Politica comerciala comuna

Tratatul de la Roma a instituit 4 politici comune, respectiv:

1. politica agricola comuna
2. politica comerciala comuna
3. politica comuna a pescuitului
4. politica comuna in domeniul transporturilor
Tratatul de la Lisabona a inclus pentru prima data politica comerciala comuna in actiunea
externa a Uniunii, respectiv in Titlul I, partea a V-a din TFUE si de asemenea include politica
comerciala comuna in domeniul de competenta exclusiva a UE (art. 3 TUE). Potrivit art. 207 TFUE,
politica comerciala comuna se intemeiaza pe urmatoarele principii uniforme:
1) modificarile tarifare
2) incheierea de acorduri tarifare si comerciale privind schimburile de marfuri si servicii si
aspectele comerciale ale proprietatii intelectuale
3) investitiile straine directe
4) uniformizarea masurilor de liberalizare
5) politica exporturilor
6) masurile de protectie comerciala, printre care si cele care se adopta in caz de dumping si de
subventii

Regimul importurilor si exporturilor

§ Importurile

Regulamentul 2015/478 stabileste regimul comun aplicabil importurilor, precum si

urmatoarele proceduri specifice
a. Procedura de informare si consultare
Desi importul in Uniune al produselor este liber si nu este supus niciunei restrictii
cantitative, SM sunt obligate sa informeze Comisia in cazul in care evolutia acestora este de asa
natura incat ar putea impune recurgerea la masuri de supraveghere sau de salvgardare; aceasta
informare se transmite tuturor SM, Comisia fiind asistata de un comitet pentru masuri de
salvgardare format din reprezentanti ai SM. In cazul procedurii de consultare, Comitetul emite un
aviz, iar Comisia decide cu privire la proiectul de act de punere in aplicare pe care urmeaza sa il
adopte in acest caz.
b. Procedura de ancheta
Regulamentul prevede ca anterior oricarei masuri de salvgardare, la nivelul UE se
desfasoara o procedura de ancheta, pentru a stabili daca importurile produsului respectiv ameninta
sa produca sau produc un prejudiciu grav producatorilor din cadrul UE. Decizia de a deschide o
ancheta apartine in mod exclusiv Comisiei, care o poate initia in termen de o luna de le data
informarii primite. Ancheta se deruleaza de catre Comisie impreuna cu SM si in termen de 21 de
zile de la data furnizarii informatiilor, aceasta trebuie sa aduca la cunostinta SM analiza pe care a
facut-o si in acest sens transmite Comitetului un raport. Daca in termen de 9 luni de la deschiderea
anchetei Comisia considera ca nu e necesarea adoptarea unei masuri de salvgardare, ancheta se
termina prin emiterea de catre Comitet a unui aviz; Comisia va emite in consecinta un act de punere
in aplicare. In cazul in care considera oportuna adoptarea unei masuri de salvgardare sau de
supraveghere, Comisia procedeaza in consecinta.
c. Masurile de supraveghere
Masurile de supraveghere au o perioada de valabilitate limitata si presupun faptul ca, odata
adoptate, punerea in libera circulatie a produselor aflate sub supraveghere prealabila la nivelul
Uniunii este conditionata de prezentarea unui document de supraveghere.
d. Masurile de salvgardare
In cazul in care un produs este importat in Uniune in cantitati atat de mari si in astfel de
conditii incat se produce sau exista riscul sa se produca un prejudiciu grav producatorilor din cadrul
Uniunii, la cererea unui SM sau din proprie initiativa Comisia poate fie sa reduca perioada de
valabilitate a documentelor de supraveghere, fie sa modifice regimul de import al produsului
respectiv, conditionand punerea sa in libera circulatie de prezentarea unei autorizatii de import ce
urmeaza sa fie emisa in limitele definite de Comisie. Durata masurilor de salvgardare trebuie
limitata la perioada necesara pentru a preveni sau pentru a remedia un prejudiciu grav si pentru a
facilita adaptarea producatorilor din cadrul Uniunii si nu poate depasi, in principiu, 4 ani.
e. Masurile de salvgardare provizorii se aplica in situatii critice in care orice intarziere ar
antrena un prejudiciu dificil de reparat, facand necesara luarea unor masuri imediate, durata
aplicarii acestora nu poate depasi 200 de zile.

