Sunteți pe pagina 1din 50
PERSONAJELR: MEDEEA, sotia lui Iason DOICA Medeii CREON, regele Corintului IASON CRAINICUL CEI DOI FIl ai Medeii CORUL, alc&tuit din barbati corintieni Soldatii si sclavii lui Creon Acfiunea se petrece Ia Corint, in fafa casei Medeij. sn ~~ ACTUL INTAI SCENA I MEDEEA (singura) Voi, Zeit casniciei, Lucina, pazitoare atului de nunta; tu, sfetnica lui Tiphys!, {mblinzitorul mari, cArmaci pe nava-i noua; Stipanitor nprasnic al mirilor afunde2; Titan3, diruitorul luminii-n univers, Propice licdrire a tainicelor jertfe, : Hecated cu trei trupuri; zei invocati ca martori La jurimant de Iason, cei care de Medeea Pot fi chematis; tu, haul nemiarginitei nopti, _ | Tiphys a fost pilotul navei argonau{ilor. Iason, fiul lui Aeson, a organizat 0 expedi- fe spre Colhida, ara indepartat& (in Transcaucazia actuald), spre a aduce in Grecia lina de aur a berbecului lui Hermes, ceruti de Pelias, regele din Iolcos. Pelias afirmase cf va ceda conducerea cetitii Iolcos lui Iason numai daca fi va aduce lana de aur, intrati in stipanirea lui Aeetes, regele Colhidei, care o tinea intr-o dumbrava sfint, pizita de un balaur. Iason a adunat pe toti eroii Greciei si a pomit cu ei pe corahia Argos (de unde numele de argonauti dat corabierilor). Cu ajutorul Medeii, fica lui Aeetes, Iason a luat lana sfanta sia fugit cu ea, insojit de Medeea. Aici colhidiana se adreseaza zeitei injelepciunii si mestesugurilor, Pallas Atena, care-1 a isea ee Tiphys si conducd corabia argonautilor. (la greci, Poseidon), zeul mi ilor. BAdicg, rn 4 2aia Soarele, unul din titani, fiinte mitice uriage, copii ai Geei (Pamantul) si ai Cennlui. magici, tenebrelor si spectrelor, reprezentata plastic cu trei corpuri (i se Spunea diva tri is la iC i ifi : a t tiformis), Era adesea identificati cu Diana (la greci, Artemis), zeifa 5 Auta vandtori gia luni, » Adc’ zeii ten i f ebrelor, cei care populau imaginara impariitie a lui Pluton, fratele lui ina imp eT “piter, stapg + Stan ii ar ; lata ge ett lumii subpamantene. Ei ocrotean vrijitoria, deprinsi de Medea de wel, Acetes, . 289 ‘ae Regat op clor din cer; manit nendurati; Pe trista-mpiratie stipan, si tu, stipana, De-un zeu fidel rapita2, cu glas Cumplit va strig! Acum veniti, zeites ce rizbunati tradarea, Cu plete rivasite de serpi intira ati, in maini insangerate cu lorfa-ngrozitoare, Veniti la fel de crunte Precum odinioard La nunta mea, si moartea sotiei noi adu Pieirea pentru socrus si vita lui Tegeasca; Dar pentru sot o soarti cu mult mai rea ca Moartea, Cetti necunoscute sirac si Je colinde, Proscris, cu spaima-n suflet, hulit si fri vatra; Ravnind si-i fiu iar-soat, spre Prag strain s& tindy Ca oaspete nevrednic; si cum nu gtiu rosti Blestem mai greu, cu tat] sa-i semene copiii, Cu mama lor asemeni, Nascut&-i rizbunarea: Eu am copii. Zadarnic Presar cu lacrimi vorbe, Nu-mi voi lovi dugmanii? Din maini smul, Din cer — lumina. Soare, strimogul spitei Privesti aceste fapte, vazut in carul tau, Brizdand pe cai stiute vazduhul far nori? Cum nu faci cale-ntoarsi, dind inapoi lumina? Primeste-ma in carul patern, si zbor prin slava! D&-mi haturile-n mand, parinte, si mi las’, Cu fraiele-nrosite, focogii cai s-nduplec Corintul, stand la mijloc cu gemenele-j {4rmuri, Sa fie rugul care uneste doua miri! ig torta nuntii, meles, ee 1. Sufletele mortilor, considerati de romani ca divinity 2 Aici Medea se refer’ la Pluton sila sofia sa, Proserpina, fica lui lupiter gia zie’ Ceres. Cu voia lui Tupiter, fntunecatul Pluton a ripit-o gi a dus-o in inferw, Elnu a plrasit sotia, asa cum a procedat Iason cu Medea, 3. Se refer la Furii (la greci, Erinii), zeite ale rizbunisii, inspdimantitoare la infitigare. 4. Creon, 5. Acetes, tatiil Medeii, era fiul Soarelui, despre care in mitologie se spunea cd strl- bate viizdubul intr-un car de foe. 290 mane tora de pint s-o port in fruntea de nunta si, dupa rugi de jertla, _nsainger Itare cu victime-nchinate, in maruntai alli cirarea rizbunarii, De mat yvacnesti aicvea, 0, inima, pastrand strivechea-{i barbitie; fugi, femeiascd teama, &j mintea inarmeaza-mi, silbatice Caucaz2t rorile viiute cAndva de Pont} $i Phasist, Si jstmul si le vada. Neauzite, crude, Cutremurdnd pamantul si cerul sunt acelea Ce gandul meu fram: inta: rini, cAs&piri gi membre Ciuntite, nengropate — fngir marunte fleacuri: Le-am fiptuit ca fata; durerea creasc4 aprig: Mai nemiloase fapte se cer acum, ca-s mami! Minias fie-ti arma, fii gata s& izbesti Cu furies cumplit’! S-auzi la despartire Ce s-a vorbit la nunti: cum vrei s4-{i lagi barbatul? Cum L-ai urmat aicea! Alungi-{i sovaial Prin crima-ntemeiat, prin crima surpa-ti casa! mi matt Alaiulul |.Lanungj se aprindeau torte de pin. Ca la orice ceremonie, se aduceau jertfe bogate zeilor. 2.Colhida se afla la poalele muntelui Caucaz, personificat aici de Medea. 4 Se retera la uciderea lui Absyrtus, fratele Medeii, sivarsiti de lason si de insti Medea, ‘are, apoi, a ciopintt trupul celui ucis in buci Colhidienii, pomiti in urmirirea ucigasilor, s-au oprit s4 adune bucatile din corpul lui Absyrtus, si argonauii au scdpat cu fuga, Accasti crima s-a faptuit in Delta Dundrii, \ = " oly Mari Negre, numita in Antichitate Pontul Eaxin. sis (actualmente Rion) era un fluviu din Colhida, Pe malurile sale furaserd Iason pe care le-a eruncat in valurile Duntirii Si Medleea bana cea lana de aur din dumbrava sacri, 56 lata ¢ oi fnsusil 4 pricini ictului vat des puse in relief de autorul insusi cele doud pricini ale conflictului tragic: “Ma (ira) si Furia (furor), 291 SCENA II CORUL CORINTIENILOR i (inte cintind yi dansind epitataml tu axon $1 al Creuse La regestile nun{i, binecuvantatori Zei ai ceralui $i zei ai genunii?, sositi Cu poporul pastréind datina sa pios, Care cel care-n méini fine un sceptru $i tuna’s \ Ducé-si capul inalt taur cu alba spinare; Juncd dalbi la trap, nencercati de jug, Imblénzeasca apoi $i pe Lucina, insi Celei ce fine-n fréu ména crunta-a lui Marte, La popoare-n rilzboi pacea le-aduce-n dar, Umple de bogatii cornul belsugului, ‘ Jertt gingasa-i dafi, dupa blindejea ei, Tu, ce facle aprinzi la legiuitele nungis, | Cu prieinicul bray beznele risipind, Poartéi-ti pasii aici, ingreuiai de vin, Trandafiri in cununi pune pe témpla ta! ‘Steas ce vesnic premergi ziua $i noaptea, tu Pentru indrigostiji mult prea incet sosind, Cit de mult isi dorese mame, nurori, la fel Mai curdnd si-{i revergi stralucitoarea tari! Mult mai chipesite fecioara Decat fiicele tale, Cecrops6, 1. Epitalamal, in grec. epithalamas (din epi = pe, asupra si thalamos = pat upjal),ea un edntec de nunta, compus in cinstea mitilor. 