puneir in disculie prernisele
crhicii traditionnle. Obiecti|itar(, gt.ra ri ./o, irdr.. asa rezuma
Bafihes in C,"iri..i ti ala,tir. drt 1966..rn magic, fllicolcle de
cred;nli rle..vcrosimilului critic" univcrsitar pe care voia sI I
inlocuiasci cu o.,$tiintd a literaturii". Teoria aparc otunci cand
premiselc discuAului obitruit dcspre literalura nu mai sunt
acceptatc ca fiird dc la si,re inlelcse. cand cle suni puse la
iDdoialar. cxpusc ca nilte construclii istorice. ca nigle convcn!ii
I-a incepu(urile sale curentol istorici litcrare sc bazn $i el pe o
teorie. in numele ciireia a eliminat din invitdmantul literar
vcchea letorici. dar aceasrii rcorie a fosr pieduri din vedcre i;
edulcorati pe misurA ce istoria lilcrard se confunda cu instituiia
$olare Si universitara ApSUI .]Lje!de- e +riD d€llnilie
opozilionLll dacal nu chiar subversiv $i iusurcclional. dar
faulitalea teoriei e dc r l'i lransformal, ir metodi! de cit;-
inslituti:i acadeiilca, aeif ."iupeiiti. crmiii.ii* O*l*.:
cle ani mii iliiii. c,jii ce ullneste. la fel daca nu ih-ral mai rnult
decet confliclul violent dintre istoria Si tcoria IileraM, e
similitudiDea irlrebArilor puse de unir 9i de cealaltii la
irccputurile lor enluziastte. li nui alcs acersta, intotdcauna
aceeali: ,,Ce e literalura?"
Permaneoti a iflrebirilor. conlmdictie ii fiagilirate a
risptnsurilor: rczulti de aici ci e intotdeauna pcrtinenl sa
norn.rridill nou de h noliunile p.rnulare aEcilrr ieorir i \flrl sa
r( :rrllre/-.. 0c r:. .r(clsllr!]l|]lL!a:ll!ll drn nor de (rnd
s-r ..pui,,!r rcori.r. in sconLrl de a lirce din nou nrin lisnunsur rle
orioz.ilionilelE-iiie aceasta le-a propus. dar si de a inccrcu s6
inlelegem de cc rceslea nu u L_zolval odati pentr( totd una
vechile problerDc. Po.rle ca leori.r, dupi atAla lupth impolriva
hidrei din Lemn. Si-a impins argumenlele prca deprrte incat
acestca s-au intors impotriva ei? In fiecarc an. in fala a Doi $i ltoi
t5
stude,rfi. trebuie sA pleci de la acelea$i llguri ale bunului sinll Si
cli$ee imposibil de slarpit, de la acelcagi enigme sau locuri
comune care balizeazA discursul obi$nuit despre li[elatu6. Voi
examina catcva diD ele, cele mai rezislente, liindca in jurul lor
se poale construi o prezentarc simpaticd x lcoliei lilerare in toata
vigoa'ea indrepthtitelor ei minii. prin prisnra felului in care
aceista le-a combartut - in van.
Teotia ti pfttctica titcrdturii
(;rc\ir .li"linrlii prelimi ure sunr indispensahilc. in primul
rrind. cinc 5pune leorie Si lari si fie mijr\isl presupunc o
practicA. sau o p,.r.rir. circia li face lali aceasti reoric, sau din
carc ea fice leoie. Pe st*zilc Genevei. unele magazinc au scris
pe Iirma: ,.sali de teoric". Acolo nu se face teoria literaturii, ci c
prcdd codul rutien tcoia e deci codul opus conducerii, codul
Londuc(rii. CJrc c aiadur conduirr. sru pr:rcrica. pc crrc lc(rrir
literuturii o codifica. adica mai degraba o organizeaza decit o
reglementcazi? Aceasta nu e. pare-se. Iiterarun iDseti (sau
activitatea literare) - lcoria lileraturii nu te inrali s4 scrii
romane culr le inviF rctorica mai demult si vorbefti in public
ri y-t, fg.!1-"4 9!9cf!E- 9iilrEliile litq{e- adic; istoi.l Iiterurl
ti critrcx lilerrri. siru ccrcchrer !Lt!!:{i.
in ac.stiens rcela de cod. de didactica. sru rnai bine zis de
.lconlologie inseli cercelirii liteilre . leorir Iiterutlirii poarc
^ Teoria liter.lturii nu e nici o polilie a litelelor, Dici t studiilor
p:irca o disciplini ouA, in oice ctz poslerioari Da$tedi cerceliirii
literare ir sccolu! XIX. cu ocazia rei cmcicrii universitatilor
europene, apoi amclicane, dupi modelul gc nnnic. Dtr daci
termen l e relittiv nou. obiectul c destul de vechi.
qe,poal!.spqlq c4 4q!9ll iiAristotcl lEccau teoria literaturii
atunci cand clasificau geuurile lilerure in Rapnblica 1i Poeti<a.
t6
iJr mo.ftlul reorici lirerarc ramine rnca si azi penrru nor P,r1i,,/ ,
lu' Ari.'oGl. Plarc-n ;i Anstorel faccru tL'orie penrnr cir .,..
;nteresau de categoriile generale, sau chiar universalc. (lc ,
constanlele literare, din spatele operelor particularc: de pildir
genurile. lbrmele, modurile, Figurile. Dncd se preocupiru dc
opere individuale ( ioda. Oedip .?ge) era doar in calitatc dc
ilustr:tri ale unor categorii generale. A face teorie a lilerrlurii
inseamd a se interesa de literaturi in general, dintr-uD puncl cic
vederc ce vizeaza universalul,
Dur Plalon $i Aristotel nu feceau leoria litcraluriiio sensuliD
carc practicii pe carc voiau sa o codilice nu erau studiile literrrc.
sau cercetarea lilerari. ci lileraturu insd$;. CAulau sa lbrmutclc
gramatici prescriptive ale literaturii, aiat de normalive incit
Plaron voia sa excludar poelii din Cerate. in sensut actual. tcor'ia
lirerrrurii. desi !e rccllrnd Lle tr rcrorica;i d('lr pocrici. ri
* revilonTcrzi trirJ'!irle lor rntice Si cb\ice. nu e rn prirr.iprrr
$, normaqivi-
\ Desciptivi. tcoria literaturiic aqldar nodem6: ea presupunc
cxistenta studiilor literarc, instaurate in sccolul XlX. incepind
cu romrntisnrul. Ea nu ramine lirh legit ri cu filosolia
literaruiii|Ji-ranruri a esteticii. care refleiteazd Ia natrua 5i
tuncliile anei. la definirea frumosului $i a valo.ii. Dar lcorir
literalurii nu e totusi filosofia literuturii; ea nu e speculativi. nici
abstracta, ci nnalitica sau topic5: obiectul siu esle discursul.
discursurile despre literaturA, critica Si isto,ia lilemre, cirora lc
chestioncazi, le problcmatizeaze Si le organizcazi practicilc.
lirerrrc. ci i,rrr-un rrrurn(.lclcpistemologia lur.
I
in ,.ett .en.. nici cr nu c .rr rde\arxt nuua qJnsor.
Ibnd4orul i$eliqi litgr'are fr',uceze la trccerca dinlre sicolElii '
xlX ti XX. sprrneir deju desp." El],c.r Rurln )i Je frnil,
Faguat, ciitiaii literari carc I au p.ecedat - Faguct err
conlcorporanul siu la Sorbora, dar LansoD il considcra depi$it -
BIBLIOTECA METROPOLITANA t7
BUCUSESTl
Fitiats "B. P. ltASoEU"
St.. Iiaian, Nr. 2, 5ector 3
lel./F ax: 320 08 76
ci nu aveau ,o teorie literarA" (Lanson. p. I 107 9i I189). Era un
(el politicos de a le semnala ci in opinia sa crau nille
impresioniSt; ti impos(ori, nu ttiau cc fdceau, le lipsea rigoirrea.
spiritul Stiintific. metoda. LansoD pretindea ci el are o leorie,
ceea e arate ca islo a literari !i teoria nu sunt incompatibilc.
ApeiLl la rcori. r,rspurdF in nroJ neceiJr unc; rnrcrlir
polemice, sau opozitionale (critice. in sensui elimologic al
cuvantului): el conlrazice, pune la indoi.rla practica cclorlalli- E
util sA adiugdm aici un al treila tcrmeo pe langA cele de leorie $i
de prJclica. conlorm utilrzarir m:rr\rsls. drr nu nIlmni. n xccslur
no(iuni: e tcrmcnul de i&olosic. lrrttc practi.i S; leorie ar fr
Iocul ideologiei. O teorie ar spune ndcvirul despre o pmctica. ar
€iii;Eidndlfie posibilit6{ii existenlei srlc. pe cand o ideologic
nu ar face decet si legitimeze pintr-o minciuna.
aceasttr practicA
ar disimula conditiile sale de a li. Dupa Lanson. de altfel bine
privit de marxi$ti. rivalii sdi nu averu teorie deoarece nu rveau
decal ideologii. ndici idei preconccputc.
Astfel teori.r reacOoneaze impolfira pmcticilor plJ care le
considera a{eoreticc. sau antiteorcticc, Facend aceasta. ca lc
translbrmd adcsea ir !ap; isplgilod. L Dson, carc. cu filologiil ;i
pozitivismul istoric. clcdea ce detinc o leorie solida. ruca
umaDismul traditional al adversarilo[ siri (oamenide cuhurA. ori
de gust. burghezi). Tllria,se opung_bqu1LriJis!-Mai rcccnt.
dupa inca o rotatie de spiralA. teoria literaturii s a ridicat irl
acela$i timp imponiva pozitivisnllrlui din ;storia litcrilr:i
(reprezentat de Lanson), ii a simp.rtici in critica lircrafi
(reprezentata de Faguet). cat Si impot[ivu combindrii irecverle
dintre cele doul (lnfai pozitivismul pcntru istoria textului. apoi
umanismul pentru irterpretarea su). cum se inrampl:i ln .rcci
filologi austeri carc. dupd un studiu minulios ale sursclor
romanului lui Pr6vost. trec fird nici o retinerc la disculii de
tejghea despre realitatea psihologich Si adevarul unxrn rl [ri
Manon, ca $i cunr ca ar rai alatu de noi. o fati in carre 9i oasc.
t8
Sa rezumim: teoria face contrast cu praclica studiilor
literare. adica critica si istoria literare, si ea analizeaza aceasu
practici, sau mai degmbi aceste practici, le descrie. facc
explicite presupoziliile lor. inir-un cuvafll le critici (a critica
inseamna a separa. .l discrimina). Tea! _aL Ii g-Tl_!U!'plrla
aproximare o crili..i rr .titicii salr a meturcriticd (cum i se opuric
un uiTiirii64 mer. ilnfri u l;;?-vo?bi jte desp'rb rcesr Iimbrj. i.rr
limbii gramatica cc ii descrie funclionarea), o reflexivitate
lilerara (o predispoziric crilicS. o rdf-, orr.ioxrn.sr sau o
autorefereDtalirate): toale acestea sunt inlr-adevdr basituri
lsociate cu modernitater. de la Baudelaire Si mai ales de la
Mrllarm6 incoace.
Sd excmplific:im de indata: am folosit o selie de termeni cire
neccsiti si fie ei in$i$i definiti, sau mai bine elaborati, pentru n
filce din ei concepte lnni solidc. pentru a atinge aceasii
con$tiinl,i cririce cc insole$te leoriJ. - literatufi, apoi crilicai
litetit.i Si istoric litcftt,z7, inlre care teoria enuntd difercnle. Se
lisam literatura pentru capitolul urmitor $i sa le plivim rnai
indeaproape pe celelAlte doua.
'feotie, (:riti( Li, iibtie
P['n criticd literari inteleg un discurs despre operele litemre
cfle pune acccntul pe experienta lecturii. care dcscric.
interp,eteazi. evalueazA sensul qi efeclul pe carc operele Ie au
xsupra (bunilor) cititori- dar Di$te cititori carc nu sunt neapiral
rici savanli nici profesioni$ri. 9li!4-3.ry9@L jud""a;
",
t,ru(id.J/.r prin (impltic rsau iniipaLier. prin idFrtr.-rfitarc 5i
proiectie: locul sau ideal este salonul, iar un avatar al acestuia e
prcsa $i nu universiralca; forma sx prime e convercatia.
Pliljslols_ljElclijllelcC.,pe de alta partc, un discu,s carc
in\islA I\unrr fncrorilor e\reriori expcrjenld]aa(urii. l;-
 exemplu asupra conceperii sau transmiterii operelor, sau asupra
ahor elementc care in general nu I intereseaza pe nespecialist. ilr care sunt tgorii e-ca un obiect pe care ai ltrsat etic_@!q!u
ktoria literarh este disciplina academicA apiruta prelul ( Proust. p. 461). Te-6ii5r r-ea sa-cuToasca t-reEl. Ea nu
i;
cursul -tSllidecum nb\rrdctii. dodr pune rntrebilri. acele inlrebari de
secolului XIX. mai uunorcuu inilte p;rni sub numele de
filologie. s.hol rship, Wiss.xr.h,?y'. sau cercerare.
care istoricii $i criiicii dau Si ei tot timpll in rexrele
particulare, dar ale cat'or rAspunsuri le considerA ca de la sine
Uneori rlirica Sj isrorid lilc,?rc sunt opuse cx Un demers
int,'insec $i un demers extrinsec: critica se preocupi de text. inlelese. Teoria reaminte$te ci acesre chestiuni sunt
problematice. cA se pot soluliona in diverse feluri: e
illlil {s 99lt91t, l.anson spuneaiFluili iA-iaai-,sione rela(ivistd.
Iilcrari deindara ce piive;ii n rrcle aurct dlri pe coperai
Aarindata ce ii dai texrului rn minim contexr. Criaiin lfteiaA
eiiunla propozilii de ripul. ..A e mri f,umos decer 8 .. in limp ce
-islor;a
literarA afirmi ,,C deriva AiIl D'.. prjma .vizeazl o
evaluarc a textului. a doua o expl,Q4J9J itAestui
Teoria lircraturii cere ca presupozitiilc acesior afirmatii s, fie Am folosil pena acum cuvanlul ,rorie la singular, ca $ cum nu
fhcute explicitc. Ce anume numili Iileraturi? Care va sunt ar exis(a decit una. Or toati lumea a auzit vorbindu-se de /errrii
cri(eriile de valoate? lc va spune ea criticilor, pemru cil totul -]ileu&-,tqoria Domnului Cutare, teoria Doamnei Cutare. Ata
decurye tine inrre cititori care imparE$esc aceieagi nonne qi incat teoria. sau teoriile. ar fi mai degraba un fel de doctrine sau
care se inteleg cu jumati! de cuvinte; in caz contrar c,.itica dogme cridce, ori ideologii. Sunl tot a6lea teorii c6li teoreticieni,
(conversa(ia) devine rapid un dialog de sulzi. Nu cste vorba
aici la fel ca in domeniile in care expeirnentalea e greu pmcticabila.
de a reconcilia abordari diferiic. ci de a intelege de ce anume Teoria nu ar fi deci la fel ca algebra sau geomelria: profesorul de
sunt ele diferite. teorie i$i prcda Eoria, care ii permite, asemenea lui Lanson, si
pretinda cd ceilalli nu au una. Voi fi inuebat: Ca€ e teo a
. Ce atume numiti literaturi? Cum dali seami dc prcpricralFle
ei deosebite sau de valoarea ei deosebiu? le va spune tcoria dumneavoastrI? Voi respunde: Niciuna. Si tocmai asla sperie
istoricilor. Odati recunoscut laptul ce tcxtele lilerareiu trisituri lumea cel mai tare: ar prefera se tde care mi-e doctrina. credinta
distinclive. le lratezi cil pc ni$te documenle istorice cautandule carc trebui str fie insusitd pe duata acestei cer!. Fiti lini$titi,
cauzele factuaie: viata autorului. cadrul social
ii cultural.
intenliile ates(are, sursele. paradoxul sare in ochi imediat:
sau 9i mai nelini$titi. Nu am vreo credinta - acel proten\$ e
dincolo de credinF Si lege, e etemul avocat nl diavolului sau
incerci sA explici prin contexl un obiect cale tc jntereseaza diavol[l in persoanA: Forse tu non pensdri ch'io lijicofossil autn
ro\ m.rr penrru cir \c.pi .rce.tui conte\r
ti ii suprrviclure$le il face sA spunii Danle. ,,poate nu G gendeai ca sunt logician"
Tcoric prolesteaza intotde:runr contrr implrcilului. en c ca (1r,fernul, cantul XXVI, !. 122-123) - f'ard ds:trina, decet aceca a
musca la arat, acel proten,us (protestrD0 al vechii scolastici.
indoielii hiperbolice in lala olicdrui discurs despte litemtura.
Ea ccre socoieli, ti ntl i$i asumd pirerea l(i-hOU9U!L!,1[4
Teorit lite.aturii o v6d ca o atitudine analitici li aporetica, o
r911ri1. cel putin in ccea ce privcsre studiile lircrare,
,.o opi-.a ini(iere sceptice (critici), un punct de vederc meracritic ce

20
2t
 inccdrca sa inreroghcle. s; diccure pre\upo,,ilirlc rururor dominantl a locului Si a momenlului. Teoria literara se
riI sens lars). un perpcruu: ..Ce !liu eul .
prdclicilor cririce
idcntifici de ilsemenea cu formalismul. inca de Ia formali$tii
E\i.ta dcsigur leorii nrrti(ulare. opuse. divcrgcnre. ffti de Ia inceputul secolului XX. Drarca(i intf-adevir de
conflrcluele - domenrul e. cum /icexm. polemic . dlr
nri vurn marxism. Cum o rcamintea de Man. Ieoria litemr:i apare atunci
adem Ia una sau alt.r d;n leorir. ci vom reflecra in nrod
anuliric \i cend abo arer lextelor nu mai e fondalA pe coDsiderente non
sceflrc asxpra lilerarurii. rsLrpI, studiilor tircrire. idic,
asuprr lingvislice. dc exemplu istorice sau esteticc. cand obiectrl
oricamr di\cUrs criric. istoric. leorel;c _ despre lrreraruri. Vom
discutiei nu mai e sensul sau yaloarea. ci modalitalile de
incerca sE ne degteptem. Teoria literaturii e o initiere
in producere r sensului sau a valorii (de Man. p. 7). Aceste doua
;irea nrir;rii1ii. ..Tn ,rr.rr,.r i., ,1,, iiirrii tircr:Lr.a,. scriiL J uticn desclieri alc ieoriei lilerare (critici r idcologiei, analize
Gln[6, toate civiinlelc cillc cornundi categorii sunt ni$te lingvis!ic:i) sc intircsc una pe ilta, deoarece crilica ideologiei e
capcrnc" (Gracq, p. 17,1).
o deDuDfure a iluzjei Iingvistice (a ideii ci limba ti literatuE
sunl dc lu sine intelese): teoia lliterari expunc codul ti convefltia
'l'eoiq 1iterdturii acolo unde a-teoia postula natura.
_tolt leoti? titenrci
Din nclcricirc- :rceasla distirctie (teoie a lilcr?turii rer.rxs
O ultimd mica dis(inclie pretiminad: am vorbit in uhimelc teorie litcraft). clafi in eng,ezi de exemplu. a fost obliterati iD
paragftfe de tuotie o literutuii. Iiancez?l: canca lui Wellek Si Warren. frcor! of liteftnute, n
$i n! de teotie literur,i. AcelrstA fosr hdrsa - terziu. cum ziccam - sub litl\tl In Thlorie
disrinche ate vreo Feninenle? De cxemplu pe modelul
c(,lci liierair.' itl 1971. pe cind antologia formaliltilor rusi de
drnlre rslone a lirerlturii ii rstorie liter:rr,] (.inreza rrrrtr.r
,,, ribtou rl lrrer rrii in opozine cU Jrsciflin Tzvetxn Todorov lusese publical6 cativa ani inainle, la acela$i
:l.ll,rr..
iilolo5ica. cum c mfln.rrlul lui I rnson, l.\toi, n l trdtLtti edi!or. suh ritlul 'Ihioric de la Iifilmhft (1966). Trcbuie
ti-anceze, dl]l 1895, fau de R?fir/.i .1" istorie literafti 4 Fronl?i, corectal rcest chiasm pentru a mai putea piccPe ceva.
fondi,u iI l8q4 , ' Ilgt!-lg{U:ll Cunl s-a infeles deja, imprumut (cete ccva) de la ambele
in manuatu j rui W.. .,k 5i
w.r[en care noJirS rce\t ritlu in cngleza, llt,,.tn at tladilii. Dc la teo a literaturii: refleclia asupra Dotiunilor
Lu._r,n,rt
| 1q19,. es-le rl€S]Er{'iuslc,rsr !r-o ramura i Jonlcrtigtr.i gererale, pillcipiilor, criteriilorl de la teoria Iitera.d: critica
- aluli.i_&ener ale $icomprrarei ea deseDlearA-r;i.ifin *6,"
Ii, bunului sim! literar 9i referirea la IormitlisDl. Nu e vorba aiadar
caldililor Iireraturii, a-qiticij liErjr.e+i :Listorieiliten!:r_estc de a propunc rctete. Teoria nu esle metoda, lehrica. bucetiria.
cllllqlc.fl nclr sau mctacrilica. Din conlra. scop$l e acela de a deveni binuitot in privinta
19oj!4]j!gEiait!qi qoziliorata $i s€prezinta mai degrab,r tuturor rclclelor. de a le lAsa de-o panc prin refleclie. Deci
rr o critica .r ideologici. inclusiv cca a reonei liteirruni: ea c.ta intenlia meA nu e nicidecum de a facilita lucrurile, ci de a spori
clre spune c; rvem inrordcluna o teorjc \i ca J.rca ciu;g(m vigilent.l, indoiah, scepticismul, intr-un cuvent: sp;ritul critic
si
crcdem cA nu avem lrna e pentru cA depindem dc
teoria
s!!]!]}ic, J9qji!'e-o-scoalinircrJei-

2).
23
 Lileratur| redisat la elerr@nele sole
Care nr fi marile notiuni pe care sI ne exercitAm sau sa ne
ascutim spiritul criric? Raporruriie dilue lelig !i
bunul siml
iunl prjr frrcr lor (onfliclucle. As tl inc;r rocmJ dtcursul
db\nfitdespre Iitcraffia;ptiirfaptul ca-i indicA UDte tcoriei. ne
permite cel mai bine si o punem la incercare. Numai ca oice
discurs despre Iiteratura, orice studiu literar poate Ii supus
celorva mari intrebiri de fond, adici unui examen al
presupozi(iilor salc in cc prive$te un num6r redus de notiu[i
fundamentale. Orice discurs despre lilemtura ia pozitie, cct mai
adesea implicit, dar uneori explicit. iD mpol1 cu aceste intrebari,
al circr ansamblu define$te o anurne idee despr.e literalurei
Ce estc lirerrtr,m,
Carc este rclatia dinrre literaturi Si aulor?
care csre rclti! dinrre Iilemlrr; li Ealnrrcl
C e esrrc rclaliudi rc lncdura!icirilorl
C e enc rcl{i! dnue lircrarurr !i limblj.l
Cend vorbesc desple o calte, enril in mod necesar anLrmite
ipoteze desprc aceste definilii. CiDci elemente suDt
indis|en.rbile nentru.r puteJ vorbi dc lirerrrr.Li un urr,2r. o
cat1e,Di cifioi,nlimbd li $n riferent.
'1, care a$ adiuga doue-ifrrebSri
care nu se situea, cu
adevirat la acela$i nivel $i care privesc tocmai istoria critic(
ce ipoteze emitem asupra schimbdrii, miScarii, evolutiei tilerare?
i daci pun accentul pe lolul autorului, e dc prcsupus c5 nu i acord
sau pe de altA parler cum intelegem traditia, atal sub aspectul ei
diDamic (isto,j.r) cit
$i sub cel static (valoatea)?
Aceste lapte ?ntrebiri desemneaza subiectele capitolelor
ci$iimele liter.U ftt, (utorul,lwnea. (ititorul, stilul. isbrfu lt
ry!9!I9L-,-eii6ra-E:iin adt iirTuri ceiirr-de -bnilfsimt.
deoarece locmai etema lupri dintre tcorie Si bunul simt ii dA un
sens teoriei. Oricine deschide o carte are aceste notiuni in nlinte.
24
Rclormrlate ceva mai teoretic, primele patru titluri ar putea Ii
urmdtoarele: lit(rnritare. intet4ie. repreaantore. receptare.
f'cnrru ulrimele rrei - rril. irrorr.. taloarc - nu pare necesar sa
dislingem felul de exp mare al amatorilor de cel al
profesionistilor: unii
ti Si ceilalli recurg la acelea$i cuvinte.
Pentru fiecarc din ?ntreb5ri a$ vrea sil arit varietatea dc
ispunsuri posibile. nu atat mullimea celor care au fost date in
cursul isroriei, cat celc care ar putea 1l date azi: proiectul nu
vircrzn o isrorie a criticii- nici un tablou al doctrinelor literare.
Teoria literaturii estc o lectie de relalivism. nu de pluralism:
ultfcl spus. mai multe rSspunsuri sunt posibile, nu composibile.
acceptabile. nu compatibile; in loc sA se adune intr-o viziunc
totali Si mai complete. ele se exclud rcciprcc deoarece nu
numesc literalura. nu c.llificd drept litemr accla$i lucru; ele nu
i:ro in considemre diferite aspecte ale aceluiasi obiect ci obiecte
diferite. Vechi sau modem. sincronie sau diacronie. intrinsec
sJrr v\rrinsec: nu oricc e posibi' in rccla$i timp. in cercetcrca
litcrara, ,,mai mult inscamnl mai putin". astfel incat rebuie sd
atcgem. De altfel. daca iubesc Iiteratura, am ales deja. Deciziile
mele lilel.are 1in dc Dorme extlalitenre - etice, existen(iale -
crrc domin; celelJlt( rsF(re d'e viptii melc.
Pe de alta parte, accstc $pte intrebiiri despre literaturd nu
sunr independente. Ele formeazd un sistem. Altfel splls.
rispunsul pe care il dau la una din ele reslrange op_tiunile care
imi rimen deschise pentru a raspunde la celelalte: de exemplu.
aceeaii imporlanla limbiii dacd insist pe literaritate, voi
Drinimiza rolul citiloruluil daci subliniez determinarea istorica,
voi dininua cont|ibulia geniului etc. Acesl ansamblu de aleged
este solidar. De aceea orice intrebare poate constitui o intrare
salisllcitoare in sistemul lor, qi le ar mobiliza pe toate celelalte.
Una singura. de exemplu inlenfia, ar fi suficienta poa(e penlru a
lc trata pe toate.
25
 IaG $i motivul pentru care ordinea ani,lizrrii lol estc in fond Va lrebui se dczamorsam aceslc falsc perspective, accste
indiferenti: am pulea lrage o crfle la lntamplarc $i am urma conn-ad;ctii-capcanc. acestc paradoxuri fatllc care s,e$ie strrdiile
calea deschisd dc aceasta. Am ales sA Ie parcurg bazandu-Dri pe lilcrarc. si rezistanr dilemci intimidanre rcorie sau bun simt.
o icrarhie ce corespunde $i ea bunului sinrl, care. in ce prive$te tottl sau nimic. pentru ca adevArul este intoldeauna Lrndevil la
litemlura. se gAnde$te la ilutor inainle de cititor. $i 1a nr rerie miiloc.
inainte de manicra.
Toate locurilc teoriei \,or fi vizitare in acest fel, in afal.i poate
de gen (dcspre care va fi vorba pe scut referitor la receptarc).
dar numai pentru cd genul nu il fost o cauze cclcbd a tcoriei
literare in anii $aizeci. Gcnul e o generalitiltc. medierca cen mai
evidenti dintre opera inrli-iiidiiif Si-iiterarur[C. Fede-b-earre.
iiede alitlfiGite uni versaliitc.
ieo-ria sefere5lc d6.eviil€ile,
Aceasti listi are intrucalva acrul unci provociri. fiindci e
pur $i simplu cea a cosmarurilor teoriei lilerare, a morilor dc
vent impotrivA cirora accastir s-a istovit fiuriDd conceple
s;naroiise. FSri sup;rare I A numiira inrmicii reolier mi :c p.-rrc
cel mai bun, s;ngurul mijloc, in orice caz cel mai economic. de ,
o descrie cu fidclitate, de a-i retrasa pasii. de a i sublinia
energia. de a-i da viari, la lel cum r6mane indispcnsabil. dupi
mai mull de uo vcac. se descrii arta modema prin convenliilc pe
care ea le-a negat,
In fine, e posibil sa fim adu$i la concluzia c:i acest ,.cAmp
literar". in ciuda difercrtelor d(r pozilii $i de opinii adcsea
exace$ate. dincolo de certurile intermin bile cntc il anim!. se
bazeaze pe un ansamblu de presupuneri ti de credinle
imp6rti$iie de toau lumea. Pierre Bourdieu considera ca:

Uririle de pozi(ie dup.. anei ii lnefutlrii 1...1 sc o.ganizxu, nr

cupluri de opozilii, adcsea mollcnrrc de la un trecur !l polcnricii. i,
cohcepule ca antinomii de neilcpasit. cr alternarive absoLule. i^n
termcni de tourl saD nimic, crrc strudurcda gandircr. dlr o ri iochid
inri'oserie dc fahe dilemc (Boudicu. p 2721

l6
o
J
 Studiile lilcrrrc \,(ntljsc despre litcraturi fir toate l'elurilc.
Totu$i. am puleu sir c?idcrn de acord asupm unui fapl: iD firl.r
o can.ui studiu lilcr0r, oricrre ar 1i irtentia sa, prima intrcbarc dc
mrn.rri rcollc cc lrrl,lrir' fu\:r .\re cer a delinitici pe c.rre:r.-'srr
o di (sau nu) despre obiectul sau, Gxtul litera.. Ce anumc lace
ca acest studiu sat lie litfnrl Sau cum definette el calhifilc
1ir?r?,? alc lcxtului /irlr?r? Intr un cuvanl. ce este penrnr cl.
explicit sru inrplicit. lircr.tura l
BiDe inlclcs. irce.rstil prinra intrcbare nu e independcnli dc
cele care urnrenza. Vom ccre socoteala pentru Sase alli tertrreni
sau no!iuni. ori. rnai c)iacl..rsup,a relatiei dinlre rextrl litcrar $i
accstc lase notiunii i,rrirrli.r. rcalitaer, recepnrca. littha.
isloti(;i )oloarct. Accslc Sase intrebari ar putca Ii deci
rcformulate ndiusindLFi fieciircia adjectivul /i/e,-or. c.lrc din
nellricirc le conrplicil nrxi mult ilr loc sd le simplificc:

Cc cste inrenti! lircurit?

