Sunteți pe pagina 1din 20

UNIVERSITATE POLITEHNICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALA

SISTEME DE EXECUTIE PENTRU APARATURA


MEDICALA
-TEMA DE CASA-

SPECIALIZARE: ECHIPAMENTE SI SISTEME MEDICALE

GRUPA: 1444

ANUL UNIVERSITAR 2017-2018

1
 Continut
1. Etapa 1: Sistem de transmisie a energiei pentru un sistem tip „inimă artificială”, folosind
compensarea inductanței de dispersie a transformatorului transcutanat
2. Etapa 2:
2.1. Variatiile inductantei mutuale in functie de intrefier si de distanta de nealiniere
(abaterea de coaxialitate)
2.2. Utilizarea feritelor in cazul sistemelor implantabile
3. Etapa 3: Modelarea și simularea unei pompe sanguine din structura unui sistem de
asistenţă a ventriculului stâng
4. Observatii si concluzii

2
1. Sistem de transmisie a energiei pentru un sistem tip
„inimă artificială”, folosind compensarea inductanței de
dispersie a transformatorului transcutanat

 Introducere:
Dispozitivele electrice de asistenta circulatorie precum inima artificiala si asistenta
ventriculara folosesc, in general, un motor de curent continuu fara perii pentru pompa. Acestea
au nevoie de 12-35 W pentru a funcționa si pot fi alimentate printr-un set de baterii portabile si
un convertor DC-DC.
Un transformator cu un întrefier mare (1-2 cm) intre primar si secundar are inductanțe de
dispersie mari. In aceasta aplicație, coeficientul de cuplaj magnetic, k, variază de la 0,15 la 0,41.
Acest lucru duce la uniformizarea din punct de vedere al ordinului de amplitudine a inductanțelor
de dispersie, care sunt, de obicei, mai mari decât inductanța de magnetizare, iar o parte
importanta din curentul din primar va trece prin inductanța de magnetizare.

 Scheme propuse de transfer transcutanat al energiei


Pentru un transformator transcutanat, întrefierul poate varia între 1 – 2 cm, nefiind constant.
Datorită întrefierului mare, inductivităţile de dispersie sunt foarte mari, astfel încât coeficientul
de cuplaj magnetic, k = Lm/Ls < 0,42.
Se consideră un convertor rezonant serie (convertor c.c. – c.c., care utilizează rezonanţa pe
partea secundarului) întrucât partea secundară este mai compactă decât în cazul convertorului
rezonant paralel.
În acest mod, se pot compensa inductivităţile de dispersie ale ambelor înfăşurări, prin
înserierea condensatoarelor C1 şi C2.
Funcţia de transfer, H(s), adică raportul tensiunilor de ieşire şi de intrare, permite calculul
modulului acestei funcţii în raport cu frecvenţa.

Figură 1: Circuitul schemei propuse

3
In Figura 1, sursa de tensiune dreptunghiulara, Vs, inductanța de magnetizare, Lm si
inductanțele de dispersie, Ll1 si Ll2 sunt valorile echivalente raportate la secundarul
transformatorului.

Deoarece coeficientul de cuplaj magnetic variază în limite largi, este necesar să se exprime H
în funcţie de frecvenţa în unităţi relative, , de coeficientul de cuplaj, k, şi de factorul de

calitate:

Rezulta expresia:

 Cerinte:
Se verifica următoarele ecuaţii:

Prin ecuatiile de mai sus, prin incercari repetate, se obtine frecventa optima de functionare a
sistemului.
De asemenea trebuie calculate valorile inductivitatilor de dispersie a condensatoarelor C1 si C2
si a variatiilor H(v,k) pentru Qmin si Qmax, rezistentele echivalente, minime si maxime, si valoare
inductantei L.
In continuare, in Tabelul 1, este scris codul MatLab folosit pentru rezolvarea cerintelor, iar dupa
prezentarea rezultatelor este si un exemplu de calcul.