2. fn afard de Neptun, mitologia situa in adancurile marine i alfi zei, care formay alaiul stapanului mediului lichid, 3. lupiter olimpianul, in puterea ciruia se aflau fulgerele. 4. Conul invoc’ aici Hymenul, divinitate a cdsitoriei (numit si Hymeneu). 5. Laiceafirul sau Vesper, stea a zeitei Venus (fn latineste vesperinscanui sat 6. Cecrops a fost legendarul intemeietor al cetaifi Atena, Dupi mitologie, elt i Pe greci si lucreze ogoarele gi a domnit in peninsula Atica, Fiicele lui Ceerops fireste, femeile gi fetele din Atena, 292 aw acele ce-n piscul Tiyget! Le trimite sd se caleascd Lin ong nepazit de ziduri 2, Decit cele ce-n rau aonic3 ‘sau in sactul Alfeus se scalda. Dac vrva sit-yi arate chipul Craiul esonians intrece Pe feciorul crudului fulger®, Cele ligrii in jug fi puse u pe zeul urnind trepiede, Cu fecioara cea aspra frate7, Biruindu-I pe Castor gi pe Pollux, mai inzestrat la c Zei din ceruri, sd facefi astfel: Ea si-ntreacd sofiil El sa-ntreaca birbajii tofi. Ea, de cum s-a ivit in feciorese ali ee |. Munte situat fn apropiere de Sparta, Conul se rel spomurile giv 1 Sparta (numit Jerd aici la spartane, care practicau itoarea, intocmaj ca gi barbalii lor. si Lacedemona) nu era inzestrat& eu ziduri de apirare, bizuindu-se pe vitejia celebri a locuitorilor ei, 3. Aonia era alt nume pentru Beotia, regiune din centrul Greciei 4. Riu care curgea in Pelopones, pe Hing Olimpia, localitatea unde se desfigurau jocurile olimpice. 5.lason, fiul lui Aeson, 6 Bacchus (la greci, Dyonisos), zeul viticulturii, fu al lui Tupiter (zeul fulgerului) si al Semelei, fica regelui Tebei 1. Apolo sau Febus, zeul luminii, artelor si poeziei, zeul oracolelor, profetici. in templul siu de la Delfi, agezat pe un trepied, preoteasa Pitia prevestea viitorul, ; ropuind la intrebarile muritorilor. Apolo era fratele Diane. ra cu eestl (Lat. eaestus) eran Fl de pugilat, deosebit de periculos, Luptatorit Lan ou bate inf tsurate fte-o ninusi foarte grea, alcatuita din fasit din piele de . cAptusite cu buciti de plumb si de fier, O asemenea minus se numea cest, « 7 find nei a $1 Pollux erau gi ei fii lui Tupiter (si ai Ledei), Pollux fiind neintrecut in pts cu cestul 293 Chipu-i dalb a-ntrecut singur pe. Stinge ziua la fel stelele-aprinse-n cer Se ascunde grabit palcul Pleiadelor\ Cand isi schimba in disc Phoebe2 rotundu-j $i revarsa-mprejur imprumutatu-i nimb, Se roseste la fel neaua in purpura Tiriand3, si-n zori vede aidoma Rouratul pastor pe-al dimin efii sol, Din cumplitul cimin smuls de la fiica ly; Phasiss, Tu, barbatul deprins si-mbratisezi merey Silnic, inspaiméntat, soata salbatica, ‘Strangi ferice la piept eolianuls odor, Noua soafi a ta, dati cu drag de-ai sii 6, Pentru saga si fepi iatd prilejus bun, Hai, Micki, strigcturi ziceti din orice colt: Ca s&-ti razi de sti, i rar fi se-ng&duiel Damic $i mandru fecior tui Lyaeus’ cu tirsu] ‘in mané, Vite ca-i timpul s-aprindem 0 tora de pin despicati: Flacdta sfanté tu Scoate-o dit --al tuturora, Cor, 1. Pleiadele, cele ga Pte fiice ale lui Apolo si ale nimnfei Pleione; au fost transformate intr-o constelatie, 'mit in Antichitate prin fabricarea si export unei ‘auumite stofe de culoare stacojie, 4. Medeca, niscutd pe tirmurile raului Phasis, 5. Creusa, 6. Iason se insurase de doud ori: prima oar cu Medeca, fird voia socrului (Acct), $i @ doua oari cu Creusa, data lui in clsitorie de Creon, 7, Aluzie la cupletcle vesele, care se debitau pe la nunfile romane sub forma a§3- numitelor versuri fescennine, Se consider ci Seneca inserd aici un ae Voluntar, introducand intr-o tragedie plasati in Grecia preistoricd Shiceial huntilor romane si reliefand el insusi incorporarea narafjei legendare, mosten \catrul grec, in atmosfera si in realitatile specific latine, . 7” 3 Hymen fiul tui Bacchus, numit si Lyaeus, in greceste /yeia insemna a dezlega, i Bacchus era adesea repre: A i w Zentat cu o cunund de vitd-de-vie pe cap si in mind cu tirs (Loiag) impodobit cu ieder’ 294 ACTUL AL DOILEA SCENA I MEDEEA, apoi DOICA MEDEEA fveremeniti de mihaire fa portcul din fafa casei, deodaté tresare) Vai mie: auzit-am cAntarea Jor de nunta! Abia de-mi cred eu jnsdmi nenorocirea mea, Facut-a Iason asta, lipsindu-mi de tata, De fara si dommnie, ca si mi piraseasca Printre straini? Uitat-a de meritele mele, Nu m-a vazut cum birui prin crim’ focul, marea? Sau farmecele mele le crede ispravite? fn cump’n’, pierduta, delirul ma impinge fncolo si incoace: cum pot si ma razbun? O, de-ar avea un frate! El are o sotie: Si o stripung cu spada! Dar asta mi razbun’? Orasele pelasge!, cetitile barbare? De mai cunosc naprasnd ce mina ta n-0 stie, ‘Acum infaiptuieste-o! Chiar faptele te-ndeamna Si-ti vin in minte: furtul comorii renumite A {iri si micutul tovaras ciopartit De spada-mi ticiloas’4, pus tatalui in cale, Trup risipit de valuri, si Peliass batranul oe Greciei prehelenice; prin orase pelasge S° inte 1. Pelasgii sunt locuitorii legendari ai lege insi aici chiar oragele grecesti 2. Grecii numeau barbari pe toti strainii: ulterior) este barbar”. 3. Lana de aur. 4. Absyrtus, 5. Pele nea vrut s& cedeze Ini Tason tronul ce i se cuvren dupa ce acesta ia adus lina de aur, Spre a se rizbuna, Medeca proutite fiicelor lui Pelias cf le va intinert taal decd ele f vor tifa in bucdti si vor arunea intr cazan care fierbea. Desigut c&eanu si-a respectat promisiunea dupa sivarsirea paricidulut neintentionat. 295 oricine nu e grec (si nied roman, sa adingst a jert in cazan de-arama: ziuit Ades funestul singe, dar n-am ucis din ui M-a indarjit iubirea lipsitd de nor: Dar Lason ce s& facd nain Si-a unei vreri straine’ n fala spadei? Urk s vorheste Mai potolit! De poate, riméie-n vi Al meu ca-ntotdeauna; de nu, triias; 4 totusi, Si-n gand s mi pastreze, pierind doar Pentru mine, De vind-i numai Creon, cu Sceptrul sau tiranic: Mi-a dezbinat cdminul, a smuls de Jang& mama Copiii ei, si firul legand fidel aceste Zaloguri, el il rupse; il voi lovi, si-si afle Pedeapsa dreapti. Fie morman Inalt vartej de fliciri se va 23 Male lason, de scrum palatu-i; la Capul al, totdeauna de nave ocolit, DOICA (ivindu-se din culise, unde a zibovit, 50 vaitoare) Taci, te conjur, si jalea ascunde-i-o in pieptul Mahnit. Caci doar acela e-n stare s& pliteasc Ce ribdator indura, si fird a cracni, O rani grea: mocnirea ascunst e cumpliti; Maniile strigate pierd arma rizbun: MEDEEA O furie strunita si-ascunsa ¢ usoari, Dar marea indignare nu-i pus& sub obroc. Vreau si lovesc! DOICA, Opreste pornirea ta smintita, Copila mea: ticerea cu greu te ocroteste. MEDEEA De tari se teme soarta, pe la opleseste. —— i intuiau fn preajma s2. 