§ Exporturile

Regulamentul 2015/49 instituie un regim comun aplicabil exporturilor destinate unor state
terte (ST), exporturi care sunt libere si nu pot face obiectul unor restrictii, cu exceptia celor
prevazute de regulament.
Procedurile aplicabile exporturilor:
a) Procedura de informare si de consultare
In cazul in care, ca urmare a unei evolutii exceptionale a pietei, un SM considera ca ar fi
necesare masuri de salvgardare informeaza in acest sens Comisia care la randul ei este obligata sa
avertizeze celelalte SM.
b) Masurile de salvgardare pentru a preveni o situatie critica cauzata de ‘o penurie de
produse esentiale sau pentru remedierea unei astfel de situatii si in cazul in care interesele
Uniunii impun o actiune imediata’
Comisia, la cererea unui SM sau din proprie initiativa poate conditiona exportul unui produs
de prezentarea unei autorizatii de export; aceasta masura intra in vigoare imediat. Comisia poate, de
asemenea, sa ia decizia instituirii unor restrictii cantitative la export.
c) Procedura UE de administrare a contingentelor cantitative
Regulamentul 717/2008 a stabilit normele referitoare la administrarea contingentelor
cantitative la import sau la export pe care Uniunea le stabileste in mod autonom sau conventional.
Regulamentul nu se aplica anumitor produse (animale vii si lactate) si nici acelor produse care sunt
supuse unui regim comun special de import sau de export care la randul lui prevede dispozitii
specifice in domeniul administrarii contingentelor. Administrarea contingentelor se poate efectua
prin aplicarea uneia din urmatoarele metode sau printr-o combinatie a acestora:
- metoda prin care se iau in considerare fluxurile traditionale comerciale
- metoda bazata pe ordinea cronologica de depunere a cererilor
- metoda de distribuire proportional cu cantitatile solicitate in momentul depunerii cererilor
(procedura examinare simultana).

Practicile comerciale neloiale

Regulamentul 225/2009 reglementeaza protectia impotriva importurilor care fac obiectul

unui dumping din partea tarilor care nu sunt membre UE. Potrivit acestui regulament, orice produs
care face obiectul unui dumping in cazul in care punerea sa in libera circulatie in cadrul UE
cauzeaza un prejudiciu poate fi supus unei taxe anti-dumping. Un produs face obiectul unui
dumping atunci cand pretul sau de export catre Uniune este mai mic decat pretul comparabil
practicat in cadrul operatiunilor comerciale normale pentru produsul similar din tara exportatoare;
tara exportatoare este tara terta care poate fi tara de origine sau tara de tranzit. Produsul similar este
un produs identic, asemanator in toate privintele produsului respectiv sau in absenta unui astfel de
produs, alt produs care, cu toate ca nu este asemanator in toate privintele, prezinta caracteristici
foarte apropiate celor ale produsului respectiv.
La stabilirea existentei dumpingului se iau in considerare pretul de export si valoarea
normala a produsului.

§ Subventiile
Regulamentul 257/2009 reglementeaza protectia impotriva importurilor care fac obiectul
unei subventii din partea tarilor care nu sunt membre ale Uniunii si in baza acestuia se poate impune
o taxa pentru a compensa orice subventie acordata direct sau indirect la fabricarea, productia,
exportul sau transportul oricarui produs a carui punere in libera circulatie cauzeaza un prejudiciu la
nivelul Uniunii. Se considera ca exista o subventie:
1) in cazul in care exista o contributie financiara a autoritatilor publice din statul de origine
sau de tranzit
2) in cazul in care se confera un avantaj

§ Obstacolele in calea comertului

Acestea sunt considerate practici neloiale in baza regulamentului 2015/1843 privind
adoptarea procedurilor Uniunii in domeniul politicii comerciale comune in vederea asigurarii,
exercitarii de catre UE a drepturilor care ii sunt conferite de normele comertului international in
special de cele instituite sub egida Organizatiei Mondiale a Comertului (WTO). Obstacol in calea
comertului desemneaza orice practica comerciala neloiala adoptata sau mentinuta de o tara terta cu
privire la care dreptul la actiune este consacrat de normele comertului international. Un astfel de
drept la actiune exista atunci cand normele comertului international interzic expres o practica sau
recunosc partii lezate de aceasta practica dreptul de a cauta sa inlature efectul practicii in cauza.

§ Contrafacerea
Regulamentul 608/2013 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala
de catre autoritatile vamale stabileste conditiile si procedurile de interventie a acestor autoritati in
cazul in care marfurile susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuala sunt
sau ar fi trebuit sa fie supuse supravegherii vamale sau controlului vamal in ceea ce priveste
marfurile aflate in urmatoarele situatii:
a) atunci cand sunt declarate pentru punerea in libera circulatie, export sau re-export
b) la intrarea sau parasirea teritoriului vamal al Uniunii
c) atunci cand fac obiectul unei procedurii suspensive sau sunt plasate intr-o zona libera sau intr-un
antrepozit liber
Regulmentul se aplica marfurilor care:
1. Au fost puse in libera circulatie in cadrul regimului destinatiei finale
2. Au caracter comercial si se gasesc in bagajele personale ale calatorului
3. Au fost fabricate cu consimtamantul titularului de drepturi de proprietate intelectuala
4. Au fost fabricate de o persoana autorizata in mod corespunzator, de un titular de drepturi sa
fabrice o anumita cantitate de marfuri in exces fata de cantitatile asupra carora se convenise
anterior.
Regulamentul defineste care marfuri sunt considerate ca fiind marfuri contrafacute.

