Sunteți pe pagina 1din 72

P. Balulescu si V.

Macris
CUPRINS

Capitolul I Organizarea prevenirii si stingerii incendiilor in obiective si localitati pag.3


Capitolul II Parametrii pentru aprecierea pericolului de incendiu pag.6
Capitolul III Reguli generale de prevenire a incendiilor pag.12
1.Generalitati pag.12
2.Reguli obligatorii pag.12
Capitolul IV Gaze industriale cu pericol de incendiu pag.16
1.Hidrogen pag.16
2.Oxigen pag.17
3.Metan pag.19
4.Acetilena pag.20
5.Amoniac pag.22
6.Clor pag.22
7.Gaze petroliere lichefiate pag.23
Capitolul V Prevenirea incendiilor la exploatari petroliere pag.24
1.Sonde in exploatare pag.24
2.Parcuri de separatoare pag.25
3.Statii de dezbenzinare pag.26
Capitolul VI Procese chimice cu pericol de incendiu pag.27
A.Procese de descompunere termica pag.27
1.Generalitati pag.27
2.Fabricarea acetilenei pag.29
3.Piroliza hidrocarburilor pag.30
B.Procese de oxidare pag.32
1.Generalitati pag.32
2.Fabricarea etilenoxidului pag.34
3.Fabricarea acizilor grasi pag.35
4.Fabricarea alocoolului etilic sintetic pag.35
5.Fabricarea acrilonitrilului pag.37
6.Fabricarea stirenului pag.38
C.Procese de hidrogenare pag.39
D.Procese de hidroformilare pag.40
E.Procese de clorurare pag.41
1.Generalitati pag.41
2.Fabricarea clorurii de vinil pag.42
3.Fabricarea glicerinei sintetice pag.43
4.Fabricarea hexacloranului pag.43
F.Procese de polimerizare pag.44
1.Generalitati pag.44
2.Polimerizarea etilenei pag.45
3.Polimerizarea stirenului pag.46
4.Polimerizarea acetatului de vinil pag.47
5.Polimerizarea clorurii de vinil pag.48
G.Procese de dezalchilare pag.48
H.Procese de aditie la acetilena pag.48
1.Generalitati pag.48
2.Fabricarea acrilonitrilului din acetilena pag.49
3.Obtinerea clorurii de vinil pag.50
Capitolul VII Prevenirea incendiilor in industria energetica pag.50
1.Instalatii de alimentare cu combustibil pag.50
2.Sala cazalor pag.54
3.Sala masinilor pag.55
4.Statii electrice (posturi de transformare) pag.57
5.Gospodarii de cabluri electrice pag.
Capitolul VIII Prevenirea incendiilor in uzine siderurgice si metalurgice pag.61
A.Uzine siderurgice pag.61
1.Furnale si instalatii aferente pag.61
2.Otelarii pag.64
3.Laminoare pag.65
B.Uzine metalurgice pag.65
1.Turnatorii pag.65
2.Ateliere de forja si tratamente termice pag.66
3.Sudura si taierea metalului pag.68
4.Statii de compresare pag.70
5.Vopsitorii pag.71
6.Uscatorii pag.74
Capitolul IX Prevenirea incendiilor la fabricarea si folosirea pulberilor metalice pag.75
1.Combustibilitatea metalelor pag.75
2.Pulberea (praful) de aluminiu pag.76
3.Pulberea (praful) de magneziu pag.78
4.Pulberea (praful) de titan pag.79
5.Pulberea (praful) de zinc pag.80
6.Pulberea (praful) de nichel pag.81
7.Pulberea (praful) de fier pag.81
8.Pulberea (praful) de uraniu pag.82
9.Pulberea (praful) de cupru pag.83
Capitolul X Prevenirea incendiilor in industria petroliera pag.83
A.Proprietatile fizico-chimice ale produselor petroliere pag.83
B.Rafinarii de petrol pag.84
1.Desalinarea electrica a titeiului pag.84
2.Distilarea primara a titeiului pag.84
3.Cracarea termica si catalitica pag.86
4.Reformarea catalitica pag.86
5.Rafinarea selectiva a uleiurilor pag.87
6.Deparafinarea uleiurilor si desuleierea parafinei pag.87
7.Bitumul pag.88
C.Depozitarea produselor petroliere pag.88
1.Depozitarea produselor lichide inflamabile pag.88
2.Depozitarea gazelor lichefiate pag.92
D.Rampe de incarcare descarcare pag.94
1.Rampe de cale ferata pag.94
2.Incarcarea in autocisterne pag.95
E.Transportul produselor petroliere pe conducte pag.95
Capitolul XI Prevenirea incendiilor in industria chimica pag.95
A.Materiale colorante pag.95
1.Intermediari pag.95
2.Coloranti azotici pag.96
3.Coloranti de sulf pag.97
4.Conditionarea colorantilor pag.97
B.Lacuri si vopsele pag.97
1.Materii prime si auxiliare pag.97
2.Vopsele pag.98
3.Lacuri pag.98
C.Cauciucuri sintetice pag.98
1.Monomeri pag.98
2.Polimeri pag.99
D.Materiale plastice pag.100
1.Prelucrarea materialelor plastice pag.100
2.Polistirenul expandat pag.100
3.Spume poliuretanice pag.101
Capitolul XII Prevenirea incendiilor in industria de prelucrare a lemnului pag.101
1.Generalitati pag.101
2.Fabrici de cherestea pag.102
3.Sectii de prelucrarea mecanica a lemnului pag.103
4.Fabrici de faina de lemn pag.105
5.Fabrici de placi fibrolemnoase si placi aglomerate pag.106
6.Fabrici de mobila pag.108
7.Sectii de melaminare si emailare pag.110
Capitolul XIII Prevenirea incendiilor in industria usoara pag.111
A.Filaturi pag.111
1.Filaturi de bumbac pag.111
2.Sectii de tesatorie pag.113
B.Fabrici de incaltaminte pag.114
1.Incaltaminte de piele pag.114
2.Incaltaminte de cauciuc pag.116
C.Articole de cauciuc (cauciucate) pag.117
D.Sectii de fabricare a sticlei pag.119
E.Magazine comerciale pag.120
Capitolul XIV Prevenirea incendiilor in industria alimentara pag.124
1.Mori sistematice pag.124
2.Fabrici de amidon pag.124
3.Fabrici de spirt pag.125
4.Fabrici de zahar pag.126
5.Fabrici de ulei pag.128
6.Instalatii frigorifice pag.130
Capitolul XV Prevenirea incendiilor in transporturi pag.132
1.Garaje pag.132
2.Nave de marfa pag.133
3.Transportul pe calea ferata si auto pag.135
4.Porturi maritime si fluviale pag.136
5.Aeroporturi pag.138
Capitolul XVI Prevenirea incendiilor in tehnica nucleara pag.139
1.Izotopii radioactivi pag.139
2.Transportul substantelor radioactive pag.141
Capitolul XVII Prevenirea incendiilor la institutiile de cultura,cladiri inalte si spitale pag.142
1.Cinematografe si depozite de filme pag.142
2.Teatre pag.144
3.Cladiri inalte pag.146
4.Spitale pag.147
Capitolul XVIII Prevenirea incendiilor in agricultura pag.148
1.Lanuri pag.148
2.Masini agricole pag.148
3.Depozite de cereale pag.150
4.Depozite de furaje pag.151
5.Ferme zootehnice pag.152

Capitolul I

Organizarea prevenirii si stingerii incendiilor in obiective si localitati

Apararea avutiei nationale impotriva incendiilor constituie o indatorire patriotica a tuturor cetatenilor patriei
noastre,fiecare avand obligatia de a respecta cu strictete masurile de prevenire a incendiilor,in sectorul sau de activitate.
Viata oamenilor,valorile materiale si spirituale ale societati trebuie pazite de furia flacarilor .
De la inceput trebuie intales a esential in indeplinirea obligatiilor ce revin organizatiilor socealiste, celorlaltepersoane
juridice, precum si tuturor oamenilor muncii pe linia apararii impotriva incendiilor,este activitatea de prevenire. Acest scop il
urmareste cu prisosinta continutul Decretului nr. 232/1974,privind prevenirea si stingerea incendiilor republicat in anul
1978,care creaza de astfel cadrul juridic corespunzator pentru desfasurarea intregii activitati de prevenire si stingere a
incendiilor in Romania.
Potrivit prevederilor Decretului nr.232/1974 „Persoanele fizice raspund de respectarea masurilor de prevenire a
incendiilor si au obligatia,atunci cand iau cunostinta de existenta unor imprejurari de natura sa provoace incendii sau in caz de
incendii sa anunte de indata pompierii si sa intervina la stingerea incendiilor.Aducerea la indeplinirea acestor obligatii de catre
toti cetatenii vor face imposibila existenta multor neregului in obiective si localtati,care de multe ori duc la producerea de
insemnate pagube materiale economiei nationale si bunurilor personale ale cetatenilor.
In aceasta directie,un rol deosebit revine comisiilor tehnice de prevenire si stingere a incendiilor.La baza constituirii
lor trebuie sa stea anumite principii si cerinte stabilite sa duca la imbunatatirea activitatii de prevenire si stingere de catre cei
chemati sa o desfasoare.Comisiile tehnice de prevenire si stingere a incendiilor se infiinteaza in toate centralele industriale si
unitatile asimilate acestora,trusturile,grupurile de santiere,inteprinderile,santierele,spatiilr de utilaj,transport si bazele de
aprovizionare si desfacere,precum si la localitati de care conducatorii organizatiilor socialiste respective si de comitetele
executive sau birourile executive ale consiliilor populare.
Cand nevoile impun,comisiile tehnice de prevenire si stingerea incendiilor se pot constitui si in alte organizatii
economice si institutii de stat,insa cu acordul unitatilor militare de pompieri.
In principiu,din randul comisiilor tehnice se recomanda sa faca parte cadre de conducere specialisti si tehnicieni cu
experienta,care prin functiile si cunostiintele lor,au posibilitatea sa contribuie efectiv la rezolvarea problemelor pe care le ridica
prevenirea si stingerea incendiilor in obiectivul sau localitatea respectiva.Pentru un obiectiv industrial este indicat ca din
comisia tehnica sa faca parte sefii serviciilor (programare,pregatire si urmarile a productiei,planificare-dezvoltare,organizare
,productia si protectia muncii,aprovizionarea,transporturi,depozite,contabilitate etc.) si sectiile de baza (mecano-energetic
,productie).
La constituirea comisiei tehnice de prevenire si stingere a incendiilor trebuie avut in vedere faptul ca in componenta ei
sa intre toti acei factori care pot sa-si aduca contributia la ridicarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor pe o treapta
superioara.Ca presedinte al comisiei tehnice este indicat sa fie directorul adjunct tehnic si de productie (inginerul sef),iar ca
secretar,o persoana competenta,de regula un inginer principal.
Comisia tehnica de prevenire si stingere a incendiilor,potrivit actelor normative in vigoare are urmatoarele
obligatii principale:
1) Intocmeste planul de aparare impotriva incendiilor al organizatiei socialiste din cadrul careia functioneaza.Acest
document trebuie conceput si realizat cu multa atentie pentru a constitui un document de organizare a activitatii de prevenire si
stingere a incendiilor,cu mare eficienta.
In principiu un asemenea plan cuprinde doua parti principale:
Prima parte se refera,in esenta la prevenirea incendiilor si cuprinde: dispozitia (in cazul localitatilor decizia de
constituire a comisiei tehnice de prevenire si stingere a incendiilor; obligatiile comisiei tehnice si metodologia de lucru;
masurile de aparare impotriva incendiilor specifice obiectivului (localitatii) respective.
In cadrul „obligatiilor comisiilor tehnice” este recomandanbil ca,in functie de specificul obiectivului si localitatii sa se
individualizeze pentru fiecare specialist din comisia tehnica sarcinile principale pe care trebuie sa le aduca la indeplinire,strans
legate de activitatea lor profesionala si care sa asigure inlaturarea pericolului si cauzelor de incendii.
Ca „masuri de aparare impotriva incendiilor”,ce se includ in planul de aparare se pot cita activitati ca:
- organizarea prevenirii si stingerii incendiilor pe locul de munca,care va fi tratata separat,avand o mare impotanta in
asigurarea securitatii obiectivelor impotriva incendiilor;
- inlaturarea cauzelor de incendiu la instalatiile tehnologice,instalatiile electrice,de ventilatie si incalzire,de descarcare
a electricitatii statice ca si la cladirile de productie,de depozitare sau cu alte destinatii;
- desfasurarea de activitati instructiv - educative care sa duca la prevenirea incendiilor,ca expuneri,instructaje
,fotomontaje,filme,articole la presa uzinala sau de specialitate etc.;
- pregatirea temeinica a formatiei civile de pompieri in raport de specificul fiecarui obiectiv,pe baza planurilor tematice
elaborate de fiecare minister tutelar.Se va pune accentul pe teme cu continut tehnic,privind prevenirea si stingerea incendiilor pe
instructaje,exercitii si aplicatii de prevenire,formatiile avand obligatie regulamentara controlul respectarii de prevenire si
stingere a incendiilor la unitatile militare socialiste in cadrul carora functioneaza si luarea de masuri pentru inlaturarea operativa
a neregulilor constatate;
- stabilirea necesarului,procurarea si asigurarea intretinerii in stare de functionare a mijloacelor tehnice de prevenire si
stingere a incendiilor.La obiectivele industriale se va urmari buna functionare a instalatiilor automate si manuale de
semnalizare a incendiilor de stingere, a mijloacelor initiale de interventie,existenta in cantitati suficiente a substantelor de
stingere (apa,spumant,bioxid de carbon,pulberi stingatoare etc.).Formatia trebuie sa aiba in dotare masini si utilaje
corespunzatoare,in permanenta stare de functionare,echipament de protectie etc.
Cea de a doua parte a planului de aparare se referea la problema de stingerea incendiilor si cuprinde:
- dispozitia (decizia) de organizare si incadrare a formatiei civile de pompieri;
- ipotezele de stingere pentru formatia civila de pompieri (la obiectivele unde exista un intocmit plan unic de
interventie,din aceasta se extrag ipotezele stabilite pentru formatia care se completeaza cu altele,in scopul asigurarii in bune
conditii a primei interventii.
De asemenea,se vor elabora ipoteze pentru caz de avarie in situatii complexe (incendii,calamitati naturale sau
catastrofe),precum si pentru doua incendii izbucnite simultan pe teritoriul organizatiei socialiste.
In cadrul ipotezelor de stingere se vor include formatiile si obiectivele care intervin in sprijin in cazul unui
incendiu,fortele cu care se coopereaza (formatii de garzi patriotice,formatii civile de ALA,detasamente de pregatire a
tineretului),modul de alarmare a formatiei proprii si a celor ce urmeaza a fi chemate in sprijin.
De asemenea,se va elabora si include,planul de evacuare a oamenilor si bunurilor materiale.Planul de aparare
impotriva incendiilor se intocmeste anual si se complecteaza ori de cate ori este nevoie,in special dupa controalele executate de
comisiile tehnice sau de organele militare de pompieri.
2) Dau indicatii sau stabilesc pe baza propunerilor sefilor de ateliere,de sectii,depozite,indatoririle personalului in
domeniul prevenirii si stingerii incendiilor pe locurile de munca.De fapt aceasta obligatie revine conducatorilor organizatiilor
socialiste si a celorlalte persoane juridice.Masurile care le vor stabili trebuie sa asigure aplicarea regulilor regimului general si
specifice de prevenire,la toate locurile de munca,la masini,la utilaje,aparate,instalatii,procese tehnologice,precum si prima
interventie la stingerea oricaror inceputuri de incendii,de catre personalul existente.
Tinand seama de marea importanta a asigurarii activitatii de prevenire si stingere a incendiilor pe locul de munca si a
eficientei ei in asigurarea securitatii impotriva incendiilor,este necesar sa se dea cateva date mai pe larg,cu privire la aceasta
organizare.
In aceasta idee serviciul de munca se asigura de fiecare muncitor,tehnician,inginer si functionar,conform instructiunilor
elaborate pentru prevenirea incendiilor pentru fiecare obiectiv in parte.In schimburile in care in unitate nu se lucreaza sau se
lucreaza cu personal redus,serviciul permanent se asigura de catre personalul muncitor (ofiterul) de serviciu,stabilit de catre
conducerea obiectivului.Aceste instructiuni intocmite de comisia tehnica pentru locurile de munca,trebuie sa cuprinda: masuri
de prevenire si stingere a incendiilor de ordin general (regim general),care trebuie respectate pe intreg teritoriul obiectivului;
masuri de prevenire si stingere specifice locului de munca respectiv.Aceste instructiuni se semneaza de presedintele comisiei
tehnice si se aproba de conducatorul unitatii,dupa care se afiseaza in sectii,ateliere,depozite,laboratoare etc.
Desigur,punerea lor in practica duce la inlaturarea cauzelor de incendiu,la desfasurarea unei interventii prompte si
eficace in cazul in care incendiul totusi se produce.Pentru aceasta se impune ca fiecarui muncitor sa i se faca,in acest scop,o
pregatire corespunzatoare,inca de la angajare.Aceasta trebuie sa constea in instruirea asupra regulilor generale de prevenire si
stingere a incendiilor si a celor specifice sectiei atelierului in care muncitorii sau personalul muncitor isi vor desfasura
activitatea.Instructajul se face de catre presedintele comisiei tehnice sau de un alt membru al acesteia.Periodic,insa,cel putin
odata pe luna,sefii de sectie,ateliere sau depozite,continua pregatirea personalului muncitor din subordine,in care scop
organizeaza instructaje in cadrul carora se vor prelucra reguli generale si specifice de prevenire si stingere a incendiilor ,se vor
efectua exercitii practice de folosire a mijloacelor initiale existente in dotare (stingatoare,galeti,lopeti etc.).
Pentru a se asigura interventia in bune conditii in cazul izbucnirii unei eventual incendiu,se vor organiza echipe de
prima interventie,(persoanele se nominalizeaza) pe schimburi care constau in: un sef de echipa (seful locului de munca) si un
numar de membrii.
Aceasta echipa are urmatoarele sarcini: anunta formatia civila de pompieri si sefii ierarhici,in caz de incendiu; conduce
operatiunile de stingere (seful echipei); salveaza persoanele aflate in pericol si evacueaza bunurile materiale; intrerupe instalatia
electrica,de ventilatie si de transport pneumatic; actioneaza energic pentru localizarea si lichidarea incendiului izbucnit la locul
de munca cu mijloace din dotare; ia masuri de securitatea personalului si de protectie a masinilor si echipamentelor impotriva
incendiilor.Tuturor membrilor echipei de prima interventie li se repartizeaza nominal sarcini concrete,cu privire la desfasurarea
actiunii de stingere.Pe timpul programului de lucru,membrii echipei supravegheaza atent ca toti angajatii sa respecte regulile de
prevenire si stingere a incendiilor la locul de munca.De asemenea,verifica existenta si starea de functionare a utilajelor si
mijloacelor de stingere a incendiilor,posibilitatile de acces la acestea, precum si caile de evacuare.
Dintre membri echipei de rezerva se numesc si responsabili c u anuntarea incendiilor.Acestea urmaresc zilnic la
inceperea programuluide lucru,prezenta membrilor echipei de stingere si comunica sefului de echipa numele celor absenti.
Numarul membrilor echipei de prima interventie pe locul de munca se stabileste in functie de marimea
sectiei,atelierului respectiv si de cantitatea mijloacelor de stingere.
Pentru incaperi si cladiri cu multe persoane si bunuri materiale valoroase,se intocmesc planuri de evacuare care trebuie
sa cuprinda:caile de acces si de evacuare (pentru persoanelor si bunuri);locurile stabilitepentru evacuarea persoanelor si
depozitarea materialelor evacuate: ordinea evacuarii; mijloacele si utilajele precum si personalul care se foloseste in acest
scop,persoana (persoanele) care conduce actiunea de salvare si evacuare.
Planul de evacuare se aduce periodic la cunostinta personalului.
Printre sarcinile echipei de stingere se mai poate nota si aceea a controlului periodic al stingatoarelor de incendii si al
altor mijloace initiale de stingere.De asemenea,acolo unde nu exista instalatii de stingere,urmareste si participa la verificarea
functionarii acestora,precum si a legaturilor si transmisiunilor destinate alarmarii,in caz de incendiu.
La buna desfasurare a activitatilor cuprinse in organizarea prevenirii si stingerii incendiilor pe locul de munca pot
contribui si actiunile de propaganda si agitatie ca: articole la gazeta de perete,luarea de atitudini impotriva persoanelor care nu
respecta regulile de prevenire si stingere,proiectii de filme si diafilme,conferinte cu tematica de prevenire si stingere etc.
Acolo unde exista formatii civile de pompieri,la respectarea regulilor de prevenire si stingere a incendiilor o
contributie de seama o poate aduce serviciul de rond,cazre are ca scop: descoperirea la timp a deficientelor din sectie si de pe
teritoriul obiectivului si luarea masurilor necesare pentru lichidarea obiectivului si luarea masurilor necesare pentru lichidarea
acestora,inscrierea neregulilor intr-un caiet de constatari si aducerea acestora la cunostiinta sefilor de sectii,sefului formatiei
(sefului de tura) si comisiei tehnice.
3) Controleaza,ori de cate ori este nevoie modul cum aplica normele,normativele si masurile de prevenire si stingere
ale incendiilor,actioneaza pentru inlaturarea imediata a cauzelor de incendii si a neajunsurilor constatate si face propuneri
conducerii obiectivului pentru remedierea dificultatilor,a caror rezolvare depaseste posibilitatile sale.De asemenea,urmaresc
daca in cadrul temelor de proiectare se respecta normele de prevenire si stingere a incendiilor,verifica ca pe timpul executarii
lucrarilor noi,extinderilor si modernizarilor se tine seama de documentatia tehnica de specialitate.O grija deosebita trebuie sa
acorde executarii de calitate a reparatiilor si reviizilor utilajelor si instalatiilor tehnologice pentru inlaturarea pericolelor de
incendiu si cauzelor de incendiu.In obiectivele in care se fabrica produse cu pericol ridicat de incendiu,contribuie la elaborarea
prescriptiilor de folosire a acestora.Pe linia progresului tehnic,la obiectivele mari si cu posibilitate de cercetare,propun
introducerea in planul de cercetare a unor teme de prevenire si stingere a incendiilor,care sa duca la imbunatatirea acestei
activitati si se preocupa de realizarea cu posibilitati proprii de inovatii,care aplicate sa duca la inlaturarea cauzelor de incendii.
4) Verifica modul de intretinere si functionare a instalatiilor de semnalizare si stingere a incendiilor.Pentru asigurarea
unor conditii optime de functionare a instalatiilor de semnalizare,comisia tehnica trebuie sa desemneze personal competent si cu
calificare corespunzatoare,care sa participe,alaturi de executant la lucrarile de montare si punere in functiune,personal care apoi
sa preia,prin atributiuni de serviciu sub indrumarea si controlul comisiei tehnice de prevenire si stingere a incendiilor,sarcina
executarii,verificarii,intretinerii si explorarii instalatiilor,iar la nevoie sa cunoasca localizarile defectelor si modul de inlaturare a
acestora.
Membrii comisiilor tehnice au datoria sa actioneze energic,pentru asigurarea in bune conditii a instalatiilor de protectie
impotriva incendiilor,cum sunt cele de semnalizare si stingere,de alimentare cu apa,de captare a sarcinilor electrice precum si
altor instalatii si dispozitive folosite in acelasi scop (trape pentru evacuarea gazelor fierbinti,a fumului,mecanisme de
autoinchidere a usilor antifoc etc.).Pentru cresterea eficientei actiunilor intreprinse in aceasta linie,membrii comisiei tehnice pot
fi organizati pe colective din care fac parte si alte persoane care isi aduc contributia la cresterea securitatii impotriva
incendiilor.Un astfel de colectiv,pe langa asigurarea a unei bune functionari a instalatiilor de semnalizare si stingere a
incendiilor ar putea sa isi aduca aportul si la realizarea unor instalatii,care sa asigure securitatea impotriva incendiilor in toate
sectiile de productie cu pericol ridicat de incendiu si explozie.
5) Asigura lunar pregatirea tehnica si instruirea formatiilor civile de pompieri.Pentru realizarea unei bune pregatiri a
formatiilor civile de pompieri,comisiile tehnice au obligatia sa asigure: prezenta la instructie a tuturor pompierilor civili
incadrati pe functii prevazute pentru pompieri si a celor cu activitate obsteasca; participarea unor specialisti din componenta
comisiiei tehnice din obiectivul respectiv la sedintele de pregatire a formatiunilor si predarea de catre acestia a unor teme cu
subiecte tehnice privind prevenirea si stingerea incendiilor.De felul cum comisia tehnica se va preocupa de pregatirea formatiei
civile de pompieri,de interesul depus in predarea temelor de specialitate va depinde calitatea activitatii pe care o va desfasura
formatia obiectivului in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor.
6) Actioneaza pentru inlaturarea oricarui pericol de incendiu la repunerea in functiune a instalatiilor de protectie si a
celor auxiliare afectate de calamitati naturale sau catastrofe,la remedierea defectiunilor ivite la instalatiile de alarmare,prevenire
si stingere a incendiilor.

*
**

Structura comisiilor tehnice de prevenire a incendiilor de pe langa comitetele sau birourile executive a consiliilor
populare municipale,orasenesti si comunale,trebuie sa cuprinda persoane care prin competenta si atributiile lor pot sa indrume
si sa cotroleze aplicarea normelor pe intreg teritoriul administrativ al localitatii respective.Din asemenea organisme pot face
parte: secretarul comitetului executiv (presedinte),directorii caminelor,ai scolilor si gradinitelor de copii,sefii formatinilor de
pompieri din satele de centru si din cele apartinatoare comunei sau orasului.2-3 reprezentanti ai comitetelor de cetateni.
Aceste comisii tehnice intocmesc planuri de aparare impotriva incendiilor,indruma,coordoneaza si controleaza
aplicarea normelor,normativelor si masurilor de prevenire a incendiilor si fac propuneri comitetelor si birourilor executive
pentru inlaturarea cauzelor de incendiu.
Comisiile tehnice de prevenire si stingere a incendiilor de la consiliile populare judetene sunt formate din: secretarul
comitetului executiv (presedinte),sefii sectoarelor,directorul intreprinderii de industrie locala,presedintele comitetului du cultura
si educatie sociala,inspectorul sef al inspectoratului scolar,seful inspectoratului silvic,presedintele uniunilor judetene ale
cooperatiei mestesugarilor si cooperatiei de comnsum,specialisti si reprezentantii altor organe de directionare ce-si pot aduce
contributia la apararea impotriva incendiilor.Aceste comisii au urmatoarele indatoriri: indruma,controleaza activitatea
comisiilor tehnice comunale,orasenesti,municipale si comunale,sprijina organele subordonate in luarea unor masuri ce le
depasesc posibilitatea,realizeaza pe plan judetean sau central o serie de mijloace de propaganda impotriva incendiilor,analizeaza
stadiul prevenirii si stingerii incendiilor in localitatile din raza judetului si stabilesc masuri eficace in scopul inlaturarii lipsurilor
semnalate,asigura mijloace si instalatiile de prevenire si stingere a incendiilor si se preocupa de limitarea propagarii incendiilor
prin o serie de masuri in cadrul elaborarii planului de arhitectura si sistematizare a localitatilor.

*
**

Comisiile tehnice de prevenire si stingere a incendiilor trebuie sa aduca o contributie de seama la apararea obiectivelor
economice si a altor organizatii impotriva incendiilor.Ele trebuie sa isi perfectioneze permanent sistemul de lucru si sa aranjeze
plenar membrii sai pentru a-si indeplini sarcinile ce le revin.

Capitolul II

Parametrii pentru aprecierea pericolului de incendiu

a.Pericolul de incendiu.In obiectivele industriale,institutii,cladiri de locuit,instalatii tehnologice si ori unde se


depoziteaza,se manipuleaza si se folosesc materiale si substante combustibile exista pericol de incendiu.Aceasta se datoreste
faptului ca materialele si substantele au inmagazinat un anumit potential caloric (sarcina termica).Daca in acelasi spatiu sau in
imprejurimi exista sau isi fac aparitia vreo sursa de aprindere,pericolul de incendiu este iminent.Acesta se produce atunci cand
exista o corelatie in timp si in spatiu a unor conditii specifice.De fapt este o trecere a energiei unei surse de aprindere asupra
materialului sau substantei combustibile (potentialul de incendiu),ceea ce are ca urmare „pregatirea si activarea energiei pana se
formeaza sistemul inflamabil.Dintr-un astfel de sistem inafara substantei combustibile face parte si oxigenul din aer.
In conditiile progresului de astazi,sursele de aprindere sunt prezente aproape pretutindeni si daca incendiile nu
izbucnesc in mare numar,aceasta se datoreste faptului ca sursele nu se gasesc in corelatie necesara de timp si spatiu,fata de
potentialul de incendiu,pentru a declansa un incendiu.
Rolul de seama in inlaturarea acestui fenomen il au masurile de prevenire a incendiilor.
In activitatea practica este necesar sa se aprecieze cat mai exact pericolul de incendiu pentru a se putea lua cele
mai eficiente masuri de prevenire,care au ca scop principal:
- mentinerea la un nivel redus a probabilitatii de izbucnire a unui incendiu;
- oprirea propagarii rapide a unui eventual incendiu,respectiv producerea de pagube minime.
Hotararea aspupra naturii masurilor de prevenire si stingere a incendiilor este cateodata,greu de luat.Uneori se pune
problema daca este necesar si economic acceptabil ca pericolul de incendiu sa fie redus substantial prin masuri constructive si
de exploatare (de exemplu: peretii antifoc,mod de depozitare etc.),alteori trebuie stabilita si necesitatea unor instalatii automate
de semnalizare si stingere.
Se pune problema de a gasi metode cu ajutorul carora sa se aprecieze pericolul de incendiu deci de a se determina prin
calcul marimi care sa contribuie la luarea unor masuri corecte.Pe plan modial sunt deja initiate cateva metode de stabilire a
pericolului de incendiu.
Forta de distrugere a unui incendiu actioneaza in doua directii: asupra cladirii si aspupra continutului
acestuia.Pericolul pentru cladiri consta in distrugerea elementelor de constructii.Gradul de distrugere este determinat de doi
factori care actioneaza in sens opus si anume: intensitatea si durata incendiului pe de o parte si capacitatea de rezistenta a
constructiei pe de alta.
Pericolul continutului se refera la distrugerea bunurilor materiale in cladiri.
Cele doua categorii de pericole au legatura intre ele,intrucat pe de-o parte distrugerea unei cladiri are drept efect,de
regula,si distrugerea continutului acestuia,iar pe de alta parte sarcina termica constituie,deseori,pericolul principal pentru
cladire.Cu toate acestea,cele doua pericole pot exista independent unul de altul.Astfel,poate sa existe un pericol mare pentru
cladire,fara un pericol apreciabil al continutului sau poate sa ajunga la o paguba apreciabila a continutului cu mult inainte ca
pericolul sa ameninte cladirea.
Din cele aratate rezulta ca pericolul total nu poate fi indicat printr-o singura valoare numerica.Deci,trebuie stabilite
valori pentru pericolul cladirii si valori pentru pericolul continutului.Pentru aceasta este necesara cunoasterea marimii a o serie
de indici care sa intre cu valoarea respectiva in unele relatii matematice,ce nu fac obiectivul acestui capitol.Totusi se poate
rezuma ca,la baza stabilirii pericolului de incendiu trebuie sa stea,pe de o parte factori importanti care determina producerea si
dezvoltarea incendiului,iar pe de alta parte,factori ce trebuie sa determine prevenirea incendiilor,exprimati in aceasta prin
anumite marimi.
Produsul dintre factorii de pericol reda pericolul de incendiu potential,in timp ce produsul marimilor care micsoreaza
acest pericol exprima valoarea efectiva de protectie.

Pericolul de incendiu = Pericol potential .


Masurile de protectie

Pentru stabilirea pericolului de incendiu potential se va tine seama de:


- sarcina termica;
- conditiile de vizibilitate si posibilitatea cresterii pagubelor datorita degajarii fumului;
- marimea compartimentelor de incendiu in functie de posibilitatea de evacuare a cladirii si ventilarea incaperilor;
- inaltimea incaperii,respectiv a cladirii;
- eventualitatea cresterii pagubelor datorita degajarii de gaze de ardere cu actiune coroziva;
- aglomerare de valori (materiale etc.) pe unitatea de suprafata.
Cu ajutorul factorilor de pericol trebuie sa se stabileasca atat gradul de pericol pentru constructii si oamenii,determinat
de incendiu,cat si marimea pagubelor care se produc datorita efectelor secundare ale incendiului,ca de exemplu actiunea
fumului,a gazelor de ardere cu actiune coroziva si aglomerarea de valori.
Dintre masurile de protectie fac parte:
- masurile normale (regulile generale si specifice de prevenire a incendiilor);
- masurile speciale (instalatii semnalizare,mijloace de legatura cu unitatile de interventie,dotarea pompierilor,instalatii
automate de stingere etc.)
- asigurarea unei anumite rezistente la foc a cladirilor.
In general,calculul pericolului de incediu trebuie sa tina seama de 2 factori principali:
- sarcina termica calculata intr-un anumit mod;
- rezistenta la foc a cladirilor,apreciata si interpretata cu toate implicatiile.
Sarcina termica SQ constituie primul si cel mai important parametru al pericolului de incendiu.Ea reprezinta
cantitatea de caldura pe care o poate degaja prin combustie completa totalitatea materialelor combustibile,fixe si
mobile,existente in spatiul afectat de incendiu.
Densitatea sarcinii termice se determina prin raportul sarcinii termice la suprafata spatiului afectat de incendiu
(suprafata compartimentului de incendiu),conform relatiei:

n
 Qi Mi
Qs = SQ = t =1 [MJ/m²];
As As

SQ – sarcina termica,in MJ;


Qi – puterea calorica inferioara a materialelor de acelasi fel in MJ/kg;
Mi – masa totala a materialelor combustibile de acelasi fel,in kg;
As – aria sectiunii orizontale a spatiului afectat (compartimentul de incendiu),in m².
Pentru a se lua in consideratie influenta ventilatiei si a configuratiei incaperii,in ultimul timp se foloseste o alta relatie
de calcul a sarcinii termice:

q =  (GH)
AtAf

At – suprafata totala a peretilor inconjuratori,in m²;


Af – suprafata ferestrelor.

Rezistenta la foc a elementelor de constructie este o notiune actualmente deja destul de precisa si susceptibila de a fi
masurata,mai mult insa datorita cercetarilor efectuate in acest domeniu este posibil sa fie calculata.Aceasta este definita si
masurata in comformitate cu numeroase norme nationale,existand chiar o norma internationala.Totusi,pentru ca rezistenta la foc
sa constituie un element de baza in asigurarea securitatii impotriva incendiilor in constructii ar trebui ca ea sa fie imbunatatita.
In prezent,notiunea de rezistenta la foc se bazeaza pe 3 elemente (criterii): stabilitatea,izolatie termica si etanseitate la
flacari.Ar trebui sa se tina seama si de un al 4-lea element,etanseitatea la fum,incluzandu-se in afara fumului provenit de la
focar si pe cel succeptibil de a fi produs de insusi elementele de constructie pe fata neexpusa la actiunea
incendiului.Desigur,trebuie stabilita tentatia de a impune pentru rezistenta la foc valori anormale in detrimetrul economic.Unii
specialisti din strainatate sustin ca o rezistenta la foc de 2 h este deja ridicata.S-ar intelege ca este nevoie de o limita
consecintele unui incendiu pana la interventia pentru stingere si nu de a „inchide” incendiul pana la arderea tuturor materialelor
combustibile,adica de a se lichida de la sine.
Aprecierea pericolului de incendiu al substantelor si materialelor combustibile este probabila numai daca se
determina (cunosc) o serie de parametrii ca:  grupa de combustibilitate  indici de combustibilitate  temperatura de
imflamabilitate  temperatura de aprindere  temperatura de autoinflamare  tendinta spre autoaprindere  temperatura de
autoincalzire  temperatura de ardere mocnita  intervalul de explozie  limitele de aprindere ale vaporilor  concentratia
minima de stingere a incendiului  continutul minim de oxigen pentru explozie  viteza de ardere  substanta de stingere cea
mai adecvata 
b.Grupe de combustibilitate.Prin combustibilitate se intelege proprietatea pe care o au unele corpuri de a arde in
prezenta oxigenului sau a aerului.
Clasificarea materialelor din punct de vedere al combustibilitatii se face in functie de capacitatea acestora de a
se aprinde si de a arde in continuare degajand caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului.Din acest punct de
vedere exista trei grupe de combustibilitate:
1) Incombustibile sunt considerate acele materiale care sub influenta focului sau a temperaturilor ridicate,nu se
aprind ,nu ard mocnit,nu se carbonizeaza (de exemplu: nisipul,betonul,zgura,mortarul,sticla etc.).
2) Combustibile sunt materialele care sub actiunea focului sau a temperaturilor inalte se aprind,ard mocnit sau se
carbonizeaza.
Materialele combustibile se clasifica la randul lor in functie de posibilitatile de a fi aprinse usor sau greu si de
capacitatea lor de a contribui la dezvoltarea incendiului in patru clase astfel:
- clasa C1 – practic neinflamabile;
- clasa C2 – dificil imflamabile;
- clasa C3 – mediu imflamabil;
- clasa C4 – usor imflamabile.
3) Materialele din clasele C1 si C2,denumite in ansamblu „greu combustibile” sunt caracterizate si prin faptul ca
arderea,mocnirea sau carbonizarea au loc numai in cazul existentei unei surse exterioare de foc sau de temperatura
inalta,incetand dupa indepartarea acestora.Incadrarea materialelor combustibile in una din clasele C 1 – C4 se face pe baza
incercarilor specifice,efectuate in laboratoarele autorizate in acest sens.
c.Indicele de combustibilitate (tabelul 1).Aceasta este o marime adimensionala,care exprima raportul intre cantitatea
de caldura degajata de materialul care arde si cantitatea de energie termica a sursei de aprindere.Se determina in laborator prin
metoda calorimetrica.

Tabelul 1

Clasificarea substantelor si materialelor dupa indicele de combustibilitate

Indicele de combustibilitate Grupa de combustibilitate


Pana la 0,1 Imcombustibile
Intre 01,-0,5 Greu combustibile
Intre 0,5-2,1 Greu inflamabile
Peste 2,1 Combustibile

Pentru stabilirea gradului de combustibilitate,in ultimul timp pe plan modial,se foloseste si metoda indicelul de oxigen
(continutul de oxigen al mediului in care monstra continua sa arda independent).
d.Temperatura de inflamabilitate.Aceasta este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza
aerul,deasupra acestuia,un amestec de o anumita concentratie,care sa-l aprinda in contact cu o sursa de aprindere (flacara,corp
incandescent,scantei electrice,scantei mecanice etc.).
Temperatura de inflamabilitate constituie un parametru de baza,care poate fi folosit cu operativitate pentru indicarea cu
aproximatie a conditiilor de temperatura in care o substanta combustibila prezinta pericol de incendiu.Aceasta temperatura se ia
in considerare la clasificarea proceselor tehnologice,a incaperilor si instalatiilor dupa gradul de incendiu,in conformitate cu
normele in vigoare.
e.Temperatura de aprindere.Substantele si materialele combustibile se aprind la temperaturi diferite.Prin
temperatura de aprindere se intelege temperatura cea mai mica la care o substanta aflata in prezenta aerului sau oxigenului
trebuie incalzita pentru a se aprinde si a arde in continuare,de la sine,fara incalzire ulterioara.Temperatura de aprindere este
caracteristica numai substantelor si materialelor combustibile.
f.Temperatura de autoinflamare.Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori
si a realizarii temperaturii de inflamabilitate.Prin temperatura de autoinflamare se intelege temperatura minima pana la care este
necesar sa se incalzeasca o substanta combustibila pentru a produce aprinderea amestecului de vapori-aer,fara a veni in contact
direct cu o sursa de aprindere.
g.Tendinta de autoaprindere.Acest fenomen se constata la o serie de substanta si materiale combustibile,care sunt
supuse mai intai unei autoincalziri,ca urmare a unor procese chimice sau biologice petrecute in insasi masa substantelor
organice.Procesul de autoincalzire daca nu este intrerupt,trece in autoaprindere.Natura reactiilor defineste si natura
autoaprinderilor din acest punct de vedere se deosebesc: autoaprinderi de natura chimica,fizico-chimica si biologica.
Tendinta de autoaprindere termica se caracterizeaza prin temperatura de autoincalzire si prin variatia temperaturii
mediului in care se produce fenomenul.
h.Intervalul de explozie (limitele de explozie).Vaporii si gazele combustibile pot forma cu aerul amestecuri explozive
care se aprind numai daca au o anumita concentratie.
Concentratia minima a gazelor,vaporilor sau a prafurilor combustibile,in aer,la care se produce explozia se numeste
limita inferioara de explozie.
Concentratia maxima a gazelor,vaporilor sau a prafului in aer,la care aprinderea sau explozia nu mai este posibila se
defineste ca limita superioara de explozie.
Sub limita inferioara de explozie,amestecul nu poate sa arda si nici sa produca o explozie din cauza excesului de
aer,amestecul fiind prea sarac (contine prea putina substanta combustibila pentru intretinerea arderii).In realitate,energia
rezultata din arderea unei particule se dispenseaza inainte de a putea activa o alta particula de substanta combustibila pentru
propagarea arderii.
Peste limita superioara de explozie,arderea si explozia nu pot avea loc datorita lipsei de aer,amestecul fiind prea
bogat.Oxigenul disponibil se consuma in aer in cursul arderii unei particule,nemaifiind suficient timp pentru intretinerea arderii
particulei celei mai apropiate.Produsele de ardere care inconjoara particula aprinsa sting flacara.
Explozia amestecului de gaze,vapori sau praf cu aerul sunt posibile numai intre limitele inferioara si superioara
,determinand in acest caz intervalul de explozie.
Limitele de explozie ale unui amestec exploziv se pot calcula cu formula lui Le Chatelier:

100
L =______________ ;
a + b + c +…n
A B C N

L – concentratia ,in %;
a,b,c,…n – continutul,in % de volum al fiecarui component din amestecul considerat;
A,B,C,…N – limitele inferioare sau superioare de explozie ale componentelor din amestecul considerat.

Experimentarile ca si constatarile practice au demostrat ca,odata cu cresterea temperaturii peste cea normala (20C)
intervalul de explozie se mareste.
Temperatura mediului inconjurator exercita o influenta mai mare asupra celei inferioare.
Pentru a se determina limitele de explozie in conditiile cresterii temperaturii (peste cea normala) se pot folosi
relatiile de mai jos:

Linf.t=Linf.20 – Linf.20 x 10  t-20 ;


100 100

Lsup. 20 + Lsup.20 x 15  t-20 ;


100 100

Linf.t,Lsup.t – limitele inferioare si superioare la temperatura t;


Linf.20 ; Lsup – limitele inferioare si superioara la temperatura de 20C;
t – temperatura la care a ajuns amestecul,adica temperatura data.
Valorile de aprindere sau de explozie se folosesc la calculul concentratiei admisibile de vapori sau gaze in interiorul
aparatelor tehnologice cu pericol de explozie a instalatiilor de ventilatie,precum si la determinarea concentratiei maxime
admisibile pentru prevenirea exploziei de vapori,gaze si praf combustibil in spatii inchise.
i.Energia minima de aprindere.Aceasta se defineste ca marime minima a energiei unei scantei electrice sau
mecanice,suficienta pentru aprinderea unui amestec de gaze-aer,vapori-aer sau praf cu aerul,la o anumita concentratie (cea care
se aprinde mai usor).
Cunoasterea energiei minime de aprindere ajuta la clasificarea diferentelor medii explozive,precum si la alegerea
parametrilor echipamentului electric de protectia impotriva scanteilor.
j.Continutul minim de oxigen pentru explozie (ardere): Se defineste ca concentratia minima de oxigen in amestecul
de aer,in care s-a introdus un agent de diluare,sub care nu este posibila inflamarea amestecurilor acestora cu gaze,vaporii,sau
pulberi combustibile si deci nici propagarea arderii in intregul volum.
Marimea continutului minim de oxigen pentru explozie se foloseste la calcularea regimurilor sigure de functionare a
aparatelor si conductelor in cadrul unor instalatii tehnologice,precum si la proiectarea sistemelor si instalatiilor pentru inhibitia
exploziilor si stingerea incendiilor.
Concentratia de oxigen fara pericol de explozie se poate calcula din relatia:

Cneex = 1,2 Cex – 4,2

Cneex – concentratia neexploziva de oxigen in amestecul aer-agent de diluare,in % volum;


Cex – continutul minim de oxigen pentru explozie,in % volum.
Relatia este valabila pentru Cex > 3,5 % volum.

k.Indicele de oxigen (tabelul 2).Este continutul de oxigen al mediului in care un material combustibil continua sa arda
fara a mai fi supus actiunii sursei de aprindere.
Valoarea indicelui de oxigen se calculeaza cu relatia:

n= 100 x O2 ;
O2+N2
O2 - proportia de oxigen (raportul volumetric al oxigenului);
N2 – proportia de azot in amestecul de gaze (raportul volumetric al azotului).

Indicele de oxigen pentru cateva materiale si substante combustibile

Natura materialului si substantei combustibile Valoarea indicelui de oxigen [% volum]


Polietilena 16,9
Poliester 19,5
Policlorura de vinil 44,9
Poliuretan 16,3
Tesatura (20% nailon 80% lana) 22,5
Bumbac 18,3
Acetona 15,3
Toluen 15,9
Petrol 14,9

Materialele al carui indice de oxigen este mai mic de 21 ard mai usor in aer decat cele care au indicele de oxigen mai
mare ca 21.
Indicele de oxigen al materialelor naturale se afla cuprins intre 20-30,iar al celor sintetice intre 15-95.Materialele
minerale sub forma de pulbere sau fibre au indicele de oxigen mai mare decat al materialelor din care au provenit.
1.Viteza de ardere (tabelul 3).Este cantitatea de combustibil care se consuma prin ardere in unitatea de timp.
Viteza de ardere a corpurilor solide,lichide si gazoase este diferita si depinde de: cantitea de oxigen care participa la
ardere,sarcina termica a materialului combustibil; suprafata specifica a particulelor solide in raport cu volumul acestora; gradul
de umiditate; natura si proprietatile materialului combustibil; conditiile meteorologice etc.
In cazul incendiilor,intensitatea acestora se defineste prin viteza de ardere specifica,exprimata prin cantitatea de
combustibil care arde in unitatea de timp pe unitatea de suprafata in zona de ardere.

Tabelul 3.

Valori obiective pentru viteza de ardere specifica a principalelor materiale combustibile

Natura materialelor si substantelor Viteza de ardere


combustibile Greutatea [kg min -1] Liniara [mm min-1]
Lemn (grinzi,mobila) 0,65-0,90 -
Hartie afanata 0,48 -
Cauciuc natural 0,80 -
Cauciuc sintetic 0,53 -
Pelicula de celuloid 70,00 -
plexiglas 0,96 -
Stive de lemne taiate in aer liber 6,70 -
Polistiren 0,86` -
Textolit 0,40 -
Bumbac afanat 0,24 -
Celuloza afanata 0,40 -
Carti pe rafturi de lemn 0.33 -
Turba in stive (umiditate 40%) 0,18 -
Acetona 2,63 3,3
Benzina 2,7-3,2 3,8-4,5
Eter dietilic 3,60 5,0
Petrol 2,90 2,6
Pacura 2,10 2,2
Titei 1,20 1,6
Alcool etilic 1,6-2,0 2,0-2,6

Daca se cunosc masa combustibila specifica (masa de combustibil si viteza specifica de ardere se poate determina
durata aproximativa de ardere libera.Aceasta are o mare importanta practica la elaborarea masurilor operative corespunzatoare
pentru cercetarea si combatarea incendiilor.
m.Viteza de incalzire a lichidului (tabelul 4).Este determinata de viteza de crestere a grosimii stratului de lichid,in
caz ca aceasta arde pe o suprafata libera,a carei temperaturi este egala cu temperatura de fierbere a lichidului.
Viteza de incalzire se foloseste in calcule care se refera la stingerea incendiilor de lichidare,depozitare in rezervoare.

Tabelul 4

Vitezele de incalzire a catorva lichide combustibile

Natura lichidului combustibil Diametrul rezervorului [cm] Viteza de incalzire [mm/min]


Acetona 80 10
Benzina auto 80-260 8-9
Titei 130 4,6-5,4
Titei usor fara umiditate 70 6,0-15,0
Titei cu umiditate 25% 56 4,0
Pacura 130 1,8-4,0

Datele din tabelul 4 sunt orientative,la rezevoare cu diametre mari vitezele de incalzire sunt mult mai mari.

n.Presiunea maxima de explozie.Presiunea maxima de explozie care s-ar produce,in caz ca n-ar exista un schimb de
caldura intre produsele de ardere si peretii instalatiei,poate fi calculata cunoscand concentratia,compozitia substantelor
respective,starea initiala a sistemului si calitatea substantelor volatile (cazul prafurilor).
In urma exploziilor amestecurilor de praf aer,de vapori si gaze cu aer,care se produc in cladirile industriale inchise,iau
nastere presiuni destul de mari.
Calculele efectuate arata ca in urma exploziei unui amestec stoechiometric de praf-aer intr-o camera cu volum
constant,cand combustibilul si oxigenul ar actiona in intregime,presiunea maxima de explozie ar fi 1-15 at.Marimea presiunii
maxime a exploziei se foloseste in calculele rezistentei la explozie a aparatajelor pentru gaze,vapori si produse pulverulente
combustibile,in calculele supapelor de siguranta si ale membranelor de explozie ale carcaselor echipamentului electric protejat
la explozie.
In tabelul 5 sunt cuprinse cateva date in legatura cu presiunile care se pot inregistra in urma exploziei unor amestecuri
de praf-aer.

Tabelul 5

Presiunile de explozie pentru cateva amestecuri de praf-aer

Natura prafului Concentratia [kg/m3] Presiunea de explozie [kg/m2]


Aluminiu 0,025 25000
Faina de lemn 0,040 25000
Zahar 0,030 22000
Zirconiu 0,040 17000
Sulf 0,035 12000

Aceste presiuni sunt capabile sa distruga cladirile,marimea distrugerii depinzand de efectul distrugator al presiunii.
Cu cat efectul presiunii dureaza mai putin in umra unei explozii,cu atat distrugerea este mai redusa.In general
distrugerea integrala a cladirilor se produce la o presiune de 0,5 at,iar degradarea partial a avanului si spargerea integrala a
geamurilor are loc la o presiune de 0,1 at.
Dupa unele date din literatura de specialitate elementele de constructie ale cladirilor rezista fara degaradari apreciabile
la presiunea dinamica de 0,15 at.Aceasta inseamna ca daca presiunea la explozia amestecurilor este pana la 0,15 at,elementele
de constructie ale cladirilor actuale de gradul II rezistenta la foc nu vor fi distruse.
Timpul de actionare a sarcini dinamice se considera egal cu timpul de explozie (ardere).Dupa unele date experimentale
acest timp variaza de la sutimi de secunda (amestec de hidrogen-aer),pana la zecimi de secunda.De exemplu,viteza de ardere a
amestecurilor gaz combustibile-aer se considera egala cu 0,1-0,2 s,iar a amestecurilor praf-aer de 0,5 s.
o.Caracterul reactiei intre substantele care ard si mijlocul de stingere (apa si spuma).Apa sub forma de jeturi
compacte sau pulverizate,spuma mecanica si chimica sunt cele mai raspandite substante de stingere a incendiilor.Totusi ele nu
pot fi folosite in toate cazurile.La contactul intre apa si spuma si unele substante care ard,se poate produce efervescenta si
aruncarea lichidului in exterior.Unele reactii chimice se desfasoara violent si maresc intensitatea arderii,putandu-se produce si
explozii.In alte cazuri folosirea apei si spumei nu prezinta pericol,dar nu este eficienta.Pentru fiecare material si substanta
combustibila trebuie sa se stabileasca cea mai eficienta substanta de stingere.

