Sunteți pe pagina 1din 2

Daca din punct de vedere al artei, literaturii, religiei si scrierii lumea greaca se bucura de o unitate

incontestabila, sub aspect politic se constata o mare faramitare. Catre sfarsitul epocii geometrice
constatam aparitia unui tip restrans de concentrare umana, orasul (polis), care va reprezenta o
caracteristica a civilizatiei grecesti pana la cucerirea macedoneana.

Polis-ul reprezinta o cretie originala a grecilor, tip de institutie social-politica unica in


antichitate. Originea acestei forme politice este invaluita in mister. Importanti si edificatori in acest
sens sunt factorii ce au actionat la inceputul mileniului I i.Chr. Grupurile de invadatori si miscarile de
populatii ce le-au determinat in interiorul Eladei, independente unele de altele, au dus la alcatuirea
unor comunitati in locurile unde s-au fixat. La fel au procedat si imigrantii greci care au populat
coasta apuseana a Asiei Mici. Elementul militar a jucat la inceput un rol precumpanitor. Chiar
cuvantul polis desemna la origine o citadela, inainte de a dobandi sensul de oras-stat. Primele
asezari au fost satele; apoi, in unele cazuri, precum cel al Spartei, prin unirea catorva sate se
formeaza un oras, potrivit unui fenomen caruia grecii ii spuneau synoykism (locuire in comun).
Treptat, orasul devine o organizatie politica comuna.

Un polis era o unitate teritoriala cuprinzand orasul, pamanturile si satele din jur, dar, in primul
rand, era o 'comunitate' de origine, de interese, de traditie, de credinte religioase. In lumea greaca
erau peste 200 de asemenea comunitati autonome, suverane si independente. Un polis avea doar
cateva mii de locuitori. Doar Atena, Siracuza si Agrigento depaseau cifra de 20.000 de locuitori.

Conditii obiective, de natura economica si geografica, au determinat, in parte, divizarea socio-


politica a lumii grecesti in atatea polisuri. Explicatia acestui fapt trebuie cautata, in egala masura, si
in mentalitatea grecilor. Platon in lucrarea sa 'Republica' stabilea numarul ideal al cetatenilor unui
stat la 5200, cifra redusa care avea pentru greci justificarea sa. Caci un polis nu era doar o unitate
politica, ci o comunitate mult mai intima in care fiecare cetatean avea posibilitatea de a cunoaste
direct faptele, realitatile, oamenii. Cand Pericle face, intr-un celebru discurs, elogiul Atenei, a vietii si
democratiei sale, el elogiaza 'un mod de viata'.

Pentru greci polis insemna, pe langa unitate economica si intreaga viata sociala a cetatenilor
cu componentele: politica, culturala si morala. Cand Aristotel definea omul ca fiinta sociala
('politikón zoon'), el il intelegea ca pe o 'fiinta care traieste intr-un polis'. Polisul ii forma grecului
simtul patriotic si ii dadea sentimentul demnitatii deoarece fiecare om liber era cetatean al polisului,
calitate in care era consultat, se interesa de problemele statului, impartea dreptatea in tribunale,
alegea slujbasii statului.

Aparitia polis-urilor este plasata intr-o perioada incepand cu sec. IX i.Chr. Interesant este ca
daca in 'Iliada' nu intalnim nici o aluzie cu privire la o asemenea organizare politica, in Odiseea se fac
mentionari de polis-uri. Pe de alta parte, expansiunea coloniala care incepe in jurul anului 775 i.Chr.,
ce va duce la intemeierea unor noi poleis, presupune ca metropolele erau organizate la acea data
din punct de vedere politic.

Astfel, pe la 750 i.Chr., cand ia sfarsit epoca geometrica, lumea greaca iesise de mult din
secolele intunecate. Progresul realizat s-a datorat in mare parte reluarii activitatii comerciale pe
M.Egee, actiune in care se pare ca rolul fenicienilor a fost considerabil. Intensificarea schimburilor,
va avea ca urmare contacte de lunga durata cu Orientul, de unde si o noua perioada de avant
economic si cultural ale carei inceputuri coincide cu zorii epocii numita arhaice.

In ce priveste viata religioasa, acum se impun riturile comune cetatii, pe care epoca arhaica le
adauga ritualului familial ce fiecare cap de familie il savarseste. Aparitia sanctuarelor si a cultelor
specifice polisului a dat fiecarei cetati o identitate colectiva anume (atenienii ca inchinatori ai Atenei,
argienii in jurul sanctuarului Herei, corintienii protejati de Apollon Istmianul). Acum se constituie si
marile centre panelenice la Delfi (Apollon), Olimpia (Zeus), Delos.