1, Promontoriu in Pelopones, vestit pentru furtunile care bantuiau in preajus DOICA Curaju-i laudabil afland prilejul bun. MEDI Curajul nu se poate prilejul si nu-si afle. DOICA Nenorocirii tale cu nu-i zirese limanul. MEDEEA Cel fuiri de sperante nicicand s& nu dispere. DOICA Colhida e departe, te-a parasit gi soqul. Din vechea bogatie tu nu mai ai nimic. MEDEEA Mi-a mai rimas Medeea: strivezi in ea pimantul, $i marea, fierul, focul, si fulgerul, si zeii! DOICA Dar teme-te de rege! MEDEEA Si tatal meu fu rege! DOICA Nu te-nspiiimanti oastea-i? MEDEEA Nu, chiar din lut de-ar cregte! DOICA Muri-vei! MEDEEA Vreau. Samxu Sf 297 298 DOICA Fugi! MEDEEA Fuga si-acuma mi-o regret! DOICA. Medeea... MEDEEA Fi-voi! DOICA Mami tu esti. MEDEEA $i pentru cine? DOICA Nu vrei si fugi? MEDEEA Fugi-voi, dar dupi rizbunare! DOICA Te va urma pedeapsa! MEDEEA > OVoi intarzia. DOICA Nu mai rosti zadaric ameningiri nebune, Curajul frange-l: timpul supunere ii cere. MEDEEA MA siriceste soarta, dar nu gi de-ndrizneall. La ghiontul cui scragneste acum regeasca poartd? E insugi Creon, domnul trufas peste pelasgi. SCENA II CREON, MEDEEA, DOICA, Sclavii lui Creon CREON pe vinovata fiicd a regelui Aeetes N-o poarta pasii incd din {ara mea Ea unelteste: bratul i-l stiu, gi vic s-o cruje, cine poate? {n siguranga cine-i? Ma pregiteam cu spada s& curm aceast jazma: M-a-nduplecat cu vorba doar ginerele meu. Eu viaa-i las; dar scape de dansa {ara mea, Si plece-n siguran{i. Spre mine calcd mandi Cutezator jncearc& de-aproape si-mi vorbeasca. Opriti-o. sclavi, si-mi vie in preajma, sd m-atingd. Poruncé-i dati si tacd. Sa-nvete la regeasca Vointa si se plece miacar o data. Du-te Si fugi departe, monstru spaimantitor, salbatic! MEDEEA Ce crima sau ce vind exilul mi-1 aduce? CREON Nevinovata-ntreabii de ce e surghiunit! MEDEEA Esti jude? Cerceteaza. Esti despot? Osandeste! CREON De-i drept sau stramb, te pleaca la ordinul regesc. MEDEEA Domnia stramb& vreme prea lungi nu dureaza. CREON Mergi, plinge-te Colhidei! MEDEEA Cu cel ce m-a rapit. 299 va ~ ww oie CREON 1 cererea trie: sentingai pronunfata MEDEEA Cand judvci yi de tala n-a fost gra doua parte, Chiar de-t yentin(a dreapta, se lace nedreptate, CREON Si Pelias, ucisul, tu ascultat de tine? Dar fie: ai cuvntul dreptatea sa ti-o aper MEDIEL Ce grew intorci un suflet, cuprins de-nvergunare, Din caile manici, si cat e de rey Pe drumul Giu si starui cind porticu fala sceptrul, ‘Am invi{at la curtea din fostul meu palat Desi sunt copleyiti de jalnica nipasta, Proscrisd, rugiitoare, lisata gi loviti De tofj, avut-am faima de-a fi de neam regesc, Mlidii glorioasd din stribunicul Soare Tot ce stropeste Phasis cu linele-i meandre, {Intinderea ce-o lasi in urm Pontul scitict, Pe unde apa miirii se indulceste-n mlastini, (Campi storcdnd de vlaga cohorte de-amazoane2 Cu scuturi strijuite de-abruptul Thermodon’ Acesta e pimantul ce-1 stipaneste tata De neam ales, terice, in straicle regesti — 1. Marea Neagrd, pe (imul nordic al citeia Iocuiaserningia nomad sau seminomas ascitilor, 2, Femei rizboinice localizate de legende in diferite regiu locuite de seitt si dar wai ales in cele Asia Mici. Se sustinea cd ele desciud din Marte 5 din nimta Harmonia. Ele triiau necisitorite si se insojeau cu barbit numai incidentals Pentru o vreme foarte scurté, Exau conduse de o regind, Deprindau cilia lupiele cu arcul si cu subia ined din copitarie, De miei ig tiiau unul din sani, spre af here fn miigeiri in timpul bataliilor (in grec, amazon uses Lr sin). 3. Fluviu din Asia Micd, Pe (Umnurile lui se afin cf ar fi tit amazoane 300 sclipe2™ pe-atuncea: mana veneau Petiti de regi acuma. Destinul nestatornic pin tron ma smulse lesne, zvarlindu-ma-n exil. jncrede-te domniei cand in puterea cea mai mare! Toti r -mi Ceara cei Frumos, mirel, pe care nu-i Zi sa li-] ripeasca: Pe suferinzi s-ajut 4. dea cAmin acelor Ce-i raga. Doar atata adus-am din Colhida: Strilucitoarea floare, mandrie a Eladci, Fruntasii aheimii!, zeiestile odrasle Prin truda mea scipate. Mi-I datorati pe-Orfeu2. Vrajind prin cAntec stanca si atragdnd padurea; Pe Castor gi pe Pollux, pe gemenii zeiesti; Pe fiii lui Boreas} si pe Linceus, acela Ce peste Pont distinge cu ochii totu-n Zare; s-adaugi minyeniis. Pentru fruntasul cetei Rasplaté nu voi cere: nu-I drimuiesc defel; ‘Ai vostri sunt aceia, al meu e numai el. Acuzi-ma acuma $i vinile-mi sporeste! Miarturisesc: aceasta e unica mea crima — ‘Am readus pe Argo. Si-mi fi pistrat gi tata, Si cinstea mea de fata: cu stalpii ei pierea Pelasgiana fara, $i ginerele tdu Cadea ripus de focul varsat pe nari de tauri6. OO |. Dela ahei ~ semintje greac&, aici denumire generic& pentru greci. 2. Cintiret pomenit in mitologie, celebru pentru miiestria sa. Participase la expeditia argonautilor gi deci fusese salvat de urgia lui Acetes de citre Medeea, impreund cu ceilali eroi, insotitori ai lui Iason, mentionati in versurile urmitoare. 3, Boreas era zeul vinturilor din nord. Fiti sii, Calais si Zethes, au participat la expe- ditia argonaugilor. 4, Prieten al dioscurilor (Castor si Pollux), renumit pentru vederea sa patrunzitoare. 3. Adicd argonautii, plecati din localitatea beotiand Orhomenos, unde a domnit regele Minyas, al céror ummagi se socoteau. 6. Dupa sosirea sa in Colhida, Iason primise o cu doi tauri cu boturi pline de foe, injugati la plug. Ajuns Pe cAmpul lui fost atacat de taurii iesiti dintr-o pester’, dar, inarmat cu vrijile Medeii, pus in jug. Apoi a semanat dinti de bi Sirilucitoare, pe care el i-a ucis in lupta. din de la Acetes si are cdmpul lui Marte Marte, Iason a a infrant gii-a alaur, din care au rasirit rizboinici in zale 301 eC X x Ee Z Oricare va fi soarta ce cauza mi-apasi, Nu-mi reprogez salvarea regescului tezaur, lar unica rasplata a-ntregii mele vine E-n mana ta. De-ti place, condamna acuzata, Dar pricina redi-i-o, Sunt vinovati, Creon: Stiai prea bine cand {i-am atins genunchii, Cerand sa-ntinzi asupra-mi ocrotitorul brat. Nenorocirii mele ji cer din nou azil, Cel mai modest refugiu: un colt mai departat Din fara ta m-ascundi, de vrei s& las cetatea! CREON C& nu-s eu cel ce poartd cu silnicie sceptrul Si calcd in picioare, trufas, pe cei sirmani, Am dovedit, imi pare, nu fara stralucire, Cand ginere ales-am un exilat pandit De griji si de primejdii, cici vrea si-] pedepseasca Si si-I ripuie craiul Tesaliei, Acast!, Pe tatal siu si-I plinge, batran lipsit de vlaga Si coplegit de varsta, ucis gi ciopartit Prin cursa ta vicleani, momind la-nfiptuirea Nelegiuirii crude pioasele surori. D&-ti cauza deoparte, si Iason e in stare Pe-a sa sd si-o cAstige: nevinovat el insusi, Nu s-a pitat cu sdnge, spre spada n-a-ntins mina, Pastrandu-se departe de cArdasia ta. Tu, care-ai pus la