Capitolul III

REGULI GENERALE DE PREVENIRE A INCENDIILOR

1.Generalitati

Inlaturarea pericolului de incendiu din intreprinderi,institutii si localitati,implica,in primul rand descoperirea si


eliminarea din timp a tuturor cauzelor de incendiu si in al doilea rand,respectarea cu strictete a regulilor si masurilor de
prevenire a incendiilor.Realizarea acestor cerinte inseamna nu numai desfasurarea in intreprinderi si institutii a unei activitati
normale,continue ci si contributia la intarirea economiei nationale,evitandu-se astfel orice pagube materiale sau pierderi de vieti
omenesti.
De aici rezulta,ca fiecare om al muncii,fiecare cetatean trebuie sa-si duca contributia la apararea bunurilor obstesti
impotriva incendiilor.
Pentru acesta,la locul de munca,la locuinta fiecaruia precum si in orice imprejurare,este necesar sa se respecte o serie
de reguli,care duc la inlaturarea pericolului de incendiu.Aceste reguli trebuie cunoscute si respectate in mod
obligatoriu,indiferent de natura obiectivului,a institutiei sau a localitatii.
Desigur,inafara acestor reguli generale mai trebuie respectate o serie de masuri tehnice de prevenire si stingere a
incendiilor specifice fiecarui proces tehnologic in parte,institutii,localitati,toate avad ca scop inlaturarea pericolului de incendiu,

2.Reguli obligatorii

a.Intretinerea incintei obiectivului.Pe teritoriul intreprinderii cat si in sectiile de productie trebuie sa existe tot timpul
curatenie si ordine desavarsita.Deseurile care rezulta pe timpul desfasurarii procesului de productie: talas,rumegus,sipci de
lemn,puzderii,coji de floarea soarelui,hartii,cartoane etc. trebuie evacuate sistematic,pe terenuri destinate in acest scop.Aschiile
metalice,materiale de sters imbibate cu ulei trebuie pastrate in locuri special amenajate.
Pentru a se asigura accesul liber la cladiri si constructii,intervalele dintre acestea nu se vor folosi pentru depozitarea
materialelor,utilajelor,ambalajelor etc.
Pe teritoriul intreprinderilor cu pericol de explozie sau cu pericol accentuat de incendii se intrezice folosirea
locomitivelor care functioneaza cu combustibil solid,neechipate cu dispozitive de captare a scinteilor.Aceeasi restrictie se
impune si pe teritoriul intreprinderilor,sectiilor localitatilor care au cladiri cu acoperisuri combustibile.La intrarea pe asemenea
teritorii se aseaza semne distinctive pentru atragerea atentiei.
Caile de acces necesare circulatiei pe teritorul intreprinderilor si la grupurile de cladiri social-administrative,se vor
intretine astfel incat sa fie asigurata in permanenta posibilitatea interventiilor formatiilor si subunitatilor de pompieri.In orice
anotimp,atat ziua cat si noaptea.
In caz de inchidere a unor portiuni de drumuri de acces,in scopul repararii lor ,trebuie instiintata formatia si
subunitatea de pomperi.In perioada executarii repartitiei drumurilor,in locurile respective,este necesar sa se puna indicatoare
pentru ocolire sau sa se execute treceri temporare peste sectoarele de drumuri in reparatie,la tonajul masinilor de stingere
prevazute pentru interventie.
Trecerile pentru vehicule si oameni peste linia ferata interna trebuie sa fie intotdeauna libera petru circulatia masinilor
de stingere.Pe teritoriul obiectivelor cu pericol de explozie si incendiu,precum si in locurile de pastrare si prelucrare a
materialelor combustibile folosirea focului deschis este interzisa in afara celui necesar pentru procesul tehnologic respectiv.
In sectoarele din incinta intreprinderii,unde este posibila acumularea de vapori sau gaze combustibile,circulatia
autovehiculelor,motocicletelor si altor mijloace de transport trebuie interzisa..In acest sens se afiseaza inscriptii corespunzatoare
sau indicatoare.
Fumatul pe teritoriul sau in incaperile sectiilor de productie cu pericol de explize sau incendiu este admis numai in
mocurile stabilite de conducere si special amenajate (prevazute cu posibilitati pentru stingerea tigarilor,chibritelor),fara pericol
de incendiu .
Utilizarea focului deschis la dezghetarea instalatiilor,conductelor,aparatelor de orice fel,in care circula substante
combustibile este interzisa.In acest scop se pot utiliza: nisipul fierbinte,apa calda,aburul sau alte mijloace,care nu prezinta
pericol de incendiu.
Lucrul cu focul la conductele cu lichide combustibile este permis numai dupa ce acestea au fost golite de produsul
respectiv si s-au inlaturat gazele ramase,prin aburire sau insuflare cu gaz iner.
Executarea temporara a unor lucrari cu foc deschis (sudura,taierea metalelor etc.),in locuri in care exista pericol de
incendiu se poate face numai pe baza unui „permis de lucru cu foc”.Lucrarile,pentru care trebuie eliberat permis,de lucru cu
focul sunt: sudura,taierea metalelor cu acetilena sau gaze,lipitul cu ajutorul flacarii,lucrarile de forja,cele de cazangerie etc.,care
pot provoca scantei.
Distrugerea diverselor deseuri combustibile rezultate din procesul de productie se poate face numai in locuri special
amenajate (crematorii).
Manevrarea vagoanelor c.f..,uzinele normale sau cu ecartament ingust,pe teritoriul obiectivelor sau depozitelor cu
pericol de incendiu,se va face numai cu locomotive care nu pot provoca incendii (cu acumulatoare de abur,Diesel,cu tobe de
esapament prevazute cu dispozitive de captare a scanteilor.Folosirea in asemenea obiective a locomotivelor obisnuite se poate
face numai cu conditia limitarii accesului lor la distanta fata de locurile periculoase,incat sa nu prezinte pericol de incendiu sau
explozie.
Mijloacele de transport auto care circula in locuri cu pericol de incendiu,vor fi prevazute cu tobe de esapament,avand
dispozitive de retinere a scanteii.
Electrocarele care se folosesc in locuri cu pericol de incendiu sau explozie vor avea partea electrica protejata
corespunzator mediului in care lucreaza si nu vor avea prezenta defectiuni.
In locurile unde exista pericol de incendiu si explozie este interzisa folosirea sculelor din metale feroase,si folosirea de
catre persoanele ce au acces in asemenea locuri,a incaltamintei cu cuie,blacheuri,potcoavelor,execuate din materiale care pot
produce scantei prin lovire sau frecare (intre ele sau cu partile metalice ori din beton ale constructiilor si instalatiilor.
Folosirea flacarii deschise pentru iluminat (lumanari,chibrituri,faclii,lampi sau alte asemenea surse) in
magazii,depozite precum si in alt loc unde exista pericol de incendiu este interzisa.
Focurile,facute in curti,pe strazi,in camp,si in general in aer liber,nu trebuie lasate fara supraveghere.La plecarea
persoanelor care le-au supravegheat focurile se sting.Pe timp de vant,focurile deschise sunt intezise.Cenusa si zgura,evacuate
din cuptoare si din focarele sobelor,nu trebuie aruncate la intamplare,ci in locuri (gropi) destinate special pentru acest scop;
dupa depozitare se sting cu apa.
b.Intretinerea cladirilor si incaperilor.Toate cladirile si incaperile tehnologice,de servicii,de depozitare si
auxiliare,trebuie intretinute permanent in stare de curatenie.
Coridoarele,scarile,accesele,iesirile din sectiile de fabricatie,incaperile din pod etc. se vor intretine permanent
neadmitandu-se folosirea lor pentru depozitarea diverselor materiale,utilaje,materii prime finite etc.Pe timp de noapte se vor
ilumina,in caz de necesitate pentru a se asigura circulatia in conditii lipsite de pericol.
In caz de pericol toate usile trebuie sa se deschida liber (la incaperile aglomerate,in directia iesirii din cladire) si sa
asigure posibilitatea evacuarii fara riscuri a persoanelor din interior.
In casele scarilor se interzice sa se amenajeze incaperi de lucru,de depozitare sau cu o alta destinatie,sa se monteze
conducte industriale de gaze,de lichide combustibile,sa se amenajeze iesiri din casa ascensoarelor de materiale,precum si sa se
instaleze utilaje sau obiecte,care sa incomodeze circulatia oamenilor.
In incaperile de la subsol si demisol in cladirile tehnologice si administrative se interzice folosirea si pastrarea
explozivililor,buteliilor cu gaze sub presiune,celuloidului,filmului,maselor plastice si altor materiale cu pericol mare de
incendiu.
Lampile pentru iluminat sau gatit,care consuma lichide combustibile,fiarele de calcat,resourile,radiatoarele
electrice,plitele electrice (afara de cele automate) sau sobele nu trebuie folosite in stare defecta si nici nu se lasa
nesupravegheate,pe timpul folosirii lor.
Golurile din peretii antifoc si din plansee trebuie prevazute cu dispozitive de protectie contra propagarii incendiului si
a produselor arderii (usi antifoc,perdele de apa,clapete etc.).
Daca obstacolele antifoc sunt traversate de diferite conducte,interspatiile dintre acestea si elementele de constructie ale
obstacolelor (pe intraga lor grosime) trebuie astupate etans cu material incombustibil.
Instalatiile de protectie contra incendiilor si de evacuare a fumului in cladirile cu un numar mare de niveluri trebuie sa
fie permanent in buna stare de functionare.Incaperile si utilajele tehnologice trebuie curatite periodic de praf si de alte deseuri
combustibile.
 In cladirile in care se desfasoara procese tehnologice si in cele administrative,se interzic:  asezarea pe caile de
evacuare a utilajelor tehnologice,a mobilei,dulapurilor si a altor obiecte;  curatirea incaperilor cu benzina;  lasarea dupa
terminarea lucrului a focului in sobe sau a aparatelor de incalzit in prize (resouri,ceainice electrice etc.)
Depozitarea in magazii,dependinte sau in locuinte a unor cantitati de lichide combustibile peste cele prevazute de
norme este interzisa.
c.Instalatiile electrice.In intreprinderi si institutii sunt obligatorii si efectuarea la timp,conform normelor in vigoare,a
reviziilor si reparatiilora,atat a instalatiilor,cat si a echipamentului si aparaturii electrice.
Izolatia cablurilor si conductoarelor,sigurantele,conexiunile,prizele de pamant si regimul de functionare a
electromotoarelor trebuie verificate de catre electricieni calificati,atat prin revizie la exterior cat si cu ajutorul aparatelor.
In locuri cu pericol de explozie sau de incendiu se vor folosi numai utilaje,aparate si alte echipamente electrice,de
constructie speciala (dupa caz,etanse la praf,de tip sigur contra exploziilor).In astfel de incaperi nu trebuie sa existe doze de
derivatie.
La instalatiile electrice din incaperi cu mediu uscat,rezistenta izolatiei se verifica odata pe an,iar din incaperi cu mediu
umed sau cu vapori corozivi , cel putin de doua ori pe an.
La tablourile de distributie trebuie folosite numai sigurante calibrate.
Tablourile generale de distributie se recomanda a fi permanent inchise cu cheia,accesul fiind permis numai
electricienilor de serviciu si organelor de control si verificare.
Conectarea la reteaua electrica a diferitilor consumatori de curent ca: motoare electrice,aparate electrice,lampi pentru
iluminat etc.,se face numai cu aprobarea energeticianului sef sau a persoanelor care raspund de exploatarea instalatiilor
electrice.
Innadirea conductoarelor electrice de cupru se face numai prin rasucire si lipire,dupa care se izoleaza cu banda
izolanta.
Folosirea abajurelor din hartie sau din alte materiale combustibile la lampile de iluminat este interzisa.Echipamentul
electric si aparatele de constructie etansa (de tip inchis etc.),trebuie supuse unui control sistematic,in ceea ce priveste
etanseitatea,starea garniturilor etc.
Motoarele electrice trifazice,care prezinta defectiuni in functionare,de exemplu motorul in doua faze,vor fi oprite.
Aparatele si echipamentul electric in stare defecta se vor deconecta imediat de la reteaua electrica.
Folosirea instalatiilor electrice provizorii nu este admisa,cu exceptia alimentarii cu energie electrica in locurile unde se
executa reparatii.
Toate instalatiile electrice trebuie protejate cu aparate de protectie contra curentilor de scurtcircuit si a altor regimuri
de functionare anormala,care pot sa duca la declansarea incendiilor.
Pozarea conductoarelor si cablurilor prin depozite si a altor regimuri de functionare anormala,care pot sa duca la
declasarea incendiilor.
Pozarea conductoarelor si cablurilor prin depozite si incaperi de productie pentru consumatori aflata in afara acestora
nu este admisa.
Folosirea intrerupatoarelor,comutatoarelor,prizelor,dozelor in stare defecta sau cu capace sparte,incomplete ,este
interzisa.
Aparatele si echipamentul electric in stare defecta se va deconecta imediat de la reteaua electrica.
Atarnarea conductoarelor electrice,atingerea intre ele sau cu elemente de constructie ale incaperii sau cu diverse
obiecte,trebuie inlaturate.
Corpurile de iluminat nu trebuie suspendate de conductoarele care le alimenteaza.Ele se vor fixa de plafon cu carlige
sau de perete,prin console.
Tragerea conductoarelor si a corpurilor de iluminat,precum si folosirea lor la agatarea hainelor,pachetelor etc.,nu sunt
admise.
Componentele metalice ale aparaturii electrice trebuie legate la pamant iar sectiunea conductoarelor de legare la
pamant trebuie sa fie corespunzatoare.
Exploatarea instalatiilor cu elemente metalice nelegate la pamant sau cu instalatii de punere la pamant
incomplete,defecte sau necorespunzatoare este interzisa.
Pentru iluminat in zonele cu atmosfera exploziva se pot utiliza lampi cu acumulatoare cu tensiunea de 2,5-6 V in
constructie speciala.La astfel de zone este interzisa folosirea lampilor portative de tip obisnuit.
Instalatiile electrice de iluminat,forta sau de curenti slabi trebuie revizuite periodic.O astfel de revizie trebuie sa
cuprinda controlul tablourilor de distributie,sigurantele,starea condesatoarelor,existenta dozelor,prizelor,intrerupatoarelor
,corpurilor de iluminat,starea conexiunilor,legarea la pamant etc.Revizia completa a instalatiilor se va face cel putin o data pe an
si numai de personal calificat.
d.Sisteme de incalzire.Sobele fara acumulare de caldura (metalice) trebuie amplasate la o distanta de minimum 1,00
m fata de elementele combustibile ale cladirii si la 0,70 m de cele greu combustibile.In fata focarului se va pastra o distanta de
1,25 m de peretele combustibil.In incaperile cu pardoseala combustibila sobele metalice trebuie sa aiba inaltimea picioarelor de
minimum 0,25 m.Sub soba,pardoseala se va proteja impotriva caldurii,iar in jurul ei pe o distanta de 0,25 m si in fata focarului
de 0,50 m,printr-un strat de caramida gros de 6 cm cu mortar de argila sau printr-un strat de azbest acoperit cu tabla metalica.In
cazul cand picioarele sunt mai scurte de 0,25 m,ele se aseaza pe un postament din 4 randuri de caramida pe lat.Burlanele se vor
racorda numai la cosuri executate din zidarie sau elemente prefabricate.Racordarea lor la canale de ventilatie este interzisa.
In incaperi,burlanele cu o lungime mai mare de 10,00 m si cu mai mult de 3 coturi,nu sunt admise.Scoaterea burlanelor
prin ferestre sau pe sub streasina,fara a fi izolate de elementele combustibile ale cladirii este interzisa.Burlanele se izoleaza pe o
distanta de 0,40 m in jurul locului de trecere,imbracandu-se la exterior cu un strat gros de 5 cm din vata de sticla sau
azbest,tencuit; intre fata lor exterioara si elementele combustibile se lasa o distanta de cel putin 15 cm.
Inainte de inceperea sezonului de incalzit,toate sobele trebuie verificate si reparate,neadmitandu-se folosirea lor in
stare defecta.
Cosurile pentru evacuarea fumului si gazelor nearse se verifica,se intretin si se curata in mod corespunzator.Cosurile
de metal nu trebuie sa treaca prin tavanele si acoperisurile combustibile ale cladirilor,iar cele de zid trebuie tencuite foarte
bine.Ele nu trebuie sa prezinte fisuri pe toata lungimea lor in special pe portiunea din pod,unde se varuiesc.Cosurile din zid,cele
fabricate din beton armat sau cele de tip termofor trebuie sa fie bine izolate fata de elementele combustibile ale planseelor
(tavanelor) si acoperisurilor.La cosurile din zid,izolarea fata de elementele combustibile se asigura prin ingrosarea zidariei de
caramida cu 25 cm.Intre elementele combustibile ale plasneelor si aceasta ingrosare se va executa o izolatie de circa 2 cm din
azbest sau pasla imbibata cu argila.
Intre fata exterioara a cosurilor de zidarie si elementele combustibile ale acoperisurilui
(sarpanta,astereala,invelitoare) ,distanta nu trebuie sa fie mai mica de 10 cm.
Cosurile de fum vor fi prevazute cu usite pentru curatire,care in pod trebuie sa fie duble,bine etansate si la o distanta de
minimum 1,20 m fata de elementele combustibile ale acoperisului.
Sobele si cosurile de fum inainte de utilizare vor fi curatate si puse in stare perfecta de functionare.Cosurile,burlanele
si canalele de fum se vor curata de fum la interval de maximum doua luni de functionare.
Pe timpul incalzirii cu „sobe” alimentate cu combustibil solid – lemne sau carbune – se interzic:  aprinderea
focului cu benzina sau alte lichide combustibile;  depozitarea lemnelor,carbunilor sau alte materiale combustibile pe sobe sau
in jurul lor;  functionarea sobelor cu usitele de alimentare deschise;  depozitarea cenusei in alte locuri decat cele special
amenajate;  nesupravegherea sobelor,incalzirea lor excesiva sau functionarea fara intrerupere;  folosirea lemnelor mai mari
decat lungimea focarului.
Alimentarea cu lemne a sobelor din incaperile de productie si administrative,in depozite etc.,se face numai de personal
numit in acest scop,iar incalzirea sobelor se opreste cu cel putin 2 ore inainte de terminarea lucrului.
Incalzirea cu carbuni a sobelor,care nu sunt in prealabil adaptate pentru acest combustibil,nu este admisa.
Focul in sobele cu gaze se va aprinde si se va stinge numai de catre personalul insarcinat special si instruit in acest
scop.
In cazul folosirii sobelor alimentate cu gaze,robinetele de admisie a gazelor se vor deschide numai dupa apropierea
flacarii de arzator si verificarea prealabila a tirajului sobei prin deschiderea usitei cenusarului.
Aprinderea si stingerea focului se va executa numai de catre personalul instruit in acest scop.
Folosirea gazelor in sobele nereglate si a caror etanseitate nu este asigurata este interzisa.Daca se constata un miros de
gaze,inainte de a se aprinde focul,se aeriseste incaperea respectiva,se depisteaza si inlatura defectele care au provocat scaparile
de gaze.
Efectuarea lucrarilor de motaj,reparatii,revizii sau modificarilor in instalatia de gaze de catre personalul
neautorizat,este interzisa.
Pe timpul transportarii si manipularilor buteliilor de gaze lichefiate trebuie luate toate masurile de protectie impotriva
izbirii,caderii sau loviturilor.Recipientele (buteliile) se folosesc numai cu garniturile de etansare in buna stare (nedeteriorate),cu
furtunul de cauciuc fara porozitati si nelargit la capete si numai cu regulator de presiune in stare de functionare.Recipientele
(buteliile) pentru gaze lichefiate nu trebuie asezate in incaperi cu surse de incalzire cu flacara deschisa,in dormitoare sau bai si
nici sub actiunea directa a razelor solare.In incaperile cu incalzire centrala se aseaza la o distanta de cel putin 1 m de sursele de
incalzire izolate termic si cel putin 2 m de cele neizolate (radiatoare,conducte de transport etc.).Buteliile pentru gaze lichefiate
nu se incalzesc cu apa calda,cu flacara deschisa si nici nu se folosesc in alta pozitie decat cea verticala.Instalatiile de gaze
naturale si lichefiate nu se folosesc in stare defecta sau nesupravegheata.
In cazul folosirii butelilor de gaze combustibile,lichefiate se interzic:  folosirea de butelii defeecte sau
improvizate;  amplasarea buteliilor in apropierea surselor care radiaza caldura;  activitatea scurgerii gazului lichefiat in
butelie,prin agitarea sau incalzirea acesteia;  racordarea buteliei,la mijloace de incalzire,direct,fara reductoare de presiune; 
utilizarea furtunului de racordare nefixat corespunzator,uzat sau in stare defecta;  folosirea furtunurilor executate din materiale
plastice.
Instalatiile de incalzire centrala (abur,apa calda sau supraincalzita) trebuie sa nu depaseasca temperatura de regim.
In sectiile de productie in care se degaja praf combustibil,corpurile de incalzire vor fi netede si din tevi dispuse in plan
vertical,vopsite astlfe incat praful sa poata fi observat.Depunerile de praf pe radiatoare si conductele vor fi curatate ori de cate
ori se constata prezenta lui.Conductele instalatiei de incalzire centrala nu vor trece prin canale si spatii inchise,in care pot apare
substante care prezinta pericol de explozie.
La trecerea prin pereti si plansee combustibile,conductele vor fi introduse in tuburi de protectie si vor fi izolate cu
materiale incombustibile sau cu azbest.
Conductele,aerotermele,bateriile si celelalte corpuri de incalzire vor fi curatate de depunerile de praf combustibil si
scame,cel putin odata pe saptamana.
Existenta unor surse de gaze sau de praf combustibil precum si executarea de lucrari cu foc deschis in apropierea
prizelor de aer este interzisa.
In jurul bateriilor de incalzire sau a aerotermelor nu este admisa pastarea de lichide si materiale combustibile si mici
butelii cu gaze sub presiune.
Intre corpurile de incalzire,conductele neizolate ale instalatiilor centrale de incalzire si materialele solide combustibile
invecinate (lemn,hartie,textile,elemente de constructie etc.) este necesar sa se asigure o distanta minima de 0,35 m pentru agenti
de incalzire cu temperatura mai mare de 150C,si de 0,10 m pentru agentii de incalzire cu temperatura intre 95 si 150C.
Pastrarea si depozitarea de materiale si substante combustibile pe conductele si corpurile de incalzire,indiferent de
temperatura agentului termic sunt interzise.
e.Instalatii de verificare si transport pneumatic.Unificarea instalatiilor de ventilatie intr-un sistem central se admite
numai atunci cand substantele evacuate prezinta un grad similar de pericol de incendiu sau de explozie si numai daca amestecul
mecanic sau combinatia lor chimica nu poate provoca o aprindere sau o explozie.In caz contrar sunt necesare sisteme
independente de ventilatie.
In sectiile deosebit de periculoase unde functionarea instaltiei de ventilatie este strans legata de procesul tehnologic se
vor instala dispozitive,care,in caz de incendiu,sa opreasca automat functionarea ventilatorilor si sa conecteze un sistem de
semnalizare.Functionarea utilajelor tehnologice in incaperi cu pericol de incendiu si explozie este interzisa in cazul cand
filtrele,dispozitivele de aspiratie si captare a prafului din cadrul instalatiilor de ventilatie,prezinta defectiuni.
Gurile de aspiratie locale ale instalatiilor de ventilatie destinate evacuarii substantelor cu pericol de incendiu si
explozie trebuie protejate cu panouri de protectie sau cu dispozitive magnetice de separare.
In incaperile cu procese tehnologice in care instalatiile de ventilare transporta substante combustibile si
explozive,canalele de aer,conductele si filtrele mecanice precum si echipamentul instalatiilor de aspiratie din interior trebuie
puse la pamant.
In instalatiile de ventilatie,viteza de circulatie a aerului trebuie sa fie astfel mentinuta incat sa nu se formeze
concentratii explozive sau depuneri de particule in canale.
Conductele si canalele de ventilatie vor avea o etansare corespunzatoare pentru a exclude posibilitatea patrunderii in
incaperi a gazelor combustibile transportate,a prafului etc.
In incaperile in care se degaja vapori sau gaze combustibile,instalatia de ventilatie se va pune in functiune cu circa 10
min inaninte de inceperea lucrului si se va mentine circa 15 min dupa terminarea lucrului.Instalatia de ventilatie care nu poate fi
oprita din motive tehnoligce,se va mentine in functiune cu conditia sa fie supravegheata.
Utilizarea in comun a instalatiilor pentru exhaustarea prafului de materiale combustibile sau a vaporilor inflamabili cu
cele pentru evacuarea prafului de la utilajele de slefuit,polizat etc,care produc scantei,este interzisa.
La instalatiile de ventilatie si transport pneumatic,prin care se vehiculeaza substante combustibile sau
inflamabile,lucrarile cu foc deschis (sudura,lipire etc.) se vor efectua numai dupa oprirea lor si curatirea lor de depunerile
respective.Pentru buna functionare,(fara pericol de incendiu) instalatiile de ventilatie se vor revizui si curata periodic.
Aspiratia si transportul aerului sau gazelor calde cu temperatura mai mare de 80C prin instalatia de ventilatie sa fac
separat ,pana la evacuarea acestora in exteriorul incaperilor.
In sectiile deosebit de periculoase,instalatiile de ventilatie vor fi prevazute cu dispozitive corespunzatoare de blocare in
caz de incendiu si de semnalizare a incetatrii functionarii acestora.
In caz de infundare cu materiale combustibile nu se vor folosi rangi si unelte de fier,pentru desfundare si repunere in
functiune.
Pentru inlaturarea supraincalzirii lagarelor,releelor,motoarelor electrice,instalatia de ventilatie nu se vor
suprasolicita,iar acestea se vor revizui,curati si unge cu regularitate.
O deosebita atentie se va acorda asigurarii unei bune functionari a ventilatoarelor,luandu-se masuri pentru a nu se
produce frecari intre rotor si carcasa.
Pentru buna exploatare a instlatiilor de ventilatie este necesar sa se intocmeasca instructiuni de functionare,care trebuie
sa cuprinda: masuri de prevenire a incendiilor specifice,termenele pentru curatirea canalelor de aer,filtrelor,obturatoarelor si
ordinea de actionare,in caz de izbucnire a unui incendiu.
f.Mijloace si instalatii de stingere.Mijloace de stingere si cele din dotarea formatiilor civile de pompieri trebuie bine
intretinute si gata de functionare: ele nu vor fi folosite in alte scopuri.Hidrantii interiori vor fi in buna stare (cu furtunuri,tevi de
refulare,garnituri,asamblate.
Rezervoarele si bazinele de apa pentru incendiu vor fi tot timpul umplute cu apa,permanent intretinute,iar accesul la
ele asigurat.
Pe timp de iarna,hidrantii de incendiu exteriori,bazinele cu apa si retele de conducte,vor fi asigurate impotriva
incendiului.
Pe perioada friguroasa,stingatoarele de incendiu se vor amplasa (in masura posibilitatilor) in cele mai apropiate
incaperi incalzite (la cel mult 25-30 m).
La mijloacele de semnalizare si legatura,trebuie sa existe in permanenta access liber.

*
**
In intreprinderi si institutii pentru inlaturarea tuturor cauzelor care ar putea declansa incendii,se impune respectarea cu
o deosebita exigenta a regulilor de prevenire si stingere,prezentate in acest capitol,ele constituind un minimum de obligatii
pentru toti cetatenii,in vederea evitarii producerii fenomenului nedorit de nimeni,care este incendiul.

3.Sudura si taierea metalelor

a.Reguli obligatorii.Lucrarile de sudura si de taiere cu arc electric sau cu flacara oxiacetilenica,precum si cele
executate cu lampi de benzina pentru lipit,la dezghetarea conductelor si indepastrarea straturilor de vopsea,prezinta un mare
pericol de incendiu si explozie.Acestea se datoresc folosirii flacarilor deschise,improscarii scanteilor de sudura sau
taiere,particulelor metalice incandescente,care ajung in contact cu materialele combustibile,precum si resturilor de electrozi
incalziti,aruncati la intamplare.Scanteile care se imprastie pe timpul sudurii,pot ajunge pana la aproximativ 10 m
departare.Executarea sudurii in incaperi cu pericol de explozie sau la rezervoare si conducte goale,in care s-au depozitat
respectiv s-au transportat substante inflamabile,prezinta,de asemnea,un accentuat pericol de explozie si incendiu.
Lucrarile de executare a sudurii,de taiere sau incalzire a pieselor din metal pot fi:
- permanente,organizate si executate in sectii,ateliere sau platforme deschise,special utilate in acest scop;
- provizorii,cand lucrarile cu ajutorul focului se efectueaza direct in cladirile aflate in constructie sau aflate in
exploatare,in cladirile de locuit sau in alte constructii de pe teritorului intreprinderilor,in scopul repararii utilajelor sau a
montarii elementelor de constructie.
Inainte de a incepe lucrarile de sudura se iau o serie de masuri care constau in:
- emiterea unui permis de lucru cu foc de catre conducerea uzinei sau a intreprinderii,pentru lucrarile care prezinta
pericol de incendiu si explozie;
- asigurarea unui post de paza contra incendiilor,prevazut cu mijloacele tehnice necesare;
- verificarea intregii aparaturi si legarea corecta a instalatiei de sudura; orice defectiune constatata trebuie remediata
inainte de a incepe sudura;
- indepartarea materialelor combustbile transportabile si a substantelor inflamabile,a deseurilor
(hartii,talas,scanduri,praf etc.) la o distanta de cel putin 10 m de locul sudurii.
In general,lucrarile de sudura si taiere a metalelor nu trebuie executate in apropierea materialelor
combustibile.
Inainte de inceperea lucrarilor de sudura intr-o incapere,se controleaza si se etanseaza,cu materiale rezistente la
foc,toate traversarile de conducte prin pereti si plansee,crapaturile,pentru a nu da posibilitate scanteilor sa patrunda in spatiile
invecinate.Incaperile vecine cu locul unde se sudeaza,se supravegheaza in permanenta,spre a depista eventualele incendii
produse de scantei sau de caldura transmisa prin conductibilitate.
La sudarea ambalajelor folosite pentru transportul sau depozitarea lichidelor inflamabile si combustibile,este necesar
sa se evacueze in intregime resturile de lichide si vapori,prin spalare cu apa fierbinte,abur,soda caustica sau prin uscarea cu aer
cald.Dupa curatire si spalare,se va controla daca ambalajele mai contin vapori si nu mai este nevoie de o prealabila spalare.
Sudarea conductelor si a aparatelor aflate sub presiune de gaze,vapori,lichid si aer,precum si a celor sub
tensiune electrica,nu este admisa.
Piesele sau instalatiile la care se vor executa operatii de sudura sau taiere,vor fi curatate in prealabil de materiale
combustibile (ulei,calti etc.).
Lucrarile de sudura sunt interzise in incaperile in care se produc,se depoziteaza sau se folosesc lichide
inflamabile sau combustibile (benzina,petrol,uleiuri etc.).
Piesele care urmeaza a se suda sau taia,se demonteaza si se transporta intr-un atelier adecvat pentru lucrarile de sudura.
La constructiile proaspat vopsite si anume,inainte de a trece cel putin doua zile de la vopsire,nu se admit lucrari
de sudura,deoarece contin inca substante nevolatilizate.
Elementele de constructie si alte materiale combustibile aflate in apropierea locului sudurii,care nu pot fi evacuate,se
vor inconjura cu paravane de protectie din material rezistent la foc,avand inaltimea de cel putin 2 m.Montarea paravanelor se va
face la distanta la care sa nu fie posibila caderea scanteilor sau a particulelor incalzite in fara acestor paravane.La intreruperea
temporara a sudurii sau taierii,flacara deschisa se va proteja cu grija si se va observa continuu comportarea ei.
In cazul executarii lucrarilor de sudura pe schele de lemn,platforme etc.,constructiile combustibile din apropiere se
protejeaza impotriva aprinderii prin stropire cu apa,paravane incombustibile etc.
Lucrarile de sudura si de taiere in spatii inchise (tuneluri,puturi,rezervoare etc.) nu se vor executa decat dupa
efectuarea analizei aerului si asigurarea ventilatiei acestor in spatii de lucru.Operatia de sudura si taiere la instalatiile
electrice se executa numai dupa ce acestea se scot de sub tensiune si se iau masuri impotriva conectarii accidentelor la retea.
b.Sudura si taierea oxiacetilenica.Pentru executarea operatiilor de sudura si de taiere oxiacetilenica sunt necesare
generatoare de acetilena si butelii de oxigen.
Pericol de incendiu si explozie exista la depozitele de carbid,la statiile de acetilena si pe timpul executarii operatiilor
de sudura si taiere.
c.Depozitele de carbid.Depozitele pentru pastrarea carbidului in butoaie,se amenajeaza in locuri speciale,bine
uscate.Butoaiele cu carbid trebuie sa fie inchise ermetic si asezate pe platforme din scanduri cu inaltimea de 20 cm de la nivelul
solului.Ele vor fi bine stivuite,pentru a nu se rostogoli.
Interiorul depozitelor trebuie sa fie bine ventilat si ferit de patrunderea apei de ploaie sau din topirea zapezilor.
Prin cladirile,in care se depoziteaza carbid,nu este admis sa se monteze conducte de apa,de canalizare sau de incalzire.
Manipularea butoaielor se va face cu multa grija rostogolirea lor facandu-se numai in pozitie culcata; pe distante mai
mare ele se vor transporta pe carucioare.Deschiderea butoaielor cu carbid se va face numai cu dalta si ciocan din alama sau cu
un cutit special.
d.Statii de acetilena.Amenajarea statiilor de acetilena se va face,de regula,la parter,in subsoluri fiind cu desavarsire
interzisa.Incaperile in care se functioneaza statii de acetilena vor fi bine aerisite; temperatura elementelor instalatiei de incalzire
centrala nu va depasi 110C,iar in interiorul incaperilor nu este admis sa fie mai mica de 5C.
Generatoarele de acetilena,buteliile de oxigen si aparatele folosite in statie,vor fi de tip omologat si in perfecta stare de
functionare.Generatoarele de acetilena vor fi prezazute cu supape hidraulice de siguranta.De asemenea,trebuie sa sa asigure
reglarea automata a debitului de acetilena,in functie de consumul de acetilena.Presiunea maxima admisa pentru acetilena in
generator si pe conducte,va fi de 1,5 at; in acest scop instalatia va fi prevazuta cu dispozitiv de siguranta si manometre.
Generatoarele de acetilena se vor sufla inainte de pornire,reincarcarea lor facandu-se numai dupa descompunerea
completa a carbidului,indepartarea namolului,spalarea si uscarea cosului de incarcare.Namolul de carbid din generator se va
evacua din incapere in containerele destinate acestui scop,depozitandu-se intr-o groapa amenajata si amplasata in locuri fara
pericol de incendiu.Langa aceste gropi se vor afisa pancarde cu interzicerea fumatului si a focului deschis.
La exploatarea generatoarelor de acetilena se vor controla cu grija etanseitatea legaturilor si in mod sistematic,regimul
de temperatura al functionarii generatorului,precum si presiunea gazului,pentru a se preveni posibilitatile de autodescompunere
a acetilenei.
Generatorul de acetilena trebuie umplut cu apa curata pana la nivelul fixat de robinetele de control
corespunzatoare,temperatura apei nedepasind 80C.
Pentru evitarea cresterii rapide a presiunii si supraincalzirii acetilenei in interiorul generatorului,se interzice incarcarea
cu praf de carbid sau carbid cu granulatie mica.In generator,carbidul se va impinge cu vergele din otel.
La repararea generatoarelor se vor lua masuri severe de prevenire a exploziilor; inaintea inceperii operatiei acestea se
spala bine cu apa.se usuca si se sufla cu gaze inerte.
Generatoarele din incaperile neincalzite pe timp de iarna,dupa terminarea lucrului,se golesc de apa.Gheata formata sub
generatoare nu se va taia sau strapunge cu rangi.
In cazul folosirii covoarelor de cauciuc sau din material plastic in incaperile statiilor de acetilena,se interzice purtarea
incaltaminte cu talpa de cauciuc sau material plastic,care prin frecare poate da nastere la scantei.
Pentru distributia gazelor combustibile si a oxigenului de la racordurile de alimentare,se vor folosi numai furtunuri
armate.
e.Operatii cu flacara oxiacetilenica.La folosirea instalatiilor de sudura si taiere cu gaze,trebuie luate toate masurile
pentru inlaturarea formarii amestecurilor explozive de gaze-aer; acest lucru se poate realiza numai prin respectarea tuturor
normelor si regulilor de exploatare.In general,generatoarele transportabile se instaleaza in aer liber si in acest fel pericolul de
explozie este inlaturat in mare masura.Instalarea generatoarelor in incaperi cu surse de foc deschis ca: forje,sectii de tratamente
termice etc. sau cu cele cu pericol de incendiu si explozie nu este admisa.
Aparatul de sudura,generatorul si recipientul de oxigen,se aseaza la cel putin 10 m de locul de sudura si de orice sursa
de foc deschis,distanta dintre generator si recipient fiind de minimum 5 m.
In cazul sudarii in ateliere de sudura,recipientele de oxigen se instaleaza in exterior,in dulapurile metalice sau in
incaperi de zi cu iesire directa spre exterior.Recipientele de oxigen trebuie bine fixate in pozitie verticala,in timpul executarii
lucrarilor de sudura,iar cand se transporta,nu vor fi supuse la socuri sau izbituri.
Pe timpul executarii suduri cu gaze,este admisa folosirea furtunurilor sau a conductelor defecte,deoarece se produc
scapari de gaze.
Dezghetarea conductelo,ventilelor,reductoarelor si altor piese ale instalatiei,se va face numai cu apa calda sau
abur.Reparearea ventilelor la conductele de gaze se va face numai dupa ce se evacueaza intreaga cantitate de gaze din interior si
din incaperea respectiva.
Pentru a preintampina eventualele aprinderi si explozii,recipientele,conductele si furtunurile umplute cu gaze nu
trebuie sa vina in contact cu oxigenul,cu uleiuri vegetale sau minerale (ulei de in,canepa,in fiert,uleiuri lubrifiante etc.); se va
evita contactul cu gazele combustibile.
La inflamarea gazelor iesite prin portiunile neetanse ale diferitelor armaturi,furtunuri,etc. se inchide imediat robinetul
pentru gaz sau ventilul de pe linia de alimentare,stingerea gazului facandu-se cu o carpa sau prelata umeda.In cazul unor scapari
apreciabile de gaze,se opreste imediat functionarea aparatului,iar incaperea respectiva se aeriseste bine.
La aprinderea arzatorului de sudura sau de taiere,se deschide mai intai robinetul pentru oxigen si apoi cel de
acetilena,dupa care se aprinde amestecul acetilena-oxigen.Aprinderea se va face prin intermediul unui corp incandescent.
Sudorul,pe timpul operatiilor de sudura sau de taiere cu flacara oxiacetilenica,nu se va folosi salopete (haine) si manusi
cu urme de ulei sau benzina.
Daca se intrerupe lucrul mai mult de 10 min,in afara robinetului arzatorului,se va inchide si robinetul de la butelia de
oxigen si generatorul de acetilena.In cazul in care alimentarea se face de la conducte,se inchid robinetele de la punctele de
distributie.
Furtunurile pentru acetilena si oxigen se vor aseza pe trasee ferite de izbiri,lovituri de corpuri
incandescente.Furtunurile pentru acetilena nu se vor folosi la oxigen.
Becurile prea incalzite se racesc cu apa curata,in care scop langa fiecare post de sudura trebuie sa se gaseasca o galeata
cu apa.
Utilajul de sudura se indeparteaza din incapere imediat dupa terminarea lucrului.Dupa terminarea lucrarilor de
sudura,locul de munca,incaperile alaturate,cele de deasupra si cele dedesubt se controleaza,pentru a se identifica eventualele
scapari de gaze sau inceputuri de incendiu.Acest control trebuie facut in mod temeinic si repetat de mai multe ori.La stingerea
eventualelor focare de incendiu in faza recipienta se va lucra cu multa atentie ,in special in locurile greu accesibile.
f.Recipiente si reductoare de presiune.Recipientele sub presiune vor fi construite,manipulate si exploatate conform
normelor in vigoare.Recipientele pentru oxigen,pline,vor avea capacele sigilate.In depozit,recipientele se pastreaza in pozitie
verticala,asezate pe locasuri speciale pentru a le feri de cadere.In aer liber,recipientele se vor amplasa astfel ca sa fie ferite de
actiunea razelor solare si de umditate.Introducerea recipientelor cu oxigen in incaperi in care se lucreaza cu ulei sau cu grasimi
este interzisa.Recipientele de oxigen cu urme de ulei sau cu grasimi pe robinetul cu ventil,se vor returna la fabrica sau la statia
de incarcare,pentru a fi degresate.
O deosebita grija se va acorda recipientelor pe timpul transportului si manipularii; ele vor fi asigurate cu inele de
cauciuc si capace de protectie.
Manevrarea rozetei robinetului cu chei sau alte obiecte,este interzisa cu desavarsire.In cazul inghetarii robinetelor si
reductoarelor de presiune,acestea se vor desgheta cu carpe curate fara urme de ulei sau grasimi,udate cu apa fierbinte sau cu
saculete de nisip incalzit.
In incinta intreprinderilor industriale,recipientele se transporta cu caruciaore sau targi,ele fiind bine fixate cu curele.
Reductoarele de presiune vor fi perfect etanse,fara urme de ulei sau grasimi si niciodata nu se vor folosi pentru
etansare vopsele sau lacuri.Folosirea reductoarelor de presiune de la buteliile de gaze combustbile la cele de oxigen si
invers,este interzisa.
g.Sudarea si taierea electrica.La instalatiile de sudura electrica se pot produce incendii cauzate de scurtcircuite,ca
urmare a izbirii si deterioararii utilajului electric.Pentru ca operatiile de sudura si taiere sa se desfasoare in bune conditii si deci
fara pericol de incendiu,trebuie respectate o serie de masuri,sintetizate mai jos astfel.
Transformatoarele si aparatele de sudura montate in aer liber,vor fi protejate de actiunea precipitatiilor atmosferice.
Pardoselile din incaperile in care se efectueaza lucrari de sudura,trebuie executate din materiale incombustibile.
Cablurile si conductoarele electrice nu trebuie sa treaca in apropierea surselor de caldura sau a conductelor si
recipientelor pentru gaze.
Cablurile nu trebuie sa fie lovite de corpuri tari,in special de piese si obiecte metalice in cadere,deoarece se
deterioreaza si favorizeaza formarea scurtcircuitelor.
La trecerea peste drumuri si locuri circulate,cablurile se protejeaza cu aparatori sau punti de trecere.
Instalatiile de distributie si intrerupatoarele se monteaza pe placi izolante (azbest),in cutii metalice inchise si prevazute
cu sigurante corespunzatoare curentului folosit la sudura.
Pe santiere,cablurile se vor fixa pe schele de lucru,prin intermediul izolatorilor,iar imbinarile se fac numai prin cleme
de sudura.La trecerea prin pereti si plansee,cablurile electrice se introduc in tuburi izolatoare de protectie.
Racordarea cablurilor electrice la utilaje si aparate electrice,se va efectua numai prin capete lipite sau papuci.
Conducatoarele care ajung la portelectrozi,trebuie sa fie flexibile si rezistente la actiuni mecanice si chimice precum si
la temperaturi ridicate.
Corpurile agregatelor pentru sudare,ale transformatoarelor,carcaselor tablourilor de distributie,mesele pentru sudare si
piesele supuse sudarii,se vor lega electric la pamant.Aceasta opertatie trebuie facuta inainte de inceperea lucrului.
Pentru a nu se aprinde instalatia electrica din cauza unor conexiuni gresite sau a suprasarcinii,se controleaza ca
tensiunea la care lucreaza agregatul,sa fie corespunzatoare,iar cablurile sa nu fie dezizolate.Pe timpul intreruperii
lucrului,instalatia electrica se deconecteaza.
Capetele de electrozi incalzite,nu se arunca la intamplare ci se strang intr-o cutie metalica,asezata in apropierea
sudorului.
La sudarea electrica cu arc deschis,se vor lua masuri ca scanteile sa nu se imprastie si sa nu ajunga la materiale
combustibile,distanta de siguranta minima fiind de 10 m.
Pe timpul sudarii automate si semiautomate,se vor respecta aceleasi norme ca la sudura obisnuita,asigurandu-se buna
functionare a dispozitivelor de deconectare.

Capitolul XII

Prevenirea incendiilor in industria de prelucrare a lemnului

1.Generalitati

Lemnul are o mare importanta in cadrul economiei nationale,fiind folosit in industria constructiilor,in industria
chimica,ca materie prima la fabricarea celulozei,a hartiei,a filtrelor chimice artificiale,a materialelor plastice,a explozivilor etc.
si in industria de prelucrare a lemnului,pentru fabricarea mobilei si a diferitelor obiecte casnice.
Lemnul si produsele din lemn fiind combustibile,sunt necesare o serie de masuri pentru prevenirea incendiilor in toate
sectoarele unde acesta se prelucreaza.Existenta,in intreprinderi,a unor mari cantitati de materiale lemnoase sub forma bruta sau
semifabricate,sub forma finita sau deseuri,favorizeza aparitia si propagarea incendiilor,daca nu se respecta masurile de
prevenire a incendiilor.Acest pericol este mai accentuat in intreprinderile cu cladiri vechi,construite fara respectarea normelor
de prevenire a incendiilor.
Lemnul sub actiunea caldurii degajate pe timpul arderii componentilor combustibili,sufera,in partile necurprinse de
flacari,diferite modificari fizice si chimice,in imediata apropiere a zonei de ardere.Aceste modificari se produc in toata masa
materialului combustibil.
In urma incalzirii lemnului pana la temperatura de 110C,se produce eliminarea treptata a apei si a substantelor
volatile.Intre 110 si 150C,intensitatea degajarii substantelor volatile creste,incepe descompunerea lemnului si schimbarea
culorii.
Descompunerea se accentueaza la peste 230C,producandu-se degajari puternice de gaze combustibile.Intre 230 si
270C,la suprafata lemnului se formeaza un strat de carbune piroforic,foarte avid de oxigen,contribuind la aparitia starii de
incandescenta.Dupa depasirea temperaturii de 270C,adsorbtia de oxigen de catre stratul de carbune piroforic este tot mai
mare,astfel incat la circa 290-300C se produce arderea cu flacara.

2.Fabrici de cherestea
a.Depozitul de busteni.In cadrul unei fabrici de cherestea depozitul ocupa o mare suprafata de teren.In incinta lui,in
afara de lemn rotund,se mai gasesc si deseuri de lemn (scanduri,aschii,rumegus etc.) de mai multe ori depozitate in dezordine,
precum si ierburile uscate in perioada de primavara,toamna si veri secetoase.De asemenea,exista o mare circulatie de oameni
precum si de mijloace de transport si manipulare.Toate acestea favorizeaza declansarea unui incendiu,in special cand se fac
focuri deschise si se arunca tigari si chibrituri aprinse,cand cad scantei de la locomotive sau de la diferite cosuri.
Cea mai eficace masura de prevenire,care in acelasi timp asigura si o buna interventie in cazul declansarii unui
eventual incendiu,este respectarea organizarii rationale a depozitului conform cu prevederile normative,in ceea ce
priveste capacitatea admisa la depozitare precum si asigurarea spatiilor libere de siguranta.
Depozitul de busteni se organizeaza pe stive,sectii si sectoare.O stiva de busteni,la care se folosesc mijloace de
manipulare,nu trebuie sa depaseasca prevederile normative in vigoare.
Suprafata depozitului va fi bine curatata de deseuri lemnoase,iar iarba din jurul stivelor inlaturata.In incinta depozitului
se vor folosi locomotive Diesel.Daca se mai folosesc locomotive cu abur,cosurile acestora se prevad cu site
parascantei,circulatia in depozit facandu-se cu cenusarele inchise.Focurile deschise si fumatul in incinta depozitului sau in
imediata apropiere,sunt interzise cu desavarsire.
Pentru inlaturarea pietrisului,a nisipului,existente pe busteni acestea se vor spala cu trei jeturi de apa,din trei
directii,inlaturandu-se astfel posibilitatea formarii scanteilor pe timpul taierii bustenilor la gater.Depozitele de busteni trebuie
prevazute cu retele de apa pentru stingerea incendiilor.
b.Hala de gatere.In hala de gatere,pe langa busteni se gasesc rumegus,praf de lemn si deseuri lemnoase (aschii).Praful
de lemn,in hala gaterelor,se produce in special la viteze mari ale fierastraielor cu pas mic intre dinti is cand lemnul este uscat.
Particulele cele mai fine de praf de lemn pot forma cu aerul amestecuri explozive.Pericolul formarii acestor
amestecuri creste daca praful depus este uscat si se turbioneaza.
Limita inferioara de explozie a prafului de lemn este de 35-55 g/m3.Ea depinde de natura lemnului,compozitia prafului
si proprietatile fizico-chimice ale acestuia.
Pentru determinarea pericolului de explozie a prafului,de o mare importanta este cunoasterea continutului in substante
volatile.Pentru anumite prafuri de lemn,procentul ridicat de substante volatile (de la 64,13 pana la 78,72%),exercita influenta
asupra limitei inferioare de explozie.
Dintre toate prafurile de lemn,cel mai exploziv este cel cu dimensiunea particulelor sub 100 .La aceasta
dimensiune,limita inferioara de explozie este de aproximativ 40 g/m3.
Presiunea maxima de explozie se manifesta la densitatea norului de praf de circa 300 g/m 3.Pentru particule cu
dimensiunea pana la 100 m ,presiunea de explozie este de 4,10-4,80 kgf/cm².La o asemenea concentratie,praful de lemn
prezinta cea mai mare capacitate de explozie.Forta exploziei dezvoltata in acest caz,poate sa distruga utilajul si elementele de
constructie.
Oxigenul din aer este adsorbit cu usurinta de catre praful de lemn,accelerand in acest fel procesul de ardere.
Procesul de aprindere si de ardere este influentat de continutul de rasini,de umiditatea si de cenusa din praful de
lemn,de umiditatea din atmosfera si de capacitatea termica a surselor de aprindere.
Particulele de praf de lemn in suspensie se freaca intre ele sau cu aerul,formandu-se sarcini electrostatice,localizate la
suprafata,cu atat mai mari,cu cat praful este mai fin,tensiunea particulelor putand ajunge pana la 6000 V.
La echilibrarea acestor potentiale se poate produce asa numitul „trasnet de praf”,care aprinde amestecul de praf-
aer,producand o explozie.Un asemenea pericol apare mai des la formarea unor vartejuri de praf in timpul curateniei prin sectie
sau la folosirea unor jeturi puternice de apa in timpul stingerii unui incendiu si aceasta din cauza dispersiei prafului in aer si a
formarii de amestecuri explozive.
Praful de lemn incalzit timp indelungat,la temperatura de 100C se carbonizeaza,formand asa-zisul carbune
pirofor,care in contact cu aerul se aprinde.
Rumegusul de lemn,avand o structura mai compacta,cu anumite distante intre particule,se aprinde mai greu,mai ales
daca este depozitat in vrac.Aerul circula cu mai multa greutate si nu poate asigura o ardere completa.Rumegusul de rasinoase,in
anumite conditii de depozitare,ca de exemplu,in gramezi mari,cu un anumit procent de umiditate,se poate autoaprinde.
Arderea rumegusului se face mocnit,in cazul lipsei curentilor de aer (vant).La imprastierea rumegusului in stare
incandescenta,arderea se poate produce cu flacara,putand da nastere,in anumite conditii la explozii.Praful si rumegusul de lemn
se depun pe lagarele supraincalzite.In subsolul halei gaterelor supravegherea si intretinerea acestora este destul de greoaie si din
aceasta cauza declansarea unui incendiu este posibila cu usurinta.De multe ori,in busteni se gasesc cuie,scoabe,sarme sau se
poate produce o deviere a panzelor de ferastrau si in asemenea situatii formarea scanteilor mecanice este aproape de neinlaturat.
Folosirea motoarelor electrice neprotejate,a cablurilor electrice deteriorate si instalate necorespunzator,trecute pe sub
pardoseli sau gramezi de material lemnos,pot produce pe timpul exploatarii scantei electrice; circuitele electrice pot fi si ele
deranjate (lovite,izbite cu corpuri tari etc.) si suprasolicitate,facand posibila aparitia unor scurtcircuite.Cea mai frecventa cauza
de incendiu o constituie insa focul deschis,manefestat prin flacara de la lampa de benzina,de la sudura,de la corpurile
incandescente aruncate sau lasate din neglijenta la locul de munca (tigari sau chibrituri aprinse,scorii de la sudura etc.).
Incendiile dintr-o hala de gatere se pot evita prin inlaturarea surselor de aprindere,prin exploatarea normala a
tuturor instalatiilor si respectarea regulilor de prevenire a incendiilor.In acest scop nu este admisa folosirea lampilor de
benzina pentru incalzirea diferitelor piese,sudarea in interior,fara a se respecta regulile aratate anterior si nici fumatul.
Bustenii se verifica atent,inainte de a se introduce in gatere,pentru a se inlatura eventualele corpuri metalice,pietre etc.
Gaterele se prevad cu dispozitive care sa asigure scoaterea lor din functiune,in cazul producerii scanteilor sau a
supraincalzirii diferitelor parti ale instalatiei.Pentru a se evita aprinderea prafului de lemn sau a rumegusului ce vine in contact
cu lagarele sau cu alte mecanisme,care se incalzesc din cauza frecarii,este necesar sa se exercite o supraveghere si un control
permanent asupra temperaturii acestora.
Scurgerile uleiului de ungere a lagarelor si a altor utilaje mecanice,trebuie inlaturate,folosindu-se pentru aceasta
dispozitive speciale sau,in cel mai rau caz,vase colectoare.Unsorile amestecat cu praf,se inlatura cu regularitate.Utilajul electric
(motoare electrice,intrerupatoare etc.) trebuie protejate impotriva prafului.Regulile de montare si exploatare a instalatiei
electrice de forta si iluminat trebuie respectate cu mare strictete.
Canalele de cabluri si conductele electrice,racordurile si conectarile,protectia tablourilor de distributie,corpurile de
iluminat etanse trebuie sa constituie puncte de control pentru electricianul de serviciu,remediindu-se fara intarziere deficientele
constatate.
In fabricile de cherestea,evacuarea rumegusului si a deseurilor constituie o problema importanta pentru asigurarea
prevenirii incendiilor.In majoritatea fabricilor,evacuarea integrala a rumegusului si deseurilor se face pe cale mecanica
(transportoare cu banda sau pneumatice).
Transportoarele pneumatice se confectioneaza din materiale incombustibile si se prevad cu dispozitive de inchidere
automata a conductelor,in cazul declansarii incendiului.
La transportoarele cu banda de cauciuc sau cu raclete,montate pe banda textila,se controleaza cu atentie ungerea
rolelor si traseul,pentru a se inlatura eventualele frecari sau blocari.
La folosirea unei transmisii centrale pentru actionarea gaterelor,trecerile prin pereti se etanseaza pentru a evita
patruderea prafului in sala masinilor.
La construirea si exploatarea instalatiei de alimentare a cazanelor cu abur,cu rumegus si deseuri de lemn,este necesar
sa se ia toate masurile in scopul inlaturarii rabufnirilor,a formarii focarelor de incendiu si propagarii acestora.La alimentarea
manuala a focarelor se recomanda ca rumegusul sa se incarce in lazi si apoi sa se rastoarne in gura de alimentare.In fata gurii de
alimentare trebuie pastrata in permanenta curatenia,iar rumegusul sa fie depozitat intr-un buncar sau intr-o incapere in afara
salii cazanelor.
Instalatia de alimentare cu aer (ventilatorul etc.) se controleaza in permanenta,functionarea ei incadrandu-se in
parametri stabiliti.Neetanseitatile canalelor de fum,contactul cosului metalic si a altor parti incalzite,cu elemente
combustibile,nu sunt admise neregulile constatate,inlaturandu-se imediat.
Conductele de transportat abur sau apa supraincalzita peste 114C se izoleaza termic atunci cand trec prin sau in
apropierea elementelor si obiectelor combustibile.Sistemele de incalzire improvizate (sobe metalice) pentru arderea
rumegusului,sunt interzise.
In sectiile de prelucrare a lemnului,in care se degaja praf efectele fenomenelor electrostatice dispar prin umezirea
aerului cu vaporii de apa si prin mentinerea umiditatii relative a aerului de 80-85%.
c.Depozitul de cherestea.Cheresteaua se depoziteaza sub cerul liber sau sub soproane.Deoarece intre scanduri se lasa
spatii libere pentru a favoriza uscarea,acestea contribuie la marimea pericolului de incendiu si in special la dezvoltarea si
transmiterea lui.Din aceste motive,se pune un mare accent pe organizarea depozitelor si pe modul de stivuire a cherestelei.
Forma cea mai adecvata de depozitare este asezarea cherestelei in stive.Intre grupele de stive se la un interval de
siguranta,atat transversal cat si longitudinal.Ca unitate imediat superioara grupurilor de stive este sectia.
Mai multe sectii alcatuiesc un sector,iar mai multe sectoare – un depozit.
Suprafetele sectiilor,grupurilor de stive,e stabilesc prin norme specifice.
Soproanele in care se depoziteaza cheresteaua nu trebuie sa aiba suprafata mai mare decat a unui grup de stive.
Regulile de prevenire a incendiilor,care trebuie respectate pe timpul exploatarii unui depozit de cherestea,sunt
asemanatoare cu cele ale unui depozit de busteni.
Depozitele de cherestea se prevad cu retea de apa pentru incendiu,al carei debit se stabileste in functie de volumul
stivelor.