Ce esrc rilitxLer LircLrrdl
Cc csl. receptaru! litcrrli?
Ce este limhu lirclr ll
Ce este isroan litcnral
Cc cstc valouea literari?

Or adjectivul Iitera,. ca ti substanlivul literot rd ntn\

folosite cel mai adesca ca $i cum nu ar pune nici o probleme. ca
$i cum lo t.i lumer rr fi dc :rcord. cn !i cum ar e\ista un consens
despre ce anume este lilcrar Si ce nu este. Aristotel obseNa deja.

3l
in puDctul de plecare al P.,rri.ii salc. ci nu exista un
tcrnren
gencric pentru a desemna iD acela$i timp dialogurile socluticc,
textele in proze tiversulr ..A[ei care se folose$Ie Dunui de
limbajul in poza, sau de versuri [...] nu i s a dat p;ina acum un
numc ' ( 1447a28 b9). Avenr numele li avem lucrul. Numclc
literuhiA es\e fare indoiali nou (dateaza dc la inceputul
secolului XIX; iJ,ainle litcrntufi- conform ctimologiei. erau
inscriptiile. scrierea. erudilia sau cunoa$terea lilerelor, cunl se
mai zice incA uneori: ,,str ai cflrte ). dar nu a rezolvat enigma,
cum o dovede$te existenla il numeroase texle irtilulale Ce ?sl?
.urdl (Tolstoi, I89E), ,,Co cste poezia?" (Jakobson. 1933-1934),
Ce este literatura? (Charlcs du Bos. 1938i Jcan_Paul Sal1l€.
1947)l Barthes renunlase chiar la o definilie pentru a se mullumi
cu aceasE butada: .,Lileratura este ceea ce se pledi. aret $i llimic
mai muk" (Barthes, 1971, p. 170). Era o frumoasa lau(olo8ie.
Dar putem spune $i allceva dccat ,,literatura e lileralura". adicii
,,literatura e ceea ce se numeste aici $i acum literatura"?
Filosoful Nelson Goodman (1977) propunea sd inlocuim
intrcbarea ,,Ce este artal" (What is art?) prin intrcbare{ .,Cand
cslc arti?" (M1et lr .r'l?). Nu ar trebui oar€ sl Plocedam la fel
$i cu lileratura? ID definitiv existd destule limbi in carc lermenul
liteDrurn e inhaductibil. in carc nu exis6 un cuvani echivalent.
Cc este acest concept, accaste caleSoaie. acest obiecfJ Care
este,diferen.ta sa specifica"? Clare e natura sa? Carc e lunctia
sa? Care e extensia sa? Care e cuprinderea sa? E necesar si
definim lileratura pntru a dcfini studiile literare. insa nu revinc
orice definitie a liternlurii la enunlul unei norme extraliterare?
in librariile britanice, g;sim pe de o parte raionul Literaluri $i
pe de aha raionul Ficliune, pe dc o parte cA(ile pentru $coali Si
pe de alta cele pentru divetisment, ca $i, c\)m Li(ratuft! at fi
32
ficliunca plictisiloare, iat FitliLul?u ar fi lileratura amuzanti.
Putem ourc deprili aceasta clasificare comcrcial:i $i practicS?
Aporia rezulti Gra indoiali din contradictia dintrc douii
punclc dc vcdcrc posibile. $i la lel de legilime $i unul $i celilalt:
uD puncl de \ederc co teiuol (isloric, psihologic. sociologic,
iDsritulional) si unul /errla/ (lingvistic). Literalura. sau studiul
litemr. stlnl intoldeauoa prinse ca intr-un sandrvich intre o
abordare istorici in sens larg (textul vizut ca document), $i o
abordare linSvistici (extul vdzut ca lapt de limbi, literaura ca
i,rr; r lInbJjului,. cJre sunl ireconcrli:rhile. in rnii raizcci. o
noui ceafti a anticilor cu modernii a t,ezil vechiul rdzboi de
rJIrc( irrrc fuliTJnii rne: ,1efiri1ir .rrt,r',,, pi cei .-ri rrrrei
delinilii l,rkr?e a literuturii, llecare diD cle acceptabili dar
amendoui limilale. Gene1te, care considerd ,.idioat6" intrebarea
.,Cc c litcrltura?" - li e inlr adevar prost puse -, a sugemt (oluli
si drstingcllr tloud regimllrr lrtcrarc comnlementare. un regim
.?rrrirxrir,. garantat de convenlii. dcci inchis - un soner. un
roman apa(in dc drcpt literaturii. chiar dacA nimeni nu le mai
citeste -. $i un rcgiff, conliliotlal. deci deschis, care line de o
apreciere rovocabild : includerea iD lilcroturd a Cugetiltilor
pascalienlj sru a y,rililrdr.el lui Micllelet se va face in functe de
lao L l. llr.
inJi'iri iide epucifccnctte.
Sa descrieD literatura pe rADd din puoctul de vedere al
rrrzrrslai 5i al dtp nLlerii. apoi dii ccl rl funcliei Si fo rci.
^1
apoi din ccl al fonei conlinululri { al forutei e\prcsiei. Si
avansam prin divizare, ulmind meloda familiara a dihotomiei
phtonice. drr lirii si ne faccm prea multe iluzii desprc sorlii de
izbendr. Dat 6ind ci intrebarea ,.Cc D lilerotura? 'este insolubila
in cccilst:i lormar. acesl prim capitol al ciirlii va fi cel mai scurt,
irr lo re celclalte capirolele vor continua ci(tarca unei definilii
sltislarciitourc a literaturii.
33
Exre sie litefttutii
in sensul ccl nrai larg, literatum c tot ccea ce se imprim'l (slu
chiar scric). loate carlile ce se gitscsc intr-o biblioteci (inclusi!
ceea ce numinr lilcraturi orala. de acun consemnali)' AceastA
acceptic corcsPuDde notiunii clasice de,'bellesletlrcs", care
cuprindeau tot coet ce puteau sar producA retorica Si poet)cil nu
doar frctiunea dar si istoia. filosotia. $tiinta, ba chiar $i toati
elocinta. f)ar cotlsidera[A in acesl scns. ca echivalente a culturii'
in sensut pe carc acest cuvant l-a ltlat inccpand cu secolul XIX
literatura iti pierde ,,specificita(ea": ii e refuzati clrlittllea sa
propriu-zis lilcrari. Pe de alta partc filologja secolului XIX 'rve'r
intr-adevir amhitia de a fi studiul iDlrcgii culturi. pentnr carc
lileratura. in scnsul cel mai rcstlins' el.a marturia ced mili
accesibili. in usambl l organic constituit, conform fllologiei,
de limba. lilcmluri $i cultu6, unilate identillcata cu spiritul unci
naliuni. sau al unci rase. in sens filologic. nu biologic al
temenului, lilel.iltura trona in centrir' iar studiul litenrludi cla
calea fegal?i sprc inlelegerea unei Daliuni' pe care gcniilc nu
doal ci o pcrcepuseli nai clar, dar ciircia ii ii fAuiseri sPiritul'
in sens rcstrins. litemiura (fionticra dintre literut $i non
literar) variazl considerabil in aunclie de cpoci li de culnrri'
Separati sau cxlrnsi din,.belles_leltrcs"' literatura occidcntali,
in acceplia modcmi. apare in sccolul XIX. odatd cu pribu$irea
sistemului lradilional al genurilor poetice. perp€tuat inci de la
Aristofe!. Pentru accsta. arta poetica - ana acelui lrcru liri
nume pe carc il descria in Poztir:d - cuprindea in esenfl geDul
epic Ei genul dfinnatic, exclJzilld insi genul liric. cxrc nu cra
liciiv sau imiL tiv. deoarece poctul se exprima pe sinc l'r
persoana intei. drept care a lbst considert multi vreme rrn 8eI)
minor. Epopcec ti draria conslituiau inc6 marile gcnuri ale
varstei clasicc. adica naratiunea Si rcprezentarea. sau celc doui
moduri maioflr ille poeziei. inteleasli ca fic(iune sau imitnlic
34
(Geneuc. 1979: Conbe). PAni atunci. lilcritura in sens strict
(ara poltica). insemna versLrl. Dar o dcplas:rre capitali a avul
loc in cursul secolului XIX. in timp ce aceste doui mari Senuri.
narirtiunea li dramr. ilhandonau tot mai des vercul peDl,u a
rdopta proza. $i cureDd, sub numclc de poezie nu mai a mai fosl
cuDoscut decat, ironie a istorici, genul pe care Aristotel il
cxcludea din poeticA. xnume poezia lirici. ce i$i lua revan;a Si
devenea sinonimi cu intreaga poezie. Din acel moment
literatura a inceput sn insemne ro nnl. teatul i poe.ie,
rcluAnd lrixda postrrisloteliciana a genurilor cpic. dramatic $i
liric. illsa primele doul se idcntificau de rcum cu proza. li doilr
al treilea cu versul, pinil cADd veNul libcr $i poemul in proztr nu
dizolvat 5i mai mult vechiul sislem al genurilor.
Sensul moder'n al lileraturii (roman. teatrfi $i poezie) este
insepnrabil de romlntistn. adicA de afirnurca relativitalii istorice
$i geografice a gustului, in opozitie cu docrrina clasica c
eternitdtii ti universalitdtii canonului estelic. Resransd la proza
romanesci $i dmmatica. $i la poezia liricl. litemtura e pe e:rl(A
prrte ronccpula in r(lirli'r .3 cu nJliuDer:i cu isloriJ ei.
l-iter-atula.sau ,nai dognbi litemturile, sunl inainte de toatc
nxlionale.
ir sens qi mai lostiins: Iiteratura e constituite din marii
scriilori. Notiunea e tor romantici: ThoDras Carlyle vedea in ci
croii lumii rnodemc. in canonul clasic ea vorba de opere modcl.
dcsrinate imiralrii in mod fecund: panreonul modern e constitui(
dir scriiiori care sunl cea n1ai buDa inlrupare a spiritului
r)l(iunii. Se trece asltel de la o defiritic r litcrlturii din punct dc
vcdcre al sciitoril()I (operele de imitat) h o defini(ie a literrLurii
din punctul de vedere al profcsorilor (ormenii demni de
dnrimtie)- Anunrile ronranc. drame sAu poeme aparlin Iiteratu'ii
pcnlru cA au fosl scrise de mari scriilori. cu urm;torul corolar
irrnic: tot ceea ce c scris de mari scriitori apar{ine literaturii,
irrcltlsiv corespondenl:t 9i listele dc cumpirAtui de cirrc sc
35
intereseaza pr'ofeso i. Alii tautologie: l;teratura c lor ceea ce
scriu sciitorii.
Voi rcveDi in ultimul cnp;tol asup.a valorii sau ierarhiei
literare, asupra canonului ca patrjmoniu al unei natiuni. Si
rcnarc6m penlru moment doar acest paradox: caDonul e cornpus
dirtr-un ansamblu de opere aprcciate iD acelali limp pentru
unicitatea formei lor rldr {r' pentru universalitatea (cel putin Ia
scard nationala, continutului lor; marca opera are simultan
reputalia de a fi unic6 !i univercali. Citeriul 0omantic) al
relativitilii islorice este coDtr-acaml imediat de voin!a de unitare
naionali. De unde $i butada ironicd a lui Bathes: ,,Literatura
este ceea ce se predaf', o varial;e asupra falsei etimologii
consacrali de obilnuinle: ,.Clasicii sunt ceca ce se cileSte in
Bine inleles, a identifica Litemtuu cu valoarea I;terard (ma1ii
scriitori) inseamni iD acela$i timp (in fapt Si in principiu) sA
ncgi \ alorrea (elorlrlre romJne. JrJmc qi pocme. )r r .e s mri
general al altor gcnuri de vemuri $i proza. Orice judecata dc
valoare se bazeaze pe constatarea unci excluderi. A spune ce un
anume text este lilerar inseamna intotdeauna a subintelcge ci un
anurne altul nu e Litemr. ingustarea jnstilutionali a literaturii in
secolul XIX ignori faptul ci. penlru cel ce citelte, ceea ce
citette este intotdeauna literaturi, fie ce e Prous1 sau un foto
romrn, $i neglijeazi complexitatea njvclurilor literatu i (cum
existA $i niveluri ale limbii) intFo societatc. Literatura, in sens
rcsrans, ar Ii doar literalura savantS, nu $i literatura popLtlarn (
deci acea Flction din librAriile britarice).
Pe de alE parle canonul marilor scriitori nu e nici el stcbil, ci
cunoatle inffAri (gi iegiri): poezia baroci, Sadc, Lau1r6amon1,
romancie i secolului XVIII sunt bune exemple de rcdescoperiri
care au modificat felL cum definim litemtura. Dupn T.S. Eliot.
36
care ru.liona ca un slrucluralist in afticolul sAu despre ,,Trad;1ic $i
1|lent individual" (1919), un nou scriiror ristoami ror peisajul
literalurii- ansamblul sislemului, iemrhiile Si filialiile sale:
MonumcDlele cxistente ft.mcDzi inrre elc o o.dine idcal, ..r€ e
modiUcati de inrLodu.c.ea noij (cu adeviral noii) opcre dc afi printre
clc. Ordinea exrsrenti csre completi inaiire de aparilia noii operti
pe. .r ordinc! si persisrc dup, inLervcrti! noutirii, ansambtul
ordinii cxislcnte n'ebuic si Ie xlrc!at, chiar iipurin] a(ttl rclaliite,
prcportiile, valo.ilc tuturor operclorde a ain Iaporr cu ansamblulsunL
LexlusraLe (El'or. p 38)
Tradifia lirerarl este sistemul sincronjc al textelor litenre,
.r\rem merer ln mis.Jri. ce .e reL ompune p6 rni.r-a ce lpJr
rrditiei
operele Doi. Fiecare oper'i nouir provoacd o rcaranjare lt
ca totalitate (Si modifici in acelagi timp sensul !i valoarea
fiecarei opl),e cc apartiDe traditiei).
DupA ce s a resh-aDs in secolul XIX. litemtura a recucerit
aslfel in secolul XX o pafte din reriroriilc pierdure: alituri ds
ronran, dmma ti poczia 1iric,, poernul in prozl Si a ca$tigar t;tlul
de noblete, autobiografia $i Dotele de cildtorie au fost
confirnate, $i aia mai departe. Sub erichera de pffoliter.nlu-ii att
lost asimilate $i cirtile penlrLr copii. romanul politist, benzile
desenate. in pragul secolului XXI, literutura a devenit din nou
aproapc Ia fel de liberald ca $i ,,literele" de dinainre de
profesionalizarca societalii.
Termcnul literuture are deci o intirdere mai muh sau n1ai
pulin vasti in Iunclie de autor. de la clasicii $colari paDi la
be0zilc desenate. iar dilalalca sa contemporana este greu de
jusdfical. Citedul valoric care include in ea cutare tcxt. deci
care il Si exclude pe cutare altul, nu cste ir sire lire,?l, nici
teoretic, c; etic, social $i ideologic, in orice oaz exn'a-li1e,ar. Se
poate tolufi defini litentum in mod Iitcrar?
3,1
Aqti nd! Rto Ii teruturii : Jiotctia
Sa coDlinuam. asemenea lui Platon, proccdand p D
dihotomic, Si sd dist;ngem fuvli si fomla pr;n accste doui
inh€birii Cc face lileratura? Si care e lrasatura sa distirrctivl?
Deilniliile literaturii prin functir sa par relativ stxbile. lie cd
aceaslA functie e iflteleasi ca ;ndividuah sau sociald. privali sau
publici. Aristotel vorbea de k.rrhrririr, purSalie sau purificare a
emotiilor cum sunr teama sau mila (1,149b28). Notiuner e greu
de circumscris, dar ea privc$te o experienti dcosebili ;r
pasiuDilor legala de atta poetictr. Arislotel situa de altfel
pl5cerea de a invdla la oriBinea aflei poetice (1448b13)r a insrui
sau a pltrcca (poderse d t (lelect e), sau a;nskui plncend, vor
fi cele doui finalitati, sau dubla finalitatc, pe care ii Homliu i o
va recunoa$te poeziei, califtcall de dulce el tile (Ars poelica,v.
333 ri 343).
Este dcfinilia umanista cea mai l! indemenA r literaturii. ca o
cunoagerlr specialA, diferiti de cunoatterea filosofic:l sau
$tiirrlillc:i. Dar cc este rceasta cunoa$rcre literura. aceasd
cunoaSterc pc care numai Iilcratura i-o dd omuluil DupA
Arislolel, Horaliu ti toata lradili{ chsicd, aceasta cunouslere are
drept obiect cecrr ce este general, probabil sau verosimil. doxa.
scntinlel. )i mJ\imele cJre permit inleleSercr Si orgrnizrrea
comportamcntului urnan ii a viclii sociale. DupA viziunea
romanlica, aceasti cunoa$tere vizeazA mai degraba ceea ce estc
individnal 9i singular. Continuitatea rimine inse profunda, de la
Paolo $i Frunccsca, in Di,hn Cot edie. care se ind,Igostesc
unul de celiilalt citind impreun{ romanele Mcsei rolunde, pirrA
la Don Quicholte, care pune in fipu romanele cavalcrc$ti, $i la
doamna Ilovary, intoxicatd de romanele sentimentale pc cale le
devoreazii. Aceste opere deliberat parodice dovedesc Iunc!ia de
inveF.c sortiti literaturii. Dupi modelul umanist, cxista o
cunoa erc a lumii Si a oamenilor care nc vin din exprienta
38
lirernr;i (poate nu nnntai din aceasra. dar in principal din
:rceasta). o cunoa$(ere pc care singuri (sau aproipe singurl)
cxperienta literare nc-o procuri. Ne-am mai ind,Agosti oarc daca
nu am 1i citit niciodata o poveste de dmgosle, daciL Diciodaa nu
nc-rr fi fost povesti!a una? Romanul european, cu plrcddere, a
ciirui glorie a coincis cu cxpansiunea capitalismulu. propune.
inc:i de la Cervantes. o iDvdtare a individului burghez. Nu am
putca oare afirma cal modelul individului apirul li sfer$itul
Evului Mediu este chiar cititorul traserdu-ii drumul prin carle,
Si a?i dezvoltarer lectrr'ii I fosr modalitatea dc dobendire a
subiectivi6!ii modcrne? Individul este un citilor solitar. uD
intcrpret al semnelor. un vintrlor sau un ghicitor. am putea zicc,
irnprcuni cu Carlo Cinzbul3. care a idenlil'icat, alirturi de
dcduclia logico mrtematica, acest model altenrativ al
cunolsterii cu vaniloarc (descifraret semnelor din trecut) Si
ghicitLrl (descifrarer semnclor din viitor).
..Ficcare om poarli fonna inlreagi a condilici umane". scrie
M(,Itnicne in c.rner lll r }]v,,,,'ila,'. E\pcrientr sr. a>a cunr ne
plxcc sa o retrasam, pare cxcmplari in pivinla a ceea cc numim
cunoaitcrea lilerari. Dupil ce a crezut in adevirul c:irtilor, dup,
cLM-a indoil piini intracolo incet a negal pmcric
individualitatea, el parc tl fi reu$it sA regiscascil in el insusi
totalitrlea Omului. la capitul unui pxrcurs dialectic.
Subieclivilatea modcrna s-a dezvoltat favoriziltir fiilrd de
cxpeienla literarA. iar' cititorul esie modelul omului Iiber.
TraversAnd akerilatea. cl atingc universalul: in experienta
cilitorului. ,.frontiera enlui individual. in carc era un om ca
ccilalfi. a cizut" (Proust)..,eu este un altul" (Rimbaud). sau
,.sunl de acum impersorrrl" (Mallalrn6).
lline inleles. aceasti coDceptie umanista tl cunoa$teii literare
I fost denlrntatd. pentru idcalismul siu. ca viziune asupra lumii a
unci clase anume. I-cgatir de privatizarea scenci lecturii dupi
fi compromis odatd cu valorile c;rora
nn$tcrc.r tiparului. ea s-ar
39
le era in acelali timp cauzi ti conseciDF, in pimul rand
indi!idul burghez. Acesta e mai ales repro$ul marxisr, care leagi
litentuE de ideolog;e. Literatlrra serve$te la producerea uDui
consens social; ea irsole$te. apo; inlocuie$le. religia ca opiu al
popoarelor. Literatii, in deosebi Malthew Amold in Anglia
victoriand, prjn lucrarea sa fondaloare, Ctltltrc ot Atnrch!
(1869), dar $i Ferdinand BruDeti6rc si Lanson in Franla, au putul
sA reia pe cont propriu acest punct dc vedele la sfer$itul
secolului Xlx, estimADd di timpul lor sosise: dupit decadenla
religiei $i inaintea apoteozei $iiintei, in timpul interregnului,
lileratum era cea care, fie ;i provizoriu, $i gmlie studiilor
literare, trcbuia si procure o morali sociald. intr-o lume tot mai
maleialisd sau anarhisti, literulula apirea ca ullimul scut
impotiiva barbariei, punctul fix al smr;itului de secol: regisirn
aici, din punct dc vederc al func(iei, definilia canonicd a
literaturii.
Dar dacd litemtura poate fi v:izuti ca o contribulie le
ideologia donlinaDti, ,,apantul ideologic de stat" sau chiar
propaganda, putem insisla in sens invers $i pe funclia sa
subvcrsivd, mai alcs dc la mijlocul secolului XIX, ti moda
figurii atistului blestemet. E greu sa ii identifici pe Beudelaire,
Rimbaud sau Lautrdamont ca pc nistc complici ai ordinii
stabilite. Literatura confirmi un consens, dar ea produce fi
disensiune, noutale, rupturd. in conformitate cu modelul militar
a1 avangardei. ea preceda milczrea. lumiDeazi poporul. Este
vorba de cuplul imila1iei ;i al jnovatici, al anticilor $i al
modernilor. asupra caruia vom reveni, Lileratua ar precede
asdel celelalte cunoa$teri $i pract;ci: mxrii scriitori au vdzut
inaintea celorlalfi (erau ,,vizionari"), mai ales inaintea
ijlosofllor, incono mergea lumea: .Iumea va sf r$i" anunla
Baudelairc in Fr6i?r, la inceputul varstei progresului, iar lumea
intr-adevar nu a incelat de atunci sd se mai sfarseasc lmaginea
vizionarului a fost revaloizrti ir secolul XX intFun sens
40
poliric, atribuind Iiteralurii o perspicacitate poliiici $i social6
care le lipsea tuturor ce,o alte practici.
Din punctul de vedere al funcliei. ajuDgem din nou la o
aporie: litemtura poale fi in acord cu socieralea. drr $i in
dezacord; ca poate unna migcarca dar o poate $i precede.
Ciutarea literaturii in directia ;nstitutionalizirii sfarlesrc inrr uD
relalivisnl socio-istoric ce mo$tene$re romantismul. Dezvoltand
dihotomia. privind acum in d;rectia formei, a constanlelor. a
universaliilor, ciunDd o definitie folrnalA dup6 defiDitia
functionali a litenturii, revenim la anrici $i la clasici, rreccm
astfel de la teoria litcraturii la teoria literarA, in sensul in care le-
am distins mai sus.
Cup rinde rel li terdu ri i : lonttu con tiutltt i
Din antichitate paDi la mijlocul secolului XVllI, lireratum
$tiu ci e anacrcnic sa lolosim acest cuvanl, dar sA ne prefacenl
cd a1 desemDa obiectul artei poetice, a fost in genenl deliniti
ca o imitare sau reprezentare 0rnrrris) a actiunilor umane prln
limbaj. ln ilceasta calitate ea constituie o fabula sau o poveste
(,1y111a.\). Cel doi lemeni (r?i/,r?sir
{i ,r_r,rrr.!) figureaz6 pe
pima pagina a Poeticii lli Aristolel ti fac dir literarura o
liclirx?, traducere a lui ,,lrierir adoplatd uneori, de exemplLr de
K;ite H.rmburger Si Genette, sau o minciuni, nici adeverata nici
falsd. ci vercsinrilii un fel de a,.minti-adevarat", cum zicea
Aragon. .,Poetul. scria A stotel, rrebuie sA fi poet de pove$ri
mai degraba decat de nretri (versuri). deoarece darorid ,7ifleris-
ului este el poet. ;ar ceee ce reprezinr5 sau intitl Otin)eisthai)
suDt actiuni" (1451b27).
in numele acestei defin;tii a poeziei prir flcliune, Aristotel
c^.1uJei, or locric; nu JoJr poe,,ix Jidacrici iru urrri.a. ci )i
poezia lidci. care pune ir sceni eul poetului, $i Du retinea decAt
,ll
genurile epic (narativ) li tragic (dramatic). Genette vorbcr de o
..poulica ( n',//i1r.,/i7 sru rottstitlti\ttt.i. ..in vprsiurer str
tenratic?1". Conform accslei poetici, ,,ceu mai sigura cale pentru
ca poczia sa evite riscul dizolvarii in folosire.r obiinuitl fl limbii
cste ca ca si se faca opcri de ani, cste lictiunca narativa sau
dranratic," (Genette. 1991. p. 16 $i l8). Calificativul dc r/,irrli(
mi sc pare de ev;lat irici. deoarcce nu cxish reme (coDlinuluri)
consliruliv lilerarc: ceen cc au in vederc Aristotel $i Gcnctle este
sta tul ontologic, snu pragmatic, constitutiv al conlinuluilor
lilerare: estc a$dar lictiunca ca model $i concept, nu ca temd
(sau ca vid, nu ca plin), iar Genettc o numeite dc altfel
rtcliontlituttc mai dcgrabi decet ficliune- Rcferindu-m6 la
distinctiile lingvislului Louis Hjelmslcv i)tre s bsta ld a
cotlli fitl|i (ideilc). /bnnii a cot4inutului (org Dizurea
semniliortilor), subnutli a e.,rprcrii,; (suneiele) $i lb dt a
e-rPr.,_i?i (organizarer senmificantilor). aS zice ci. pentru
poetica clasica. lilerdtura c c,lracterizad prin fictiune ca formi a
conlinutului, adici in calitatc de concept sau model-
Dar cste oare vorba de o deliti.lie sa]u doar de o prcpriet.te a
Iiteraturii? in secolul XlX, pe m6surir ce poezia liricl. dcsi
ignontii de tradilia a stotelicianA, a inccput sar ocupe centrul
poeziei $i a sfnrgit prin a o reprezcnta in totalitate. aceasta
definilie uana sa cedezc. Ficliunea. ca un concept vid. nu mai
era o condi(ie necesad Si suficienG a literaturii (vom reveni
asupru aceslora in delaliu il] capitolul 3 in legdtura cu rrl,xeri.t
ul), chiar daca opinia curentA contiDuA nciDdoielnjc s:r vadA in
mod global litcratum ca lictiune.
Cuprit erea litektttttii: ./o tta e\presici
incepind cu mijlocul secolului XVlll, o altA defiritie a
litemturii a fost din ce in ce mai mult opusa ficliunii. puniind
42
accentul pe fruDos, conceput dc acum. de excDrplu in C,.iri(r
l:ttlliti; J ihl,ti,"tt 7rr)r:r lui Krnr )i inlr:JilrI rornrnlici.
.J r\judrFl. sioprrl ,n sine l)in Jcel rnomcnl. :,rtr,i jircrJrurx
ru mai rr.mir rlpc.tt tr cle in.ele. in opozirie cu lirnb.rjut obrrnuir.
c,rrc e ulrlrlrr !r inslrumeDrrl. litercturr iti giseyte. sc ziet,.
scopul in er insisi in confornirare at frti,t- tic ttr tangut
y',a,1,nirr..rrc rnollene)tc Jccr\ti concepttc.
litetrrur, e pur: 1t
' ntllL.lolo:rrr..r e.tpri( i :r tinrhrilllIi \cr:\'.
Versantll] romaDric ll acestci idei a fost mullil vreme cel mai
pus in valoarc. separend literarura de viatA, considerind
Iilemlura ca o mantuire (rlscumparare) a vietii sau. dc la
sfir\rtul \((oluhri XlX. c:r srngurr expcricnri.ltrre tici a
absolulului {,i .r neantului. Accas(A !.adiiie post romanlicil
$i
accrsti conccpfie a lilelnturii ct mantuire sunt inci manilestc la
Prousl. cnre tfirmi in 7lrrn,/ zgrisi, cA
,,adeviratu viatd, viata
rn ,li,)ir tcdcsLof( tl] tr litnpc/ili. iingLrrJ vi.rr;:r>rd.rr p,r
Jeplin trairii. rste Iitcrxlurr" {proust. p.474), sxu ta Srnr(.
inJi|lre de rirbor. li;nd urr retrctl di iazz it
Roquentin I sfAr$i1ul G,"/ii. Forma _rnetafora, "rtte;zd frc
,,inclcle
neccsa|e alc unui stil frunlos", la proust (i,l.l. p. 46g) _ pernli(
si er.rdrzi Jin_rc"uy.r tUrn.r..a crple/i ..pLrlin rirnp i; sr. (
purJ fir'rir.. n. -li t)
Dar accaslii idee are 9i un itspecr formalist, mai familiar in
ziua de izi. scparAnd limb.rjut lirerar de limbajut obi$nuil. sau
. nIulrri/inJ folu\ircJ lilcf.rri ir lirnba_ rlrri corrun. Orrce.,crnrr,
ur:." liml,..i c,t. ir rnoJ Lrtll rrrn p!re-la )i obsrJcot. Uliliz.rrc
obisDUira r lintbi!iului ctuta si sc faca uitate deindiLti
ce acesta c
u/il {u5re lrrll/irir irnperccptibilr. in timp cL, uliliz]rer literrrii
r)r cullrvi pronrii op.rcrlxle {limbajul cste intran,ziti\,
percetlibrl). Sunl r,urnero.rse felu le Je r redr acc$la
polarit.rte. Limbujut obignuit csle,nai denolariv,
limbajul Iitcrur
este mai conolati! (ambiguu. expresiv, locvacc. autofelercDtinl)i
..Elc sernni(ici, rnni mutr d<(.il spun.. considcrr dciJ
MonrxiEn,j
43
dcsprc cuvintele poetice. LimbAjul obignuit este mai dezordonal.
limbajul lilerar estc mai sistematic (organizat, cocrcnt, dens.
complex). Utilizarea obitnuili a limbajului este refercnliala ti
pragmalic[, folosirea sr litcrofi este imaginari $i esletici.
Lilclalura exploateaze proprielilile mcdiului lingvistic fdrA un
scop practici astfel se declin:i dellnilia formalisti a lileraturii.
Dc la romantism la Mallarm6. literatum. cum o rezuma
Foucault, ,,se inchide inlr-o intranzitivitate radicali', ea .dcvine
purd fi simpl6 afirmare a unui limbaj care nu are drept lege
dccet afirmlrea [...] existcn(ei sale abrupte; nu-i mai rtrmine
decat si se incovoaie intr-o perpetua intoarccre la sine, cn $i
cum d;scursul siru n-ar pu(ci avea drept continut dccel a-;i
spune propia folm5" (Foucnult, p.313). In al slu.,Curs de
poclici", Val6ry trigea coDcluzia cA ..Lileratttu (sl!. li
poata fi ohcet:a decdt rot .lcl ttu extcnsie si qlicot( ntiuutitot 'tu
proprictdli tle lnnbqjnlui" (Yal6ry. p. 1440). Iati. in accaslii
inloarcere la antici impolriv.r modemilor. Ia clasici impolriva
romrnticilor, o incercare de dcfinitc universali a Iiteraturii. sau
a poeziei, ca ani verbilla. Cenette ar vorbi dc,.o poetica
esenlialista in versiuncr sa fbrnra,ar". dar a$ preciza cI de
uceasli data e vorba d() .ftnrn expresiei. deoarece dcfinitia
Iitcraxrrii prin lictiuDe cra $i ea formala. da|ritA .lonna
&t|intrul\ti. De la A!'istolcl la Val6ry. trecand prin Kant Si
Mallarm6, definitia lileraturii prin /i.li&r€ a lisat deci locrl, iD
o ce caz la specialisti, unci dellDitii pfin pae?i( \p(itr dicliutrc.
drpi Oenettc). Doar daci nu cumva cele doui defini(ii iti
impaft campul literdr.
Formalislii rusi i au dat utilizarii propriu zis l;terare a limbii.
$i deci proprietalii distinclivc a textului literar. numcle de
/it?r(rrate. Jakobson scria in l9t9: ,,obiectul sliinlci literare nu
este litemtura ci literaritatea, adica ceea ce face dintFo opera
drtii o operd literad" (Jakobson, 1973. p. l5), sau. mult timp
dup[ aceea. in 1960. ..ceca ce lace dintr un mcsr\i verbal o
opere de ata" (Jakobson. 1963. p. 210). Tcoria lileraturii, iD
44
scnsul de criiici a criticii. $i teoria Iiterara, in sensul dc
Ibflnalism, par sa se int;ilneascl in acest concept, carc cra de
asenlcnca tactic l; polemic. Fomuli$tii incercau, gralie acesruia.
sa dcn studiului literar aulonomic - mai ales fatd de istoricism
Si
de psihologia vulgafi aplicate literaruii - prin dcfinirca
specifice a obiecrului siu. Ei se opuDeau fiti$ definirii lileralurji
ca doc(ment. sau dcfini i ei prin funclia de reprezentarc (a
realului) sau de expr;mare (a aurorului), dar puneau accentul pe
aspectele coDsiderate specilic literare ale operei lilerare, Si
distingeau astfel limbajul literar de limbajut non literar sau
obiSnuit. Limbajul literar esle motivat ($i nearbitrar), autolelic
($iDon linear), autoreferential ($i non utilitar).
(' rc este ins6 aceastii proprietate - aceasti esenli ce flco
lilcrarc rnumite texte? Forruli$tii, urmandu I pe Viklor
Shklo\rski in ..Arla ca procedeu ' ( l9l7), au prcpus drepl crirciu
al litcrarheti deJitniLidri.arcd s^t) (iuiitenitl (ostta,rcnie):
litclatura. sau ana in genenl. inrcie$te sensibilitatea Iingvisticti
u cilitorilor prin prxedee cnrc dcranjcazA formele obi$nrite Si
automate ale perceptiei lor. Jnkobson va preciza mai apoi ca
accsr efcct defamiliarizant rDzulti iin dominalfu anvmitot
prccodee (Jakobson 1935) in multin)ea invariantilor formali sau
a lr:isirttlrilor Iingvistice care cirncterizeazi literatur.a ca
expclimenurc a ,,pos;bilelor limbajului", dup6 exprcsia lui
Val€ry. Da[ unele procedee, sau dominatia anumitor proccdec.
devin clc insele familiare: formalismul ajunge astlel (vczi
.Jpi(olul (,) la o i.lorie il Iilerarilblii co reillnoire r
delimiliarizArii prin redistribuircr procedeelor lirel?re.
Esenla lileralurii ar fi aSadar fondati pe nitte invarianli
formali rccesibili aralizci. Formalismul. sprijinil de liogvisrica
li rcvigoral de strucruralism. dcbaraseazi srudiul Iitcrar dc
punctelc dc vedere srriine condiliei verbalc a textului. Care s nr
invaria,r(ii pe care ii exploreaztr? Genurile, tipurile, figurile.
Prosupunerca fiind ci o;tiinlii a literarudi c posibild in gencral.
in opozifie cu o stilislici a di]erentelor iDdjvjduale.
45
Litcrat iIate $tu prcjudecati
in ceutarea definiliei ,.bune" a lileraturii. am proccdat
conform melodei platonicienc, prin dihotomic, lisand rnercu de
o pate rumxra din stenga (cxteDsia. firnctia saLr reprezcntarea).
pentru a rma ramura din dreapta (cuprinderca. lorma.
defamiliarizarca). Ajun$i in acest punct, sunlem oare la capalul
cel bun? Am Basit oare irr literaitate o condilie neccsari $i
sul-icienti a literalurii? Pulenr sA ne oprim aici?
Si inliturim iniai aceasla primi obieclie: cum nu exista
elemente lingvistice exclrsiv literare, lilerarilatea nu poate sa
distingi o lolosire literara dc o folosirc nelherar, a limbajului.
Neintelegerea vine in marc pa(e diD noul numc pc care
Jakobson. mull mai tarziu. in nnicolul siu de marc riisunet
..Lingvistici $i poetic i"( 196( )). i la dal lileraiEtii. El a Dumil
atunci ,,poelica' una din cele tase [unctii pc care le distingca in
irclul dc cumunicrre (lurr!iilc cxprLsivii. Poelica. cotl:rlr!i.
rcfcrcnlialA. nrctalingv;stici li fatici). ca ti cum Iiteratura (textol
poetic) ar aboli celelalle cinci lLrnctii si ar scoate din joc cele
cinci elemente de cale crau in general legatc (loculoruI,
deslinatarul, rcferentul, codul si conlactul). pentru a iDsista
numai asupra mcsajului pcnlru el insu;i. Ca in arlicolclc sale
mai vcchi. ,.Noua poezie rosa" (1919) Si .,Do'ninanta ' ( 1935).
J0kobson preciza insi c5, de$i lunclia poe(ici e domin Dta in
texl i Literar. celelalte funclii Du sunt totuli eliminate. Drr,
inc(pjnd cu l9lo. Jckobson scri.r rn Jcelilsi Iimp c; ill poc/re
.,funclia com$nicalivi [.-.] cste rcdusi la minimum', $i ci
,.poezia estc limbajul in funclin sa es(elica , ca ii cum cclclalic
functii ar pulea fi uitale (Jakobson, I973. p. 14 9i l5).
Literrritatel (defamiliarizarca) nu rezulttr din utilizarea uDor
elcmente lingvistice proprii. ci dinlr o orgunizare diferittr (de
exemplu nrai densa- mai coerenti. mai complexi) a acelora$i
mrterialc lingvistice obitnuite. Altfel spus, nu nretafora in sine
46
facc litcraritatea unui text, ci o rclca metaforici mai deasi.
fecand sa treace celclalte functii Iingvistice intr'-un plan secund.
Formelc literare nu sunt diferite dc formele lingvistice, dar
organiz.rrca lor Ie facc (cel putin pe uDelc) mai vizibile. Pe scult,
Iilerarilater nu e o chcstiune de prczenlii sau dc absentd. de tot
sau ninric. ci de nrai mult sau mai putin (mai multi rrop; de
exemplu): dozajul e cel cile produce inleresul pen(ru cititor.
Din nei-ericire. chi r $i acest c lcriu D1ai flexibil $i tempernt
al litcrarit;ilii cste reliltabil. Nu e grcu si g:ise$ti contrir-exemple.
Pe de o parte irnumile texte l;tcrure nu se indcpdrleazi dc
limbajul obiqnuit (ca ii scriitura albi. sau behavioisla. cea a lui
Hemingway, a lui ('amus). Fari indoi,tli ei pot fi rcintcSrxti
afirmind ci absenlfl unei marci estc ca ins?iti o mrrci, sau cA
culmea defamiliarizarii este lamiliarila(ea absolull (sru culmea
obscuritilii. banaliraroa), dar dcfinilia Iirerariliitii iI) sens stricr.
cu t,'ishturi specifice. sau m.ti flexibil. c:r organizare specifici.
nu c mai pulin cortrazis?i. Pe de al(i pate. nu doar {risarurile
considcrule mai literarc sl3 indlnesc $i ilr limbajul ncliterar, dar
sunl uncod chiar nrai vizibile acolo, mui densc declt in limbajul
literrr. cum se indmpla in cazul publicitiiii. Publicit,Iea ar fi
a$dar culmea lileratrrii. ceca ce nu c rotu$i chiar satisfEcitor-
Cuprinde oare aceastA dcfinitie intrcirgr literaturi, cea pc cirrc
formali5tii au calactclizat-o prin Iilcraritate. sau doar un anunre
tip dc litcraturi, lileratura prin excclentA in opinir lor, adic,
poezia. $i incd nici nu toati poezia. ci doar poezia moderni.
avanSardisli. obscura. dificilA. defamiliarizanli? Literaritatea a
delinil ccr.r ce sc nurnca mri dernul( Ii. tld Fdrn, ;i nt)
literaturx. Do dace nu cumva Jakobson. atunci ciiDd desc
Iuncli poelicar in tcrmcDi de acccnt asupra mesajului, se gindea
nu doal h tbrma mesajului, cum s-a inleles in general. ci ;i la
conlinut. Tcxrul Iui Jakobson asupra ..Dominantei" Iasa lotu$i se
se intelcngi destul dc clar cd miza defamiliarizirii cll serioasi.
41
cA implica(iile sale erau de asemenea etice !i politice. Fifi
aceasta, litelaritatea pare gratuiti, decorativi ti ludic6.
Literaritateq ca orice definitie a literaturii, implici de fapt o
preferinti extra-literard. O evaluare (o valoare, o nolmA) este
inevitabil inclusd in orice definilie a Iiteraturii, $i in consecinF a
sludiului literar. FormaliStii Iuqi p|eferau evident lcxtele pe care
notiunea 1or de litemritatc le descria cel mai bine, pentru cA
tocmai din ele lusese aceasta irdusi: aveau legdturi cu
avangada poeziei futurisle. O definilie a Iiteratuii reprezinta
intotdeaun.r o prele nF ( o prejudecad) eriiatl in ceva LrniveNal
(de exemplu defamiliarizarea). Mai lerziu, structuralismul 'in
geneml, poetica li naratologia. lnspirate de fo|malism, umuu sa
valorizeze in acelaii tel devierea $i auloconstiinta literare, ir
opozilie cu convenlia $i realismul. Cat despre distiDcfia propusA
de Bathes 'i]l. S,Z inJe lt.iDil (rcalist) Si scr|tibil
(defamiliarizant), ea cste in mod vidit ev.rluativa, dar odce
reorie.e\prijir.dpe ufl si temJe rc[criIt<. conlripn .runU.
Chial Si Genetie ajungea sd recunoasci pina la urm6 cA
lileraritatea, urmand definilia Iui JakobsoD! nu acoperca decal o
pafte din literatura, rcgimul ei .a, l;lx1l!, qi nu regimul ei
tonliliona|.,i de ase.r.enea. iD ce priveqle literatura considerate
corlstiludvi. doat dicliunea (poezia), nu $i licliLnc.r (narulivi
sau dramaiici). El trdgea concluzia. renunland la prctentiile
formaljsmului $i ale structuralismului, ci,,lilerarilatea. fiiod un
fapt pluml, necesita o leoie pluralisti" (Genette, 1991, p. 31).
Literaturii constitutive, ea irrsasi eterogend Si alfuuraDd poeziei
(in numele unui critcriu legat de forma exprcsiei) fictiuDea ( in
numele unui critcriu legat de forma continulul i), i se adaugA.
incepand cu secolul XIX. $i domeniul vast ii imprecis al prazei
non fictionaie. condit;onal litemfi (autobiografie, mcmolii,
eseuri. istoie, uneori chiar' Codul civil). anexalA sau nu
literalurii in func-tie de gustulile individuale $i de modclc
colective. .,Cel mai intelept. conchidea Genctle. ar fi deci
48
aparent, provizoriu. sA atribuim fiecdreia par[ea sa de adevdr,
ii
adica o po(iune din ciimPul literai' (irrd.. p. 25). Or acest
plovizoiu are toate $ansele si dureze. deoarcce nu exis6 o
esen€ a ]iteralurii. care este o rcaLitate complexi, eterogeni,
Li rc rLnl ra e l.ite ranLra
Clumnd un criteriu al literarititii, am dat pesle o aporie din
cele cu care ne a obisnuil filosofia Iimbajului. Definirea unui
termen ca literatufi nu va ducc vreodatd la altceva decii la
nnrltimca ocurcnlelor iD care vorbilorii unei limb; accepli sn
folosensci acesi ternen. Putem oare s?i mcrgem mai departe
Liecit aceasti formulare cu nparenli circulard? Mai deloc.
fiinclci lextele literure sunt tocmai cele pe care o societate le
utilize.rzi Iifi a lc rapo(a neapemt la contextul lor de origine.
Se presupune cA semnilicalia tor (aplicatia. pertinenla lor) nu se
reduce la contextul enuntarii lor initiale. Societatea esle cea care
hotali$te ca aDunite texte sunt liter,lrc plin utilizarca pe care le_
o de in afara contextelol Ior originale.
Una din consccintele acestei delinilii minimale este totu;i
s:lceitoare. intr-adev[r. daci ne mullumim cu aceasti
crmderizare a literaiurii. sludilrl literar nu ar trebui si lle oice
discurs asupra accstor texle. ci anume cel al cilei finalilale este
sd ateste. sau sd conteste. includetea lor in literaturA. Si dacA
literatura ri studiul literar se definesc solidar priD holirerca ci.
pPIlru dnum re .er'c. corj'e\lrll d. originc 'u mci -re rceeJs,
pertinenti ca pcntru allelc. tezulti de :rici ci orice analiza carc
are ca obiect rccoDshuirex circumstantelor originaie ale
compunerii unui text literar, situalia isloricd in care aulorul a
scis acest text $i receptarea Publicului inilial. poate fi
interesanli. dar Du apa(ine sludiului lilerar. Contextul dc
49
orig;ne reslituic texlul nonliteraturii inversend procesul care a
fecut din el un text literrr (relativ indepcndent de contextu, seu
de origine).
Tot ce se poate spune despre un text lil?,?,-nu rpartine deci
studiului lia"rdr'. Contextul pcftinent pentru sLLrdiul 1il"rdl al
unui texl lirc,?r nu cste contcxtul de origine al aceslri tcxt. ci
societatea care ii da o ulilizare literari scparandu-l dc contextul
de origine. Astfcl critica biogrilficd sau sociologici, sau cca care
explica opcra prin traditia lilerara (Sainte-Beuvc. Taine,
Brunetidre). toate vnliantcle criticii istorice, pot fi considerate
2
drept exterioare literuturii.
Dar daci contextualiznrca istorici Du cste pe(inenta. oarc
studiul Iingvislic sau slilislic c mai pe(inenl? Notiunea de stil Autorul
apa4ine limbaiului obignuil $; lrebuie inrai precizata (vezi
capitolul 5). Or cAutarea unei definilii a stilului- ca Si cea a
lileratuii, e inevitabil polemicA. Ea se sprijiDd intotdeauna pe o
variantA a opoziliei populare dintre norma ii abatere. sau dinnc
forma Si conlinut. adicl alte dihotomii, care sunl ficure sll
distruga (discrediteze, elimine) mai degrabh adversarul deciit
conceptele lui. Variatiile slilistice nu pot fi descrise altfel decal
ca diferenlc de semnificalie: per(iDenla Ior esle liigvislic6. nu
propriu-zis literarA. Nu exista o dife'uta de naturA ?nlre un
slogan publicitar si un sonet de Shakespearc. ci doar dc
complexitale.
Vom retine din toate aceslea cA lilemtura c o inevitab;li
pclitie de principiu. Litefttuftt e lire,"arfd. ceea ce autoritAlle
(profesorii. editorii) includ in lileraluI.. Limilele sale sc
deplaseaze uneori. lent, moderal (vezi capitolul 7 desprc
valoare). dar este imposibil se lreci de ln cxtensia sa Ia
cuprinderea sa. de la caDon la csenla. Sa nu spuncm totu$i ci nu
am prog,esat, fiindcA plAcerea vanAloarei. cum amintea
Montaigne, nu sli in pradd, iar modclut cit;torului. cum am
vizut. cste vanilorul.