cale barbarele omoruri, Femeie fari mila in stare de-orice crim’, Cu fire barbateasci gi fard de rugine, Regatul praseste-mi, ia-{i leacurile tale Ucigitoare, cruti-mi de teama ta supusii Si-n alt pamAnt stameste maniile Zeiesti! _——————Ee st stegt ri atl 1. Acast era fiul lui Pelias, ucis prin urzelile Medeii. El a voit si-si rizbune tal 302 om MEDEEA Mi-mpingi la pribegie? Corabia adu-mi-o, Mai da-mi si-nsojitorul: vrei singura sa plec’ Nu singura venit-am! Te temi cumva de Jupte? Pe améndoi ne-alung’. Din vinova(i, pe unul ‘Tu-l pirtinesti? Jerfit-am pe Pelias la fason: Mai pune fuga, jaful, pe ingelatul tata, Pe ciopartitul frate gi tot ce-nvala el Pe noile-i neveste; nu-s crime de-ale mele: Le-am fiptuit, desigur, dar nu-n folosul meu! CREON Plecarea ta-i sortité. Vrei s-o amai vorbind? MEDEEA Plecand, indeplineste-mi o ultim’ dorint’: Copiii mei nu-i face pirtagi la vina mamei. CREON Te du: ca si un tati, fi strdng la piept cu drag, MEDEEA Pe bunele-auspiciit ale regalei nunti Trezind sperane multe, pe viitorul {ir Supusi vesnic soartei ce isci-mpotriviri, Acorda surghiunitei, te rog, un scurt rigaz, Copiilor sirutul din urma sa-1 dea mama Sortit’, poate, mortii. 1 Auspiciile (de la avis in latineste pasire, si spicere — a observa) era un termen generic folosit la romani pentru a denumi diferitele preziceri asupra viitorului, efectuate pe baza observirii si tilmicirii zborului pisirilor, cdntecului si chiar felului lor de a manca, Auspiciile se luau cu prilejul diferitelor evenimente insem- aie, deci si la nunti. Fireste, auspiciile n-au nici o legituri cu realitatile Gre preistorice, ci atest numai tendin{a de a lega tragedia cu subiect mitologic de me- iu! roman, 303 eer weeane ewe we 304 CREON Ceri timp sa uneltesti? MEDE Mai pot urzi in timpul putin ce mi-a rimas? CREON Cel rau nici nu cunoaste rigaz prea scurt in rele, MEDEEA Ragazul pentru lacrimi tu nu i-1 dai sirmanei? CREON Respinge ruga-{i teama in mine cuibarita, Dar ai 0 zi in care si-ti pregatesti exilul! MEDEEA E chiar prea mult; ragazul, de vrei, i] Poti scurta: Eu insimi sunt grabit’, CREON Ai sd plitesti cu capul Daca lumina zilei ce Phebus 0 aduce In istm te mai giseste. Ceremonia nuntii M& cheami, si-nchinarea mi-o cere Hymeneu. (Creon iese. Medeea reintri in casi.) SCENA IIT CORUL Indr&tznet fu acel ce intaiul brizdi Cu o Juntre firava talazul viclean $i, privind patintescul pamant indarat, Schimbatorului vant chiar pe sine s-a dat. A-nfruntat in pustia de ape furtuni, Curajos a plutit pe-o bucaté de femn - Un hotar nensemnat ce desparte cu greu Cardruile vie(ti de drumu-n intern, ¢ oastela{ii vburau nestiule pe cer si pusderii de stele vazduhul sniiltind Nimanut nu slujeau, Jar naierti pe-atunci Nu puteau de ploioase Hyade\ fugi, De lumina ce-o-mprigtie-n jur Amatteca 2 Sau de caru-nsofit $i agale midnat Inspre Arctus de inc run{itul Boars, 5 $i nici jucdusul Zelir6 Tncd nume n-aveau. Cutezana lui Typhis 0 panza urcdt Pe nojanu-nspumat. $i strivechilor vanturi Jegi noi Je-a presctis: Destigoara tot sulul de panze acum, ‘Sau acum le coboara, s4 poata primi Dintr-o parte pe Notus1, $i vergile-apot Cetluieste-nfelept la mijloc de catarg, Ori le prinde temeinic de-a dreptul de varf, Cand ravneste, din cale afara de lacom, Marinarul oricare suflare de vant, Purpurii stegulee fognind pe calarg. es _Hyadele erau fn. mitologie fiicele uriagului Atlas, transformate intr-o constelatie care anata ploaia. Se referi la capra numiti Amalteea sau Olenie, care a hrinit cu laptele ei pe Tupiter. pe cand era copil, lang localitatea Olenos din Pelopones. Mama sa il ascundea de urgia tatilui stu, Saturn, care voia si-l inghiti de viu, asa cum ficuse cu ceilalti copii ai lui. Ulterior, capra a devenit constelatie. Sau Ursa — constelatie. Numele unei alte constelatii. In lat.: Bootes. . Aici chiar vantul de nord, crivatul, necunoscut grecilor in primele timpuri, cand et hu se indepirtau de meleagurile natale. . Aici, vantul de apus, - Vantul din sud. . Aluzie la ceea ce anticii numeau varsta de aur a omeni Al . aurea aelas, epoca indep! 5 pare ate ea Te . udepirtatd, cand oamenii ar fi ait fericiti, egali intre ei, bucurandu-se de roadele Pe care pamantul Le oferea fri osteneal’ din partea lor. 305 ’ > x Apucard strimosii un veac nepiitats ‘$i de-aproape necinstea niciciind n-au vitzut Linistit ocolies doar (rmul nat Ciruntira cu tofii-n ogorul strabun, Multumiti cu putin, cunoscurit até Bogajia pamantului care-i nascu Despitfite de legi infelepte, lumi vechi Laolaltd le stranse tesalicul pin\, Elsupuse talazul cu vasle-n asalt $i aduse nelinistii noastre in dar Depittatele mit. Indrézneala i-a fost Pedepsité amarnic prin sirul cumplit De primejdii invinse atunci cind doi nmunji2, ‘$i in stinga gi-n dreapta zilgazuri de-abis, Bubuiau ca un trdsnet, izbindu-se-n piept Dintr-odatd, iar apa cuprinsit-ntre ei Amprosea, inspumati, si stele, $i nori Chiar $i Tiphys viteazul acuma pal, Vidiguita lui mand cizu de pe cérmi, $i cu lira-i odatd, Orfeu amuti Glsuirea pierzdndu-si chiar Argo atunci Cind fecioara Pelorului’ sicilian, Cu o haita turbatit de jur-imprejur, Asmufi la un sema titréturi de infern, Inlemniti raimaseserd céqi auzind O dihanie care urla inzecit? ————_______ 1. Aici metoni ic. “Tesalicul pin” fnseamnd de fapt corabia Argo, construlé in Tesalia,regiune din central Greciei. . Aluzic la stincile Symplegade, loc te de greci la intrarea Mari Neg. ACese stinei, printre care se afla o strdmtoare, se depicta gi se apropiau, bubuind, tele de alee, la interval de citeva clipe. Totusi, corabia Argo a reusit si se strecou rintre ele, cu jutorul zeifei Pallas Atena sia Prontontori din Sicilia, Aii Senza se refer lx uns mit unit Sel, fea zeului main Photeus, Legenda despre Sel Carb. 00 manini care devorau coribiile, prezenta si in Odiseea, ca si in Bneida, it areutjile infruntate de navigatori in stritorile Skill 306 ie dl intinsul ausonicei | mii Cumicroase cintiri 7gripturoaice-1 vrijeau, Din pierica 2-1 liré zicand iscusit Cintarequl Orleu, al sirenelors cdrd Jnvajal sit intirzie navele-n larg = Nua veut a-l urna? Jar atunci cain Indelunga plutire Ce comoart aduse? Doar lina de aur ‘$i Medeca — cu mult mai cumplitit ca marea ~ Mecitata rasplat a primei corabii. Imblanzitul talaz se supune acum La poruncile toate: nevoie nu este Deo Argo-njghebata de mana lui Pallas, ‘Laudandu-si vaslasii regesti de pe punte; $i 0 luntre si biruie largul e-n stare. Se clintiri biitréne hotare, gi-orage Pe pimanturi aflate acum se-nalfard; avechile locuri nimic nu réinase; Universu-i deschis: indianul bea apd Din Araxu4-nghefat, iar din Elba $i Rin Se adapa persanul. Veni-va 