STUDIU DE CAZ ( Epilepsie)

Efectuat de Miron Mariana,masterat Psihologie Clinică, an.I

I. Informatii generale

Numele de familie,prenumele,patronimicul: Miron Simion Constantin

Anul naşterii: 1936
Naţionalitatea: Moldovean
Studiile: gimnaziale
Locul de muncă: actualmente pensionar. A lucrat în trecut ca lăcătuş auto
Starea civilă (familială) : Căsătorit,are 3 copii.
Domiciliul: str.Alexandru cel Bun,44, s. Vorniceni, r-nul Străşeni
Data internării în spitalul de psihiatrie: nu a necesitat internarea în staţionarul psihiatric

II. Acuzele bolnavului

Pacientul Miron Simion acuză stări de slăbiciune generală, cefalee puternică,însoţită de de
senzaţia de zgomot, ,,foşnet,, vertij şi greaţă, dispnee la efort fizic precum şi diminuarea
memoriei,capacităţilor intelectuale.

III. Anamneza obiectivă şi subiectivă

1. Antecedente eredocolaterale/( ereditatea) şi anamneza de familie

Tatăl pacientului a suferit de gălbenări în copilărie. Nu s-au depistat boli psihice în familie,
tentative de suicid sau careva comportamente stranii.
2. Istoria vieţii şi dezvoltării bolnavului
Mama pacientului a avut o sarcină şi o naştere uşoară, fătă patologie. Dezvoltarea bolnavului
în copilărie s-a produs în limitele normalităţii,cu exceptia faptului că a suferit o traumă
cranio-cerebrală, în urma unui incident. În perioada şcolară, respectiv în cea a pubertăţii se
observă fenomenul vorbirii prin somn, precum şi a pavorului nocturn. A absolvit 7 clase,nu a
putut continua studiile din cauza volumului mare de muncă pe cîmp şi în gospodărie. Reuşita
la învăţătură-satisfăcătoare. Faţă de colegi şi profesori manifesta o atitudine amicală,
sociabilă,nu intra in situaţii conflictuale cu nimeni.
3. Viaţa de familie a bolnavului
Înainte de a fi înrolat în armată, pacientul a lucrat în Colhozul satului. La vîrsta de 17 ani
pleacă la armată, unde îşi face serviciul militar timp de 2,5 ani, în Kazahstan, regiunea Alma-
ta. După finisare, se reîntoarce în sat şi urmează în oraşul Nisporeni cursurile auto, obţinînd
permis de conducere şi totodată un nou post de muncă-cel de şofer. Pe parcursul vieţii a mai
lucrat şi în calitate de lăcătuş auto,pînă la vîrsta de pensionare. S-a căsătorit la vîrsta de 31
de ani, are 3 copii, dintre care unul a decedat.
4. Caracterul bolnavului şi particularităţile personalităţii pînă la începutul bolii psihice
Atît în copilărie, cît şi în perioada matură, pacientul a dispus de capacităţi organizatorice
remarcabile,se implica cu interes în diverse activităţi,crea legături de amiciţie şi de prietenie
durabile,manifestînd o sociabilitate şi o energie uimitoare. Se descurca onorabil în diferite
situaţii tensionate,stresante şi se ambiţiona în atingerea scopurilor propuse. Era
comunicativ,echilibrat, se adapta cu uşurinţă noilor circumstanţe, schimbări ale vieţii.
Concluzie Se constată o stare normală a vieţii psihice a pacientului, fără vreo patologie.
5. Istoricul bolii
Primele semne de epilesie apar odată cu depistarea unor disfuncţii ale glandei hipofizare, care,
în urma unor investigaţii imagistice au fost sintetizate în următorul diagnostic- adenom
hipofizar, cel care a şi declanşat pacientului crize epileptice ce se manifestau tot mai des, spre
spaima celor din jur. A fost consultat de către medicul psihiatru, care i-a prescris tratament cu
Carbamazepină 200 mg, 1px2 pe zi. Acest medicament anticonvulsivant este oferit cu eliberare
prelungită, fapt ce ajută la o extindere semnifcativă a intervalului dintre crizele epileptice ale
bolnavului, respectiv observîndu-se o remisie temporară a bolii.
Diagnosticul pacientului: Epilepsie secundară (adenom hipofizar) cu modificări moderate
intelectuale si de personalitate. Crize convulsive generalizate de frecvenţă joasă.
Remisie parţială la tratament.
Starea actuală este stabilă, desi acuză puternice dureri de cap, slăbiciune şi slăbirea funcţiilor
cognitive.