4
%Numar de ordine for niu=0.5:0.1:1.0
N=22; a=(pi*i0)/(2*niu);
% Factori de calitate, alesi in functie de N n2= niu-pi/(2*pi-acos((u0*(1-a)+1)/(a-1-
Qmin=2; u0))+acos((u0*(a-1)+1)/(a-1+u0)))
Qmax=4; end
% Date de intrare for niu=1:0.1:2
k=0.15+0.005*N a=(pi*i0)/(2*niu);
U0=24; %[V] n3= niu-
Us=44+0.3*N %[V] (pi/acos((u0*(1+a)+1)/(a+1+u0))+acos((1-
i0=0.48+0.02*N %[A] u0*(a+1))/(a+1-u0)))
Lm=(20+0.2*N) %[H] end
f0=80*10^3 z=0.5
omega0=2*pi*f0 foptim=z*f0
% Inductivitatile de dispersie Ll1,Ll2 % Reprezentarea grafica a variatiilor H(v,k)
Ll1=((1-k)/k)*Lm v=0:0.01:2;
Ll2=Ll1 Hmin=1./sqrt((1+(1-k)./k.*(1-
%Condensatoare C1,C2 (1./v.^2))).^2+(Qmin.*(v-1./v).*(1+(1-
C1=1/(omega0^2*Ll1) k)./(2.*k).*(1-1./v.^2))).^2);
C2=1/(omega0^2*Ll2) Hmax=1./sqrt((1+(1-k)./k.*(1-
Reqmin=omega0*(Ll1+Ll2)/Qmin (1./v.^2))).^2+(Qmax.*(v-1./v).*(1+(1-
Reqmax=omega0*(Ll1+Ll2)/Qmax k)./(2.*k).*(1-1./v.^2))).^2);
%Niu optim plot (v,Hmin)
u0=(1/k)*(U0/Us); %[V] hold on
for niu=0:0.1:0.5 plot (v,Hmax)
n= niu-((i0*pi)/4) legend( 'Hmin','Hmax','Location','northeast')
end
Tabel 1.

Valori rezultate: L1=L2=69.4462 [μH];

C1 = 5.6992e-14 [S/m];

C2 = 5.6992e-14 [S/m];

Reqmin = 3.4907e+07 ;

Reqmax = 1.7454e+07 ;

n =-0.7226; n =-0.6226; n =-0.5226; n =-0.4226; n =-0.3226; n =-0.2226;

n2=0.2108+0.4534i; n =0.1287-0.1163i restul valorilor n2, n3 sunt complexe.

5
Figură 2: H(v,k) pentru Qmin si Qmax

Exemplu de calcul:

6
2.1. Variatiile inductantei mutuale in functie de
intrefier si de distanta de nealiniere (abaterea de
coaxialitate)

Inductanta mutuala M, dintre infasurarea primara si cea secundara cu n1 si n2 spire este data
de relatia:

Unde g este un factor de forma al inductorului si Mij este inductanta mutuala dintre o pereche
de conductori circulari paraleli, perfect aliniati, cu o singura spira, cu razele ri si rj. Cu distanta D
dintre centre, inductanta mutuala pentru bobinele cu o spira, Mij poate fi determinata dupa cum
urmeaza:

Unde K(α) si E(α) sunt integralele eliptice complete de primul si respectiv al doilea tip, [8], μ0
este permeabilitatea relativa in vid (sau aer), iar μr este permeabilitatea relativa a mediului dintre
cele doua bobine. In cazul nealinierii laterale, inductanta mutuala Mfs dintre bobina de reactie si
cea secundara poate fi exprimata prin urmatoarea relatie:

7
Unde ri si rj sunt razele bobinei, iar .D - distanta nealinierii (descentrarii) si G(rmax ) este
definit ca:

 Cerinte

a) determinarea caracteristicii Mij = f(D) , cu D avand valori intre 0 si 10 mm.

b) pentru d = 5 mm, mai intai D se considera intre 0 si 10 mm; se reprezinta variatia inductivitatii
mutuale Mfs in functie de D.

c) pentru D = 0, se efectueaza calculele succesiv pentru d cuprins intre 5 si 10 mm; se reprezinta


variatia inductivitatii mutuale Mfs in functie de d.

Rezolvarea cerintelor se face cu ajutorul Matlab, iar in Tabel 2 sunt scrise codul folosit si
rezultatele obtinute.

8
a) determinarea caracteristicii Mij = f(D)
for i=1:11
D(i)=i;
alfa=2*sqrt(ri*rj/((ri+rj)^2+D(i)^2))
[K(i),E(i)]=ellipke(alfa);
n(i)=(2*4*pi()*10^(-10)/alfa)*sqrt(ri*rj)*((alfa^2/2)*K(i)-E(i))
end
D=[0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10];
figure(1), plot(D,n ,'r'), xlabel 'D', ylabel 'n',title 'Caracteristica Mij=F(D)');

K =[ 3.6677 3.5888 3.4811 3.3629 3.2456 3.1344 3.0317 2.9376 2.8519 2.7739 ]