0 vreme In siragul de veacuri, si-atuncea Oceanul, Slobozindu-si citusele, va si iveasca Un pamant uriag, si 0 tanard lumes Dezveli-ne-va Tetis, si. nu mai fii, Thitles, Cel din urd tara! ee |, Marea ausonic’ este marea Ialiei, probabil Marea Tirenian’. Ausonia este vechiul nume al Italie 2. Pie era un munte din Tesalia, consacrat Muzelor, care ar fi sakigluit pe coastele lui seea ele erat numnite si Pieride. le eran fiinte mitice, femei de o rari frumusete, inzestrate cu voce minunat’, dar aripi de paste gi trup acoperit de solzi, localizate in sudul Italie 4, Araxul era un fuvin din Armenia 5, Unii av intrevzut aici prevestirea descoperirii Americi care ar fi tocmai “tindira lume” evocati in acest pasaj. Oricum, e elar ci Seneca uu se refer in tot acest fragment la Litile Greciei preistorice, ci la romani epocii sale gi la progresul ceneral 6 Pentru antiei wltiana Thule era tal cel mai indepartat spre mia: ei numeau astfel insula Isanda. Tetis, mentionata aici (lat: Tethys). fitca lui Uranus sia Temi si solia lui Oceanus, era zeifa fertlitatii marine. A nn se confunda cu Tetis (lat Thetis) tot 0 7ei(i a iri, fica lui Neren si mama lui Ahile, cetebrul erou grec, care ba cis pe Heetor sub zidurite Troiel apte. Se pare ci 307 sa ACTUL AL TREILEA SCENA I DOICA, MEDE (Medeea iese Eribitd din cas Doica o urmeac i incercdind 5 ‘imbhinzeasca DOICA sa te alunga? vantul tu struneste-{! (Aparte.) Asemenea menadei! ce- Copii, pasii unde din ca: Stai, Potoleste-ti pasul, a oO neste zeul, Spre Pindul cu troiene, ori sus, in muntii Nysei2, neolo si incoace ea fuge rivasits, Pe chip ay d pecetea cumplitei nebunii Obrajii-i ard ca para; risufl greu si iute; Ricneste si ii scald potop de lacrimi och Surade ~ 0 incearcit atatea simtiminte! Ea sovaie, te-nfrunti, e-aprinsi, geme, plinge, Pe cine ciguneaz? Cand va curma sfruntarea? Talazul unde-si fringe? Mania-i se revar Framanti-n gand o crima nici lesne, nici de rand; Pe sine se va-ntrece; vechi furii recunosc, Nelegiuire mare si cranceni ne-adasti: Vad faja-i incruntati. Zei, faceti s& mi-nsel! MEDEEA (optindu-se génditoare) mano, miisura urii tale, De vrei s& stii, Aseamin-o jubirii. Si-ndur nerizbunati ee ii indea deliril 1. Menadele sau bacantele erau preotesele zeului Bacchius. Adesea le cupri inspirat de zen, al - {in Etiopia, conser 2. Munte legendar, situat dupa unit mitografi in India, dupa ali in Etiopi lui Bacchus care ar fi copilarit la poalele lui. 308, = ti faclii de nunt&? Sd irosese eu ziua cpus de mult cerutd, nespus de greu primita? a cat pimantul sti cumpaind-n vazduhuri, gj cat roti-va © rul stiutul sir de zodii; Remumiira cit fi-va nisipul; dupa soare Cait va sii zboare ziua, Ca, dupa ste , noaptea; Cit va rinvine Ursa deasupra mirii-n care Curg fluvii — tot atita Vipaia rigbundrii Va cregte-n loc si scada. Ce fiari fioroasd, Ce Scild gi Caribdi sorbind ausoniene, Siciliene valuri, ce Etna apasdnd Titanu-n zvarcolire aga mianie naste? Nici fluviul nivalnic, nici marea despletita, Nici Pontu-ncins de Corus!, nici focul jntetit De vifor nu e-n stare s& tind-n frau avantul Dezlintuirii mele: ristorn in cale totul! S-a speriat de Creon, de regele tesalic? Dar dragostea deplina de nimeni nu se teme. Els-a supus puterii gi mina gi-a intins-o: Putea s4 vind, i Reges' totusi, sotiei sa-i vorbeasci data doar, Trufagul nici asta n-a-ndraznit! Ca ginere, desigur, putea s-amane ceasul Exilului: primit-am 0 zi si ma despart De amindoi copiii. Nu-mi pling rigazul scurt: E prea de-ajuns. Aduce aceasti zi o fapta Ce nu va fi vitati nicicind. infrunt pe zei Si zgaltai universul! DOICA Ti-e mintea raticita, Stipdna mea, te-mbuna! MEDEEA Atat ma va-mbuna: Si vid cum lumea-ntreaga se naruie-mpreund; Cu mine piari totul! Cizand, surpi si pe alti. DeunaEEEEDTnEDUESENEENEEEDEEEDCEUEEEEIEEE™, 1. Vant de nord-est. 309 DOICA. De stiruiesti, tii bine, asmuti primejdii multe: Nepedepsit nu-nfruntd pe cei puternici nimeni, (luted Jason.) SCENA II IASON, MEDEEA, DOICA IASON (aparte) O, soart nendurat&, destin la fel de crud Si cdnd m& potopeste, si-atuncea cénd mi crutd! Mi-a dat intruna zeul un leac ce-ntrece raul Napastei infruntate: cand imi pstram credinja Medeii devotate, eu capul trebuia Sa-1 dau ostatic mori; sarmanul, prin tridare Puteam sc&pa. Nu teama a biruit credinja — Tubirea-ngrijorata; urmasii mei piereau Odati cu piringii, De locuiesti in cer, Dreptate, doar pe tine ca martorii te chem; Copiii biruiré pe tat. Mama lor, Cu inima-i trufasa, zvarlind cat colo jugul, in locul nuntii, sigur, si-ar fi ales feciorii. M-am hotirat si-nduplec prin rugimin{i manial. si iat-o, cdind m& vede, cum vine, foc si par’, intruchiparea urii: chip napadit de chin, MEDEEA Plec, Iason, plec pribeagi: nu e 0 noutate Schimbarea aseziirii; azi pricina e alta. Candva doar pentru tine fugeam. Te las, mi duc: Silindu-ma acuma si-i pirlisesc penatii, 1. In timpul discutiei ce urmeazi intre Medea gi Iason, doica se departeazi, dar seen urmitoare dovedeste c& ea era la curent cui evenimentele si cunostea, micar i lini generale, ceea ce se discutase in cursul intrevederii dintre cei doi sof 310 —— ; dai in schimb? Spre Phasis sd merg, sau spre Colhida, in ara parinteas a sin cAmpul pangarit cu sangele de frate? Spre ce pamant ma-ndrumi? Ce mari mi-asterm: jn cale? Stramtorile din Pont, Prin care-aleasa ceatd regeasc4 am condus-o, Urmand prin Symplegade pe-ngelatoru] meu? Ma mai primesti tu, Lolcos!, tesaliand Tempe2? Nu-i drum deschis de mine sa nu mi-l fi inchis. Deci incotro? Exilul prescris-ai exilatei. Dar locul? Plec. Da ordin un ginere de rege! Eu mi supun. Pedepse cumplite gramadeste: Le-am meritat. Mania regeasca tortureze La singe pe rivala, md ferece in lanturi, M& privileasca-n bezna de veci a inchisorii: Si incd n-am cAt merit. Tu, omule ingrat, Recheam&-n minte focul varsat pe nari de tauri, $i groaza-n inclestarea cu spita neinvinsa, Si turma lui Aeetes in Janul de rizboinici, Cu sulite vrajmase, cand la porunca mea Acesti soldati ai gliei s-au secerat ei insisi3! S-adaugi ravna linii berbecului lui Phrixus4, Si somnv-ntins pe ochii neinvatati cu el Ai fiarei stand de veghe, si fratele-mi ucis, Atatea crime stranse in singura mea crim, Si fetele-nselate zadamic ciopartind, La-ndemnul meu, mogneagul, sperand s&-1 reinvie... Mi-am pirisit regatul si aflu-n lume altul. Pe pruncii tii de maine si pe cAminul sigur, Pe fiarele invinse, pe mainile-mi ce totul 1-2. Vai din Tesalia; de aici a plecat in surghiun Medeea. 3. Se refer’ la soldatii din insdmanyirile cu dinti de balaur Facute de Iason in Colhida, mentionate in nota 6, p. 301. 