50
 P(nctul cel mai conaroversat in studiile literare prive$te l(x.'ul
cc ii rcviDe autorului. Dezbalcrca c atat de furtunoasA. aml dc
vchcmcniA incat esie cea pc care imi va fi cel mri greu sa o pun
in sccni (va fi de asemeneir capitolul cei mai lung). Sub numele
dc intcnlie in geneml, ne vom interesa de rolul autorului, de
r'Lrpo ul dinue text ti autorul seu, de responsabililatca autorului
in pri!inta sensului fi semnificatiei textului. PuteDr porni dc la
doui idei preconcepule, cca veche ti cea modema. pcnlru a Ie
opurtc $i a le confnrnla. silu a lc pAsra pe amandouii. dir llou in
ciularc:r unei concluzii aporetice. Vechea idec prccorcepu6
idcntifica sensul operei cu iDlenlir autoruluii ea avca [ecere
indcobllc pe vrenrer lilologici, a pozitivismului, a
istu icismului. ldeea preconccpula modcrni (care nu nrtti e chial
noui) cortesti pertiDenlll inlcnlici autorului in detcrninurca sau
dcscticrea semDificatiei unci opeler fonnalismul rus. Nrw
C)r/nr anEricani. slruclLrralisnrul fnncez sunl cci ce au
raspindiGo. Ne$ Ctitics \otbcau de i'netiiorutl .lil/a.\,. sau de
..iluzie intentionali". dc ,.croarc intenlionalai': rccurgcrca la
[oliunca de intenlie li sc pirea nu doar inutilir. ci chiar
daunitotue in studiile literarc. Conflictul mai poate fi dcscris !i
c acela dintre pattiz,tnii oqlicaliei litemre, cr o caularc a
intonlici xu(orBlui (se cauli in text ceea ce a vrut sI spuna
rutorul), Si adeplli iillert)t,ctdtii Iiterare, ca descriere a
scrrlnilicrfiilor operei (se caula in text ceea ce spunc acesla,

5l
 independent de inrentiile aurorului). Pentrlr a scipa de aceasd
alegere consrangiioare !i a irnpica fratii dui,nani, o a treia cale.
adesea privilegiata in ziua de azi. pune accentul pc citjtor in
calitate de criter.iu al semnificatiei liret.ale: esre o idee
preconcepuri contemporana asupra carcia voi r.eveni in capitolul
4, dar voi incerca pe cat posibil sA o las de o parle deocam.l.lta
O irtroducere in reoria literalurii poare sa se limiteze la a
explora un mic numdr de notiur; impotr-iva cAj.ora teoria literara
(formaligtii Si urma$ii lor) a polemizar: auroNl a fosr evident
principalul tap ispisitor al diferitelor noi c tici. nu doar penn.u
ca simboliza umanismul qi individualismul pe carc teoria literari
yoia sA le evacueze din studiile literale. ci dcoarece contestarea
sa an-agca dupd sine toalc celelaltc anriconcepre alc teorie;
lilerare. Astfel, impoftanta acordati ca]ititilor speciale ale
lextuiui literar (literaritatea) este invels proporfionali cu
actiunea recunoscul?i a inlentiei autorului. Demersuile care
insisd pe aceste calitili speciale ii atibuie autorului un rol
r.ce"orir. c.r lJ t^-mJ isrii ruti Si t. \, d r,t/1.. Jmi .c,rni,..ll-
au elirninat autorul peDtru a asigura indepcndenta studiilor
literarc fata de istorie $i psihologie_ Invers, penlru aboldirile
care fac din autor un punct de referinti cenrl-lll, chiar daci ele
variazi in privinta gradut dc consriinli intcnlionati (de
premeditare) care guverDeazA textul in privjnta nro.lului de a
$i
prezenta aceasti conlriinld (alienata) _ individuala penrru
flelrdieni, colectivi pentfu marxi$ri . textul nu e nic'odata un
mod de acces la aceasta. A vorbi dc irtentia autorului $i de
controversa in centrul clreia Du a iDcetat sa se legiseascA,
inseamni aladar a anticipa cu mult fatd de celelalte notiuni .are
vor fl examinate in capilolele ur.mltoare_
Nu vid o initier€ mai buDi'in aceast, dezbatue delicati
decat un numir de texte far. Voi cita t.ei din ele. intai or.ologul
51
bine cunoscut 1a Gargdnn.n. unde Rabelais arc aeml cI ne
incurajeazi sd ciutdm sensul ascuns (acel ,,plus haull sens".
altiar set$LLs) cErlii sale. urmend vechea doctdni a elegoiei.
apoi ci iqi bate ^l
ioc de noi daci suntem ir1 stare sA crcdern in
aceusla mctodi medievali cale a permis desciftarca unor sensuri
creitine la Homer, Virgiliu Si Ovidiu dacd nu cumva Rabelais
nu face decat sn tdmiti cititorul la propria sa responsabilitate in
interprelirile, evenlual subversive, ale cdrlii pe care o arc intre
maini. Nu s-a cezut n;ci pani acum de acord asupa intentiei
acestui text capital despre intenie, o dovadA cZI problem.r e lare
icqirc. Apoi@i:Siii;j!-1!9ut e. a .\ytj Proii$ deoarece acest
litlu i-a dat nurneie siu modem problemei intenfiei in Frartai
Pro,r\r .lL.l:r,e rr.r. rmpolli\r I!.i \Jirre-Beu e. ci biogrrl.rl
Do'r'pr- ...rrirJr . nl, (,\rlica o_Pr.r. cr'e e'rP proJu.ul unui Jltt
er decJ, -ul ..o.rJl. rl urru: cL f"olunJ ce r- po:.r. fi reurrs l.r ol
i,'_rr'r ,,. Iy'rertl]. Vom \cde1 in crpirolul . rlespre ciriror'..5 ,
lezele lui Proust avcau sa il destabilizeze pe LansoD, care a
rjuns astfel sa $i modeleze doctrina privind explicalia de text. In
line, apologul lui Borges, ..Piene Mdnad, autor al lui Quijote",
cules printre alte fabule teoretice in Ficlirfii: acela$i lexl a fosl
scris de doi autori distincti la mai multe secole distanli;e vorba
deci de douar texte diferite, ale ceror sensui pol chiar sA se
opuni, deoarece contextele $i intenliile nu sunt aceleasi.
Teoria, denunond importanta excesivi acordata autorului ir
studiile lilerare lradilionale. ii avea de pa(ea sa pe cei care rad.
!oar. afirmind indiferenta autorului in ce priveste semrificatia
I textuLui, nu a impins ea logica putir cam departe. saclificand
lraliLrnea de drrgul unei antiteze frumoase? Si mai ales, nu ;i-a
ales ca o ljntl gresita? intr-adevir, a jnterpreta un text, nu
in.clmna i lolJeJUri, si _rnilr pre.ufuner: r.uprr un"i rnterrtri
umane in act?
.\)
Tea( no4ii alnoniui
S, pomim de la doui reze opuse. Teza intendonalista este
cunoscuta. hlenlia autorului este criteriul pedagogic sau
JcJJemr( rlxdilionrl ill ccn.ului lircrur Rc\ritulletr s"..te. sru r
fost multi vreme. scopul principai. sau chiar excl siv, al
explicatiei de texl. Conform prejudecitii obitnuite, sensul unui
texl este ceea ce autorul acelui text a vrut sa spuni, o
prejudecatd nu cste Deaparal lipsitA de oice ade\,ir, dar
av{ntajul pincipal ul identificirii seDsului cu intenlia este acela
de a rezolva problema inleeretArii literare: drci $tim ceea ce
aulorul a vrut sa spuni, sau daca puten afla fiiciDd un efon - iar
dacd llu o ltim inscamni ce nu am lacirl suficicnre eforturi -. nu
mai e cazul si in(ljl?retam lexlul. Explic.rlia p D intenlie lacc
a$.ldar irutila critica litcrarl (visul istoici literarc). Pe dc nlt?i
parte, teoria insi$i devine superlludr daci sensul esre in[enlional,
obiectiv. istoric. nu mai e nevoic [u doar de crilic6- dar [ici de
critica criticii pentru a depa(aja c ticii. E suficient sA lucrezi
ceva ,nai mult $i vci gasi solutia.
lntenlia $i. mai mult chiar. autorul insu$i. elalon obi$nuit al
explicaliei literare inccpand cu secolul XIX. ru fost locul prin
cxcelenti al conflictului intre cei vechi (istoria literuri) !i
modenri (noua critica) in anii laizeci. Foucaull a pronuDlat iD
1969 o celebfi confeinti inti[ulflld.,Ce e accla un aulor?", iar
Barthes a publicat in 1968 un articol al cir(li titlu cutremuri(or.
,,Moartea aulorului . a devenit in opinia partizanilor ca $i a
adversarilor s,i. sloganul an(iumanisr al St;intei tex(ului.
Conlroversa asuprir Iileraturii ti a textului s-t concentrar iD jurul
autorului, in calc nriza pulea si se rczumc in mod caricirl0rxl.
Toatc no(iunile litcrarc traditionale pot de alll'el sd fie rapo are
la cer dc intentie a autorulu;. sau sc deduc din ea- De ascmenea.
toalc anticonceptcle teoriei pol sA se degajcze din moartea
.1!,,r1 esrc !n peAonaj nNdcnr considdx Bll1lrcs -. produs trrr
indoialar de s(tricrd(ca norstrl in mirsuri ln carc. la icsnca di'r Elul
Mediu. odal cu cmpirismul ctrglc7- rilion.lisnul rimcez i crcdhla
pcrsonale n llcli,,6ei. ea r indilidului. sau. cum
dcscoPerir prestiSaul
t spune mri tohil. !l ..pc,sirnci umlne" (Bar1hes l98'1, p 6l-62)
Accsta era punctlrl de plec:tle al noii critici: autorul nu c altul
decat burghczul. incamarea chintesentiali a idcologiei
capitilliste. in jurul tui se organizeazi. dupe Barthes, manualele
de isloie literare $i toati predarea literaturii; .,ExPlicctli( operci
esle inlotdeauna clulad ir dircc{ia celui ce I produs-o" (i/rl./., p.
62). ca $i cum. int!-un fel sau altul, oPera nu e decet o
nrArturis;rc- nu poate si reprezinle allceva decil o confidenlA.
Autorului. ca pincipiu prcducnbr;i exPlicaliv al literaturii.
Ba hes ii substiluie limbajul, imPersonal $i anonim, rcvendicat
tot mai mull ca materie exclusiva a litemturii de Malla n6'
Valiry, Proust. suprarealism fi in fine de lingvislici, pe tru cale
-.aulorul nu esle niciodati mai mult decat ccl ce scrie. tot a$a
cum.? nu e niciodatir altcineva decal cel ce spune er" (iri./.' p.
63). I fel cum Millann6 cerca deja ,disparifia elocuorie^a
poctului, carc lusat inifiativa cuvintelor" (Mallarm6. p. 366). In
aceasti comparalic inlre autor $i pronumele primei persoane'
recunod$tem reflcclia lui Emilc Benveniste despre ..Natura
pronumclor" (1956). care a avut o rnare influenti asupra noii
crilici. Autorul ii cedeazi usadar locul siu de prim plan
scriiturii, textului. sau scriptorului. care nu e nimic mai mult
decat un ..subiect'irr sens gramnlical sau lingvistic, o fiin6 de
hirtie, nu o.,persoan," in se[s psihologic: el este subiectul
enunf ii, care nu preexiste eDunfdrii sale ci 6e Produce odati cu
accasto, aici $i acum. De undc lezulti ci scl'iitum nu poate
.,reprczcnta", ,.zugrAvi" nimic din ceea ce ar fi prealabil
enunlirii sale. $i ci- asemcni limbajului, nu are origine. Fari
oligine. .,textul e o EsalulA de cilale": notiunea de
intcrlextualitale so degaja $i eu din moartea autorului. Cat desprc
57
 explical;e. ea dispare odati cu autorul. deo rece nu mai exisfi
un sens unic, o,jginar. in principiu, in adancul rcxtului. ir finc.
tlallse numele proprii $i nlrmele de autot. ir ,,Cuvintele ti
Iucrurilc". identificandu-le cu .,formaliuni discursive" muh mai
uhimi verigA a noului sisten care se derluce in intreginre din
vasrc $i mai vagi decil opera curaruia sau curiruia (Darwin,
moxnea autoruluii citilorul. iar nu utorul. este locul unde se
Marx. Freud). Astlel. recomandendu-se de la literatura moderni
produce unitatea lexrului. la deslinalie deci
Si nu la orig;ne. dar carc ar fr vAzut lreptrr disparilia. $lergerea autorului, de la
acest cilitor nu c mai personal decit proaspfu r;sturnar,
^urorul Mallanni - ..admis volumul u nu compona vreuD semnitlar"
Si care se identificA $i el cu o funclie: este .,acel rirdr.r care (Mallarmi. p. 378) la Beckeu !i la Maurice Blanchor. el
p?istreaza reunite intFun canrp unic toatc urme,e din
care e dcfine$te,,funclia irutor" ca o construclie istoricA $i ideologici,
constituitil sc crea" (Ba,thes, 1984, p. 67)
ca proiectare in termeni mai muk sau mai pulin psihologizanti a
Cum se poalc vedea. toatc se le ga: intreaga leorie literari
poate fi legard de pre,nisa mo(ii autorului. ca
trallmcntului ce i se aplici lextului. Desigur. moarlea autorului
$i dc olicare din ,rduce dupii ea polisemia textului. promovarca cititorului $i o
Lelclalte clemenle ile srle. insa irr primul rrind rle .rccsrr.
libertale a come[tariuhri necunoscurd inaintc. dar. in lipsa unei
deoirece cl insu5i se opune prinrului prrnciprrr rl isro",ci Iitcrire.
verilabilc reflectii asupra naturii rapoffurilor dinbe intenlie ti
Brl.(he' ii dA in r.rlrii limp-o lunrli(.lrc dogmiric:r: ..)tim rcum
;nlerpretirre. nu cumva cste vorbt de cititor ca de un substitut de
ci un lert...". $r politicS:,.lnccpem rcum si.i nu C mri lirlam aulor'l Existe intotdeaunir un autor daci nu mai e Cervantes,
in$ela(i de..." Cum era de afteptat, teoia coincicle cu o crilici
a atunci e Picre Minard.
ideologiei: scriitura sau textul ,.elibcreaz6 o activitale pe care
l'entru ca post-leoria si nu mai constituie o reintoarccrc la
am putea-o Dumi cont,a reologici. cu adcvimt revolulio)ard.
anle-teorie, trebuic de asemene0 sA ie$im di0 oglindilea dintrc
fiindca a reliza s5 imobilizezi sensui. inseamDi in cole din urn:t
noua criticir ti istoria Iiterare. care a marcat aceasti controversa.
a-l refuza de Dumnezeu !i ipostazele sale. ratiunea,
$riinF, 9i a permis reducer-ea autorului la un principiu de cauzalitate ii
legca." (irrl., p. 66). Su em in 1968i fistufnalea nutorului. care
la uu om de paie iDainLe de tl-l eiimina. Eliberat din aceastA
semnaleazi trecerea de la structuralismul sistematic Ia
confruntarc magicli $i i rucatvn iluzorie, aulorut pare mai grcu
poststructurulisnul deconstructot.. se silueaza la acclasi niv€l cu
de plasal in magazia dc uccesoii. De cealahi parte a i enliei
rebcliuner rnri-culoriluri djn prim;\ari. b scop lti inainre de r
autorului cxista intr-adever intenlia. Daca este posibil ca autorul
executa arrorul, a fost i[sA ncvoie ca el si fie identiflcat cu
sa Iie un personaj modern. in sens sociologic, problemr intelrliei
individul burghez, cu pcrsoana psihologicd. flsa incet chestiunea
autorului nu daleazA din epoca rationalismului. a empirismului
aurorului sa lre redusi lr cea a explicaljei dc te\r prin
intermediul !ielii )i biogrul,ei. r.rtriclic ne crre rsrorir l er.rrA o $i a cap;talismului. Ea este foane veche. s a pus dintotdeauna Si
nu e chiar rtllt de usor de rezolvnt. in lopor ul motii autorului,
su8ercaza.fifi indoiali. dar carc c(l sigurAnte ca nu acopera
se confunda autorul in sens biografic sau sociologic, in sensul
toarA problema intentiei, $iin Dici un caz nu o rezotvE.
unui loc in canonul istoric. $i autorul in sens hermeneutic al
ln ,.Ce e acela un aulor?", argumentul hi Foucnult pa.e el
Si intentiei sale, sau al intentionalhelii, ca un criteriu al
sA depinde de confrunrarea conjuncrurala cu istoria lirerard qi
pozitivisrnul. de unde au venit critici impotriva modului irr caie
interlreHrii: .,funclia aulor" a Iui Foucault simbolizeazi cum nu
se porte mai bine uceasli reduclic.