3.Sectii de prelucrare mecanica a lemnului

In sectiile in care se prelucreaza lemnul prin taiere cu ferastraie,prin rindeluire si rectificare,se produc mari cantitati de
praf,care este cu atat mai fin,cu cat masinile folosite au turatia mai mare.
a.Praful.Acesta rezulta de la prelucrarea mecanica a lemnului in atelierele de tamplarie,croit etc.,fata de cel produs la
fabricile de cherestea,este mai mult uscat si acesta contribuie la marirea pericolului de incendiu,aprinderea lui facandu-se la
temperaturi mai scazute.Datorita finetei si unei eventuale turbionari,praful se mentine un timp mai indelungat in aer,depunandu-
se la inceput numai particule de o greutate mai mare.
In cazul instalatiilor de ventilatie defecte insuficient dimensionate,sau datorita lipsei acestora,praful de lemn se depune
pe grinzi,pereti,masini si in special in locuri inaccesibile (colturi) marind astfel pericolul de incendiu si de propagare a acestuia.
In sectiile de prelucrare a lemnului, in afara prafului si rumegusului de lemn,mai rezulta si talas.\
b.Talasul.Acesta se aprinde cu multa usurinta de la orice sursa de foc deschis,corp incandescent si chiar de la scanteile
electrice.
La talasul afanat,arderea se propaga cu repeziciune.
Sursele de aprindere cele mai frecvente in sectiile de prelucrare a lemnului sunt: scurtcircuitul,radiatiile termice,
caldura radiata de lampile electrice (becuri) neprotejate (energie termica provenita din energie electrica),focul deschis,scantei
electrice,scantei de natura electrostatica,foc deschis de la sudura,tigari sau chibrituri aprinse aruncate.
In inteprinderile de prelucrare a lemnului in care functioneaza si instalatii de cazane alimentate cu rumegus si talas,in
afara de explozii se pot produce si rabufniri.Acestea se produc datorita turbionarii in focar a amestecului (norului) de
praf,rumegus si talas si contactului cu peretii foarte incalziti (incandescenti) ai acestora.Norul de praf se produce la alimentarea
manuala a cazanului cu rumegus si talas sau la folosirea unor instalatii mecanice de alimentare necorespunzatoare.
La alimentarea manuala a cazanelor,prin aruncarea cu lopata din buncar in focar a combustibilului,se poate transmite
focul datorita particulelor incandescente vehiculate prin manipularile repetate ale lopetii.
Din cauza ruperii paletelor de la ventilatoare sau a patrunderii in carcasa a cuielor,piulitelor sau a altor obiecte
metalice,se pot produce scantei.De asemenea,scantei se pot produce pe timpul slefuirii diferitelor materiale care contin
cuie,precum si la contactul benzii de slefuit,cu capacul de protectie de la masina sau de la capotele de aspiratie.
In interiorul sectiilor pot lua nastere turbinoari ale prafului de lemn depus pe grinzi,pereti ferestre,masini,datorita
curentilor de aer,care se formeaza.Din aceasta cauza se produc amestecuri care se pot aprinde la contactul norilor de praf cu
corpuri incalzite (lagare,sobe de topit cleiul,conducte de abur insuficient izolate,lampi electrice neprotejate etc.).
Praful de lemn si rumegusul cu urme de ulei si rasina si cu o anumita umiditate,depozitate timp indelungat,se pot
autoaprinde.
Scanteile si flamele electrice produse la contactoare,la intrerupatoare,la motoarele electrice,la prize etc.,pot aprinde
praful de lemn,pericolul fiind mult mai mare la formarea arcurilor electrice si la scurtcircuitelor.
Sarcinile electrostatice care se formeaza la frecarea particulelor de praf cu aerul sau intre ele,produc aprinderea,
fenomen explicat la hala gaterelor.Pericolul de incendiu intr-o sectie de prelucrare a lemnului este marit si din cauza stocurilor
prea mari de material lemnos,de deseuri rezultate de la masini,in special de la cele de productivitate mare.
Depozitarea deseurilor lemnoase in apropierea lagarelor calde,a corpurilor de incalzire,a motoarelor electrice (in cazul
unor scurtcircuite) creeaza un pericol de aprindere.
Pentru inlaturarea pericolului de incendiu,in primul rand este necesar sa se restranga posibilitatile de
propagare a incendiului prin masuri constructive,fapt ce se asigura inca de la faza de proiectare.
Cea mai recomandabila solutie pentru evacuarea prafului,a talasului si rumegusului o constituie instalatiile de
transport pneumatic,dimensionate corespunzator.Daca acest lucru nu se realizeaza pe deplin,deseurile de material lemnos se
aglomereaza in locurile de munca,masinile se „sufoca” avad drept urmare si o marire a pericolului de incendiu.De fapt,aceasta
constituie una dintre cele mai mari dificultati intalnite astazi in intreprinderile industriale de prelucrare a lemnului.
Pentru evacuarea prafului si rumegusului din intreprinderile mai mici de prelucrare a lemnului,cum ar fi de exemplu
tamplariile mecanice,este recomandabil sa se foloseasca instalatii individuale de aspiratie pentru fiecare masina,iar refularea sa
se faca printr-un ciclon asezat in exterior.Conducta de aspiratie racordata la exhaustor,se prevede cu un subar pentru reglarea
debitului,eventual pentru a fi folosit la oprirea propagarii incendiului.
La construirea si exploatarea unei instalatii de aspiratie,trebuie sa se tina seama de tipurile si de felul de montare a
masinilor-unelte,de durata de functionare,precum si de alti factori.
Instalatia de aspiratie din sectiile in care se produc rumegus,talas,praf,se prevede cu un separator.
La masinile de slefuit se recomanda o instalatie de aspiratie individuala,prevazuta cu dispozitive de retinere a prafului
(ciclon,filtru de praf,sac etc.).
La instalatia de aspiratie este admisa,racordarea unui numar limitat de masini,in raport cu capacitatea pentru care a fost
calculata.
Verificarea instalatiei se face ori de cate ori se introduce sau se scoate o masina din functiune.Pentru ca instalatia sa
functioneze in bune conditii trebuie sa nu primeasca aer fals,fiind necesara deci o buna etanseitate,in special la imbinarea
tronsoanelor detasabile.
In cazul infundarii conductelor cu talas,nu este admisa desfundarea cu bare de fier,deoarece se produc scantei,care pot
aprinde praful de lemn.Se folosesc prajini (bare) de lemn sau se demonteaza portiunea infundata.
Pentru functionarea instalatiei de aspiratie,se folosesc ventilatoare centrifuge,de o constructie speciala pentru talas si
care nu trebuie sa aiba un numar prea mare de palete,deoarece se pot infunda.In caz de incendiu sau explozie,prima si cea mai
de seama masura este oprirea imediata a ventilatorului.
In unele intreprinderi,deseurile lemnoase se depoziteaza intr-un buncar,din care se alimenteaza focarele cazanelor.
Pentru functionare sigura,praful de lemn este transportat pneumatic,cu ajutorul unor instalatii speciale care separa
praful de talas,folosindu-se si dispozitive de umplere.
Conductele care duc de la ventilator la arzator,trebuie sa aiba peretele din interior fara asperitati pentru a nu favoriza
infundarea.
Pentru a preveni producerea unor rabufniri si trecerea flacarilor in conductele instalatiei pneumatice sau in buncar,
viteza de insuflare trebuie sa fie superioara vitezei de ardere a prafului de lemn.Viteza de ardere este de aproximativ 14 m/s si
deci cea de insuflare trebuie sa fie superioara,ea variind intre 15 si 20 m/s.
In scopul inlaturarii propagarii flacarilor prin conducte,de la focar spre buncar,se intercaleaza o clapeta de retinere care
se deschide sub actiunea curentului de aer si se inchide automat la incetarea acestuia.
Dupa terminarea lucrului,conductele de transport si separatorul se golesc,clapetele si registrele de la masini si conducte
se inchid,iar separatorul de rumegus se izoleaza de buncar.Este recomandabil ca traseul conductelor de transport din instalatia
de aspiratie sa fie ales numai prin sectiile de la care se face aspiratie.
Instalatia de aspiratie se confectioneaza din materiale incombustibile si se leaga la pamant,pentru scurgerea
electricitatii statice.
Buncarele pentru depozitarea deseurilor lemnoase (praf,rumegus,aschii,talas) asezate in ateliere sau cele alipite de
cladiri,trebuie sa fie rezistente la foc.
Deschiderile folosite la scoaterea deseurilor,care dau in sala cazanelor sau in alte incaperi,in care se gaseste o instalatie
de ardere,se prevad cu usi rezistente la foc.
Datorita pericolului pe care-l prezinta scanteile,masinile de ascutit panzele si cutitele se aseaza in incaperi separate de
cele de prelucrare a materialului lemnos.In casa scarilor,pe coridoare,in ganguri,in curtile de lumina,nu este admisa scandurilor
si obiectelor din lemn.
Incalzirea cu sobe metalice improvizate,alimentate cu rumegus,nu este admisa.Cel mai bun sistem de incalzire este cel
central,cu apa calda sau abur de joasa presiune.
Uscarea si asezarea obiectelor deasupra sobelor,a corpurilor de incalzire,sunt interzise.Este necesar ca intreaga retea de
conducte a sistemului de incalzire centrala,inclusiv corpurile de incalzire sa fie curatate de praf.
Incalzirea cleiului la foc direct se admite numai in atelierele mici si numai daca se protejeaza cu un paravan de tabla de
otel sau din materiale rezistente la foc.Fierberea si incalzirea cleiului in sectiile mai mari trebuie sa se faca intr-o incapere
separata prin pereti rezistenti la foc,de sectia de prelucrare a lemnului.Pentru fierberea si incalzirea cleiului este recomandabil
sa se foloseasca recipiente cu abur,in care caz fierberea se poate efectua si in sectiile de productie.
Instalatiile electrice de iluminat si forta trebuie sa corespunda prevederilor normativului pentru incaperi cu pericol de
incendiu si explozie.
O atentie deosebita se va acorda conectarii motoarelor electrice la circuitele de cabluri pana la motor,functionarii
normale a intrerupatoarelor si a altor aparate si dispozitive electrice.
In principiu,in sectiile de prelucrare a lemnului nu sunt admise sudurile,lipiturile cu flacari sau cu corpuri
supraincalzite; aceste operatii se pot executa insa dupa ce se opreste productia si se indeparteaza materialele combustibile si
praful pe o raza de cel putin 5 m de la punctul de lucru.In cazuri deosebite,aceste operatii se pot executa respectandu-se regulile
aratate la sudura.
Avandu-se in vedere pericolul deosebit de explozie a prafului de lemn,depunerea lui pe plansee,pereti,grinzi si
masini,pe pervazurile ferestrelor,pe instalatiile de incalzire si pe corpurile de iluminat,acestea trebuie indepartate cu
regularitate (a norilor de praf),din cauza curentilor de aer si asa zisul „trasnet de praf”.
Este recomandabil ca buncarele pentru alimentare cu deseuri a cazanelor de abur,sa fie prevazute cu instalatii
drencer,apa pulverizata sau abur.

4.Fabrici de lemn

Faina de lemn este un produs cu mutiple intrebuintari in industrie.Ea este solicitata in industria materialelor plastice,ca
ingredient,la fabricarea articolelor de cauciuc sintetic,a linoleumului,si a xiloletului,a dinamitei etc.Cantitati insemnate de faina
de lemn de calitate inferioara sunt consumate la realizarea formelor de turnatorie,la turnarea cruda a fontei si ca material de
protectie la calire in industria metalurgica.
Faina de lemn se obtine prin macinarea rumegusului de lemn sau a altor deseuri lemnoase,in instalatii speciale.
Procedeul tehnologic consta in pregatirea rumegusului,uscarea si transportul lui in siloz,macinarea cu ajutorul morilor cu
ciocane,cernerea fainii de lemn pe sorturi,umplerea in saci si depozitarea in magazie.
Pe timpul desfasurarii procesului tehnologic de fabricare a fainii de lemn,exista pericol de incendiu si
explozie,incepand de la transportul rumegusului pana la depozitarea faininii in magazie,aceasta datorandu-se usoarei ei
combustbilitati,posibilitatii formarii amestecurilor explozive.
Limita inferioara a concentratiei critice ete de 30,2 g/m3,iar cea superioara de 60 g/m3.
Pericolul de incendiu si de explozie a fainii de lemn depinde si de gradul de finete,deoarece cu cat este macinata mai
fin,cu atat este mai mare suprafata de contact cu oxigenul din aer,avand deci o activitate chimica marita; pentru aprindere este
suficienta o sursa cu temperatura de aproximativ 250C.
Gradul de umiditate joaca un rol in aprinderea fainii de lemn.La o umiditate accentuata,aprinderea nu poate avea loc;
propagarea flacarii la faina de lemn putin umezita se face cu multa greutate.
Faina de lemn (praful de lemn) se depune pe elementele de constructie,pe diferite instalatii si obiecte,putand trece in
stare de suspensie,in cazul unei mici turbionari,marind concentratia pana la limita de explozie.
Explozia amestecului de faina de lemn-aer produce un exces de presiune,care poate distruge instaltiile de
transport,propagand unde exploziva in intreaga sectie.
In incaperile in care se afla depus praf combustibil,exista pericol de explozie daca:

C = S dp  p  Cmps;
V
C – concetratia de praf in intregime in stare de suspensie,in g/m3;
S – suprafata totala a stratului de praf,in m²;
dp – grosimea medie a stratului de praf,in m;
p – densitatea volumica a prafului,in g/m3;
V – volumul incaperii sau a unei zone din aceasta,in m3;
Cmps – concentratia minima a prafului in stare de suspensie,la care este posibila explozia,in g/m 3.

Praful de lemn nu poate exploda decat daca se gaseste in stare de suspensie,intr-o concentratie de explozie,in contact
cu o sursa de aprindere.Daca se produce o explozie locala,in interiorul unui utilaj in care s-a degajat praf sau in jurul
acestuia,undele de soc pot genera explozii la anumite distante.In calea lor ridica in aer praful depus care formeaza rapid
amestecuri explozive,iar flacarile si caldura degajata de explozie le pot aprinde.De cele mai multe ori se aud doua sau trei
explozii,una dupa alta.
Presiunea de explozie si viteza de crestere a ei depinde,in mare masura de dimensiunile particulelor de
praf.Majoritatea prafurilor cu dimensiuni ale particulelor sub 200 ,formeaza amestecuri explozive.Cele mai puternice explozii
se produc de catre particulele de praf a caror dimensiuni sunt cuprinse intre 20-60 ..Asupra gradului de explozivitate
influenteaza si umiditatea atmosferica.La o umiditate a prafului de faina de lemn de 17,5%,posibilitatea formarii unui amestec
exploziv este de numai 5%.
Sursele de aprindere a fainii de lemn pot fi diferite:  se pot produce scantei mecanice in morile cu ciocane,datorita
patrunderii,odata cu rumegusul,a cuielor,saibelor,spanurilor etc.,in special in mersul in gol;  se pot degaja cantitati insemnate
de caldura la frecarile diferitelor piese de la transportoare,elevatoare cu cupe,la lagare etc.;  surse de natura celor descrise la
procesele tehnologice anterioare.
Urmarind inlaturarea surselor de aprindere,este absolut necesar ca toate motoarele si aparatajul electric sa fie de
constructie etansa,legate la pamant pentru scurgerea electricitatii statice.De asemenea,transmisiile (capetele axelor de la
transmisiile individuale etc.) precum si actionarile individuale,trebuie sa fie de constructie capsulata.Corpurile de iluminat
trebuie sa fie etanse la praf.Tabloul de distributie a curentului electric pentru iluminat si forta,se monteaza intr-o incapere
separata de sectie.
Problemele principale care se impun a fi rezolvate in sectiile de fabricare a fainii de lemn,in scopul prevenirii
incendiilor si exploziilor,constau in controlul periodic pentru asigurarea unei bune etansari a tuturor agregatelor,mecanismelor
si instalatiilor de transport,precum si in constructia si exploatarea in bune conditii a instalatiilor de aspiratie.Etanseitatea
agregatelor,a instalatiilor de transport trebuie controlata sistematic,inlaturandu-se in timpul cel mai scurt posibil defectiunile
constatate.
Rumegusul nu se va depozita in siloz decat bine uscat si fara urme de ulei sau grasimi.
Instalatiile de transport se prevad cu supape,clape de siguranta,montate la cicloane,in buncare si la conducte etc.,in
special in locurile unde curentul de faina de lemn si aer isi schimba directia.
Pentru a se inlatura posibilitatea de patrundere in instalatii a obiectelor metalice,se prevad separatoare
electromagnetice (in special la masinile de macinat).Puterea electromagnetului trebuie controlata cel putin odata pe
saptamana,iar curatirea lui se va face odata pe ora.
Faina de lemn nu trebuie lasata un timp prea indelungat in buncare si in site,avandu-se totodata grija sa nu contina
urme de ulei sau unsori,intrucat fiind depozitata si transportata in saci,se poate autoaprinde.
Lagarele,precum si toate piesele supuse frecarii,in special in instalatia de transport,unde se pot produce
blocari,infundari etc.,se supravegheaza si se controleaza in permanenta,inlaturandu-se degajarile de caldura,periculoase pentru
aprinderea fainii de lemn.
Pentru scurgerea electricitatii statice,echipamentul electric si instalatia de transport se leaga la pamant.
Sacii umpluti cu faina de lemn se aseaza pe suporti speciali,amenajati pentru stivuire,de unde se transporta la
magazie,impreuna cu suportii.In magazie,amenajata in afara sectiei de fabricare,depozitarea se va face respectandu-se normele
de stivuire si manipulare a materialelor care pot forma cu aerul amestecuri explozive.
Sectia de faina de lemn,precum si magazia,se prevad cu instalatii de ventilatie,paletele ventilatoarelor fiind
confectionate din materiale neferoase.
Pentru evitarea eventualelor scantei ce s-ar putea forma intre curele si aparatori,este necesar ca intre acestea sa existe o
distanta de minimum 0,50 m,iar partile metalice sa fie legate la pamant.
Linia tehnologica functionand in flux continuu,iesirea din functie a unei categorii de utilaje impune intreruperea
imediata a fabricatiei si golirea instalatiei.In acest caz,materialul evacuat trebuie adus pe banda de racleti inaintea separatorului
electromagnetic si apoi reintrodus in fluxul tehnologic.
Folosirea focului deschis,executarea sudurii,fara intreruperea productiei sunt interzise.
In sectiile de fabricare a fainei de lemn,incalzirea se face central,cu apa calda sau abur de joasa presiune.
Praful depus pe instalatii,pe pereti si in special in locurile greu accesibile,se curata periodic,curatirea generala a sectiei
facandu-se saptamanal.

5.Fabrici de placi fibrolemnoase si placi aglomerate

Folosirea placilor fibrolemnoase a capatat o tot mai larga extindere in fabricile de mobila si binale.
Obtinerea placilor fibrolemnoase necesita o tehnica complexa ,in cadrul careia se numara si tratarea termica.Aceasta
operatie este si cea mai periculoasa deoarece necesita folosirea unor temperaturi ridicate (circa 160C),capabile,in anumite
conditii ,sa genereze inceputuri si chiar incendii de mari proportii.Cele mai frecvente cauze de incendiu sunt depasirea
temperaturii de uscare,precum si autoaprinderea fibrelor imbibate cu parafina,fenomen favorizat si de temperatura existenta in
interiorul agregatelor de tratare termica.Cel mai usor se aprind fibrele nepresate,de la extremitatile placilor fibrolemnoase,care
se usuca si se carbonizeaza mult mai usor.
Majoritatea cauzelor de incendiu se pot indeparta prin verificarea periodica a agregatelor si in special a aparatelor care
indica temperatura si gradul de uscare a materialului.Pentru aceasta trebuie folosite dispozitive de control.
Peretii camerelor de tratare termica,este recomandabil sa se curete saptamanal,indepartandu-se fibrele imbibate cu
parafina.Aceeasi curatenie trebuie sa se faca si la vagoanele utilizate la transportul si sustinerea placilor fibrolemnoase pe
timpul tratarii termice.
Fibrele nepresate,ramase dupa stantare,la capetele placilor se vor indeparta.
Dupa introducerea vagonetelor in interiorul salilor de tratare,usile se vor inchide.Supraincalzirea camerelor,facuta cu
scopul de a compensa caldura pierduta pe la usile incomplet inchise,duce la aparitia incendiilor,flacarile propagandu-se cu
usurinta in intreaga sectie.
Cand se constata o crestere a temperaturii peste limita normala (160C),se pune in functiune instalatia de racire,care va
functiona in paralel cu ventilatorul.In acelasi timp,se va controla clapeta cosului de aerisire,care va trebui sa fie complet
deschisa.Daca in urma acestor masuri temperatura nu scade,se va inchide sistemul de incalzire,ventilatorul continuand sa
functioneze.
Ridicarea temperaturii poate fi urmare a unui inceput de incendiu,aspect ce se sesizeaza in special prin mirosul
caracterstic de fum.In aceasta situatie se procedeaza ca si in cazul cresterii temperaturii.
Flacarile pot reapare si la scoaterea carucioarelor pe podul transportor,odata ce intra in contact cu oxigenul din
aer.Sectiile de tratare termica a PFL,este recomandabil,sa fie dotate cu instalatii drencer,care trebuie sa fie in permanenta stare
de functionare.
In sectiile de prelucrare mecanica a panourilor de fibre lemnoase,trebuie respectate aceleasi masuri de prevenire a
incendiilor ca la atelierele de prelucrare mecanica a lemnului.
Procesul tehnologic pentru fabricarea placilor aglomerate din lemn consta in: cojire,umezire,retezare,aschiere,
maruntire,uscare,sortare,incheiere a aschiilor cu liant,precum si presare,tivire si slefuire a placilor.
Pe timpul majoritatii acestor operatii,pericolul de incendiu este creat de degajarea prafului (fainii) de lemn si de
existenta aschiilor de lemn de grosimi de 0,15-0,4 mm,care se pot aprinde cu multa usurinta,in special dupa uscare.Inainte de
retezare si aschiere,lemnul poate contine in masa lui cuie,corpuri metalice,care lovite de panzele ferastraielor si cutitele de
aschiere,produc scantei.In procesul de fabricare a placilor aglomerate se folosesc instalatii de transport,care in cazul in care se
blocheaza,se infunda si se pot produce frecari,urmate de degajari de caldura.
Temperatura de 170C folosita in uscare prezinta,de asemenea,un pericol de incendiu in sectorul respectiv de lucru.
La pulverizarea liantului fabricat pe baza de rasini sintetice,se pot produce incendii daca din diferite cauze apar surse
de aprindere.
Dupa presarea la cald a placilor preformate,la temperatura de circa 145C si asezarea lor in stive,pentru racire in
grosimi prea mari,fara spatii de aerisire,se pot produce autoincalziri.
In cazul defectarii motoarelor electrice,care actioneaza individual o serie de masini unelte si agregate,al deteriorarii
coloanelor lor de alimentare,al conectarii neregulamentare a cablurilor,se creaza posibilitatea formarii scanteilor si
scurtcircuitelor electrice.
Pentru inlaturarea pericolelor si cauzelor de incendiu,din sectiile de fabricatie a placilor aglomerate,este necesar sa se
ia o serie de masuri de prevenire a incendiilor.
Inainte de a introduce lemnul la aschiere,se defecteaza toate corpurile feroase care eventual s-ar gasi in masa lui.In
acest scop,pe transportorul cu banda se monteaza un detector de metale,electromagnetic.La aparitia unor materiale feroase se
produce o variatie a campului magnetic,care da nastere la un curent de impuls,amplificat cu lampi electronice si prin actionarea
unui releu,transportorul cu banda este oprit pana la indepartarea corpurilor feroase.
Daca totusi in masina de aschiere a ajuns un corp metalic,prezenta lui este semnalizata acustic si optic.
Instalatia de uscare a aschiilor este prevazuta cu aparate pentru masurarea,verificarea,reglarea temperaturii.Depasirea
temperaturii de 170C este semnalizata optic si acustic; pentru sesizarea unor defectiuni este necesara o supraveghere atenta din
partea muncitorilor si tehnicienilor.
Existenta prafului si a aschiilor supradimensionate,dupa ce se separa aschiile cu ajutorul sitelor vibratoare,impune
absorbirea lor de catre un exhaustor,avand palete din materiale neferoase si fiind actionat de catre un motor electric,protejat
impotriva prafului.Filtrele si cicloanele vor fi curatite,la timp,de praf.In acest sector de lucru se recomanda montarea unor
instalatii de sprinklere.
La silozurile de depozitare a aschiilor uscate se vor supraveghea si controla transportoarele,valtul de evacuare si
axele,pentru a nu se produce frecari.Permanent trebuie controlate instalatiile de transport,in scopul inlaturarii frecarilor,
infundarilor si blocarilor.
Scaparile de particule de clei din masina de incleiat,se aspira cu ajutorul unor instalatii de aspiratie separate de cele
pentru aspirarea si refularea prafului si a aschiilor subdimensionate.
Dupa presare,placile aglomerate trebuie racite,asezandu-se in stive de cel mult 40 bucati,prevazute cu spatii de aerisire.
In magazii materialele se vor depozita in stare uscata.
Masinile de slefuit se prevad de asemenea cu instalatii de aspiratie a prafului,rezultat pe timpul slefuirii cu valturi
imbracate cu hartie abraziva.
O deosebita atentie se va acorda pupitrelor de comanda pentru a nu se produce greseli de manevrare,deranjamente si
avarii la motoarele electrice cu pornire automata.

6.Fabrici de mobila

Procesul tehnologic de fabricatie a mobilei consta dintr-o serie de operatii desfasurate in sectiile de prelucrare
mecanica a lemului si sectiile de vopsitorie,lacuire si lustruire.
In fabricile de mobila la care finisarea se face cu nitrolac,operatiile tehnologice sunt: pregatirea suprafetelor de finisat,
umplerea porilor,aplicarea grundului,slefuirea uscata si indreptarea defectelor,aplicarea nitrolacurilor,slefuirea umeda si
lustruirea.
Pericolul si masurile de prevenire a incendiilor pe timpul prelucrarii mecanice a lemnului (croit,incleiat,finisaj
etc.) si de pregatire a suprafetei de finisat,de umplere a porilor,de aplicare a grundului,de slefuire uscata sunt similare
cu cele analizate pentru sectiile de prelucrare mecanica a lemnului.
La fabricarea mobilei curbate,in sectiile de slefuit exista un accentuat pericol de incendiu.Aici este locul unde se
produce cel mai mult praf.Operatia de slefuit se executa cu ajutorul diferitelor masini de disc,orizontale,cu cilindri,in functie de
forma pieselor care se slefuiesc.
Existenta prafului fin si in cantitatii destul de mari,in atmosfera unor inceperi,este un fapt specific unitatilor de
mobila,in special la mobila curbata,deoarece la astfel de piese nu este posibila folosirea instalatiei locale de ventilatie pentru
absorbtia perfecta a prafului.
Un accentuat pericol de incendiu exista la sectia de grunduit.Aici se lucreaza cu spirt si nitrolacuri,substante care se
aprind usor de la scantei,flacari,tigari etc.Grunduirea pieselor se poate face manual,cu tampoane imbibate cu solutie,mecanic cu
masini de grunduit sau in instalatii de imersie cu nitrolac.
In sectia de vaporizare,pericolul de incendiu este determinat de folosirea,in cantitati mari,a uleiului de in fiert si a unei
serii de vopseluri pe baza de ulei.
Uleiul de in fiert se aprinde la temperaturi joase,cuprinse intre 36 si 170C.In astfel de sectii se folosesc carpe pentru
sters,care,imbibate cu ulei si aruncate in depozite fara a se respecta anumite reguli,se pot autoaprinde.
In fabricile de mobila se utilizeaza,pe scara larga,vopsirea cu lacuri.In prepararea acestor vopsele se folosesc,ca
solventi,acetona de etil,acetatul de butil,alcoolul metilic,benzenul, etc.-substante cu puncte de inflamabilitate scazute.
Una din metodele de aplicare a lacului este pulverizarea.La aplicarea lacului cu ajutorul pulverizatorului, o parte din
materialul pulverizat ramane in suspensie,sub forma de ceata,particulele saturand aerul foarte repede.Vaporii de solvent creeaza
un mare pericol de incendiu.
Pentru a reduce pierderile materiale,s-a trecut la pulverizarea electrostatica,realizandu-se o economie de lac pana la
80%,procedeul fiind indicat pentru piese mici.In cazul folosirii lacurilor cu o temperatura de inflamabilitate sub 21C se
mareste pericolul de incendiu de incendiu.
Aplicarea lacului pe suprafete finisate se face prin turnare,inlocuind metoda prin pulverizare care prezinta un accentuat
pericol de incendiu si explozie.Si la acest procedeu exista pericol de incendiu si explozie datorita evaporarii solventilor din
filmul de nitrolac care acopera piesa ce trece pe banda,prin masina de turnat nitrolac.
In cazul introducerii si scoaterii manuale a pieselor din masina,acestea se aseaza pe stelaje si raman in sectie un timp
mai indelungat,din care cauza degajarea vaporilor este si mai intensa.
Pentru a reduce ciclul de productie,in unele fabrici se obisnuieste ca uscarea straturilor de nitrolac sa se faca prin
folosirea instalatiilor cu aer cald,la temperatura de 40-50C sau piesa de lemn,inainte de a fi introdusa in masina de turnare a
lacului sa fie incalzita cu raze infrarosii,la 100-150C.
In timpul acestor operatii,prezenta de vapori si existenta unei temperaturi de peste 100C constituie un pericol de
incendiu.La fabricile mai noi,in procesul de finisare se folosesc metode si instalatii moderne ca uscarea lacului intre 2
turnari,tunel pentru uscarea lacului dupa ultima turnare,desprafuirea etc.
In tunelurile de uscare a lacului,vaporii de solventi (acetona) se aseaza la partea inferioara a incaperii si formeaza
amestecuri explozive.
Pentru pisele mai mici,se folosesc camere de uscare,piesele baituite,acoperite cu pelicule de lac si chiar cele tratate cu
vopsele diluate cu white-spirit,se introduc la uscare,fiind asezate intr-un carucior.In camerele de uscare,exista acelasi pericol de
incendiu si explozie ca si la tunelurile de uscare.
La piesele mici se mai foloseste lacuirea prin pulverizare cu lac.Continutul de solventi la aplicarea lacului in stare
rece,este de 80%,iar 20% sunt substante solide.La aplicarea lacului in stare calda,continutul de solventi poate sa scada pana la
40%,in functie de viscozitatea si temperatura la care se lucreaza.
Pentru a aprecia gravitatea pericolului de explozie,pe timpul diferitelor operatii tehnologice,se mentioneaza ca 65%
din solventi se volatilizeaza in timpul pulverizarii,10%-in timpul transportului si restul de 25%-in timpul uscarii.
Concentratia minima la care se poate produce o explozie a amestecului de solventi si de lac cu aerul,pe timpul
pulverizarii,in functie de concentratia solventului respectiv.
Pe timpul lustruirii mobilei cu terebentina,alcool,acetona,white-spirit etc. exista pericol de incendiu si explozie.Gradul
de pericol este determinat de viteza de evaporare,de punctul de inflamabilitate,de greutatea specifica,de valoarea limitelor de
explozie si de gradul de ventilare a aerului.Prin folosirea la slefuire si lustruire,a unei paste speciale,in locul lustruirii prin
egalizare,manual sau mecanic,pericolul de incendiu este micsorat intr-o oarecare masura.
In sectia de tapiterie se degaja scame,praf,in timpul croirii stofelor de mobila si a altor operatii tehnologice.
Pericolul de incendiu exista si la ascutirea sculelor la polizare,datorita jerbelor de scantei care se produc.Polizoarele nu
trebuie amplasate in sectiile de productie,in care se degaja vapori inflamabili sau praf.
Cauzele cele mai frecvente care pot da nastere la incendii si explozii in sectiile de finisare a mobilei se datoresc:
 scanteilor de natura mecanica,produse prin izbire,lovire,frecare la ventilatoarele cu defectiuni;  folosirii focului deschis
(lampi de benzina,sudura etc.),tigarilor si chibriturilor aprinse,aruncate la intamplare.
In sectiile de finisare a mobilei,incendiile si exploziile pot fi evitate daca se respecta o serie de masuri si reguli,atat la
constructia lor,cat si in timpul exploatarii.
Aplicarea lacurilor si vopselelor care contin solventi inflamabili,este necesar sa se faca numai prin folosirea unor
instalatii adecvate de pulverizare,operatia executandu-se in camere sau cabine special amenajate,separate de restul sectiilor.In
asemenea camere se introduce numai strictul necesar de obiecte ce urmeaza a se lacui sau vopsi.
Camerele de pulverizare se prevad cu instalatii de aspirare si de purificare a aerului incarcat cu vapori de solventi.O
asemenea instalatie trebuie sa functioneze in bune conditii,in scopul indepartarii din aer a particulelor de vapori de solventi si
de nitrolac,intregul utilaj folosit trebuind sa excluda posibilitatea formarii de scantei.
Purificarea aerului se face prin folosirea filtrelor uscate (talas),inas cele mai indicate sunt filtrele umede.Pentru ca
pericolul de incendiu sa fie cat mai mic,in cabinele si camerele de pulverizare se recomanda ventilatia prin aspiratie directa,iar
epurarea aerului evacuat sa se faca pe cale umeda (cu apa).
Instalatia de ventilatie se construieste astfel incat sa se asigure,la orificiul de aspiratie,o viteza a aerului de 0,95 m/s,
pentru ca ceata de lac formata sa poata fi faramitata si evacuata.
In cabinele de pulverizare,folosirea perdelelor de apa si a apei pulverizate prin duze face ca o parte din vaporii de
nitrolac sa fie retinuti cu apa si transportati in bazinul de apa,iar cei ramasi in suspensie,sa fie absorbiti de ventilator.
Prin existenta,in partea exterioara a cabinelor,a unor casete cu rol de separare a aerului de particulele de nitrolac,se
inlatura posibilitatea depunerii nitrolacului pe paletele ventilatorului si pe conducta de ventilatie,micsorandu-se pericolul de
incendiu.
Sectia de pulverizare se prevede si cu o instalatie de introducere a aerului proaspat prin filtre,dupa ce mai intai acesta
este trecut printr-o baterie de incalzire,montata in exterior.
Camerele de pulverizare se prevad ca iluminat din exterior,intreaga instalatie fiind protejata impotriva patrunderii
vopselelor si particulelor de solventi si lac.Electricitatea statica,care se formeaza pe timpul pulverizarii,se inlatura prin legarea
la pamant a camerei si cabinei de pulverizare,precum si a instalatiei de ventilatie.
Instalatia de compresoare se monteaza intr-o incapere separata de camerele si cabinele de pulverizare.
Curatirea cabinelor si camerelor de pulverizare,de depuneri de lacuri si vopsele,trebuie sa se faca numai cu raclete de
lemn sau metale neferoase ca: aluminiu,cupru,alama etc.
Solutiile de lacuri si vopsele se transporta prin condcte sau se aduc in conveioare,din incaperile special amenajate
pentru preparare,insa sub nici o forma nu se admite pregatirea lor in camerele si cabinele de pulverizare.
In sectiile in care se folosesc solventi inflamabili,concentratia de vapori se verifica sistematic,tinandu-se seama de
greutatea moleculara a solventului sau a lacului care se evapora,de tensiunea vaporilor saturati,precum si de volumul incaperii.
Pericolul de incendiu si explozie poate fi micsorat si prin folosirea unor solventi incombustibili ca: tetraclorura de
carbon,clorura de metilen etc.
La aplicarea la cald a lacului,prin procedeul turnarii,incalzirea acestuia se va face numai pe baie de apa,instalatia de
incalzire fiind prevazuta cu serpentine pentru apa calda sau abur.Pentru a micsora gradul de volatilizare,este recomandabil ca
dirijarea si recomandarea lacului sa se faca cu circuit inchis.
Prepararea lacului se face intr-o incapere separata,in vase prevazute cu dispozitive mecanice de amestecare.Rezervorul
pentru lac de la masina de turnare,va avea capul etans.
La tunelurile pentru uscarea lacului,trebuie sa se asigure o primenire permanenta a aerului,pentru a se preintampina
pericolul de explozie.In acest scop,tunelurile se prevad cu deschideri in partea superioara,prin care se evacueaza aerul incarcat
de vapori de nitrolac existenti in interior,si cu o instalatie de ventilatie in partea inferioara,pentru evacuarea vaporilor de
solventi mai grei ca aerul.Usile tunelului,dupa introducerea caruciuorului cu piese,se inchid ermetic.La punerea in functiune a
instalatiei de ventilatie (deschiderea clapetelor)se va supraveghea ca temperatura sa nu depaseasca valoarea de regim.
Defectarea instaltiilor de ventilatie si de incalzire poate determina aparitia cauzelor de incendiu.
Camerele de uscare sunt construite din materiale metalice si sunt asezate in sectiile de finisare.La camerele de uscare
trebuie respectate aceleasi masuri de prevenire a incendiilor ca si la tunelurile de uscare.Sectiile de lustruire a mobilei se prevad
cu instalatii de ventilatie capabile sa evacueze intreaga cantitate de vapori care se degajeaza,gurile de aspiratie montandu-se in
partea superioara cat si in cea inferioara,in raport cu greutatea specifica a vaporilor.
Un principiu care nu trebuie neglijat la construirea si exploatarea instalatiei de ventilatie,este acela al evacuarii
separate a prafului si a altor deseuri de lemn,de cele de vapori inflamabili.
Excesul de white-spirit si rumegus folosite la slefuire umeda se depoziteaza in exterior,in vase metalice
inchise,deoarece prezinta pericol de autoaprindere.Acelasi regim se impune si benzinelor de lustruit de la masinile de
slefuit,dupa ce acestea sunt schimbate.
Substantele folosite la lustruire,se vor pregati si pastra in incaperi separate,in sectie admitandu-se numai necesarul
pentru un schimb,muncitorii tinand un minimum de timp neacoperite (sau sticle destupate).
Dupa terminarea lucrului,vasele cu substante folosite la lustruit,precum si tampoanele (folosite la lustruirea manuala)
se vor scoate din sectie si se vor depozita in incaperi separate.
Incalzirea fabricilor de mobila se va face central,cu apa calda sau cu abur de joasa presiune urmarindu-se cu mare grija
ca radiatoarele de incalzire si conductele sa fie in permanenta curatite de praf,iar la distanta de 50 cm de ele sa nu se gaseasca
nici un fel de material combustibil.
Instalatia electrica de iluminat va fi de constructie etansa la praf-in sectiile in care se degaja praf,si antiexploziva in
cele in care se produc emanatii de vapori inflamabili.
Tablourile de distributie se monteaza in exterior,motoarele electrice vor fi de tip protejat contra prafului (in sectiile in
care se degaja praf) si de executie antiexploziva in sectiile cu emanatie de vapori.Conectarea si deconectarea circuitelor se va
face prin intermediul intrerupatoarelor in ulei.
Folosirea focului deschis,(lampi de gaz,sudura etc.) si fumatul sunt cu desavarsire interzise.

7.Sectii de melaminare si emailare


a.Melaminarea.Placile melaminate se obtin prin aplicarea unui film melaminic (hartie impregnata cu rasina
fenolformaldehidica) pe suportul fibrolemnos dur sau pe straturi de hartie impregnat cu rasina fenolformaldehidica.
Procesul tehnologic de melaminare consta in: imprimarea hartiei,impregnarea hartiei cu rasina melamino-
fenolformaldesidica si presarea filmelor melaminice pe suportul respectiv.
Imprimarea se face cu ajutorul unor masini de tiparit,diluantul cernelii fiind butanolul,alcoolul etilic,acetatul de
butil,monoetilglicolul sau un amestec al acestora.
Pentru prevenirea incendiilor,in sectie se vor aduce numai cantitatile de diluant necesare procesului tehnologic pe o
singura zi de lucru.Bidoanele vor fi in permanneta cu capacele bine inchise,inlaturandu-se astfel posibilitatea evaporarii sau
revarsarii continutului.
In interiorul uscatorului masinilor de imprimare,temperatura nu va depasi niciodata 150C.Cand diluantul se
volatilizeaza cu greutate,pentru evitarea pericolului de incendiu se va micsora viteza de trecere a hartiei prin sistemul de uscare.
Vaporii formati in interiorul uscatorului se va evacua in exterior cu ajutorul unei instalatii de ventilatie,inlaturandu-se
posibilitatea formarii amestecurilor explozive.
Hartiile impregnate se vor depozita in incaperi special amenajate,ferite de actiunea surselor de aprindere.
Pentru evacuarea in atmosfera a vaporilor de acid formic,folosit la producerea rasinilor si de butanol,fiecare din cele
trei zone ale tunelului sunt prevazute cu instalatii speciale de ventilatie.La capetele tunelului se monteaza ventilatoare care
formeaza perdele de protectie cu aer,impiedicand astfel iesirea vaporilor inflamabili in incapere.
In recircularea aerului cald nu trebuie sa se ajunga la o concentratie de vapori cu aerul capabila sa produca explozii.In
acest sens,se vor lua probe de laborator.Usile tunelului vor fi in permanenta perfect inchise.In interiorul acestuia se va lucra cu
temperaturi mai joase,deoarece fenolul se inflameaza la 90C.Pentru aceasta,se micsoreaza viteza de trecere a hartiei
impregnate prin tunel,deci se mareste timpul de expunere a hartiei la contactul cu aerul cald.
O deosebita atentie trebuie acordata curatirii masinilor de impregnat cu rasini fenol-formaldehidice folosindu-se
,pentru curatire si spalare,alcool etilic.Pe timpul acestei operatii se va asigura o buna ventilatie.De asemenea,se vor indeparta cu
grija si pulberile provenite prin caderea rasinii condensate si uscate de pe filmele melaminice si hartie impregnata.
Presarea,ca proces chimic de policondensare a rasinilor pentru obtinerea unei pelicule melaminice aderente la suportul
respectiv,nu se face fara pericol de incendiu.Pe timpul policondensarii au loc degajari de vapori de formaldehida,fenol,ce-i
drept reduse care trebuie indepartate prin instalatia de exhaustare cu car este prevazuta presa hidraulica.
Toate masinile de imprimat,impregnat si presele vor fi legate la pamant si unse cu regularitate.
b.Emailarea.Produsul emailat se obtine prin aplicarea pe suprafata placilor fibrolemnoase,a doua straturi succesive de
grund si apoi a unui strat de email.Materialele folosite in acest scop sunt rasinile alhido-melaminice,care contin si un
pigment,de regula anorganic.
Procesul tehnologic pentru policondensarea celor doua rasini componente prezinta un pericol de incendiu,doarece se
folosesc temperaturi de 160C.
Emailarea este precedata de doua operatii: pregatirea placilor fibrolemnoase si pregatirea materialelor de aplicare.
La pregatirea placilor fibrolemnoase este necesar sa se respecte aceleasi reguli de prevenire si stingere a incendiilor ca
si la ateliere de tamplarie mecanica.
Pregatirea materialelor de aplicare are loc in statia de preparare a grundurilor si emailurilor si consta din aducerea
acestora la viscozitatea de lucru.Operatia se executa in vase speciale,prevazute cu agitatoare.
Solventii intrebuintati la diluare,fiind substante inflamabile pentru evacuarea vaporilor degajati in statiile de pregatire a
placilor,este necesara o puternica instalatie de ventilatie.
Aplicarea materialului pentru innobilarea placilor fibrolemnoase se realizeaza in sectia de emailare,in trei etape
succesive: aplicarea primului strat de grund,apoi a celui de-al doilea strat,tot de grund,iar in final,a celui de al treilea – de email.
Aceasta operatie se executa pe trei linii tehnologice,fiecare linie fiind formata dintr-un agregat de desprafure,o zona de
preincalzire,masina de aplicat materialul de innobilare,o zona de zvantare,o zona de uscare (coacere) si o zona de racire
normala.
Pe timpul executarii operatiilor tehnologice,se va avea grija sa nu se depaseasca temperatura de regim,in care caz
radiantii electrici vor fi supravegheati cu atentie iar instalatia electrica care ii alimenteaza,va fi in perfecta stare de
functionare,eliminandu-se producerea de scurtcircuite.
Un accent deosebit se va acorda prevenirii incendiilor la masina de aplicat materialul de innobilare,unde obiectele se
acopera cu o pelicula de grund,care este inflamabila.In aceasta zona se interzice cu desavarsire folosirea surselor de aprindere
(flacari,scantei etc.).
Rolele care pun in miscare banda de transport,vor fi bine centrate,iar axele unse periodic,pentru evitarea
supraincalzirilor.
Zilnic,partile metalice ale instalatiei de turnare vor fi curatite de crusta de grund ce s-a depus pe timpul lucrului.
Din tunelul de uscare,vaporii de substante inflamabile,dagajati,se evacueaza cu ajutorul unor conducte,prin intermediul
carora acestia se exhausteaza in exterior.
Canalele de ventilatie vor fi periodic verificate si desfundate de reziduurile de grund depuse.
Temperatura de uscare nu va depasi niciodata 160C.