4. Phrixus era fiul lui Athamas, basileul cet&tii Orhomenos. Tatal séu a vrut sé-1 jettteascd, dar zeul Hermes a trimis un berbec cu land de aur, care |-a luat in spinare Pe Phrixus si l-a dus in Colhida, unde Aeetes a pus stipanire pe berbec. 311 312 Facurd pentru tine, pe spaimele trecute, Pe ceruri si pe valuri, partagi ai nuntii mek Te-ndurd, di-mi risplata ac Din prizile aduse de Ba chiar gi de la inzi Atat de numeroase c-au inundat palatul, De-mpodobim gi codrul cu aur, mi-am Juat Doar membrele de frate: tiiate pentru tine! Eu {i-am jertfit gi fara, si tat, frate, cinste: Aceasta-i zestrea nuntii; red3-i-o alungatei! ei parjoliti de s are, IASON Pe Creon indarjitul, cnd vru si te ucida, L-am biruit cu lacrimi, iar el {i-a dat exilul, MEDEEA Credeam ci-i o pedeaps’: vid c4-i hatar surghiunul, IASON Cat esti in stare, pleaci, si fi-te nevizuta: Cumplit& e mania regeasca! MEDEEA Sfatul tiu Slujeste pe Cretisa: indep&rtezi rivala! IASON imi reprosezi iubirea? MEDEEA Si perfidii, si crime! IASON De ce nelegiuire ma poti invinui? MEDEEA Tot ce-am facut eu insimi. Pr IASON Atata imi lipsea: 4-41 duc povara atator fardelegi! gi-mi oo! MEDEEA or ele-s ale tale: acel ce-a tras folosul I ea nfiptuit; s ia, s-0 creada toll miargava, Tu trebuie s-0 aper, numind-o inocenta: Cel vinovat prin tine si-{i para fra vind. IASON Nedemné este viata de care {i-e rugine. MEDEEA Sai nu pastrezi nimica de care poti rogi. IASON Mai pune stavili uri starnite-n pieptul tau, Te-nduplece copiii! MEDEEA I-alung si fi reneg: Crelisa o si nasc& frati vitregi pentru ei? IASON Frati celor fara fara, putere — celor slabi. MEDEEA in veci s& nu rasar nenorocita Zi Unind vestita spita cu spifa ticdloas4, Nepotii lui Apolo cu cei ai lui Sisifl! Sisif a fost fiul lui Eol, zeul vanturilor. El a intemeiat oragul Corint si s-a remarcat prin viclenia gi prin talbiiriile sale. Drept pedeapsa, dup moarte, a fost condamnat si rostogoleasc in infer un bolovan uriag spre varful unui munte, din care acesta cidea neincetat si trebuia urcat din nou. Spita lui este deci cea a unui talhar. Nepotii lui Apolo erau fiii Medeii. 313 314 IASON De ce mi tragi, sirmano, cu tine in genune? Te rog s& pleci. MEDEEA Chiar Creon de mine s-a-ndurat, IASON, Ce pot s& fac? Vorbeste! MEDEEA Si-o crimi, pentru mine! IASON Doi regi ma incoltird. MEDEEA Un rau mai mare stiu: Medea; di-ne voie si ne-ncercim puterea; Risplata fi-va Iason, IASON Sunt coplesit de rele. Ci teme-te de soarta ce te-a lovit adesea. MEDEEA Am fost intotdeauna stipana soartei mele. IASON Acast m& dusmineste. MEDEEA E mai aproape Creon. De amfndoi te scap’. Eu nu te-mping deloc Sa-nfrunti cu arma socrul si nici s& te manjesti Cu sangele de rud&: fugi, nep&tat, cu mine! IASON si tin eu pieptul la doi dusmani deodata, gj al ea pal 5 | sa un alaturt oastea gi Creon si Acast? pe-siP MEDE! daugd Colhida, adauga-l pe-Acetes, sporestei cu pelasgii i scifii: fi voi frange! IASON De sceptre mult mi-e teama! MEDEEA Nu le ravni, mai bine! IASON Scurteaza convorbirea, ci dim de banuit. MEDEEA Fa, Iupiter, acuma tot cerul sa detune, Cu bra{u-ntins gateste r4zbundtoarea para, $i zguduie vazduhul, tofi norii s4-i strapunga! Nu cumpini in mAni sovditoare lance — Sau eu, sau el; oricare va fi alesul tau, Un vinovat pieri-va; c&ci fulgeru-{i nu poate Cu noi si se ingele. IASON Revino-ti, dar, in fire Si potoleste-ti vorba. La socrul meu in casi De stii o inlesnire a fugii tale, cere-o! MEDEEA E-n firea mea dispretul averilor de rege, O sti si tu. Atata iti cer: si-mi dai copii, Tovarisi pribegiei, s& vars la sanul lor Potopul meu de lacrimi. Tu tot primi-vei alti... 315 TASON Vy vrea stam plee urechea ha raza ta. dar, vay Ma tnpredica wburea de tata may putea Sco oducde oar coastriny bide secrul meu, Gist ¢ Sunt restul vege mele, renvioriadu nit preptul Secat de gr Mar teste cu may lipst de Beate De avr grate soare’ MEDEEA. (aparte) lubeste-atit opti” Viea bine, stu acuma gt unde-{ pot rini! (Tare, catre Lasea ) Dai vor alungatei sd le rosteased statul Dan arma, gt in brate sd-t string’ ine-o dati. V tot ce-gt mai doreste. [yt cer, in inchetere, SA ui avele vorbe evirhte-1 riteurea, ‘Durevu-nveryunate, mat bund anuntire Tn sinea ta pastreazd mit iar buenirea uni Untata tie! TASON, Toate te-am izgonit din munte, Te rog mat stipaneste-( invapatatul sutlet: Struneyte-t resemnarea ¢ leacul disperinit! (Plea) SCENA TIL MEDEEA. DOICA MEDEEA S-aduy F cu puun(d? Tu pleci, uitind de mune, De-atitea ajutoare? Mai alungat din minte? 1 Apare aict o idle specific ton. omul trebure si tdure aecimnt g rescinnat war 4, e2 gi doquane p 2 gt temperece hucuruie, ca yt dren. We ork, yoi amine pururi. Acum chema-voi toaté rea vrijii. Fructul faridelegii, iata-1: « nuci fardelege. E greu sa-i viclenesc, Eise pazesc. Loveste acolo unde nimeni Nuse fereste! Haide, incepe, indrazneste, Medea ce se poate, ba chiar ce nu se poate! Tu, credincioasd doicd, tovarasa de chinuri sii cri, ajutd-mi s4 pun la cale totul. 0 manta am fn cas&, un dar ceresc, mandria Familiel gi-a {arii, semn de-nrudire dat De soare lui Aeetes; mai am gi-o diadem4 Cuzalele de aur, si zeci de nestemate Cresc aurului pretul — cu ea sA-ncingi cosife. Copiii le vor duce miresei, dupa ce Cu iruri le voi unge gi imbiba cu vraji. Chema-vom pe Hecate. Tu jertfa pregateste-o: Altar inalta, fliciri trosneasci-n toat casa! (Medeea pleact, insofita de doica.) SCENA IV CORUL Nici puterea focului sau furtunil, Nici vartejul sulifet azvarlite ‘Nu-s asemeni urii sofiei cand a Fost parasita; Sunt mai blanzi Austrul\ noros ce-aduce Ploi de iam, Jstrul2.ce na valeste Si dezbind poduri in revarsarea-i Fard zdgazuri, ee 1. Vaint de miazizi, 2. Duniea actual, numit’ astfel mai ales pe porfiun ea ej inferioard, aproape de varsare. 317 a Ronul ce da buzna-n talazul mail, Haemus}| ce preschimbd-n puhoi zdpada Cand putere prinde in priméavara Soarele tandt. Oarbi e ardoarea ce-afafa ura, Fuge de porunci si aruncd fraul. Moartea-nfruntd, gata sa-nfigd pieptul Singura-n spada. Zei, va cerem ingdduin{a voastré, Cel ce marea-nvinse traiasca-n pace. Te urdste regele jumatafii Lumii2 de-/ birui. Indrdznequl tanar3 ce indrumase Carul vesnic, figasul patern uitandu-l, Disparu in focul cu care insugi Cerul arsese. Nu infrunfi pe calea batut& piedici: Mergi pe unde sigur au mers straébunii; Silnic nu le frange, ca prea sunt sfinte, Legile firii4, Tofi cei ce corabiei nenfricate Vaslele-nsfacara, lipsind de arbori Pelionul5 umbrit de padurea sacra, 1. Munte in Tracia, corespunzator Balcanilor. 2. Neptun, zeul mari. 3, Phaeton, fiul Ini Helios, zeul soarelui, objinu de la tatil sau dreptul de a conduce d carul de aur, cu ajutorul clruia acesta lumina in timpul zilei. El n-a stiut insd cum si conduc faimosul car gi a parjolit pimantul. Drept pedeaps& Iupiter la trisnit. 