58
59
 DupA ce vom rcaminti cum era trahli inientia dc citre
retorica, vom vedea ci aceasta chestiunc a fost profund reinnoita
de fenoinenologie Ii hermeneutice. Daca in crilica anilor taizeci
a exislal o J(emcnca consonJnli in pririnlr temer rno ii
autorului, aceasla nu rczulta oare tocmai din transpunereii
problemei hermeneuticc a intenliei $i a sensului in lermenii
foane simplifical Si mai usor de negociat ai istoriei literale?
,Volutds $i,,octio"
Dezbalerea asupra intenliei autorului -
asupra autor llli ca
intenlie
- esle ,barte veche, ,nult anterioara timpurilor moderne.
De ahle!. nu e prca €lar cum at putea si nu fie a$a. Tendin(a
astizi e de a reduce reflexia asupra inrenlei h teza. care a
domjnat mult timp filosofia occidertala, a dualismului dintrc
gandire ti limbaj. Dcsigur. teza dualiste da mai multil greutate
intcnlionalismului. dar nici deDuntarea contemporanA a
dualismului nu rezolvA totu$i chesliuDea intentiei. Mitul
invcndrii scderii din F?.[nl platoniciaD este bine cunoscllt:
Platon subliniazi c6 scrierea este la fcl de departe dc vorbi,e
cum e vorbirer r/,)9orr de gildire tJi taitt. ln l\'ctim li
Aristotel. dualitatea dintre conlinut $i fonre este la biua
scp.rrJtiei dinlre icrorie rrrrlro.(r )i exprcsir sir t/.1\llr. in fine.
toata 0aditia retoricA distinge irn,enrlo (ceuhrea ideilor) dc
elooti., (pwerca in c vinte), iar imaginile care Ie opun sunt
irbundente. cum e aceea a corpului $i a imbricAmintei. Aceste
paralelisme mai deSrabh sdnjenesc decal s;i clarifice. deoarece
fac sd alunece chestiuDea intenliei spre aceex a stilului.
Retodca clasica. din cauza cadrului judiciar al practicii sulc
originarc, nu putea si se Iipseasca de o distinclie pragmatice
inlte itte\ie 9i.r./irnc, cum o reamintesle Kathy Eden ir
Hernretrcutics ond the Rh(toricnl Tradition (1997t- icrarc
60
cercia ii datoreaza mult $i distinctiile ce vor u,Dra. l)ac,r rvcnl
le[dinla si uitdm aceasla, e pcnlru cd de obicei confunddm cclc
doui priDcipii hermeneutice separate - in teorie drc, nu fi irr
practicA . pe care se baza itneryrcknia scriri. principii pe clrc
nceasta le impnrmutase de Ia tradilia reloricA. $i irnurrc
principiul jrrrfulic $i pincipiul .'rilff/i. (Eden. p. 8'10).
Urmendu i pe Cicero si pc Quintilian, retorii care aveiru dc
explicat texte scrisc rccurgeau in mod curenl Ia dil'crcnlr
juridicii dintrc lr?rsnlio si a(rio. sau vollnrdr ti scriptnn, in cazul
acestei acliuni deosebite cire cste scrierea (Ciccro, De oralor?.
I. LVII.24.t: Quintilian. /nsl,rrlrid Ordrrrria. VIt, x,2). lnsi
pentru a rczolva aceasti dilerentd de originc.iuridici. accia$i
retori adoptau fdri si ezite o metoda stilis(ice $i clutau in tcxle
ambiguilali care le permiteau sd treaca de la sctitru t l^
folrrr(s: lmbigujElile erau interpretatc ca indiciile Dci
rolrrrlzr distincE de r.rlpr!r,x. Autorul ca inten(ie $i xutorul ca
stil erau drept urmure adesea confundali, iar o distiDctie i uridi.ii
- wltntas $i sctfutui a lost eclipsala de o distincl'e stilislic;
- sens propriu li sens fiSurnt. Suprapunerea lor in prlctica nu nc
poate perm,te insa sa ignorlm ci e vorba de doua principii
diferite in teorie.
Sfiintul Augustin va rcproduce aceasti dilerenla de tip iuridic
inhe ceca ce vor si spuni cuvintele pe care un autor le folosesle
pcntru ! cxpdma o intentie, adica semnificatia semantici ti
ceea ce autorul vrea si spun:r ulilizend acele cuvinte. adicit
iar,jnti3 ur.rnoc(ica. in .1ceir5ta distinctie irlr. :rsp("tul IingviiliL
ti u.,pe.TJrlghologrt al comLrnicarii. prelerinte lui se indrcapla.
--..:-._...<...--
conlbrm tuturor tr atelor de rctorici ale Antichir6lii. sprc
inlentie. privilegiind astfel |olNttos a unui autor in opozitie cu
rLrirtunl tl textutui. in Dc doctritn cbilttina (t, Xnl. 12).
Augustin denunlii ercilr€a interpretativa care consd in a
ptivilegit kript|Dt in loc de vol,r {u, relalia lor fiind analogi
cu cea dintre suflet kurirxrr) s.lu spiril (rpilirrl.r) li corpul in care
6l
elc sunt prizoniere. Hotirlreu de a face ca sensul sa dcpiDdi
hermeneutic de irtenlie. nu csle a;adar. la sfanrul Augusrin
decal un caz particular al unci etici care subordoneaza spidrului
sau sufletului tlupul $i carnea (dacd trupul cle$rin trcbuie sA fic
rcspeclat $i ilrbit nu e pentru cl insufi). Augustin ia pozitie
fcnfiu cirirFi spiriluJla r lexrullri inrporn\r cilrni l rnciti (rU
carnale, $i idenrificA trupul cu lilera textului. iar citirea carnali
cu cea a literci. Totu$i. la lel cum rrupul meri6 respect. lire,a
texlului trebuie p6s1rate, nu pcntru ea ins;$i. ci ca puDct de
pomire al interprcGrii spidluulc.
Distinctia intcryretarii tr-upe$ti de cea a cilirii spirituale nu i
apa4ine lui Augustin, care reia pe cont propriu binomul paulin
al lilerei ti spiritului - litem omoari iar spiritul dl viatl -, care
nu c de origine $i naturi stilistice, ci chiariuridice, ca ifi lftlditia
rctorici. Sf ntul Pavel nu face decet sA inlocuiascd cuplul tetoic
gtec fieton ti ./i(rold, echivalentul cuplului latin rcr?lrn Si
r.r/rrrlrls. cu cuplul grd no ti p euna. sau litera ti spirit. mai
familiare evreilor carom li sc adrcseazi (Fien, p. 57). Dar
distinctia dintrc lilerd $j spirit Ia sfanlul Pa\rcl. sau a interprclirii
trupe$ti $i a cele, spirituale h sliintul AugusliD. pe care avem
lendirta si leraportem la stilisticA. esre in principiu
transpunerea crc$tinia unei diferente ce (ine de rcroricx
judiciara, cea a actiun;i $i a intenliei. Finaljtatea sa in
cre$tinismul limpuriu rdmene de al(fel legalii. dcoarcce e vorba
Jcjustificare:r Lcgii nJi imlolrivir L.eBi: mozrice.
Dificultatex vine insi din fapiul cd Augustin, ca ti ccitalti
retori, nu a tovail sd aplicc metoda stilisrici pentru a degaja
intentia din litere, supmpuncrc care i a thcut pe mulli din
succesoii $i comentatorii sii, piina in zilele noaslre, si confuDde
interpretarea spirituala. de tip juridic, care cauE spirilul sub
litera, cu interpretarea figurativd, de tip stilistic. care cauti
sellsul figurat alAturi de seDsul propriu. Toruti. chiar dacd
empiric vorbhrd supEpunerea iDterpretarii spirituale li a celei
62
iigurrltive esle adeseo prczenti ltl Augustin. teorctic. $i spre
dcosebire de noi, cl nu reduce un tip de interpretare la celAlalt,
nu identilici niciodata interpretarca spirituala cu cea figurativa:
tru confundi distinclir juridici dintre lirerA fi spirit adaptare
crestini a lui sc,"?rrn $i vollrrdr - cu distirctria stilisticA iffre
sens literal (rignili.rrrio propria) St sens figurirt (significatio
,on.r/(I/.r. Noi ins5. p€ntru ca utilizim expresia sens lheral in
mod ambiguu. penlru a descmna sensul trupesc opus celui
spirittral. $i seDsul propiu opus sensului figurat. suntem cei cc
confundA o distinclie juidjcd (herneneurici) cu una stilislic2i
(semrntici).
A[gustin. ca li Cicero. rnenline aFdar o separatie fennii
intre dis.inctia legali a spirilului $i a lirerei (sau carnii). $i cca
stilislicA a sensului figur.rl si a sensului literal (sau propriu) chidr
dacd prop a sa prlcticE hermeneutici amestecd adesea ccle
doul principii dc interpretare. Traditia retoricd situeazA cele
doua prircipale dificultiti ale interpretarii textelor pe de o parte
in distan(a dintre text $i intentia aurorului, $i pe de alta in
ambiguilatea sau obscuritatea expl'esiei, fie ea intentioDati sau
nu. S-rr mai puler spLrne cA problema intenliei psihologicc
llitcri \. r,r\ spir it, rine mrr degrirba de pnmt pi e c reloricii.
,;n,.nri.). in timp ce problema obscuritAlii semafirice (sens literal
r'?r\ll|\ s(ns fipurJl)!inc mci degrrbi de a trcitl fta(e c retoricii.
Alegoric si lloloRia
Deoarece am picrdut din vcdere nuanFle vechii retolici,
avem tendinta. in inlerprctarea dificultaiii textelor, sd rcdltcem
problema inientiei la cca a stilului. Or. aceas6 confuzie nu este
e.r chiar ceer cc nunrirn in mod trrdilionrl o dt{]oril
lDteryrchrea aleBofici incearce si inteleag5 intcntia ascunse a
(r3
unui lext prin desciliarca figLrr'ilor'-salc. Tmtalcle de retorici. p|in anacronism, sau cle scmeDcu descoperirea profeliilor
inceperd de h Cicero Si Quinlilian, nu $tiau niciodati prea binc dcsprc Christos la Homer. Virgiliu
$i Ovidiu, cum s_a ;izut de_a
unde sa a$eze alegoria. ln accla$i timp llgura de gandire $i trop. lungul Erului Medin. Alegoria este un insrrument
atotputernic
dar lrop iD mai nNlte cuvinte (mclafori continua(ii duptr pcntru a iDduce un sens nou intr un text vechi,
definilia obis uita). ex este echivoci, ca $i cum nr pluti intre Remine insi
prima p te a retoricii. r'rvarrtr'o, trimignd la o chestiune dc
incvitabila chesriune a intenriei, pe care
irmrlSamrrca regisrrutuijuridic cu cet stitisric in alegoiie
nu o
intenlie. $i a treia. elocutio. lrimitAnd la o problemi de stil. rciurbr in intreg nc, Ceer c..rt.r s6 spun6 pellllu noi rexlul
Alegoda, prin intermcdiul circia intregul Ev Mediu u gnndit colrcrdc oijre cu ccet ce voir s, spun, pentru Homer,
chestiunea intcnliei, se sp.ijioe intr-adevir pe suprapLrnerea a sau cu
(r'(.ir (e voir Homer s,l spuna., Homer sc g;ndc oare It
doui cupluri (Si doud p nc;pii de interprelare) teorctic distincte. nttll(imea de sensuri pe care generaliile ufuerioare le-au
unul juridic Si .rltul stilistic.
descifrat
it- ll.iada'l Pen lt Vechiul Tesrame[t, cre inismul. religie a
Alegor;a, in sensul hcrmeneutic t''aditional, cstc o mctodi dc crirjir rerel e. ir rc,,ol\.rl prohtcmJ prin dogm.r in.piruliei jirrnc
interpretare a lextelor, modul de a coDtinua sa explici un lext rn l!'|rlcle su(re. l)rc6 Dunnte/eu a calauzir minr protetului.
separat de conlextul siu original, iar intcntia autorului siu nu atunci e legirim sd cireiri in Biblie ahceva dcc6t aurorul
s6u
mai poate fi rccunoscula, daca va fi fost vreodale (Compagnon, instrumental $i uman a vrut sau a crezut c[ spune. Dar
p. 46-50). La greci. rlegoia pufla Durrele de hyponoia, ca cum
r:inrine cu.ll orii Antichilalri. cei pe (dre Danrc ii r;e/d
in
sensul ascuns sau subteran descoperit la Homer incepand cu lirrhuri la inccpurul t4(n l i- deoiJ:ece. chjrr daca r rrail
secolul Vl, pentru r dr o scmnificalic acceptabili la ceea ce irrrinre de nrs(errJ lur ( hrislos. operele lor nu erru
devenise stfdiD. !i pent,u a scuza conrpoftaDrentul zeilor. carc irrcumpatibrlc.u Noul Tc.lrnre ., Esle chiar dilem! pe crre
pdrea acum scandalos. Alcgoia inverteaza un alt sens. la:rhclrr\ o abordeir,,i in proloSul tr 6,/rplirrr,r. incuraii;d
intrii
cosmologic, psihomlhic, acccptabil sub litcra textului: ea rrl rnrerpr(r,Uer c;rlir srle..r pJU\ hrult se|ls". d||na imag,ner
placheaza o distinctie stilistica pestc o distiDclie juridici. Eslc (,sului cu midu\a. r hrlrei crrc nu-l
[i]ce nc oln. sau a uElcnici
un model exegelic ce scrve$te la actualizarea u[ui text de circ lui Socrate. fenlru cr sa rccomrnde rpo;. dupA o inlo?rccrc
suntem indepiirlati in limp sau prin moravuri (in orjce caz priD hrulirl;. ramiinerel Ix ti(cra: .. Credeli cu .rrlcviirr ca odinioarii
culturi). Reinlram in posesia lui atibuindu-i un alt sens. unul ll.nr('r. scriind //ialr >r O.r'r,1lr. ta rlcgoriite cu carc il
ascuns. spiritual, fi8urativ. un sens care ne convine astazi. (Iplu)ira Plutarh. Herrclides drnEindise pont, EustJtic. phornuru\?..
Norma interpretirii alcgorice nu estc intenliir originrlA, estc Nu. sf,une el. Homcr IU s a
&.rrr-rrn ul. convenicnlele acluale. E,irdit h clc. ir nicr Ovjdiu lr lo e
lxr.,itxxjr;le.crerrrlrsrnului cc au fost Easitc in M? t o4l,:c.
Alegoria este o interpretare anacron,cd a trecutului. o lcctuli:r '|
olu)i. Rabelris nU I atrca pe roli cci cc citesc un \ens cre)rin
a vechiului pe modclul noullli. un acl hermeneulic de reinlrarc in
ll.i ,l,t \xL it1 M,:t, t^,tto7?. c, do,lr pr cei clre prelind !.-r Ho-ncr
in poscs;e: ea inlocuic$te vechca intenlie cu cca a cititorilor. )iOvrdiu puserer.; rce\l \en5 (Ie:tiD in operclc lor. Altfel spus.
Excgeza tipologici a Bibliei - citirea Vechiului Testament ci1 ii ccr care vor citi in Gorga tu.t un sens scandalos, ca
clr]n ar anuDla Noul Tcstamenl - riminc prototipul interyrctarii $i cei ce
llilscsc un scDs cr€ltin la Homer $i Ovidiu. vor I raspunzatori

64
65
pentru aceastq iar nu Rabeiais insusi- Astfei. pentru a scipa de
iesponsabilitate gi a 5i nega intentia. Rabelais ptopune confrtzia
ob(nuitd 5i regase;te vechea distinctie retorici dinlre juridic $i
stilistic. Cclor ce vor descifra alegorii in Gargaldlra ru le
ramane decal sa se acuze pe ei intisi. in aceea$i directie.
Montaigne va evoca in cur-il1d,,le suffisant lecteui'(fudulul
cititor) care giseqte in rrelrrlle sale mai mult sens decal e
conllicnt sciitorul ci a pus- ReciiindLr se, ajunge chiar si
descoperc elinsuqi sensui necunoscute de el.
Dar daca Rabelais $i Morlaigne, la fel ca ietodi antici,
printe care Cicero $i Augustin. doreaLr. fie $i tun grano salis'
;a irlenlia si fie distinsi de alegoric, aceasta din ulma avea inci
o viflti lungn, pani in momentul tu care SPinoza' plrintele
filologici, ceru in Tructnus theolasico politicus (1610) c'l
Bibli; sA fie citita ca un document isloric, adici sensul textului
si fie determinat exclusiv in mport cu contextul ledactirii sale'
inrelegerea in termeni de inlenlie, cum se proaeda de.ja Pc
\,remea cind Augustin atfigea atenlia impotriva inlerPrettr l
sjstemalice prin figuri, este fundament'l 'ontexlnala sau
istoric6. lnceplnd rlin acel moment, problema intentiei $i cca
contextului se suplapun in mare pafie Victoria asuPru
modurilor cle inletpretare creltine $i medievale in secolul XVIII,
odata cu llLrminismul, rcprezind de aselnenee o intoarcele la
pfagmatismr.rl juridic al reloricii antice. Alegotismul anacronic
pare definitiv eliminat. Dintr_un punct de vedere rational, dal
ii;Ia ca Homer qi Ovidiu nu erau creftini, textele lor nu pot fi
considerale in mod legitim ca alegodi creftirle (Hirsch, I976. p'
76). lncepand cu Spinoza. filologia aplicata textelor sacre. apoi
lruturor textelor. vizeaze in esenti sA previnA anacronismlrl
exegelic, s; faci si prcvaleze raliunea impotriva autoritilii $i a
tradiliei. CoDlbnn filologiej corccte, alegoria crcstin'l a
Anlicilor este nelegitimS, ceea ce deschidc calea interprelirii
istorice.
66
l)coxrcce a]n pLrtell aver scnlirncnlul cii ace.rsti deTbitlcrc rr
i,rl lrnntatii de Inuha vrclnc. sau cai e abstfncri. nU e probabil
Ir lil sa rcilllrintim ci e mereu vic. si ci nu a incerat sa i
l,.r '.e trr'.r ,r .l'..,1 p ,or' rrrrricr,'l -rr i lr.,n,r.
r.rrirrul ru u incetrt sar se schirnhc dc mai bine de doui r,ccole.
.r, r'', r. u.1., ,. .1. i. I V-r 1, t...., Ir,. .. co l ,r.rr
' - ^
.,risrir in Starclc Unitc toate chestiunilc politicc se pun la un
riinrr0t sau la aliul sub forrna chesliunikn legrl.:. cc pri!csr
Irrt pr.trrea ii aplicarca constilu(iei. Astfel sc infrunta. in
lL l,iilura cu oricc pr{nremi Lr sociclalii. parriz.uii ullei
..,('rslitulii vii". constrr)t reint€rpretLrtar pentnr l sirrislLrce
f( !oilc actualc- crpabilar s,r g.Lrantczc drcptLni de .rrc
r! rr.rrtiilc 1r'ccutc rru aloiru cuno$Linli. cum c drcptul h .rvort" $i
irLl.t)rii .,inrcnliei originale' .r pirintilor fbndatori, penrIu crrc c
\ r,rhr dc r delennina !i r aplica sensul obieciiv pc carc linlbaiul
L,!rsrltuLiei il averL in rnomcnlul ciind a list adoprali. Ca de
,!li .( i, cclc douar pozitij alegoristi !i origiralisti - sunl la lcl
LlL qrcu de slrstirut ii Lura Si cerlullar. Daci fiecarc gc|.rutie
lri,,r. si redelineasc:r primele principii dupii bunul ei plac. sc
t!irl. sfune la lil dc bine cii lrici nu existi o conslilulie. Si cunr
\r r.(.fli. intr o,:lenrocralie modcm,, c.r'in consecinta lideliritii
lir illlcntir originrla. frcsUpunllnd de.rlttel ci ca poate Ii
\, irlicnl1r, drepturile celor vii si fic tinutc oslatice de auioriiarca
t,l,ir nxnti? Cr nro(rl si il linar pc cel viu, cunr zicc vcchiul
,,Lrl'iu jurirlicl Ar n-ehui oarc. dc ercmph. sa perpcruinr
t,rLl0llccalilc rNsi.rlc Llc 1a sliir;itul secolului XVlll $i sar
r.rlrliciim pcrspecrivele scLava:islc si discr imiD.rtorii ale c.lor cc
rrL r.(lxctirl constitLrti.r anreric.rnil in opjIria multor litemli de
,r/r ti .l)i.rrr Lurei bLllre patrti diD istofici. ideca ci un text .'Lle ur
rrrl,r scns obiectiv este hinrerjci. De altlcl p.rrlizrlnii intentiei
,, l|irrlo sc inleleg r.trcori Ullii cU a1lii. iar intelegerea I .ccl cc
\,,r r sr spuna h origine constitutir ramanc atit dc nedererminati
rr1r1. in crzul lie.irei dilcnrc co crete. nlodemiStlr fot si
61
invoce autoritatea la fel de mult ca ti conseNatorii. in concluzie.
inlerprelarea unei constitutii. sau chiar a oricerui text. ridica nu
doar o chestiune istoricd ci li
uoa politica, cum o sugera deja
Rabelais.
Filologie $ henneneuticd
Hermeneutico, adice arta de a interpreta tcxtele. veche
disciplinn auxiliari teologiei. aplicata pani atunci doar texrelor
sacre, a deveni( in secolul Xlx, pe urmele teologilor prolestanli
germani din secolul XVIII, $i gliltie dezvolt5rii con$tiintei
istodce eu,opene, $tiinla interpreterii tuturor textelor Si insi$i
temelia filologiei $i a sludiilor Iiterare. Dupar F edrich
Schleiermacher (1768 1834), c^re a pus bazele hermeneuticii
filologic€ la sfar$itul secolului XVIII, traditia aftistica ti litcrari.
nemaifiind inlr-o relatie nemijlocila cu propria sa lume, sa
instr6inat fati de sensul ei original (este aceeaSi problcmi pe
care alegorizarc! lui Homer o rczolva in mod diferit). El fixeazd
a$adar dlept lel al hermeneuticii acela de a restabili scmDilicatia
primordialA a unei operc dat fiind cd literatura. ca $i alt^ in
general, s-a alienat fata de l(mea sa de oligine: opera de arti,
scrie el,,,ili obline o parte din inteligibilitate de la destina(ia sa
primordialA". de unde rciese ce ,.opera de ana smulsS din
contextul ei primordial iii pierde semnificatia. daca accst
context nu este pistrat de istorie" (citat de Gadamer. p. 185)-
Confonn acestei doctrine romantice $i istoriciste, semniflcafia
verilabili a unei opere este cea pe care o avea la originet a o
in(elege inseamni si rcduci anacronismele alegorice $i sd-i
restitui aceasd origine. Cum scrie Hans-Georg Gadamer:
A restabili ..lumea cdeiaii ap!4ine. a esrirui sr!rca oriSinala pe ce
.darolul o aler,,in v€dcrc - a exccura opcE ir nilul ei onginal. loar
68
Ncsrc mrjlotue dc rcconnnuiE istoricd d ivc! a$dtu prctcntia Iegnimd
dc ! tace nnelilihrlil udcvanra smnilicalic i uno oltsre dc ani s, de ao
lcn de neintclcscrc $ dc o actualiarc carc c taht [...] Cunoancrcr
sluici deschide Frihrlnatea rcstiruirii rec! cc c pierdur si! esrruririi
Lrdiliei. in misu,u i! clrc rcdi liao ocaz,onalului ii ongin.lutui
lrnregul cloi hcflncnculic vizerTi qsadar rcgrsirea,,punctului de
n.o.a.c" in spi''itLLl r[i(u[ri, singurul care va lacc .tr orul dc intclcs
rc mnii.alia urci opo c dc ati (Cadam.r. p. I 86)
Asllel rezumali. gendirea I(Ii Schlcicrmacher reprezinta
pozilia filologic; (sau antiteorelice) cca mai hoterete.
idc[tiflcAnd riguros semnificatia unei opere cu conditii]e cerora
fic(JstJ lc i rS.purs la origine. Si inlelegerer sJ cu reconstruirer
l)r ucerii sdle origrrulr. Conlorm .rcestur prin.ipiu. islofiJ
Dorte, $i trebuie, si rcconstituie contextul originall reconstruirea
lllcnliei autorului esle condilia necesarA $i suficielti pent,.u
(lclurminrre. sen5ului operei.
Din pu.ctul de vedcrc al filologului, un text nu poate si vrea
sii spund ulterior ceea ce nu putea si vrea s, spune la origine.
('onform primului canon postulat dl: Schleiermacher pentru
illerpretare in compcDdiul sAu din l8l9r .,Tot ceea ce. int'un
discurs daI, cere sI lle determinat in mod mai plecis nu poate sd
lic decet pomind de Ia aria lingvistice comuna autorului $i
publicului sdu originar" (Schleiermacher. p. 127). IarA dc ce
lingvistica istorici, cSreia ii revine sarcina de a determina in
mod univoc limba comund autorului qi primului sau public, se
regAse$te in centrul dcrrcrsului filologic. Nu ar trebui totu$i si-i
considerim idioti sau Daivi pe exegetii medicvali: ei $dau foane
bine. asemenea lui Rabclais, cn Homer. Virgiliu Si Ovidiu ,ru
luseser?i creflini $i cA intenliile lor nu putusc i si fie acelea de I
produce sau sugera scnsuri cre;tine. Ei pomeau tolu$i de Ia
ipoteza unei inten(ii superioare celei a autoarlui individual, sau
in orice caz nu presupunear ce inff-un text tolul trebuie explicat
exclusiv prin contexlul istoric comun autorului $i primilor sii
69
cititori. Or acest principiu alegoric cste mai pulemic decit
principiul filologic, ca.e. privilegiind in mod absolut contextul
original. inseumna cA negi faptul ce textul semnificd ccca ce sc
cirelte in el. adicd ceea ce a semnifical de-a lungul istodei. In
numele istoriei, paradoxal. Iilologia neagl istoria Si evidcnB cd
un lexl po.rtc semnrlr(J (eea ce a cemnificit,
Tocmai acerstd premisa a filologiei - o norme. o alegere
etica Si nu o propunere dedusd in mod necesar - urma sa fie
demola6 treptat de hermeneutic;. lnlr-rdevAr, oale cum pulea fi
posibilA reconshuirea intenfiei originale? Schleienrrtcher - 5i
aici era el romantic - descria o metoda a ri,rrxriri, sau
livi,mliei, nnmitd mai larziu .erc hcrnpne\tic (Zrkel i
verstehen\, coDfotm ca,eia. pus in fala unui text. iDlerpretul
cmite intri o ipoteza despre sensul sau ca intreg, apoi rnalizeaza
detaliile ptr{ilor, apoi revine Ia o intelegere modificati a
intregu(ui. Aceastd metodi presupune ci existi o relalie
organica de interdependenld intre pa.li Si intreS: nu Putem
cunoa$te inllegul fbi sa cunoa$tem p6(ile, dar nu putem nici
cunoa$te p6{ile lilA a cunoaste intreg l care determin:i fuDcliile
lor. Aceasu ipotezi este problematicl (nu toate lexlele sunt
coerente. iar textele moderne sunt chiar din ce in ce mai putin),
dar acesta nu e inca paradoxul cel mai deranjant. Metoda
filologica postuleaza inlr-adevar ci cercul hermeneutic poate sE
umple prapaslia istorici dintre prezent (interyrelul) $i uecut
(textul), si corecteze prin confruntarcn cu pd4ite un act initial
de €mpatie cu intregul, $i sa ajunga aslfel la reconstruirea
istorica a trecutului. Cercul hermeneulic e51e colceplt in acelati
timp ca o dialeclice a intregului ;i a pardlor, $i ca ull dialogal
prezentului li al trecutului. ca $i cum aceste douil lensiuni,
aceste doutr distante ar urma si se rczolve dinlr-o mi$carc.
simullan ii identic. Gralie cercultli henneneutic. inlelegerea
leagi un subicct de un obiect, iar acest cerc, care este ,,metodic"
ca si indoirla cartezianA. dispare odati ce subiectul a atins
70
ltll.loSorca completl a obiectului. DupA Schleiermacher.
Wilholm Dihhey (1833-l9ll) va reduce pretenlin filoloSica
.xh usrivii. opunendu-i e\plicaliei.l,t care poatc aiunge numai
[|clodn iliinlifici aplicatd fenomenelor natuii. i,leleg(rea, carc
0r Ii un scop mri nrodcst al hermcDeuticii expcricnlei umane.
l|r tcxt poate fi inlelcs, dar n-ar putea fi explicat. de exemplu
prinlr-o intenlie.
Fcnonrenologia oanscendenlalii a lui Husserl. apoi
lcrronrcrologia hcrmeneutica a lui Heideggcr au subminar li
nui n)ul1 aceasti anrbitie filologic6. ti au fAcut posibilil
lnilorirclt antifilologici ce a urma!. Odati cu Edmund Husse
(1859 - 1938) inlmuirea co.gil.lului canezian. in calitarc de
consliinli reflexiva. prczenta sicti Si disponibilitate in fala
ccluilall. cu ittenlionolittuea. ca act de conlliinla care eslc
lntotdcauna con$tiin16 a ceva anunrej compromite empaliA
iDterprctului la carc se referea ipotcza cerculni hcrmeneutic. in
alli tcnneni. cerc(l hermeneuric [u mai e ,.melodic". ci
condilioncaza inlelcgcrea. Dacar o ce inlelegcre prcsupune o
nliciparc a sensului (proconrprchensiune). oriciDe vrea si
inteleaga un text are iDlotdeauna on proiect in privinta acestuia,
iar interpretarea sc sprijind pe o prcjudecati. Odarl cu Martin
Ile,deggcr (1889-1976). aceasti intcUionalilate fenomenologicA
esie iD plus concepurii ca fiind islorice: precomp,?hensiunea
noasnA. insepambilil dc cxistenta noastE sau de fiindul-acolo
(Dar?i,r) al noslru. ne interzice sa scarpam dc propia noastr?i
situare islorici pentru a o intelcgc pe cealaltA. Fenomenologia
lui HcideSger este inrcmeiati fi ea pe principiul henneneutic al
circula titii $i al precornprehensiunii. sau al anticipirii sensului.
dar argumentul cilrc face din coDditia noasld istorica
prcjudccaLa oricarei expcriente implici faptul ci reconstruclia
trecutLllui r devenit inlposibila. ..SensuL. afirmi Hcidegger. cste
,.catre cc -ul proicctului de la care pomind ceva devine
;nleligibil ca ceval iar acest.,cdtre cc" i9i prime$le structula de
'71
 prealabild, privirea pr€al.rbila si collccpcrex'
h delinerea
orcrlabili (Heideeger. p. t07' DP lJ ctrrpJtic um lrtcul lr
or.,iect. .rooi ld pr(iudPcal;. iat cer. ul h(rrneneulic d(!rnil rrrr
l."c- daca nu viiio' suu f:'rrl lrind(a Hei.lJEter indePnrr'l
dcliberat aces@ calillcat\\ei Fiitlld si tinry ( ,, t vcdcA in accsl
ccrc un ccrc vicios 9i a se pune la pinda iD cit(area mi.iloacclor
dc a-l eviu I...1 inseanA a lrtelcge greiit de la ulr cap'il la ttlttrl cc
iDscamDar a l in1elege".,6id-, p. I98). cel pltin incluct bil $i
tlc
ncdeoa5rr. Jeoxr(cF in!elcgere- irr\alr nu ...rpri Je pr(lrrLle.'r...
lstori.i. Ce,.ul nrr .e di/ol\; odJri.tr inlclcEcr(r lc\lLlui: rr'i
mai e.,hiperbolic", ci apartine structurii insa$i a actului dc r
intelege: ,E din contra. mai scrie Heidegger' expresia trrx'rrrlii
cxistciliale cu Prcdlabile r Das"i,! lui insuti" libid , ?' l99t
Filolosir u Jevenrr o hime,a. dxci nu rnri poli spcrJ vreodJl' 'ir
iesi dii propria lumr unde elli inchis c:r inlr-o bula' Nici Ht'\\'rl
niii Heiaegpct n, tralerzi in Pimul riinJ interprulrrcu lc{lcl'i
literare. inia, dupi contestarea de catre ei a cercului llloloSi''
Hans-Georg Gadimer a reluai. in lumina te?clor 1()r' h
r'n
ile traduitionalc rle ^'L
hcrntncu(icii d(
si 14lodn 71960). intrcbir
ia Schlcielmachcr'. Care este sensul unui text? Ce pertincnlii u'
oenlru sen: tnlenlia rulorului'' Pulem orre inlclcge tcrtc clrc ''
.unr striine i.torrc'au.ullurolI Orice in!(lcgere c L'grt' ou(' ri'
si!ua1ia noastre istorica?
Ca orice restaurare considcri Gudamer -. r'estubilir'Lrr
coDdiliilor oriSinale este o lentativi pe crre istoricitalell liinl( i
nodslfe o sorteite ctecului. Ceea ce a fosl rcstabili(, viAltl Pc cirrr
am liicut o si revine din alienare, nu mri e viLllu oriSinall l-"1
r)
Nu poulc ll lorbr a$drr. penliu o hl] ncnculicri post
l! r,1.l.rcriru:i. de un frinrirr rl primri r.c!'ptari. slu de acel
\r.,r sx spunii rl uut(nUlui. oricarl dc lurg rr ll conccpul accstit
\,,'r .\r J.:r fIlI, ii ,r.(rni pri.,,r rl,.t.r',^.rru rr re.rir i
{ r( rrr ninric rc 1 ponlrU noi.
l)llp,r Cid!nlcr. senrnilicxlix rrnui tcxt nu e niciodafi
,I'llizirtii prin inlcnliilc rutorrlur siu.1!!l4lcxrul lrcce de la un
.
,trrl.\l istoric s.ru culluml ln Lrllul. noi scInnilicatii ii sunt
ilriirl.. |c carc nic; iruru Lil nici prir ii cititori nu lc prevarzuseri.
I rri(. inter pretare e .ontcxturlii. dcpcndentar do criteriile rclirti!e
L L'rl.\lulLri ill ctLrr flc 1oc. lilrar sar lic posibil sa cunoiti sau si
rrl, l.ii un ic\t r5a cunr l| li in cl insuii. I)upA Hcidcgser. s a
',l,rirr riadar .u hL,rnrc|curl.r lul Schlciermrcher. Or;.c
r,(, r|rflxre cslc din rccl nt{rnlcnl corr.rput:i cl rrn dialog intre
lr'1II fi prczcnl- snu o diirlcclirar a inlrtbarir )i r rarspunsului.
lrr..r.Irr.r rpn,fa rl., irrrr. ir,rcr'frcr )' r, \r II r,U
flrt'lurar. nici purlru a e\plicr ti nrci n)acar pcntrn a in!elege. ci.
'.'rl' Dunrcle de {uziunc dc oril(nr1uri. cLr de\,ine o nasilura
lll.lrbili Si producli!a r inl.rfrcrririii ac.nslr. ca rct. pe de o
'rn
l,,rtl. il Ince pL'inlcrprcr !ri \i lj(nr)lienliTcTc idcilc afllicipatc. iar
t lL rlla pastleazar trccutul in prczcnl. l{isfLmsul pe care il
,r,hr(( lexlul dcpindc dc i trLbi[e! pc clre io puncm di]r
t,llrr lul DostN de vedLxc iskrric. dlr $i dc {rcultrtcn noasrri dc a
rl,nrslrui iilrcburca ln ciuc riispundc lcxrul. fiindcii textul
rliLrl()rhc z,r ii .u proprir sl isr(nic.
( rrlcl lui Cadarncr nu n lirst trirllLrsn irr lilncczi doceL destul
,l, r,,rdi!, in i976. ii doxr Ixrtirl (i)rcluriile metrlizicii lui