Capitolul XIII

Prevenirea incendiilor in industria usoara


A.Filaturi

1.Filaturi de bumbac

a.Depozite de bumbac.Bumbacul se aduce la intreprinderea de prelucrare cu camioanele sau cu trenul,in vagoane


inchise.
Cea mai frecventa cauza a aprinderii baloturilor de bumbac,transportate pe cale ferata,o constituie scanteile de la
locomotiva care pot patrunde si in interiorul vagoanelor.
De asemenea,datorita frecarii sarmelor care se folosesc la legarea baloturilor de bumbac,se produce o degajare de
caldura,suficienta pentru aprinderea fibrei de bumabac.Aprinderi se mai pot produce si din cauza tigarilor si chibriturilor
aprinse,aruncate pe baloturile de bumbac in timpul transportul pe cale ferata sau cu autocamioanele.
Baloturile aduse in întreprindere,se depoziteaza in incaperi inchise si,mai rar,in aer liber.
In depozite,incendiile se produc datorita aruncarii chibriturilor si a tigarilor aprinse pe baloturile de bumbac,focului
deschis,scanteilor si scurtcircuitelor electrice.
Procesul de aprindere,generat de contactul bumbacului uscat si nepresat,cu corpuri incandescente,se manifesta diferit
de modul de aprindere si ardere a bumbacului presat in baloturi.Aprinderea bumbacului nepresat se desfasoara cu trecere rapida
de la combustia lenta la arderea cu flacari.
Bumbacul brut,uscat si presat in baloturi sau nepresat,este un material care nu se autoaprinde.Aprinderea bumbacului
presat in baloturi este conditiondata de marimea si de natura particulelor incandescente cu care fibra vine in contact.Particulele
incandescente de carbune trebuie sa aiba cel putin marimea unei alune pentru a putea sa incendieze balotul,iar particulele
incandescente de metal trebuie sa aiba marimea de cel putin 3 mm.
Bumbacul crud,necopt,umezit si imbalotat,se autoincalzeste si,in scurt timp,se autoaprinde.De fapt,numai bumbacul
imbibat cu diferite grasimi si uleiuri,care se oxideaza in contact cu oxigenul din aer,da reactii exoterme cu mari acumulari de
energie.Este cazul bumbacului care pe timpul transportului,manipularii sau depozitarii a intrat in contact cu grasimi sau a celui
care a servit la stergerea de ulei a utilajelor.Procesul de carbonizare a straturilor interioare incepe la 160C.
Un mare pericol de autoarpindere prezinta baloturile de bumbac cu urme de ulei,transportate cu navele maritime,din
cauza asezarii lor in stive mari,a lipsei de aerisire corespunzatoare si a transportului indelungat.
Depozitul de bumbac se construieste separat de restul cladirilor de productie.
In magazie,baloturile se aseaza in stive.La asezarea manuala,inaltimea stivelor nu trebuie sa depaseasca 6 randuri de
baloturi.In depozitele mari,asezarea si manipularea baloturilor se face mecanizat,folosindu-se macarale mobile,inaltimea
stivelor putand ajunge pana la 8 sau 10 randuri de baloturi.Intre stive,este necesar sa se lase spatii de siguranta,in directia usilor
exterioare.Trecerile si iesirile din depozit trebuie iluminate,blocarea lor nefiind admisa.
Depozitele de bumbac nu se incalzesc,ventilarea se face natural.
Motoarele electrice folosite la macarale trebuie sa fie de tipul celor protejate impotriva prafului.
b.Sectia de amestecare si curatire (batere sau bataj).Din depozit bumbacul se aduce in sectia de curatire si
bataj,fiind supus desfacerii si curatirii de impuritati si praf.
Principalele masini din aceasta sectie sunt desfacatoarelede baloturi si lupul destramator,cu ajutorul caruia se desface
bumbacul,se scutura impuritatile si se elimina praful.Praful care se degaja,se absoarbe de ventilatoare si se depune in camerele
de praf sub forma de scama de bumbacl incendiul se poate propaga prin conductele de ventilatie si de transport pneumatic a
bumbacului.Cele mai frecvente incendii sunt provocate de scanteile produse la patrunderea corpurilor feroase (cuie,piulite,
sarme etc.),in masini sau la folosirea ciocanelor de fier pentru desfacerea baloturilor de bumbac.
Dupa reparatii,din neglijenta,raman in interiorul masinilor diferite unelte metalice,ca surubelnite sau piulite care,in
timpul functionarii masinii,prin lovirea partilor feroase,produc de asemenea scantei.
Incendiile pot fi cauzate si de caldura degajata in timpul functionarii lagarelor neunse,aprinderea fiind mult mai
favorizata de infasurarea firelor de bumbac pe axele masinilor si transmisiilor in miscare.
Flamele si scanteile electrice,produse de instalatiile si motoarele electrice defecte sau neadecvate filaturilor de
bumbac,pot aprinde praful,scamele si fibrele de bumbac.
Caldura degajata pe timpul frecarii rotilor saibelor de aparatoarele lor,poate aprinde scama si praful de bumbac depuse;
in cazul patrunderii unor bucati de sfoara,existente in bumbac,intre dintii volantului batator,se produce o autoincalzire.
Praful de bumbac depus pe radiatoarele din instalatia de incalzire,dupa un oarecare timp,se carbonizeaza si la
patrunderea aerului proaspat,se poate aprinde,devenind incandescent.Pericolul creat de praful depus in camerele de colectare a
prafului in sectia de bataje este destul de marel; focarul se mentine zile intregi si la patrunderea aerului in mod brusc,se poate
produce incendiu instantaneu.In camere de amestec (odihna),orice scanteie produsa scapata si purtata odata cu transportul
pneumatic,in conctact cu fibrele de bumbac,cu praful si datorita oxigenului din aer si a curentilor de aer,poate produce un
incendiu.
Intr-un gram de praf de bumbac exista,de exemplu,peste trei milioane de particule mai mici de 50 .Particulele fine se
sedimenteaza cu o viteza mai mica (0,003-0,50 cm/s) si cu o miscare uniforma.Cercetarile efectuate in acest domeniu,au stabilit
ca viteza de sedimentare a particulelor mai mici de 5  este independenta de greutatea specifica.Diferenta de masa intre
particulele de praf este neinsemnata.Particulele fine de bumbac (textile) in suspensie in aer raman nemiscate timp de aproape 24
h.
In timpul procesului de productie praful de bumbac se poate gasi sub doua forme:
1) Aerosoli,in care caz particulele respective sunt mici si in cantitate redusa.
2) Praf depus local in masini si in jurul lor,particulele fiind relativ in cantitati mai mari (la lupul destramator,masini
batatoare,destramatoare,desfacatoare etc.).
Incendiile in sectiile de bataj si in general si in filaturile de bumbac,pot fi evitate prin:  inlaturarea,in primul
rand, a cauzelor tehnice,care le-ar putea da nastere;  in al doilea rand, respectand cu strictete regulile generale de prevenire a
incendiilor si cele de exploatare rationala a tuturor instalatiilor,utilajelor si masinilor.
Sectia de curatire si bataje trebuie separata de restul filaturii prin pereti antifoc, iar comunicatia intre ele sa se faca prin
usi rezistente la foc, sau in cel mai rau caz metalice. Bumbacul se poate desface din baloturi si curatit de praf, frunze si de alte
impuritati, in conditii bune,la o temperatura in sectie de 20 - 24C si la o umiditate de 45 – 50%.
Pentru a se inlatura formarea scanteilor,baloturile trebuie desfacute cu dispozitive speciale de rupere sau a taiere a
fierului balot,in nici un caz nu se vor folosi ciocane de fier.
Praful care se depune in cutia de alimentare in timpul amestecarii bumbacului, trebuie evacuat cu ajutorul unor
instalatii de aspirare, in camere de praf.Indepartarea corpurilor feroase (cuie, sarma, nituri, piulite etc.) se asigura montarea,la
alimentatoare a unor magneti puternici sau electromagneti.
Este recomandabil sa se foloseasca si alte metode ca de exemplu asa zisele prinzatoare de pietre sau separatoare cu aer,
care pot elimina si corpuri metalice.
Pentru prinderea corpurilor feroase,desfacatoarele de baloturi se prevad, de asemenea, cu electromagneti.
In zilele de repaus, masinile din sectia de bataje se golesc de bumbac,iar camerele de colectare a prafului se curata.
Conductele de transport pneumatic al bumbacului in camerele de odihna, se prevad cu dispozitive de inchidere
automata (subere etc.) pentru a localiza si impiedica propagarea unui eventual incendiu.
c.Sectia de cardare. In sectiile de cardare,pericolul de incendiu este mai redus. O cauza de incendiu specifica acestei
sectii o constituie scanteile care se produc la ascutirea acelor tamburului. Asemenea scantei se pot produce si in cazul
deteriorarii garniturilor de la carde.
Pentru inlaturarea pericolului generat de scantei, este necesar ca ascutirea garniturilor carde sa se faca numai dupa ce
tamburul si dofferul se curata bine si numai de catre lucratorii care au fost instruiti si din punct de vedere al prevenirii si
stingerii incendiilor. Pentru curatirea tamburelor si dofferelor, se recomanda folosirea metodei pneumatice.
Sabotii pentru finisarea tamburului nu se vor face din materiale care la finisare sa produca scantei.
Cardele se prevad cu o ventilatie speciala, care sa asigure evacuarea prafului in cicloane sau in camere de praf etanse.
Pentru o mai buna curatire, este recomandabil ca scoaterea deseurilor de sub gratarele cardelor,de sub tambure,valturi-
rupatoare si perioetoare, sa se faca pneumatic.
d.Sectiile de pieptanare, laminare, flyere si ale masinilor cu inele. La sectiile de pieptanare si laminare, trebuie
respectate cu strictete toate regulile generale de prevenire a incendiilor, la specificul lor, in special ungerea pieselor in miscare,
indepartarea scamelor si prafului printr-un sistem de aspiratie si de ventilatie adecvate si realizarea unei curatenii corespun-
zatoare.
La flyere, incendiul poate fi produs din cauza caldurii degajate pe timpul rotirii fuselor in conditiile unei ungeri
necorespunzatoare.
In sectia masinilor cu inele, datorita rotirii fuselor care ajung la peste 11000 rot/min, se pot produce deseori o
asemenea degajare de caldura incat se aprind firele de bumbac.
In urma ruperii benzilor sau a snururilor de bumbac care actioneaza fusele si datorita patrunderii acestora in lacasurile
tamburelor, se produc frecari cu degajari de caldura suficienta pentru a aprinde, eventual, praful si scama depuse.
Pentru a se inlatura ruperea snururilor de la masina cu inele, care prin infasurarea si frecare pe axe duc la incalziri si
aprinderi, este necesar ca legarea lor sa se faca cu prudenta de catre personal calificat si daca este posibil cu masina complet
oprita.
e.Sectia de vigonie. O atentie deosebita trebuie acordata filaturilor de vigonie, deoarece sunt cele mai periculoase la
incendii, din cauza ca prelucreaza fibre scurte, deseuri si zdrente destramate, care de multe ori sunt unse si pline de pete. Pe
timpul destramarii zdrentelor, atat in masina, cat si in incaperi, se degaja o mare cantitate de praf fin si scama de bumbac,
creindu-se conditii favorabile pentru producerea scanteilor. La destramarea acestor zdrente se produc cele mai multe incendii,
din cauza scanteilor care se formeaza la masinile respective. Scanteile se produc ca urmare a ruperii unor cuie de pe tamburi si
izbirii lor de parti metalice sau ca urmare a atingerii reciproce a tamburilor din cauza uzurii garniturilor respective sau reglarii
necorespunzatoare a acestora.
O alta cauza caracteristica filaturilor de vigonie o constituie supraincalzirea lagarelor unor masini din cauza frecarii si
neungerii lor la timp, care este urmata, in cele mai multe cazuri, de aparitia inceputurilor de incendiu.
In multe cazuri, se constata infasurari ale materialului textil pe axe si anumite organe ale masinilor producand caldura,
care o constituie sursa de aprindere.
In sectia de vigonie, atentia trebuie indreptata spre inlaturarea formarii scanteilor la lupul destramator, deoarece in
deseurile de bumbac pot exista uneori corpuri metalice; aceste masini se prevad cu electromagneti.
Deseurile fara intrebuintare ramase in urma prelucrarii materiei prime in sectiile de vigonie, se aduna, se baloteaza si
se depoziteaza separat de cele stranse de pe jos, pline cu grasimi, care prezinta pericol de autoaprindere.
Pentru prevenirea formarii unor amestecuri explozive de praf-aer,se impune controlul cu regularitate a concentratiilor
amestecurilor care se formeaza in incaperi. Cand se constata concentratii periculoase, se recomanda oprirea masinilor si
aerisirea sectiilor.
In scopul prevenirii exploziilor ce s-ar putea datora amestecurilor de praf-aer,se prevad instalatii de ventilatie. Acestea
trebuie sa fie bine dimensionate, eficiente, sa functioneze in permanenta si sa fie prevazute cu obturatoare care sa opreasca
propagarea eventualelor incendii spre alte sectii.
*
**

Deoarece in filaturi se degaja foarte multa scama si praf, o buna curatinei nu se poate asigura decat prin folosirea unor
dispozitive de aspirate, prevazute cu conducte de mari dimensiuni si filtre. Se poate folosi, de asemenea, suflatoare de scama
mobile, care inlatura depunerea prafului si a scamei pe masini si pe peretii sectiilor de fabricatie. Trebuie extinsa folosirea
aspiratoarelor de praf. Aceste aspiratoare se pot utiliza si la curatirea tavanelor, grinzilor, luminatoarelor, transmisiilor etc., prin
intermediul unor tuburi prelungitoare, asamblate din bucati de 1,00 – 1,50 m.
Prin realizarea unei curatenii mecanizate, se inlatura praful, scama, iar concentratia de praf in sectiile de fabricatie se
reduce simtitor.
In filaturile de bumbac, odata cu folosirea masinilor cu viteze mari de lucru, a crescut si pericolul de incendiu, datorita
formarii electricitatii statice. Sarcinile electrice apar pe timpul afinarii si curatirii bumbacului, in cantitati insemnate, care pot
amorsa si explozii. Sarcinile electrice aparute datorita frecarii pe timpul procesului de prelucrare a materialului, se acumuleaza
pe partile metalice ale masinilor si mecanismelor, creând un camp electric de un anumit potential.
Dintre fibre, cel mai mult se electrizeaza cele de matase artificiala,apoi cele de bumbac si mai slab lana.Descarcarile
electrice pot produce aprinderea prafului depus.
Instalatiile de conditionare a aerului, de transport pneumatic al materiei prime, al deseurilor si rebuturilor, sunt
indispensabile filaturilor de bumbac.Ele se construiesc din materiale incombustibile, pe cat posibil fara coturi; viteza de
circulatie a aerului trebuie sa fie suficienta penteu a nu da posibilitatea sa se depuna in interior praf,scame etc.; la trecerea dintr-
o incapere in alta, conductele se prevad cu obturatoare impotriva propagarii incendiilor.
Pentru a se inlatura degajarile de caldura datorita frecarilor, lagarelor, angrenajele se ung cu regularitate si se sterg de
praf.
Incalzirea se poate face cu aer conditionat, cu apa calda sau cu abur, folosindu-se radiatoarele netede, care trebuie
curatate cu regularitate de scama si praf.
O atentie deosebita se va acorda sectiilor in care se va acorda sectiilor in care se executa diferite reparatii,fara
intreruperea productiei.In aceste sectii se cere respectarea cu strictete a regulilor generale de prevenire a incendiilor si un
control permanent, tinand seama de faptul ca lucreaza uneori personal de la alte intreprinderi.
Caile de acces nu se vor bloca cu lazi sau alte materiale. Evacuarea personalului trebuie asigurata, in special la
cladirile cu mai multe etaje.

2.Sectii de tesatorie

In sectiile de tesatorie se folosesc, ca materii prime, bumbacul, lana, fibrele sintetice etc., sub forma de fire. Textilele
sunt materiale usor combustibile, insa cu un grad de combustibilitate diferit de la un fel de material la altul.Dupa unii
specialisti, capacitatea de ardere este in functie de durata de aprindere.
In tabelul 12 se arata durata de aprindere, in anumite conditii de experimentari, pentru unele produse textile de
bumbac.

Tabelul 12

Durata de aprindere a unor textile

Denumirea tesaturii Greutatea [g/m2] Durata de aprindere [s]


Panza de vele 660 2
Gradel pentru imbracaminte de protectie 280 0,4
Poplin 180 0,2
Perdele 96 0,1

Textilele se pot aprinde si sub actiunea caldurii transmise prin radiatii termice. S-a stabilit ca tesatoriile de bumbac se
pot aprinde si sub actiunile radiatiilor termice la 450C in timpul aratat in tabelul 13.

Tabelul 13

Durata de aprindere a tesaturilor de bumbac sub actiunea radiatiilor termice

Denumirea tesaturii Greutatea [g/m²] Durata de aprindere [s]


Tesatura pentru perdele 65 0,4
Muslin de bumbac 120 1,0
Gradel de bumbac 400 3,5
Panzele de vele de bumbac 750 5,0

Din datele comparative, specificate in tabelele 11 si 12 rezulta ca materialele textile se aprind si ard cu atat mai usor,
cu cat greutatea tesaturii (pe m²) este mai mica incrucisarea firelor (batatura si urzeala) mai rara.
Deci, in cazul tesaturilor mai subtiri si rare, pericolul de incendiu este mai mare, cerandu-se mai multa exigenta in
respectarea masurilor de prevenire a incendiilor.
La tesaturile care folosesc fibre sintetice – relon, perlon, pericolul deste mai redus. Fibrele sintetice prezinta insa o
caracteristica si anume, ele se topesc sub actiunea caldurilor. De exemplu, policlorura de vinil se topeste la 125C, perlonul si
nailonul la 200 – 300C. Picaturile acestor topituri distrug tesaturile si pot duce la arsuri serioase, ajungand pana la os.
Combustibilitatea textilelor, in cazul tesaturilor si materialelor amestecate este mai mare decat a materiilor
prime din care provin acestea. Asupra propagarii incediului si a intensitatii lui o mare influenta are oranduirea in spatiu a
materialelor. Datorita marii intensitati a arderii, in cazul textilelor amestecate, are loc o scadere intensa a oxigenului necesar si
in consecinta arderea este incompleta cu degajare puternica de fum si funingine.
Praful de bumbac si scamele existente sub razboaie si in jurul acestora, trebuie curatite si evacuate zilnic, inlaturandu-
se aprinderea lor de catre eventualele scantei de la motarele electrice.
Pe timpul operatiei de parlire cu flacari a tesuturilor de bumbac, este necesara o supraveghere continua a deplasarii
textilelor, deoarece la opriri acestea se pot aprinde; la orice oprire a tesaturii, pe cilindrii masinii de parlit se inchide imediat
conducta de gaz.
Deasupra masinilor de parlit se prevede o instalatie de ventilatie, iar cenusa (pulberea) rezultata de la ardere trebuie
evacuata in camere etanse si rezistente la foc. Dispozitivele de ardere se curata cu atentie si regularitate.
Pentru ca eventualele scantei ramase sa nu aprinda tesatura, ele se sting cu ajutorul valtului perietor, umezit sau de
catre cel de presare (la masini cu cilindri).
Sectia de parlire se amplaseaza intr-o incapere separata de celorlalte sectii, prin pereti antifoc.
Colorantii (vopselele) trebuie sa se pastreze in incaperi separate, deoarece o parte din ei sunt combustibili si prezinta
pericol de incendiu, datorita unor gaze care se degaja (coloranti azoici, coloranti de sulf, coloranti indigoizi).
Dupa vopsire, firele sau tesaturile se usuca, folosindu-se aer cald. Conductele de aductiune a aburului pentru incalzirea
aerului trebuie sa fie izolate. Presiunea se controleaza in mod permanent cu ajutorul manometrelor, mentinandu-se intre limitele
prescrise pentru tipul respectiv de uscatorie.
Tesaturile, inainte de a trece la uscare, se controleaza cu atentie, pentru a nu contine corpuri straine, in special feroase.
La uscatoriile cu aer cald, temperatura normala de regim nu trebuie sa fie depasita, deoarece tesaturile se pot aprinde.
In sectiile de finisare, unde nu sunt instalate masinile de scamosat, este necesar sa functioneze o instalatie de ventilatie
care trebuie exploatata in conditii optime.
Pentru a se evita frecarile, slabirile de mecanisme, desfacerile de piulite, ruperile si deformatiile de piese, care prin
izbire lovire, pot produce scantei, sunt necesare supravegherea si controlul permanent. Curatirea lor de scame si praf trebuie sa
se faca zilnic. De asemenea, ungerea tuturor angrenajelor si lagarelor trebuie sa se efectueze cu regularitate.
Mijloacele si instalatiile de transport se supravegheaza permanent si se controleaza sistematic, pentru a inlatura
frecarile, si blocarile, evitandu-se astfel aprinderile incidentale.
O atentie deosebita, din punct de vedere al prevenirii incendiilor, trebuie sa se acorde pe timpul desfasurarii procesului
tehnologic de obtinere a textilelor netesute, la fazele de lipire a firelor cu ajutorul latexului de cauciuc natural, de stropire cu
liant etc.
Pentru a nu se forma praf in incaperile de lucru, din cauza particulelor prea fine de liant sub forma de pulbere si nici
depuneri de liant, pe timpul stropirii, se va folosi o instalatie de ventilatie, careia trebuie sa i se asigure o functionare
permanenta.
Instalatia electrica de iluminat si forta va fi cea specifica tesatoriilor, incaperilor cu vapori de apa si cu vapori corozivi.
Regulile generale de prevenire si stingere a incendiilor trebuie respectate cu cea mai mare rigurizitate.

B.Fabrici de incaltaminte

1.Incaltaminte din piele

Materia prima folosita la fabricile de incaltaminte o constituie pielea pentru fata si captuseala si talpa pentru
incaltaminte. In afara de aceasta se mai utilizeaza panza pentru captuseli sau fete, cartonul si o serie de substante chimice ca:
solutiile de cauciuc, clei de nitroceluloza, acetona, benzina etc.
Pielea arde destul de greu, aprinderea facandu-se sub actiunea indelungata a unei flacari sau a altor surse de caldura.
Timpul de aprindere si viteza de ardere, depind in mare masura de natura pielii si a modului de fabricare a acesteia.
Exista sorturi de piele, care se aprind destul de greu, insa dupa indepartarea flacarii, ard mocnit, pana la carbonizare
completa.
Cel mai mare pericol de incendiu, in fabricile de incaltaminte, il prezinta solutiile pentru lipit si praful care se
degaja pe timpul prelucrarii in masini a pielii si a talpii (frezare,polizare etc.).
Astazi, in industria incaltamintei, se foloseste o tehnologie moderna, intrebuitandu-se o serie de masini ca: masini de
uns marginea talpii cu solutie, agregate de egalizat-scamosat si subtia talpa, masini de tras prin lipire, masini de lipit etc.
Pentru ungerea cu solutii de cauciuc a captuselilor, se recomanda folosirea cabinelor de pulverizare. Prin aplicarea
tehnologiei, prin folosirea masinilor si utilajelor moderne, pericolul de incendiu la unele sectii din fabricile de incaltaminte, este
eliberat, o serie de masuri de prevenire fiind rezolvate odata cu fabricarea acestor agregate si masini.
Sistemele clasice de cusut pe rama, de cusut prin brant, au cedat locul sistemului lipirii la rece si lipirii la cald, prin
vulcanizare.
Din acest punct de vedere, fabricarea unor game variate de solutii pentru lipit, care sunt pe baza de solventi
inflamabili, mareste pericolul de incendiu in sectiile respective.
Pentru lipire astazi se folosesc mai multe tipuri de adezivi ca: latexul natural si sintetic, solutii pe baza de neopren,
cleiuri pe baza de rasini sintetice, clei de nitroceluloza etc.
Folosirea vopselelor pe baza de spirt, pentru vopsirea marginii talpii, prezinta pericol de incendiu. La finisarea
incaltamintei prin pulverizare, particulele de vopsea se pot imprastia si depune pe instalatii si obiecte, iar dupa uscare se
transforma in praf. In sectiile de fabricilor de incaltaminte, solutiile de lipit, vaporii de solventi emanati, praful de piele sau
talpa, deseurile combustibile, rezultate de la diferitele prelucrari, de la frecare etc. se pot aprinde cu multa usurinta de la
scanteile rezultate de la polizare, de la focurile deschise (lampi cu benzina etc.), de la arcuri electrice, atunci cand se produc
scurtcircuite, de la tigari si chibrituri aprinse, aruncate, de la radiatii termice puternice etc.
In fabricile vechi, prin folosirea unui sistem centralizat de ventilatie, praful colectat de la diferite masini, este evacuat
cu ajutorul unui exhaustor si, in cazul unor suprasolicitari (racordari de multe masini), pericolul de incendiu se mareste,
deoarece intreaga cantitate de praf este aspirata, dar in anumite situatii se aspira si scanteile produse de frecari la diferite masini,
care pot aprinde combustibil si propaga incendiul prin instalatie.
Majoritatea masurilor de prevenire a incendiilor se refera la respectarea unor reguli legate de depozitarea, prepararea,
transportul si manipularea solutiilor de lipit, precum si de evacuare si curatire a prafului rezultat pe timpul diferitelor operatii
tehnologice.
Acetona si ceilalti solventi, se pastreaza in depozite amenajate conform prescriptiilor prevazute in normele de
depozitare.
Solutiile de cauciuc si cleiuri de lipit se aduc, in general in sectiile de productie gata pentru preparate, in bidoane
metalice de 25 – 50 l capacitate si se depoziteaza in boxe separate de celelalte materii prime (piele, talpa etc.). In sectii se
prastreaza cantitati limitate, numai pentru un schimb, iar ceea ce ramane la terminarea lucrului, se evacueaza in incaperi
dinainte stabilite.
Bidoanele cu solutii de cleiuri de nitroceluloza se desfac numai cu unelte neferoase.
Dupa croire, deseurile ramase (piele, talpa, panza, carton) se aduna in cosuri sau saci si se evacueaza dupa fiecare
schimb, in sectii asigurandu-se ordine si curatenie.
Praful rezultat pe timpul functionarii masinilor de slefuit (moderne) se depoziteaza in desprafuritoarele existente pe
langa fiecare masina si se evacueaza dupa fiecare schimb.
O atentie deosebita se va acorda ascutirii cutitelor cu ajutorul polizorului, deorece scanteile produse pot aprinde praful
de piele. Este recomandabil pentru inlaturarea acestui pericol ca pe timpul ascutirii cutitului sa nu se execute operatia de
desprafuire.
La unele masini de egalizat, piele de fete, cutitul banda se ascute automat, in timpul functionarii masinii. Pentru
indepartarea prafului si mirosului pe timpul lucrului si acest gen de masina se prevede cu desprafuitor.
La masinile de uns cu solutie, de aplicat siret si indoit, incalzirea solutiei de lipire facandu-se intr-un vas incalzit cu
rezistenta electrica, este necesara, supravegherea atenta a acestuia, pentru a se evita producerea unor scurtcircuite sau a altor
deranjamente.
Solutiile de latex sau de alte cleiuri, folosirea la ungerea fetelor se pastreaza in vase mici, cu suprafata mica de
evaporare. In sectiile unde se lucreaza cu asemenea solutii, se prevede o instalatie de ventilatie. In tehnologia moderna, ungerea
cu latex a captuselilor se face in cabine prevazute cu guri de aspiratie pentru evacuarea surplusului de latex, care prin dizolvare
se poate refolosi.
Praful rezultat la slefuire se colecteaza si se depoziteaza in partea de jos a masinii. Folosirea desprafuitoarelor inlatura
unele neajunsuri, in ceea ce priveste evacuarea prafului combustibil, insa necesita, in afara de evacuarea lui dupa fiecare
schimb, curatirea filtrelor din ora in ora si un control zilnic al intregului sistem de evacuare, evitandu-se astfel eventualele
aprinderi din cauza scanteilor ajunse pana la cutia metalica.
Ungerea braturilor si talpilor cu solutie de latex sau clei de nitroceluloza, se va face numai pe masa metalica cu capac,
prevazute cu o deschidere pentru pensula de ungere.
Deseurile impregnate cu solutii de lipit, se strang in vase incombustibile si se evacueaza dupa fiecare schimb, in locuri
destinate acestui scop.
La finisarea incaltamintei se folosesc masini pentru slefuirea si frezarea tocurilor si talpii, vopsirea marginii talpii,
lustruirea talpii etc.
Masinile in care se degaja praf, se prevad cu desprafuitoare, iar cele care folosesc solutii de lipit sau vopsele, se
monteaza guri de aspiratie.
Pentru curatirea de ate prin ardere, se folosesc lampi cu bunzen, alimentate cu gaze lichefiate din butelii. Pe acelasi
nivel nu se admite asezarea a mai mult de 3 butelii instalate independent, depasirea acestui numar implicand instalarea lor in
incaperi separate.buteliile se folosesc numai cu regulator de presiune si cu respectarea tuturor regulilor de exploatare, impuse
unor astfel de instalatii.
Instalatia electrica de iluminat si forta de incalzire este similara cu cele de la filaturi, ambele intreprinderi facand parte
din aceiasi categorie de pericol de incendiu.
Caile de acces interioare, iesirile la exterior vor fi mentinute in permanenta deblocate.
Benzile de transport vor fi in perfecta stare de functionare, acordandu-se atentie ungerii lor, inlaturarii frecarilor,
respectarii vitezei de miscare si sarcinii de incarcare.

2.Incaltaminte de cauciuc

La fabricarea incaltamintei de cauciuc, se folosesc cantitati mari de substante inflamabile ca benzina, solutie de
cauciuc, lacuri etc.
In cadrul procesului tehnologic, se disting operatii ca fierberea uleiului de in, prepararea lacului propriu-zis, pregatirea
solutiilor, pregatirea pieselor, lacuirea si finisarea produselor.
a.Fierberea cleiului de in. Pe timpul fierberii cleiului de in, pericol de incendiu se creeaza la folosirea spaclurilor din
metale feroase, la curatirea cazanelor metalice de pelicula de ulei carbonizata, operatie care, in acest caz, se poate solda cu
formare de scantei si izbucnirea unor inceputuri de incendiu.
La incarcarea cazanelor, scurgerile de ulei, care s-ar produce, se pot aprinde in contact cu diverse surse de aprindere.
Pericolul de incendiu exista si atunci cand pe timpul fierberii, datorita continutului de apa, uleiul spumeaza si se revarsa.
Folosirea cazanelor cu pereti dubli in locul celor cu serpentine, curatirea acestora dupa fiecare sarja, cu spacluri de
cupru sau din alte metale neferoase, constituie masuri de prevenire de mare importanta. Pentru inlaturarea eventualelor scantei,
se recomanda ca inainte de inceperea operatiilor de curatire, sa se introduca apa in interiorul cazanelor, in vederea usurarii
desprinderii crustei de ulei. Incarcarea cazanelor este recomandabil sa se faca numai prin intermediul pompelor, pentru a se
evita scurgerile de ulei. La incarcarea manuala, se vor folosi galeti din plastic, interzicandu-se cele din tabla. Acestea se vor
umple numai pana la ¾ din capacitatea lor.
Prin folosirea unor vase de rezerva, de capacitate mai mica racordate la cazane, se permite scurgerea uleiului in cazul
unei inspumari puternice, evitandu-se in acest fel raspandirea acestuia in sectie.
Pentru a se opri cresterea nivelului de spuma, continutul cazanelor se agita cu ajutorul unor palete de lemn sau
aluminiu. Pe tot timpul procesului tehnologic se va respecta temperatura de regim, presiunea aburului verificandu-se cu ajutorul
manometrelor.
Cazanele se prevad cu capace rabatabile, care in caz de aparitie a flacarilor se inchid automat. Uleiului incalzit nu
trebuie sa vina in contact cu substante oxidante.
b. Prepararea lacului propriu-zis. La prepararea lacului propriu-zis este posibil sa se produca explozii in urma
formarii unor amestecuri explozive din praful rezultat la macinarea si cernerea colofoniului, sau de colorant praf-aer, pe timpul
operatiei de adaugare a colorantului. La adaugarea white-spiritului au loc reactii exoterme.
Pe timpul descarcarii si filtrarii lacului, se formeaza sarcini electrostatice, care prin descarcare dau scantei ce prezinta
un mare pericol.
Pentru prevenirea exploziilor si incendiilor, se impune ca macinarea colofoniului sa se faca in instalatii speciale,
numai in cantitatile necesare pentru sarja respectiva, deoarece depozitat timp indelungat, el prezinta pericol de autoaprindere.
Cernerea sulfului si colofoniului se va face in locuri special amenajate, sitele fiind de tip capsulat si corespunzator
legate la pamant.
In ceea ce priveste incarcarea cazanelor cu ulei, se vor respecta aceleasi masuri de prevenire ca si la fierberea uleiului
de in.
Colorantul se va introduce esalonat si de la o distanta cat mai mica de suprafata uleiului, agitarea lui facandu-se cu
ajutorul unor lopeti de lemn.
Pentru a impiedica producerea unor reactii cu actiune reciproca intre colofoniu si sulf, produsele se vor introduce in
cazan separat, mai intai colofoniul, apoi sulful, iar la final acceleratorul.
Inainte de a se adauga white-spiritul, se opreste aburul, pentru a se reduce temperatura de la 160 - 165C la 120C.
Inlaturarea formarii amestecurilor explozive de vapori inflamabili-aer se realizeaza cu ajutorul unei instalatii adecvate de
ventilatie.
Descarcarea cazanelor se va face cu multa grija, folosindu-se instalatii de pompe legate la pamant sau galeti din
material plastic.
Operatiile de agitare a substantelor in cazane se vor face numai cu lopeti de lemn, iar curatirea de reziduuri – cu unele
care nu produc scantei.
c. Pregatirea solutiilor de cauciuc, de lacuri etc. Aceasta este o operatie tehnologica in timpul careia exista un
accentuat pericol de incendiu. Aceasta se datoreste producerii descarcarilor electrostatice pe timpul transportului pe conducte,
lipsei de etanseitate a conductelor si ventilelor de inchidere, scanteilor mecanice care pot lua nastere la lovirea butoaielor de
benzina, folosirii surselor de aprindere, in sectiile de productie si in locurile de depozitare a materiei prime inflamabile etc.
Masurile de prevenire a incendiilor se refera in special:  la etansarea conductelor si ventilelor;  legarea la pamant
a conductelor prin care se vehiculeaza benzina;  la transvazarea cu grija a benzinei din butoaie in galeti;  la transportul
solutiei de cauciuc in vase inchide de otel, prevazute cu capac;  la depozitarea solutiei de cauciuc si a benzinei in conditii de
siguranta.
Diluarea lacului se face printr-o usoara agitare, pentru a nu spuma, de regula, cu o lopatica de aluminiu sau de lemn,
transportul lui in hala de lucru facandu-se cu o deosebita atentie.
Tricotul folosit la filtrare, care va ramane imbibat cu lac va fi imediat evacuat din sectie si depozitat in tocuri speciale.
d. Pregatirea pieselor. Aceasta operatie consta in cusutul captuselilor, spalarea pieselor cu benzina, ungerea pieselor
cu solutie de cauciuc si ambalarea pieselor respective. Pe timpul acestor operatii tehnologice se pot produce inceputuri de
incendii din diferite cauze ca: scantei mecanice, scantei electrice, in special acolo unde se lucreaza cu benzina si solutie de
cauciuc.
Cauzele incendiilor pot fi, in general, inlaturate:  daca se folosesc motoare capsulate;  daca instalatia electrica
este in permanenta stare de functionare;  daca se folosesc prize electrice de tip antiexploziv;  daca benzina se pastreaza si se
manipuleaza in conditii de siguranta.
e. Lacuirea produselor. Aceasta operatie se va face cu atentie, fara agitare, folosindu-se galeti din material plastic.
Bazinul in care se cufunda produsele nevulcanizate, va fi confectionat din aluminiu. Dupa terminarea lucrului in sectie, lacul
ramas va fi evacuat.
f. Vulcanizarea produselor in autoclave. La aceasta operatie este posibil sa se produca aprinderea acestora, daca
depaseste temperatura normala de lucru (130-140C) si in timpul prescris de regimul tehnologic (80 – 90 min). Respectarea
parametrilor tehnologici la care functioneaza autoclavele, executarea corecta a operatiilor de introducere si scoatere a obiectelor
autoclave, constituie masuri de prevenire a incendiilor, care trebuie avute in vedere de catre toti muncitorii.
g. Finisarea produselor. Acest proces se desfasoara cu degajari de praf, rezultat prin polizarea incaltamintei, care
pentru evitarea autoaprinderii, trebuie evacuat cel putin odata pe zi, iar sacii de filtrare scuturati cu regularitate.

C.Articole de cauciuc (cauciucate)

In intreprinderile de prelucrare a cauciucului, se folosesc o serie de materiale care prezinta pericol de incendiu, cum
sunt de exemplu: negrul de fum, extractul de solventare, colofoniul, sulful etc.
In afara acestor materiale, se gasesc utilaje la care, daca nu sunt respectate regulile de exploatare, se pot produce
inceputuri de incendiu.
a. Negrul de fum. Acest produs este componentul principal la prepararea amestecurilor de cauciuc. Datorita faptului
ca particulele de negru de fum au o suprafata specifica mare (1 g de negru are o suprafata de 10 pana la 250 m²), procesul de
oxidare pe unitate de volum poate fi destul de intens. In aceasta situatie, din cauza transmisiei proaste a caldurii, se poate ajunge
la autoaprindere. Specialistii din industria negrului de fum explica fenomenul de autoaprindere prin existenta unor compusi
piroforici sau prin descompunerea incompleta a materiei prime carbonice, care este absorbita la suprafata particulelor de negru
de fum. Autoaprinderea negrului de fum este consecinta actiunii reciproce dintre oxigenul din aer si suprafata carbonului.
Pentru a preveni explozii, negrul de fum se amesteca intr-un malaxor, cu extract de solventare topit.
Manipularea negrului de fum se face cu multa atentie, pentru a nu se imprastia in aer si a se forma amestecuri
explozive.
In vederea evitarii autoaprinderilor, nu este permis contactul negrului de fum incalzit cu aerul. De asemenea, se vor
evita depunerile de negru de fum in straturi depasind grosimea critica.
b. Extractul de solventare. Acest produs se depoziteaza in magazii, in general in apropierea negrului de fum, ambalat
in butoaie metalice. Extractul de solventare este un material combustibil, care prin incalzire degajeaza vapori toxici si explozivi.
Din aceasta cauza, manipularea pe timpul topirii se face cu grija, neadmitandu-se folosirea de flacara deschisa, chiar si daca se
solidifica pe tevi.
Pe timpul malaxarii, se degaja vapori toxici si explozivi, din care cauza malaxorul trebuie sa fie bine etansat, iar sectia
sa fie prevazuta cu o ventilatie puternica.
c. Colofoniul si sulful. Aceste produse se pastreaza in boxe special amenajate, intrucat sulful prin ardere degaja bioxid
de sulf si mari cantitati de caldura.
Colofoniul, sub forma de praf, se aprinde cu usurinta chiar sub actiunea razelor solare.
Sulful si colofoniul, degajand pe timpul arderii mari cantitate de caldura si gaze toxice, creeaza greutati pe timpul
operatiilor de stingere a incendiilor. Se recomanda ca depozitarea lor sa se faca in boxe separate cu luarea tuturor masurilor de
evitare a aprinderii.
d. Cauciucul natural sau sintetic. Acest produs se depoziteaza in magazii, in baloturi cu greutate de 100 – 250 kg.
Baloturile se pulverizeaza cu talc, pentru a nu se lipi intre ele, masura care prevenire intr-un grad oarecare si aprinderea lor.
Magaziile in care se depoziteaza cauciucul nu se incalzeste. Cauciucul, inainte de a fi introdus in fabricatie, se taie in bucati cu
ajutorul unor cutite circulare, a ghilotinelor sau a preselor de taiat.
In industria cauciucului se folosesc deseuri de cauciuc, care se depoziteaza pe platforme special amenajate in aer liber.
Pentru a se evita o eventuala autoaprindere multe din aceste deseuri, fiind pline de ulei, depozitarea se face pe sorturi si la
distanta de cladiri. In afara materialelor aratate, in industria cauciucului se mai folosesc: var, caolin, creta, talc etc., care nu
prezinta pericol de incendiu.
Cea mai periculoasa substanta, folosita in industria cauciucului, care se poate inflama cu multa usurinta, este benzina
de extractie.
Benzina se aprinde la temperatura de 15 - 20C si se autoaprinde la 415 - 530C. Prin ardere dezvolta o putere calorica
de 11.300 – 11.700 kal., atingand temperatura de aproximativ 1100C.
Un kilogram de benzina se transforma in 250 – 300 l vapori de benzina, evaporarea intensa incepand de la circa 6C.
Din aceste cateva date asupra proprietatilor benzinei de extractie rezulta ca in orice proces de fabricatie este folosita,
ea prezinta un pericol de explozie si incendiu si din aceasta cauza se cere respectarea cu cea mai mare rigurozitate, a masurilor
si a regulilor generale de prevenire a incendiilor.
Este recomandabil ca depozitarea benzinei sa se faca in rezervoare ingropate si la distanta prevazuta in normele de
prevenire a incendiilor, in raport cu cantitatea depozitata si cu gradul de rezistenta la foc a cladirilor invecinate.
De o mare importanta este modul cum se distribuie si cum se transporta benzina in sectiile de productie.
In afara de faptul ca in timpul acestor operatii nu trebuie sa se fumeze, este necesar ca personalul sa fie instruit special,
iar transportul sa fie facut in butoaie inchise, prevazute cu busoane din materiale care prin lovire nu dau scantei, pe remorci de
electrocar si nu pe electrocarul propriu-zis.
Desfacerea busoanelor se va face cu unelte din materiale neferoase si in afara sectiei de productie, intr-o incapere
separata.
In industria de prelucrare a cauciucului, cele mai periculoase sectii la incendiu si explozie sunt acelea in care se
folosesc solutiile de cauciuc pe baza de benzina de extractie si negru de fum. In sectia de dozare, pe timpul cernerii negrului de
fum, se degaja foarte mult praf. De aceea, pentru transportul negrului de fum se folosesc dispozitive pneumatice, care inlatura
pierderile si formarea unei atmosfere incarcate de praf. Se recomanda ca instalatia de cernere a fie etansa si, daca este posibil,
chiar automatizata.
Uleiurile folosite in amestecurile de cauciuc, se pot aprinde cu usurinta, iar unele dintre ele, in amestec cu substante
organice, se pot autoapride.
Colorantii organici, fiind supusi oxidarii, prezinta de asemenea pericol de incendiu, iar praful de ebonita poate forma
cu aerul amestecuri explozive.
La prelucrarea amestecurilor cu ajutorul valturilor, datorita frecarilor pentru inmuierea cauciucului, valturile se
incalzesc pana la temperatura de aproximativ 80C.
Racirea interiorului valturilor se asigura prin circulatia unui curent de apa. Valturile trebuie prevazute cu carcasa de
protectie, intrerupatoare de siguranta pentru oprirea instantanee a cilidrilor, cutit mecanic pentru amestecarea si taierea de fasii
din amestecul de pe valt. Pentru vizitarea si controlul angrenajelor si pentru turnarea uleiului, este necesar sa existe in partea
superioara a carcasei o deschizatura.
Intrerupatorul de siguranta trebuie sa asigure oprirea instantanee a cilindrilor, sa decupleze motorul electric si sa
cupleze frana electromagnetica cu saboti a cuplajelor sertarului de etansare. El trebuie sa fie in stare de functionare,
verificandu-se personalul de catre fiecare sef de schimb. In cazul in care intrerupatorul de siguranta nu este in stare de
functionare, lucrul pe valt se opreste.
La inceputul fiecarui schimb, se controleaza sistemul de racire si masina nu se pune in functiune pana nu se remediaza
chiar si cele mai mici defecte.
La masini, materialul rece se va introduce in bucati mici si treptat, lucrandu-se cu multa atentie, pentru a nu se
supraincarca masina.
Prelucrarea amestecurilor de cauciuc sub forma de foi de o anumita grosime, se face cu ajutorul cilindrilor, procesul
respectiv necesitand valturi incalizte. Incalzirea valturilor se face cu abur. Viteza periferica a valtului fiind de aproximativ 50
m/min, favorizeaza aprinderea cauciucului.
Pe timpul de calandrare, din cauza frecarii, se produc scantei intre cauciuc si valturi. Sarcina electrica ce se formeaza,
poate sa ajunga la un potential de 5 – 7 kV. Scanteile, care apar la calandre, pot fi cauzate chiar si de muncitorul care-l
deserverste.
Muncitorul, care sta pe un pres de cauciuc, prin contractul care-l face cu foaia de cauciuc, primeste si el sarcini
electrice. In momentul cand se apropie cu mana de valturi, se produc scantei, care in cazul calandrelor folosite pentru tesaturi,
prezinta un accentuat pericol de incendiu.
Dupa ce materialul s-a omogenizat, se trece la confectie si apoi la vulcanizare.
La autoclavele de vulcanizare, principalele masuri sunt indreptate spre evitarea spargerii (exploziei) autoclavelor.
Spargerea poate fi cauzata de solicitari la presiuni peste cele admise, manevrarea gresita la punerea si scoaterea din functiune a
autoclavei, defectarea aparaturii de masura si control, uzura prematura a cazanului, fie dintr-o proasta intretinere, fie din cauza
folosiriiin constructie a unui material necorespunzator.
Peretii autoclavei, datorita faptului ca sunt supusi coroziunei din cauza sulfului si a compusilor lui, vor avea grosimea
cu 2 –3 mm mai mare decat cea rezultata din calcul.
Peretii autoclavelor folosite la vulcanizarea produselor de ebonita, se construiesc din otel inoxidabil. Autoclavele
pentru vulcanizare nu se solicita peste presiunile admise si sunt supuse reviziei periodice, conform normelor in vigoare.
La presele de vulcanizare, toate partile incalzite la peste 90C, se izoleaza termic.
Pentru in sectiile in care se foloseste solutia de cauciuc, aceasta se pregateste in malaxoare construite din otel si
prevazute cu capace. Din malaxor, solutia se transporta in vase inchise, cel mai sigur mod de transport fiind insa pomparea.
Malaxoarele trebuie sa fie tot timpul inchise cu capac, pentru a nu permite solventului sa se evapore.
In sectiile de preparare a solutiei de cauciuc, motoarele electrice se aseaza in exterior, iar iluminatul electric se face tot
din exterior.
Deschiderile pentru aspiratie si refulare a aerului se vor amplasa opus, in scopul crearii unor curenti de aer, in tot
spatiul sectiei. Intrucat aerul cald antreneaza vaporii catre partea de sus a incaperii, este necesara instalarea unor guri de
aspiratie in partea superioara.
Amestecarea solutiei se face numai cu amestecatoare cu palete si tije de lemn de esenta tare, pentru diferite lucrari
folosindu-se numai scule din cupru.
Utilajele si transmisiile la care se pot produce scantei electrice, datorita frecarilor, se leaga la pamant.
Daca ne referim la consumul de solutie de cauciuc, se poate spune ca sectia de gumare ocupa primul loc. pe timpul
operatiei de gumare, se degaja o mare cantitate de vapori de benzina. In scopul captarii acestor vapori, masinile sun prevazute
cu carcase metalice, racordate la instalatie, pentru evacuarea vaporilor de benzina.
Recuperarea benzinei se face in instalatii de adsorbtie pe carbune activ sau silicagel.
Datorita vaporilor de benzina degajati si a descarcarilor sarcinilor electrice, produse la frecarea dintre tesaturile gumate
si suprafata masinii, pericolul de incendiu si explozie in sectie este mult marit.
Sarcinile electrice se formeaza in urmatoarele cazuri:
- la desprinderea tesaturii gumate de pe cilindru si trecerea ei pe dispozitivul de desfasurare;
- la trecerea tesaturii prin intervalul dintre taisul cutitului de gumaj si suprafata cilindrului de lemn;
- la trecerea tesaturii de pe placa incalzita pe rola de intindere.
Pentru a se inlatura formarea sarcinilor electrice se iau urmatoarele masuri:
- piesele metalice ale masinii de gumaj si dispozitivele auxiliare se leaga la pamant;
- asezarea de-a curmezisul masinii a unor tije sau piepteni din cupru sau alama, legati la pamant, la cel mult 10 mm de
stratul de cauciuc, pentru colectarea electricitatii statice;
- asezarea sub tesatura, pe toata latimea masinii, a unei conducte de 1”, perforata (orificiile fiind de  0,5 – 1 mm) prin
care circula aburul; aceasta conducta se racordeaza la conductele de abur ale masinii.
Prin umezirea tesaturii, electrizarea dispare. In scopul maririi conductibilitatii electrice a benzii, se recomanda a se
dizolva in ea o anumita cantitate de oleat de magneziu. Pericolul de incendiu este mult diminuat daca in locul solutiei de
cauciuc se foloseste latex diluat cu apa.
Instalatia de ventilatie trebuie sa fie destul de puternica, in aer admitandu-se o concentratie de maximum 3 mg/m 3
vapori de benzina.
Solutia de cauciuc se transporta in sectiile de gumare prin conducte de o constructie speciala si sub presiune de gaz
inert.
In sectia de gumare se admite depozitarea unei cantitati de solutie de cauciuc numai pentru patru ore de lucru. Sectiile
de gumare trebuie sa fie separate prin pereti antifoc, de celelalte sectii sau ateliere.
Daca nu se instaleaza recuperator de benzina deasupra masinilor de cauciucat, se instaleaza hota sub forma de nisa.
O serie de articole de cauciuc se fabrica prin scufundarea unor forme de lemn sau de sticla in solutia de cauciuc sau de
latex; dupa uscare, se executa vulcanizarea in autoclave cu aer incalzit.
Din cauza solutiei de cauciuc, concentratia periculoasa la incendii si explozii in cladiri separate si, recomandabil, cu un
singur etaj. Intr-o asemenea cladire, instalatia de ventilatie trebuie sa fie foarte eficace, piesele metalice legate la pamant,
atmosfera ambianta umezita, iar incaperile prevazute cu iluminat din exterior.

D.Sectii de fabricare a sticlei

Materiile prime de baza, folosite la fabricarea sticlei sunt: nisipul, soda calcinata, feldspatul, dolomita etc.
Sticla se obtine in cuptoare special construite, care rezista la temperaturi de 1400 – 1500C. In aceste cuptoare se
produc transformarile fizico-chimice,care in esenta determina formarea sticlei, afinarea, omogenizarea si racirea ei. Toate aceste
faze se produc la temperaturi inalte si oricat de bine ar fi izolate cuptoarele, caldura se degaja si in mediul inconjurator.
Cele mai puternice surse de degajare a caldurii sunt cuptoarele de topire a sticlei si masinile de tragere a sticlei.
Defectiunile si degradarile cuptoarelor de sticla si ale oalelor de refractare influenteaza degajarea de caldura, avand
drept consecinta si cresterea temperaturii. Aceste degradari se produc din cauza variatiei nivelului de sticla topita, care
actioneaza asupra samotei distrugand-o.
In multe cazuri, zidaria cuptorului este supusa actiunii corozive a materialului incalzit in interior.
Masa de sticla, de zgura, patrunde in crapaturile si rosturile zidariei si poate da nastere la scurgeri in interior.
Pentru prevenirea incendiilor la cuptoarele de topit sticla, se impune realizarea unor bazine de scurgere a sticlei,
dispuse la o anumita distanta de elementele combustibile. In aceasta situatie, trebuie pregatite din timp jgheaburi izolate termic,
pe care in cazul spargerii peretilor cuptoarelor, sa se poata dirija topitura catre bazinele respective.
Subsolul cuptorului-vana nu trebuie sa aiba nici un fel de legatura cu restul incaperilor de productie. In subsolul sectiei
de cuptoare nu se vor depozita nici un fel de materiale combustibile.
In majoritatea fabricilor de sticla, se folosesc drept combustibil gazele naturale. Aceste gaze, intr-o anumita
concentratie, pot forma amestecuri explozive.
La incalzirea cuptoarelor noi sau a celor reparate, sunt interzise folosirea arzatoarelor improvizate, a conductelor fara
robinete de serviciu, a prelungitoarelor din cauciuc sau a altor materiale combustibile.
Este important sa se urmareasca asigurarea etansarii conductelor si verificarea acesteia, sistemul de aprindere, buna
functionare a ventilelor si a arzatoarelor, asigurarea unei presiuni cat mai constante, ferirea conductelor de degadari mecanice
etc.
Ventilele arzatoarelor se verifica inainte de aprinderea focului in cuptor. Ele trebuie sa fie inchise pe timpul ventilatiei
spatiului cuptorului si a conductelor de fum, operatie care se executa timp dfe 5 – 10 min. O buna ventilatie se executa si in
incaperea cuptoarelor.
Aprinderea gazului in cuptor se face respectandu-se principiul „gaz pe flacara”. O atentie deosebita se va acorda
inversarii focului, pentru ca executarea unei manevre gresite poate sa conduca la explozii. La inversarea focului, este necesar sa
se faca pauza suficient de mare (4 – 5 s).
De o mare importanta in prevenirea exploziilor si a incendiilor, este asigurarea unei arderi uniforme, cu flacara
invizibila si continua; intreruperile in ardere constituie cauza de formare a amestecurilor explozive, foarte primejdioase.
Aceste intreruperi se pot produce cand viteza de iesire a amestecului combustibil din arzator, este mai mare decat
viteza de aprindere a gazului sau la scaderea presiunii in conducta de alimentare.
Prevenirea acestor explozii se realizeaza prin inzestrarea cuptoarelor cu dispozitive de semnalizare, care atrag atentia
muncitorilor asupra inchiderii ventilatiei. Se pot folosi, de asemenea, dispozitive automate de inchidere.
Controlul si verificarea conductelor si a ventilelor, asigurarea etanseitatii constituie masurile cele mai eficace de
inlaturare a exploziilor si incendiilor provocate de instalatiile de gaze naturale.
O deosebita atentie se va acorda supravegherii temperaturii, urmarindu-se sa nu depaseasca limitele admise.
Temperatura trebuie astfel condusa pe timpul procesului tehnologic, incat sa nu se produca deformatii in bolta cuptorului.
Pentru a preveni consecintele unor avarii, printre care se numara si incendiile, la sectia de cuptoare este necesar sa se prevada
hidranti de incendiu cu echipamentul necesar, a caror stare de functionare sa se controleze la fiecare schimb.
Langa cuptor, trebuie sa existe in permanenta unelte care sa fie folosite la lichidarea avariilor.
In caz de avarie, pentru a nu se produce un incendiu, este necesar sa se execute:  oprirea alimentarii gazelor in
cuptor; folosirea unui jet puternic de apa la locul de scurgere a sticlei;  existenta, la locul de scurgere, a unei lopeti speciale, cu
coada lunga de lemn, care sa ajute la asezarea masei de sticla, lopata stropindu-se cu apa;  evacuarea in caz de avarie a masei
de sticla in bazinul amenajat in exteriorul sectiei. Volumul bazinului pentru evacuarea masei de sticla, se calculeaza la 50% fata
de volumul cuptorului.
Instalatiile electrice se monteaza in afara incaperii sectiilor de cuptoare.
Cuptoarele de topit sticla trebuie prevazute cu aparatura de control corespunzatoare, pentru asigurarea unei bune
functionari si a respectarii parametrilor tehnologici.
Presele manuale, masinile automate si semiautomate, vor fi unse cu uleiuri speciale si cu multa grija pentru a nu se
produce scurgeri.
Sectiile de fabricarea oglinzilor. Pericolul de incendiu exista si la fabricarea oglinzilor, din cauza posibilitatii de
formare a unor amestecuri detonante.
Reducerea argintului metalic, care formeaza suprafata oglinzii, este legata de obtinerea compusilor hidroxidului de
argint cu amoniac si al azotatului de amoniu.
In anumite conditii (concentratia mare a solutiilor, temperatura ridicata in incaperi, ventilatia necorespunzatoare)
solutia amestecului de argintare a carei parte componenta este sarea amoniacala de argint complexa, se descompune in amida si
argint, amoniac si apa, cu disocierea ulterioara a amidei in nitrura de argint.
Amida si nitrura de argint, degajate din solutie sub forma unui precipitat, dau un sediment de culoare cafenie inchisa.
Solutiile de hidroxid de potasiu manifesta tendinte mai mari spre formarea unui amestec detonant decat soda caustica,
din care cauza se recomanda utilizarea solutiei de soda caustica.
Introducerea cristalelor de nitrat de argint in solutia amoniacala este interzisa (este indicat ca amoniacul sa se adauge
in solutia de nitrat de argint).
Solutiile folosite la argintare, in scopul protectiei lor impotriva razelor solare, se pastreaza in flacoane de sticla bruna.
Un anumit pericol de incendiu exista si in magaziile de produse finite, din cauza ambalajului combustibil; lazi de
lemn, talas, paie, hartie etc.
In aceste magazii este necesar ca depozitarea marfurilor sa se faca cu respectarea unui interval de siguranta intre pereti
si marfuri.
Pastrarea ambalajelor se va face in siguranta. La rampa de incarcare trebuie asigurata o buna curatenie si ordine
deplina la incarcarea vehiculelor.
Regulile generale de prevenire a incendiilor trebuie respectate intocmai.