E =[ 1.0168 1.0192 1.0231 1.0282 1.0343 1.0414 1.0492 1.0576 1.0664 1.0757 ]

b) determinarea variatiei inductivitatii mutuale Mfs in functie de D


for i=1:11
d=5; %[mm]
D1(i)=i;
rm(i)=(4*ri*(rj+D1(i)))/((ri+rj+D1(i)).^2+d^2)
[K1(i),E1(i)]=ellipke(rm(i));
g(i)=(((2/rm(i))-rm(i))*K1(i))-2/rm(i)*E1(i)
m(i)=(4*pi()*10^(-10)*ri*rj)/(sqrt(ri*(rj+D1(i))))*g(i)
end
D2=[0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10];
figure(2),plot(D2,m,'r'), xlabel 'D2', ylabel 'm',title 'variatia inductivitatii mutuale Mfs=F(D2)');

9
rm =[ 0.9438 0.9357 0.9268 0.9172 0.9071 0.8966 0.8858 0.8748 0.8637 0.8526 ]

K1 =[ 2.8520 2.7879 2.7258 2.6672 2.6126 2.5622 2.5157 2.4729 2.4335 2.3972 ]

E1 =[ 1.0664 1.0739 1.0820 1.0904 1.0989 1.1076 1.1162 1.1248 1.1332 1.1415 ]

g =[ 1.0921 1.0546 1.0210 0.9921 0.9677 0.9477 0.9316 0.9188 0.9089 0.9016 ]

m =[ 1.0e-07 * 0.1872 0.1758 0.1657 0.1570 0.1494 0.1430 0.1375 0.1328 0.1287
0.1252]

c)Determinarea variatiei inductivitatii mutuale Mfs in functie %de d apartinand [5,10]


D1=0;
d=[5:1:10];
for k=5:10
rmax(k-4)=sqrt((4*ri*(rj+D1))/((ri+rj+D1).^2+k.^2))
end
for l=1:6
[K(l),E(l)]=ellipke(rmax(l))
Grmax(l)=(2/rmax(l)-rmax(l))*K(l)-(2/rmax(l)*E(l))
Mfsl(l)=(4*pi*10e-7*ri*rj)/sqrt(ri*(rj+D1))*Grmax(l)
end
figure(3)
plot(d,Mfsl),xlabel 'D3', ylabel 'Mfs',title 'variatia inductivitatii mutuale Mfs=F(D3)');

10
rm2 =[ 0.9750 0.9687 0.9613 0.9529 0.9438 0.9338 ]

K2 =[ 3.2456 3.1344 3.0317 2.9376 2.8519 2.7739 3.0317 2.9376 2.8519 2.7739 ]

E2 =[ 1.0343 1.0414 1.0492 1.0576 1.0664 1.0757 1.0492 1.0576 1.0664 1.0757 ]

g2 =[ 1.3711 1.2854 1.2105 1.1463 1.0921 1.0468 ]

m2 =[ 1.0e-03 * 0.2422 0.2271 0.2138 0.2025 0.1929 0.1849 ]

Tabel 2.

11
2.2. Utilizarea feritelor in cazul sistemelor
implantabile

Feritele sunt caracterizate prin pierderi foarte mici în fier la frevenţe înalte şi prin forţe
coercitive moderate. Totuşi, inducţia magnetică de saturaţie este considerată mai redusă chiar
decât Permalloy 80. Feritele sunt alcătuite din aliaje de oxid de fier combinate cu alte metale, ca
zinc sau magneziu. Materialul este realizat dintr-o pudră fină cu un oxid izolant, care este
modelat şi sintetizat la presiune mare. Prezenţa oxizilor măreşte rezistivitatea feritelor la un nivel
mai mare decât alte materiale magnetice. Deci, pierderile prin curenţi turbionari sunt foarte
scăzute.

Feritele tipice au o inducţie magnetică de saturaţie de 3÷5kGauss . Pierderile în fier sunt de


obicei destul de scăzute.

Feritele pot fi realizate într-o gamă diversificată de forme. Unele dintre acestea includ miezuri
tip oală, toroidale, EI, EE şi UI. Materialele cu indicele LF sunt caracterizate de frecvenţe sub
100kHz , iar cele cu indicele HF sunt caracterizate de frecvenţe peste 100kHz .

Feritele sunt folosite în multe aplicaţii ale frecvenţelor înalte, incluzând transformatoare de
comutaţie şi bobine care lucrează la frecvenţe de peste 500kHz .

Temperatura Curie variază între 100 C şi 300 C , depinzând de material.

Utilizarea miezurilor din ferită în aplicaţii medicale (în asociere cu convertoare de înaltă
frecvenţă): prin dezvoltarea circuitelor integrate, este permisă utilizarea în cazul dispozitivelor
implantabile.

Folosind MATLAB, in Tabel 3, sunt scrise codul si rezultatele obtinute.