activitrte hcrmeneutice pentru care inlelcgerea I iDscllnrr ll, ,l.ggrr pcnrl1L i l.rprclircir roxtcior'. criru toluii pc aceea$i
rcstrurr'air origlnJlulul nu rl li JecJl lrrllsnlitcrc:r unlll "'l lrultillrc de und:] cu dc/hillc(:! lrllrcczi n\upra litcraturii din
acum delunct (Gadamer, P. i86). rIr frizeci tj 5rptczccr. cu rllil nr.ri n lt cu ci( accu\lii
rxlrli/ica se nrchelr lcgiind hcllncncuticLr inireb,nii !i
r,rit,llnsului dc o concct)1ic n linrbii(lui cx nrcdil ti inLcractiune.
' Manin H"ideEg"., Fin4d $i Tin'P Iod' C liic'anu li C' Cnr'ni1
Ir ,'tx)rilic cu dclifiti.r sr c.r in\trulll1rnl scr\ind e\prirr:irii unui
Bu.urc$i. HuFanilas, 2001, P 208.

13
72
,,a wea se spuna" prealabil. Pane in acest puncr, hetmeneutica
filologice nu rdcuse problematic limbajul, ci doar rnentinuse
ideea cA o semnificatie. dincoace de limbaj. era exprimau sat]
reflectate de acesta. Acesta este motivul pennu care notiune,
husserlian6 de .,a vrea sA spuni" trebuia considenrA complice cLl
merafizicii
,.logocentrismul occidentale. $i criticatl de Dedda
in Vocea ! l'enotnenul, in 1967. Nu doar ci sensul textului nu
cste epuizat de intentie sau echivalent acesteia nu poate a$adar
se fie rcdus la sensul pe care il arc penrru autor
$i contemporarii
s6i -. ci mai trebuie sA includa $i istoria criticirii sale de calre
toti cititorii din toate rimpurile. rcceptarea sa trecuti. prczentd $i
viitoare.
lntenlie $i co,tstiilld
Asrfel. chesriunea raportului dintre lexr $i autorul sru nu se
reduce nicidecum la cea a biografiei, tr rolului sau firi indoiali
excesiv in istoria literara tradilionali (.,ornul $i opcra',), a
procesului pe carc i I a intentat noua cr.itici (Tcxtul). Teza
morii artorului. ca lunclie lsroricii fi ideologicd. mascheazd o
problernd mai complicard ti csentialdi aceea a intentiei
autorului, in care inlenlia conteazi mult mai mull dccAt autorul,
in calitate de criteriu al interpretirii literare. Autorul biografic ar
pulea fi eliminal din conceplia noastrA despre lireraturA. iira a
pune sub semDul inlrebir;i in vreun fet prejudecata obitnuita,
nu neapdrot fdlsa IotuSi. crre filce din intentie nrcs!,no,,ilid
ine\ ilabilA r onJirci inrerprcrari
Acesta e cazul intrcgii critici numiti a constiintei. $coala de
la Genevat asociaE indeosebi cu Ceorges poulct. Aceasri
ahordare cerc emparie $i identificare din parea crhictlui pentru
a intelege opera, adica pentru intilnirea cu celdlah. cu aulorul.
prin opera si.l. in c litare de coniriinla profundi. inseamnd a
74
t!l)R)duce mi$carca irspimtiei, a rclrii proiectul crealor, sau
rhinr a rcgisi ceea ce Sartre numca .,proiectul original" in Frl,rf.r
t, N{zrrrl. fhcnnd din fiecare viaE un inlreg, un ansamblu
lr,crcnl 9i orientat. cum urma si le retraseze in cazul lui
lhudelairc t; Flaubcrt. Or din punctul de vedere al inregislrarii
nclului de.onrliinlii pi cdre il rcprczin(A scriirura ca crprcsic.r
llrui ,,a vrea sii spunl". orice document * o scrisoare. un bilet -
porlc fi Ia fcl dc inlportrnt ca un poem sau un roman. Dcsigur,
lJonlcxrul istoric e in ercneral ignorat de acest gen de crilicA in
plolitul unei lccturi iman€nte ce vcdc in texi o actualizare a
contliintei aulorului. iar aceasl, conltiinla nu mai are prea mult
dc il face cu o biogrufie. nici cu lrco intenlie reflexiv, sau
prcmeditati, ci cir corespunde sltuctr.lfilor profunde ale unei
viziuni a lLnnii. unei conltiinle de sine, sou unei intenlii in acl.
Acest nou tip de (.r,gila fenomenologic. caracterizat de ciileva
mari teme ca spatiul. timpul. celdlalt. va Drai fi numit dc Poulel.
iD ullima .i hlcrilr(' (1085/. ..gindircr nedeterminxta . ciul sc
cxpimA intFo opcra inrrcagA- Autorul rlmane asadar. fie el Si in
crlitate dc .,gandirc nedeterminrla".
OI intoarce|ea la lcx1, cerutii de noua critici, nu a fost cel
mai adesea decel o intoarcere la autor ca .,proiect crcator" s u
..giidire ned.rerlIrIl:rli'. rlJ curn,, ilu'lrerza in rnii SnrzeJi
polemica dintre Brfthes li Raymond Picard. Barthes I publica!
D6f? Rocitl? (1963)i Picard I a atacat ir Noua ctitk'd sot
o|o i, postutti 11965); Banhes a l'aspuns in CriticA si Ad(rdt
(1966). in DespR Rad e - la fel ca in Mirfieler (1954). uDde
cluta s6-i ,,rcdca accstui om coerenta". s, descrie o un;tate. sA
,,rcgiiseasci str.trcturir unei existenle". adici .,o rctea o,ganizalrr
de obsesii" (Barthes. 1954. p. 5) , BLr hes. mereu aproapc de
critica tematici. trat{ opera lui Racinc ca un intreg ir scopul de
a dcgaja o srrucruri profunda unificatoare la cel pc carc il
numca ..omul racinian". expresie ambigua care desenlncazi
crcatura raciniani, d.lr $i, prin inlerrnediul creaturilor salc. pe
15
 creatonrl insu$i il calitate de con$tiinti profundil sau de
intentionalitate. Strucllll1llismu], mixturi de anlropologie $i de
psihanalizi, ramanea o hermeneuticA IenomenologicA, iar picard
nu a pierdut ocazia sA semnaleze aceaste contradictie: "Noua
criticA' cere intoarcerca la opera, dr-. aceash operA nu estc opera
liierarA [.-.] este expcrienta torali a unui scr;itor. Ea sc vrea de
asemenea structuralisla: totugi nu c vorba de strucluri literare
l-..1 ci de structuri psihologice. sociologice. metallzicc etc.'
(Picard, p. l2l).
Poz;lia lui Picard este foarte diferiri. PiD tilcror -..opcfi
Uterar'e", ,,structuri Iilerall:" - el intelege ,.concertat, coD$tienr,
intentionat": ,,Ilrtentia volunlar6 $i IucidA carc i-a dat,rastcre, ca
operd litera(a apa(inind unui anume gen $i invesliti clr o
funclie precisi, este considcrati ineficace: rcalitatea sa specific
literari este iluzorie" (lrir1.. p. 123). Iata cLlm rezumA cl
g6ndirea lui Banhes. Accslei ,.intentii volunlare $i lucide"
expresie ce are meritul de a preciza lari urmi de echivoc ceea
ce un istoric al litemrurii intelegc in 1965 prin ,,rcalirate lirerari"
- Barthes i-ar fi opus un subcon$tient sau ur;ncon$tient al
operei raciniene opcrend ca o intentie imanenta. Sllb aceasG
formA rcionoit5. el a pdstrit figura autorului. Orizonlul lui
Pic?fd este cel al pozitivismului. dar critica sa nu c lipsiti de
perspicacitate iar in ,.Moa[ct autoru]ui" Barthcs urm sA admit6
cd,,noua critici nr a ficut adcsea decat [...] sa consolidcze [...]
imperiul Autorului", in sensul in care nu a ficut dccil si
substituie biografiei. sau,omulri Si operei". un om profund (iar
vietii, existenta).
Rdspunzandu-i lui Picard in C,itr..i ri Arleyr7r, Banhes nu va
lupla sa{i apere Derpk Rdci,!", ci i$i va radicaliza pozilia $i va
inlocui omul prjn limbaj: ,,Este scriitor cel peDtru care limbajut
este probiematic. crre ii simre
prolinzimea, nu
inslrumentalilatea sau liumuse(ea" (Ba(hes. 1966. p. 46).
'76
Litc,utura devine din acel moment pluraltr, imposibil de rcdus la
o inlenlie, de unde evacuarea autorului:
Tindcm in 8eneral. cel pulin ei, sl crcd€m ca rcnitorul poutc s.
Evcndice sensDl operei sal. ti sa dclincasci cl insuti acesl sns ca
fiind lcgul- dc undc o intcrogali. ncsabuitl adresati de calre ffilic
scriirorulli nbn. vielii sale. Dmelor intcnlici sile. D€nlru ca si nc
asigurcelinsuii de.e anumc $nnifi.roIEo sa: wcm cuorice prclsi
Lccm si lort'eascd monul sau strbsliu(elc sale, impul sau. 8entl.
lcxicul, pe surt. intreaSa r.n(emporlncitate n autorului, prcprictart
prirl meroninrie a drcplului scriitorului moa asupra.rea(iei sale (ibi./.
P 59).
iBnrthes regdse$te astfel doat penlru a le critica in numele
absentci oricarui ,,a vrea si spuni" - orizontul juridic al notiunii
de intenlie, ti priv;legiul acordat primei receptari de catre
hermencutica fi lologica.
El le opune acestora opera ca mii. cereia moanea ii confisca
semnalura: .,Autorul, opera nu sunt decat Punctul de plecare al
unei analirc al carei orizont e limbajul" (irz, p.6l). Acolo
unde Gadamer prezenta inca intelegerea 9a o fuziune de
orizonruri int,'e prezenl )i lrecul. pcntru BJrthes. (.lre i5i
radicalizeazd pozilia in favoarea polenricii !i o impinge poate cu
o treapta prea depa(e. ruptura ce scpare opera de originea sa
este absolutIi ,,Opera este pentru noi litfl contingenfe, [...] opera
e lntotdeaunr in siruatie profeticA [...]. Relnsi din orice .!i/rd,'€.
opera se lasi tocmai prin aceasta explotati." (ibtl., p. 54-55).
Nimic nu mai rdmane din cercul hermeneutic sau din dialogul
inrebarii 9i al riispunsului; lextul e prizonier al recephrii sa,e
aici $i acum. Se trece astfel de la structuralism la
postslructuralism. sau la deconstructie,
Acest relativism dogmatic, sau acest alcism cognitiv. se va
agrava li mai mull la Stanley Fish. critic american care. in .h
Therc a'l'?:rr ir This Class? (1980), va sustine, la antipozii
'77
 obiectivismului ce piedeazA pentrlr un sens ine.ent li permanent
al lextului, cd un text are toi atatea sensuri cafi citibri, ci nu
$i
existd nici un mijloc de stabilirc a validiEtii (sau invaliditAtii)
unei interpretari. Cititorul se substituie din acel momenr
xlllorului in calilrre de critpr:u rl inlcrpretirii.
t4 e bJ a pu\ ie lo r p, n.o t ele'
Nici micar partizani rnorlii autorului nu au renuntat vrcodatzr
sd vorbeasci. de exemplu, de ironie sau de sadre, in situatia in
carc aceste categodi nu au sens decat referitor la intentir de,
spune ur Iucru penlru J fuce \r sc rleierg; al.ul: rucrn-i oe
aceasti intentie ircerca Rabelais sa se dezica cedandu I pe
cititor in prologul sA la GargdnnLa. De asemenea, rccur-sul la
metoda pasajelor paraletc lparallelste enm erhode ), c.itc titlde
si prefere. pentu a deslusi un pasaj obscur dintr-un texr, un alt
pasaj din rcela9i aLrror dccer pasajul unu; alr auror, e dovada. Ia
cei mai sceptici, persistentei unei anume credinte in intentia
aulorului. E metoda cea mai generali ;i cea mai putin
controvelsatd, in definitiv procedcul esenlial al studiilor
$i
cercetirii iiterare. Arunci cand un pasaj dintr un rext ne pu;e
probleme prin dificultatea. obscudtarea sau ambigritate; sa,
cdutim un pesaj paralel, 1n acela$j rext sau in alt text. iD scopul
de a deslusi seDsul pasajului litigios. A intelege, a interpreta'un
text. inseamni intotdeaura, inevitabil, cu aiulorul idenritidi, a
produce diferenti, cu ajutorul aceluiati, altul: scoarem ia lumini
difereDfe pe fondul unor reperitii. Iati de ce mctoda pasajelor
parrlele e g;.e!le la temelia di.cillrnei noritre: ci esrp ahit
tehnia4 ei de baza. Ne folosim de ea ftun incetare. cei ma;
aaesea 1AIA sA ne mai gdndim. De Ia singuiar, ale la individual.
de la opcra in unicitatea ei aparent ieducribilA tt1(liyidun est
- S,ondi. un,rl din cei dintii ca.e au formalizat tuncda
hrc1fibile, conform vechiului adagiu scolastic
-, ea ne permite
78
6i tlecem la plural 9i la serial. ti de acolo atat la diacronie ca1 si
l0 sincronie. Metoda pasajeld paralele este tot atat de
elementarA pe cet e comutarea pentru a izola unitdlile minimale
Tn fonologie.
E o metoda fbafte veche, deoarece a citi, $i mai ales a reciti,
Tnseamne a compara. Toma de Aquino scia in Suma teologicd:
Nihil est q od occulte in aliquo loco sacrae Script rae tradatur,
q od alibi tbn m.lnifeste e-q)onatLtt (Samnla meobgica.l. qLt.
l, art. 9). .,Nu exisd nimic care sd fie uansmis in mod ascL s
illtr-un loc al Slintei Scripturi $i sa nu fie expus in alt loc in mod
manifest.r' Adagiul are valoarea unui avertismenl impotliva
exceselor alegorezei, pe care o supune controlului prin contex!.
adici o filologie arant ta lettre. in sens stricl: orice alegorie
tuebui sA poata fi verificata pintr-uD pasaj paralel iDter?retabil
rn rnod'iterJ'. Or JcersrJ e reluirea unei erigcnre ruguctiniene
Augustin nu dorea sa se lecurgd la interpretarca spilituala atata
vreme cit nu em neapemt nevoie, irsl dacA 1ex1ul era obscur,
dac, nu ftcea sens nr mod liteml- Hstalmicirer sau
suprainterprctarca crau limitatc de regula cu plicina. Apnrut din
-.c.iuza
alegoriei, acesta este abc-ul meseriei de filolog, cat despre
iegula lui Toma de Aquino, nu ?ncetez sn leo rermintesc
studentilor cand le recomand prudenta in inte{rrelarea
melafoic5 a unui cuvant dinir-un poem, daca un alt pasaj de
acela$i autor nu explicA $i ru confirmi aceasl5 metafor, prinff o
comparalie sau o desemnare, ca in acest mod de exprirnare
adesea prczenl in florilc liulxi in urma unei descrieri alegodce:
,,Acest abis este infernul, cu prieteni populatl" (,,Duellum").
La nasterea filologiei in secolul XVI[, filologul $i reo]ogul
Ceorg Friedriplr \4eier, 7.8-1777r. In .x itr?r.or"n t,n"i t1rt,
"
ni,ersde a interpretdrii (1757), este. dupi cum atimi Peter
helTneneutici .r pasa.jelor paralele:
19
 PrsiJclc panlctc tto.a pdro ?td l\(1, \unr drs(u,su,, \JU
r\aru Jr
drrurs crrc.u o acmina., u lexrut Uc \enrn.h; r$Jr LU rc\rut trc
iD privinla cuvinrctor. ne in.ei a sensului . seDniricalici. ic in
t indcxul numelor de pcrsorne r/r/, vd,ra Napolcon III. Leon Xlll
cctcldrc puatelisDut obiedutui t@m ?lirnuts tttlisJ. ,nl
'?ll,"/ir).
cclc din u'mJ prrtetrsnrt mr \rattttdni t\ 4r:r,rdr rrrtJL .t.
S^r . p.87)
Pa,ulelismul cuvinrelor $i paralelismul lucrurilor sc opun
aFdar iD tcxl la fel ca omonimia qi sinonimia in cadrul li;bii.
Paralelis,nul verbal descie identitalea cuvanrului ir conlcxte
diferite: cl serve$te la stabilirea indexului
fi a concordanfelor.
cum sunt celc din Biblie. din clas;ci, iar azi clin moderni
imprim c s.ru. clccrronice. accesibile pe CD.ROM sru pe
Inlernel. Purillelismul verbal esle un indiciu. o prohrbilit.rte. jrI
desigur niciodati o dovada: cuvantul nu are neaparar acel8si
sens in doui pasaje paralele. Meieirecunogtea gi idcntitatei
obiectului in contexle diferite. Meloda urmare$te de fapt, scrie
Szondi.-,rlarificarea unui pasaj obscur, nu doar din
iasajcle
unde e folosir acela$i cuvinr. ci $i din cele unde acelasi ;bie;t c
desernnar cu un lrlt cuvjnt" tibi.j., p_ g7t_ Meicr i$i milnifcst.r
chlar-f$lerioFr cr. plinsrpiu henneneutic penrru prrulelrsrnul
obrecl. lotu$i rcesla ni sc prrc mai \uspecl. mai subrccliv (rnri
putin pozitiv) dl-cat paralelismul cuvinrti6r_ Aceasta dcoarece,
daca omonimia a rczislat deslul de bine miscAl.ilor de idei din
secolulXX. sinonrmia. altad.rta lr lcrnelia sriii.ticu, a fosr ficrra
sA para foarte ?ndoielnici de cdrre filosofia linbajului
$i
lingvistica contemporanr, p13nt1'u care a spune ceva in rnod
diferit i,rseamnh a spune altceva. pamlelisr!1;l obiectelor patc s6
reinrroduci xlegoou in irlologie. Sa ne gindim inst h crzuri
.imple fi grcu de conteshr. Un indc\ remrtic.
)i chirr un inde\
al numclor dc pcrsoanc, inregistreaza nu doar p^rralclismc de
cuvinte. ci. se speram. ti paralelisme de obiecte._in ultima mea
cane. de exemplu, l-am numit adesea pe Napoleon Ill
.impiratul'. iar .,papa" Leon XIII sau pius X ..papi.'. dar am
80
nvrt grija ca toatc ocurelttclc unde ..imparatul" il desemneazi pe
Nipoleon III. iar..prpa'pe t-eon XIII sau Pius X se figureze ir
Ii Pius X. Un ..indcx al numelor de pcrsoane" trebuie se includil
unrtextelc iD carc itccste persoane sunt desemnate. nu doar cu
trunrele propriu. ci $i piD per,fraze descriplile sau deno(ante.
lirlli cc irseannra ptutlclisnnrl obicclului. Difcrenla este aceea pc
eirc o fAcea Frcgo intrc Sl,rr fi Be.LlrriS, sens $i lelarinti. suu
scns Si denot.rlic. Au cxisrul nrulte dispure in privinta sensuhri
pctiliazci celei nlili ccleblc diD liremtura francezd:,,liica lui
Minos;i a Pasiphaci" in carc unii au vazut. de Ia Th6ophilc
(ilut;cr piiDi Ia illoch. in Catnnred tinpul i piard t, cet n,ti
llrrnros verc rl lirnbii Ir.lnccze pentru ci nu insemna nimic - dar
n'r ti in p \iIll.r lrplulUi c, rcersrd e\pre.ie J\cr u.eerti
rknolrLtie ca numele propriu Pre./r.I. TorLrSi. dcindara ce nu mai
r'\,orba de parirlolisnnrl dinlre un nume propriu fi o perifraza
rlcscriplivi. paralclisn tl obiecrului cste desigur mai grcu dc
rlxhilil Si constiltlic u'r indiciu rnai slab decat paraletisnrul
(rviiolului: a sc vcdea cazul indexurilor tematice. Este rdeviral
rn ill Franla cirlilc conlin rarcori a$a ceva.
Aliituri de accstc doul paralelisme ale cuvenlLrlui ii
llhicctului. Joh.rnn Manin Chladenius (1710 1759). in ,r s
Itn trcra fu itn?rpr lr( carcctd t tlisc rsuitot ;i a
rptnlor scrisc (17,12). nrai recuDostea atit poralcli.snnl
lltt|li?i clt 7i ptralclisnul lqanlii in$c cuvinte. Prinrul se
rll\ii'rgo de prralclisnrLrl obicclului la fel cum ceea cc vrea sd
r|rxrl nulorul se distingc de ceea cc spune textul sau, confornr
vr(lrii distinctii Jrrridicc ti retorice mereu icrivi la Sfintul
ArUlrstin. l,r/crllr, $i tuio. t'.tuttuts 1i scripttotr: parrtetisrnul
hrtr'nlici cste a5adar pa|alclisrnul in spirir. pe cffc lirera poare
rn I irsrunda. A1 doilca, paralclismul legilurii. descmneirza o
ftl.nlilirlo de coDsrruclic. sau rcp€rilia formal6: esre un prfi.rr.
8l
,.Struigtttt'o lle horse s nrcut|'!
Ce ipoteze emitc metoda pasajelor paralele cu privire la autor
Si intenlia sa? Ce sa mai credem despre metoda pasajelor
paralele in epoca mortii autorului. apoi in cea a posibilei sale
invieri? Am si m, limitcz la paralclis'rnrl verbal. ccl ml; des
exploallI $i cel lnai sigur. deoarece controversa in pivinla
acestuia va fi valabili .r&,-riori ;i pent celelalte.
Aplrent crilicii, or'icarc ar fi prejudecd!le lor despru aUtor,
sau lmpotriva 1ui, tind, pentru a clarifica un pasaj obscur dintr
un text. sA prefere un pasaj paralel diD acelati autor. Firi ca
acesr privilegiu sA fie in general foflrulat explicit. se prefcra un
alt prsrj din acelafi text sau. in lipsa lui, un pasai dinrr-un alt
text rl aceluiati autor. sau in fine un pasaj djntr uD text rl unui
autor diferit. Aceast; ordine de prelerinfc face obiccLul unui
conscns. Pen1ru a clarifica sensul subsi.rntivului i,,/i,,rll in
,,CAlitoria", ,kginindu-ne infinilul pc finirul mirilor". vo;
ciuta in primul rand celelalle doui ocrrente ale tern'lenului in
Florile rdului din 1861, inainte de a mA intoarce sprc Spleen l
Paititlui. fide cuventul esle rnai curcnt. apoi spre Mussct $i
Hugo. Leopardi, Colcridge Si De Quinccy. UD pasaj paralel at
aceluia$i autor pare si aibi intotdea[na mai multi greutate in
clarificarea sensului unui cuvant obscur decat un pasaj dintr,un
autor diferit: implicir. Dretoda pasajelu paralele recurge a$adar
la intcn[ia autorului. daca nu ca scop. premeditare sau intentie
frerlrb,la. cel lulin cir clruclur;. sislrrrl ti intenlie in rcl inI
adeviir, daca inten[ia rutorului esre coltsidelatd ne-peftincnl.
pentru a hoidi sensul textului, nu e loarte clar cum se poale
justifica aceasta preferinlA generali pcntru un texr I accluiasi
aulor. Sau, cum alagc aten(ia crilicul amcrican P.D. Juhl inrr-o
lucrare despre filosofia criticii litemrc, chiar $i criljcii cei mai
: \tn th, \'\n.r/rr= l. {.i
rht tort tr,,r dc
8l
rezeNali iD privinta inte lici autorului ca un crileriu i1l
interprclarii nu ezite sd recurga la pasaje paraiele pentru a
expljca textul cu cfie aLr de I 1 ce. (Juhl. p. 214).
Polemica despre ,.Pisicilc' lui Baudelaire iluslreaza perfect
acest punct. Comentand rima feminini,.solitudes". Roman
Jakobson ti Claude L€v;-Slruuss, in analiza lor din 1962.
considern cn ea este.in mod curios elucidata (ca de alifel
iDlregul sonol) de cateva pasaic din .,Mul1imile"r ,,Multiludine,
singulitaler termeni egali $i convetibili pentru poetul activ Si
tecund" (Jakobson. p.,117). Astfel. un pasaj dinlr-un ah lext al
lui Baudelrirc. iD cazul de fal?i rn poem in prczd din Sple? l
Pdlirxlri. scrvcsre la explicarea ti imbogAlirca sensului unui
vcrs Si chiar a unui soncl din Florite rd ri. Apoi, in privinla
epitetelat p|tanlicc $i b/Anlz calificend initial pisicile, ca !i in
ce p velte conrparalia finalii asemuird pupilelc lor cu stelele,
Jakobson $i L6vi-Strauss citcilzi, urmind edilia criticA a lui
Cr6pet ii Blin, un vers din Sainle Beuve despre,,astrul putcrDic
ti bhnd" ( 1829). $i un vcrs dc Brizeux nunrind femeile ,,Fiinte
putemice 5i blendel" (1832). iDainte de a adrugl: ,Aceasta ar
confirma, daci mai era ncvoie, faptul ca pentru Baudelaire,
imaginerL pisicii este slrins legrtir de cea a femeii", $i de a mai
cita Si mirtlda celor doue poeme din Flo le rd lui tnliltrlate
,,Pisica". Ei conchid in iner ,,acest moliv al oscitatiei intre
masculini $i llminin se regese e in sublexrul ,.Pisicilor", unde
transparc dc sub ambiglrititi intentionate." (ib ., p. 418).
Desigur. estc vorba de ullima pagind a afticolLrlui, iar cei doi
autori rimin prudenli: "Aceasta ar confirna, daci mai era
nevoie..." Insi orice s ar spuDe argumentul pasajelor paralele
estc exemplar condus: ocol pc la doi precursori, intoarcere la
I Inlran.czl rcDnenul .-chit' Lrlznt de Baudchirc c(e un suh\unrr!
mascuhn. alAnd nrsi o conotrlic g.trflrci (liliniil edrjvulcDtii c! lcnrin nuL
rornines.,,plsi.L (i.tr.)
E3
Florile rdului pen(rlr a clarifica ceea ce este numil in fine inrotd(nuru, mri rnulta srL.utrk. decjr un
,.ambiBuitate intenlionattr". :lll].l Lrrn Itl: nas{ f,Jrrhlc Ir un
l\cr.JIda. r,rer.dnrl ncnrru Lrn pa.Ij din r.etr.i
Riffaterre a crilicat deschis acesle pasaje paralele, punand in *.or ,, Jr lj a).rdrr dc.:r ,n c", pin;.utr.. .-iu;r;i
evidenta faptul cd iD cele doui sonete intilulate ,,Pisica". ,.nu f'rclp I].rii f(r tIu _rr pa..ri Jrrrrr-un tu\l c.jntcmporrn.
;l;i;::
exista nimic I...1 care sa impund in mintea citilorului imaginea ((, tcntfot n m: C\,nrcnllor,rn u c\isra
dlr.jr po.tul in p(rso.lni.
unei femei"(Riffaterre. p. 357). CAt desprc cilatul
,,Mullimile' . el observa ca acesta,,sc aplici poate
din
insa ::,',ll;,1
;.,,.,.
!:":": t"t" '
", ,,: ,,nfin . r,rpi."',tt,..,'n
r,
..,i.. i,,
",,gr"),r. -a:i'i,
,c"u.,., .,,p|,..;.,
^kundeva
cu siguranF nu aici. $i nici o interprctarc a sonetului nu poate 1,D,,
.,
t,,t,rtt. A),rdJr m odu prsrjcto, ".,rl.,"r c,,
p,rat.t. nu,t.on*rca
sA fie dedusi din el. [...] aulorii trebuie ci s-au folosit bucuro$i pc Jtlrr\r,.r,,n,c t;r. ci ci pe In u"n,,11,,.
de coincidenta intre singuritSti si aforismul lui Baudelaire" r,rcr:.r. idiotpcrr,t "r, ,,n prfi,,.o*,.i
nLr .r ti ilr(e!d ,l..ir ,".i.t..1;i
(ibid., p. 322). Totu$i, oare Riffalerre refuza acest rccurs la eottc._tr,rt lu ;";;..
l,i, - I t)t,t,,. <leo.rrqq. m.r ,rr1 ..f ,_i ,rr..ri."r.
pasajele paralele in fapt sau de drept, pentru ci acesrca sc rirhil.
rt.i,urorutxi nu c\re Jrrc,ne\r,1".;,
dovedesc nepotrivite in cazul de fatd. sau pentru ce metoda li:,j i",^Tl; r,,;;,,,i
pasajelor paralcle trebuic proscrise din principi ? Se pare cE ;;Ji;J:i :,.:_,:1;:i, ;[r] ;",]*.ii,i:"1: l:.");1,t,"1 5:1,*
adopti mai degrabl a doua pozilie, dcoarece dore$te sa se .rt\utur .o r\rnljrror riino.ri s.
J(
(r licrera J\emeIeJ ,Rildl(n.e
limiteze slrict la text (ta expcr;enta pc care cititorul o arc cLr $r ,fti) UD l tc\l dllr r(elilr .ruror m.,i
acest text), $i sa izgoneasci in general odcc,,cunoagteru ,,j, ,rur rc\r J( un .rrr ruror,*, ,,,."",ildifi"'"t t',r.,,,
exterioara mesajului" (ibid., p. 326). Totu;i, reluzurile salc
ramin cooringente, topice (locale), Si rru vizeazd insd$i metodl
a:,rdrr o ino',2
r 0r..ut trmp lui.
,r.:r;;.;;;;,;; li':i:'lli:] illi; ':;l';;
pasajelor paralele: (l) pisicilc din cete doua sonele intitulalc l,e de ahil panc, fifi rceasta
,,Pisicile' nu sunt clar asociate cu ni$e femci, inse. adaugi el. ..
1'.*;,1 prrrrLl din.r.elrii J(|tor
ipotczrl n cocrcntei mininrflle,
un
cea din poemul in prozi,,Orologiul" este. iar (2) citatul di0
nu c cver)ruat sa tonfirrne cu
",rcrc.TrnhJh,ti,r, .,r,c,1.,",u,1 ..: ri .urn rr tI \r)6J dc JJt
,.I\4ultimile" nu se aplicS aici. ci. cum am vazut, ,,se aplicd poir( rrrt,r'. rn,j ahsenr.r unur p.r..r1 p,r:rlet
plrre cu greu rnt,rmi L)
altuDdeva"- De altfe, Riffatene recurge el insu$i Ia p sriL r.rfr(rrrr. r)rL..rr fUrr. prubJhil Li "it
paralele pentru a defini ceea ce numcste el codul-pisic.i. s,tr ::r,,lI
rf., r(llr(.r f'cIrIr..i,ll fi singLrrrrl ni ;cit. ain..pi.;.iti.:i
si.lemul descripri! ll pi icri. lJ Baude,xire. insi. dupa .,.rr , rrn.rIII.,a.dJ J(r,r ril) n . ti poenr din f/n rrl,. r,tttl,ri in c-tc
afirma luhl, ,,folosirca pasajelor paralelc pentru a conlirmir silrr crflrcdt; ,p,,r,r_o.o,npr,ri"
,,'" rIl crjrsUt rro.rn rr,i. r)Jr cUm rui Rirjlrcrrp
infillna o inter?retarc esie un apel implicit la intentia uutorrlui' .1,]l: ,,, s;r
rntrr(( ri
u\rn((,.e argrrrnenrrrl prraletisrnrlui .rO
(Juhl, p.2t8). l |l n (|]cfitru cj ar prcsupune rntr_adcv;r r."rvi
Parcal aud pe Riffaterre pptindu-mi la uleche ca rlu irr tr,r,,,'1u i,,,.r,. "'u('r'n'i a\uJJ,,,\
..rc c.,,;li;:,; ; r;;ll
calilaLe de idiolect. ci ca o mai bun, marturie despre rd.i.r/(, /.
nu ca vorbire (parole) ci c6 limbe (langue). facc el apel la tttt
,. , ... ,. t ;j,:ili:.ff :::IJ[.J;
Jro, i.e ;,:;;":;
"
un, lr\.rr ifr crplica merrforelp. .xu .;a ,"
pasaj din acela9i autor preferandu-l unuj pasaj din ah aulor, l,r nr..,t .1i"t,.,," ;;";;
fel cum un pasaj paralel la n al( aulor din aceea$i periou(Li xr'
llll tr',,r. rl rnrrirtori! J.rLa Iu oiua rrasatur;
melJfuricc