E. Magazine comerciale

Orice magazin este un depozit de marfuri si in acelasi timp o constructie destinata sa primeasca numerosi oameni care,
la un moment dat si in anumite situatii, pot umple aproape pana la refuz toate incaperile.
In marile magazine, pericolul de incendiu este destul de mare, datorita cantitatilor deosebit de mari de materiale
combustibile si varietatii lor (sarcina de incendiu mare), vitezei ridicate de propagare a incendiilor si cantitatii mari de caldura
degajata.
Daca se tine seama de faptul ca in magazine numarul de persoane nu poate fi limitat, ca in caz de incendiu se degaja o
mare cantitate de fum, care ingreuiaza stingerea, ca intensitatea arderii este foarte ridicata, se apreciaza ca la magazinele
comerciale pericolul de incendiu este mai mare decat la salile aglomerate.
Marile magazine comerciale ating frecvent suprafetele ce depasesc 1000 m², ajungand uneori si la 40000 m². La astfel
de magazine probabilitatea de producere a unui incendiu creste, la aceasta contribuind si instalatiile de ventilatie de
conditionare a aerului, instalatiile electrice complexe etc.
In dezvoltarea rapida a incendiului un rol insemnat il are circulatia verticala a gazelor fierbinti, degajate pe timpul
arderii, prin golurile scarilor protejate necorespunzator, favorizand astfel propagarea incendiului la mai multe niveluri.
La cresterea proportiilor incendiului mai contribuie si arderea cu intensitate a marfurilor din materiale plastice,
caracterizata si printr-o mare degajare de fum, care ingreuiaza evacuarea persoanelor, in unele situatii acesta devenind
imposibila, deoarece viteza de propagare a fumului este de doua ori mai mare decat viteza de deplasare a fluxurilor de evacuare
de-a lungul cailor de circulatie orizontale.
Cele mai frecvente cauze de incendii sunt: scurtcircuitul, aparatele electrice lasate in priza si nesupravegheate, tigarile
aprinse aruncate, focul deschis (sudura, lampi cu benzina) etc.
Incendiile izbucnesc in general intre orele 8 – 21, perioada cand magazinele sunt deschise. Cele mai periculoase
incendii sunt acelea care izbucnesc in spatii ascunse, separate de salile de vanzare prin mobilier, perdele sau panouri decorative,
deoarece ele evolueaza fara sa fie observate la timp.
Incendiile la magazinele comerciale pot fi prevenite prin luarea unor masuri constructive si pe timpul exploatarii,
menite sa inlature pericolul si cauzele lor.
Prin asigurarea a 1 – 3 fatade libere spre drumuri publice sau spatii libere, se faciliteaza evacuarea persoanelor, a
marfurilor precum si interventia in caz de incendiu.
Pentru a nu ingreuia interventia pompierilor, trebuie evitata parcarea masinilor cu diferite destinatii, langa cladirea
magazinului.
Constructia magazinelor comerciale trebuie sa aiba o structura rezistenta la foc de 1,5 – 2 h.
Finisajul interior trebuie sa fie greu combustibil, pentru a nu contribui la propagarea rapida a incendiului.
In vederea limitarii propagarii incendiilor la magazinele comerciale vor fi compartimentate prin elemente rezistente la
foc. Anexele cu pericol de incendiu si depozitele pe baza, vor fi separate intre ele, cat si de spatiile accesibile publicului, prin
pereti si plansee rezistente la foc.
Spatiile ascunse vor fi admise numai atunci cand sunt strict necesare din punct de vedere functional. Separarea lor fata
de salile de vanzare este recomandabil sa se faca prin elemente care au inaltimea necesara pentru a impiedica publicul sa le
priveasca in interiorul spatiului, fara a fi insa ridicata pana la tavan, dand astfel posibilitatea ca incendiile sa fie observate mai
rapid.
Principala preocupare trebuie indreptata in cazul izbucnirii incendiului spre luarea masurilor necesare pentru salvarea
oamenilor din magazin, in cel mai scurt timp.
Inca de la proiectarea cladirilor destinate magazinelor, se impune sa se conceapa o astfel de schema de organizare a
circulatiei, incat sa conduca publicul in timpul functionarii normale a unei parti cat mai mari din caile pe care ar putea fi nevoit
sa le foloseasca pentru a se evacua in caz de incendiu.
Scarile destinate evacuarii trebuie sa fie ventilate si inchise in case de scari, ele putand comunica cu etajele ce le
deservesc, prin galerii, insa protejate cu usi pline. Nerespectarea acestei masuri duce la invadarea cu fum a caselor de scari si la
propagarea incendiului.
Scarile si lifturile care nu sunt inglobate in casa scarii, se vor inchide obligatoriu. Scarile trebuie sa asigure o circulatie
fara riscuri si sa fie construite din materiale incombustibile si rezistente la foc un numar de ore, fara sa-si piarda capacitatea
portanta.
Scarile de evacuare trebuie sa se termine la nivelul parterului; daca s-ar termina la subsol, omul neavand vizibilitatea
din cauza fumului si-ar continua coborarea pana la subsol, evacuarea in acest caz nu ar mai fi posibila.
Accesul din incaperile magazinului in cesele de scari, trebuie sa se faca pe cai scurte, neintortocheate, libere si sigur.
Pozitia scarilor trebuie sa fie vizibila din incaperile magazinului, marcata cu semne indicatoare.
Pentru ca fiecare magazin trebuie sa se intocmeasca un plan de evacuare, care trebuie bine cunoscut de catre toti
salariatii.
Pe caile de evacuare este interzis sa se foloseasca usi turmante, glisante, bariere, vartelnite sau alte dispozitive care se
pot bloca in timpul trecerii persoanelor evacuate. Lifturile vor fi alimentate cu curent electric de la o linie separata.
Rafturile si vitrinele vor fi astfel construite si amplasate incat ele sa nu impiedice evacuarea.
Folosirea oglinzilor pe caile de evacuare si in incaperile de vanzare este interzisa.
O deosebita atentie se va acorda raionarii diferitelor categorii de marfuri: raioanele cu marfuri scumpe ca bijuterii,
televizoare, stofe etc., se vor amplasa la etajele inferioare, in incaperi unde evacuarea se face cu usurinta; aceluiasi regim sunt
supuse si raioanele pentru marfurile destinate copiilor. Marfurile care degaja fum mult si gaze toxice, ingreuiaza patrunderea in
magazin, de aceea este indicat sa se amplaseze la ultimul cat. Cele pentru care se folosesc, in caz de incendiu, substante de
stingere diferite, se amplaseaza separat (de ex., pentru textile apa, pentru televizoare bioxid de carbon, pulbere stingatoare).
O atentie deosebita se va acorda expunerii si vanzarii unor marfuri periculoase cum sunt articolele de celuloid,
artificiile, buteliile de butan, recipientele „spray”, vopsele, solventii etc.
Deseurile de la desfacerea ambalajelor de la marfuri, ambalajele de lemn, hartie etc., vor fi evacuate in locuri sigure.
Instalatiile care de fapt produc cele mai multe incendii, trebuie realizate din materiale corespunzatoare normelor
tehnice in vigoare, si montate astfel ca sa nu contribuie la izbucnirea si propagarea incendiilor, asigurandu-se in acelasi timp
protectia contra electrocutarilor. Amplasarea surselor de alimentare si a dispozitivelor de comanda se va face in afara zonelor in
care pot fi atinse de public.
Corpurile de iluminat de tipul corespunzator mediului din incaperi,se amplaseaza la distanta de materialele
combustibile. In depozite si in toate cazurile in care marfurile se pot aprinde usor, corpurile de iluminat incandescente se prevad
cu globuri si protectie impotriva loviturilor mecanice.
La toate instalatiile electrice din magazine si depozite trebuie asigurata posibilitatea scoaterii acestora din functiune,
(cu exceptia iluminatului de paza) centralizat, din puncte situate in afara zonei care se inchide.
Pentru asigurarea securitatii persoanelor existente in marile magazine, trebuie sa evada instalatii electrice de
iluminat de siguranta astfel:  iluminat de siguranta contra panicii, in spatiile cu mari aglomerari de persoane ;  iluminat de
siguranta pentru evacuare cu indicatoare pentru marcarea cailor de evacuare si corpuri de iluminat, care sa asigure vizibilitatea
minima necesara circulatiei pe caile de evacuare ;  iluminat de siguranta pentru marcarea hidrantilor interiori de incendiu; 
iluminat de siguranta pentru continuarea lucrului in punctele vitale.
Iluminatul de siguranta se alimenteaza, in afara de sursa de baza, de la o sursa independenta, care poate fi baterie
centrala de acumulare sau grup electrogen.
Marile magazine comerciale se prevad cu sisteme complexe de semnalizare a incendiilor, care trebuie sa asigure
detectarea automata a inceputurilor de incendiu in salile de vanzare si in spatiile auxiliare, anuntarea incendiilor la punctul de
permanenta al pompierilor civili ai magazinului, prin butonae de semnalizare si telefoane interioare, precum si alarmarea
operativa a pompierilor civili incadrati pe functii operative si voluntari si avertizarea personalului magazinului.
Pentru realizarea unei protectii corespunzatoare este recomandabil ca instalatiile de semnalizare a incendiilor
sa fie asociate cu instalatii de stingere eficiente.
Cele mai eficiente instalatii de stingere a incendiilor sunt sprinklerele, montate pe toata suprafata magazinului.
Conducerea magazinului este obligata sa stabileasca masuri concrete pentru reglementarea utilizarii focului deschis,
inclusiv a fumatului, exploatarea corecta a aparaturii, echipamentelor, si instalatiilor cu care este dotat magazinul, controland
permanent modul cum sunt exploatate.
Intregul personal al magazinului va fi lustruit referior la pericolul de incendiu, regulile de prevenire ce trebuie
respectate si procedeele de stinger rapida a incendiilor.
La marile magazine comerciale, un pericol de incendiu il prezinta si reclamele luminoase, instalatiile electrice din
vitrine, mai ales daca sunt improvizate si la montarea lor nu se respecta normele de prevenire a incendiilor.
In vitrine, in care se expun materiale combustibile, cu temperaturi de aprindere in jur de 220C (textile, confectii,
obiecte de lemn, de hartie, vopsele, jucarii etc.), in pozitie verticala si orizontala. Lampile cu incandescenta (100-200 W),
montate in pozitie orizontala sau cu fluxul luminos in sus, pot ajunge la o temperatura in jur de 300C, deci peste temperatura
de aprindere a unor produse expuse. Materialele combustibile, fiind expuse timp indelungat radiatiilor termice, isi micsoreaza
mult temperatura de aprindere. Literele si profilele cu iluminare pentru instalatii publicitare, sunt in marea lor majoritate
alimentate cu curent de inalta tensiune, de la un transformator.
Pentru preintampinarea izbucnirii incendiilor, instalatiile electrice trebuie executate in conformitate cu normele in
vigoare, excluzandu-se orice improvizatie.
Comanda circuitelor electrice, care alimenteaza cu curent firmele luminoase si vitrinele se poate face din magazin, cat
si dintr-o nisa exterioara, prevazuta cu usa si cheie, accesibila personalului de paza, pe timpul cand magazinul este inchis.
Constructia firmei luminoase trebuie sa fie solid executata pentru a rezista la vant puternic, evitandu-se ruperile de conductoare.
Pentru alimentarea cu curent a tuburilor cu descarcari cu gaze, se vor folosi numai transformatoare speciale,
monofazate, omologate in acest scop, avand tensiunea primara de alimentare de maximum 250 V. Transformatoarele folosite
pentru alimentarea firmelor luminoase, se vor alimenta prin circuite separate de restul instalatiilor.
Instalatia de alimentare va fi prevazuta cu dispozitive care sa intrerupa curentul electric pe toate fazele.
In interiorul vitrinelor, circuitele electrice vor fi montate astfel ca sa fie ferite de actiuni mecanice (loviri, izbiri, taieri
etc.).
In vitrine, marfurile se vor expune la o anumita distanta de lampile electrice. Improvizatiile electrice sunt interzise.

Capitolul XIV

Prevenirea incendiilor in industria alimentara

1.Mori sistematice

Cerealele depozitate in siloz contin multe impuritati (corpuri straine, nisip, pamant etc.) si din aceasta cauza este
necesara curatirea lor, operatie, care se face de obicei in acceasi cladire cu silozul. Inlaturarea corpurilor straine grosiere ca:
paie, coceni, fasole, mazariche, rapita sau nisip se face cu ajutorul tararelor asezate in serie. In prima faza se inlatura aproape
toate corpurile straine din cereale, obtinandu-se ca deseu principal praful negru: in a doua faza cerealele se supun unor
tratamente fizice si chimice, spre a se obtine boabe cat mai bune pentru macinat, rezultand ca deseu praful alb.
Pe timpul tuturor acestor operatii se degajeaza mult praf care prezinta un mare pericol de incendii si explozii. Praful,
depus pe diferite suprafete incalzite este destul de fin si uscat, astfel ca se poate aprinde si la 200C. Temperatura de aprindere a
amestecului de praf-aer este cuprinsa intre 410 si 500C.
Praful de cereale, de tarate este mai periculos la explozie si incendiu decat praful de faina.
Particulele cu pericol de explozie au intotdeauna dimensiuni mai mici de 100 .
Pericolul de explozie a prafului de moara creste in lunile calduroase si secetoase, cand particulele fine se uscuca
complet si scade pe vreme umeda.
Limita de explozie a prafului de cereale si de faina, practic este cuprins intre 20 si 2000 g/m3. La o concentratie de 100
g/m s-a constatat o presiune de explozie de 1,50 kgf/cm², iar la 500 g/m3 de 2,8 kgf/cm².
3

In instalatiile pneumatice folosite in mori se pot produce amestecuri de prafuri-aer intr-o concentratie de 1000 la 4000
g/m3 aer, deci in anumite conditii este posibila o explozie, concentratia apropiindu-se de limita superioara de explozie. Pericolul
este mult micsorat datorita gradului de umiditate a fainii (in jur de 15% umiditate relativa) si aparitiei rare a unor surse de
aprindere cu capacitate termica necesara initierii unei explozii sau rabufniri.
Concentratiile de praf cele mai mari se constata, in general, la insacuirea produselor finite si a deseurilor, repararea
sacilor, incarcarea in vagoane a fainii, taritii, precum si in silozuri.
Intr-un depozit de faina, pericolul de explozie se poate constata practic, dupa vizibilitatea existenta. Astfel in
momentul in care nu se mai vede la o distanta de peste 1,00 m, in conditii de iluminare normala, inseamna ca s-a depasit limita
inferioara de explozie.
Prezenta de picaturi de ulei mareste pericolul de incendiu usurand aparitia unor autoaprinderi la temperaturi scazute de
200 - 300C.
In industria moraritului apare mai pregnant decat in oricare alta exploatare de produse pulverulente pericolul
exploziilor in lanta din cauza turbionarii usoare a fainii, care in caz de aprindere, mocneste si nu arde cu flacara.
Sursele cele mai frecvente care pot genera explozii in industria moraritului le constituie caldura degajata prin frecarea
lagarelor masinilor la mersul in gol al valturilor si scanteile formate in urma patrunderii corpurilor metalice in valturi.
Majoritatea exploziilor sunt urmate de incendii.
Electricitatea statica generata de frecari la curelele de transmisie reprezinta, de asemenea, sursa a numeroase incendii
si explozii. S-au inregistrat tensiuni de 13000 V la curelele valturilor cu latimea de 130 mm. Situatii similare se produc la
instalatiile de transport pneumatic, daca conductele metalice nu sunt legate la pamant.
Explozia amestecului de praf-aer mai poate fi cauzata si de scanteile produse de lovirea de saiba a unei cupe metalice
desfacute, izbirea unor piese metalice intre ele sau de alte corpuri tari etc.
Scurtcircuitele, flamele si scanteile electrice produse din cauza defectiunilor instalatiilor electrice produse din cauza
defectiunilor instalatiilor electrice de iluminat si forta, in anumite conditii, ca de exemplu, existenta unui amestec de praf-aer
sau chiar praf depus, pot provoca, de asemenea, incendii. Defectiunile la instalatia de ventilatie usureaza formarea
amestecurilor explozive de praf-aer, a depunerilor de praf pe diferite aparate, obiecte, masini, motoare electrice etc. In
asemenea situatii, orice sursa de foc deschis sau de natura electrica poate produce un incendiu datorita caldurii degajate.
La mori exista numeroase locuri unde formarea concentratiei periculoase de praf nu poate fi evitata. Ca atare, in aceste
locuri trebuie luate masuri riguroase pentru inlaturarea pericolului de explozie si incendiu.
Deoarece cele mai multe incendii se declansarea la elevatoare, se recomanda ca actionarea lor sa se faca individual cu
motoare electrice protejate impotriva prafului, sa se previna alunecarea lor de pe roti, sa fie just calculata viteza de miscare si
numarul de cupe, iar impotriva mersului inapoi sa se prevada dispozitive de siguranta.
Celulele de siloz, dupa golire si cel putin odata pe an,se curata cu peria, de praf si de resturi.
O atentie deosebita trebuie acordata tuturor transmisiilor deoarece destul de des curelele de transmisie patineaza din
cauza suprasarcinilor sau aluneca de pe saibe, producandu-se frecari cu degajari mari de caldura. Elevatoarele se prevad cu
ferestruici cu geam pentru observarea functionarii. La trecerea curelelor de transmisie pe langa grinzi, prin plansee, locurile se
captusesc cu tabla sau se monteaza pe role de ghidare, pentru a le feri lemnul de incalzire prin frecare.
In locurile de incarcare sau de descarcare a cerealelor pe benzile de transport sau in alte locuri de producere a prafului
se instaleaza guri de absorbtie. La gurile de absorbtie instalate in partea de jos a elevatoarelor (piciorul elevatorului) se
recomanda montarea unor capete sprinkler.
Masinile si cantarele automate se etanseaza si se prevad cu instalatii de aspirat praful.
Instalatiile de ventilatie si de transport mecanic se supravegheaza si se controleaza in permanenta, pentru a nu se
desfecta, deoarece se creeaza multe perturbatii procesului tehnologic. Agregatele pentru ventilatie trebuie sa corespunda din
punct de vedere constructiv si functional specificului morii. Instalatiile de transport, cat este posibil, trebuie sa fie inchise etanse
la praf.
O instalatie de aspiratie bine dimensionata si exploatata este atat de importanta ca si o instalatie de filtrare.
Construirea unor instalatii inchise, inlatura posibilitatea producerii scanteilor produse la ventilatoare sau a altor surse
de aprindere.
Inlaturarea posibilitatilor functionarii lagarelor si a agregatelor defecte, cu degajari mari de caldura, se asigura printr-
un control sistematic, defectiunile inlaturandu-se imediat. Lagarele si angrenajele se ung la timp (o data pe schimb), se curata
de praf si se controleaza o data pe saptamana.
Celulele silozurilor si sorburile se prevad cu armaturi etanse la praf.
Pentru evitarea concentratiilor si temperaturilor periculoase, este nevoie sa se ia urmatoarele masuri:
- prevenirea scaparilor de praf din utilaje, fapt ce se poate realiza, prin construirea de masini si instalatii etanse;
- functionarea utilajelor etanse la o usoara sub presiune, in scopul evitarii eliminarii de praf in exterior;
- amenajarea locurilor de insacuire sub forma de boxe iar daca aceasta nu este posibil, utilizarea de hote, deschiderile
fiind reduse la minimum;
- evitarea stocarii de saci cu faina in incaperile de productie, in special in cele cu valturi si site;
- pastrarea unei curatenii prefecte si eliminarea prafului din incaperi, pe masura acumularii acestuia.
Masura cea mai eficace pentru inlaturarea exploziilor consta in evitarea depunerilor de praf in incaperi, pe
masini, obiecte etc. Praful depus este foarte periculos si din aceasta cauza este necesar sa fie indepartat la timp si din toate
locurile oricat de inaccesibile ar fi (colturile elevatoarelor, spatiile ascunse etc.).
Pentru inlaturarea efectelor exploziilor, suprafata ferestrelor este recomandabil sa fie 1/5 din suprafata podelei.
Atenuarea pericolului de explozie mai poate fi asigurata si prin folosirea ventilatiei de siguranta, care se declaseaza la o anumita
presiune. Declansarea instalatiei se produce la o presiune de aer mai ridicata, premergatoare exploziei amestecului de praf-aer
intr-o camera de explozie preventiva, avand drept consecinta inchiderea clapetelor si deci intreruperea circulatiei prafului si
aerului. Dupa aceasta se pune imediat in functiune instalatia de semnalizare acustica si optica de stingere.
Urmarile exploziilor si propagarea incendiilor se pot reduce si prin:
- separarea prin ziduri antifoc a silozurilor de cladirea precuratatoriei si de sectia de macinat, a curatatoriei si
precuratatoriei, precum si a sectiei de macinat la magazia de faina;
- construirea de plansee rezistente la foc si explozie;
- separarea prin constructii rezistente la foc a sectiilor de productie de casele de scari;
- asigurarea de instalatii speciale de stingere (sprinklere si drencere);
- folosirea instalatiilor pneumatice de transport si a tubulaturii metalice.
Pentru eliminarea corpurilor metalice, care eventual s-ar gasi in cereale, la tarare se monteaza coloane de magneti si
guri aspiratoare de praf, inaintea intrarii cerealelor in decojitoare. Indepartarea corpurilor metalice de pe magneti, se face de 4
ori pe schimb. Masinile decojitoare trebuie sa functioneze fara trepidatii. O buna functionare se asigura printr-un control
periodic al distantei dintre paletele rotorului si manta, care trebuie sa fie de 20 mm. Pentru a nu se produce scapari de piese in
interior, se controleaza suruburile si piulitele.
Masinile descojitoare vor functiona cu usitele si capacele de vizitare inchise. Deseurile rezultate in sectii din curatirea
cerealelor se evacueaza zilnic.
Locurile unde s-ar putea produce frecari (piese, curele de transmisie etc.) se descopera prin observare sau prin
zgomotul produs.
Functionarea valturilor nu este permis sa se faca in gol si nici cu sistemul de cuplare-decuplare defect, deoarece se pot
produce scantei datorita frecarilor intre piesele metalice; in momentul realimentarii cu produs valtul se cupleaza.
Blocarea cu saci de faina a cailor de acces la hidrantii de incendiu nu este permisa.
Se recomanda folosirea la site a panzelor de matase ignifugate. Sectia de valturi si de site plane se prevede cu instalatie
de spriklere, care trebuie curatita de praf si verificata periodic.
In magaziile de faina, atentia trebuie indreptata asupra respectarii regulilor de stivuire a sacilor, a cantitatii admise de
depozitare, a folosirii corespunzatoare a utilajului de transport si de manipulare (macarale, electrocare etc.).
La morile care au planseele si podurile combustbile, acestea se trateaza cu substante ignifuge.
Utilajul si intregul aparataj electric (motoare electrice, intrerupatoare, prize etc.) trebuie protejate impotriva prafului.
Se folosesc motoare protejate impotriva prafului, prize etanse, intrerupatoare in ulei si tablouri de distributie capsulate.

2.Fabrici de amidon

Materia prima pentru fabricarea amidonului o constituie cerealele. Pericolul de incendiu si explozie pe timpul
depozitarii si transportului cerealelor este similar cu cel de la morile sistematice.
Pe timpul desfasurarii procesului de fabricare a amidonului, dupa operatiile de pregatire si spalare se produce praf de
amidon. Sectiile de uscare, macinare, cernere si de incarcare in saci a amidonului sunt cele mai periculoase din punct de vedere
al incendiilor si exploziilor, la acestea se mai adauga si cele de uscare a borhotului si de prajire a amidonului pentru a se
transforma in dextrina.
Praful de amidon, dupa unii cercetatori,, este mai putin exploziv decat cel de faina, el avand limita inferioara de
explozie de 22 g/m3 aer, la o umiditate relativa sub 8%, particulele fiind in marea lor majoritate, sub 60 . Amidonul de orz, dat
fiind continutul lui relativ mare de cenusa, este mai putin periculos la explozie decat amidonul de porumb sau de grau.
Dupa pericolul de explozie si incendiu pe care-l prezinta, s-a stabilit urmatoarea succesiune a felurilor de amindon; de
porumb, de grau, de orz, de secara si carfoni. Uscarea amidonului se face in uscatorii, in general incalzite cu radiatoare, la o
temperatura de aproximativ 70C; o asemenea temperatura nu este periculoasa pentru praful de amidon, indifent daca este
depus in suspensie. Concentratia de praf de amidon se formeaza in special in elevatoare (capetele elevatoarelor), in instalatiile
de transport, in buncare si mai cu seama la incarcarea amidonului in saci si a pudrei de amidon in ambalaje. Amidonul destinat
pudrei de amidon se usuca in uscatoare cu tambur, in care se formeaza amestecuri explozive. Pericolul se datoreste si aerului
cald, care se introduce in uscator la o temperatura de 120C. Focarele de praf de amidon prezinta un pericol de abia la 350C,
insa focul se transmite cu greu din cauza zgurificarii sticloase care se formeaza pe stratul de amidon. Cele mai periculoase
locuri unde se pot declansa explozii si incendii sunt morile, indiferent daca sunt cu valturi, cu discuri sau de alt tip. In unele tari
s-au distrus fabrici intregi datorita exploziilor produse in asemenea mori.
Aprinderea amestecurilor de praf-aer se datoreste scanteilor, sau jerbelor de scantei ce se pot produce din cauza frecarii
corpurilor metalice (cuie, saibe, piulitze, etc.) patrunse interiorul morilor.
Explozii si incendii s-au declansat si din cauza descarcarii sarcinilor electrostatice, produse in special la frecarea
curelelor de transmisie la mori si la sitele de cernere a amidonului.
In afara cauzelor amintite, exploziile si incendiile mai pot fi cauzate de scurtcircuite electrice, sudura, foc deschis sub
forma de flacara de la lampile de benzina, chibrituri si tigari aprinse aruncate in locuri in care s-a acumulat praful de amindon,
de supraincalzirea lagarelor si a diferitelor role din instalatia de transport. Praful de amidon existent in masini sau in aparate
inchise este aproape fara pericol, daca nu apare dintr-o cauza sau alta vreo sursa de aprindere.
Pentru inlaturarea pericolului de incendiu si explozie, este necesar sa se ia o serie de masuri, de prevenire
printre care: etansarea tuturor masinilor, aparatelor, instalatiile de transport, in felul acesta se inlatura posibilitatea scaparii in
spatiu a prafului de amidon.
In toate incaperile unde sunt posibile degajari de praf combustibil este necesar sa se prevada instalatii de ventilatie
corespunzatoare sau dispozitive locale de aspiratie. In spatiile cu pericol de explozie controlul concentratiei amestecurilor
explozive de praf-aer, trebuie efectuat cu regularitate.
Pentru limitarea efectelor unor eventuale explozii, in incaperi este necesar se se prevada:  clapete contra
exploziilor in conductele si canalele de ventilatie ale acestora;  electrofiltre;  filtre ;  sisteme de recuperare a prafului; 
canale de colectare a acestuia;  sisteme de colectare prin intermediul apei;  sisteme de umectare a mediului in sectiile de
productie (gasirea unui agent de umectare cu caracter universal constituie o tendinta moderna in acest scop);  aspiratoare
mobile de praf etc. Aceeasi importanta trebuie acordata si inlaturarii surselor de aprindere. In acest scop, in spatiile de
productie, unde este posibila formarea unor concentratii explozive se interzice folosirea echipamentului electric neetans, la praf,
sudarea peselor metalice fara luarea unor masuri speciale de siguranta, folosirea focului deschis, indiferent sub ce forma,
utilizarea unor scule care, prin izbire sau lovire, pot produce scantei mecanice capabile sa aprinda praful depus sau in suspensie,
utilizarea utilajului metalic si a conductelor nelegate la pamant, folosirea unor suprafete incalzite peste temperatura de aprindere
si de ardere mocnita a prafului respectiv.
Inlaturarea corpurilor feroase, generatoare de scantei prin frecare, se realizeaza prin montarea la capetele elevatoarelor
si a snecurilor, la intrarea in uscatorie si in mori, a magnetilor sau electromagnetilor. Ei trebuie supravegheati continuu si legati
in serie cu lampi de control, care sa indice continuitatea functionarii.
Pentru a se inlatura posibilitatea scaparii diferitelor corpuri metalice neatrase de magneti, din cauza ca acestea sunt
infasurate in particule de amidon, inaintea magnetilor se aseaza un sfaramator care desprinde de pe acestea corpuri de faina de
amidon.
Pentru scurgerii electricitatii statice, toate partile metalice ale sitelor, morilor, ale instalatiilor de transport si transmisie
se leaga la pamant.
La incarcarea sacilor se monteaza instalatii de aspiratie. Inlaturarea frecarilor se asigura printr-un control permanent al
instalatiilor de transport si printr-o ungere corespunzatoare a angrenajului.
O atentie deosebita se va acorda uscarii borhotului, prin verificarea functionarii tobelor cilindrice de uscare, in scopul
inlaturarii posibilitatii formarii cuiburilor de borhot suprauscate. Tobele cilindrice de uscare se prevad cu instalatie de stingere
cu abur.
La fabricarea dextrinei, orice oprire a malaxorului din cauza unor defectiuni trebuie sa fie urmata si de oprirea sursei
de caldura si evacuarea amidonului.

2.Fabrici de spirt

Pentru fabricarea spirtului se folosesc porumbul, cartoful, melasa si ovazul. Depozitarea materiei prime se va face
separat. Cerealele se vor aerisi pentru a se inlatura vaporii de apa si caldura care se degaja prin respiratia cerealelor. Orzul adus
umed se aseaza in magazii, intins pe suprafete cat mai mari, temperatura controlandu-se in adancime si ori de cate ori se
constata o crestere a acesteia se trece imediat la lopatare.
Folosirea acidului sulfuric la acidularea plamezii de drojdie (la prelucrarea cerealelor) si a melasei, pune problema
respectarii unor masuri de protectia muncii la transportul si manipularea lui. Transportarea acidului sulfuric din rezervoare pana
la locul de folosire se face in vase plumbite sau in damigene.
Procesul de distilare fiind continuu, impune o buna etansare a intregii aparaturi, totusi se mai pot produce si scapari de
vapori, care pot forma cu aerul amestecuri explozive. Conductele si aparatele nu trebuie solicitate peste debitul normal,
deoarece se poate defecta regulatorul de borhot, se poate intrerupe scurgerea plamezii spre fundul coloanei din cauza presiunii
prea mari din coloana, patrunderea ei fiind in deflegmator si apoi in racitor.
Spirtul obtinut de la distilare cu o concentratie de 80 – 92% se depoziteaza in incaperi racoroase in care, temperatura
pe cat posibil sa nu depaseasca 10C.
In rezervoarele care nu sunt complet umplute cu spirt se degajeaza vapori ce formeaza cu aerul amestecuri explozie.
Regulile si masurile de prevenire a incendiilor la asemenea rezervoare sunt similare depozitelor de benzina si se
refera in principal la:  asigurarea unei bune etanseitati la conducte si vane;  asigurarea unei perfecte curatenii;  inlaturarea
tuturor cauzelor care ar putea da nastere la un incendiu (foc deschis, fumat etc.);  construirea unor rezervoare de rezerva pentru
evacuarea spirtului in caz de incendiu sau de deteriorare a unui rezervor;  ingradirea depozitului;  construirea de instalatii de
stingere cu apa etc. (alcoolul diluat cu apa multa nu arde).
Rezervoarele cu vase de colectare a spirtului cu un continut mai mare de 70% din volum trebuie sa fie inchise etans si
prevazute cu dispozitive de aerisire, care sa impiedice producerea suprapresiunilor sau depresiunilor periculoase. Dispozitivele
de aerisire trebuie sa aiba aerisire in aer liber si sa fie protejate prin supape regulamentare, contra propagarii flacarilor sau a
exploziilor.
In cazul prevederilor rezervoarelor cu plutitor, deschiderile prin care se trec cablurile sau tijele vor fi bine etansate. In
aparatele de distilare si rectificare nu este admis sa nu depaseasca presiunea de 0,5 at, deoarece poate duce la deteriorarea
conductelor (la cuplari), permitand iesirea in aer a vaporilor de alcool.
Supravegherea atenta a functionarii intregii operatii constituie cheia inlaturarii tuturor defectiunilor. Atentia
trebuie indreptata spre sticlele de nivel, spre coloanele de fractionare spre ventile si conducte. In sectiile de distilare, rectificare
si deshidratare, ventilatie trebuie sa functioneze in bune conditiuni; vaporii de spirt fiind mai grei decat aerul, gurile de
absorbtie se monteaza la partea de jos.
Conductele de ventilatie nu trebuie sa prezinte coturi bruste, deoarce in asemenea cazuri aerul nu circula normal sau
aproape de loc, in coturi adunandu-se amestecuri de vapori de spirt si aer.
Toate deschiderile de ventilatie se construiesc si cabluri, trebuie bine etansate impotriva patrunderii vaporilor de spirt.
Pardoselile se construiesc din materiale incombustibile sau greu combustibile si astfel incat sa se poata inlatura
lichidele care se scurg, eliminarea lor facandu-se in exterior sau in incaperi alaturate fara pericol de incendiu. Instalatia de
iluminat si forta trebuie sa corespunda normativelor in vigoare, verificata si controlata pentru ca orice defectiune sa fie
inlaturata la timp.
In sectiile de distilare si rectificare nu este admisa instalarea de motoare electrice necorespunzatoare, intrerupatoare,
prize, iar corpurile de iluminat trebuie sa fie de tipul protejat contra exploziilor. Conductele de transportat abur vor fi bine
izolate termic; ele trebuie sa nu vina in contact cu elementele combustibile.
In fabricile de spirt nu este admis focul deschis, fumatul, incaltaminte cu cuie, sau sudarea fara respectarea regulilor
specifice.
Incarcarea, descarcarea spirtului in ambalaje si curatirea ambalajelor se va face cu multa atentie, folosindu-se aparate
si unelte din materiale neferoase. Spalatul se va face numai cu abur, la lumina zilei sau se folosesc lampi de siguranta.

4.Fabrici de zahar

In industria zaharului, datorita materiei prime si desfasurarii procesului tehnologic, in marea lui majoritate in mediul
umed, se pare ca nu ar exista pericol de incendiu.
Totusi pe timpul uscarii si depozitarii borhotului, precum si pe timpul ambalarii zaharului exista, in primul caz pericol
de incendiu, iar in cel de al doilea, pericol de explozie. Statistica arata ca in cadrul fabricilor de zahar cele mai multe incendii s-
au produs la uscatoriile si la magaziile de depozitare a borhotului.
In tamburii de uscare, aprinderea borhotului se poate produce din cauza depasirii temperaturii la care se executa
uscarea borhotului umed. In interiorul tamburului temperatura creste in urmatoarele cazuri: la oprirea functionarii tamburlui, la
introducerea in cantitati insuficiente a taiteilor umezi sau la intreruperea introducerii acestora. Resturile de taitei uscati, ramasi
in tambur se pot aprinde la reluarea procesului de uscare cu o cantitate insuficienta de taitei umezi.
In situatia folosirii instalatiilor de ardere in focarele din apropierea tamburelor de uscare, pericolul de incendiu creste.
In acest caz flacarile ar putea patrunde in tambur si la anumit grad de uscare a borhotului sa-l aprinda. In interiorul tamburului
pe conducta de introducere este posbil sa ramana taitei, care se usuca in timp si apoi se carbonizeaza transformandu-se in
carbune pirofor, un carbune activ foarte avind de oxigen; pericolul de incendiu creat de acest carbune creste in special la
depunerea lui pe lagarele incalzite. Acesti taitei carbonizati trebuie inlaturati la timp, odata cu curatirea interioara a tamburului
si conductei; de fapt curatirea se face automat odata cu rotirea tamburului.
In anumite situatii taiteii se supraincalzesc in tambur; de aceea ei trebuie sa fie transportati in magazie (depozit) dupa
cel putin 30 min.
Experientele executate pentru stabilirea gradului de aprindere a borhotului uscat au stabilit ca la 80C acesta incepe sa
distile la 135C se aprinde, iar la 250C arderea se produce cu incandescenta.
Borhotul uscat iese din tambur cu o temperatura de circa 90 - 100C. Depozitarea la o asemenea temperatura
favorizeaza procesul de autoaprindere. In depozit, borhotul trebuie sa ajunga la o temperatura de 25 - 30C si acest lucru este
posibil numai daca exista un tambur de racire sau transportul de la tamburul de uscare pana la depozit, se face printr-un
transportor, pe o distanta destul de lunga pentru a asigura o racire corespunzatoare.
Procesul de uscare si de transportare a borhotului trebuie in permanenta supravegheat si controlat, pentru ca
temperatura si presiunea aerului sa nu fie depasite. In acest scop, uscatoriile noi din tara noastra sunt prevazute cu aparate de
masura si control de la distanta pentru temperatura si presiunea aerului, precum si cu instalatii de abur si apa pentru stingerea
incendiilor ce eventual s-ar declansa in tambur. Borhotul uscat depozitat nu este in afara pericolului de incendiu deoarece este
supus autoaprinderii de natura biologica.
Autoaprinderea borhotului este influentata de o serie de factori, dintre care se enumera: posibilitatea de acumulare intr-
un loc a caldurii datorita procesului biologic, efectul catalizator, gradul de umiditate, temperatura mediului inconjurator,
prezenta in masa borhotului a prafului, tendinta substantei combustibile spre autoaprindere.
La formarea cuiburilor de caldura din masa borhotului depozitat, o mare contributie o aduc taiteii supraincalziti sau in
stare de incandescenta, scapati sub acesta forma din tamburul de uscare. Factorii enuntati mai sus, ca si altii, ajuta inceperea
procesului de fermentatie datorita actiunii microorganismelor si ca urmare se produce un proces de autoincalizire, care trece in
autoaprindere daca nu se iau masuri de intrerupere.
Procesul de fermentatie, deci si cel de autoaincalzire nu poate avea loc daca: borhotul contine cel mult 10% apa; are
temperatura sub 30C; nu se depoziteaza in grosimi mai mari de 10 – 12 m; se inlatura toate posibilitatile de patrundere a apei
in magazie prin acoperis si ferestre.
Temperatura critica care devine primejdioasa pentru autoaprindere este de 80C. De fapt, la temperaturi mai mari de
60C fenomenul de autoincalzire nu mai este rezultatul activitatii biologice a microorganismelor, ci al unei reactii chimice
specifice borhotului,ca urmare a prezentei simultane a aminoacizilor si a zaharurilor reductoare. Acest fenomen care poarta
numele de reactia „Maillard”, este insotit intotdeauna de ridicarea brusca a temperaturii. Prin descompunerea borhotului
depozitat, insotit de ruperi moleculare, se ajunge in cele din urma la formarea unor produsi carbonizati asemanatori cu cocsul.
Tinand seama ca borhotul de vrac depozitat in cantitati mari, se poate autoaprinde cu multa usurinta in anumite conditii
de umiditate, se impune ca la temperaturi de 40 – 50C gramezile de borhot sa fie supravegheate in permanenta, iar atunci cand
temperatura este in crestere sa se determine cat mai exact pozitia cuiburilor de fermentare si borhotul din aceste locuri sa se
evacueze.
Magaziile de borhot trebuie prevazute cu instalatii de masurare a temperaturii, la diferite adancimi.
Pentru inlaturarea pericolului de incendiu la uscatoriile si magaziile de borhot este recomandabil ca acestea sa fie
corespunzatoare din punct de vedere constructiv, iar reglarea gazelor care intra in tambur sa se faca automat, in functie de
temperatura gazelor care ies din tambur si de cantitatea de borhot umed care intra in acestea.
Autoaprinderea borhotului in magazii se poate evita prin: respectarea spatiilor admisibile la depozitare si a inaltimii
vracului (10 – 12 m); respectarea gradului de umiditate (10 – 12%) si a temperaturii (25 – 30C); controlul automat al
temperaturii si depistarea la timp a cuiburilor de fermentare (focare de autoaprindere); inlaturarea posibilitatilor de patrundere a
apei prin acoperis si ferestre si respectarea regulilor generale de prevenire si stingere a incendiilor.
Pe timpul transportului si asezarii borhotului in magazie trebuie sa se evite pe cat posibil formarea si imprastierea
prafului, in spatiul ramas liber. Este recomandabil sa se organizeze expedierea catre consumator a borhotului rezultat din
prelucrarea sfeclei, pentru a se evita supraincarcarea magaziilor.
Daca intr-o magazie se constata focare de autoincalzire, desfacerea si evacuarea acestora se vor face numai dupa ce in
prealabil s-au asigurat mijloace de stingere. Cele mai indicate substante stingatoare sunt pulberile stingatoare si bioxidul de
carbon. Folosirea apei nu este recomandabila deoarece taiteii de sfecla in contact cu apa isi maresc volumul (se umfla)
prezentand astfel pericolul pentru magazie.
In afara pericolului de aprindere, in fabricile de zahar exista si pericolul exploziei prafului de zahar.
In industria zaharului exista pericolul de explozie la sectiile de uscare a borhotului si la cele de zahar farin, atat in
decursul procesului tehnologic de uscare, maruntire si ambalare, cat si pe parcursul depozitarii si pastrarii lui, in special in
silozuri.
Granulele de dimensiuni de peste 0,25 mm nu sunt explozive. Granulele cu dimensiuni sub 0,2 mm, care reprezinta 1 –
30% dintr-un amestec de praf de zahar, se pot aprinde numai in cazul prezentei unei surse violente de aprindere. Energia unei
scantei cu o lungime de 4 mm nu este suficienta pentru a provoca o astfel de aprindere.
Granulele de zahar de peste 0,2 mm depuse pe instalatiile de transport sau pe peretii incaperilor nu favorizeaza
propagarea exploziei ci, dimpotriva, micsoreaza intr-o oarecare masura violenta acestuia.
Depunderile de praf se comporta la o aprindere primara violenta cu un nor omogen. Posibilitatea aparitiei explozieii in
lant apare numai la granule sub 0,25 mm si la concentratii minime de 30 g/m3.
In incaperile inguste, exploziile se propaga cu viteze de peste 200 m/s, presiunea de explozie pe pereti fiind relativ
redusa. In consecinta, deschiderile de decomprimare pe pereti sunt fara efect.
Pulberea cu dimensiuni sub 0,06 mm se considera ca prezentand pericol de explozie, indiferent de proportia granulelor
respective in amestecul de pulbere.
Linia inferioara de explozie a prafului de zahar este de 20 g/m3, dupa unele surse bibliografice 17,5 g/m3. La limita
superioara de explozie, practic, in fabricile de zahar nu se poate ajunge. Dupa unii cercetatori germani, ea are valoarea de 135
g/m3, iar dupa cei americani 262 g/m3.
Presiunea care se formeaza in urma exploziei amestecului de praf de zahar – aer este de 4 kgf/cm², ea crescand odata
cu finetea si cu marimea suprafetei specifice a particulelor de praf, iar temperatura de explozie de 540 – 645C.
Explozia nu este posbila fara contactul amestecului exploziv cu o sursa de aprindere de o anumita capacitate termica.
Se considera ca sursa posibila de aprindere orice corp a carui temperatura depaseste 360C. Din totalul incendiilor si exploziilor
din industria zaharului, 36% sunt provocate de scantei mecanice, scantei de la sudura si scurtcircuite.
Fenomenul de aprindere este influentat si de faptul ca prin incalzire la 135C, zaharul se descompune treptat, iar daca
incalzirea este de durata, apare o pojghita de zahar topit, care se aprinde instantaneu, in cazul unei oxidari intense. In
consecinta, conductele de abur pot constitui surse de explozii chiar daca nu au temperaturi corespunzatoare punctului de
aprindere a zaharului.
Se mentioneaza posibilitatea initierii unei explozii datorita caldurii degajate in urma frecarii unor piese intre ele, fapt
confirmat de practica. Sarcinile electrice care se formeaza in urma frecarilor pot initia o explozie daca nu sunt conduse la
pamant pentru descarcare. Aceste sarcini, odata formate, se pot mentine pe suprafetele de frecare respective pana la o ora si
jumatate.
La contactul prafului de zahar cu piese supraincalzite se formeaza un fel de carbune piroforic, capabil, in anumite
conditii, sa aprinda amestecul de praf de zahar – aer.
Energia necesara pentru aprinderea pulberii de zahar variaza, in functie de granulatie si de alti parametri, intre 10 si 16
mj, ea fiind sub cea a scanteilor provocate de scurtcircuite. Pentru aprinderea prafului de zahar depus in straturi de catre
descarcarile electrostatice, este necesar un gradient de 60 kV/cm, iar a celui sub form a de nor – un gradient de minimum 10
kV/cm.
Praful de zahar depus in straturi prezinta pericol din doua considerente: pe de o parte, el poate izola sarcinile
electrostatice, formate in conducte, in masini etc., impiedicand conducerea electricitatii la pamant, iar pe de alta, cresterea
stratului de praf depus duce la dezvoltarea incendiului sau a exploziei, deoarece in acest caz exista posibilitatea alimentarii
incendiului cu o cantitate mai mare de praf. Praful de zahar, ridicat in atmosfera, face cu putinta producerea unei noi explozii
sau poate da nastere la o serie de explozii in lant.
In general, explozia amestecului de praf de zahar – aer deprinde de forma spatiului in care se afla amestecul, de
existenta sursei de formare a prafului, de distanta fata de sursa de aprindere si in mare masura, de energia sursei de aprindere.
Cand s-a ajuns la concentratia care reprezinta limita inferioara de explozie (20 g/m3), vizibilitatea este de 1 m, iar la 50
3
g/m lumina data de o lampa de 25 W nu mai poate fi vazuta clar de la distanta de 3 m.
Temperatura de autoaprindere a prafului de zahar este de 410C.
Exploziile si incendiile de praf de zahar pot fi prevenite daca se iau masuri corespunzatoare. Astfel, in incaperile de
productie nu trebuie sa existe concentratii sau depuneri de praf care sa depaseasca limita inferioara de aprindere. Pentru a se
evita depunerile de praf pe transportoare, se recomanda evitarea ulizarii instalatiilor care functioneaza pe pricipiul impingerii,
cum sunt transportoarele elicoidale, instalatiile cu lanturi inecate si jgeaburile vibratoare. Pentru uscare se indica numai
instalatii care sa evite formarea de praf, cum sunt de exemplu, uscatoarele cu talere. Se prefera uscatoarele cu valturi netede in
locul celor riflate.
Capetele de predare intre transportoare trebuie prevazute cu instalatii de aspiratie. Aceasta recomandare se refera si la
instalatiile de cernere, la racitoare, uscatoare si masini de insacuit. Este necesar ca instalatiile de desprafuire sa fie conduse
centralizat, iar separatoarele de praf sa fie amenajate in incaperi speciale, separate de camerele de productie. Capacitatea
exhaustoarelor trebuie astfel calculata incat sa nu se depaseasca limita inferioara de aprindere.
Pentru incalzirea depozitelor se recomanda folosirea radiatoarelor netede.
Presiunea de explozie poate fi redusa daca sunt montate dechideri de decomprimare acoperite cu panouri usoare.
Amplasarea optima a deschiderilor de comprimare se va face in apropierea surselor de aprindere. Situatia cea mai nefavorabila
apare in cazul surselor de aprindere amplasate in mijlocul incaperilor. Amplasarea utilajelor pe langa pereti, in imediata
apropiere a suprafetelor de decomprimare, corespunde cerintelor de prevenire a exploziilor.
Pentru realizarea suprafetelor de decomprimare se poate utiliza sticla cu grosimea de maximum 3,2 mm. Se prefera, de
regula, geamurile rabatabile care se deschid la depasirea unei anumite presiuni.
Conform unor norme elaborate in strainatate, suprafetele de decomprimare se calculeaza tinandu-se seama de raportul
1 m²/24 m3.
In cazul incaperilor de beton armat usor, suprafata de decomprimare se calculeaza pe baza prevederilor normelor in
vigoare.
Pentru reducerea concentratiei de praf de zahar, din incaperi se folosesc instalatii de ventilatie prevazute cu
desprafuitoare umede. Viteza aerului din conductele de aspiratie trebuie sa fie de peste 10 m/s, pentru a nu genera depuneri de
praf de zahar. Se prefera instalatii locale independente, cu amplasarea colectoarelor de praf in incaperi separate, la nivelul cel
mai de sus al cladirilor si prevazute cu pereti antifoc si acoperis usor. Astfel apare pericolul ca explozia produsa sa se propage,
prin instalatia de ventilatie, de la o sectie la alta, fenomenul declansandu-se in lant.
Sectiile de zahar pudra se vor amplasa in incaperi izolate de restul fabricii, la ultimult etaj, si vor fi protejate cu
instalatii de ventilatie si de colectare a prafului. In acoperis, se prevad clapete de explozie sau deschideri de comprimare. La
aceste sectii instalatia de ventilatie trebuie pornita cu 15 min inainte de inceperea lucrului, urmand sa functioneze tot atata timp
si dupa terminarea lucrului. Daca nu este posibila evitarea elevatoarelor cu cupe, se recomanda masura de a se folosi cupe din
materiale plastice.
Chiar daca incaperile in care se degaja praf de zahar sunt prevazute cu instalatii de desprafuire, se indica curatirea
zilnica a dusumelelor, agregatelor si conductelor.
Pentru reducerea cantitatii de praf de zahar este necesar sa se ia masuri de inlaturare a formarii acestuia prin frecare,
proces influentat de calitatea cristalelor, umiditatea zaharului si de instalatiile de transport. Praful prezent intre cristale este usor
de antrenat de curentii de aer dupa uscare,generand aparitia unor nori de praf.
Cu cat zaharul este mai uscat, cu atat tinde mai mult sa se transforme in praf, in anumite conditii. In consecinta
umiditatea nu trebuie scazuta sub 0,02%. Se prefera folosirea de uscatoare tip talere, care genereaza cu 75% mai putin praf
decat cele de tip turn.
Silozurile trebuie astfel construite incat sa previna formarea de bolti sau cratere la umplere ori la golire. In caz de
necesitate, se umezeste zaharul din siloz pana la umiditati de 0,30 – 0,50%. In interiorul celulelor de siloz nu trebuie sa se
gaseasca dispozitive sau aparate care, in contact cu zaharul in cadere, sa provoace aparitia de scantei sau de sarcini
electrostatice.