4, Unii comentatori considera ci aici corul nu exprima pozitia autorului ci pe 2 oamenilor prudenti, timorati. fn alte versuri Seneca elogiase cucerirea mirilor de ctre om gi prezisese noi descoperiri. 5, Munte in Tesalia, situat in apropierea Olimpului si a muntelui Ossa. 318 ' — printre umblitoarele stinci trecura sin late furtunile biruira, Jr harbarul (dtm priponind parame, Reintoryi cu aur stein drept prads Pinganirea marti plating printr-o ee" Moarte cumplita. Crud s-a razbunat afaifata mare: Tiphys cel dintdi, imblinzind adincul, Pe stingace miini pardsit-a cdrm ngropat pe malul strain, departe De regatul tatalui, fara falé, Intre umbre necunoscute, merse. Amintindu-si craiul pierdut, Aulida\ Tine-n loc cor&bii, plangdnd cé-n porturi ‘Zac nemigcate. Fiul Muzei cantului, cel ce lira Mangaind cu melodiosul plectru2 Stavilea torenti, potolea $i vantul, Ispitea $i pastri, iséind uitarii Cintul lor odata cu-ntregul codru, Sfartecat a fost in cdmpia traca, Capul su pluti in mahnitul Ebru: Els-a-ntors la Suix4 si stiutul Tartars Ultima oara. 1 La Aulis, mic port in Beofia, s-a adunat expeditia aheilor indreptatd impotriva Troiei, Lipsa ‘vintului favorabil a impiedicat cordbiile grecesti si pomeasc8 pe mare. pind cand comandan- {ul suprem, Agamemnon, basilen! Miceuei, nu gi-a jertfit propria sa fied, fecioara Ifgenia, pierind el insugi la intoarcerea din Tria. 2, Betigor facut din fildeg sau din lem, ett ajutorul eAruia muzicantii atingean corzile lirei * Seneca se referd adesea la mitul Ini Orfeu, la care face gi acum alwzie, Dar aici deseriptia ‘mori Ini Orfen este justificats, dat fiind c& divinul ciutarey a participat 1a expeditia argo- natgilo. 4 Seneca nn se refer la flavin Ebru ia Spania ci lam edn Tracia. nuit Hebrs i iba latin 4 Pov in infem 5 Alt aume af inferuuui, Dup& moar, Orfe a intrat fn infem ca orice muritor. Dar. potrivit mitlogiei ccoborise o dati in Inmea subptmintean, spre a readuce pe pimant gi la via pe soja sa, Enridice, eipita de-o moarte prematurt, Datorité nechibzuinfei sale, el n-a Dtntsa-§irealizeze dorinfee. Phuton i-a ingadit s-0 scouts la lumina zilei, eu conditia ca Orfen pee, 319 A strivit Alcid \ acvilonienii2, Lui Neptun tot el i-a ucis feciorul3, Jnvafat s3-si schimbe intruna chipul: Dupi ce-mblinzi $i pimént, si mare, Dupé ce patrunse-n regatul morfii4, Mistuit de viu, s-a intins pe Oetas, Crudei flacati singur si-aduse trupul, Ars de-acel venin din corcitul sange, Dar al sofiei. S-a sfarsit Anceu®, doborat de colfii De mistref; te stinse mania mamei, Ucigas al fragilor ei, sdrmane Meleagru?! Tofi cézuré pe merit. Dar ce vind riscumpérasi cu moartea Ta, copil® catat in zadar de-Alcide, Vai, répit de apele linistite? si se intoarci pe pimant fird a privi indarat, Ros de dorinfa dea vedea dack umba sofiei sale l-a urmat, Orfeu a uitat de fagiduiala ficuti lui Pluton si a privit in spatele su, unde a vazut dispirand pe vecie in tenebre umbra lui Euridice, cared insojise cu ingiduinga regetui infernului 1, Altnume al lui Hercule, 2. Adic& fiii Acvilonului, alt nume al lui Boreas, invingi de Hercu‘. 3. Periclymene, care putea si-si schimbe infatisarea; Hercule Ia ucis. 4, Hercule cobordse si el in infern, de unde eliberase pe Teseu, regele Atenei, si pe Piritou, prietenul acestuia, amandoi prizonieri ai lui Pluton, in imparatia cirvia intrasera si il jignisera. 5, Aluzie la moartea lui Hercule, tratat3 de Seneca in tragedia Hercule pe muntele Oeta 6. Anceu a fost un iscusit vanitor arcadian, ucis in lupta impotriva unui mistre ura care pustia imprejurimile cetatii Calydon. 7. Meleagra, fiul regelui Calydonului, a ucis mistretul care-I doborise pe Ancet Dupa vanarea mistrejului, el s-a certat cu unchii sai, fratii mamei sale, Alteca, slit ucis in luptd, La rugimintea Alteii, Apolo I-a doborat la randui siu pe Meledgru cu © sigeati de aur. In legatura cu moartea lui Meledgru, provocati in orice caz de ‘mama sa, circulau in mitologie gi alte variante ale acestei legende. 8, Se referi la Hylas, fiul Ini Theiodamas, rege al driopilor, Hercule 1a luat ea tove 18s, dar ulterior el a fost ripit de naiade, nimfe ale izvoarelor. 320 - ete egy ara Oe D) jai srbateli mare, eroi, cand rdul ‘ Teaméa inspira! [dmon!, cunoscandu-si prea bine soarta, Fu-nghifit de sarpe-n pustiul libie Drept profel cu tofi, mincinos cu sine, A pierit, departe de Teba, Mopsus3. Daca a prezis viitoru-ntocmai, $i Peleus va fi surghiunit odatd; Pe argivis cu foc mincinos smomindu-i, Pravalit in val va sfarsi Naiiplius6. Ispasind greseli parintesti, feciorul Lui Oileu’ trésnit gi-necat pieri-va; Sofului din Phera’ platindu-i moartea, [gi va da suflarea sofia-i blanda. Chiar acel ce primei corabii prada Aurita lind candva-i ceruse, fn cazan de-arama (diat frame, Clocotit-a Pélias vreme multd. Razbunati-i marea, o, Zei, crujafi pe Cel ce v-asculta! —_— 1. Profet,fiu al lui Apolo; a insojt si el expeditia argonautilor. 2. Sahara, Prin Libia anticii intelegeau toatd Aftica de nord, 3, De fapt, dowd personaje au purtat acest nume: un argonaut si un fiu al lui Apolo. Conul se referd la oragul Teba din central Greciei. 4, Peleu, nepotul lui Iupiter, sotul lui Tetis si tatil lui Ahile; a trebuit si-si pardseascd plmanturile, pe care le stipanea in Flia, dupi ce a ucis din greseald pe Eurytion in timpal unei van3tori. 5, Locuitorii cetitii Argos, aici denumire generis expeditia indreptatd impotriva Troiei. 6. Basileu pe insula Eubeea, care a vrut si-si riizbune fiul, pe Palamed ‘unetirilor ui Ulise, 7. Se reterd la Aias, unul din eroii razboiului troi lui Telamon, care s-a sinuci ch pentru grecii care au participat la e, vietima jan, Nu trebuie confundat cn Aias, fiul inainte de ciderea Troi. 8. Basileul din Phera, Admet, trebuia si moari, Putea si scape cu vial mumai dacd cineva se hotira si-si dea viala in locul lui. Sotia sa, framoasa Alcesta, a fllcut acest sacrificiu. 321 ACTUL AL PATRULEA SCENA I DOICA (iegind inspaiméntatd din casi) Mi-e inima-ngrozitd; ne-asteaptd grea nipastd! Ce uriasa creste si singur’ se-aprinde Mania ei, gisindu-si puterea de-altdat’! Vazui cum, raticita, pe zei ii blestema, Vrand si-ngenunche cerul: un lucru mai cumplit Medeea plinuieste. De cum se-ndepirta Cu pagi pierduti si-atinse sinistrul sanctuar, Comorile-si revarsd, iveste leacuri care Ani lungi au speriat-o, insira tot prapadul De tainice mogmoane ascunse, zivorate, Si atingand cu stangal altarul sumbru, cheami Otravurile-acelea nascute-n libianul Nisip aprins, inchise in vegnica zapada Din Taurus2, de Ursa geroasi-ntepenite; bie-apoi toi monstrii. Atrase de descantec, Solzoase turme-n siruri din vizuini se-aduni, Vezi fiorosul sarpe cum trupul si-] taraste Si limba cu trei varfuri fagneste-n cAutare De prada: nu mai migci de cum i-aude viersul, Umflatul corp indoaie, si stivuite noduri Le strange in spirale, Ea-si zise: “Rele mici $i arme nensemnate adancul gliei naste: Din cer s&-mi iau otrava! E timpul si-mplinesc O fapta care-ntrece obisnuite vraji. Coboara-se aicea nemirginitul Sarpe ee 1. Stanga era la romani partea riului, a fortelor intunecate, a zeititilor rufficdtoare cin infer. 