IV. Anamneza din spusele rudelor

Din spusele soţiei pacientului, acesta si-a schimbat mult comportamentul şi atitudinea in
urma aparitiei crizelor convulsive,în timpul cărora el îşi pierde în totalitate conştiinţa, îşi
muşcă limba,urinează în pantaloni, iar cînd îşi revine din starea epileptică,se observă o
amnezie a celor întîmplate. Bolnavul devenit excitabil, impulsiv, cu tendinţe de învinovăţire
a celor din jur pentru starea sa de sănătate. Totodată,soţia mai menţionează că a sesizat în
comportamentul soţului şi elemente de agresivitate, care, înainte de apariţia bolii, nu existau.

V. Status prezent
Starea somatică: Tegumenele de culoare obişnuită. Zgomote cardiace ritmice, clare. Pulsul- 78
b/min. T/A- 140/70
Hipertensiune arterială gr.II,risc înalt, cardiopatie hipertensivă. IC II
Starea neurologică: Pupilele rotunde, fotoreactive,convergenţa şi acomodarea
satisfăcătoare.Motilitatea globilor oculari e în volum deplin. Limba amplasată median. Reflexele
osteotendinoase vii, D-S. În poziţia Romberg e stabil.
Encefalopatie discirculatorie mixtă gr.II-III

VI. Investigarea psihologică

 Claritatea conştiinţei şi tulburările
Bolnavul este corect orientat în timp,spaţiu şi propria persoană, şi-a expus datele anamnestice.
Vorbeşte lent,se observă bradipsihie gîndirea vîscoasă, autoaprecieri superficiale, funcţiile
intelectual-mnestice- alterate moderat. Criza convulsivă suportată este amnezată total. Claritatea
este dereglată, sesizînd astfel o stare de obtuzie-pacientul manifestă o hipoprosexie şi o
receptare lentă a informaţiilor ce i se oferă. Dă răspunsuri întîrziate, uneori confuze.
Deasemenea, mai observăm şi o stare uşoară de sopor- bolnavul suferind de epilepsie este
înclinat spre o stare de somnolenţă destul de pronunţată şi profundă,care îi afectează coerenţa şi
claritatea verbală. Dacă ne referim la starea crepusculară identificăm absenţa tipică care se
manifestă printr-o încremenire bruscă a expresiei faciale,vorbirea este suspendată iar privirea
este fixată în gol, fiind lipsită de orice expresivitate.
 Tulburări emoţional-volitive, ale comunicării şi activităţii
Ţinuta vestimentară este în general adecvată, cu unele elemente de neglijenţă. Comportamentul
manifestat faţă de medici, de personalul medical este satisfăcător,pozitiv, se sesizează dorinţa de
cooperare în vederea obţinerii unui răspuns cît mai favorabil la tratamentul primit. Pacientul se
remarcă printr-o inhibiţie motorie şi verbală, printr-o dispoziţie instabilă astfel se observă o
diminuare a pragului sensibilităţii la factorii psihotraumatizanţi. Apare panica, anxietatea fobică,
anumite emoţii care nu se încadrează în normalitatea unei anumite unei circumstanţe.Totodată
mai depistăm o hipobulie marcantă, precum şi o hipotimie caracterizată prin apatie. La pacient se
identifică şi o hipertemie negativă-depresia de intenstate neurotică.