5. Fabrici de ulei

In tara noastra, marea majoritate a materiei prime pentru fabricarea uleiului comestibil o constituie semintele de
floarea soarelui. Acestea se depoziteaza in silozuri compuse din celulele propriu-zise, turnul elevatoarelor cu aspiratoare
cascade si podul silozului, in care se gasesc transportoarele orizontale pentru repartizarea semintelor in celule. Cu toate
masurile care se iau pentru preintampinarea incendiilor, totusi se mai produc incendii,care in general au drept cauza
autoaprinderea.
In masa semintelor de floarea-soarelui se produc procese exoterme in stransa legatura cu transferul de apa si cu
reactiile chimice oxidative. In anumite puncte se degaja o mare cantitate de caldura. Aceasta nu se poate transmite in mediul
inconjurator atat din cauza bioxidului de carbon rezultat din reactia de oxidare a semintelor, cat si mai ales datorita slabei
conductibilitati termica variaza intre 0,12 – 0,20 kcal/mhC. Caldura produsa neputand fi evacuata, duce implicit la crearea
unor centre de autoincalzire. La aparitia si dezvoltarea centrelor de autoincalzire un rol insemnat il are si respiratia
microorganismelor, cum sunt bacteriile si mucegaiurile, la care se mai adauga prezenta impuritatilor si a daunatorilor, cum ar fi
de ex. insecte, soareci, sobolani etc. Distrugerea invelisului semintelor de catre daunatori, mai ales in centrele de autoincalzire,
fac posibilia scurgerea uleiului, accentuarea oxidarii si degajarea deci a unei mari cantitati de caldura.
Apa existenta in masa semintelor constituie unul din factorii esentiali ai aparitiei fenomenelor de autoincalzire si
autoapridere.
La aparitia autoincalzirii influenteaza si caldura solara in conditiile de depozitare a semintelor de floarea-soarelui, in
magazii. De cele mai multe ori cuiburile de autoincalzire apar, in stratul superior, in cel mai de jos sau lateral catre peretele
batut de soare.
Cazurile de autoincalzire apar cel mai frecvent toamna si primavara, din cauza ca se depoziteaza seminte umede,
rancede, nematurizate cu impuritati si fara a se exercita un control riguros si sistematic al temperaturii.
Pentru evitarea autoincalzirii se impun o serie de masuri in special pentru reducerea umiditatii semintelor. Semintele
de floarea soarelui trebuie sa fie bine uscate (coapte) inca de la recoltare. Inainte de introducerea in magazii este necesar sa fie
curatite de impuritati (buruieni, frunze, paie, nisip, pietricele, cioburi de sticla), precum si de corpuri metalice (saibe, cuie,
suruburi etc.).
Impuritatile de natura vegetala favorizeaza procesul de autoincalzire, iar corpurile metalice, prin provocarea de scantei
mecanice, pe timpul operatiilor de curatire a semintelor pot initia explozii de amestecuri de praf-aer.
Uscarea semintelor de floarea-soarelui se poate realiza prin folosirea diferitelor tipuri de uscatoare, insa temperatura
nu trebuie sa fie ridicata; in general nu trebuie sa depaseasca 180C. Uscatoarele tip tambur trebuie bine supravegheate pe
timpul functionarii pentru a se evita carbonizarea sau aprinderea semintelor datorita particulelor incandescente de combustibil
sau a temperaturii ridicate a agentului termic. In lipsa uscatoarelor este necesar sa se faca ventilarea semintelor sau in cel mai
rau caz, prefirarea lor.
Umiditatea care nu influenteaza buna depozitare a semintelor este cea de 8 – 9%. Si in acest caz trebuie sa se execute
controlul permanent al temperaturii, pentru a nu depasi 25C.
Pentru unele seminte, cum ar fi cele de ricin sau de bumbac, nu se recomanda de a se pastra in silozuri celulare,
doarece sub actiunea greutatii proprii s-ar strivi.
Pe timpul functionarii instalatiilor de transport se degaja foarte mult praf; snecurile si elevatoarele se pot bloca din
cauza supraincalzirii sau a unor defectiuni avand drept urmare puternice frecari pe saibe (patinari), cu mari degajari de caldura.
La prelucrarea semintelor impuritatile pot provoca ruperea pieselor de la masini si o uzura accentuata a acestora.
Pe timpul decojirii semintelor de floarea soarelui se degaja foarte mult praf, care formeaza cu aerul amestecuri
explozive.
Pericolul de incendiu exista si la prajitoare, deoarece se lucreaza la temperaturi ridicate. In sectia de prese, panzele si
filtrele imbibate in ulei si lasate in contact cu aerul se autoaprind.
Incendiile mari pot fi provocate de:  caldura degajata pe timpul frecarilor puternice in lagare;  scurtcircuite,
scantei sau flame electrice, cauzate de suprasarcini sau datorita exploatarii si intretinerii nerationale a instalatiilor electrice; 
scantei mecanice produse la izbiri, loviri, ale corpurilor feroase intre ele sau de alte corpuri tari (unelte, incaltaminte cu cuie
etc.);  focul deschis (flacara, tigara, chibrituri etc.).
Pentru evitarea incendiilor trebuie luate o serie de masuri de prevenire. Astfel la instalatia de curatire a semintelor de
floarea-soarelui, separatorul preliminar si cel definitiv se prevad cu magneti si electromagneti, asezati pe fundul zgeaburilor pe
care curg semintele. Magnetii si electromagnetii se prevad si la masinile de decojit si valturi, pentru culegerea eventualelor
corpuri feroase scapate de la instalatiile de curatire.
Masinile separatoare de impuritati, elevatoarele pentru transportul semintelor, cantarele automate se prevad cu
aspiratoare de praf (guri de adsorbtie). Sacii filtrelor se curata periodic si automat; curatirea de praf a suprafetelor filtrelor se
face prin scuturarea sacilor si prin suflarea in acelasi timp cu aer a tesaturii, in directia opusa functionarii normale.
Ciclonul si colectorul de praf se curata la timp si cu multa grija.
Conductele de transport seminte de floarea-soarelui, inainte si dupa filtre se prevad cu obturatoare cu inchidere
automata, pentru limitarea propagarii incendiilor. Supravegherea si exploatarea a mijloacelor de transport si curatirea florii-
soarelui constituie o masura eficienta, care inlatura multe cazuri de incendiu.
Supapele pentru indepartarea amestecului si a cojii si suvegheaza permanent pentru a nu se infunda.
La orice zgomot anormal si la o debalansare a masinilor, acestea se opresc imediat, pentru a se inlatura cauzele. Cojile
semintelor de floarea-soarelui trebuie depozitate departe de constructii, recomandandu-se folosirea lor in diferite scopuri, pe
masura evacuarii din sectia de productie.
La prajitoare este necesara montarea unor instalatii de racire sau de inundare cu abur (in caz de incendiu).
Pastrarea curateniei in jurul benzii rulante care transporta amestecul de prajitoare si supravegherea functionarii ei
inlatura multe inceputuri de incendiu.
Panzele de filtru, imediat dupa incetarea lucrului, se sufla cu aer si se spala; spalarea si uscarea trebuie sa se faca in
camere destinate special acestui scop.
Intr-o fabrica de ulei sectia extractie prezinta un accentuat pericol de incendiu si acesta datorita folosirii benzii de
extractie. Vaporii de benzina pot forma in orice moment amestecuri explozive, destul de periculoase daca nu se iau masuri
corespunzatoare de prevenire.
In procesul rafinarii se folosesc acidul sulfuric, acidul clorhidric si o serie de reactivi speciali, iar acolo unde albirea se
face pe cale chimica, se folosesc peroxizi.
Srotul ca de altfel si turtele din piesele mecanice, prezinta tendinta spre autoaprindere. Fenomenul de autoaprindere
apare datorita autoincalzirii ce are loc in masa materialului ca urmare a continutului de ulei si a actiunii diferitelor bacterii si
ciuperci. Autoaprinderea turtelor si srotului este influentata de mai multi factori care se enumera: posibilitatea de acumulare a
caldurii in anumite centre din masa materialului, caldura rezultata in urma transformarii materiei si a actiunii
microorganismelor; gradul de umiditate; temperatura mediului inconjurator; timpul de depozitare etc.
La turtele oleagenoase procesul de autoaprindere incepe la 70 - 90C.
In sectia de extractie nu se admite, la descarcarea extractoarelor, folosirea lopetilor din metale feroase; se
intrebuinteaza lopeti din lemn, alama, aluminiu sau alte materiale neferoase.
Pentru a se evita producerea unor rabufniri sau a exploziilor, inainte de a se descarca extractorul, evacuarea gazelor se
face prin orificiul de descarcare.
Garnitura de la usa de descarcare a extractoarelor se unge cu grafit, pentru a se asigura o buna etansare.
Scurgerile de benzina pe la imbinari, robinete trebuie inlaturate imediat ce se produc. Sectia de extractie se prevede cu
o instalatie de stingere cu abur.
Srotul se tine in extractor pana ce aburul din el elimina toata benzina; pentru aceasta se cere o atentie si o constiicioasa
supraveghere a procesului de fabricatie.
Snecul de transportat srotul se verifica permanent, pentru a se inlatura frecarile, caldura si eventualele scantei.
Srotul trebuie bine racit, inainte de depozitare pe un timp mai indelungat. Racirea cu apa pana la cel putin 40C se
poate face, fie prin stropire cu apa pe tot timpul transportarii din sectie in depozit fara a depasi o umiditate de 4 – 6%, fie prin
depozitare in straturi foarte subtiri.
Pentru evacuarea prafului si a vaporilor de benzina se construiesc instalatii de ventilatie adecvate si independente,
agregatele de ventilatie montandu-se in exterior ca de altfel si prizele de curent electric.
Iluminatul electric sa se faca din exterior, iar motoarele electrice vor fi de tipul sigur contra exploziilor. Lampile
portative se folosesc numai in cazuri speciale, alimentate din exterior la 12 V.
In sectia de extractie se recomanda folosirea pompelor actionate cu abur.
In secita de rafinare este necesar un control permanent al tuturor aparatelor care lucreaza sub presiune. Aparatele de
rafinare se prevad cu conducte si ventile pentru evacuarea uleiului in caz de incendiu.
Pe langa unele fabrici de ulei functioneaza si sectia de solidificare (hidrogenare). De obicei, hidrogenul folosit la
solidificare se obtine pe cale electrolitica. Folosirea hidrogenului in procesul de fabricatie prezinta un accentuat pericol de
explozie, deoarece formeaza cu aerul amestecuri explozive, urmate de incendii.
Acest lucru este posibil ori de cate ori se produc scapari de gaze pe conducte, la robinete sau la aparatul de solidificare.
Hidrogenul se aprinde usor in contact cu o flacara si se autoarprinde la o termperatura de 570C el formeaza cu aerul
amestecuri explozive intre 4 si 74%.
Pentru inlaturarea pericolului de incendiu in sectiile de hidrogenare este necesar sa se asigure etansarea perfecta a
tuturor conductelor prin care circula hidrogenul. In spatiile unde sunt posibile scapari de hidrogen trebuie sa functioneze
instalatii de ventilatie, absorbtia facandu-se la partea cea mai ridicata a incaperii.
In cazul folosirii ventilatiei mecanice, ventilatoarele vor avea carcasa sau rotorul din materiale neferoase.
Aparatura electrica trebuie sa fie de tip antiexploziv. Utilajele si conductele prin care circula hidrogenul, aburul si
uleiul vor fi legate la pamant, pentru scurgerea electricitatii statice. Actionarea utilajelor se vca face cu motoare antiexplozive si
numai prin intermediul curelelor de transmisie de tip antistatic.
Conductele de gaze vor fi asezate in mod obligatoriu la distante de 0,80 m, fata de sursele de caludura. Ele vor fi
prevazute cu manometre si supape de siguranta, legate la returul de hidrogen la sursa sau pentru elibererea in atmosfera.
Procesul tehnologic trebuie condus cu o deosebita atentie in limitele parametrilor optimi stabiliti, urmarindu-se in
permanenta starea autoclavei de hidrogenare pentru a se evita o explozie.
La oprirea fabricatiei pentru reparatii tehnice trebuie indepartat hidrogenul din aparatura sectiei de autoclave, prin
suflarea cu aer sau gaze inerte. Repunerea in functie se va face periodic numai dupa ce conductele in care urmeaza sa se
introduca hidrogenul vor fi tinute sub vacuum timp de 0,5 h. In sectia de hidrogenare scaparile de hidrogen din conducte sau
diferite utilaje se vor depista cu solutie de sapun si se vor face periodic determinari de concentratie a gazelor periculoase.
Reguli generale de prevenirea incendiilor ca: interzicerea folosirii focului deschis, a fumatului, sau a executarii unor
lucrari care produc scantei, trebuie respectate cu cea mai mare strictete.
Personalul sectiei va purta incaltaminte cu talpa de cauciuc.

6. Instalatii frigorifice

Procesul tehnologic se refera, in general, la producerea frigului artificial, uneori pana la – 30C si chiar - 40C si in
continuare la conservarea prin frig a diferitelor produse alimentare. Pare paradoxal ca la asemenea temperaturi scazute
instalatiile frigorifice sa prezinte pericol de incendiu. Este aproape de necrezut ca de la congelare sa se ajunga la topire si
aceasta dintr-o cauza oarecare, care de cele mai multe ori apare si in urma unor neglijente omenesti.
Pericolul de incendiu si explozie este generat de existenta materialelor izolante de natura combustibila si de
inflamabilitatea unora dintre agentii frigorifici. La aceste materiale si substante se mai adauga si produsele alimentare
combustibile depozitate in cantitati mari cum sunt grasimile, carnea etc.
Ca materiale izolante se folosesc pluta, pluta bituminizata Asko (pentru pardoseli), rumegusul de lemn si in ultimul
timp placile de polistiren expandat.
O caracteristica a acestor materiale este arderea mocnita, cu mare degajare de fum, care creeaza mari dificultati in
stabilirea focarului si in interventie. Astfel de incendii, uneori, se descopera cu intarziere.
Pluta ca si celelalte materiale folosite ca izolatie se pot aprinde de la orice sursa de aprindere. Pluta bituminoasa incepe
sa se inmoaie la 120C, iar la 200C degaja produsi volatili, la 250C se descompune termic, iar la 350C arde cu flacara.
Polistirenul expandat se aprinde usor chiar si de la un chibrit, arde rapid, cu fum negru gras, iar prin topire formeaza
picaturi care continua sa arda, contribuind astfel la propagarea incendiului. Polistirenul expandat arde cu o viteza mult mai mare
decat a celui obisnuit.
Arzand, de exemplu, 160 g polistiren sub forma de placi, intr-o incapere cu un volum de 70 m3 se produce atata fum
incat se pierde complet vizibilitatea. Comparativ, la aceeasi cantitate de brad se dezvolta un fum deabia perceptibil.
Formarea unei cantitati asa de mari de fum prezinta un mare pericol pe timpul incendiului.
Indiferent de natura ei izolatia combustibila creeaza un accentuat pericol de incendiu.
Pe timpul manipularilor in antrepozite cad pe pardoseala diferite firimituri de carne in special seu, uneori si grasimi
care se imbiba in asfalt, in asa masura incat este practic imposibil sa fie indepartate. Pe asemenea pardoseli, incendiul se
propaga mai repede, iar fumul, abundent si inecacios, devine insuportabil.
O instalatie frigorifica incumba si agenti frigorifici. In prezent ca agenti frigorifici sunt utilizati peste 30 compusi
chimici, dar numai circa 10 au o larga utilizare. Cei mai intrebuintati sunt amoniacul, clorura de metil, bioxidul de carbon,
bioxidul de sulf si in ultimul timp freonii (freon 12, freon 22, ca cei mai intrebuintati).
Cu toate ca printre conditiile impuse agentilor frigorifici figureaza si acela de a nu fi nocivi si inflamabili, pana in
prezent nu s-a ajuns inca la aceste deziderate.
Amoniacul prezinta pericol de incendiu si explozie. Ca agent frigorific, amoniacul continua sa fie preponderent in
instalatiile frigorifice, date fiind cantitatile sale. Intr-o situatie refrigirenta de capacitate mijlocie se gaseste o cantitate de 3000 –
3500 kg amoniac, iar pentru pierderile normale prin scapari de vapori este necesara complectarea a 40 –50 kg amoniac in
fiecare luna.
Amoniacul ataca cuprul si aliajele sale; de asemenea bronzul si alama. In aer se autoaprinde la 651C, dar in
continuare amoniacul arde destul de greu. In amestec cu aerul si in concentratie de 16 – 25% amoniacul formeaza amestecuri
explozive.
Explozia produsa nu se poate compara din punctul de vedere al presiunii de explozie, al efectelor dinamice, de
exemplu cu cea a unui amestec de acetilena-aer.
Totusi este neintemeiata parerea unor care considera amoniacul ca pe o substanta fara pericol de incendiu si explozie.
In instalatiile frigorifice amoniacul este mentinut la o suprapresiune relativ ridicata (la 30C aproximativ 11 at).
In caz de avarie a instalatiei, amoniacul se poate scurge relativ usor si aduna in aerul inconjurator in concentratii
ridicate. Fiind mai usor ca aerul se acumuleaza in partea de sus a incaperii.
Datorita insa mirosului sau intrepator scurgerile prin neetanseitati se pot depista la timp.
Scurgerile prin conducte se pot produce datorita unei pozitati, din cauza sudurii sau lipiturilor executate
necorespunzator.
Scurgeri de amoniac mai pot avea loc si la compresoare, din lipsa de etansare corespunzatoare a axului si a diferitelor
piese ale compresorului.
Clorura de metil, datorita faptului ca se lucreaza la presiuni relativ reduse, este unul dintre cei mai utilizati
agenti frigorifici, in instalatiile frigorifice mici automatizate.
Scaparile de clorura de metil in cantitati mici, de obicei, nu pot fi detectare dupa miros.
Clorura de metil in amestec cu aerul in proportie de 8 – 19,7% devine exploziva.
In instalatiile frigorifice exista multe masini si aparate electrice la care se pot produce defectiuni urmate de scantei si in
anumite conditii chiar si de incendii. De asemenea, se gasesc cabluri de forta si automatizare, pozate pe anumite trasee
(pasarele, tuneluri etc.) orizontale si verticale, care din diferite motive se pot scurtcircuita.
Defectiuni se pot produce si la aparatele de protectie in special la contactorul cu releu termic. De asemenea si la
automatele de protectie defectiunile in anumite conditii, pot genera incendii (arderea bobinei electrocmagnetice, arderea
releelor etc.).
La electromotoarele cu colector si perii se pot produce scurtcircuite intre lamele colectorului, ca si la bobina.
Pentru asigurarea securitatii depozitelor frigorifice impotriva incendiilor sunt necesare de masuri constructive si de
exploatare.
Urmarile incendiilor declansate la unele instalatii frigorifice precum si greutatile aparute la stingerea lor, au facut pe
specialisti sa dea cateva noi solutii constructive in ideea asigurarii unei interventii mai operative. Asa, de ex., ar fi nevoie ca
boxele sa fie prevazute cu usi care sa dea in exterior. Daca acest lucru nu este posibil s-ar putea prevedea goluri in pereti,
obturate cu panouri sau zidite cu anumite materiale care la nevoie sa fie usor dislocate. Parte de zid construita din umplutura ar
putea fi prevazute de exemplu cu o foaie de tabla la partea interioara si cu carlig la cea exterioara pentru a putea fi smulsa cu
ajutorul unui cablu tras de o masina.
In unele tari se remarca tendinta inlocuirii izolatiei combustibile cu sticla spumoasa. Acest material deosebit de durabil
si rezistent se poate folosi pentru pereti si pardoseala.
Pardoseala mai trebuie indeplineasca si alte conditii si anume, sa fie rezistenta la sarcinile dinamice, sa nu fie
alunecoasa si sa permita o curatenie usoara.
Pentru inlaturarea pericolului de incendiu generat de agentii frigorifici este necesara o rationala exploatare a instalatiei.
Agentul frigorific, de exemplu, nu trebuie sa atace metalele folosit in instalatie, pentru ca altfel se produc scapari de
vapori sau lichid.
Pericolul de explozie al agentului frigorific sa fie pe cat posibil redus, iar efectul toxic sau daunator asupra
organismului uman sa fie cat mai neinsemnat.
De asemenea, este necesara stabilirea cat mai usoara a defectelor de etansare din instalatia aflata in exploatare.
Remedierea neetanseitatilor consta in detectarea si repararea defectului, refacerea vacuumului in instalatie si reincarcarea ca
agentul frigorific respectiv, operatii care trebuie facute numai in ateliere si stati speciale de incarcare.
Buteliile cu agenti frigorifici, neceasare complectarii incarcaturii instalatiei, se vor tine la un loc ferit de incalizare
(sursa de caldura) si in mod special de foc deschis.
Este complet interzis ca in timpul incarcarii agregatului sa se incalzeasca butelia cu flacara, indiferent de sursa ei,
deoarece apare pericolul de explozie.
Pentru incarcare in bune conditii butelia se va introduce intr-un vas cu apa calda si anume in perioada in care
compresorul aspira.
Uleiul folosit in mod curent in instalatiile frigorifice trebuie sa aiba punctul de autoaprindere in jurul a 160 - 180C,
aceasta pentru a nu transforma compresorul masinii frigorifice in motor cu explozie.
Pentru evitarea scaparilor de agenti frigorifici din compresor este absoluta nevoie de o perfecta etansare a axului
compresorului, care trebuie realizata cu ajutorul unei presetupe cu inel de grafit.
Automatizarea masurarii anumitor parametrii tehnologici si a semnalizarii asigura si evitarea unor surprize generatoare
de incendii.
O astfel de instalatie indeplineste operatii ca: reglare automata si indicarea nivelului de amoniac, semnalizarea optica
si acustica a depasirii limitelor admise la temperaturi, presiuni si nivele in diferite puncte ale instalatiei, reglarea automata a
temperaturilor, semnalizarea lipsei de ungere la compresoare, semnalizarea optica si acustica a ramanerii din neglijenta a unui
om in camera frigorifica.
Incaperile instaltiilor frigorifice care folosesc agenti frigorifici inflamabili trebuie bine aerisite, in care scop se prevad
sisteme de ventilatie corespunzatoare.

Capitolul XV

Prevenirea incendiilor in transporturi

1. Garaje

In garajele pentru autovehicule, pericolul de incendiu este generat de existenta benzinei in rezervoarele acestora. Acest
pericol este destul de mare atunci cand sunt create conditii de evaporare a benzinei si ventilatia se face in mod corespunzator.
In cazul concentratiilor periculoase la explozie, formate in garaj, se pot declansa explozii sau incendii din cauza
scanteilor iesite la esapare, a tigarilor si chibriturilor aprinse, a flacarii si a corpurilor incandescente, a scurtcircuitelor, a
scanteilor si flamelor electrice (inclusiv de la bujii), precum si datorita caldurii degajate de motor sau de teava de esapament
supraincalzita. In garajele mici, datorita incalzirii cu sobe alimentate cu combustibil, se creeaza un permanent pericol de
incendiu si explozie si aceasta din cauza supraincalzirii usite sobei si a jarului cazut din focar. In garaje, incendiile mai pot fi
provocate si de autoaprinderea carpelor imbibate cu ulei si unsori, depozitate prin diferite colturi si locuri ascunse ale garajului,
pe un timp mai indelungat.
In scopul prevenirii incendiilor, a limitarii propagarii lor, se iau o serie de masuri inca de la constructia garajului. In
cladirile destinate gararii autovehiculelor se va respecta capacitatea de garare stabilita in functie la gradul lor de foc si de tipul
autovehiculelor.
Amplasarea garajelor in subsoluri nu este recomandabila deoarece, in afara de dificultatea evacuarii lor, vaporii de
benzina si gazele de esapare, fiind mai grele decat aerul, se acumuleaza prezentand pericol de incendiu, explozie si intoxicare.
Garajele amplasate la etaj trebuie sa dispuna de cai suficiente de evacuare.
Usile garajelor trebuie sa asigure o evacuare rapida a autovehiculelor.
Combustibilul (benzina, motorina) se pastreaza in depozite amplasate in exteriorul cladirii garajului, la distanta
prevazuta in norme.
Platformele de garare a autovehiculelor, se amplaseaza fata de cladirile din jur, la distantele prevazute de norme.
In interiorul garajelor, nu trebuie pastrate bidoane cu combustibil, unsori, uleiuri, cauciucuri sau alte materiale
combustibile.
Pe timpul examinarii motorului (carburatorului etc.) sau a rezervorului de combustibil, nu trebuie sa se fumeze si nici
sa se lucreze cu foc deschis. Umplerea sau golirea rezervorului se face numai ziua, si in cazuri exceptionale noaptea, in exterior,
iluminarea asigurandu-se eletric, cu lampi protejate. Pe timpul umplerii rezervorului cu benzina, motorul se opreste si se scoate
cheia de contact. In cazul revarsarii pe jos a benzinei sau a motorinei, petele se acopera cu nisip, care dupa ce se imbiba, se
evacueaza, locul respectiv presarandu-se din nou cu nisip proaspat. Rumegusul nu trebuie folosit, deoarece ramas depozitat un
anumit timp se poate autoaprinde.
Rezervorul de combustibil si conductele trebuie sa fie bine inchise si etanse, pentru a se evita emanarile de vapori.
Instalatia electrica a autovehiculelor trebuie sa fie permanent in stare de buna functionare, excluzandu-se astfel posibilitatea
formarii scanteilor electrice. Conductoarele electrice trebuie sa fie izolate, contactele bine facute, iar in cazul unei reparatii la
instalatie, se desfac legaturile de la acumulator. Examinarea unui acumulator nu trebuie sa se faca la lumina chibritului,
deoarece se poate aprinde hidrogenul emanat. Pe timp de iarna, motorul si rezervorul nu se incalzesc cu lampi de benzina sau cu
alte surse de foc deschis, ci numai cu apa calda sau aerul incalzit. De asemenea, in apropierea vaselor de benzina in care se
spala diferite piese sau se executa operatii la care s-ar putea produce scantei este interzis a se umbla cu foc deschis.
Iluminarea garajelor se va face cu lampi electrice adecvate. Lampile portative vor fi armate.
Incalzirea garajelor se va face cu instalatii de incalzire centrala. La garajele mai mici (10 autoturisme sau 5
autocamioane) incalzirea se poate face si cu soba cu acumulare de caldura, cu conditia ca usile de alimentare a sobelor sa fie
situate la exteriorul garajului.
In garaje este interzis sa se introduca autovehiculelor cu rezervoare de benzina fisurate, cu tevile de esapament
supraincalzite sau fara tobe de esapament, cu instalatia electrica defecta sau incarcate cu materiale explozive, combustibile si
usor inflamabile.
In garaje trebuie sa existe un sistem de ventilatie mecanica sau naturala.
Inainte de punerea motoarelor in functiune, se deschid usile garajului pentru a se asigura o buna aerisire. Pentru a se
evita eventualele autoaprinderi, carpele imbibate cu ulei si unsori se depoziteaza in afara garajului, in cutii metalice, acoperite.
Incarcarea acumulatoarelor in garaje este interzisa, de asemenea si depozitarea altor materiale care nu fac parte din
inventarul autovehiculelor.
In garaje, asezarea autovehiculelor se va face astfel incat sa pastreze spatii intre ele si pereti, care sa asigure o evacuare
rapida in caz de incendiu. Pentru aceasta, este recomandabil sa se marcheze pe pardoseala spatiile de garare si cele libere, in
functie de pozitia usilor prevazute pentru evacuare.
Un pericol deosebit de explozie si incendiu exista si pe timpul incarcarii acumulatoarelor. La incarcarea acestora, atat
la cele cu acizi cat si la cele alcaline, se degaja hidrogen, care in cazul unei ventilatii necorespunzatoare (mecanica si naturala)
formeaza cu aerul amestecuri explozive. Camerele pentru incarcarea acumulatoarelor, dat fiind posibilitatea formarii
amestecurilor explozive, vor fi considerate incaperi cu pericol de explozie.
Pentru prevenirea exploziilor si incendiilor, in camerele de incarcare a acumulatoarelor trebuie sa asigure in
permanenta un schimb de aer care sa nu permita formarea unei concentratii periculoase de hidrogen-aer. Intrarea in camere de
acumulatoare trebuie sa se faca printr-o incapere tampon, in scopul evitarii patrunderii hidrogenului si vaporilor in incaperile
vecine.
Pentru deservirea, in bune conditii, a statiilor de baterii de acumulatoare, se preavad urmatoarele incaperi separate:
camera acumulatoarelor, incaperea tampon, depozitul de acid si apa distilata, camera pentru echipament de incarcare (redresor,
aparate de masura si protectie etc.).
Trecerea conductelor si barelor prin peretele camerei de acumulatoare spre incaperea cu echipamentul electric.,
trebnuie sa fie etansa. Este recomandabil ca conductoarele de legatura sa fie vopsite cu vopsea rezistenta la actiunea vaporilor
de acid sulfuric.
Montarea in interiorul camerelor de incarcare a acumulatoarelor, a intrerupatoarelor, prizelor si a altor aparate care pot
produce scantei, este interzisa.

2. Nave maritime

Este stiut ca, in ultimii ani, tehnica in constructia navelor a evoluat in mod considerabil, lemnul se foloseste din ce in
ce mai putin, masinile cu abur au fost inlocuite cu motoare Diesel, navele au fost prevazute cu instalatii de stingere a incendiilor
si cu toate acestea, procentual, incendiile n-au scazut prea mult. Din unele statistici reiese ca anual, se declanseaza incendii mai
mari la cel putin 2,5 – 3% din numarul navelor, iar pagubele provocatede acestea ocupa al treilea loc in statistica accidentelor
maritime, dupa ciocniri si esuari.
Printre cele mai frecvente cauze ale incendiilor se enumera:  manipularea si folosirea neatenta si neglijenta a
focului deschis;  scanteile care ies pe cosurile de fum si prin tevile de esapament, precum si cele care se formeaza la lovirea
metalelor intre ele;  scanteile si scurtcircuitele electrice cauzate de defectiunile produse la instalatiile electrice cauzate de
defectiunile produse la instalatiile electrice si de nerespectarea regulilor de exploatare a acestor instalatii;  scanteile si radiatiile
calorice rezultate in urma lucrarilor cu flacari (sudura etc.);  defectarea si exploatarea necorespunzatoare a instalatiilor de
incalzire;  autoaprinderea si autoinflamarea materialelor si substantelor combustibile, care altcatuiesc incarcatura;  descarcari
ale electricitatii statice;  trasnet;  chibrituri si tigari aruncate la intamplare; printre marfuri;  caldura radiata de masini (care
se transmite prin peretii salii de masini);  contactul lichidelor combustibile, prelinse, cu tevile de esapament ale motoarelor, cu
cazanele si alte parti incalzite ale mecanismelor.
Aproape jumatate din numarul incendiilor de pe mare, sunt cauzate de manipularea neatenta si neglijenta a
focului, de aruncarea chibriturilor si a tigarilor la intamplare.
Scanteile care ies din tevile de esapament, sunt periculoase pentru navele care transporta materiale si substante usor
combustibile si inflamabile. Din aceasta cauza, incendiile se produc, in special, in timpul incarcarii si descarcarii marfurilor si
mai ales a bumbacului.
Incendiile produse din cauza autoaprinderii si autoinflamarii sunt destul de frecvente pe timpul transportului
unor materiale combustibile si substante inflamabile ca de exemplu: carbuni, bumbac, produse vegetale, cauciuc , turte de
floarea-soarelui, compusi ai sulfului etc. pericolul de autoaprindere si autoinflamare este considerabil la trecerea navelor prin
regiunile cu temperaturi ridicate.
Bumbacul, ca unul dintre materialele usor combustibile, care in anumite conditii se autoincalzeste, nu trebuie
transportat impreuna cu produse uleioase (seminte de in si canepa, turte de floarea soarelui etc.) si nici cu marfurile
combustibile si usor inflamabile, maritime, din cauza asezarii lor in stive mari, a lipsei de aerisire.
Baloturile de bumbac cu urme de ulei, transportate pe navele maritime, din cauza asezarii lor in stive mari, a lipsei de
aerisire corespunzatoare si a transportului pe timp indelungat, mai ales prin regiunile calde, prezinta un mare pericol de
autoaprindere.
Tevile de esapament ale navelor destinate transportarii bumbacului trebuie prevazute cu stingatoare de scantei. Pentru
a evita formarea scanteilor in timpul incarcarii si descarcarii prin lovirea benzilor de otel ale baloturilor de bumbac de ramele
metalice ale deschiderilor magaziilor, este necesar ca aceste rame sa fie protejate cu lemn sau pasla.
La incarcarea bumbacului, folosirea cablurilor, a carligelor de hotel si a plaselor metalice, este interzisa pentru a evita
formarea scanteilor de natura mecanica; de asemenea este interzisa si incarcarea baloturilor in magaziile navei prin alunecare pe
scanduri.
In magaziile navei, baloturile se aseaza astfel incat frecarile benzilor metalice sa nu fie posibile. In cazul asezarii
baloturilor in apropierea conductelor si peretilor incalziti, este necesar sa se asigure un spatiu de siguranta si asezarea unor
panouri de scandura la cel putin 10 cm distanta de elementele care iradiaza caldura.
Pe timpul incarcarii si descarcarii baloturilor de bumbac, fumatul si folosirea focului deschis sunt interzise atat pe
punte, cat si in magaziile navei.
Transportul bumbacului pe punte se face acoperit cu prelate, iar pe timpul noptii bine supravegheat.
Magaziile navei in care se transporta bumbac, se ventileaza periodic, avandu-se grija ca temperatura acestuia sa fie
controlata cu regularitate.
Pentru iluminarea locului de incarcare si descarcare, se pot folosi lampi electrice portative, cu putere de cel mult 100
W, insa in buna stare de functionare si prevazute cu armatura etansa, cu plasa de protectie si cordon armat.
Turtele de produse oleaginoiase prezinta de asemenea, pericol de autoincalzire si autoaprindere, la acestea
contribuind, in mare masura, continutul de ulei vegetal, precum si absorbtia oxigenului din aer. Cele mai predispuse la
autoaprinderi sunt turtele maruntite, deoarece disiparea caldurii in atmosfera se face mai greu. La constatarea unei temperaturi
de 70 – 90C in stive, pericolul de autoaprindere este iminent. Cele mai multe cazuri se produc in lunile iulie si august si cand
durata de transport depaseste sase saptamani.
Pentru a preintampina autoaprinderea, trebuie ca turtele maruntite sa fie transportate in stive separate si prevazute cu o
buna ventilatie.
Ventilatia stivelor de turte oleaginoase se asigura prin doua sau trei canale practicate de la baza pana la varful stivei.
Cand se constata o crestere a temperaturii in stive, este necesara o ventilatie suplimentara, realizata prin deschiderea
bocaportilor magaziilor.
Un alt material combustibil transportat de nave este lana. Autoincalizarea si autoaprinderea poate sa apara si la
lana, daca aceasta se incarca in stare umeda sau imbibata cu ulei. Pentru inlaturarea acestor fenomene, lana se incarca numai in
stare uscata si curata, fara urme de ulei. Incarcarea lanei impreuna cu uleiuri, grasimi, calti, in sau alte materiale care prezinta
tendinte spre autoaprindere, este interzisa.
In ceea ce priveste modul si mijloacele de incarcare, se aplica aceleasi masuri de prevenire a incendiilor ca la bumbac.
O deosebita atentie trebuie acordata materialului lemnos incarcat pe nave. In magaziile navei, materialul lemnos
trebuie sa fie asezat cat mai compact, pentru a nu se forma goluri care sa ajute la propagarea incendiului. Asezarea materialului
lemnos in apropierea peretilor incalziti si a instalatiilor electrice, nu este admisa. Tevile de esapament ale motoarelor navei se
prevad cu stingatoare de scantei. Atat pe timpul navigatiei, cat si la stationari, efectuarea pe nava a lucrarilor cu flacara este
interzisa. In magazii si pe punte trebuie asigurate ordinea si curatenia, toate resturile de material lemnos trebuie adunate,
inlaturandu-se astfel posibilitatea propagarii unui eventual incendiu.
In unele nave se transporta carbune, care in urma procesului de oxidare degaja o mare cantitate de caldura.
Procesul de oxidare este mai accentuat in cazul transportarii, in comun a diferitelor sorturi de carbune si in stare umeda.
Oxidarile puternice duc la autoaprinderi si la incendii, caracterizate printr-o ardere mocnita.
La depozitarea carbunilor in magazii, in urma oxidarii, se degaja oxid de carbon si metan, gaze care pot forma cu aerul
amestecuri explozive. Pentru a inlatura aceste pericole, magaziile cu carbuni se ventileaza artificial si natural prin deschiderea
periodica a bocaportilor.
Carbunii incarcati pe nava nu trebuie sa aiba o temperatura mai mare de 30C; la incarcare trebuie evitata introducerea
odata cu carbunii a deseurilor de lemn, hartiilor si a altor obiecte combustibile. De asemenea, se interzice transportul impreuna
cu carbunii a produselor combustibile, care prezinta pericol de explozie.
Peretii care separa magaziile de compartimetul masinilor se izoleaza cu placi sau panouri de azbest. Carbunii se
incarca in magazii pe suporturi separate, in fiecare magazie executandu-se o buna nivelare si tasare. Pentru iluminatul
magaziilor, in vederea examinarii carbunelui, se folosesc numai lampi in executie antiexploziva, prizele electrice fiind montate
in exterior.
Pe timpul navigatiei, temperatura carbunilor trebuie masurata in fiecarea cart, valorile inregistrate trecandu-se in
jurnalul de bord. Masuratorile se fac mult mai des daca temperatura depaseste 40 – 45C. Temperatura de 60C confirma
formarea unor centre de autoincalzire, pentru a caror lichidare trebuie luate masuri urgente. Printre aceste masuri se enumera:
oprirea accesului aerului in magaziile navei; introducerea in spatiul inchis a bioxidului de carbon. In cazul cel mai grav, cand
autoincalzirea a trecut in autoaprindere, se umple magazia cu apa, care, in acelasi timp, se evacueaza peste bord.
Cu navele se transporta si alte masuri considerate destul de periculoase la incendii si explozii. Printre acestea se
enumera: gazele lichefiate si comprimate, substante explozive, substantele care se autoaprind in contact cu apa, substantele
caustice si toxice, lichidele inflamabile si combustibile etc.
Pentru aceste categorii de substante si marfuri, masurile de securitate sunt foarte riguroase.
Incarcarea, de obiecei, se face numai pe timpul zilei si numai dupa o prealabila curatenie a magaziilor navelor.
Cel mai mare pericol il prezinta buteliile cu gaze lichefiate si comprimare, deoarece aceste gaze formeaza cu
aerul amestecuri explozive. Buteliile pot exploda in urma cresterii presiunii gazului in interiorul sau din cauza slabei rezistente
a materialului din care sunt confectionate. Explozia buteliilor de oxigen se mai poate produce si in urma murdaririi ventilelor cu
grasimi sau ulei.
Pentru limitarea pericolului, numarul buteliilor cu gaze comprimate (acetilena, hidrogen etc.) este limitata la cel mult
50 bucati, pe navele de marfuri, si la 10 pe navele mixte (pasageri si marfuri). Transportul acestor butelii este recomandabil sa
se faca numai pe punte, locul pentru depozitare fiind incercuit si protejat impotriva actiunii solare. Asezarea buteliilor cu gaze
se poate face vertical sau pe orizontal in stelaje speciale, confectionate din lemn. Buteliile de oxigen si aer lichefiat se asaza
numai in pozitie verticala. Intre butelii nu este admis sa se aseze ca material de umplutura sau talaş, paie sau alte materiale usor
combustibile. Incarcarea si descarcarea buteliilor trebuie bine supravegheata, iar in cazul scaparii gazelor se iau toate masurile
pentru inlaturarea acestei deficiente.
Dintre materialele care se transporta si prezinta pericol de incendiu fac parte si sulful, chibriturile, vopselele si
uleiurile pe baza de anilina, filmele cinematografice etc. Sulful se aprindecu usurinta de la un chibrit si chiar datorita frecarii
sau izbirii. El se transporta in saci, si mai rar in vrac. Transportarea lui se face in magazii separate, fiind ferit de contactul cu
uleiurile, fosforul si cu gazele care au in componenta lor oxigen si carbon in cantitati mai mari. Sulful in contact cu carbonul se
poate aprinde iar sub forma de praf si in amestec cu oxigenul, formeaza concentratii explozive.
Chibriturile se aprind cu multa usurinta, putandu-se autoaprinde. Ele se transporta in lazi de lemn rezistente,
manipularea acestora facandu-se cu multa atentie si fara izbiri.
La incarcarea marfurilor combustibile in magaziile navelor este necesar sa se acorde atentie folosirii fara defectiuni a
macaralelor si a altor instalatii de incarcare.
In aceeasi magazie nu este admisa asezarea impreuna a substantelor care reactioneaza reciproc. Tot separat se vor
incarca si azotatii (de sodiu, potasiu sau amoniu), cloratii si colorantii.
Acizii se vor depozita la 9 m distanta de celelate marfuri, avandu-se grija sa existe posibilitatea captarii lor in caz de
varsare, evitandu-se astfel intrarea in reactie.
Pe timpul navigarii prin regiuni calde, se uda cu apa pentru a se raci.
Multe incendii se produc si din cauza nerespectarii regulilor referitoare la instalatiile de incalzire, in special la
incalzirea cu sobe. Pentru inlaturarea acestora, este necesar ca sobele sa se aseze la anumite distante de elementele combustibile
si pe suporturi izolatoare. Burlanele care trec prin plansee si despartituri de lemn, trebuie sa fie bine izolate termic. Conductele
pentru transportul aburului se monteaza la cel putin 5 cm de orice material combustibil, iar la traversarea elementelor
combustibile se izoleaza termic. Atat burlanele pentru fum, cat si conductele pentru abur nu trebuie sa treaca prin spatii in care
se gaseste depozitat combustibil lichid.
In afara masurarilor de prevenire a incendiilor, care trebuie respectate pe timpul incarcarii-descarcarii si transportul
marfurilor, este necesar sa se asigure supravegherea, controlul si interventia in caz de incendiu.
Controlul de prevenire a incendiilor inainte de incarcare si pe timpul navigatiei, se asigura de personal calificat.
La controlul care se executa inainte de incarcare se urmareste:  indeplinirea masurilor de prevenire a incendiilor,
referitoare la depozitarea marfurilor si daca nava corespunde pentru transportul marfurilor respective;  starea instalatiei
electrice;  existenta indicatoarelor pentru interzicerea fumatului;  starea mijloacelor de alarma si de stingerea incendiilor; 
starea semnalizarii electrice si acustice ale incendiilor;  gradul de pregatire al echipajului, in ceea ce priveste obligatiile care le
revin in caz de alarma si de interventie la incendii;  starea stingatoarelor de scantei (la navele care transporta bumbac);  starea
lampilor antiexplozive etc.
Neregulile constatate in urma controlului trebuie inlaturate, inainte de inceperea operatiilor de incarcare. Aceeasi
atentie trebuie acordata controlului executat pe timpul navigatiei si escalelor.

3. Transportul pe cale ferata si auto

a. Transportul pe cale ferata. Acest gen de transport poate fi preliclitat de incendii si explozii, cu toate ca se iau in
prealabil suficiente masuri constructive si de exploatare. Dintre toate vehiculele de cale ferata, locomotiva cu abur prezinta cel
mai mare pericol, in special pentru trenurile petroliere si vagoanele deschise care transporta materiale combustibile. Pe cea mai
mare partea traseelor de cale ferata acest tip de locomotiva s-a inlocuit cu locomotive Diesel si electrice. Incendiul mai poate fi
cauzat si de scanteile care se produc la garnitura de tren.
La automotoare si locomotive Diesel, pericolul cel mai frecvent il constituie scurgerea motorinei prin neetanseitatile
conductelor si apoi pe partile incalzite ale motorului. Piesele motorului care se rotesc, imprastie combustibilul, acesta putand
ajunge in contact cu piesele fierbinti.
La motoarele Diesel incendiile mai pot fi cauzate si de scanteile electrice produse in contactele slabe ale instalatiei
electrice, atunci cand in jurul lor exista vapori de substante combustibile.
In cazul diferitelor defectiuni la instalatiile de incalzire a automotoarelor, precum si la garniturile tractate cu
locomotive Diesel, se pot produce, de asemenea incendii.
In timpul exploatarii caii ferate electrificate, incendiile se pot produce, fie datorita unor cauze de natura pur tehnica, fie
nerespectarii regulilor de prevenire a incendiilor.
Supraincalzirea conductoarelor datorita suprasolicitarilor, flamele produse in faza de conturnare, ca urmare a depunerii
particulelor de fum si a altor impuritati, pot cauza de asemenea incendii.
Scanteile electrice functionale, care se produc la deschiderea circuitelor electrice si care nu pot fi evitate, constituie de
cele mai multe ori, surse de incendiu.
Scurtcircuitul care se produce, ca urmare a inrautatirii proprietatilor izolante ale invelisurilor conductoarelor electrice,
poate fi de asemenea cauza unui incendiu.
Descarcarile electricitatii atmosferice constituie una din cauzele cele mai frecvente de aparitie a suprasarcinilor in
conductoarele electrice, care pot duce la scurtcircuite.
Ca surse de aprindere, se mai poate cita supraincalzirea cuzinetilor de la vagoane, din cauza lipsei de ungere; in cazul
in care se produc flacari, se pot aprinde pardoseala si incarcatura vagoanelor.
La franarea, pe o perioada mare de timp, in special la coborarea pantelor lungi sau la blocarea sabotilor, se produc
jerbe de scantei care pot aprinde cu usurinta vagoanele, mai ales cele incarcate cu marfuri usor combustibile (produse
petroliere, bumbac, furaje etc.).
Un mare pericol de incendiu il prezinta marfurile combustibile, transportate in vagoane de cale ferata, in cazul in care
sunt calcate regulile de exploatare sau in urma ciocnirilor, deraierilor si a altor accidente. Asemenea accidente aparute la
vagoanele care transporta combustibil lichid, gaze lichefiate, produse chimice cu pericol de incendiu si explozie, se pot
transforma in catastrofe.
Pentru evitarea incendiilor pe timpul transporturilor pe calea ferata, este necesarsa se respecte intocmai toate
instructiunile elaborate pentru exploatarea locomotivelor, a garniturilor de vagoane (persoane, marfuri si cisterne petroliere),
pentru manevrele executate cu acestea in gari, triaje etc.
Locomotivele cu abur (acolo unde mai sunt) se prevad cu dispozitive contra scanteilor. Cenusarele lor se inchid la
trecerea prin regiuni paduroase, terenuri agricole si suprafete cu vegetatie abundenta si uscata (pe timp de seceta). Pe ambele
parti ale caii ferate se intretin fasii de teren curatite de iarba (in special de cea uscata); traseele de cale ferata trebuie
supravegheate in permanenta pe timp foarte calduros, pentru a impiedica aprinderea traverselor de lemn si a ierbii necuratate,
de catre zgura evacuata din cenusarele locomotivelor.
In ceea ce priveste inlaturarea pericolului de incendiu cauzat de instalatiile de incalzire, de motoarele si locomotivele
Diesel, aceasta se asigura prin respectarea regulilor si instructiunile pentru buna lor functionare si prin continua supraveghere a
acestora.
La locomotivele si instalatiile electrice din reteaua cailor ferate electrificate, se impune ca in apropierea
transformatoarelor, comutatoarelor, intrerupatoarelor, rezistentelor sa nu se depoziteze sau sa se foloseasca substante usor
inflamabile sau materiale combustibile ca bumbac, carpe de sters etc. pentru evitarea efectelor produse de scurtcircuite, se va
utiliza aparatura de protectie. Improvizatiile la instalatiile electrice de orice natura, sunt cu desavarsire interzise. La
locomotivele electrice, conductoarele circuitelor electrice, care se deconecteaza din diferite motive, se vor intrerupe si de la
sursa de alimentare. Capetele circuitelor electrice intrerupte vor fi izolate, pentru a evita contactul conductoarelor si producerea
de scurtcircuite.
Mecanicii locomotivelor cu abur, care circula in zonele electrificate, trebuie sa verifice cu atentie fixarea plasei
parascantei montata pe cosul locomotivelor, la cel putin 1,50 m de firul de contact. Ei nu trebuie sa manipuleze cenusarele pe
linie, sa le scuture si sa le curate in locuri cu restrictii.
Lagarele osiilor de la vagoanele de marfa, de pasageri si la cisternele petroliere trebuie sa fie unse corespunzator
graficului. Instalatia de franare trebuie supusa unui control calificat.
Folosirea felinarelor de mana, alimentate cu lichide combustibile este interzisa. Se vor folosi lampi electrice sau de tip
minier.
Trecerile si iesirile din vagoane spre mijloacele de stingere vor fi in permanenta degajate.
Cisternele pentru produse petroliere trebuie sa aiba capacele si ventilele de descarcare bine inchise evitandu-se astfel
scurgerile pe tot traseul, de la incarcare pana la destinatie; ele nu trebuie oprite in statii in apropiere de focuri deschise. La o
stationare mai indelungata, se controleaza toate cisternele pentru a se constata daca ele nu prezinta scurgeri de combustibil,
legaturile dintre vagoane fiind bine facute, evitandu-se eventualele ciocniri (la dezlegarea si scaparea acestora); pe timpul
noptii, controlul se face numai cu lampi electrice.
In timpul de furtuna, personalul statiei c.f. va supraveghea firele electrice care trec peste magaziile c.f. pentru evitarea
avariilor urmate de incendii.
Prinderea de reteua de curent, a unor materiale care pot produce scurtcircuite, incendii, deranjamente, accidente, nu
este permisa.
In cazul in care conductoarele rupte ating pamantul sau alte instalatii (sine, coloane de manevra, relee de transmisiuni,
stalpi etc.), este interzisa apropierea oricarei persoane la distanta mai mica de 10 m, la locul respectiv.
Toate comenzile care folosesc curentul electric, la locomotive, relee electrice interioare se vor face numai de persoane
autorizate si in deplina siguranta, respectandu-se intocmai instructiunile de functionare si exploatare.
b. Transportul auto. Cantitatea de marfuri transportata prin mijloace auto, a crescut foarte mult. Pe timpul acestui fel
de transport, pericolul de incendiu se datoreste in primul rand, defectiunile tehnice ce se pot ivi la motorul autovehiculului si, in
al doilea rand, marfurilor usor combustibile sau cu proprietati explozive.
Pentru transportul produselor cu pericol de explozie, cum sunt de exemplu buteliile cu gaze lichefiate, explozivii etc.,
se folosesc autovehicule speciale. La acest gen de transporturi trebuie respectate intocmai instructiunile special elaborate.
Pe timpul transportarii in remorci si in camioane a materialelor usor combustibile ca de exemplu, bumbac, textile
furaje etc., nu este admis fumatul.
Pentru evitarea producerii de incendii, conductorul auto trebuie sa controleze buna functionare a motorului, inlaturand
scurgerile de combustibil pe partile incalzite ale motorului, sa elimine defectiunile la instalatia electrica; de asemenea trebuie sa
verifice teava de esapament, precum si buna functionare a stingatoarelor din dotare.
Autovehiculele se doteaza cu stingatoare manuale cu pulbere, cu bioxid de carbon sau cu hidrocarburi halogenate.

4. Porturile maritime si fluviale

Porturile maritime si fluviale sunt noduri de comunicatie pe apa si uscat, constituind puncte de transbordare si
depozitare a unor marfuri foarte variate. In porturi se gasesc constructii dispersate, destinate pentru depozite, instalatii de
transbordare si cladiri administrative. Spatiile dintre cladirile se folosc in special pentru construirea cailor ferate si de transport
auto.
Cantitatea mare si diversitatea materiilor prime, a marfurilor si materialelor depozitate si transbordate, prezinta un
mare pericol de incendiu, atat pentru port, cat si pentru navele acostate in el.
Pentru limitarea pericolului de incendiu, terenul portului trebuie organizat in functie de materialelor depozitate si
transbordate.
Organizarea pe zone trebuie sa se execute, in primul rand, pentru:  depozite de combustibil lichid si instalatiile
de transbordare;  depozite si materiale usor inflamabile, toxice si cu pericol de explozie;  silozuri de materiale granulare; 
depozite de cherestea.
Conventia internationala de la Londra din anul 1960, impune o serie de obligatii concrete pentru asigurarea secritatii
navelor si, implicit, in buna parte si a porturilor ca:  folosirea materialelor rezistente la foc pentru construirea navelor,
executarea peretilor despartitori antifoc orizontali si verticali;  construirea cailor de evacuare cu rezistenta corespunzatoare; 
dotarea navelor cu sisteme eficiente de ventilatie si cu instalatii fixe de stingere a incendiilor.
Cele mai frecvente cauze de incendii in porturi sunt:  focul deschis;  chibriturile si tigarile aruncate la intamplare
printre marfuri;  scurtcircuitele la instalatii electrice;  autoaprinderea sau autoinflamarea unor substante sau materiale
combustibile depozitate;  scanteile mecanice sau cele iesite pe diferite cosuri;  sudura executata in apropierea materialelor sau
a substantelor combustibile.
Pentru inlaturarea pericolului de incendiu din port (constructii, depozite, instalatii portuare etc.) trebuie luate o serie de
masuri organizatorice si tehnice, caracteristice fiecarui sector de lucru.
In ceea ce priveste depozitele de cherestea, de produse petroliere si de materiale combustibile, se vor respecta aceleasi
reguli si masuri prezentate in capitolele in care se trateaza depozitele respective.
In continuare, se vor face referiri la cheiurile din bazinele portuare.
Marea majoritate a cheiurilor sunt construite din beton, rare locuri mai exista cheiuri din lemn (piloni de lemn
impregnati cu creuzot sau carbolineum). Sub aceste cheiuri, uneori, se aduna reziduuri de lichide combustibile care, in cazul
unui incendiu, ridica probleme deosebite pentru stingere. De aceea, se impune crearea posibilitatii strangerii acestor reziduuri
sau indepartarii lor, ori de cate ori se constata existenta unor acumulari.
Pe cheiurile pentru marfuri generale, exista pericol de incendiu, dat fiind faptul ca se descarca marfuri combustibile ca:
bumbac, cherestea, carbuni, cauciuc, produse chimice, cereale, diverse produse vegetale, alimentare etc.
O parte dintre aceste materiale sau substante, se pot aprinde cu usurinta de la surse de foc deschis, unele dintre ele
prezentand si tendinta de autoaprindere, in cazul depozitarii in conditii necorespunzatoare. Pentru a se putea preintampina acest
fenomen se impune ca durata de tranzit sa fie pe cat posibil de scurta, timp in care se va asigura o supraveghere continua.
Bumbacul nu va fi descarcat pe platforme care contin urme de ulei, grasimi, vopsele si nici nu se va depozita in
apropierea unor produse uleioase ca turte de floarea soarelui, seminte de in, lubrifianti etc. Pentru a nu se produce scantei la
incarcarea si descarcarea bumbacului in baloturi, se va evita frecarea benzilor metalice ale acestora de dispozitivele de prindere
ale macaralelor. Platformele de pe cheiuri unde se manipuleaza bumbac, se vor curata zilnic de resturile de bumbac. La
depozitarea provizorie in aer liber a baloturilor de bumbac, stivele respective se vor acoperi cu prelate.
Incarcarea cherestelei si a cerealelor se va face la dane separate. O atentie deosebita se va acorda la incarcarea sau
depozitarea pe cheiuri a substantelor susceptibile de autoaprindere in contact cu aerul sau apa, precum si a celor care, din alte
motive (temperatura, frecare, lovire etc.), pot da nastere la incendii sau explozii. De aceea se impune ca recipientele cu acizi sau
lichide inflamabile, subtante explozive, butoaie cu carbid, recipientele cu gaze sub presiune etc., sa nu se depoziteze pe cheiuri.
Aceste genuri materiale trebuie depozitate imediat in spatii special destinate, pe timpul manipularii se vor lua toate masurile
pentru a nu fi lovite, sparte sau expuse actiunii radiatiilor solare. In nici un caz substantele care, prin contact, pot da nastere la
reactii chimice, nu se vor depozita in aceleasi incaperi.
Manevrarea navelor la cheiuri trebuie facuta cu mare grija, pentru a evita ciocnirile si producerea de avarii urmate de
incendii.
Pe liniile de cale ferata ale cheiurilor, pe care se manipuleaza marfuri combustibile si inflamabile, se vor folosi numai
locomotive Diesel, prevazute cu dispozitive parascantei la tevile de esapament.
Autovehiculele pentru transport cu motoare cu ardere interna, vor fi in perfecta stare de functionare, fara defectiuni la
instalatia electrica sau de alimentare cu combustibil, teava de esapament fiind prevazuta cu parascantei.
Electrocarele si electrostivuitoarele vor avea intotdeauna instalatia electrica in perfecta stare, iar acumulatoarele
protejate in casete.
Cel mai mare pericol de incendiu exista la cheiurile danelor petroliere. Incarcarea si descarcarea produselor
petroliere in nave se va face prin sisteme de conducte inchise, pentru a evita raspandirea scurgerilor in dreptul danelor sau a
vaporilor inflamabili in atmosfera inconjuratoare.
Platformele si caminele vanelor de la instalatiile de incarcare trebuie sa fie betonate si prevazute cu canalizare pentru a
se permite curatirea si spalarea periodica cu apa sau abur, a scurgerilor petroliere.
Inainte de inceperea operatiunilor de incarcare-descarcare, se va realiza o perfecta legatura la pamant a tuburilor
flexibile de racordare si a corpului navei, pentru scurgerea electricitatii statice. La cuplarea tuburilor flexibile pentru incarcarea
navelor petroliere sau lucrari de reparatii pe chei, se vor utiliza numai unelte si scule din aliaje de metal care sa nu produca
scantei.
Inaltimea de cadere a produsului petrolier in vagoane cisterna u trebuie sa fie mai mare de 1 m. Capatul furtunului
trebuie fixat la rezervorul ce urmeaza a fi umplut, incat racordul furtunului sa nu poata lovi peretii rezervorului. Este
recomandabil sa se incepa transvazarea produselor petroliere cu o viteza de pompare redusa si treptat aceasta sa fie marita, pana
la valoarea admisa.
Pe timpul operatiilor de incarcare-descarcare, este necesar sa se evite patrunderea lichidelor combustibile in canalizari,
puturi, pivnite, respectiv poluarea apelor la suprafata.
Recipientele metalice cu lichide combstibile se vor manipula cu grija pentru a nu se izbi si produce scantei.
Pentru evitarea producerii scanteilor din frecarea paramelor, legarea navelor petroliere la chei, remorcarea lor se va
face numai cu parame vegetale, din materiale plastice sau cu cabluri de otel protejat.
La intrarea in cheiurile danelor petroliere, mijloacele de transport vor fi riguros controlate, neadmitandu-se accesul
celor care prezinta neajunsuri, in ce priveste respectarea regulilor de prevenire si stingere a incendiilor.
Porturile trebuie sa fie dotate cu mijloace pentru curatirea suprafetei apei de reziduuri combustibile si produse
petroliere. In acest scop se pot folosi urmatoarele metode:  baraje de protectie plutitoare;  amestecarea si fractionarea
impuritatilor cu ajutorul spumantilor si detergentilor;  aspirarea produselor combustibile prin folosirea unor mijloace de
precipitare;  arderea peliculei de la suprafata apei (in cazuri speciale si numai daca se iau o serie de masuri).
O atentie deosebita trebuie acordata respectarii intocmai a regulilor generale de prevenire a incendiilor, ca interzicerea
sudurii si a fumatului in locuri nepermise, a folosirii focului deschis practicat in porturi in diferite scopuri etc.
Pentru reusita unei interventii de stingere a incendiilor este necesar ca porturile sa fie dotate cu retele puternice de
alimentare cu apa, tunuri cu apa cu debite mari, o parte dintre acestea fiind montate la inaltime, pe platforme, spre a putea fi
folosite cu eficienta la stingerea incendiilor de nave.

