Sunteți pe pagina 1din 2

MOTIVAREA COMPLEXA A PERSONALULUI

Motivarea reprezinta o componenta majora a managementului constituind un


subiect dintre cele mai frecvent tratate in literatura de specialitate.Rezulta astfel o
mare varietate de abordari ale acestei componente manageriale,de multe ori
chiar contradictorii. Cercetarile teoretice dar si analiza activitatii si rezultatelor
unor importante institutii si firme romanesti si internationale converg spre ideea
ca,managerii din orice domeniu, pot obtine succese in activitatea lor mai ales in
masura in care reusesc sa-si motiveze in mod plenar,proprii lor subordonati.
Conceptul de motivare
Etimologic,cuvantul motivatie deriva din verbul moveo,motum,movere care in
limba latina se traduce cu a misca,a pune in miscare.Cu timpul sensul a
evoluat,motum a devenit motiv,descris de dictionarul englez Oxford ca
insemnand ceea ce indeamna sau determina pe o persoana sa actioneze intr-un
anumit fel.
Sub aspect psihologic,motivatia este o stare interioara a unui individ ce initiaza si
dirijeaza comportamentul propriu spre un scop,care odata atins,va determina
satisfacerea unei necesitati.
Un principiu esential,ce determina performantele membrilor unei institutii,consta
in nivelurile de abilitate si motivare a lor.Acest principiu poate fi exprimat prin
formula: Performanta = f (abilitate x motivare). Abilitatea vizeaza componentele
intelectuale si fizice ale persoanei,necesare pentru a indeplinisarcinile specifice
postului. Uneori insa,calificarea,inteligenta ori dexteritatea unei personae nu sunt
suficiente in acest sens.Ea trebuie sa-si doreasca realizarea nivelului de
performanta cerut,fapt ce tine,in buna masura si de nivelul motivatiei sale.
Din punct de vedere al conceptiei manageriale,pe care se
fundamenteaza,distingem doua acceptiuni majore ale motivarii:
Motivarea in sens restrans consta in corelarea necesitatilor,aspiratiilor si
intereselor personalului cu realizarea obiectivelor,sarcinilor , competentelor si
responsabilitatilor atribuite.
Motivarea in sens larg consta in ansamblul de decizii si actiuni prin care se
determina stakeholderii firmei sa contribuie direct si indirect la realizarea de
functionalitati si performante de ansamblu superioare,pe baza corelarii
intereselor sacestora in abordarea si realizarea obiectivelor institutiei si ale
subsistemelor sale.
In contextual managementului resurselor umane,vom dezvolta in special prima
acceptiune a motivarii si anume motivarea in sens restrans.
Principalele teorii motivationale
Teoriile de continut ale motivatiei se concentreaza asupra factorilor
interni,specifici unei persoane,care pot initia,orienta sau stopa comportamentul
ei.In literature de specialitate sunt mentionate ca fiind cele mai importante,patru
asemenea teorii si anume: ierarhia nevoilor a lui Maslow,teoria ERG,teoria
succesului a lui MacClelland si teoria bifactoriala a lui Herzber
Teoria ierarhiei nevoilor
Psihologul Abraham H.Maslow a dezvoltat o teorie despre motivatie care a
ramas de referinta in literatura de specialitate. El a precizat ca oamenii manifesta
un set complet de nevoi ce pot fi ierarhizate in concordanta cu un set de
ipoteze,astfel:
a. o nevoie satisfacuta nu mai este un factor motivant.Totusi,cand o nevoie este
satisfacuta,alta nevoie o substituie,astfel incat omul se afla in permanenta sub
presiunea satisfacerii anumitor nevoi.
b. Pentru majoritatea oamenilor setul de nevoi este foarte
complex.Comportamentul fiecarei personae este afectat in orice moment de
anumite nevoi.
c. Nevoile de la nivelurile inferioare ale ierarhiei trebuiesc satisfacute,in
general,inainte ca nevoile de la nivelurile superioare sa devina presante.
d. Exista mai multe cai pentru a satisface nevoile de la nivelurile superioare ale
ierarhiei decat pentru nivelurile inferioare.