 Tulburările atenţiei
Un element destul de pronunţat este capacitatea insuficientă a atenţiei. Aşadar,putem
vorbi chiar de o hipoprosexie,mai ales că depistăm o lipsă de concentrare a pacientului în
cadrul unor activităţi
 Senzaţia, percepţia şi tulburarea lor
În ceea ce priveşte activitatea senzorial-perceptivă a pacientului, putem remarca în
contextul dat următoarea tulburare precum:hiperstezia. Bolnavul nu poate suporta
stimulii, excitanţii externi puternici, cum ar fi zgomotele sau lumina, devenind iritat şi
luacuzînd o accentuare a cefaleei. Totodată,S. Se plînge de furnicături şi înţepături în
corp, aici fiind vorba de parastezie. Conform spuselor pacientului, acesta se confruntă
uneori cu iluzii vizuale,identificînd eronat unele persoane, ca mai apoi sa le recunoască.
În acelaşi timp,i se întîmplă să aibă şi nişte halucinaţii auditive comune.
 Gîndirea şi tulburarea ei
La bolnav depistăm uneori fuga de idei, rătăceşte firul conversaţiei,de la un subiect sare
imediat la altul. În formă uşor-moderată se remarcă şi bradipsihia. În general, se poate
observa o trecere rapidă de la accelerarea la încetinirea procesului asociativ. Idei delirante
nu se depistează. În schimb, identificăm obsesii fobice precum frica de întuneric, frica că
este permanent urmărit.
 Intelectul, memoria şi tulburarea lor
Pacientul este capabil de a forma raţionamente noi, de a analiza, de a sintetiza, de a
concluziona. Problematică devine fixarea în memorie a unor evenimente sau evocarea
unor întîmplări şi evenimente din trecut. Aşadar, tulburările de memorie sunt destul de
pronunţate şi vizibile, incluzînd aici hipomnezia. Deasemenea,după producerea
convulsiilor epileptice, bolnavul se confruntă cu o amnezie totală a acceselor avute. El nu
ţine minte absolut nimic din ceea ce s-a întîmplat cu el. Funcţiile cognitiv-intelectuale
cunosc o diminuare treptată.

VII. Rezultatele investigaţiei psihologice

Asocierea epilepsiei cu tulburările psihice este cunoscută din antichitate. Emil Kraepelin afirma
că pacienţii epileptici prezintă tulburări de personalitate şi o predispoziţie pentru psihoze.
În urma investigării psihologice a pacientului cu epilepsie am depistat unele tulburări precum:
stari disforice, anxietate, tensiune, iritabilitate.Deasemenea, am sesizat urmatoarele trăsături de
personalitate: sobrietatea, lipsa simţului umorului, suspiciozitate, vîscozitate în gîndire şi in
relaţiile interpersonale, adezivitate, dependenţă afectivă, impulsivitate, interes crescut pentru
filozofie, religie, morală. Totodată, în urma examinării pacientului şi a convorbirii cu el, am
constatat că acesta suferă şi de o tulburare de afectivitate episodică,uneori fiind însoţită de o
agitaţie psihomotorie.
Am mai remarcat tulburări ale stării de conştienţă (stări crepusculare, de obnubilare şi
confuzionale), trăsături sau tulburări de personalitate, tulburări afective şi anxioase, tulburări
psihotice, tulburări neuropsihologice (tulburări de atenţie, limbaj, memorie şi funcţii executive)
şi afectarea intelectuală.

VIII. Recomandări privind asistenţa psihologică a pacientului

Se ştie faptul că afecţiunile medicale cronice si tratamentele administrate modifică viaţa

pacienţilor în totalitate. Epilepsia este o afecţiune cu implicaţii de multe ori dramatice în
viaţa de familie, profesională şi socială. Pentru bolnavii de epilepsie ar fi indicat un spectru
divers de asistenţă psiho-socială: diverse genuri de psihoterapie individuală, inclusiv
autotrening şi psihoterapie sugestivă, de grup, inclusiv şedinţe psihoterapeutice cu familia,
terapii ocupaţionale, socioterapie - socioterapie extraspitalicească, care prevede includerea
pacienţilor în diferite programe de recuperare şi consolidare a potenţialului psihic şi a
abilităţilor profesionale, eventual de reorientarea spre profesiuni mai puţin solicitante, dar
care să-i menţină în cadrul activismului social.