84
85

l-
cxDlicite. Reztrltltul e acela$i: ..OricJre ir fi rolul pisicii rn
im'apirrile crotice personale ulc poetului nu este atat de
imoirtant inc5t si-i frca sa scrie instincli! p'rx'i acolo unde
rrea sa sound /rrrpi,:cind o flcc. am observal ci se simte dulol
si lumizeze oexplicz,lic Litllorulul' (Rilfalerre' P 350''
I tenlie slu coerelllii
Metoda pasajelor presupune nu doar ca intenlia autorului
e Montaigne.
oa'iir..ta p"n,i, inrerpreiarer re\lelor rse prcfera un prsrj
L,rralel din.rurorul insuii unui pas.rj nurJlel din 'rll Julorr' dirr )i
l; aceasta intentie e coerenla. doar dici nrr cumtr e vorbr de
aceea$i premisi: ipo[eza inlenliei este o ipoEzA
a coereniei
(coerenli a textuiui, coerenti a operei). care legitimeaza
rnroDierile. xdice rcordar o oarec.rre probrbilitrle pentru ca
alesier sa {ie indici sulicienti Fara ocoerenla prcsupusa in lext'
adica fari intentie, un paralclism e un indiciu prea fmgil'
o
ca
coincidenF aleatorie: llu ne putem baza pe probabilitatea
acehsi cuvent sa aibA acelaSi sens in doue ocurcnlc diteritc
Srondi semnalerza ca Chladenius rcflecrrrsc inlr'rdevir lr
nroblemr rrdicrla dc posibilit.rte, unei conrrlJiclri inlrc Joui
pasaje p ralele ,Jin acelJ$i autor. dar ce o rezol!rse imedirt Fr in
istori,r lexurlui Si cvolu(ix aulorului siu:
drnx'odaLl ci la
C(m .el ce compune o tcrie,e nu rcdacLeda roLLll
nrotrcnte Oiiernc. slpoatc loarle bine sl{i schirnbc Parcea inrc
linp'
nr.. a.ptrf ti r,ia. i.prcund paj0jcle Panl'lc dinFun-autor-hr'
",
, L^- oir.i.nr". cu cxceDlia celor pc care lc'i sfiis tlr't sd
razSturdeasci (cira( de Szondi. p 89)'
Duptr cum se Poate vedea, paralelismul a dou' pasaje vll fi
oeninent Jaca si doar d,tcii ele lrimil lx o inlenlie coerenlS:
;Lrvinlrt ri,r8n,nt.rlc in Spta,:n Patituhi rru clarific' rrcrpdrrl
86
cuvintlrl si,r.grlfudr? in Florile rduhtit Baudelaire, carc cerea
drcptul de a se coDlrazice. putea sE se fi rdzgandit intre timp.
Chladenius rez-olva aceasta diferenli prin lrecerea limpului.
Moniaigne spunea insa: .,Eu la ora asta $i eu mai tarziu suntem
cu adevdrlt doi". ii se liuda cu inconsecvenld sa. Daca autorul
se razginde$te de la un moment la altul. de la o frazA la alta.
dacA aulorul e inconsecvent. aiunci paralelismele verbale devin
foa[e nesigurc. $i cu toAte acestea utilizim metoda pasajelor
paralele pentru a incerca se vedem mai clu in Es?rr,i/? lui
Astlcl aceasti metodl - dar $i orice cercetare literara
deoarcce aceasta ii e tehnica de bazi - presupuoe coerenla sau,
cel pulin connadictia, care e to( o coerenta cAci contradictia
poate prin natura ei sa fie depi$ita prinlr o coerenta superioara
(dupa Chladenius. evolutia rezolvd problcma; recursul Ilr
inconstient e o akI meloda dc a o trata). Dar dace nu ar fi nici
una nici cealalta. nici cocrcnli n;ci contrad;clie? S-ar putea oare
folnulir o doctrini,,Dicirlici". hici coerenll nici contladicle?
Mi se pare ci am scos la iveala aici o presupozilie fundamentald
a studiilor t;terarc. carc este rot o presupozilie a inlentiei.
Coerenla li/sau contradicli.r calaclerizeazA implicit textul produs
de catre om. iD opozitie cu cel pe ca,e I al compune o maimutd
dacti,oSrafe- croziunea apei pe o piatri sau o malini aleatorie.
Un text produs in acest l'el vom inccrca si-l ?"rpli.rirr. nu sA I
inlelescnt. Carc e ptab^bilitatea. ne putcm inlrcba, ca o nuimul5
bitnnd de 630 dc ori pe tastelc unei magini de scris sA scrie
.,Pisicilc ?
se
Al5turi de lrccerea timpulLri, Chladenius, a carui calitale a
reflecliei asupra interyreieri; nu a fost depe$itA, mai lua in
coDsiderare ahe doua obstacole ce afectau validitatea nretodei
pasajelor paralele: g?rxtile $i tropii. Ptln iluzic genericti, el tota
se spur6 ce Du se alteapt; de la o opeH literad aceea$i coerenla
87
cJ si de la un tralal lllosofic. Mri circumsfecl decjl mrrc Prrtc
din filologii uheriori. e lounc probabrlci el ar fi admis in b']za
acestui a;e(ismen(. s5 nu-i fie acordat deloc unui pasaj PAralcl
xnartinand ma(uriei unui rulor. in coresPondenlr sa'
clnversariile. nremoriile sule. rdici in alte Eenuri o vrlolrc
explicativi preponderend in ce prive$te open'/Prin ilr'i1
ntitaforica, pe ie aka pane. el amintea eroarea care const'r in a
incluce ideei cn,dacn intr_un loc. sau in mai multe. cuvintlrl e
luat in acel sens figunt. ar lrebui sd lie inleles la fel $i inlr{r alt
oasri ' L.itrt de S/onJi. p
qr'. Acesrr e.re grcreirl:r obisnLriti
crre duce la suprainterpretJrc. siru Ic xbsurdirati' Si c e\'rcl cecJ
ce le repro$a Riffalerrc lui Jakobson 9i Gvi-Strauss: sllb prctext
.a oisca si femcia crau dsocirle in anumil. poemc din /74lI/''
ralirri. pisicilc dirr .,Pisicilc erdu femci. tt invers sub Prctcrl ca
singrtitate Si ,t lhrrc eflJ apropiale in poemul ill plozA
..M;ltimile-, singurelililc din .'Pisicile" nu mai erau doar
hiperbole ale pustiutui. ..Baudelaire e perfecl capabil s2i vadi
pisica in femeie, femeia in pisice. El le ulilizeaza uncori pe
unele ca metafore ate cclorlalte. lnsa nu intotdcauna"
(Riffaterre, p. 359). Cum Preciza Chladenius: ,,Chiar daca $liu
.A in acel loc cuvinlul .rl? ace\l scn\ figurrr. con\ecinlir nu e c'
in alt loc ar lrebui se aib:i exact acela$i sens" (citat de Szondi p'
90 9l). Aceast5 reguli trebuie si le fie reamintil' cel mli dcs
studentilor $i cercedlorilor ir literatuM, care au lendiDln sI
considere lexicul uDui autor pe modelul unei ,.chei a visurilot'
in care, la Baudelaire, Piricri ioseanmi intotdeauna .femcie"'
oglri,/d inseamna inlo(deauna "memorie",,ro4'''1 insclmni
i,itntdeauna .$ta". dtnlitlle inscamna intoldeauna'.androgin"
etc. Ipoteza intentiei, sau a coercntei. nu exclude excePliile'
singuiaridlile, hapaxurite Or, si nu uilim, pasajele paralcle Pot
fi iolosite li penlru a invalida suprainterpre6rile. iar hlpaxul
este un caz p;rticular al pasaielor paralele, atunci cand nu mai
exisli pasaj paralel de pus in evidenta.
88
A recurgc l.r metoda pasajelor paralelc implice. oricarc ne-ar
fi prejudccalile impot[iva autoru]ui, in mod necesar biografia,
isroria li(erar:i, a accepta o prczumtie de irtcnlionalitate, ad;ci
de coercntl. intentie neinsemnand desigur premeditare, ci
intenlie in acl.
Aslfel. metoda pasajelor paralele rimanc
instrunrcnlul prin excelenti al criticii consliinlei, al criticii
tematice. sltu al psihocriticii: este vorba inlotdeauna. plgcand de
la pasajele pamlele, de scoaterea la iveala a unei relele laterte,
profunde. subcon$tiente sau incon$tienle. Banhes, in al seu
l,lich?ld dtr' $i in Despre Racine. ru procedeaze altfel pentru a
descrie ..omul racinian", care este in acela$i limp creatura $i,
pir er, crcatorul.
Poate fi oare citata o analiza literarA care se-;i interzica
absolut. paDi la capat. recursul la metoda pasajelor pnralele?
(Aln menlionat ca Riffaterre persista in preferinta sa pentru un
pasaj din acelagi aulor in locul unui pasaj dintr-un
contcmporan.) Ar irebui si gasim un exemplu la vreunul din
prrri/rnii consecvcnli ai monii nutorului tr !i supremaliei unice
r rextului. SI privim deci SZ, cartea lui Barthes care a urnat
dup6 executarca autorului din 1968. Alegerca lectu.ii stricl
lineare, lilri intoarceri inapoi, este intr-adev;r suslinutl de
proscrierca p ralelismelor, fie ele Ia acela$i autor sau la
contemporani. Nuvela lui Baizac este cititi cu indifercntd fa(a
dc operA lui Balzac. Nu cred ca poate fi gasit ulor vreun
exemplu nai riSuros ttl rcfuzului metodei celei mai obi$nuite a
studiilor Iilerare. Sj totu$i, in inima cErlii. in punctul ei
nevralgic. dau pesle pasajul urmetor:
Arristul snhrniin ve. si dezbracc aparcnlclc, sa metr8a lot ,zi
dqad..tli,t.oto trtbnie a$dd sa trcac. n, modcl. rr, staroie. nr
1...1:
rpnlal4 panrei (este cs!ce un llt arlist balaciatr, Frcnhofer, a$cap6
d. li pnnz! ideal. k cfc viseazl). A.eeAi rcgula pcntru s.nibrul
rculisr (ti posteritqtea s critici):
rrcbuic sa mcargr tri {a,.,1. ha,1iei,
sl cunoarci. dc exemplu, rrporturile errctc alc drnre vaukin ii
Luci$ dc Rubempri (8rthcs. 1970. p. l2E-129).
89
 Suntem chiar la miilocul lucririi (ca ti al nuvclei). Aici. inrr-
o pannlez5 ce are valoare de confirmare. Banhes stabile$rc o
apropiere cu C poloperu tted toscutti. i re Frcnhofer $i
Sarrasine, pictorul $i sculptorul. Lasandu-se dus de aceasti
referinle la ceea ce va numi. in concluz;a analizei sale. ..texlul
balzaciin { ilri..1.. p. 214}. cirerza .lre doui fersonije. in tor
cuprinsul lui S/Z esle unicul rccurs la paralclism, insi aceastl
parantezi e cruciale: ea tinde sA dovedeasci o identitate de
intentie intre Frenhofer Si Sarrasine. ca gi intre ei li anistul
realisl. akfel spus Balzac, dar $i intre Balzac !i ctirica
tradilionalA, altfel spus cea calc se bazeazi esentiaLnente pe
metoda pasa_jelor piLmlele- CAt despre Bafthes, el Stie ca! nu
existd nimic dincolo, sub text, cu exceptia unui alr tcxt. insa
p€ntru a o dcmonstra. pentru a sc demarca dc metoda pasaielor
pamlelc. se folose$te pur $i simplu de un excDrplu caracteristic
al metodei pasajclor paralele, iar evocarea unui alt tcxt al
atrtorlrlui (Capotbpe ra nectotoscltii) atraSe nemijlocit, fara
tranzilie. explicatie sau re7,erve. o aluzie la intenlia aulorului. pe
care perifraza generalizantd (.,sctiitorul realisr", pe ru ca si nu
spund Balzac) o disimuleazi insuficient.
Nici un critic. se pare, nu reDunlA la metoda pasajelor
paralelc, care include preferinta. pentru a clarifica n pasaj
obscur. pentru un pasaj din accla$i autor in locul un(i pasaj
dintr-un alt autor: nici un critic nu reDunF a$adar Ia o iporeze
minirnalA asupra intentiei autorului. in calilatea ei de cocrcnE
lextuali ori de contradictie iezolvlindu-se 1a alt nivel (mai ina11.
mai prolirnd) al coerenle;. ,Aceas6 coerenti este aceca a unei
semnitufi, cum se spune in ;stoia artei, adici o retea dc mici
trasituri distinctive, un sistem de delalii simplomarice -
repelitii. difercnte, paralelisme - ce fac posibild o idenriijcare
sau o alribuire. Nimcni nu trateaza pani Ia capit literatura cn un
text aleato u. ca fiind /r)nrd. 5i nu rurDirc. discurs si rute rle
liubdj. Dc aceea e important sa eluciddm mai biDe procedecle
noastrc clemeDtarc de rnalizE, prcsupoziliile fi implicaliile Ior.
90
Cele doud arguntente itnpotri|a itten!ici
Asfel, chiar $i cenzorii cei mai dezlAntuili ti autorului
men!in in orice lext lilerar o anume prezumlie de intenlionalilatc
(la minimurn. este coercnla unei operc sau pur $i simplu a unui
text). ceea ce face cA nu o trateaza ca li cum ar fi produsul
intAmplArii (o maitnulE btrtaDd la ma$ine, o pictrA erodatd de
apa. un calculator). DupA critica dualismului tradilional dintre
gendire $i limbai (didnoit Si logos. voluntas Si actrb), remane si
rcflectAm la nofiunea de iDten_tie fira sa ne permitem insA a
confuDda intenlia autorului c.a un crileriu al iDterprctdrii cu
excesele crilicii biogralice.
Doud pozilii polemice extreme asupra interprctSrii cer -
intentionalist, $i cea anti-intenlioDalisla pot 6 opuse, ca in
-
cazul controversei dintrE Balthes $i Picard.
(l) Trebuie $i e de ajuns sA cauti in text ceea ce autorul a vrut
sa spunr,..inlentia sa clari Si lucida". cum spunea Picard: este
singurul criteriu al validitllii interpre6rii.
(2) Nu grlsim niciodflld in texl ceea ce el 0le) spune,
independent de intenliile autorului siru; nu existi criteiu de
vrlidilate a inrcrprerArii.
A$ vrea si incerc sA ies din capca[a aceslei alegei absurde
inlre obiectivism ti subiectivism, sau intre dclerminism fi
relativism. pentru a areta cA intentia chiar este singurul criteriu
de conceput al validitilii interpretarii. insa ci ea nu se identifica
cu premeditarea .,clare fi lucida"-
in acest caz, alremativir de m i sus poale fi resoisa cum
urmeazd.
(l ) Putem cluia in texl ceea ce spune raportat la propriul
context de origine (lingvistic, istoric. cultural)-
(2 ) Putem cAuta in texl ceea ce spune raportat la contextul
conlen_pomn rl c:lilorulLi.
9l
 Aceste douA teze nu se exclud reciproc, ci din contr6 sunt
complementare; ele ne readuc la o forma a cercului hermeneutic
legand precomprehensiunea $i inlelegerea, $i postuleaza cA. dacA
,,celelalt" nu poate fi integral patruns, el poate cel pulin si fie
minjmal inleles.
Aryumentelc obi$nuite impotriva inrentiei aulorului ca un
criteriu al ';,aliditnli inrerpretarii sunr de douA ordine: (l)
intenlia autorului nu are pertinenta; (2) opera ii supravietuieslc
intentiei autorului. SA le rczumem pe scurt inainte de a vedea in
ce fel poate ti pusi la indoiald legitimitatca lor.
(1) Cand cineva scrie un text, are desigur intentia de a indicii uneori utile pentru a in(elege sensul textului, trebuie
exprima ceva anume, vrea sA spunA ceva plin cuviDtclc pe care
le scrie. insi relatia dinhe o suittr dc cuvinte scrise 5i icea ce
autorul voia si spuni pdn aceastA suiLi de cuvinte nu este deloc
a<igurala. cu $i rceea Irrre sensul unei olere 1i ceea cc voi.r
autorul sA exprime prin ea. Cu toate cd o coincidenla poate fi
posibile 0n definitiv, nimic nu impiedice un auror si realizeze
uneori exact ceea ce voia), nu existi vreo ecualic logicS
necesari intre sensul unei opere $i intentia autorului. Astfel
decurge refuhlia cea rnai frecventa a nolunii de inten(ie Ia
teoreticienii (modera(i) ai litemturii, la Wellek Si Wamen.
Northrop Fryc, Gadamer. Szondi, Paul Ricoeur. O interlie de
autor este nu doar dificil de reconstruit, presupunand ca ea poate
fi regasila, ci se dovedeste cel mai adesea firA pertinenti pcntru
interpretarea lexlului. Wirnsatt $i Beardsley, in ,,The lnlentional
fallacy" (1946), articol fondator in cadrul acestui subiect,
considcrau ce experienta autor'ului $i intentia sa. obiecte de
interes pur istoric, erau indiferente pentru intelegerea seDsului
operei: ,,Scopul sau intentia autorului nu e nici disponibil nici de
dorit ca norme pertru a judeca reu$iLa unei opere de alta
literare" (Wimsatt, p. 3). Din doua una, intr,adevar sau autorul
nu a reu$it se-ii realizeze inlentiile. iar sensul ope.ei nu coincide
cu ele: atunci, m6nuria sa esre lira importan[a. pentru ce nu va
92
sptlnc nimic despre sensul operei ci va enunla doar ceea ce voia
sii o faca si spune. Sau aurorul chiar a reutit in inrentiile salc. iar
scnsul operei coincide cu inlenia aurorului sru: daci ea vrea sA
rpuni lnse ceea ce cl voix si o face sd spuna. marturia sa nu mai
aduce nimic in plus. Singura intentie care conteazi la un autor
csle aceea de a fhcc literatura (in sensul in care arta c
intentionald), iar poerrul insuqi e de aj ns pentru a hotiri daca
autorul a reuqit in aceasta inrentie. pe scu(, dacA in principiu
poate nu e nevoic si ne privAm de manuriile asupm inrenliei.
lic cb vin de la aulor sau de la contemporani. pntru ci sunt
lotuqi sA evitim sA i,rlocuim textul cu iDteDlia. deoarece sensul
unei opere nu e DeapA,at identic cu intenlia autorului,
,i e chiar
nnti probabil ci nici nu c.
De unde, depi$ind glndirea de ahfel lba.te moderatd a lui
Wimsatt $i Beardsley. vine tentaga de a refuz6 orice mirturie
exlcma (privat,) ti de a ne Iimita la eviden(a intemi (rextualA).
Intrc cele doua- insA. innc manuriile asupra intenliei
$i evidenla
lexlului, afte infomalii se sirueazi la froDliera dinrre texr,i
conlcxt, cum ar fi limb[ textu]ui, sensul cuvintelor pentru un
aulor $i penrru mediul din cale face parte. Accste inlormatii
fin
oarc de intentie $i sunt indiferenle? A te preocupa de ele
dovedeqte oare un atagament suspect pentru autor? I;formatiile
de acest gen pot sa fic considerale ca apartinind istoriei limbii.
$i elc sunt indeob$te admise de cAtre anti-inten(ionali$ti. mai
alcs cei. adici aproapc toti, carc continui se rccurga Ia mctoda
pasajelor paralele. Ei fac a;adar apel la tex(, impotriva vielii
autorului. a credintelor. valorilor, gandurilor sale a$a cum pot fi
cle exp mate in julnalc. scrisori, conversalii mpo ate de cAtre
martori, dar nu Si ?mporriva convenliilor Iingvisrice. Dc attfel. in
major;tatea cazurilor. pentru a reconslrui intentia autoruhi nu
exista ahA evidcnF in afarA de opera insAgi. Iar dacA existA ahe
mirturii (cum ar fi declrrllii de intentie contempomne). ele nu I
93
consrang pe interprelul modern: sunt rationalizdri de care se
poate line seama, dar care pot fi $i c ticate (ca oice mal1u]ie).
InteDtionali$tii la fel ca anti intentionali$tii prefela sa se bazeze
pe EasAturile textuale legate direct de se[s. mai degraba decAr
pe fapte biografice lega(e indirect de sens prin intermediarul
intentiei autorului, liira a nega totu$i ci faptele biogmlice sunl
susti ute de o anume probobilitate gi pot, i0 anumite
rmprejurari. sa infirme sau mecar sA (onfirme o inlerpretare.
Anti-intentionalismul structurali$tilor $i al poststructurali$
tilor a fost mult mai radical decet adtudinea rezonabili pe care
tocmai am descris-o. deoarece el tine de ideea autosulicientei
limbii conform lui Ferdinand de Saussure. Nu mai e vorba doar
de a te feri de intenlionalismul excesiv. deoarece. in opinia !or.
semnificalia nu e determiDate de intentii ci de sistemul limbii.
Astfel. excluderca autorului ($i. cum vom vedea in capitolul 3,
cea a referentului) devine punctul de plecare al interprelirii. ln
limite. textul insuti este identificar cu o 1i,n//7 (langue), $i nu cu
o vor&ire (parole) sau cu un dirc,i,ir; este consjderat ca un drr /
(6nonc€), gi ru ca o crlrmlai'e (6nonciation): in afara contextului.
nimic nu permite sa eliminam ambiguilatile enunlurilol
enunErile, actele de limbaj su[( asadar asimilate unor cnunluri
rip. licrindu se rbslrrclic de urilizarile lor p 11icul.rre. in ca it'rtc
de limbl, textul nu mai este vorbirea cuiva.
(2) Al doilea argument curent impolriva intenliei line de
supmvietuirea operelof. Accentul pus pe intentia au(orului ar fi
intr-adevdr indisolubil legat de prcieclul filologic al rcconstluirii
istorice. insd semnilicalia unci opere, conform aceste obiectii,
nu este integral explicata. li nici echivalend cu intenlia sa.
Opera iti raie$te viala. Astfel semnificatia totali a unci opere
nu poate sA fie definid pur 9i simplu in termenii semnificatici
sale pentru autor' $i conlemporanii sAi (prima reccptare), ci
trebuie mai degrabA sI fie descris.ii ca produsul unei acunlulAri,
94
ltlolia interprct:iilor sale de citre ci(irori pini in zilele noastrc.
hk 'icismul decreteazar car acest proces este non pcrliDen! ti cele
o intoarcere I.r origine. insi caracteristica proprie a textului
lhclnr, in opozitie cu documentul istoric, este tocmai aceea de a
icilpn de contcxtul seu dc originc. de a continua sd fie citit, dc a
durr. Pamdoxal, intentionllismul readuce acest tcxt in cadrul
non-litcraturii. neagd procesul care a tzcut din el un text literirr
(sLrprrvietuirea sa). Ramine toluli o mare problerna: dacA
sconlificatia unui text eslc suma interpretirilor de care a avu(
pal.tc, ce critcliu ne permite sA separam o interpretare validi de
o ristilmicirc? Notiuncl de validitAte poate ofie si fie
mcnlinuid?
(3) Putem sustine ci cele doui argumenre allti-intenlionlle
(non-pe(inenl intentiei. supmviefuirc opcreii se deduc diDtro
accca$i premisa: ambele pun accentul pe di,erenta dintrc
scriituri 9i vorbirc (parolc). dupA modelul dialogului Fsd,., de
PluloD. in carc textul scris c descris ca fiind de doua ori mai
indepdftalde giindirc. Tcxlul scris supmvieluiettc cDuntdrii sale,
intelzice retuqulile comlrnicllrii pe carc le permitc vorbirea vie,
de genul: ,.Nu asla am vrur se spun." Legand cele dou:i
aIgUrrentc anti-intentionalis(e, Gadamer sublinia ca scr;ilura
devinc obiectul prin cxcelen,t6 al hcrmeneuticii din cauza
autoDomiei rcceplArii sale latd de emilerea sa:
Onzonttl dc scns al inlcl.eerii nu nrc drcF limili nici cce. ce !ur{r'ul
lvca irlli!l in cap, .i.i oi20nlu! dcslirallrului pentr! .lre teirul a ibsl
sc,is la ori8iie. La o prinril abodarc. rceasta poarc pttrta un caDon
hcme.euric Lezonrbii. carr este d€ alLttl in gener.l rdnis, acela dc !
nu !edc! i Fun texr ni,nic din cc iurotul s.u primul .iriloi nD rr I
putut avc! in cap. insi accsu rcg(lii nu eslc cu adcriral alilic,hil,
dccft in (rzui exkmc Deoarecc lcxtclc nu ccr rI ne inlclesc c!
exprcsi !ii alc subiectivitltii aurorului I I Ccea cc c lixar pdn scris