2. Lanj de munti in Asia Mica, 322 > cu-ntindere de fluviu, gi ale crui noduri Le simte Ursa-mate, ce-a indrigit pelasgii, [e simte Ursa-mic&t, iubind sidonienii; Slabeasci-1 Ophiucus? din bratul strains, ca ei Si-si verse tot veninul! Si-mi vie la descdntec $i Python}, darz potrivnic al gemenilor zei, Si Hydrat cu puzderii de capete tliate De Hercule si care sub spada-i renisteau. Ci vino din Colhida, balaur, paznic bun, Furat intaia oard de somn prin vraja meas! Chemind intreaga stirpe de serpi, gi-a adunat Grimadi buruiene cu must otravitor: Acele risirite pe stinci abrupte-n Eryx6, Ivite in Caucazul cu vegnic strai de nea $i presirat cu sange Jagnit din Promete Acele-n care-si moaie s&getile arabii $i mezii, iscusifii arcasi, sau partii sprinteni, ‘Acelea care-n codrii Hercinicis igi dau sucul, Sub inghetata bolt, suebilor viteji; Crescute-n primivara cu aninate cuiburi, 1. Fenicienii se ciluzeau pe mare dup Ursa-mict, iar pelasgii (grecit) dup Ursa- mare, Sarpele pomenit aici reprezint&, desigur, un grup de stele, 2. Constelatie situata la coada Sarpelui (numit& si “Purtatoral de gerpi”).. 3. Apolo, inci foarte tindr, a atacat si a ucis cu sigetile de aur pe garpele Python, care prigonise, indemnat de Iunona, pe mama sa Latona, pe cdnd era insircinaté cu Apo- Jo gi Diana, gemenii mentionai in continuare, Pe locul in care I-a ucis pe Python, ‘Apolo a creat oracolul siu de la Delfi 4, Se referd la hidra din Lema, unul dintre monsteii ucisi de Hercule. 5. E vorba de balaurul care pizea ih Colhida lina de aur. El a fost adommit de vrajile Medeii, si Iason a putut lua cu el lana de aur, 6. Munte din Sicilia, pe care se afla un templu al Venerci 7. Titanul Prometeu a diruit oamenilor focul si a refuzat si comunice lui Iupiter o taind de cea mai mare importanff. Drept pedeapsi, el a fost tintuit cu lanturi gi piroane pe stincile golase ale Caucazului, iar un vultur uriag ménea din ficatul Iu Ulterior, ela fost eliberat de Hercule. 8, Pidurea Hercinia se afla in Germania antici, 323 Spre iarni, cand padurca gi-a spulberat podoaba, lar firea se-nchirceste sub geruri si troicne, Si fiece tulpind cu fori ucigitoare, Oricare ridacina ce nagte must viclean Atunci cand e striviti, cu mana Je alinge, ‘Trimist ste molimi hemonianul Athos; Méretul Pind si varful Pangeului2 viizu Cum tragedele spice le-au sangerat sub co: ‘Trecutu-mi-le-a ‘Tigrul cu albia adanca, Danubiul, ori tocmai pe plaiuri parjolite Fierbintele Hydaspes3, cu nestemate-n unda, Sau Baetis4 care {arii i-aduse denumirea-i -i, Ducandu-si molcomirea noianului hespiric Simtiri fieru-n ceasul premergitor al Zilei, Li s-a tdiat vidstarul in bezna noptii hade, Cazura secerate de unghia vrajiti, Ia ucigase ierburi, din gerpi veninu-] stoarce; Arunca in amestec sinistre zburiitoare: O inima de buha gi miruntaie smulse Din ciuful care ipa. in vr iji neintrecuti, Ea le descanta: vlaga nimicitoarei fliciri, incremenirea rece a ghetii vara-n ele. Otrava din cuvinte, la fel de-ngrozitoare, Le-alaturi. Dar iat-o: descdntecu-i si pasii Se-aud. Tot universul la vorbele-i tresare, 1, Munte asezat la limita dintre Macedonia gi Tracia, unde se aflau munjii Haemus: de aci “hemonianul Athos”, 2. Munte situat intre Macedonia si Tracia, 3. Fluviu din India. 4. Fluviu din Spania (actualmente Guadalquivir), care in Antichitate a dat numele provinciei romane Baetica (azi Andaluzia). smi meter 5. Hesperia era de fapt Tara Apusului, Odati cu exploatarea bazinului me ici Hesperi: Spania. grecii au numit Hesperia initial Italia, apoi Spania, Aici Hesperia este Pt 324 —— SCENA II MEDLLA, DOICA MEDEEA wt inchinitoare la altarul Heeatet, atlat acolo) ta-a umbrelor ticute, Zci ai lumii subterane, Tu, Hau, orb, si neagra ca ia lui Pluton, va implor. Stand prizonicre-n artar gi in sumbra proti-a Mor(ti, Chinul vostru parasiti-l, duhuri, pentru noua nunt : Stai, ametitoare roata, Ixion! s-atingd (arna; Tantal2 soarba-n voice apa multravnitului Pirenes; Stinca lunecind Ia vale dezrobeasci-| de Sisif! Chiar si voi, trudind zadarnic, harbul fra fund s umpleti, Danaides, haideti: ziua asta mainile va cere! Socrul sotului sa fie cople: pix te ia porticul din fafa casei, C t de grea pedeapsa, strul noptii, La-mbiere de descAntec, te ivest Chip cumplit luand gi-n tripla frunte pune-amenintare! Mi-am scos din ching parul, cum face neamul meu, Si am trecut desculta prin tainita de codru, Am stors potopul ploii din secetogii nori; _ 1. Inion fusese rege al lapitilor, popor miti Elo jignise pe Junona gi era torturat in infern pe 0 roatd care se invartea necontenit “Tanal a fost un rege legendar al Lidiei. A primit pe zei in vizita si le-a servit 1a tuasd madularele 1ui Pelops, copilul sau. Drept pedeapsi, Jupiter la azvarlit in Tanar gi a condasnnat 54 fie chinuit de-o foaine 9 de sete perpetud: gedea in spijlocul unui fluviu, ale edrui ape se departau de el inds ce igi apropia buzele ca eccoli cu spada, § Time M-as riscoli cu spada, sa-I smmulg cu fierul meu! . oo IASON Desdvargeste-) crima, mai mult cu nu te rog: Scuteste-mi suferinga de chinul asteptarii. . MEDEEA fn tihn’ gusti-i fapta, nu fi grdbitd, ura! FE ziua mea: de timpul primit mi folosesc! IASON Ucide-mi, margavo! MEDEEA fmi ceri ingiduint’. (Loveste si pe celilalt copil.) Prea bine: totu-i gata, Mai multe a-{i jest Nici nu aveam, durere! Ridici-fi ochi , Iason fara suflet! fyi recunosti sofia? (Se transfigureazi. Din nori coboard un Cir 1 de doi sexpi iuaripati.) Eu pot pleca doar astfel. Vazduhu-i drumul meu! Doi serpi deprinsi cu jugul si-au aplecat solzosul Grumaz. Primeste-acuma, parinte, fil tai! (Arancé lui Iason ca vrele copiilor.) Jar eu brizda-voi norii pe caru-naripat! IASON Te du spre z4ri inalte, in ceru} fara margini, Si dovedesti c& zeii acolo nu exist _ 1. S.ar prea cf apare aici o not de seeplicis fn orice caz dispretul lui Seneca pent politeismul traditional. Poate fi inst stun mniloe de-arevela durerca si mania UAIS din sufletal ui {ason, Negarea zeilor era fn tradija literard anticd semnul paroxismului, manifestarea suferinl si frimantiri Wntriee junse pe pragul dementei. 337