5. Aeroporturi

Prevenirea si stingerea incendiilor pe aeroporturi presupun toate activitatile de incendii sau stingerea lor cu ajutorul
mijloacelor proprii.
Fata de complexitatea activitatilor, asigurarea prevenirii incendiilor ridica insa unele probleme specifice a caror
rezolvare impune organizarea autoapararii aeroporturilor in bune conditii, mai ales daca se tine seama ca aproximativ 70%
dintre accidentele de avion sunt urmate de incendii, ele producandu-se pe aeroporturi sau in apropierea acestora.
Pericolul este evident si datorita faptului ca avioanele de tipuri moderne au la bord o mare cantitate de carburant,
uneori depasind 100 t.
Cele mai frecvente cauze ale accidentelor, care pot genera incendii sunt:  ciocniri intre avioane sau intre avioane
si constructii sau alte obiecte, pe timpul decolarii si aterizarii;  nefunctionarea corespunzatoare a mecanismelor aeronavei, in
special a trenului de aterizare;  defectiuni pe timpul pornirii motoarelor sau a incarcarii rezervoarelor cu carburant.
Pe pistele aeroportului, in special la orele de varf ale traficului, intervin o serie de factori care maresc pericolul
de incendiu, printre care se citeaza:
- existenta unei mari cantitati de combustibil intr-un spatiu restrans (cand pe terenul de aterizare se gasesc mai mult de
20 avioane);
- alimentarea cu combustibil a avioanelor intr-un timp scurt de oprire, scurgerea reziduurilor din rezervoare,
defectiunile de la furtunurile de alimentare cu benzina, rateurile produse la pornirea motoarelor etc;
- aprinderea amestecurilor de vapori de benzina cu aer, la contactul lor cu tevile de esapament ale autovehiculelor ce
transporta benzina pentru alimentarea avioanelor;
- scanteile electrostatice produse la descarcarea cisternelor cu benzina precum si functionarea defectuoasa a
instalatiilor de incalzire mobile.
Incendii se mai produc si din cauza descarcarii electricitatii statice, care se formeaza la frecarea eventualelor piese
defectate ale avionului, cu praful de pe pista si cu combustibilul scurs pe jos.
Se stie ca gradul de distrugere a avionului, in caz de accident la decolare sau aterizare, depinde de viteza avionului in
momentul atingerii solului, de duritatea solului si de unghiul de cadere a avionului.
La franarea brusca a avionului, sub actiunea fortelor de inertie, combustibilul lichid se misca inainte, se revarsa peste
piesele incalzite ale motorului, peste tevile de esapament, se evapora si se aprinde.
Din cazurile reale, petrecute si din experimentari, a reiesit ca de la vitezele de 130 km/h in sus, la lovirea de pamant,
incendiile, care se produc sunt de proportii mari; sub viteza de 130 km/h, la lovirea de pamant se produc incendii mai mici. Ori,
este cunoscut ca viteza de aterizare a majoritatii avioanelor moderne depaseste 130 km/h, de aici si pericolul care se naste la
eventualele defectiuni mecanci sau de conducere.
Aprinderea combustibilului in urma unei asemenea avarii, se poate produce din urmatoarele cauze: 
suprafetele metalice incalzite ale motoarelor;  flacarile care insotesc evacuarea gazelor arde;  scanteile electrice de la
sistemul de aprindere;  conductoarele incalzite;  descarcarea electricitatii statice.
Pentru inlaturarea pericolului de incendiu trebuie respectate o serie de masuri de prevenire a incendiilor. Astfel,
alimentarea avionului cu combustibil si lubrifianti se face pe o platforma special amenajata. In acest timp, atat motoarele
alimentatorului cu carburanti, cat si cele ale avionului trebuie oprite. Pe timpul alimentarii este obligatorie legarea la pamant,
pentru scurgerea electricitatii statice. Inainte de inceperea operatiilor de alimentare cu carburanti, de deasupra aripii se vor
realiza urmatoarele legaturi in ordinea: cisterna-pamant, avion-pamant, cistena-avion, teava de alimentare-avion.
Platforma de alimentare trebuie sa aiba prize corespunzatoare legate la pamant. Rezistenta maxima admisa a
instalatiilor de conectare este de 10 ohmi, aceasta verificandu-se periodic.
Cisternele de alimentare nu se vor amplasa sub aripile avionului, rezervoarele umplandu-se numai 97% din capacitatea
lor. Alimentarea trebuie facuta cu multa atentie, pentru a se evita scurgerea carburantilor in jurul sau pe corpul avionului. Pe o
raza de 30 – 40 m, fumatul si folosirea focului deschis sunt interzise. Racordurile furtunurilor de alimentare trebuie
confectionate din materiale care prin lovire sau izbire nu produc scantei.
Alimentarea cu carburanti a avioanelor se face numai in prezenta unei masini de incendiu sau a cel putin doua
stingatoare transportabile cu bioxid de carbon sau spuma. Iarna, cand este necesara incalizarea motoarelor de avioane, aceasta
operatie se va face numai cu ajutorul incalzitoarelor speciale, cu aer cald sau cu gaze de ardere, produse de instalatiile mobile
de incalzire. Sistemele mobile care produc agentul incalzitor, trebuie asezate la distanta fata de avion si numai dupa ce se
regleaza buna functionare a incalzitorului, se cupleaza conducta pentru incalzirea motorului.
Pompele de benzina se controleaza in permanenta pentru a nu se produce incalziri locale (se controleaza
presgarniturile) scapari de benzina pe la imbinarile neetanse.
La parcarea avioanelor pe pista special destinata acestui scop, trebuie sa se evite aglomerarea lor intr-un spatiu
restrans. Regulile specifice de parcare trebuie respectate cu strictete.
La echipamentul de inalta frecventa (radarul) care functioneaza la puteri de 25 – 90 kW si chiar mai mult, se impune
ca fascicolul de energie sa nu fie dirijat spre zona cu pericol de incendiu, adica acolo unde se pot forma amestecuri explozive.
Dintre constructiile aferente aeroporturile, cele mai expuse la incendiu sunt hangarele, datorita activitatilor ce se
desfasoara in ele, la anexele lor sau la avioanele adapostite.
In hangare trebuie asigurata o corecta asezare a avioanelor in vederea unei evacuari rapide si usoare. In acest scop se
prevad usi suficiente. Pentru a se realiza o evacuare rapida si usoara trebuie asigurate si posibilitatile de tractare din exterior,
stiind ca la intrarea in hangare, atunci cand aceasta sunt cuprinse de flacari, este ingreuata, uneori chiar imposibila. Usile
hangarului trebuie sa fie in permanenta libere, deschiderea lor facandu-se manual si cu usurinta.
Pentru fiecare hangare trebuie sa se intocmeasca un plan de evacuare amanuntit, prin care sa se precizeze cum si cine
evacueaza avioanele, in functie de fortele de care dispune aeroportul.
In hangare, in general, nu sunt admise: incarcarea acumulatoarelor, folosirea focului deschis, mentinerea sub tensiune a
aparatelor electrice de la bordul avioanelor, alimentarea aparatelor de zbor cu carburanti si lubrifianti, mentinerea avioanelor cu
scurgeri de carburanti, pastrarea acizilor si lichidelor combustibile, incalzirea sau pornirea motoarelor, executarea sudurilor etc.
De fapt, in hangare nu sunt admise decat lucrari de demontari, verificari si montari de aparate, fara ca acestea sa fie puse in
functiune.
Decaparea si vopsirea avioanelor nu se admit in hangare concomitent cu alte lucrari care pot duce la izbucnirea
incendiilor.
Daca in hangare se executa vopsiri, trebuie sa se respecte regulile specifice acestora. In acest caz, instalatia de
ventilatie trebuie sa fie puternica, pentru a se asigura evacuarea completa a vaporilor de lichide inflamabile.
In astfel de sectii, de regula trebuie respectate regulile de prevenire a incendiilor specifice mediilor cu pericol de
explozie, privind instalatiile de iluminat, de incalzit etc.
La bancul de proba a motoarelor, trebuie respectate regulile de prevenire care sa asigure diminuarea
pericolului de incendiu, ca de exemplu:  controlul etanseitatii conductelor, robinetelor, sistemului de alimentare; 
interzicerea manipularii recipientelor deschise cu lichide combustibile in apropierea motorului pornit;  supravegherea
permanenta a motorului in functiune de catre specialisti;  interzicerea reglarii debitului de combustibil in timpul functionarii
etc.
De o mare importanta sunt asigurarea mijloacelor de stingere a incendiilor si pregatirea unei eventuale interventii.
Pentru operativitate si eficacitate, mijloacele din dotarea aeroporturilor trebuie sa indeplineasca o serie de
actiuni din care se citeaza:  asigurarea unui strat de spuma pe pista de aterizare intr-un timp cat mai scurt;  dispunerea
accesoriilor necesare salvarii persoanelor din avion;  transportarea la locul incendiului a servantiilor si cantitatilor necesare de
agenti stingatori (apa, pulberi stingatoare etc.);  realizarea interventiei rapide, in orice moment si in toata zona aeroportului; 
refularea substantelor de stingere din mers.
Mijloacele de stingere trebuie amplasate in locuri care sa asiugure accesul direct, rapid si degajat la pista,
platforme si constructiile aeroporturilor.
Se stie ca, odata cu cantitatile din ce in ce mai importante de carburanti, care alimenteaza avioanele cu reactie de mare
distanta, suprafetele inflamabile, in caz de accidente, cresc intr-o porportie simtitoare. Aceste suprafete sunt cel putin de ordinul
a 1000 m2 (40 x 24 m). Pericolul depinde mai mult de suprafata de evaporare decat de cantitatea de carburanti.
Importanta volumului de carburanti, care pot arde dintr-o data, face ca lupta contra incendiului sa se tina seama de
cantitatea de caldura degajata.
O mare importanta trebuie acordata dotarii aeroporturilor cu masini speciale de stingere, care sa asigure debitul de
substante stingatoare, necesare lichidarii incendiului. De fapt, dotarea se impune a fi facuta in functie de categoria aeroportului.
Unele norme internationale impart aeroporturile in 10 categorii, altele in 7.
Dupa unele date din literatura de specialitate, masinile din dotare trebuie sa asigure: cel putin 1000 kg/min. pulbere, la
tunurile de pulbere si 400 kg/min. la tevile manuale; cel putin 40 m3 spuma/min la tunuri si 8 m3/min la tevile manuale.

Capitolul XVI

Prevenirea incendiilor in tehnica nucleara

1. Izotopii radioactivi

Radioactivitatea nu poate constitui prea ea insasi o cauza de incendiu; desi incendiul nu o poate distruge si nici
modifica, totusi in anumite situatii este posibil sa schimbe starea substantei radioactive si s-o faca mai periculoasa, permitandu-i
raspandirea sub forma de gaze, aerosoli, fum sau cenusa. In afara de acestea, incendiul poate provoca modificarea structurii
stocurilor de material fisionabil, precum si schimbari in instalatiile unde se utilizeaza astfel de materiale. Aceste schimbari pot
deveni cauza unor reactii nucleare in lant si a unor accidente in cazul instalatiilor nucleare mari.
Elementele radioactive se gasesc sub diferite forme in functie de scopul pentru care se folosesc. Astfel, se deosebesc
elemente active si inactive. Ambele forme par nedaunatoare, insa trebuie facuta o diferenta intre sursele „inchise” si cele
„deschise”.
a. Sursele inchise. Acestea sunt considerate acele substante radioactive, care in conditii normale de lucru se prezinta
sub forma solida compacta si nefriabila, ele fiind inchise in capsule de protectie sau sunt protejate de alte materiale, care opresc
raspandirea lor in mediul inconjurator.
Substantele radiactive sub forma de surse inchise sunt insolubile in apa, nu reactioneaza cu ele si nici cu aerul. Ele sunt
numai radiatii gama sau numai beta si rareori surse alfa.
b. Sursele deschise. Acestea sunt formate din substante radioactive care pot fi: lichide; gazoase; solide sub forma
cristalizata, granulara sau pulverulenta. O sursa radioactiva inchisa supusa unot tratamente disperse in intregime sau in parte
este considerata ca o sursa deschisa.
Protectia voita a continutului este in functie de tipul stratului exterior folosit.
In general sursele „inchise” rezista bine la incendiu si asigura o protectie corespunzatoare elementelor radioactive.
Spre deosebire de acestea, sursele „deschise”, solutiile sau gazele in ambalaje fragile, sunt foarte vulnerabile la
incendiu.
Pentru prevenirea si stingerea incendiilor la izotopii radioactivi, intereseaza doua probleme importante: 
cunoasterea pericolului de incendiu;  cunoasterea pericolului de iradiere.
In vederea asigurarii laboratoarelor si depozitelor de substante radioactive impotriva incendiilor si iradiatiilor,
este necesar sa se cunoasca:  natura si activitatea izotopului, natura radiatiilor (alfa, beta, gamma);  scopul intrebuintarii; 
posibilitatile de incorporare si contaminare;  doza de iradiere in apropiere de ecran si de la distanta;  regulile care trebuie
respectate in caz de interventie;  instalatiile de stingere a incendiilor si substantelor de stingere;  locul de colectare a
deseurilor radioactive.
Pericolul de incendiu trebuie analizat in stransa legatura cu natura surselor radioactive si cu scopul folosirii lor. Cele
mai periculoase din punct de vedere al protectiei si incendiilor suntsubstantele radioactive deschise. Pericolul creste in timpul
transportului si manipularii, cand este posibila producerea unor accidente de natura varsarilor din ambalaje sau a unor accidente
grave de circulatie ale mijloacelor de transport.
c. Comportarea substantelor radioactive. Unele materiale radioactive daca sunt cuprinse de incendiu se transforma
in functie de starea de agregare in care se gasesc, se topesc, fierb sau se evapora. In acest caz apar produsele de adere care
corespund caracteristicilor chimice ale acestui corp, ca zgura, cenusa, praf, pulbere, ceata, aerosoli, vapori sau gaze. Aceste
produse de ardere sunt in general, mai fine si de densitate mai mica decat materia originala, deci se imprastie mai usor in aer.
Avand in vedere ca modificarea formei fizice nu aduce nici o modificare a caracterului radioactiv al acestei substante, controlul
pericolului de radioactivitate devine mai dificil.
In afara intreprinderilor producatoare, izotopii radioactivi se intalnesc sub diferite forme in diverse laboratoare
si depozite, astfel:
- laboratoare care lucreaza cu substante radioactive sub forme de surse de neutroni (sursele de neutroni sunt constituite
din amestecuri de doua substante, una fiind substanta radioactiva);
- laboratoare care folosesc substante radioactive sub forma de surse inchise;
- laboratoare care utilizeaza substante radioactive sub forma de surse deschise in ambalaje nesigilate;
- depozite de substante radioactive.
Lucrarile cu izotopi radioactivi trebuie executate in incaperi corespunzatoare la a caror constructie este necesar
sa se tina seama de:  natura izotopului radioactiv care se foloseste;  natura si volumul lucrarilor;  natura surselor folosite –
inchise sau deschise;  activitatea surselor respective.
Amenajarea unitatilor nucleare in cladiri in care se ofera o buna protectie impotriva radiatiilor asigura, in general, si
prevenirea incendiilor.
Daca nu se iau masuri de protectie corespunzatoare in caz de incendiu, se poate produce volatilizarea substantelor
radiactive, lucru care duce la contaminarea atmosferei inconjuratoare, ingreunand actiunea de stingere a incendiilor.
Laboratoarele de pe langa intreprinderi si institutii se vor amenaja separat, formand pe cat posibil unitati independente.
Constructia laboratorului trebuie sa reziste la incendiu, la radiatii, la acizi si la uzura.
Amenajarea interioara a incaperilor trebuie astfel facuta incat sa se asigure posibilitatea unei buna curatiri prin spalare
cu apa, conditie ceruta si de tehnica securitatii, pentru a se inlatura pericolul de stropire sau poluare cu izotopi radioactivi.
De obicei se foloseste vopseaua de ulei sau nitroemailul, produs care favorizeaza propagarea unui eventual incendiu.
Pardoseala, de cele mai multe ori, se acopera cu linoleum, material care in caz de incendiu degaja fum inecacios si gaze toxice.
Aceste materiale nu sunt corespunzatoare din punct de vedere al prevenirii incendiilor, insa se folosesc pentru ca asigura buna
conditii de lucru celor care isi desfasoara activitatea in laboratoare de acest gen.
Este recomandabil ca pardoseala sa fie din materiale bune conducatoare de electricitate sa nu permita formarea
scanteilor electrice.
In interiorul incaperilor, toate lucrarile pe timpul carora se degaja praf, vapori sau gaze, trebuie executate obligatoriu
in nise.
Macinarea substantelor radioactive este permis a se face in mojare inchise ermetic, iar amestecarea pulberilor trebuie
efectuata numai in vase inchise.
In caz de varsare a solutiilor radioactive, curatirea se va face cu hartie de filtru, dupa care locul impurificat se
spala cu apa fierbinte. Aceste filtre nu trebuie aruncate in cosurile de deseuri si materiale folosite la curatirea suprafetelor
radioactive sa fie adunate in recipiente metalice inchise si depozitate in afara cladirii, urmand ca distrugerea sau evacuarea lor
sa se faca dupa instructiunile existente. Recipientele respective se confectioneaza din materiale incombustibile rezistente la
actiunile acizilor, bazelor, solventilor organici, la presiune si temperatura, asigurand in acelasi timp si o buna protectie
impotriva radiatiilor.
Pentru unele unitati nucleare in care se colecteaza un volum mare de deseuri radioactive este necesar sa se construiasca
erematorii in care acestea se vor arde. Daca deseurile radioactive nu se ard, atunci se trateaza cu acizi.
Amplasarea crematoriilor este indicat sa se faca la cel putin 2 km de cladirile de locuit, de preferinta in terenuri izolate,
tinandu-se seama de directiile vantului dominat. Executia si exploatarea crematoriilor trebuie efectuata cu multa grija pentru a
nu apare posibilitatea ca izotopii radioactivi sa se raspandeasca im atmosfera.
Cenusa rezultata in urma incinerarii deseurilor radioactive se depoziteaza in gropi speciale construite si izolate
corespunzator.
O deosebita atentie trebuie acordata si depozitarii substantelor radioactive. In incaperile de lucru este admisa numai
depozitarea materialelor radioactive strict necesare efectuarii operatiilor curente. Ambalarea de sticla in care se pastreaza
substante radioactive cu activitate inalta se introd in recipiente metalice sau din materiale plastice, pentru a impiedica o
eventuala raspandire in depozit in cazul deteriorarii. Contianerele destinate transportului si pastrarii izotopilor radioactivi,
trebuie asezate in locurile unde nu sunt amenintate de incendiu, explozie si nici de accidente, ca urmare a lipsei de atentie.
Toate sursele radioactive se eticheteaza cu indicatii privind natura si activitatea lor. Orice sursa care prezinta pericole
mai mari se marcheaza in mod special.
Deschiderea recipientelor cu lichide radioactive se va face cu multa precautie pentru a se inlatura o eventuala
aprindere, explozie sau degajare radioactive. Incaperile in care se lucreaza cu izotopii radioactivi trebuie prevazute cu instalatii
de ventilatie mecanica. Schimbul de aer se calculeaza si se realizeaza in raport de radioactivitatea si radiotoxicitatea izotopilor.
Conductele instalatiei de ventilatie construite din materiale anticorozive, trebuie sa fie perfect etanse. Recircularea aerului in
interiorul cladirii nu este admisa. In cazul folosirii substantelor radioactive care se pot transforma in gaze sau aerosoli
radioactivi, instalatiile de ventilatie se prevad cu filtre speciale pentru retinere. Pentru oprirea aerosolilor si gazelor radioactive
se folosesc filtre electrostatice si din materiale poroase ca hartie de filtru, de celuloza, etc. O astfel de masura este necesara
opririi sau limitarii contaminarii, nu este indicata din punctul de vedere al prevenirii incendiilor, intr-un laborator de izotopi
radioactivi. Prin arderea acestor filtre se pot pune in libertate cantitati mari de aerosoli si gaze radioactive. Din aceasta cauza
este indicat sa se foloseasca filtre din azbest sau din fibre de sticla. Pentru inlaturarea pericolului depunerii prafului pe corpurile
de iluminat, acestea trebuie sa fie netede si montate in perete sau in tavan, de obicei in casete.

2. Transportul substantelor radioactive

Utilizarea pe scara larga a substantelor radioactive duce la o intensificare a transportului lor cu trenul, autovehicule,
nave si avioane.
Pe timpul transportarii substantelor radioactive pe caile publice sau in laboratoare pot apare probleme deosebite, atat in
legatura cu iradierea, cat si cu prevenirea si stingerea incendiilor.
Transportul substantelor radioactive se face in containere special construit, care sa permita emanari de radiatii peste
dozele admisibile, atat la suprafata ambalajului, cat si la anumita distanta de acesta.
La constructia containerelor trebuie avut in vedere in principal, ca materialul din care este confectionat sa reziste la
coroziune, la cresterea unei eventuale presiuni interne si sa nu se creeze posibilitatea scaparilor de produse sau de gaze. La
aceste conditii se mai adauga si altele, cunoscute de specialisti, care se ocupa de proiectarea, construirea si controlul tipurilor de
containere folosite la transportarea si pastrarea substantelor radioactive, ca de exemplu, realizarea unei anumite grosimi a
peretilor containerelor, inlaturarea posibilitatilor de autoincalzire a surselor de mare activitate.
Materialul din care se confectioneaza aceste containere se alege in functie de natura sursei radioactive. De exemplu,
pentru cele care emit radiatii beta se poate folosi sticla, aluminiul, bachelita, plexiglasul sau alte materiale plastice. La randul
lor aceste containere se introduc in altele din plumb sau din hotel, cerinta impusa pentru oprirea radiatiilor emanate.
Containerele pentru transportul substantelor radioactive trebuie astfel executate incat sa nu poate fi distruse de
incendiu, iar ecranarea existenta sa fie integral mentinuta.
Sursele radioactive, care emit radiatii gamma, se transporta numai in containere din plumb cu invelis din otel.
Indiferent pe ce cale se transporta sursele radioactive (uscat, aer, apa) regulile de securitate personala si colectiva trebuie
respectate cu cea mai mare strictete.
Transportarea si manipularea substantelor radioactive sub forma lichida, gazoasa, pulbere sau cristale, trebuie efecutate
cu multa grija, aceasta pentru a evita varsarile sau scaparile lor din containere.
La folosirea containerelor de sticla este recomandabil ca intre acestea si cele de plumb sau hotel sa se introdua un
material capabil sa absoarba in intregime substanta radioactiva, in cadrul spargerii containerelor de sticla. Transportarea
substantelor radioactive explozive se face in ambalaje cu totul deosebite si in conditii speciale.
Containerele si coletele cu surse radioactive nu se transporta impreuna cu alte marfuri. Ele trebuie prevazute cu
etichete, care sa cuprinda semnul conventional al radiatiei.
Toate aceste date dau posibilitatea sa se identifice, in caz de accident, sursele radioactive si sa constate gradul lor de
deteriorare. Situatia devine mai complicata, in cazul cand in urma accidentului s-ar produce si un incendiu. In cazul
transportului rutier, accidentele pot sa apara in urma deschiderii unui container, precum si datorita opririi brusce, sau rasturnarii
autovehiculului.
In acest caz, daca se va produce un incendiu si substanta radioactiva se distruge, atunci in afara contaminarii solului se
va produce si contaminarea atmosferei pe o suprafata cu atat mai mare, cu cat curentii de aer vor fi mai puternici. Particulele
radioactive cad pe sol, patrund in locuinte, unde pot fi inspirate de oameni.
Pe timpul transportului pe calea aerului, din cauza variatiilor de temperatura si presiune este posibil sa se sparga
ambalajul.
Transportul substantelor radioactive pe cale maritima si fluviala, se face cu un grad de pericol mai scazut, deoarece si
contaminarea prin contact direct este mai redusa.
In afara de respectarea unei serii de reguli in ceea ce priveste dozele admisibile si numarul de containere este necesar
ca in timpul transportului sursele radioactive sa fie aranjate (stivuite) intr-un anumit mod, asigurand stabilitatea si
supravegherea.
Pentru o mai buna asigurare a transportului surselor radioactive, in unele tari, autovehiculele sunt obligate sa circule pe
anumite itinerarii obligatorii.
Substantele radioactive cu mare pericol, ca plutoniu, uraniu sub forma de bare si altele cu mare activitate se transporta
numai dupa ce se instiinteaza in prealabil insitutia sau intreprinderea destinatara.
Accidente, ca urmare a nerespectarii regulilor de securitate, se pot produce si in laboratoare. De aceea este necesar ca
vasele de transport sa fie alese in raport de natura sursei radioactive si pe cat posibil sa se evite trecerile de substanta dintr-un
vas in altul.
Solutiile lichide de substante radioactive nu trebuie transportate in vase deschise.
Pentru ca transportul sa se faca in bune conditii se va avea in vedere ca containerele sa nu fie supuse coroziunii,
efectelor variatiei temperaturii exterioare si presiunii barometrice, sa nu apara posibilitatea scaparii de gaze produse sau
fenomene de autoincalzire.
Sursele radioactive nu vor fi transportate impreuna cu alte substante periculoase, cum sunt de exemplu: substantele
explozive, inflamabile, oxidante si corozive.

Capitolul XVII

Prevenirea incendiilor la institutiile de cultura, cladiri inalte si spitale

1. Cinematografe si depozite de filme

a. Filmul de cinematograf (banda de film). Aceasta este de doua tipuri: usor combustibil si greu combustibil. Filmul
greu combustibil mai poarta denumirea si de film de siguranta, iar cel usor combustibil de nitrofilm. Penutr deosebirea filmului
de siguranta s-a introdus marcarea cu litera „S”, imprimata sau stantata pe marginea filmului.
Produsul de baza folosit la fabricarea nitrofilmului este nitroceluloza (celuloza nitrata). Din aceasta, prin plastifiere se
obtine celuloidul, din care, prin prelucrare, se fabrica filmul.
Banda de film greu combustibila (de siguranta) are la baza tot celuloza, supusa operatiei de acetilare. Acest film se
numeste film de acetol – celuloza (prescurtat „aceto”). Banda de film usor combustibila poate arde cu flacara deschisa sau fara
flacara. Arderea cu flacara se produce numai la contactul cu oxignul din aer. Temperatura de aprindere variaza de la 121 la
180C. La arderea benzii de film in aer se produce o temperatura de aproximativ 1700C si se degaja gaze netoxice (bioxid de
carbon, vapori de apa) si gaze toxice (oxid de carbon, oxizi de azot si acid cianhidric). Dintr-un kg de pelicula se degaja 7 pana
la 12 g de acid cianhidric. Prin arderea unui kilogram de pelicula usor combustibila se degaja 4,40 m 3 gaze, care in anumite
conditii pot sparge geamurile si distruge zidurile cabinei de protectie.
Din cantitea totala a gazelor emanate in timpul arderii fara flacara (descompunere) a unui film usor combustibil, 45%
sunt gaze combustibile, care in amestec cu aerul, in procent de 4 – 9% formeaza amestecuri explozive. Pe timpul arderii fara
flacara a unui kilogram de film usor combustibil se degajeaza 470 kcal, iar in ardere cu flacara (in aer liber) 3800 kcal. Pelicula
de film tinuta vertical, arde de jos in sus cu o viteza de 0,26 m/s, iar de sus in jos cu 0,002 m/s. Aceeasi pelicula, pe plan
orizontal, arde cu 0,10 m/s.
O pelicula de film de 1 m lungime si de 3,5 cm latime arde in medie in 4 – 6 s. Pentru a ne da seama de rapiditatea
arderii, se arata ca o banda de hartie de aceeasi lungime si latime arde in 13 s, daca este hartie de ziar si in 20 s, hartie de scris,
iar de film greu combustibil, in 30 s.
Doua kilograme pelicula de film in rulouri, fara ambalaj ard in timp de 50 s, 16 kg (8 rulouri) in 68 s, iar 32 kg (16
rulouri) in 75 s.
Pelicula de film greu combustibila (de siguranta) arde exclusiv numai in prezenta oxigenului din aer si numai in
contact cu flacara, stingandu-se foarte usor. Indepartand sursa (flacara) pelicula de film se stinge. Produsele arderii unui film
greu combustibil sunt aproape similare cu cele rezultate din arderea unui film usor combustibil; emana deci bioxid de carbon,
oxid de carbon, acid acetic si acid cianhidric.
Temperatura de ardere a filmului greu combustibil este cuprinsa intre 370 si 425C. Peste aceasta temperatura arde
incet, cu flacara. Arderea filmului in aparatul de proiectie nu se propaga.
Filmele usor combustibile (de celuloid) se aprind de la orice sursa de foc (chibrituri, tigara aprinsa, flacara deschisa
etc.) si ard complet, fara posibilitate de stingere (filmul aprins continua sa se descompuna) chiar si sub apa, incat scos afara din
apa se reaprinde cu flacara.
Aprinderea filmului de celuloid se poate face chiar si de la caldura gazelor si vaporilor emanati de rolele aprinse, aflate
intr-o boxa alaturata si care au patruns in boxa respectiva.
Peliculele de film pastrate la temperatura de peste 40C se pot autoaprinde. Incendii din aceasta cauza s-au produs la
intreprinderile de regenerare a filmului in depozitele de filme, acolo unde se gasesc pelicule de film vechi.
Pe pelicula de film se acumuleaza cu usurinta sarcini electrostatice, daca este supusa frecarii, fie intre diferite piese ale
aparaturii de proiectie, fie in aer. Ca urmare a incarcarii electrostatice pelicula de film antreneaza cu sine particule de praf
existente in aer, fapt dovedit prin zgarieturile filmului, cat si ale aparaturii de proiectie, care se produc in timpul derularii si
rularii benzii).
Depozitele de film greu combustibile se pot echivala in ceea ce priveste pericolul de incendiu cu incaperile in care se
depoziteaa arhiva sau carti.
Aceasta comparatie este valabila numai pentru filmele de cimenatograf, cu pelicule de 16 mm si 35 mm.
Depozitarea filmelor de cinema greu combustibile se va face cu respectarea acelorasi reguli impuse filmelor uosr
combustile (nitroceluza); deoarece este posibil ca printre acestea sa se gaseasca si bobine de film pe baza de nitroceluloza.
Filmele se pastreaza in cutii metalice. Cutiile cu film usor combustibil se marcheaza vizibil (de obicei, cu o banda de
culoare portocalie de cel putin 2 cm latime). Pe timp indelungat, cutiile cu filme se depoziteaza in boxe din materiale
combustibile. Capacitatea totala de depozitare a filmelor greu combustibile nu trebuie sa depaseasca 50 t (in casete) si in celule
5 t (in casete), iar pentru cele usor combustibile 20 t (in casete) si in celule 1 t (in casete). Cutiile se aseaza pe rafturi din teava
de hotel. Pe usa boxei trebuie sa existe o inscriptie cu interzicerea fumatului, a manipularii surselor cu foc deschis, a intrarii in
boxe a persoanelor neautorizate; se trece de asemenea si cantitatea de film, in kg, care se poate depozita in boxa respectiva.
Pe coridoarele boxelor nu este admisa depozitarea cutiilor cu filme sau a altor materiale combustibile. In depozite
temperatura nu trebuie sa depaseasca 40C, acest lucru asigurandu-se printr-o buna ventilatie cu aer conditionat sau eventual o
instalatie de racire cu apa a acoperisului (daca constructia permite acest lucru).
In incaperile magaziilor si cele de productie se admite numai incalzirea centrala cu apa sau abur la temperaturile pana
la 110C.
Iluminatul se va face electric si numai din exterior. Ferestrele care se folosesc pentru ventilatie se construiesc de asa
natura incat sa se deschida imediat (automat), la o crestere a presiunii in interior rezultata in urma vreunui incendiu.
Salariatii pot fuma numai in locuri special destinate si amenajate; dupa fumare se strang in scrumiere speciale, umplute
cu apa. Fiecarui salariat, inainte de angajare i se va face un instructaj amanuntit asupra cunoasterii si respectarii cu strictete a
tuturor regulilor generate de prevenire si stingere a incendiilor.
Autovehiculele care transporta filmele trebuie amenajate special pentru acest scop, neadmitandu-se ca odata cu filmele
sa transporte si persoane.
Depozitele de filme se prevad cu instalatii de sprinklere avand capetele montate in fiecare raft.
Lucrarile legate de consevarea peliculei de film se vor efectua intr-o incapere separata. Este recomandabil ca depozitul
de filme sa fie amplasat intr-o cladire cu un singur etaj. Inaltimea depozitului nu poate fi mai mica de 2,80 m. Volumul
incaperii nu poate fi mai mare de 21,50 m3. in fiecare incapere trebuie sa existe deschideri pentru evacuarea aerului cu o
suprafata de cel putin 0,065 m2 pe 1,00 m3.
b. Cabine de proiectie. Aparatele de proiectie se instaleaza intr-o incapere special construita, din materiale rezistente
la foc cu plansele din beton armat. In afara de incaperea pentru aparate, mai trebuie sa existe o incapere pentru derularea
filmelor si una pentru tabloul electric si alte aparate electrice (convertizoare, redresoare etc.). Toate aceste incaperi alcatuiesc
cabina de proiectie. La cinematografele mari, in afara acestor incaperi mai exista camera auxiliara, pentru odihna operatorilor si
pastraea imbracamintei de protectie. Accesul dintr-o incapere in alta trebuie sa se faca printr-un coridor longitudinal,
neadmitandu-se trecerea directa dintr-o incapere in alta. Usile se face metalice, cu deschidere in exterior.
Pentru ameliorarea suprapresiunilor, in cazul unui mare incendiu, trebuie prevazuta o fereastra care sa se deschida cu
usurinta.
Operatorii trebuie sa aiba asigurata evacuarea din cabina de proiectie pe doua cai. Folosirea scarilor in spirala pentru
deservirea cabinei de proiectie este interzisa.
Pardoseala din cabina de proiectie se construieste din materiale rezistente sau semirezistente la foc, neadmitandu-se
formarea de praf; in nici un caz nu este admisa pardoseala de lemn.
Peretii cabinei de proiectie se vopsesc cu un strat de vopsea care poate fi spalata fara sa se degreadeze. Cabinele de
proiectie se prevad cu obloane impotriva propagarii incendiilor; acestea asigura inchiderea automata a vizetelor de protectie si
de control, atunci cand se produce vreun incendiu in cabina de proiectie.
Pentru evacuarea gazelor emanate de lampile cu arc electric si pentru mentinerea unei atmosfere proprii, cabinele de
proiectie se prevad, in afara de ventilatie naturala, cu o instalatie de ventilatie artificiala, avad orificiile de captare sub planseu.
Conductele (canalele) de ventilatie se construiesc din materiale incombustibile, in asa fel incat sa nu permita
propagarea incendiului.
Instalatia electrica din cabina de proiectie trebuie executata cu conductoare de cupru introduse in tuburi izolate etanse,
ingropate sau montate aparent. Cabina de proiectie se prevede cu iluminat de siguranta. Aparatele de proiectie, carcasele
tablourilor de distributie si motoarele electrice se leaga la pamant. Circuitele iluminatului de siguranta nu trebuie sa treaca prin
interiorul cabinei de proiectie sau sa aiba acelasi traseu cu cele ale iluminatului principal.
Incalzirea cabinei de proiectie se va face central, cu abur de joasa presiune sau cu apa calda. Folosirea radiatoarelor
electrice pentru incalzirea cabinei de proiectie este interzisa.
Incaperile de proiectie trebuie mentinute intr-o permanenta curatenie. Inainte de inceperea proiectiei incaperile se
aerisesc bine si pardoseala se sterge cu carpa uda.
Afisarea pe peretii cabinei de proiectie a diferitelor decizii, instructiuni etc., este interzisa; se admite a se afisa numai
schema de montaj a circuitelor si aparatelor electrice. La cabina de proiectie nu este admisa pastrarea obiectelor straine si nici
intrarea altor persoane, decat cele din conducerea cinematografului, a operatorilor si organelor de control.
Aparatele de proiectie se verifica si se curata inainte de punerea lor in functiune. In incaperea aparatelor de proiectie
nu este permis sa se pastreze mai mult de doua acte de film, restul se depoziteaza intr-un dulap metalic cu inchidere etansa,
amplasat la distanta de sursele de caldura. In interior este necesar sa se mentina la o temperatura de aproximativ 18C si o
umiditate in jur de 60%.
In aparatul de proiectie este admis sa se foloseasca o bobina cu cel mult 300 m de film. Lipirea a doua sau a mai
multor acte de film indiferent de lungime, pentru a se asigura o rulare continua, folosind aceleasi aparate, nu este admisa.
Bobinele care se intrebuinteaza trebuie sa fie curate, fara loviri, nedemontabile si in perfecta stare de utilizare.
Filmele se pastreaza si se deruleaza numai in incaperea destinata acestui scop (camera de rulare).
Capetele de film se strand in cutii metalice, cu inchidere etansa, care se golesc dupa terminarea spectacolelor. Cabina
de proiectie se doteaza cu: lada cu nisip, lopata, stingator pentru spuma, stingator cu pulbere sau cu bioxid de carbon si o prelata
(patura) de incendiu.
c. Sali de cinematograf. In scopul asigurarii unei corespunzatoare evacuari, amenajarea salii de spectacole trebuie sa
corespunda normelor in vigoare. Pentru fiecare sala de spectacole trebuie sa existe un plan de evacuare, la a carei intocmire se
va tine seama de: numarul de locuri, timpul prescris pentru evacuare in intregime a spectatorilor, gradul de rezistenta la foc al
caldurii, numarul si latimea cailor de evacuare, asigurarea circulatiei numarului de fluxuri prin usi, coridoare, scari etc.
Sala de spectacole trebuie sa aiba cel putin doua cai de evacuare, separate si catre exterior, prin simpla apasare,
neexistand zavoare sau alt sistem de blocare (se excepteaza usile de iesire din clarire, fara sa fie incuiate). Scarile balansate si
treptele izoltate nu sunt admise pe caile de evacuare.
Asezarea unor scaune suplimentare sau micsorarea trecerilor intre randuri si grupul de locuri, prin instalarea unor
strapontine, este interzisa cu desavarsire.
Pe platformele si treptele scarilor nu este admisa asezarea standurilor de expozitie, bufete, flori, plante si obiecte. Sub
scena (acolo unde nu exista), sub casa scarilor, colturi etc. este interzisa depozitarea de materiale, obiecte etc.
Accesul pe caile de evacuare trebuie asigurat in permanenta. In foaierele si pe coridoarele salii de spectacole, in
vestibuluri etc., covoarele si presurile trebuie bine fixate de pardoseala. Ferestrele salii de spectacole nu trebuie acoperite cu
obloane pe timpul spectacolului, ci cu draperii din textile ignifugate. In cladirile cinematografului este interzisa cu desavarsire
amenajarea unor incaperi pentru locuinte.
Salile de spectacol cu mai mult de 400 de locuri este recomandabil sa aiba incalzire centrala.
La incalzirea cu sobe a salilor mai mici trebuie verificata buna stare a acestora, a cosurilor si a canalelor de fum (pe
timpul perioadei de incalzire, cosurile se curata lunar). Incalzirea sobelor se face cu alimentare din afara si sub permanenta
supraveghere, alimentarea cu combustibil oprindu-se cu doua ore inainte de inceperea spectacolului.
Aprinderea focului in sobe cu lichide inflamabile sau cu pelicula de film este interzisa.
In incaperile cladrii cinematografului, instalarea oricarui tip de sobe provizorii este oprita.
Asezarea diferitelor draperii (perdele etc.) trebuie facuta la cel putin 30 – 40 cm fata de aparatele si corpurile de
iluminat electric, iar in cazul ignifugarii lor – la 20 cm. Deasupra usilor de iesire din sala de spectacole se instaleaza inscriptii
luminoase „iesire” iluminate de sistemul de iluminat de siguranta.
Dupa terminarea spectacolelor toate incaperile se controleaza si se scoate de sub curent instalatia electrica, afara de
iluminatul de serviciu.
In cladirea cinematografului nu se folosesc instalatii electrice provizorii, conectarea si deconectarea circuitelor
electrice executandu-se prin dispozitive speciale (intrerupatoare, comutatoare si se scoate de sub curent instalatia electrica, afara
de iluminatul de serviciu.
In cladirea cinematografului nu se folosesc instalatii electrice provizorii, conectarea si deconectarea circuitelor
electrice executandu-se prin dispozitive speciale (intrerupatoare, comutatoare hebluri etc).
Iluminatul de siguranta trebuie alimentat de la o sursa independenta de energie electrica, conform normelor in vigoare.
Folosirea lampilor portative in incaperile cladirii cinematografului este admisa numai daca acestea se prevad cu armaturi
speciale.
Pentru bateriile de acumulatoare se prevede o camera separata, construita corespunzator normelor in vigoare.
In toate incaperile cinematografului se interzice fumatul si folosirea focului deschis.
Conducatorii cinematografelor si ai instalatiilor cinematografului sunt obligati:  sa cunoasca si sa urmareasca
respectarea cu strictete a tuturor regulilor de prevenire si stingere a incendiilor;  sa supravegheze buna stare a aparatelor de
incalzit, de iluminat, a echipamentului electric si starea cailor de evacuare si sa ia masuri pentru lichidarea incalcarilor in
exploatarea lor;  sa asigure intretinerea si buna stare de functionare a mijloacelor existente pentru stingerea incendiilor;  sa
asigure pregatirea specifica a personalului in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor.
d. Stingerea incendiilor. In cazul aprinderii peliculei de film se interzice deschiderea canalului de film si a
clapetelor de siguranta.
Operatorul trebuie sa ia urmatoarele masuri:  sa inchida clapeta de siguranta pentru intreruperea fluxului de
lumina;  sa opreasca motorul electric al aparatajului de proiectie;  sa inchida obloanele de la vizetele de proiectie;  sa
intrerupa functionarea lampii cu arc.
In aparatul de proiectie, pelicula se lasa sa arda. Pelicula de film aprinsa in afara aparatului de proiectie se inabusa cu
nisip sau cu prelate incombustibile si se acopera cu spuma din stingatoare. Pelicula aprinsa in caseta se lasa sa arda in
intregime, fara a deschide caseta, si se arunca intr-un vas cu apa.

2. Teatre

Cladirea unui teatru este formata din sala de spectacole, scena, cabinele pentru artisti, incaperea decorurilor, camere de
regizare, ale orchestrei, garderobei, recuzitei etc., precum si din spatii pentru deservirea spectatorilor ca foaiure, garderobe etc.
Cel mai mare pericol de incendiu exista pe scena, din cauza marilor cantitati de materiale combustibile si usor inflamabile, in
majoritate decoruri si a unor serii de instalatii electrice folosite pentru iluminat, efecte luminoase, instalatii pentru deplasarea
decorurilor etc.
Cele mai frecvente cauze de incendiu sunt:  tigarile si chibriturile aprinse aruncate pe materiale combustibile (in
special pe scara) scurtcircuitele;  folosirea focului deschis pe scena, necesitat sa fie de prezentarea spectacolelor, fie de
efectuarea unor lucrari de reparatii executate fara luarea masurilor de prevenire a incendiilor.  La acestea se mai adauga
caldura radiata de sistemele de incalzire si iluminat etc.
Incendiile izbucnite la teatre se pot transforma uneori in mari catastrofe. Cauzele unor astfel de catastrofe,
caracterizate prin pierderi de oameni si bunuri, se datoresc in principal a trei factori:  in primul rand panicii create, in
urma izbucnirii incendiului;  in al doilea rand existentei unei mari cantitati de materiale si usurintei de propagare a incendiilor
(perdelele suspendate si asezate la intervale mici constituie un mijloc pentru propagarea rapida a incendiului);  in al treilea
rand multiplelor posibilitati de aprindere pe timpul functionarii teatrului.
La constructia teatrelor trebuie respectate o serie de prescriptii normative, in scopul asigurarii evacuarii persoanelor in
cele mai bune conditii, limitarii propagarii incendiilor si reducerii gradului de combustibilitate a decorurilor, tapiseriilor,
draperiilor etc.
Problema asigurarii securitatii spectatorilor trebuie sa fie considerata mai importanta decat cea a conceptiei artistice.
Notiunea de „modern” „demodat” se schimba cu timpul in raport de durata curentului artistic, insa siguranta publicului va
constitui o problema eterna.
La teatre si la orice institutie de culuta trebuie respectate o serie de masuri de prevenire a incendiilor. Astfel:
- interzicerea arderii in incinta obiectivului a decorurilor si gunoiului;
- interzicerea blocarii cu materiale combustibile a cailor de acces, locurilor de trecere, caselor de scari, precum si
pastrarea in pod a diferitelor obiecte combustibile;
- supravegherea echipamentului si aparatelor electrice si scoaterea acestora din prinza dupa ce au fost folosite la
nevoie;
- interzicerea amenajarii de locuinte in cladirea teatrului;
- controlul incaperilor, dupa terminarea spectacolului, pentru indepartarea eventualelor surse de aprindere;
- asigurarea accesului liber la toate cladirile si incaperile teatrului;
- interzicerea efectuarii curateniei in incaperi prin folosirea lichidelor usor combustibile si a dezghetarii conductelor de
apa cu foc direct;
- executarea produselor pirotehnice cu forte proprii, precum si pastrarea si folosirea acestor produse in incinta
teatrului;
- pastrarea si folosirea produselor pirotehnice trebuie facuta in stransa conformitate cu normele specifice in vigoare;
- demontarea decorurilor si recuzitelor din scena si evacuarea lor, iar costumele din cabinele artistilor sa fie predate la
garderoba;
- pastrarea decorurilor si recuzitelor se va face in incaperi rezistente la foc. In magazie decorurile, recuzitele se aseaza
pe grupe, iar pentru accesul la ele se amenajeaza cai corespunzatoare. Decorurile se asaza la distanta de cel putin 30 cm de
tablourile si dozele instalatiilor electrice si la 50 cm de corpurile de iluminat. Pastrarea decorurilor in casa scenei este admisa
temporar si numai pentru decorurile de stricta necesitate, cu luarea celor mai severe masuri de prevenire a incendiilor. Se va
depune multa atentie la manipularea si asezarea lor pentru a nu se agata de conductoarele electrice, pentru a nu se rezema
(atinge) de corpurile de iluminat sau de conductele de abur. Intre decoruri si peretii scenei se pastreaza o distanta libera, la
fiecare spectacol;
- asigurarea unei ordini si curatenii desavarsite pe scena si in toate incaperile teatrului. Dupa terminarea spectacolului
cabinele artistilor trebuie curatite de resturi de hartii si materiale combustibile. Sub scena se interzice amenajarea de ateliere si
magazii;
- curatirea costumelor si perucilor cu benzina si eter si alte lichide combustibile trebuie efectuata intr-o incapere
separata, iar calcarea costumelor se va face numai in spatii special amenajate, fiarele de calcat trebuie permanent
supravegheate, si in perfecta stare de functionare;
- scoaterea de sub tensiune a retelei electrice de forta si iluminat, dupa terminarea lucrului;
- iluminatul de avarie trebuie realizat cu becuri cu incandescenta sau corpuri de iluminat speciale;
- verificarea retelei electrice si masurarea rezistentei izolatiei conductoarelor trebuie efectuata cel putin odata pe an,
constatarile fiind trecu intr-un registru special; defectiunile inlaturandu-se imediat, fara a se folosi improvizatii;
- interzicerea folosirii aparatelor electrice de incalzit, aceastea se pot folosi numai in locuri speciale, care dupa
terminarea lucrului se vor scoate din priza si se vor pastra in locuri dinainte stabilite;
- fumatul se va permite numai in locuri special amenajate;
- ignifugarea decorurilor, draperiilor, cortinelor din textile, a pardoselilor de lemn a scenei (partea de sub scena) si a
altor elemente din lemn;
- incalzirea sa se faca numai central, materiale combustibile asezandu-se la cel putin 25 de elementele incalzite ale
instalatiei. Indiferent care ar fi sistemul de incalzire, este necesar sa se faca o ventilatie atenta a cosurilor (trecerile prin
acoperis) si curatirea lor cu regularitate.
Pentru impiedicarea propagarii incendiilor si preintampinarea producerii panicii, una din cele mai eficace masuri
comfirmate in practica, la marile incendii de teatre, o constituie existenta si functionarea in bune conditii a cortinei metalice de
siguranta (prevazute conform normelor de prevenire si stingere a incendiilor). Cortina metalica de siguranta coborata la timp, in
maximum 40 s si racita impiedica patrunderea de pe scena, in sala de spectacole a fumului si flacarilor. Actionarea cortinei
metalice de siguranta trebuie sa se faca mecanic si manual; mecanic, din incaperea pompierului de serviciu, din casa scenei si
din camera troliului, iar manual, din casa scenei. Pentru manevrarea cortinei se folosesc numai cabluri metalice, intregul sistem
de coborare si ridicare fiind permanent in stare buna de functionare. Cortina trebuie sa reziste la o suprapresiune de 45 kgf/m²,
fara a se deforma. Cortina se verifica zilnic o data, iar dupa fiecare spectacol se coboara, ramanand in aceasta pozitie, in special
in timpul noptii.
Scenele cu aria mai mare de 150 m² se prevad cu trape pentru evacuarea fumului, in suprafata indicata de normele in
vigoare, cu actionare automata si manuala, asigurandu-se in mod corespunzator ventilarea eventualelor spatii cuprinse de
incendiu.
Cea mai importanta problema care trebuie rezolvata la teatre este asigurarea evacuarii publicului. Pentru aceasta este
necesar sa se ia toate masurile pentru impiedicarea patrunderii fumului si flacarilor pe caile de evacuare, precum si a
posibilitatilor de incrucisare a fluxului de evacuare. Masurile trebuie sa duca la preintampinarea producerii panicii si la
asigurarea unei evacuari cat mai ordonate, fapt ce se poate realiza prin elaborarea unui plan judicios plan de evacuare. Pentru
micsorarea efectelor panicii este necesar sa fie amplasate cat mai judicios grupurile de scaune din sala de spectacole, sa existe
un numar corespunzator de cai de evacuare si de usi si sa fie luate masuri pentru asigurarea securitatii personalului pe timpul
evacuarii si reducerea timpul de evacuare.
Experienta marilor incendii de teatre a dovedit ca acolo unde s-a asigurat o evacuare rapida si in ordine nu s-au produs
pierderi de vieti omenesti. De aceea este necesar sa se acorde o mare importanta intocmirii, verificarii si actualizarii
planului de evacuare, in caz de incendiu.
In principal un asemenea plan cuprinde:  semnalul de incendiu (fara a fi cunoscut de public, pentru a nu se crea
panica);  caile de evacuare pentru fiecare grupa de locuri;  sarcini pe oameni (personalul de serviciu etc.), pentru indrumarea
publicului spre iesire, deschiderea usilor, mentinerea ordinii, verificarea evacuarii publicului etc.
Verificarea cailor de evacuare se face tinand seama de cele trei stape ale evacuarii si anume:  evacuarea
publicului din sala de spectacol;  evacuarea intregii cladiri si acolo unde este cazul evacuarea publicului prin curti in strazi sau
in spatii verzi.
Pentru teatre este necesara existenta a cel putin doua cai de evacuare: pentru sala de spectacole;  pentru fiecare
nivel de balcoane, loji cu mai mult de 100 persoane;  pentru incaperi de deservire a publicului cu suprafata peste 100 m²; 
pentru scena cu suprafata ce depaseste 100 m² (pana la 100 m2 a doua cale de evacuare poate fi si prin sala).
In sala de spectacole scaunele vor fi bine fixate, neadmitandu-se introducerea scaunelor mobile sau peste numarul
stabilit in balcoane si loji.
La asigurarea unei bune evacuari un rol important il are iluminatul de siguranta, ale carui corpuri de iluminat de
siguranta trebuie sa fie amplasate deasupra iesirilor si pe caile de evacuare; alimentarea retelei respective, separata, (se va face
de la o sursa independenta de energie) (baterie centrala de acumulatoare, acumulatoare locale, sau grup electrogen).
O atentie deosebita se va acorda instalatiilor de stingere a incendiilor cu apa: hidrantii, sprinklere, drencere.
Aceste instalatii trebuie pastrate in buna stare de functionare, bine intretinute, in care scop verificarea lor se impune ca o
necesitate imperioasa.
Pentru instalatiile fixe de stingere trebuie sa existe afisate scheme si instructiuni de functionare, pe care personalul de
deservire trebuie sa le cunoasca la perfectie.