$a dezljlir dc coiringcnlr oiginii ti a autorului sllu si sa eliberar nr
Dod poriri! pentru a conrracra Doi relltii (C.damc.. p.417-.118).
95
 Intentia, criteriu in definitiv acceptabil pentru vorbirc $i
comunicarea orali. devine un concept prea normariv. $i de altiel
irealist, in ce prive$te literatura, sau traditia scris, in general. ln
cadrul vorbirii intr-o situalie, ne reaminte$te Ricoeur.
ambiguirAlile dispari
Intenlin subiectivA ! locurorului ti semniti.alia discunului sau se
in.luLlrec,p,ur. in u$r tcl .n.:r J:nrelcge rc \rc, ra stJn,t to.urorut r,
(c \ler sd 5puna Jrscu,\ul siL c unul , JcclJ)r luLru l..lln rrL
discuaului scris. intcnlia aulorului g intenti:r rexruluiincetcnzi sd mai
coincidii. [.-.i'Aceasla nu inseamntr ca cm pulca con.cpc un rer liri
autori IcgAtura dinrre loclror t discurs nu csre abolirl ci slabila sj
.omplicata t...1 curie,a rextului scapa din orizonrul limirat rrdir dc
autorul siu, Ceea cc spunc textul conte&i mar hull dccat ccea ce .
rrul sil spun, autorul (Rroeur. 1986. p l8?,
Cddamer $i Ricocur formule zi probemr in mrniera cer mai
liberald posibil, ca Si cum ar vrea si impace gi capra $i varza- in
ata masure incet frizeazA fiuismul: suntem avertizati imporriva
unei refleclii asupn a ceea ce vrea sA spunl autorul, qi
lndernnad se intrebAm numai ceea ce vrea si spunA textul.
Rico€ur, incercand sA impace pe toate lumea, vorbe$te chiar dc
,,intenfia textului", la fel cum inrroduce gi Umberto Eco intre
i
intentia autorului gi intenlia cilitorului o te tio operis (F.t:o, p.
29). Aceste atelaje curioase ,,inten(ia rextului, inte tio .tperis - ciuda ncgarilor celor Drai subtile. nu e nimic altceva dccit a sc
sunt ni;te solecisrne, in contradiclie cu fenomenologia de la care
se fAceau cA imprumuti termenul de i,rer?lie, deoarece. pentru
aceasla din urmd. intenlia $i con$tiinta sunt fundamental legate.
Cum textul nu are congtiinE. a vorbi de o intentie a textului. sau
de itentio opeis, inseanma a reintroduce pe nesimlile intenfia
autorului ca uD elemeDl de siguranF al inleryretirii, sub-un
termen mai pufin suspect sau provocator.
lttloaftek lu i tenli?
E incontcstabilci i[demnul an(i intentionllist al lui Wimsatt
$i Ileardsley a avut clecte lonice in studiile Iiler'arc; cu roalc
riccstea el prezintd iDcoercnte carc au fost adesea rcmarcatc, mai
cu seama in reflectiile filosofici analiticc asupra sensului Si
intenfiei, litcrate $i non literare. ca in mica lucrare fondatoarc a
lui G.E.M. Anscombc, ltltenlion (1957). Cend literr(ii conteste
pertinenta intentiei autorului pentru interprelarca (ti evaluarca)
literaturii. inrcntia- spun filosofii limbajului. nu este in gcneral
bine defini(ii: estc ea oare biogxrfia autorului? Oi scopul sdu,
proiectul siiu? Sau sensurile la care autorul nu s-a gendit, ?ns:l
le-.rr admi(e de buni voie daci ..ludulul cititor" i le-ar cxpunel
Literatur.r liind ea insl$i o noliune vagi. acoperar grade de
intcnlie foarle fluctuaDIe: iata de ce C-'hladenius nota cA
l-iabilitale rnctodei p sljelor par'alele depinde de gen, precum ii
cd o operi literari Si un tralat filosofic nu ar trebu; tratate identic
din punct dc vederc al intenliei. Conteslurea intenliei aurorului
sc rezumii cel mri ndesea h exigenfa intoarcerii la texl
impotriva coDceptiei .,omul $i opera". insi ea nu trebuic
coIfundati cu aceasta intoarcere.
Cu toatc rcestea. unul din fruclelc aceslci dezbaleri r fost o
clucidare Si o rafiDare conceptului de inrcDlie, de exemplu Ia
cci ce menlin ideea cA I se intrcba ce vor sA spund cuvintele, in
intreba ce lrea sA spunA autorul. cu condilia sA defincAli biDe
acest ,,a vrcr sI spunl". Dislinc[ia dintrc inlcD[ionaljsn $i antj-
intentiontrlism estc a$adar dephsati: pretinlii anti intentionalilti
a[ fi de lapt indiferenli nu doar la ceea ce vrea sA spuna autorul
dilr $i, mai ales, la ccea ce vrea sA spuni textul. Pcrlinenta
inlrebalilor dcsprc rolul irtenliei in interprctare a fost in otice
caz reabililati de caltre filosofi. la fel ca distinctia dintrc
interpretarc ti evalurrc. De fapt cele doua mari tipuri de
9l
argumeni impotriva inleD(iei (non penineD(d a scopului.
presupunand cd acesta ar fi accesibil, $i suprav;etuirc I operei)
sunt fragile $i destul dc u$or refulabile. Si le reluAm a$adar 'in
ordine inversa.
Set$ nuinream d senniJicalie
Opercle de artA transcend inlentia primodiala a autorilor lor
;i vor sd spunA ceva nou fiecirei cpoci. Semnificatia unei opere
nu ar putea fi determinata nici controlata de intentia aurorului
sau de conlextul de la origine (isloric, socisl, cultulal). sub
prel('xt ci anumite opere Jin lrecut continui .a ptezinle interes
5i ci aiba vxloare penlru noi _DacA o opera poate continur se
prczinte interes ti sh aibi valoare pentru generaliile viitoare.
atunci sensul s?lu nu poate fi oprit prin iDten(ia autorului nici
prin contexlul original._, Aceasta serie de inferente e oare
coreclA? SE luam contraexemplul tcxlelor \aririce. cum sunt
.,Canibalii" lui MontaigDe sau Ccrracterele lui La Bruydre. O
satirl este topicli ea descrie 9i atacl o societate anume, in cadrul
c,reiit dobande$te valoarea unui acr. Dace ea mai are efecr
asupra noastri (are ince peDrru noi jnreres Si valoarc). daci eu
mfli este deci iD ochii noltri o satirA, aceasta tezulte diD existenta
unei anume analogii intre contextul original al enunFrii sale $i
conlex(ul actual al receptirii sale. inse aceastd satid rdmane
totuqi satira unei alte societAt decat a noasrri. Sunrem inca
sensibili Ia satira cilugtrrilol din Gargantua. nu pentru ci
intcnlia Iui Rabelais nu conreilzi, ci pentru cA mai exis6
f:tarnici pe lume. chiar daci ei nu mai sunt celugeri.
De la Frcge incoace. Iilosofii limbajului fac o dislinclie inh.6
sensul unei expresii (sinn) $i ienotolin sau reJerinla st
(Bedeunrng): ,,luceaferul de zi" $i ,,lucl.ahrul de seari'
desemreazd aceea$i plllnetd (VeDus), insA in doui moduri
98
dilcrilc (cu doui sensuri)t propozilia..rcgele Frantei eslc chel"
($c plu dat de Russell) are un scns (cste binc conslrriti). insi
ttu rrc dcnotaiie deoarece Franla nu mai are de mult timp rege.
li dcci ca nu e nici adevirali rici f.rls,. in scopul dc a combate
lcrr u,rli inlentioDalistA. leoreticianul Iitcrar american E.D.
lliNch r extins aceasE distinctie la 1ext. scparand sensul
lttk\t,,htq), St semnificaga sa (rr,cxrr&n.e) sau aplicalia sa
l, i,r.(t rH (ch. 1967 ); l.)-6r. Si llr rnultumim c nUrni .rce.l(
(krLrar aspecte ale unei expresii sau ale unui text irrr
$i
rflNtilic !ia, la fcl ca Montaigne carc spunea despre poeme:
.,sculifici mai nlult dccat spun." Se, r,/, dupi Hirsch,
(lssennlcazl ceca ce riminc slabil iD receplarca unu; tcxt: cl
rlspllndc la in0'ebarea ..Cc vrea sA spuna acest text?'
Ji,,rry'i..rri., desemneaza ccea ce se schimb5 in receptarea unui
lexl; ea raspuDdc la inoebarea ,,Cc valoarc arc acest lext?'
Scnsul e singulari scmnificalia. carc pune sensul in leglt tA cu o
situatie. cste variabil. plural. deschis. $i poatc infinit. Arunci
ciind ciliD un tex(. fie el contemporan sau vechi. legdm scnsul
lui de experienla norstrd. ii dAm o vnloare in alara coDtextului
saLU dc origifle. S?xJril oste obiectul inre4rrer:.ii textului;
ranniliut!ia. cel al apli..i,'ii tcxtului la conrexlul recepririi sale
(pimd sau ulterioAri), $i dcci al evaluirii sale-
Aceasti disliDctic a scnsului $i semnificatiei. sau a
inlerpretArii Si a cvaluarii. ca la Frege, esre exclusiv logici sau
analitic[: ea rcperelza pr.ioritatea IogicA a scDsului fali de
semni[ica!ie, a intcrpre6rii lati de evaluare. Ea nu desemneaze
nicidecum o prioritate cronologicd nici psihologice. deoarece
atunci cind citim. ne bazem interyrelirile pc evalueri (acele
precomprehcnsiuni ale fenomenotogiei), ave acces la sens prin
intermcdiarul semnilicaliei. ArA ca de altfel sd acceptAm
intoideaunr ca evaluarile noaslre sa fie provizorii, modificabile
in funclic de sens. Logica. iar nu cronologicE sou psihologici,
aceasti distinctie a seDsului ii a scmnillcatiei porte avca aerul
99
anificial, ca un ultim subterfugiu al conservalorilor pentru a
salva inlcntia autorului (9etq{). {c-9144d!--_!9-lo1\$-Lcdlersarilor
libertatea de a se folosi de rex,re dupi voie
Ggrlnificatia). Toruti,
ne-am pulea pune de acold pentru a considera ca elaluarea unui
poem carc se bazelzd pe o iDlerpretare gresiti (sau un
con(msL)rs) nu e\le o e\aluJre J rcc.tui poem. ci J unui poem
difedt. Exista a$adar doi oameni in fiecare citiror. cel care e
emolionat dc sei\nificatia pe carc poemul o are pentru cl, ii cel
care e .x,-io,r de sensul acestui poem si de ceea ce aulorul a vrut
sa spuni cend I,a scris. lar aceste doue liDr:do-uri nu sunt totu$i
de neimpicatl
A nrlclcgc un poem spunca Eliot , e acelag lucN cu u iubi cu
adcvl'll, din nDdlul cet bun. t..l A iubi un pocm pc b z! unui
conlrascns. a unei confuzli dcsprc ccca ce esre_ insrmnil u iubi pe
biza unci simple proiectii a mintii noasrrc. [...] nu jubim pc deptin un
I,ocnr dac,i Du il inlctegem: iar pc dc ahi pinc ene la fcl dc ldcvdrar
cd tru intclc8em pe deplin un IxEm dflc, nu it iubim lElior. p. 128).
Textul arc a$adar un sens original (ceea ce vrea se spuDi
pentru un interprel contemporan), dar $i sensuri ultcrioare
$i
anacronice (ceea ce vrea sA spune pcnrru interprelii succesivi);
are o semnilicafie o ginali (punand seDsul sau original in
legeturA cu valori contemporane). dar;i semnificatii ulterioare
(punand in orice moment sensul s6u anacronic in lcg6turd cu
valori actuale). Sensul ulterior se poate identifica cu sensul
original, dar nimic nu il impiedica se se indepenc?r de acesta, la
fel !i semnificatia ulterioara fate de senrnifica!r originali. Cat
despre intentia aurorului, ea nu se reduce la sensul origiDal, ci
cuprinde li semllificalia originaltr: de exemplu, textul ironic arc
o semnificalie originala diferili de (contrard) sensul(ui) seu
original.
Distinclia dinlre serB $i semnificatie. dintre intcrpretare Si
evaluarc. dupA Hirsch, supdmi conlradictia dinlrc teza
r00
ltrlcnlionalistd Si sLrpravicluirea operclor. O srtiri carc nu ne ar
tllri spune nimic. pentru care nu ar mai cxis(a nicio legilud
trtr'c (,rnte\lul s;ru J. urisrne ri Jl ostrr. nrr rr mJi rv..r
rcInrillcafie penlru noi, dar ca $i lr pislru {otu9i seDsul ii
rclnrilicatia originalc. Marile opere sunt in()puizabile; ficcarc
Bc0cralie le intelcgc fu lelul seu: accaslu insearnDi cA cititorii
lllscsc in ele ceva cu cArc iti pot pune in lumini un aspect al
cxpcrien(ei lor./Dar daci o operA e incpuizabilA, nu inseamni cii
cr ( arc un sens oriSinal. nici cA autorul nu esle criteriul
xccstui sens original. ('cea ce e inepuizabil. csle semnificatia sa.
Dcrtinenta sa dincolo dc coDtcxtul apaitiei sllc.
(lcle mai mulle dintre coDflictele dc in(erpretarc par sa
vizczc intenlia autorului. notiune care le dn o rlura dramalicli.
l)c fap1. subliniazA Hirsch. existenta scnsului original e foaltc
[nr contestali explicit. insi unii comentatori (lilologii) pun mai
dcsrabA accenlul pc sensul original. iar llii (cr;ticii) pc
scnrnificatia actuali. Nimcni, sau aproapc niDtni, nu prefera ir
nrod e\pres un i(n\ rnircronic celui oriFiDal. nici nu rcspi,rBc iI
cuDo$tinli de cauz6 o iDlbrmatie care ar cl.rrifica seDsul oiginal.
Implicil, tofi comcnliltorii (sau aproape loli) admil existentl
uDui sens original. insl nu toti sunt gata s,l dcpuDi acela$i elort
pentru a 1 elucidr. irr invitamint, contrldicliu dintrc intelesul
penlru sensul originill al textelor t; grija pcntrlr pen;nenta lor in
lorm.rc.r ormenrlor J(' uri. dinlrc educalir $i insrruire. c\lc o
realitate;neluclabila. ProLsorul poate sA insiste pe timpul
autorului sau pe timpLll Dosiru. pe cekilall salu pe d.g/oJi. sI
pornersci de la allctilatu pentru a aiungc la identiate. slt\t
invcrs. insi, lira aceslc doui focare, inv:ifinnantul ar fl iir:l
indoial6 incomplet.
ln disputa dintrc Bu[hes ti Picard. ne-arD fi gasit, dacd ar l'i
si ne luim dupi Hirsch, intr-un caz cxtrem in care unul
(Baflhes) ar fi ncgat olice inleres pentru sensul original al
rcxtului lui Racine. pe cind celilall (Picard) ar Il rcfuzat si faca
l0t
 vreo diferenti nu doar intre sensul original ii sernnificalia
aclualA. dar chiar $i intre sensul original
Si semnificalia oiginala
(,,intentia clar6 $i lucidA"). Mi se parc din conra ce insu$aacest
dialog de surzi, care atestA dezbinarea studiilor literare intre
partizani ai sensului origiral $i adepti ai semnificaliei acruale,
confirmd faptul ci existenla unui sens original rimane o
presupunere foarte generali,
li aproape consensuali.
Fie exemplul cel mai cunoscut al acestei polemici. Barthes
spunea despre Nero din Brirdlrricrrr: ,,Acest personai sufocat
caut, frenetic, cum caut?i aer un inecat, tocmai ,.€rpirat(,,
(Bathes, 1963, p. 92). in sprijinul acestei afirmatii, cita in nora
de subsol aceas6 replicA a Iui Nero catre Junia:
Ddcd [...] nu rin uheori sd rcspir kt picioarcle tale
In raspuns. Picard incerca in lan sa ii UI.3). reproseze
necuno.l$terea limbii din secolul XVII i orice opozitie binara. distinctia dintre sens Si semnificatie este
ti sA corecteze greseala
privind sensulcuvdntuluj rn cpoca:..1&.V)ird,n.eamna aici r sc
de<Linde. a ave, o clipA de ragaz 1...1. Coloralia pneumaticd (ar
spune Dl. Banhes) a dispArur asrfel cu rotul,,(picard, p. 53).
$i
continui p n trl sfatui pe Bafihes si consulte lexicoanele qi
diclionarele. Lui Banhes, care cila in aka pane din Lirtre _ar fi
fosl de prcferat Furetiere -. nu i-a rdm.rs dec;r sA arace, la r,indul
seu, aceasta bllrtzlizarc a imaginii: ,Ni se cere se nu
recunoa$lem in ea decal un cli$u de epoca (nu ar trebui sA
s,mlrm nrci o re.piralie in sd resfir_ deoarece o ri.splra
inseamni in secolul XVII a se destinde) {Banhes. 1166.p.2l).
Barhes recunoa$te evident sensul original (in cazul de talA
figurdt. li mercu acturlr rl lui o r!slirn t..x se desrindc..l:
problema nu rezida a$dtr in preferinta pentru un sens irnacronic
in locul celui original. ci in persistenta sensului propriu in
spatele sensului figurat (,,coloralia pDeumaticA.,) gi dcci in
contribulia sa la senmificalia originale. Conflictul opune incA
odata doud preferinF, doue opliuni etice sau ideologice _ dupE
cum vrem se le calificem -, accentul pls pe sensul original siu
t02
lc scmnificalia actuala. Bfihes nu neagd ce textul are ull sens
olieinal. chidr Jrca :rce.ta nu consliluie preocupureir sr
lrlincipalA.
Distinclia dintre rerr ti senutilicalie, sar dintre iiterp,etare
qi evaluare. nu ocbuie a$dar impinsi prea depIll.tc. Drctr ar fi
$il-l credem pe cel ce a promovat-o, e o lovitura imparabila care-
li pcrmite sa-i invingi pe anti-intenlionalisti: oricat de hotlrati ar
li ce$tia. ajung intotdeauna si-rii taie cruca de sub picioarc. la
fcl ca acei studcnti sofisticati care in redactarea concluziei cad
lotusi in capcana unui drtiv de avantaj (,,Autorul ne expuDe..."),
sau acei teoreticieni carc nu rezistd ispitei de a corecta
Hstilmacirile pe care ldversarii Ie fac despre intenliile lor.
rtrspunzandu le de exemplu. ca Derrida lui Searle: ,,Nu asta am
vrut sa spun". Ei ajung astfel sa-$i nege propria lor teze. Ca
pc de alli parte prea elementara $i se apropie de sofism. Ea are
doar avanrajul de a reaminti ci nimeni (sau aproape nimeni) nu
[cagi existenla unui sens original, oricer de grcu ar fi el de
cunoscut. Si de a ar6ta cA argumentul devenirii operei nu eliminA
intentia autorului ca un criter;u al interpreterii. deoarece nu
nrivc.rc scnsul originrl. ci .rllcevir \ev, ce dm puleJ nu-ni
scmnjficalie, sau aplicalie, sau evaluare, sau pertinenta
(r'rr.r?n, (, in englcza,. in orice cuz o ala inlenlie.
l,l,1 ie nk i,6m hi prentiilarL
Putem oare sd refuum de asemenea fi celalah mare
argumenl impotriva intenliei? Un autor, se zice, nu poate dori se
_
spund toale semnil'icalijle pe carc cititorii le atribuie detaliitor
textului s,u. C;rI€ c a$adar slatutul intentional al sermificatiilor
iinplicite ale unui text? Un New Critic american, William
Empson (1930) descria textul ca o entitate complexA de
i03
semnificalii simultnne ($i Du succesi!c sau exclusi!e). I)ute, tnsa
Illcnlil rimirre 'rnbrrrx ce lirce 'lirrohiccr Lrn ohrccl 'sljliJr nlcr
oare autorul sa aibA intentia tuluror acestor setnnilicalii ii 6xlFli t|urneroa.c activiteli //A intenlit)nrlc t'xrr nu strnl
implicatii pe corc le vcdem in text, chiar dac6 nu s a gendit lu ir"'""aiir" ni.r tonlrient. scrrc dJc'r nc c rxjrmisd
ele in timp cc scr'ii? Argumentul parc dcfiriliv. El esle in Iorle
Iu,rnrr',t'r,,',, ".u )r cum riJucJ r'rh' o rclr\ilxle in curc
realilate foane fragil, !i numerosi sunt filosofii limbajului care niir.lirii.l e rn:ri rlcgrabar c; 9i cum ai iuca tenrs'
identificn pur $i simplu i tet4ia a otul i $l sens\tl carintekr.. 'r",.rr.,,r"":
iiii't-u ;, .,* JcrJlitrl mi>cirilor " imn rcvi/ibil 'lar
in cJrc
Dupd John Auiin (I962\. invenLatorul perjbmariu,/xi. oricc rrimire mir)gex de
iiti"ii., pa*,prri nLr c mri putin ferma: s; i fic !ir
cnun(are iDitiazA un act pe carel el ii nume$le ilocutoriu, cum ar
fr a httcba sar a itsptfikle. a une,fi4a s r t p,?rrilz etc.. ca,1l
;Jiit;"',r. i rileulLri rn Irtr lellnlenti3
rrrcirr JJvcr\Jrului
autorului t)u irnllicii o
,.i **,i ", o lrirnilii inapoi'
tmnsforml mporturile dintrc intcrlocutori. Si mai distingem .lr,,si.n,i^r" , lulrnor delulirhrr Pe c'rre l,: infipturcslc s(ricr(a lt
alAlJJ.i de el o(tul ilocutotiu ptitcipol t aa!i.ot ptittrH) en\ larc *i,ii.i nu.rnurrui" rn 'en.lral crre r' lrcceLh':ru
$t se ti.fiLolia oDryle\d a enun lri. rczuldnd din implicatiile
"vcrlimcnl
rr [r s?i urmarm dualilsler in)clalorr'
i".",i ,.a".*"", dJcri
(cvJ r
$i asociafile multiple ale detaliilor sale. A intcl?re(a Lnr text dintre'c.indire 5i limhuj. A lvcr intenlr'r de I tu(e
versrlrr
liierar. inseamnA mri intli a idcntifica actul ilocutori principal r'irnireinineer dc ce.rbl(a nrrlc r filcului sau x corrlPUne
infiptuit de autor alunci cind a scris textul (de excmplu x proiecl' ce\u John
-. ""ir*ri"a ".lr-< criconstiinta ni(i
S:.,,'i;...prru scriercl cu merjul p' ios: a mi;ca licio'rrele
a
aparlcnenla sa generici: e vorba de o rugAciune. de o elegie?).
Drr u.rel: rlocutorii srurl inlenlronrle. A in((rprelr un rext i" riai.r., incorda nru$chii. unutnblul irreslor aclirrni ntr
e
inseamna a$adar a rcgisi inteniile autorului sAu. Insri r,",r.ir,r,. a,r' .tr lJ.(i -c(sler elc ntl 'rrnL
lin''le de rnlerrlle:
recunoaSlerea actufui ilocutoriu principal inlipluit dc un rexr ,:.r.lr, Inl(n!ia Jc a lc inDntui lturrci clnd mergem:
r?imane bine inteles foafle generall Si insul'icienli - dc genul] "r"rn
;lentiu rloastra de a mclgc conline lnsamblul detaliilor Pe ciue
cu
acesl poem face elogiul lemeii. sau eslc o expansiune a Iui ,,Te ."ituL p.1n, Ie implica.ilum reamitltea Searle' in Polemica
iubesc" sau a ]ui ,,Marcel devine scriitor" -, qi nu constituie Dcdda:
nicioda6 decet incepurul interpreurii. Nu,neroase sunl
implicaliile $; asociatiile de detaliu care nu contrazic intcntia Ptrrinc diD ,mcntiilu noNrc ajung li eo'$inlli ct intenlii A vorbi tl a

principala, dar a ciror complexitatc este (infiDit) mai pa(iculari. ;i, ',,t ;r"ii;rr irlcnlio;rrc-dar ca'Ltcrur i,renlionar ul acrcror
rr".,,"'ii ."'r-pilil l,ruit cr u exista niiri ile 'on$iiiti scplr dc
$i care nu sunt intenlionale in sensul dc premeditate. Cu toatc '
scde.c si vorhirc (Sclrlc. 1977 P 201)'
.rcc.ler. l flul ca i.ulorul nL -r gindir lr elt' nu in(ccnrna.;i nu
c ccca ce voia sA spunA (cc 1lvea foane adanc in minte). Alrler .frr.. re".r :rnti-inl(nliorrlli'lii 'c biTcd1; Pe o
Scmnificatria rcalizati este totu$i intentionali in ansamblu,
c,,,cepf,. tiinpflsi , inlcrrliei' A irrenlionu si sPui
cc!r" l
deoarcce ea insote$te un act ilocutoriu care este intcn(ional.
..,u . ..u 'pu'" c.'vd irrrcn!ionrr" nrr irr'errnrri "r
Intentia autorului nu se reduce asadar Ia un proiect nici la o 'i.",ii'p,,i
orcncditi si spui ecve 'r spune cevr cu Premcdilarc '
premcditare integral con$ticnli (.,inten!.r cl.lfi Si lucida" a lui nici Iorre
Picard). Ana e o aclivitate intenlionali (intr\n ru l\ nm.le
b.ir"r'ir. pn.rrr"ru' nu 5unl prorcclrle cum nu 'rln'