Libera circulatie a marfurilor

- reprezinta acel regim juridic in temeiul caruia marfurile nu se confrunta la fruntiere cu nicio
restrictie, atat in cadrul importurilor, cat si al exporturilor.
Notiunea de marfa a fost definita de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene si
reprezinta acel bun apreciabil in bani, adica avand valoare economica, susceptibil de a face obiectul
unei tranzactii comerciale prin trecerea unei frontiere. Exemple de marfuri conform jurisprudentei:
lucrarile de arta, monedele iesite din circulatie, energia electrica, bunurile de consum, deseurile,
materialele si suporturile de sunet folosite in domeniul audio-vizualului, spre deosebire de emisiuni,
compozitii muzicale care intra sub incidenta liberei circulatii a serviciilor.
Marfurile care beneficiaza de libera circulatie
Art. 28 stabileste ca libera circulatie a marfurilor se aplica produselor originale din SM,
precum si produselor care provin din tari terte si se afla in libera circulatie. Codul vamal al UE
instituit in 2013 defineste teritoriul vamal al Uniunii.
 Interzicerea intre SM a taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent (TEE)
Potrivit art. 30 din TFUE, intre SM sunt interzise taxele vamale la import si la export sau
TEE acestora. Taxele vamale reprezinta impozite indirecte sau sarcini pecuniare pe care un SM le
percepe asupra marfurilor in momentul in care acestea ii trec frontiera in vederea importului,
exportului sau tranzitului. TEE au fost definite in jurisprudenta CJUE ca fiind orice obligatie
pecuniara, indiferent de marimea, destinatia si modul sau de aplicare, care nu reprezinta o taxa
vamala si care este impusa in mod unilateral asupra marfurilor pentru simplul motiv ca acestea
traverseaza o frontiera si care poate avea ca efect scumpirea acestor marfuri fata de cele autohtone
similare. Nu sunt considerate TEE taxelor vamale:
- taxele interne (art. 110 TFUE)
- taxele incasate pentru servicii prestate agentilor economici
- taxele solicitate in temeiul unor prevederi ale legislatiei UE (ex. taxele fitosanitare)
Interzicerea intre SM a restrictiilor cantitative si a masurilor cu efect echivalent
(MEE)
Art. 34 si 35 TFUE precizeaza ca intre SM sunt interzise la import si la export orice restrictii
cantitative, precum si orice masuri cu efect echivalent acestora. Restrictiile cantitative desemneaza
acele masuri adoptate de catre un SM pentru a limita importul marfurilor dintr-un alt SM sau
exportul acestora catre alt SM, fiind cunoscute si sub denumirea de contingentari. MEE desemneaza
acele acte normative, dar si practici administrative ale SM, precum si orice instrument juridic care
emana de la o autoritate publica si care au ca finalitate afectarea comertului intracomunitar.
Potrivit jurisprudentei CJUE, principiul recunoasterii reciproce a produselor dintr-un anumit
SM, precum si principiul egalitatii de tratament sunt principii fundamentale in domeniul liberei
circulatii a marfurilor.
Exceptii de la libera circulatie a marfurilor
Exceptiile reprezinta acele situatii derogatorii stabilite de tratat sau de jurisprudenta CJUE
care permit restrictionarea liberei circulatii a marfurilor. Art. 36 din TFUE stabileste aceste exceptii
legale bazate pe:
1) morala publica
2) ordine publice
3) siguranta publica
4) protectia sanatatii si a vietii persoanelor, animalelor si de conservare a plantelor
5) motive legate de conservarea unor bunuri de patrimoniu national cu valoare artistica, istorica
sau arheologica
6) motive de protectie a proprietatii industriale si comerciale

Restrictiile jurisprudentiale au vizat, printre altele:

- eficacitatea controalelor fiscale (Cassis de Dijon)
- loialitatea tranzactiilor comerciale
- protectia consumatorilor
- lupta impotriva concurentei neloiale
 Clauzele de salvgardare
Clauzele de salvgardare sunt in principal definite in art. 114 TFUE si definesc acele situatii
prin care SM pentru motive clar definite in tratat pot solicita Comisiei sa deroge de la libera
circulatie a marfurilor.
Aceste motive bine-intemeiate pot viza evolutiile din SM intemeiate pe fapte stiintifice,
protectia mediului ambiant sau a mediului de lucru in statul respectiv. De asemenea, art. 346 TFUE
da posibilitatea SM sa deroge de la libera circulatie a mediului pe motive care tin de protectia
intereselor esentiale ale sigurantei sale si care se refera la productia sau comertul cu animale,
munitie si materiale de razboi. Totodata art. 347 permite derogarea de la regulile de piata interna
privind libera circulatie a persoanelor atunci cand SM in cauza justifica probleme interne grave care
aduc atingere ordinii publice sau in caz de razboi sau de ‘tensiune internationala grava’.