%Date de intrare:
N=22; %numarul de la catalog
niuoptim=0.5;
f=40000; %[Hz]
Bac=0.2; %[T]
niu0=4*pi*10^(-7); %[H/m]
sigma=59.6*10^6; %[S/m]

12
a)Să se dimensioneze diametrul conductorului, în funcţie de adâncimea de pătrundere (relaţia
(1)) calculată pentru frecvenţa optimă.
delta=1/sqrt(pi*f*niu0*sigma) %[m] D=2*delta %[m]
delta =3.2596e-04
D =6.5192e-04 [mm]
m= 0,65 [mm]
b)Pornind de la exemplul de calcul de mai sus, să se calculeze pierderile specifice de putere
(Pmiez) pentru frecvenţa optimă, considerând Bac = 0,2 T (urmând exemplul de calcul
prezentat, a doua valoare a inductiei magnetice se va considera egală cu 0,1 T). Dacă frecvenţa
optimă este mai
mică decât 100 kHz, se vor alege valorile corespunzătoare acestei frecvenţe (din diagrama
prezentată). (A doua frecvenţă se va alege inferioară frecvenţei optime, adică egală cu 50 kHz,
sau, după caz, egală cu 25 kHz).
%Pastrez constanta frecventa de 50KHz
B1=2000*10^(-4); %[T]
B2=1000*10^(-4); %[T]
P1=1.33*10^2*10^(-3); %[W/cm^3]
P2=2*10^1*10^(-3); %[W/cm^3]
n=(log(P1)-log(P2))/(log(B1)-log(B2))
% Pastrez constanta valoarea inductiei B=0.2 T
f1=50000; %[Hz]
f2=25000; %[Hz]
P3=55; %[mW/cm^3]
P4=133; %[mW/cm^3]
m=(log(P3)-log(P4))/(log(f2)-log(f1))
Kp=P1/(B1^n*f1^m)
Pmiez=Kp*Bac^n*f^m % [mW/cm^3]
REZULTATE:
n = 2.7334
m = 1.2739 [mm]
Kp = 1.0484e+07
Pmiez = 0.1767 [mW/cm^3]
Tabel 3.

13
3. Modelarea și simularea unei pompe sanguine din structura
unui sistem de asistența a ventriculului stâng
SAVS Novacor este realizat pe baza unei pompe sanguine pulsatile. Fig. 1 prezintă principalele
componente ale pompei si funcțiile lor in timpul unui ciclu de funcționare [11]. Ciclul incepe cu
umplerea pompei cu sânge in timp ce electrovalva este deschisă (solenoidul este nealimentat) (Fig.
1a). La inceputul pompării, prezentată in Fig. 1b, electrovalva se inchide rapid, deviind arcurile in
plăcutele pistoanelor pompei si exercitând o forță pe suprafața, de sus si jos, a sangelui din pompa.
La sfarșitul ejecției, prezentată in Fig. 1c, după ce resortul a eliberat o mare parte din energia
stocată și revine la poziția inițială, electrovalvei i se oprește alimentarea (se deschide), iar pompa
este liberă să se umple cu sânge pentru următorul ciclu de pompare.

Figură 3: Schema de functionare SAVS

14
Figură 4: Analogia electrica dintre modelul sistemului cardiovascular si SAVS Novacor

 Cerinte:

15
In Tabel 4 sunt trecute rezolvarile cerintelor si rezultatele obtinute, folosind MATLAB si
MATLAB Simulink.

%Date de intrate
N=22
Rs0=0.21+0.001*N %[mmHg*s/ml] >> 0.2320
Ls0=0.055+0.001*N %[mmHg*s^2/ml] >> 0.0770
CVAD=0.42+0.0004*N %[ml/mmHg] >> 0.4288
% cerinta 1
wn=sqrt(1/(Ls0*CVAD)) %[1/s^2] >> 5.5034
xi=Rs0/(2*wn*Ls0) %[mmmHg^2*s/ml^2] >> 0.2737
% cerinta 2 - rezolvare cu simulink
omegapatrat=wn*wn
xiii=2*wn*xi

16
% cerinta 3
Num=[30.2869] ;
Den=[1 3.013 30.2869];
E=tf(Num,Den);
w=[1:1:2000];
figure,bode(E,w);

17
% cerinta 4 – de mana

% cerinta 5 – rezolvare Simulink

18
% cerinta 6
Num=[1 0] ;
Den=[0.07 0.233 2.33];
E=tf(Num,Den);
w=[1:1:2000];
figure,bode(E,w);

Tabel 4.

19
4. Observatii si concluzii

20