104 105
 gesturile mersului pejos, iar cand ltilcriu de interpretare al unei operer interpretarea are ca obiect
scrie, poetul nu se gande$te la
implicatiile cuvintelor, dar de aici nu rezulta lCnsul, Si nu scmnificatia, intenlia $i nu proiectul. Intentia
ci aceste detalii nu
ar fi inlenlionale, nici ca poelul nu a vrut l0lorului nu e cu siguranli singura normS posibilA pcnlru citirea
se formuleze sensurile
asociale cuvintelor respective. lcxlelor (traditia alegoricr. dupS cum am vdzul, a inlocuir-o
Atunci ceDd conlesta faplut ca cul biografic nrulte vreme cu exigenta unei semnifica(ii acceptabile in
on8rneu crealiei estctice. proust nu doar cA ,j
social ar fi Ia
nu elimina or;ce prczeno, $i nu existA lectufi literard care sa nu actualizeze $i
inren!ie. ci inlocuia inrentia.upcrllciala $cn)nificaliile unci operc, care sd nu ia in stapanirc opern. chiar
rrra-rn(enlte prolundl. penru cJre opcri
>i c,rrld in \inli cu o
cr,r o mi urie mri bund $ilo trideze iotFun mod fecund (specificul unei operc literare e
oecat un t rric ltot I irne. insi intenlii rimineJ ncela de a semnifica in alara contextului inil;al)-
cenUxlA
Irtentia nu se limileaza la ceea (e in acest caz se pun doua inlreberi dclicate. Studiul lileIar ar
Si-a propus un rulor sa scfle _
dectaralie de inrentie _. $i nici ta morivatiite lrcbui oare si incerce se faca semnificatiile actua.le ale operei
1:_:i"1pl,.1"
care.
9
t-au pulut incili sa (crie. cum ar ll dorinld
dc r dobrindr compatibile cu iDlerrlia autorului? Poale el si reu$eascd a$ ceva?
glorie.,sau de a catdga bani, dar [ici Dintrun punct dc vedere teoretic, adepii hemeneuticii post-
]a coerenta textuala a unei
opere. Intentia, inlFo succesiunc de cuvinle hcideggeriene rtrspund sec ,,nu" la a doua inffebare. ceea ce
scrise de un autor,
este ceea ce voia si spun, cu cuvinlele lbcleaze $i peflineDta celei dintli. insd in practic;, li f;ire
utilizate, Inlenti;
aurorului care a scris o opera este logic echiralenta lriumfalism. cei cc pr ctica studiul litcrar raspund in general .da"
cu ceea c.
vora sa spuna pnn enunlurile care conslituie h ambele intrebiri: considerAm cI anumite aplicatii ale tcxlelor
te^tul. Irr proiectul
sau. motivaliile sale. coerenra texrului pentru lilerare sc bazeaz.a pe rastalmaciri. rczultand dir necunoatterea
o interprerare darA,
sunt,a ulma urmei indici ai acesrei intentii scnsului oiginal sau din indifercnla la semnificala originala (Iru
pentru multi din filosofii contemporani, voi da exemple. ins6 elc prolifeleaze ?n manualele Scolatc, unde
.Asfel, nu poate fi
vorba de a distirrge inlentia autorului qi srr in ochi deindala ce o ideologic s-a demodat), Si credem de
sensul cuvintelor. Ceea
ce lnte.pretim noj arunci cind citim un rsemener ci acesle rastalmdciri pot fi corcctate.
oxt este. fere distinclie,
sensul cuvintelor $i intentia autorului. Deindati
distingem. gidem in cazuisticA. Asla nu "e
incepcm sa le /Intenlionalismul ti anti-intcntionalismul extreme ajung in
implic6 inse fundAturi. Concep(ia noastd despre sensul unei opcre creala de
in(oarcerea la,,omul om diferi dc concepla noastra despre scnsul unui text produs de
$i opera',, deoarece intentia nu c scopul, ci
sensul intentat. in(Amplare. Estc uD vechi topos ln care Proust, dupi mulli allii,
s-a gandili

Prezumlia de inte |ionalitate Dunc.i r fir

Cu ajutorut dislinctiilor inlre r.,rs $j r.r,,Iy'(..r/id. intrc
p.or?ct $_t lcnlic, se pare ca am inlarurat
cele doua ohslacole
cele mai scrioase ce impiedicau menfinerea
intenliei ca un
r.mpJ.t-.c hrn,pec,n.\d.
l'.,1'nnui
de Wagncr ni.i de ri ltlsalil s, ,^nccrce pe clapc toate
Beethovcn
combinatnlc dc nore pe carc i lc va d,cta haz duli din acc.sri
clampineila nu s vor na$e Dici lcmaP naverii din walbria. ni.i
frua prc'mcndclsohnidi (sau m i degrubi infinit dc supn
me.ddsohniunO din Crl.r.r,/a/X1l-/.2, (Prcus! p. 616)

106 t0'7
 Champollion nu a incercat sii ryric? piatra de la Rosetta, ca
$r cum aceasta ar fi avut o cauzi. ci sd o inr€l?ds.i. presupuand
ca semnele care o acopereau raspundeau unei intcnlii.
Conceptia
noJsrra dcspre sensul unej opcrc umrnc cuprindc
noliuner ;c
rctl\rlrtc rntenliullala. .rdjcj rdcer con[o n lj; (ir cuvintete
respccri\e iI(earrnA l\or .i slunar ce,r. irrrFo o|Cra. .e
rnte,pretc{zh rcpeli1ii $i diferente; oice iDletpretale se-bxze;zi
pp r.ecunorllefcr repetiriilor $i dr[crenlcjor rJ Jij.ercnlelor pc
lond dc rep(ritii,. cum o itu(rr(,!z(i merodr pJsrjclor p,rrit.ie.
lnrr o operi rezult i din hazani. rrpcririr cstc indifc,t;t, (lrra
semnificrtic). lnrr un ,r,/ar.,?. .rr./nr.\. (r lip dc obiccl literar
produs .rl intirnplbrii. rcnsul llr.buic alflbuit unci iltentri
suprarealc. unei miini iDr irihjlc. ln traduccreu grclc;
r fraze etc.) formeaza un tot presupune c{ textul reprezinh o
SepluJtinlci. rBiblrr nurnirri J Cctor grprez.cir.
l.rpiezrci de
rnrelcpti in(hi)i in paprezcci dc.hrtii rimp de J. /jtc
xu oJl lapteze..r de trrJuccri idcntice ajeuplc/:.cj tcxlului sicru,
traduccrea lor cra a$adar la lel de sacri (inspiratii)
ca tcxul
primirir: intcnlit xurorulur divin crr intepr.rl translusi in
ea
A face.rpcl la te\t imporrilr intentrei errrorului _ prczenli]te
prea des cr:rfternnivc - relinc dc tapt ccl mri
:rj..sc:r h .r
rnvocu un cfllcrru de coerenl:i si dc comp,eritJlc
imlnenlc fc
carc nu lc iusrifica Jecjl iporea Un.i inrent;r Se
rntclprl)lrre iD lo.ul JltcrJ deorrcle prirna fuce r.,\lul Irrrt.er, o
mri
cocrenl.ll tnJt (omple\. O internrclrte e,le o ipolczi citeiJ ii
punem I.r incerrrre cipacitJrcJ du r c(nli(x un numir
ciil mri
mire din clementele texlului. Cc valorrc poate aver crjlcriul
coerenlei $i rl curnple\itatri daci
Fresupunem ca poemul esre un
produs ul int:imptirir? Recursul lr cocrenla sru
iJ compte\irJre
in favoarea unei interprcliri nu arc se;s decAt relc lo[ Ia
intentia probabjlA a autorului.
Pe:le rL)t in.5tudi:le JrrprJre rmit.nr ilolcTr inrplrcilc J.uprJ
ru(rruturcJ un grrcnl ul 5ensului. RezuminJLr_m:i lJ Un
rnrenrrer
minim, ttunci cand citesc .,H6autontirnoroumenos,._ul lui
Baudelaire:
t08
E sut rand si c tnul!
El suut pal & $i obro. l !
Er nut uenbrele Si rotur,
$i idinn si cdliiul !
dmit cA pronumele la percoana indi se relera ia acelasi subiec!
in celc Irer reFuli sLr(ce\i\e. Textul e mJi coerenr yi mli
complex (mai interes:lnt) sub aceasti ipotezl decat sub alta. Inse
daci poemul a fosi bilut la maiinA de o maimula, mi-e interzisd
aceilst; infcrenli. 9i tot ce pot sd fac c sa descriu ceea ce ar
pulea insemna fiecarc frazA daca ar fi cu adevimt folositd.
Frptul de a considera ci diversele pe(i ale unui text (versu .
acliuDe intenlional2i. A interpreta o opel.a ptrisupuDg aA aceastA
-oleri rAspunde !l!!! .!!CDLri-
qa_est" -prollusul, unei iqstante
umane. Nu rezulti de aici ca suntenr limitati la cercctarea
intentiilor operei, ci cA sensul texlului e legal de intentia
arlorului, sau chiar ci sensul textului e.rle intentia autorului. A
llumi aceasta intenlic,.intentia textului", sub prerexrul ci c
vorba de o in(enlie in act li nu de o inlcnlic prealabili, nu face
decel si introduca o corrfuzie.
Coercnta $i conrplcxitalea nu sunt u$adar criteii rle
inlerpret?iii unui Lcxl decrit dacA ele presupun o inrenlie a
aulorului. DacA ntl poate fi vorba de a$A ccva. ca in texlele
produse de hazard. atunci coerenta !i complexitatea nu sunt
criterii ale interprcrerii. Orice interpretam e o asertiune despre o
intenlic, i.lr dace irtcn(ia autorului este negata, o alt, intentie ii
ia locul, ca in Dotl-Qui.bte al lui Piefle Minard. A extrage o
operil din contexlul siiu Iiterar Si islor'ic inseamDa a-i acolda o
llti intentie (un alt autoll cititoru]). insca,nnii n face din ea o alti
opcri. inseamni ci nu rnai interpreEm acee4i operii. in schimb.
irtunci cend facem apcl Ia regulile lingvistice, la contcxtul istoric
dar $i la coerenti Si complexitate pentru a compara
109
 interpretArilc, facem apel la intenlie. penrru ca.e toate aceslea
sunt indicii mai bune decat declaratiile de inrentie ouhl, p. I4l).
-(L f4Astfel, prezumlia de inten(ionalitate ramane Ia baza studiitor
literare, chiar fi la anti-intentionaliStii cei mai inverqunali, iar
reza anti intenlionale, chiar daci e iluzorie, constituie un
r\cdismcnl legitim impolriv.r exccselol (onrexruiilizhrii isrorice
ti biograllce. Responsabilitatea criticd tati de sensul autorului,
mai ales dacd acest sens nu e unul dir cele spre care irclinlm,
depinde de un pliDcipin etic al respcctului fati de celilalr. Nici
cuvin(ele de pe puginh, nici intenliilc autorului nu delin cheia
semnificaliei unej opere, Si D;ci o intelpretare satisficiloiLt€ nu 3
s r limitat vreodala lil c;ut re.r sensulur rrnorn sru rlro|a. inca
odald, este vorba de a ie$i din aceasta lalsa dile,ni: lextul sau Lumea
aulorul- Si nici o metodi exctusii,a nu e suficienti. 14
 I)cspre ce !o )c$e liter'.rtural ,t/i/,r.,rir. inci dc h Podit lli
i\ristotel. cstc tcrnrenul ccl mai generxl Si obifnuir sllb citlc s au
,li'|. .l " .
I r. rIL - r..r Jt i i,r. -, ..
rxnrunrcntal:i lui l-]]irh Auerbaclr,,./rx.r;s. llrpt-c:? t0t(.
trtliLil i itt. it() u lt o..i./.,r/r7lr7 ( 1946), DoliLrDea inci mri err
i l t

(le lr
sine inlciursa. Auerhach zugriive.r panorrnrn rvahrlrrjlol
sllc tinrf dc n)!i multe rrilcnii de h Ho,Icr llt Virsinia Woo .
lns:l rrnrrrrir ul l l'ost r.pus in disculic dc caltre rcol.il lirerrre,
.rrc a insistitt asupl.li rLrtonomiei lircraturii i]r rlpor.l cu
rcrlitrlca. cu relcrcftul. cu Iumc.r. !i n suslinur tcza primrLnrlUi
lbrnei .rsuprir lolrdului. a cxpresiei tlsupri conrinuhrtLri, I
senrrifirenlului rsrrprir semnilicalUlUi. I sennrificirtici risuprir
rcfrezc.lauii. snu r lr,/rturi.! ului rsuprl ilnrsls-ului. Lr lll cr
inlcnliLr autorrLlui. r.rierinta !r fi o iluzir: cxrc sc pune in cirlcr
intclcgcrii liierrturij cr atirre. CLrlrncil rcesrei doclrinc a lbst
ntinsi odala cu dogrna aUtoreierenti.rlitatii lcxtului Iiicrrr. rdicat
cu idLrea c,..pocn]Ul vorbcstc dcspre poeDi', ti rrimic mai rrulr.
Philippc Sollers dcnLrDla brutal. in 1965.

prcljlrul lzal,vn I I aceasla preJudccati cae consrr in ! crede cd o

''l i.,..'-.cr,' trJ,r nt!c- .rc.,f -
dcspre .are uionimitarea ar putca i Edizati idcdr!r. Trebuie
rem.r.[ cn accst a.ord nu poate viza decir Dj$rc conlenrii
pLeriabitc. nolhnex de,calitare liind ea iisiii o convenlrc $j un
conioflnisD, un Jil dc conract La.ir incheiar iDtre indrvtd si grupul
s.u soc'al (SoUcs. p.236)

lI3
l
l
Nu existd conlinur, nici fond. A cili peDtru a dcscope o
realitate, ca atunci cend cAutem modelul ducesei de
Guemantes
sau al Albertinei, inseamnd a ne inscla asupm litetarurii.
Dar
atunci de ce citim? pentru reterinfelc lircr;lurii la ea insigi.
Lumea cA(ilor a obliterat cu totul cealaltA lume,
$i nu mai ierim
niciodatd din ,.Bibtioteca Babel',, aduData in ficriunile trri
Borges. cdrle de capfltij rnilor lcorclici pc cere Foucault
comenra in inrroducere'r de la Cwintcfu ri lu(-ntit" tl9b6).
bt
Cillcs Deleuzc in Dy'",c4!,1 !i rcpLtil" t lcttJ1).
Dezvokirile teoriei litcrare, observi philippe Hamon, ilu
trimis problema rcprezenurii. a refe nlei sau a ,?i7,i€rlr_ului
,,si
se aliture inlr-un fcl de purgatoriu critic, celorlalte
chesriuni pe
care teoria le-a exilat, ca intenlia sau stilul (Hamon. 19g2, p.
123). Acestc chestiuni tabu, cun) am mai spus, lru renascut
tolte
din cenutA deindatS ce teoria s-a retras. penA inr-acolo incAt
curand, dace nu avem griia. va trebui s:i rcamintjm ca
litemtura
\orbcslc :i despre ljrerdturS. Dupa ilulor inlcnlie. \om trece
$i
revrsta raponurile dintre lileraruri si Ium,:
O intreagi seric c.le re,rrcni puri, fir.i a o rezolva cu adevir.ar
vreodarb problema relalici dintrc tcxr $i realitale. slu dinrre
text pi Iumc: ,,irl..,1\ bine inlcles. lcnncnul iristotelicirn
lr-Jus
prin ,,imilatic" sau ,,reprezcntare,. (alegcrea uneia sau
aheia din
traduccri. constituic in .ine o oplrune t(oreticir. ..\crosimil..,
..ficriune . ..iluzie sru chrrr ..rnincjuIi .. desigur ..rrali"m.,
;i
,,refercnr" sau .,referinta", ,descriere,'. Nu fac dccet sn lc
enumdr penlru a sugera dimensiunea dificultetrilor. ExistA de
asemenea adagii, cume celebtul tpicnt L poesrs al lui
Horaliu
f,.cum e picrurr. rsr $i foczii . A^
l,otain. \. Joj,. ,rI rccJ
tarmotsil ..motnentrnA 5uspcndrte !olunt.rrl i ncin( teJerit.. cJ(.
e idenlificatA de obicei cu contmclul realist legandul pe auror
Si
pe citilor. chirr daci rr fi ilu,/rI
nocri.a procur ttr dc;mJgirrdlrr
romrnltcS pc carc Coleridge o Jescria in termcnii urm,tori:
\illnry suV \iou tl Ji5h,lit I tor th. not .t,t, whi, h ,1,nttit,nrr
I t,l
t't'.ti( liirh (Cole dge, vol. 2. p. 6). in finc. va lrsbui de
[Ncnrcl]cil si cxaminAm ti unelc noliuni rivale. cum sunt cele dc
,Ji bgism' slu ,.inte{extualirate". care inlocuiesc rcalilatea. ca
tclurcnt rl litenturii, cu lileratura ea insisi.
LJn paradox ne arata dimensiunilc problemei. La Platon. in
Rq,ublicu, nti tisis-lJ este . r,rrversir,. el pune in pericol lcgatura
xociil:!. iar poclii lrebuic alungnti din Cetate din cauza ;nfluentej
o
kn' ncfirsre asuprit educaliei gardienilor. La cetdlah capat, penrru
lhthes. r?i,?r?ri.r-ul estc ,epresiv. el consolideaza lcgitura
r(rciali pentru cd e inliatit cu ideologia (.lo-\rl) careia ii servctte
dc instrumenl. Mi,,retir-ul cste atnd r subversiv sau represiv?
l)rci a rjms sA ise alribuie calilicative atat de indepartate,
lrscamna ci probabil nu mai e vorba de aceeali noliune: de la
Platon Iu Baflhcs a Iost neindoielnic rislumati- chiar daci de I:r
Aristotcl la Auerbach nu s-:r vizul nimic riu in ea. Ca $i in
privinh intenlic, \,oi pleca de la doua c1i$cc lecurente, cel vechi
5i cel modern. penn'u a le regandi Si a scipa din dilema lor
in
intimidnntS: fic Iiterillura vorbegre desprc lumc, fie IiteraruI?
vorbe$tc despre literarurA.
inptrrru .,ntinesistl rri "
,,Poelica naruliunii. considerd Thomas Pavel, gia luat drepr
obieq discursul liter:rr in fonnaliialca sa retorice i[ detri,rentul
Iorlei srle refci.nliale" (Pavcl, p. 7).Aricolul lui Jakobson deja
citat...Lingvistici ti poetica (1960) nu i-a fost srrein. ba din
conlri, acestci tendinlc gencrale a teoriei literare care acorda
formei uD privilegiu in detrimenrul fortci. insi inainlea lui,
fordatorii l;ngvisticii structurule Si a semioticii. FcrdiDand de
Saussure $i Charles SirDdcrs Peirce. iti slabiliscri disciplinele
inlorcind spa(elc -.extcriorului referabit al limbajului". dupA
cxpresir lui Dcr da, adici pur qi simplu lumii ob;ectelor. La
I15
 Saussurc, ideeo arbiirariului semnului lingvistic implicir
Acest articol era destul de vag. mai degrab.i progmmatic
autonomia relalivd a limbii in raport cu realitatca. presupunc
9i dcci{ anali(ic- Nicolas Rrwel. traduciitorul sdu din 1963. i-r
cA s(.mnificalia e diferential:i (rczu1tand din relatia dinre senme)
scrrnalat ultcrior alibiciunile. in primul rend absenta unci
Si nu refbrentialA (rezultand din rela(ia dinlre cuvinlc $i lucruri). dclinitii a,r(r(Uxl,/i si lipsa unei precizari asupra narurii reale I
La Peirce. leSarura originala a semnului cu obiecrul sAu esrc
functiei poeticc. calt punc accenrul pc mesaj; si fie vorba irr
rupti, pierduri. iar seria de iDrerpreranli rrec ta infinit din selr),l
crzul de Iali de un acccnt pus pc fonna sau pc coDtinutul
i
in semn fALi a rcgisi vreodaLE origjnea, Fo rer?irrrrr caliltcala
mcsajului (Ruwct. l9E9)'l Jirkobso,t nu spunc nimic desprc
de n<lrmrrala. Conrbrm rL estur doi precursori. ccl putrn r)i LuIr
aceasta. insi. in climatul conlemporan de neincrcdere fala de
r-a inlcles leoriir lirer:lra. reltrcntul nu c\jst; in ilxra lirnbqului.
collinut. la c:rrc icest arlicol a contribril- s-a conchis lacir cri
ci estc prcdus dc senmificalie. depirde de in(erprerire. L;men
lunclia poelic[ era asociirta excllrsiv (sau aproapc) cu fornrl
estc inrordeauDa deia inte,?rcu6. deoa,ece relatia lingvisricri
ntsuiului. Prccuuliile lui Jxkobson nu au impiedic t a$adar ca
primard are loc i re reprczentari. nu inlre cuvanr 9i luciu, nici
[rln(ri.r lo(ri.i] .a Jevllril d.ternlirunra penlrU conccplir.
intre text ti lume. in girul fir6 stir$it $i inceput al deveoila uzuali. a mesaiului poetic ca [iind sustr,ls
reprlrzenririlor, milul referintci
evapori.se
trfcrcDtiatil,lii. sau a limbtljului poelic ca fiind elinsuti propril
Idcn(ificat cu acestc prcmise anli,eferentiale, lextul Iui
sir rclerinti: cliiccle aurolclismului $i autorcfcrcntialitllii sc
hkobson a consliluit decalogul reoriei, sau in orice caz una rlin
re8:iscsc aFdar la orizonul firnctiei poelice jakobsonieDe.
tablele sale de legi, fondlnd tcoria lirerari pc modelut
O alti sursa a rcestei nogAri a realitalii operali de lcorie estc
lingvisticii. Dupi cum ne amintim, Jakobson diiringea
5asc dc gAsit in nl(xlclul pe cale L6vi,Slrauss il propunea. imedial
factori ce defincsc cotnunicarea deslini or, mesai. destinatrr.
dupai I'azboi, ?rr rticolul stru progrum. ,.Analiza structurala in
conr-.x1. (od ti uontJct - !i care Jcr(rmina 5rsc tunctii
l;ng!islici Si in antropologic" (1945). care se inspira deja diD
lingvistice disrincte. Douar din aceste functii sunt aici cu
Jakobson. pentnr antropologie Si gliintclc umane in gencral: ccl
deosebire necesarc: l]Jx.ctia relcrcnlfuli. otientatt sprc contexttl
mesajului, adici,ealul, ti cca care vizeazi rnesajul ca atarc.
al lingvisticii s(r'ucturale. in special acela al fonolog;ei. Pe
acoas6 bazi, irnlliza milului, apoi a povestidi la riindul ei pc
considerat fu sine, functie pc care Jakobson a nnme^ poetiLi.
modclul mitulu i, .r dus la /rl^,ilegre,?.r n atiunii, ca elemcnr al
Jakobsor sublinia ?ntr-adever c6 ,,ar fi greu de gisir mcsaje care
lilelitturii. fi in consecinti la dezvoltarcr naratologiei francezc.
l sA exercite doar o singurb funclie,'(Jakobson. I963, p. 214).
ca amliza a proprictatilor structurale ale discursuloi literar. I
de asemenea ci ,,orice incercarc de ir ,educe sfcru functiei5i siDlilxei shucluilor naralive. in detri,neDtul a 1ot ceea cc
pueti(e li pocTic. sru de d linrirJ poezir fu luncrir pocrici. nri.u.
privc$te. in lexte. scmantica. r,i,,erir-ul. leprezenrarea realului
duce decat la o simplificare cxcesiv?i fi in$elito;re.'(ir,l._ p.
218). Cu loate acestea el nola cb in ana timbajutui, adicd in $i rrlri ales lt,sLrierct it dtralitate.r naratiunii $i clescrierii.
conven!;onal gindili ca fiind const;lutivA pentru lilcrnluli, toarc
literatua. funclia poedce esle rloninanki tali dc celelalte.
;i elirrturile s-au o entat spl! un singur pol, naraliunca, li sprc
deci ce ea prevaleaza iD special asupra luncljei refe.cnfiaie sau
sintuxa (nu senrantica) accsleia. Penlru Barthes. de exemplu, ?n
denotrrire. ln lirel.JIlrri. i.ccnrUl er ti pur pc me5.U.
.,lnlroducerc la tnaliza srructurala a povestirilor" (1966), tcxt-

I t6 BIBLIOTECA IVIETROPOLITANA I)7

SUCURE$Tl
Flliala "8. p ,1ASD€U..
Slr- Traian, N.. 2, Sector 3
Tel./Fax: 320 08 76
cheie al naratologiei franceze, realismul $i imitatia nu au dreptul
decat la ultirnul paragraf al acestui lung articol manifcst, a$a, ca
sd ramai cu constiinla impecata. pentru ca rebuie totuti sa spui
ceva despre aceste vechituri, insi referinla este explicil
considerati ca fiind accesorie $i contingenE in literaturAl
Funclid povesttrii n r
e accea dc ,,reprczenta', ci de a conslilui un
spectacol carc ne ramn e inca loanc cniSmltic, dd care nu poaie I-r dc
ordin mimeic. t...1 ,cee! ce se int,mpli in povcnie esrc. din punct
de vederc rcfereilial (re.l), ad lilcram: ,irri.i,,ccca ce sc lnrampll"
este doar limbajul. aventura limbajului. a cii.ui cmcrgenF nu incetcul
sd lie sarbabrild (Barthes, 1985, p 206)
Barlhes il citeaza in nola pe Mallarmd pentru a justifica
aceasd excludere a referinlei !i aceash prio tate a limbajului.
deoarece limbajul insufi e cel care, devenind la rindul s6u
protagonistul aceslei sArbdtori destul de misterioase, se
substiluie realului, ca $i cand ar fi totu;i nevoie de ala ceva. $i
intr-adevet doar dace nu reducem intreg limbajul la
onomatopee, in ce sens poale limbajul sI copieze? Tot ce poate
imita limbajuleste limbajulinsusi: acest lucru pare o eviden(4.
Dace inmlnirea dintre Jakobson $i l;vi-Strauss la New-York,
in timpul celui de-al doilea rAzboi mondial, a fost importand
pentru destinul formalismului fmncez, au existat ti alti factofi,
ce lineau mai pulin de imprejurAri, la originea dogmei
autoreferentialiEtii, mai ales autonomia revendica6 pentru
operele litera,E de principalele doclrhre ale secolului XX
incepand cu Mallarmi, ori .,inchiderea textului" ca principiu
primordial atat la formaliqtii ru$i cat ii la New Criticisnrul
american in perioada interbelica, sau punerea tcxtului in locul
operei. cazuti in uitare oduta cu autonrl, in timp ce textul se
presupunea cA nu mai rczulh decat din jocul cuvintolor $i al
virtualitAulor limbajului. Pentru a exclude continutul din studiul
literatu i, teoria urmeazA miscarea Iiteraturii modeme, de Ia
I t8
Val6ry Gide. care aveau deja relineri in privinla realismului -
ti
.Jurchiza ie$i la ora cinci" -, pend la Andr6 Breton sau
Raymond Roussel. elogiati de Foucauh, sau Raymond Queneau
$i al sAu Oulipoa (literatura sub consrengere), dupa care e greu
sa mergi mai departe in separarea dintrc literaturi realitate. li
Refuzul dimensiunii exprcsive $i referentiale nu-i e propiu doar
Iiteratuii. ci camcterizeaza ansamblul esteticii modeme, care se
concentrcaza pc medium (ca in cazul abslractiunii in pictu'i).
,,Mi tcsis" ul dendturalizal
Daca ,?ri,nrJis, reprezentarea, referinla au devenit cogmaruri
ale teoriei 1iterarc, sau daca teorir Iiterari le-a proscris $i a trecut
peste ele, rimane Sreu de inteles cum a fost in stare in acela$i
limp sa se revendice masi! de la Po€ti.a lui Aristotel, la care
nimesis ea lotu$i $n concept capital pentru definitia insd$i a
lireratuii. De acolo s a respandit ideea noasua precoDceplrli,
pana la teoriile din secolul XX, despre artd Si literaturA ca
imita_tic a natur;i. Or teoria lilerare revendic, mottenirea
aristoleliciand $i exclude totu$i aceastd chestiune fundamentalA
de la Aristotcl incoace. Acesta e probabil rezuhalul unei
schimb,ri de sens a ,?l,r?rir ului. al cirui criteriu era la
Aristotel verosimilul in sens natural (eif,r.r, posibilul). in timp ce
la poeticienii moderni a devenit verosimilul in sens cultuml
Qloxa, opinia). ReiDterlretarea lui Aristolel e(a indjspensabili
pentru a promova o poetica antireferentiald care se se poa6
fecomanda de Ia a sa,
4 OuLiPo: Ouvroir dc Liudrature Potcntiellc
- {Alelier dc literaru*l
potcntrdn) - curcnr ti cxpcnmcnr Fxlic ti lnetu brmalisl bzrl pc j@un dc
conbinlrorica J huard. initial dc Raymond Queneau in 1960 i, carc r
prilcjuit ibrmarea unuj colcctiv dc scriilori, ffitici ii matem.licieni (n. tr).
lt9
 in canea a lll-a a Repubticii, Platon, o reamintesc pe scurt.
distingea, in ceea ce numea rli?grliJ sau povestirea, lrci moduri
?n fuDctie de prczenta sau absenta discLlrsului direct: acestea
sunt modul sir,?/r. de altfel neatcslal, ci[d povcstirea este in
inlregime in discurs indirccl: modul i,rrr,tn. sau rr',rr.iir. (:l itr
tragedie, cand lotul e in discurs direct; $i modul ,ri;r/, cand
povestirca, ca in lliada. le dA uneori cuv^ntul peEonujelor $i
amesteca a$adar discursul indirect ti discursul dirccl (392d-
394,t). Mi esis-nl. dup, Pluton. dh iluzia c6 povest;rca c
asumalA de altcineva deci! aurorul. ca la teatru. de unde
termenul i$i are de ahfel ariginea ( tinlcislhai). Atunci cand
Platon revine asupra rflirn?rir-ului in canca X- o face doar
pentru a condamna ana ca,.inritatie a imila(iei. de doui ori mai
indepaflata de ceea ce este" (596a-597b). Ea da copia drept
original Si indep:irteazd asllel de adevir: iuti de ce Platon voia
sa alunge din Cetate poefi caro nu praclicaLr uD ./irg..\is simplu.
Pc de alti pane. in Poerr((, Aristolcl modifice ulilizarea
termerrului de r,r,n?rir (capitolul IIT): /irs"rir nu rnai este
notiunca cea mai generali dcfinird nfta poetici, irr textul
dramatic si textul epic nu se mai opun. in inter;orul .llrgesl.r-
ului. ca fiind mai mimetic $i mai pulin mimetic. ci rri,resir-ul
Aristotel nu-l define$te dc allfel niciodata, nu privea dc fapl in
nj]rr.ul rind imirrr'x ifl Err(rrl..i cA nurnri rn urm.r un(i
neinlelegeri sAu rasdlnrirciri fusese acest cuvinL obligat si
supone refleclia muhisccularA asupra raporturilor dintre
literuIura ti reali(ate. dupir modelul pic(urii. Pent' u a ajunge la
flccs! distinguo. e suficient sa obselvlm cA, in nici un loc din
Po?/i..r, Arislotel nu mcntrioDeazi vrcun alt obiect al rni,nerir-
ului (r,rr.rir ,), a\.os) decll ac_tiuni umane (cap. Il), altlel spus.
cA ,ri,xzris ul aristotelician pdsn€aza o legatud sftansl $i
privilegiata cu arta dranratici in opozilie cu modclul pictuml -
lragedia e de altfcl supeiorrA epopeii. dup:r Aristotcl -, insA m i
ales. cd elementul ce tine de rrirn?sis. in epopee ca $i in tragcdic.
eslc povest;rca. r,lahos. c:r ,ri,xeii.r al acliunii, a;adar naraliuncl
$i nu descrierc.r: ,.Tlagedia. scrie Aristotel, este rrr'rneris nu al
ornrcnilor ci rl actiunii" (1450a 16). Iar aceasti rcprezentare 0
istoriei nu e ilDrlizate dc el ca o imitatie a realititii, ci ca
producerea ufiui anefact poet;c. Cu ahe cuvinlc, Poerca nu
pu,re niciodati accentul pe obiectul imita! sau rcprezentat, ci pe
obicctul imiunt srLr reprezcntanl, adicrl pe lehnica rcPrezenti,ii.
pe struclurarea ,?)lior-ului. ln fine. clasand adt tftrgedia cat $i
epopeea in cadrul rrrirrrcsi.r-ului