Cladiri inalte

Apararea cladirilor inalte impotriva incendiilor constituie o problema de mare importanta avand in vedere ca
dificultatile privind organizarea si desfasurarea operatiunilor de salvare si de stingere a incendiilor determinate de viteza mare
de propagare a incediului si a fumului pe verticala si de prezenta in cladire, in majoritatea cazurilor, a unui numar mare de
persoane.
In tara noastra drept cladire inalta se considera constructiile civile care in pardoseala ultimului cat folosibil este situata
la o inaltime de 28,00 m sau mai mult, deasupra nivelului terenului accesibil vehiculelor de interventie ale pompierilor (cu
exceptia blocurilor de locuinte cu P + 11 etaje si a unor turnuri care nu sunt destinate pentru adapostirea oamenilor). In
majoritatea tarilor, in categoria cladirilor inalte apare o noua subgrupa, cea a constructiilor care depasesc inaltimea de 45 m.
Din punct de vedere al protectiei contra incendiilor, cladirile inalte comporta pericole specifice deosebite, generate in
principal, de instalatiile de ventilatie, electrice, frigorifice, de incalzire la bucatarii, de sursele de caldura folosite in diferite
ateliere cu coafura, croitorie, spalatorie, calcatorie etc. In unele cladiri inalte o parte din etaje sunt destinate pentru birouri,
pentru diferitele institutii si intreprinderi comerciale, iar subsolurile pentru instalatiile tehnice si garaje. La toate acestea se mai
adauga prezenta unor mari cantitati de materiale si substante combustibile si posibilitatiile de proapagare rapida a incendiilor pe
cai ascunse (canale, plafoane false etc.).
In aceasta situatie in astfel de cladiri cauzele de incendiu pot fi multiple, de la scanteia sau flama electrica, pana la
focul deschis (flacara, chibrit, tigara etc.).
Pentru prevenirea incendiilor sunt necesare masuri care trebuie sa asigure in principal securitatea persoanelor in aceste
cladiri, mai ales evacuarea lor, atunci cand este necesar. Inamicul numarul unu in astfel de situatii, este fumul degajat pe timpul
arderii, in special a materialelor plastice.
La cladirile inalte trebuie respectate urmatoarele cerinte:
- limitarea folosirii materialelor combustibile in componenta lor, in special a materialelor plastice care produc mult
fum si gaze toxice;
- izolarea corespunzatoare a etajelor; masurile de compartimentare fac ca incendiul si fumul sa nu se propage de la un
nivel la altul;
- limitarea maxima posibila a dezvoltarii incendiilor prin compartimentari si alte masuri constructive;
- evacuarea mecanica a tuturor produselor arderii pe canale special construite.
Ca sisteme de evacuare a fumului provenit din incendiile declansate in cladirile cu multe etaje se recomanda: 
evacuarea prin deschideri in peretii exteriori ai cladirilor;  practicarea de deschideri pentru evacuarea fumului, executate in
interiorul cladirii, deschideri de fum in peretii exteriori si interiori cu ventilatia aerului cald sub presiune;  practicarea de
deschideri pentru fum in interiorul cladirii cu evacuarea mecanica a aerului din canalul fum.
Masurile pentru evacuarea fumului si a produselor de ardere trebuie bine gandite si rezolvate, pentru ca patrunderea
acestora in casa scarilor, ingreuiaza evacuarea persoanelor din interiorul cladirilor si desfasurarea operatiilor de stingere a
incendiilor. Experimentarile si concluziile de la incendiile reale au demostrat ca fumul umple casa scarii si putul ascensoarelor
in timp de 1,5 – 2 min, propagandu-se rapid in alte incaperi.
- asigurarea a doua cai de evacuare din fiecare incapere; in privinta evacuarii oamenilor, majoritatea specialistilor
considera ca evacuarea completa a persoanelor din cladirile inalte, intr-un timp scurt, este imposibila. Aceasta parere se refera,
in special, la cladirile pentru hoteluri, birouri, spitale etc. In schimb, toti sunt de acord ca trebuie in mod amanuntit elaborate si
pregatite conditiile de evacuare a persoanelor din zonele periclitate, catre zone mai singure. Timpul de evacuare in masa a
oamenilor dintr-o cladire de evacuare si este proportional cu inaltimea cladiri;
- intocmirea unui judicios plan de evacuarea, stabilindu-se cai sigure de evacuare pe verticala si orizontala, cu
responsabilitati precise, plan care trebuie cunoscut de oameni si verificat periodic in practica;
- destinarea unor ascensoare speciale pentru intervetia pompierilor la stingerea incendiilor. Aceste ascensoare trebuie
sa aiba un dispozitiv de blocare a miscarii si un comutator pentru alimentare cu curent electric de la o a doua sursa, in caz de
nevoie;
- asigurarea unei bune functionari a trapelor de fum;
- prevederea unei instalatii de semnalizare automata a incendiilor (dupa prevederile normelor in vigoare) si a
instalatiilor de stingere (sprinklere, hidranti interiori etc.);
- alimentarea cu energie electrica de la doua surse, pe trasee indepentedente ferite de incendiu (pentru instalatiile de
stingere a incendiilor, actionarea trapelor de fum, instalatiilor de semnalizare, agregatele de pompare etc.);
- etansarea perfecta a trecerilor cablurilor si conductorilor electrici prin plansee;
- executarea de controale periodice la nivelurile tehnice, urmarindu-se respectarea in permanenta a tuturor regulilor si
masurilor de prevenire a incendiilor specifice instalatiilor montate in incaperile respective (instalatii electrice, ventilatie
incalzire, aer conditionat, motoare electrice etc.). O atentie deosebita se va acorda calculatoarelor electronice, precum si altor
instalatii tehnice la care se va urmari respectarea riguroasa a masurilor de prevenire specifice;
- dotarea cladirii cu mijloace de stingere, in conformitate cu normele in vigoare, asigurandu-se buna lor functionare in
permanenta;
- instruirea intregului personal de deservire a cladirii, privind cunoasterea si respectarea intocmai a regulilor si
masurile de prevenire si stingere a incendiilor, de catre ei insusi, precum si de catre locatari, functionari si pacienti. Personalul
de deservire si cel insarcinat cu prevenirea si stingerea incendiilor, va controla dupa terminarea lucrului toate incaperile in care
s-au desfasurat activitati, pentru inlaturarea eventualelor surse de aprindere sau orice alte pericole de incendiu.

4. Spitale

Spitalele adapostesc un mare numar de persoane, iar in incinta cladirilor sale se gasesc bunuri materiale, instalatii si
aparate de mare valoare. Dupa cum se cunoaste, in orice spital se gasesc instalatii electrice si de incalzire, magazii cu
medicamente, laboratoare, farmacii, salii de operatii, sectii de urgenta si saloane care adapostesc bolnavi; in toate acestea se pot
produce incendii daca nu se respecta regulile si masurile de prevenire a incendiilor.
Instalatiile electrice de forta si iluminat constituie surse de pericol, in principal datorita eventualelor
suprasolicitari de catre un numar foarte mare de aparate electrice folosite in diferite sectii ca cele de fizioterapie,
operatii etc.
Pentru inlaturarea aparitiei defectiunilor a unor eventuale incendii se interzice folosirea improvizatiilor si tablourile de
distributie, prize, intrerupatoare, conductoare, imbinari etc. Fiecare sectie (cabinet) de electro si helioterapie trebuie sa aiba
independent racordul de intrare a conductoarelor de la tabloul electric principal. Aparatele electrice pentru tratamente medicale
trebuie sa fie permanent in buna stare, sa fie puse la pamant corect, si sa aiba schema electrica de functionare.
Ele trebuie conectate la retea printr-un principal cablu elastic de cauciuc sau cordon, protejat de un tub de cauciuc.
Folosirea conductoarelor electrice cu izolatia uscata si degradata, cu defecte la locurile de fixare a clemelor si de cuplare nu este
admisa.
Pentru fierberea instrumentelor si a altor piese trebuie folosite sterilizatoare cu elemente de incalzit (izolatiile)
protejate. Incalzirea parafinei la foc deschis este interzisa.
Instalatiile si aparatele electrice trebuie verificate periodic, iar defectiunile constatate remediate imediat.
In laboratoare si farmacii o atentie deosebita trebuie acordata manipularii lichidelor si substantelor care
prezinta pericol de incendiu. Aceasta trebuie depozitate in vase lichide, etichetate, in cantitati strict necesare lucrarilor de
laborator si departe de sursele de aprindere. Incalzirea lor, daca este necesar, este recomandabil sa se faca cu ajutorul aburului si
a apei calde. Reactivii se pastreaza in magazii, numai in dulapuri inchise.
Operatiile cu substante care intra in reactie cu degajare de fum si gaze toxice se vor efectua numai in locuri special
amenajate (nise) cu asigurarea unor bune conditii de ventilatie a incaperii. Vasele de sticla si flacoanele cu lichide combustibile
se protejeaza cu ambalaje incombustibile ermetice, care sa impiedice imprastierea continutului. Retelele trebuie respectate
intocmai; manipularea lichidelor inflamabile se va face cu grija si cu asigurarea etansarii recipientelor, focul deschis folosindu-
se numai acolo unde este strict necesar, luandu-se toate masurile de evitarea producerii vreunui incendiu.
Alcoolul, eterul si alte lichide cu pericol de incendiu trebuie pastrate numai in incaperi incombustibile separate sau in
dulapuri metalice.
Reactivii si alte substante si materilae a caror pastrare la un loc poate sa provoace acumularea de caldura, formarea
concentratiilor explozive, initierea autoaprinderii, trebuie pastrati separat in ambalaje corespunzatoare si in dulapuri
incombustibile.
Blocul operatoriu (sala de operatie si anexele ei – sala de pregatire a bolnavilor, sala de reanimare, sala de
sterilizare, sala aparaturii tehnice) prin importanta pe care o are intr-un spital trebuie sa i se acorde o atentie deosebita
pentru a inlatura orice pericol de incendiu. In salile operatorii un deosebit pericol in prezinta aparatul de narcoza, care
trebuie manuit numai de personal specializat. Unele anestezice ca ciclopropanul, clorura de etil, trilenul, floromanul etc.,
combinate cu oxigenul in diferite concentratii sunt inflamabile si explozive. De aceea in salonul in care este adus bolnavul
pentru operatie este interzisa aprinderea lampilor de spirt sau folosirea aparatelor electrice, care nu prezinta siguranta in
functionare.
Se poate spune ca intr-o sala de operatie cel mai mare pericol poate sa-l produca elementele care nu se vad si anume
scanteia electrica, oxigenul si „penele de curent electric”.
De aceea trebuie luate toate masurile pentru evitarea formarii arcului electric si a electricitatii statice.
Acumularea de electricitate statica poate fi evitata prin:  eliminarea materialelor prea izolante;  amenajarea
pardoselilor antistatice;  folosirea imbracamintei antistatice.
Personalul medical trebuie sa foloseasca cu atentie aparatele chirurgicale.
In salile de operatie trebuie asigurata o perfecta ventilatie, care se verifica cu atentie inainte de inceperea operatiilor.
Depozitarea si manipularea recipientelor de oxigen se va face conform normelor specifice.
Arhiva si cliseele radiografice trebuie depozitate in cladiri separate si in incaperi speciale. Radiografiile se vor
pastra in dulapuri (rafturi) metalice sau lazi inchise etans, la distanta de cel putin 1,00 m de aparatele de incalzit.
In incaperea in care se depoziteaza cliseele radiografice, fumatul si folosirea focului deschis sunt interzise.
Evacuarea bolnavilor din spitale este una din problemele de baza care trebuie efectuata rapid si in deplina siguranta.
Aceasta nu este posibila fara a exista un plan de evacuare, care trebuie cunoscut de catre tot personalul muncitor. Faptul ca
starea fizica a bolnavilor este diferita, unii dintre ei fiind netransportabili, necesita luarea tuturor masurilor ce se impun pentru a
se asigura la nevoie salvarea lor, fara pericole. Pentru fiecare incapere in parte trebuie stabilite traseel de evacuare, locul unde
vor fi adapostiti, mijloacele cu care sunt evacuati cei ce nu se pot deplasa singuri. O atentie deosebita trebuie acordata evacuarii
persoanelor din spitale neuro-psihiatrice, precum si a celor de pediatrie, unde problema evacuarii trebuie rezolvata in
conformitate cu conditiile specifice.
Un rol deosebit in desfasurarea evacuarii il are calmul si autoritatea personalului insarcinat cu anuntarea si salvarea
bolnavilor.
Dupa evacuare se impune un control atent al tuturor incaperilor, in special la spitalele de copii si la cele de neuro-
psihiatrie.
Personalul care raspunde de aplicarea planului de evacuare va fi instruit cu regularitate.

Capitolul XVIII

Prevenirea incendiilor in agricultura

1. Lanuri

Lanurile de cereale, odata cu inceperea coacerii, trebuie supravegheate pentru a se inlatura toate cauzele de incendiu.
In acest scop paznicii au obligatia sa parcurga sistematic lanurile, iar in cazul existentei turnurilor de observare – sa se
organizeze prin schimb serviciul de observare. Turnurile de observare se prevad cu mijloace de anuntare a incendiilor. Pe timpul
trecerii prin lanuri si prin apropiere, fumatul nu este admis. De asemenea, pe perioada coacerii cerealelor, vanatoare in lanuri si
in apropiere nu este permisa.
Autovehiculele nepregatite special pentru campania de recoltare a cerealelor nu trebuie sa circule in lanuri sau in
apropierea acestora.
Lanurile de cereale, pe portiunile vecine cu paduri sau cu cai ferate se izoleaza cu fasii de teren arat pe o latime de 1
m.
Pe timpul recoltarii cerealelor, majoritatea incendiilor sunt de recolta din 200 in 200 m. La lanurile pe suprafete mari,
aceste fasii se secera si transversal. De pe aceste fasii izolatoare recolta se strange imediat.
Suprafata fasiilor izolatoare nu trebuie sa depaseasca capacitatea de lucru zilnica a unei combine.
In perioada de strangere a recoltei, aprinderea focurilor si arderea miristilor si buruienilor sunt interzise pe distanta de
200 m de la lan.

2. Masini agricole

Pe timpul seceratului se taie de-a lungul lanului mai intai fasii provocate de masinile agricole. Acest lucru isi are
explicatia in faptul ca pe timpul folosirii acestor masini nu se respecta regulile de prevenire si stingere a incendiilor.
Cele mai multe incendii cauzate de tractoare se datoresc scanteilor care ies pe teava de esapament. Pe timpul
functionarii motorului, in camera de combustie, in galeria de evacuare, in teava de esapament se depune calamina (zgura). O
data cu iesirea gazelor are din teava de esapament, la o temperatura destul de ridicata, se evacueaza si particulele de zgura
incandescente, care ajungand sub forma de scantei pe paie sau pe cereale, le aprind. Daca regimul de functionare a motorului,
nu este respectat, se degajeaza o mare cantitate de caldura, temperatura creste foarte mult, iar particulele de zgura nu numai ca
sunt incandescente dar continua sa arda un oarecare timp dupa iesirea lor din teava de esapament. Incendii se mai pot produce si
la contactul dintre colectorul de evacuare supraincalzit si paie, atunci cand tractorul lucreaza fara aparatorile laterale ale capotei.
Un pericol deosebit de incendiu il prezinta si reparatiile tractoarelor in camp, folosind sudura, lampile cu benzina etc.
In timpul folosirii tractoarelor, pericolul de incendiu poate creste si datorita scurgerii combustibilului, uleiurilor si unsorilor,
ceea ce favorizeaza depunerea prafului si a paielor (plevei).
Tractoarele nu pot fi folosite la recoltare decat dupa ce li s-a facut in prealabil o minutioasa revizie a sistemului de
aprindere si alimentare, a rezervorului cu combustibil, a conductelor de alimentare, a carburatorului etc.
Inca de la primele semne ale scurgerii de combustibil, tractorul trebuie retras intr-un loc sigur si motorul oprit. La
inlaturarea scurgerilor nu sunt admise improvizatiile ca: bandajarea conductelor cu carpe, lipirea lor cu unsoare, sapun etc.
Instalatia de aprindere nu trebuie sa prezinte defectiuni; conductoarele vor fi izolate; trebuie luate masuri pentru a nu
se produce scantei etc.
Conducta pentru combustibil infundata se curata numai cu motorul racit, oprind alimentarea si asigurand o buna
etansare.
Rezervoarele cu combustibil se prevad cu dispozitive de control al nivelului, fara a se folosi sticle de nivel.
Alimentarea tractoarelor cu combustibil trebuie sa se faca cu motorul oprit si in afara perimetrului lanului. In timpul
alimentarii sau la verificarea nivelului combustibil, fumatul, focul deschis si folosirea felinarelor sunt interzise. Alimentarea
rezervoarelor in cursul noptii nu este admisa; in cazuri exceptionale, acest lucru se poate face numai la lumina farurilor (de
tractoare sau automobile sau a sistemelor de iluminat electric corespunzatoare).
Combustibilul care se scurge in cursul alimentarii se indeparteaza cu atentie.
Pentru a impiedica paiele sa vina in atingere cu colectorul de evacuare de la motor, tractorul trebuie sa aiba pe timpul
functionarii partile laterale ale capotei fixe. Tevile de esapament se izoleaza pe portiunea de sub tractor cu aparatoare de tabla
captusita cu azbest; aceasta protectie trebuie bine fixata.
Sistemul de racire trebuie sa functioneze in bune conditiuni, evitandu-se astfel supraincalzirea motorului. Teava de
esapament a motorului se prevede pe timpul recoltarii cu dispozitive de captare si stingere a scanteilor. Constructia acestor
dispozitive trebuie sa asigure si posibilitatea curatirii lor cu regularitate de calamina. Sistemul stingator cu plasa de sarma nu
este eficace, deoarece se arde. Eficient este stingatorul de scantei cu ciclon.
Principiul de stingere se bazeaza pe frecarea particulelor de calamina pe peretii corpului stingatorului, acestea fiind
purtate de curentul turbionar al gazelor arse. Scanteile se sting prin trecerea gazelor arse printr-un ciclon, montart in partea
inferioara a stingatorului, unde isi schimba directia, capatand o miscare elicoidala. In acest fel, particulele de calamina, sub
actiunea fortei centrifugare se lovesc de peretii corpului stingatorului, se faramiteaza si apoi se evacueaza in atmosfera odata cu
gazele arse. Se mai pot construi si alte tipuri de stingatoare. Toate tractoarele folosite la strangerea recoltei se doteaza cu
mijloace initiale de stingere a incendiilor.
Pe lanuri, incendiile mai pot fi produse si in timpul folosirii combinelor din urmatoarele cauze:  scanteile care
ies din tevile de evacuare a gazelor de la motor;  caldura degajata de motor – atunci cand motorul nu este protejat si cand
paiele vin in contact cu aceasta;  caldura de frecare dintre diferitele piese care nu sunt asamblate si reglate corect;  caldura de
frecare produsa la infasurarea paielor in jurul axelor si mecanismelor combinei in miscare;  caldura degajata la patinarea
curelei de la toba;  electricitatea statica formata la frecarea spicelor cu banda transportoare;  caludura degajata la
supraincalzirea lagarelor. In afara acestor cauze specifice combinelor, incendiile se mai pot produce si datorita:  nerespectarii
regulilor generale de prevenire a incendiilor ca: fumatul, folosirea focului deschis, sudura etc. in apropierea combinelor.
La combine sunt multe cuplaje de frictiune: la axul melcului pentru spice, la cel al melcului pentru boabe, la axul
transportorului central si la actionarea organelor hederului, la axul intermediar al rabotorului, la cel al melcului de transport.
Incalzirea cuplajelor se poate sesiza dupa palpare si miros pronuntat de material ars pe care acestea il degaja atunci
cand se infierbanta.
Pentru prevenirea incendiului care poate sa izbucneasca, ca si pentru inlaturarea defectiunilor ivite, combinerul are
obligatia sa opreasca combina si sa elimine cauza care produce suprasolicitarea organului respectiv sau sa-l regleze
corespunzator.
Indiferent unde este amplasat motorul combinei, acesta trebuie protejat pentru a nu cadea paie pe el; motorul va fi in
permanenta curat. Tevile de evacuare a gazelor arse se prevad cu stingatoare de scantei, care sa asigure o stingere eficace.
Pentru a nu da posibilitate paielor sa patrunda si sa vina in atingere cu partile incalzite ale motorului, combina se
prevede cu o aparatoare metalica bine fixata.
Motoarele combinelor autopropulsate se protejeaza spre partea seceratorii cu o sita metalica cu ochiuri de 2 mm.
In ceea ce priveste modul de alimentare cucombustibil, inlaturarea scurgerii de combustibil, asigurarea etanseitatii
conductelor, curatirea stingatoarelor de captare si stingere a scanteilor, trebuie luate si respectare aceleasi masuri ca si la
motoarele tractoarelor.
Pentru a preintampina izbucnirea incendiilor din cauza frecarii intre diferite piese, este necesar ca la montarea tobelor
si a altor piese, este necesar ca la montarea tobelor si a altor piese sa nu lase jocuri; dupa asamblarea si rodajul combinelor, se
verifica toate piesele, gradul de strangere a suruburilor, fixarea rulmentilor etc. Pe timpul exploatarii se verifica periodic toate
legaturile, suruburile, rulmentii, acordandu-se o deosebita atentie starii in care se afla subsansamblurile sudate de la baza
cadrului. Curele de transmisie, care nu trebuie intinse excesiv, se vor controla periodic, inlocuindu-se cele uzate sau cele care si-
au modificat rezistenta, ca urmare a folosirii indelungate. In ceea ce priveste buna intretinere a curelelor se recomanda slabirea
lor in perioadele cand combina nu lucreaza. Scurgerea motorinei pe curelele de transmisie trebuie evitata cu desavarsire.
Pentru reglarea distantei dintre toba si gratar, se vor folosi parghii articulate, prevazute in acest scop, evitandu-se
patinarea si aprinderea transmisiilor cu curele.
O atentie deosebita trebuie acorde la secerarea culturilor inalte si umede, deoarce in aceste cazuri apar suprasarcini de
lunga durata.
La combinele pentru recoltarea cerealelor este necesar sa se prevada mufe de siguranta cu rolul de a preintampina
ruperea organelor active in caz de suprasarcini (la capetele axelor etc.).
La un lagar care functioneaza corect (bine asamblat si uns la timp), temperatura corpului sau nu trebuie sa depaseasca
70C. Cele mai frecvente incalziri ale lagarelor se produc din cauza lipsei de ungere. Pentru ca lagarele, in special cele ale
axului oscilant si fusurile care isi pierd unsoarea, pe langa ungerea cu regularitate este necesar sa se asigure demontarea,
curatirea si tratarea lor conform indicatiilor tehnice (mai ales cele din lemn). Supraincalziri se produc si din cauza griparii
bilelor de la rulmenti sau datorita patrunderii in interior (intre ax si cuzinet) a unor particule solide.
Practica in exploatarea combinelor arata ca infasurarea paielor pe axe si alte mecanisme in miscare (rotatie) se produce
la toate combinele. In asemenea cazuri paiele se preseaza, ajungand aproape de consistenta lemnului si din cauza frecarii se
aprind.
Infasurarea paielor pe axe se inlatura prin luarea unor masuri constructive, care constau in prevederea axelor cu
mansoane speciale. La nevoie se indeparteaza aceste infasurari (dupa 6-8 h de lucru).
Combina se leaga la pamant cu un lant, care se tareste, pentru scurgerea electricitatii statice.
Cablurile si conductoarele circuitelor electrice trebuie sa aiba o izolatie continua, interzicandu-se contactul lor cu parti
ascutite (muchii etc.).
Repararea combinelor si reviziilor tehnice legate de folosirea focului trebuie executate in afara lanului, pe un teren
curatit de iarba, la o distanta de cel putin 30 m de culturile cerealiere, stoguri, clai de paie etc.
Stationarea combinelor pe timpul recoltari, fara supraveghere este interzisa. Fumatul pe combina nu se admite; pentru
fumat se amenajeaza loc special.
Pe fiecare combina trebuie sa existe un stingator de incendiu, incarcat si o lopata, amplasate la locuri vizibile.
Locul de stationare pe camp a brigazii de tractoare se alege la distanta prevazute de norme, fata de orice fel de
constructii, acesta inconjurandu-se cu aratura.
La vagoanele de dormit trebuie sa existe o instalatie de iluminat si incalzire fara defectiuni, care ar putea genera
incendii.
Autocamioanele folosite la transportul cerealelor pe timpul recoltarii trebuie sa aiba tobele si tevile de
esapament protejate cu placi de azbest si cu un invelis de tabla bine fixat. Tevile de esapament se prevad cu stingatoare de
scantei. Tobele si tevile de esapament se curata de calamina inainte de folosirea autocamioanelor lor la strangerea recoltei.
Pe timpul folosirii autocamioanelor, la motoarele acestora se vor respecta aceleasi reguli de prevenire ca si la tractoare.
O atentie deosebita trebuie acordata cisternelor de alimentare cu combustibil. Din cauza frecarii combustibilului de
peretii cisternei pe timpul incarcarii transportului si descarcarii, se formeaza electricitate statica. Pentru inlaturarea descarcarilor
electrostatice cisternele se prevad cu un lant si o priza, care pe timpul incarcarii si descarcarii si infige in pamant; in rest trebuie
sa fie in permanenta in contact cu pamant. In cisterna, nivelul combustibilului nu trebuie sa depaseasca marginea inferioara a
gurii de incarcare, iar supapele de respiratie sa fie in permanenta stare de functionare.
La pompele de benzina si furtunuri se va inlatura orice posibilitate de scurgere.
Transportul persoanelor cu autocisternele de alimentare cu combustibil este interzis.
Autocamioanele si autocisternele se doteaza cu stingatoare de incendiu.

3. Depozitele de cereale

Cerealele se depoziteaza in magazii, silozuri si baze de receptie. Inainte de depozitarea in magazii cerealele se curata
de impuritati, dupa posibilitati. Depozitarea se face pe loturi si in grosimi diferite, in raport cu natura cerealelor si de gradul de
umiditate. Recoltarea cerealelor pe timp ploios (umed) impune luarea unor masuri in ceea ce priveste mai intai asigurarea unui
de umiditate admis si apoi a unui control permanent pentru preintampinarea unei eventuale autoincalziri. Dintre cereale, cel mai
mare pericol de autoaprindere il prezinta ovazul.
Controlul temperaturii se executa cu sonde special construite, care se introduc in diferite adancimi, pentru luare
probelor. La depasirea temperaturii de 35C, se trece imediat la aerisirea cerealelor prin vanturare si, in situatii mai grave,
uscarea lor in aer liber sau in uscatorii speciale.
Pentru a nu se asigura evacuarea cerealelor in caz de incendiu, in dreptul fiecarei usi a magaziei se lasa un spatiu liber,
iar longitudinal si transversal se asigura treceri in latime de 1 – 2 m (in functie de marimea magaziei).
La depozitarea in vrac a cerealelor, pe timpul manipularii (vanturarii etc.), se degajeaza foarte mult praf, care se
depune pe grinzi, pereti, pardoseli etc. Din aceasta cauza este necesar ca magaziile sa fie ventilate, iar impuritatile depuse,
curatite si evacuate.
O atentie deosebita pentru a inlatura pericolul de incendiu trebuie sa se acorde dezinfectarii magaziilor cu substante
chimice inflamabile (pe baza de sulfura de carbon etc.). Cat timp dureaza aceste operatii, folosirea in interior a focului deschis,
iluminatul cu flacara si fumatul sunt strict interzise. Aceste restrictii se impun tuturor magaziilor de cereale sau de alte produse
agricole vegetale combustibile, atat in interiorul lor cat si pe o raza de 50 m. In locurile vizibile se monteaza indicatoare
„Fumatul oprit”, iar la locul amenajat pentru fumat „Loc pentru fumat”.
In jurul magaziilor de cereale trebuie pastrata in permanenta curatenia, terenul nefiind ocupat de alte materiale.
a. Silozuri si baze de receptie. In aceste constructii exista pericol de explozie determinat in buna parte de existenta
prafului combustibil si a numeroaselor puncte generatoare de scantei si flama care exista in asamblul instalatiilor tehnologice.
Scanteile electrice si flamele pot sa apara cel mai frecvent la contactele aparatelor folosite in instalatiile electrice.
La precuratatorie si pe timpul curatirii fine a cerealelor, odata cu produsele pot patrunde in instalatii diverse corpuri
metalice, datorita nefunctionarii sau aglomerarii magnetilor producandu-se scantei mecanice, care pot aprinde praful. Incendii
mai pot izbucni si datorita caldurii degajate in urma frecarii lagarelor.
La silozuri si baze de receptie in ceea ce priveste depozitarea se va respecta aceleasi reguli si masuri de prevenire a
incendiior, ca la magazii, iar pentru instalatiile de precutaratorie aceleasi reguli ca la morile sistematice.
Regulile generale de prevenire si stingere a incendiilor trebuie respectare intocmai. Dupa terminarea lucrului in
silozuri si magaziile bazelor de receptie se va face un control amanuntit, dupa plecarea munctitorilor pentru a nu ramane in
interior surse de aprindere, ca felinare, lampi etc. O deosebita atentie se va acorda instalatiilor electrice, de la tabloul de
distributie pana la aparatele consumatoare de curent, pentru a se inlatura toate defectiunile si praful depus pe acestea. Fumatul
este cu desavarsire interzis.
b. Instalatii fixe de uscare a cerealelor. Acestea functioneaza pe principiul uscarii directe si indirecte. Cele cu uscare
directa prezinta un pericol accentuat de incendiu, in care caz gazele de combustie in amestec cu aerul din atmosfera, iau contact
direct cu produsele supuse operatiunii de uscare. In unele situatii, de exemplu, la reaprinderea combustibilului in vatra incinsa,
dupa o intrerupere a alimetarii injectorului dupa caderea tensiunii pe circuit, se poate produce si o rabufnire.
Pentru prevenirea incendiilor este necesar sa se echipeze instalatia cu termometre de diferite tipuri, prin care sa se
masoare temperatura agentului de uscare (la iesirea din focar si la intrarea in focarul de uscare), cat si la temperatura produsului
(in zona de uscare si in sectorul de racire).
Temperatura agentului termic si a produsului, precum si debitul de lucru trebuie sa fie corelate astfel incat sa nu
depaseasca temperaturile de regim normal prevazute de instructiunile de functionare. In cazul in care nu este posibila aceasta
corelatie se va urmari respectarea temperaturii produsului, a carei valoare se va inregistra in fiecare ora intr-un registru special.
Inainte de uscare, produsele cerealire se vor supune tararii pentru inlaturarea impuritatilor.
Uscatoarele de cereale trebuie supravegheate in permanenta pe timpul functionarii, urmarindu-se respectarea intocmai
a parametrilor tehnologici. De asemenea, se impune o buna organizare a prevenirii si stingerii incendiilor pe locul de munca,
stabilindu-se reguli de prevenire a incendiilor specifice fiecarui sector de activitate, care trebuie cunoscute si respectate de catre
intregul personal. Silozurile si magaziile de cereale trebuie asigurate alimentarea cu apa pentru incendiu, precum si un sistem de
alarmare eficient.

4. Depozite de furaje

Avand in vedere usurinta cu care se aprind furajele si mai ales repeziciunea cu care se propaga flacarile, la organizarea
lor impotriva incendiilor. Cand conditiile permit este indicat sa se organizeze depozite permanente, pe cat posibil in apropierea
unor surse apa, pe terenuri cart mai mult ferite de vanturi, orientate transversal fata de directia vantului dominant. Se va urmari
sa se dispuna de cai de acces pentru patrunderea in incinta depozitului a fortelor chemate la stingerea incendiilor.
Este recomandabil ca terenurile destinare depozitarii permanente a furajelor sa fie pe cat posibil imprejmuite, iar in
jurul lor sa se planteze arbori de esenta tare (foioase), care sa constituie perdele protectoare. Existenta unor depozite
permanente rezolva, acolo unde sunt retele electrice, problema iluminatului pe timpul noptii, cunoscand ca este cu desavarsire
oprita folosirea mijloacelor de iluminat cu flacara deschisa sau chiar cu felinare.
In cazul depozitelor permanente si a celor organizate pe camp trebuie ca terenul pe care se vor face sirile sa fie curatite
de miriste, maracini, arbusti, uscaturi.
Inainte de a se trece la cladirea sirelor este indicat sa se marcheze locurile pe care vor fi amplasate, pleava urmand sa
fie depozitata la o extremitate a depozitului, separat de paie si de alte furaje. Pentru micsorarea volumului depozitului este
recomandabil ca paiele sa fie balotate. In cazuri extreme, fanul si paiele care sunt inca umede pot fi cladite in sire, dar de
dimensiuni mai mici, la distante mai mari unele de altele, decat cele obisnuite si cu conditia ca in centrul lor, la baza, sa se
amenajeze tuneluri si cosuri de aerisire. Trifoiul, lucerna, fanul si diferitele leguminioase in stare umeda, pot fi cladite in sire
numai amestecate cu paie uscate de grau sa secara, cele de ovaz fiind contraindicate. Dintre furaje, numai fanul, lucerna si
trifoiul prezinta pericol de autoincalzire, accentuata, in cazul cand depasesc gradul de umiditate. Introducerea in clai a fanului
sau a paielor fara sa a fi fost uscate, repartizarea lor neomogena sub raportul umiditatii, patrundere in sire a apei din exterior
(ploaie, ninsoare), aglomerarea depozitului cu fan si paie vrac, care se umezesc mai repede, lasarea lor timp indelungat pe
intervale de siguranta faciliteaza procesul de autoaprindere, punand in pericol intregul depozit. Ca o prima masura pentru
evitarea autoincalzirii si autoaprinderilor, se impune uscarea furajelor inainte de depozitare; la paie si alte plante, umiditatea
naturala nu trebuie sa depaseasca 20%, iar la fan 16%.
Uscarea furajelor se poate si artificial cu aer cald, care reduce mult pierderile de substante nutritive din furaje, ulterior
putand fi transformate si in faina. La utilajele folosite in acest scop (uscatoare), deteriorarea aparatelor indicatoare de
temperatura, din cauza neprotejarii lor sau a neglijentei, precum si nerespectarea regimului de temperatura specificat in
indicatia tehnica de functionare, pot duce la izbucnirea unor incendii.
In depozit, furajele in vrac sau baloate trebuie repartizate uniform in raport cu gradul de umiditate; balotii sa fie bine
presati si legati spre a nu se desface in timpul depozitarii sau manipularii, iar in spatiile libere dintre balotii periferici sa fie
acoperite cu paie vrac spre a se favoriza scurgerea apei provenita din precipitatii. Daca in timpul cladirii sirelor ploua, operatia
trebuie oprita urmand ca imediat dupa ploaie sa se indeparteze furajele umede, care se vor introduce in sire numai dupa uscare.
Indiferent de starea in care s-au depozitat furajele, pentru a se preintampina incingerea si deci autoaprinderea lor, este necesar
ca in permanent sa fie supravegheate si sa se controleze cu regularitate temperatura din interiorul sirelor cu ajutorul unei sonde
cu termometre sau al unei sonde cu termometre sau al unei vergele de metal, ori prin introducerea manii cat mai adanc in sira.
In cazul in care temperatura se ridica la 45 – 55C si se observa o fumegare, cu deosebire dimineata, sirile in cauza trebuie
desfacute, furajele lasate sa se raceasca si sa se usuce, dupa care se vor recladi.
La uscarea artificiala a furajelor o atentie deosebita trebuie acordata aprinderii motorinei in camera de combustie,
operatie care se face numai cu o vergea metalica pe care se aplica un pamatuf de bumbac imbibat in motorina. O importanta
deosebita in evitarea incendiilor o are realizarea unei combustii normale. Flacara care indica o combustie normala este o flacara
scurta, fara stropi de motorina. Pe la capatul ciclonului de linistire se va urmari sa nu iasa fum negru. Daca fumul va fi negru se
va mari debitul de aer pentru injector, iar daca este alb se va proceda invers. Este absolut necesar sa se asigure ca temperatura
din ciclon sa ramana cat mai constanta pe toata durata de uscare a materialului. De asemenea, trebuie sa se asigure o corelatie
corecta intre presiunea de alimentare cu combustibil si temperatura agentului de uscare.
Materialul care urmeaza sa fie tocat, trebuie sa nu depaseasca o anumita dimensiune (de regula 30 cm); avand lungimi
mai mari, se infasoara in toba sub forma de funie si nu mai poate fi dirijat si absorbit de ventilator in ciclonul de linistire. In
aceasta situatie, materialul este supus unei frecari indelungate care duce la ridicarea temperaturii si la aprinderea lui.
Una dintre cele mai frecvente cauze ale incendiilor de furaje este jocul copiilor cu focul. De aceea accesul acestora in
depozitele de furaje sau in apropierea lor trebuie interzis cu toata strictetea.
Pe teritoriul depozitului, tractoarele folosite pentru diferite transporturi trebuie sa aiba teava de esapament prevazuta
cu dispozitiv dispozitiv de parascantei; nu se admite apropierea tractoarelor la mai putin de 5 m de sirele de furaje. Ele trebuie
sa ramana in depozit numai pe perioada de incarcare si descarcare a furajelor, luindu-se masuri pentru prevenirea incendiilor.
Transportul de furaje de la depozit la grajduri se face, de regula, numai ziua. Pe timpul noptii accesul este permis numai
personalul de paza si organele de control, activitatea in depozit putandu-se desfasura, de regula, numai la lumina zilei.
Indiferent daca distributiile se fac ziua sau noaptea, cantarirea furajelor este oprita in interiorul depozitului, fiind deci necesar ca
basculele sa fie instalate in afara, la intrare. Distributiile de furaje din depozit trebuie sa se faca, in principiu, incepand cu sirele
de la intrare.
Pentru fumatorii care lucreaza la depozitele de furaje se vor amenaja la 100 m departare, locuri speciale pentru fumat,
prevazute cu vase cu apa pentru stingerea chibriturilor si a resturile de tigari si indicat „Loc pentru fumat”.
Concomitent cu masurile de prevenire amintite, se impune si luarea unor masuri in vederea realizarii interventiei
pentru stingerea incendiilor. In acest scop trebuie sa se asigure dotarea depozitului cu mijloacele prevazute de norme.

5. Ferme zootehnice

In multe ferme zootehnice constructiile sunt combustibile, si cu diferite destinatii, amplasate pe un teritoriu relativ
intins. In halele de productie exista instalatii complexe de incalzire, care folosesc energia electrica, gazele naturale sau aerul
cald. Pentru hrana se utilizeaza nutreturile combinate, iar ca asternut cojile de seminte de floarea soarelui si uneori paiele. Pe
teritoriul fermelor de pasari sa gasesc si depozite de cereale, precum si mori cu ciocane unde se prepara hrana.
Ca surse de incalzire pentru nevoile tehnologice se folosesc radiatii cu raze inflarosii. Dintre tipurile de radiatii de raze
infrarosii o mare raspandire o ai cei cu temperatura ridicata (luminoase) si radiatii cu raze inflarosii cu temperatura medie
(intunecoase).
Prin folosirea radiantilor cu raze inflarosii (lampi cu incandescenta de forma parabolica), 70% din energia totala
consumanta se transforma in radiatii infrarosii, restul de 30% se pierd sub forma de raze luminoase. Radiantii cu raze infrarosii
se fabrica de puteri cuprinse intre 125 - 500 W.
Existenta materialelor combustibile si prezenta diferitelor surse de aprindere fac ca in fermele zootehnice sa existe
pericol de incendiu. Pentru inlaturarea acestui pericol se iau o serie de masuri de prevenire. O deosebita atentie trebuie acordata
radiantilor cu raze infrarosii, care se folosesc numai in carcase de protectie. Confectionarea si montarea acestor carcase trebuie
facuta astfel incat temperatura suprafetei exterioare sa nu depaseasca in nici un punct 100C, atunci cand temperatura incaperii
ajunge la 25C. Forma carcasei nu trebuie sa favorizeze depuneri de paie, fan si alte furaje. Radiatii cu raze infrarosii se
monteaza cu accesoriile respective si numai de catre specialisti. Folosirea unor astfel de radianti pentru incalzirea grajdurilor nu
este admisa, deoarece se pot acoperi cu paie sau fan, punand in pericol de incendiu incaperile respective.
Radiantii se amplaseaza astfel incat, de la carcasa pana la corpul animalelor si fata de materialele combustibile din jur,
sa fie cel putin 0,40 m. Se are in vedere faptul ca animalele sa nu le poate atinge; in acest sens s-au facut cercetari pentru a se
gasi cel mai corespunzator sistem de fixare, tinand seama de gradul de combustibile al tavanelor.
Paiele care se folosesc pentru asternut se taie in bucati de lungimi mici, paiele de lungimi mari pot fi rascolite de
animale, se ridica si ajung in contact sau in apropierea radiantului, si datorita incalzirii puternice, se pot aprinde. Radiantii se
protejeaza impotriva picaturilor de apa si deteriorarile mecanice.
Instalatiile de radianti cu raze inflarosii din crescatoriile de animale si pasari se supravegheaza in permanta si se
controleaza periodic, indepartandu-se praful. O deosebita atentie se va acorda elevezuelor, pentru ca uneori din acestea se
desprind bucati de rezistenta care cazand in stare incandescenta pot cauza incendii. Pentru a se evita acest lucru este necesar sa
nu se demonteze gratarul de protectie.
La instalatia de radianti cu gaze naturale se impune verificarea periodica a tuburilor de legatura din cauciuc, fixarea
corecta a colierelor in locurile de imbinare, verificarea etanseitatii si respectarea la aprindere a procedeului „gaz pe flacara”.
Instalatia electrica de iluminat si forta trebuie sa fie construita si exploatata corespunzator; nu se admite nici un fel de
improvizatie ca montarea conductoarelor direct pe lemn, trecerea acestora printre canaturile usilor, infasurarea becurilor cu
hartie etc. Avand in vedere faptul ca praful depus pe becurile electrice se carbonizeaza este necesar ca el sa fie indepartat cu
regularitate.
Dezinfectarea halelor se va face de asa maniera incat, lichidul folosit sa nu patrunda in instalatia electrica deoarece se
pot produce scurtcircuite.
Electromotoarele folosite la instalatia de transport a hranei vor fi de tip etans la praf cu legaturi corecte la borne, iar
cele de la incubatoare de tip pentru incaperi umede.
La sectiile de nutreturi concentrate pericolul de incendiu exista la morile cu ciocane. Pentru a impiedica patrunderea
corpurilor metalice in moara, in punctul de alimentare se vor monta magneti, care trebuie verificati si curatiti periodic. De
asemenea, se vor verifica boldurile de prindere a ciocanelelor, suruburile si piulitele, pentru a fi asigurata fixarea corecta a
pieselor, evitand lovirea lor reciproca si producerea de scantei.
La elevatoare cu cupa, se va urmari sa nu produca frecari intre chinga si peretii interiori ai elevatorului, slabiri sau
desprinderi de cupe. Frecarile si desprinderile trebuie evitate. Batatoarele masinilor de decojit vor fi perfect reglate fata de
carcase pentru a nu se produce scantei.
Dezinsectarilor si deratizarile se vor face numai dupa oprirea functionarii instalatiilor.
Pe terenul fermeleor de pasari sa interzice fumatul cu exceptia locurile special amenjate, iar arderea gunoaielor se va
face numai in locuri supravegheate, luandu-se toate masurile de prevenire a incendiilor.
Grajduri de animale. La acestea se produc cele mai multe incendii.
Cauze:  sobe defecte sau cosuri de evacuare a fumului, neizolate corespunzatoare la trecerea prin elementele
combustibuile ale planseelor si acoperisurilor;  nesupravegherea focurilor, aprinse ocazional in apropierea grajdurilor; 
neglijenta fumatorilor sau scurtcircuitele provocate de instalatii electrice necorespunzatoare;  folosirea focului in perioada de
toamna – iarna, pentru prepararea hranei sau incalzirea maternitatilor destinate animalelor.
Pe intreaga perioadta de incalzire se vor verifica starea sobelor si a cosurilor de evacuare a fumului, reparand fata
intarziere defectiunile ce ar putea constitui surse de incendiu. Cosurile si sobele se curata de funingine cel putin o data pe an.
Aceeasi atentie trebuie acordata remedierii defectiunilor de la instalatiile electrice de iluminat. Acolo unde se mai
folosesc (locuri permise) felinare cu petrol., trebuie manifestata o grija deosebita pe timpul alimentarii lor cu combustibil, care
se va face in timpul zilei si in afara constructiilor. Nu se va folosi benzina amestecata cu petrol lampant.
Daca se folosesc pentru iluminat felinarele de vant se procedeaza astfel: acestea se fixeaza bine pe stalpi sau pereti, la
o distanta de cel putin 0,70 m de la tavan, 1,50 m de furaje si 0, 20 m de peretii combustibili. Elementele de constructie
combustibile respective (pereti stalpi), se izoleaza in dreptul felinarelor cu tabla asezata peste un material izolant ca: argila,
argila cu pasla, vata de sticla etc.
Felinarele nu se agata de iesle, stanoage, de cuie fixate in pereti si nu trebuie lasate pe jos, deoarece pot aprinde
elementele combustibile, respectiv pot fi rasturnte de animale sau de persoanele care circula fara atentie.
In toate grajdurile de animale trebuie respectate in intregime regulile generale de prevenire a incendiilor, ca
interzicerea fumatului, a folosirii focului deschis nesupravegheat. Evacuarea animalelor in bune conditiuni constituie o
problema importanta. Animalele vor fi legate de iesle, astfel incat sa se poate dezlega imediat in caz de incendiu. Este
recomandabil sa se foloseasca un sistem de legare, care permite dezlegarea centralizata a animalelor. Pentru evacuare este
necesar sa se gaseasca in incapere un numar suficient de capestre, paturi (prelate) si alte mijloace necesare acestui scop.
Animalele, de regula, trebuie evacuate pe aceleasi cai pe care ele circula in mod normal, traseele respective fiindu-le
cunoscute.
Reusita unei evacuari depinde de modul cum aceasta este pregatita si organizata. Deci in caz de nevoie, se stie fiecare
persoana de are de facut. Acest lucru impiedica intocmirea in prealabil a unui plan de evacuare a animalelor.
Planul de evacuare al animanelor trebuie sa cuprinda in estenta:  schema constructiei cu traseele de evacuare; 
semnalul de alarmare;  denumirea persoanelor cu atributii precise in evacuarea animalelor, in folosirea materialelor si a
mijloacelor de stingere a incendiilor.
Un astfel de plan de evacuare intocmit si verificat practic trebuie cunoscut de catre tot personalul; in acest scop se si
afiseaza.
Realizarea intocmai a planului de evacuare a animalelor este destul de dificil in cazul lipsei de personal, a unui
incendiu destul de avansat si a animalelor mari legate si speriate.
In functie de situatia reala, se foloseste metoda cea mai adecvata. De regula, se evacueaza fiecare animal in parte,
dezlegarea de iesle facandu-se pe masura scoaterii lor din grajd. Animalele cornute se evacueaza de obicei legate de coarne de
catre doua persoane (una trage animalul de lant sau de funie) si cealalta o mana de la spate. Legarea animalelor cornute de gat
nu este recomandabila, deoarece la impotrivire opune o mare rezistenta, neputand fi astfel evacuata.
Caii se evacueaza punandu-le pe cap (ochi), un sac, o prelata sau se inseueaza, iar daca este timp si hamurile sunt la
dispozitie si se inhama. Dintre animalele mari, cel mai greu se evacueaza taurii si armasarii, din cauza fortei fizice ce o
posedam fiind foarte puternici si o parte din ei naravasi. La armasari li se aplica iavaseaua, iar la tauri se va uza de inelul de
supunere aplicat la nas.
Animalele mici se evacueaza fie individual, fie prin alungare fortata.
La animalele mari se poate folosi si evacuarea in grup, prin alungarea fortata, insa pentru aceasta se cere ca usile
grajdurilor sa fie largi, pentru a nu se bloca, animalele fiind obisnuite cu acest sistem de intrare-iesire din grajd (caile de access
trebuie sa nu fie cuprinse de flacari).
La oi si capre se scoate afara de coarne mai intai berbecul si tapul, restul animalelor, manate de la spate, ii urmeaza.
Porcii se evacueaza tragandu-i de picioarele din spate sau de urechi, iar purceii, pasarile si celelalte animale mici se
scot afara cu cosuri, saci, prelate etc.
Animalele evacuate se indeparteaza de grajd, doarece unele din ele s-ar putea sa se reintoarca, sa intre chiar prin foc.
Acest aspect a fost observat la caii si porcii speriati. De fapt, caii sunt foarte sensibili la fum si foc.
Caile de evacuare a animalelor din grajduri trebuie sa fie in permanenta libere, usile deschizandu-se in exterior.
Intrarile in grajd nu vor avea trepte sau praguri la usi, doarece in cazul unor evacuari se produc accidente, ingreunand simtitor
aceasta operatie. Pe timp de iarna, gheata si zapada din fata usilor se inlatura, pentru a se evita alunecarea.
Podurile grajdurilor, in care se pastreaza furaje, pe timpul verii cand nu se folosesc se inchid cu chei, care se pastreaza
intr-un loc accesibil si cunoscut de personalul grajdului.
Incaperile constructiilor destinate adapostirii animalelor nu trebuie sa li se dea alta destinatie, ca ateliere etc.
Furajele se aduc in grajduri numai in cantitatile necesare pentru o zi. Este recomandabil ca aceste furaje sa se aduca
din depozit, de unde urmeaza sa se distribuie animalelor dupa nevoie.
Furajele se pot depozita si in podul grajdurilor, cu conditia ca prin aceasta sa nu treaca cosurile sobelor si sa nu existe
montate instalatii electrice. Capacele gurilor de intrare (guri de coborare a fanului) in pod trebuie confectionate din lemn de
esenta tare si bine inchise, deschiderea lor facandu-se numai pentru coborarea furajelor.