UniRomSider

DEŞEURI RESPECTIV SUBPRODUSE

ÎN INDUSTRIA SIDERURGICĂ
-Definire şi încadrare-

CUPRINS :
Pag
1. INTRODUCERE............................................................................ 2
2. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ................................................. 3
3. PRODUSE „PRIMARE” ŞI PRODUSE „DERIVATE”................. 4
4. CRITERII DE ÎNCADRARE ÎN DEŞEU SAU SUBPRODUS .... 8
4.1 Aspecte de cadru general
4.2 Criterii pentru încetarea statutului de deşeu
5. STATUTUL REACH AL DEŞEURILOR ŞI SUBPRODUSELOR....... 12
5.1 Aspecte de cadru general
5.2 Interferenţa cu regulamentul REACH
6. CONCLUZII.............................................................................................. 15

ANEXA I: Graficul decizional deşeuri versus subproduse

ANEXA II: Criterii de încadrare a deşeurilor feroase în categoria de subprodus
ANEXA III: Semnificaţia unor termeni din Directiva 2016/12/CE

ANEXA IV: Concluzii din NOTA UniRomsider referitoare la metale recuperate

1
1. INTRODUCERE
Aspectele tehnice şi de aici cele cu implicaţii juridice legate de deşeuri şi
subproduse rezultate din producţia industrială sau agricolă, au făcut obiectul
multor documente ale Comisiei Europene, cu obiectiv de definire corectă a
potenţialului impact negativ asupra mediului şi sănătăţii umane. Cu toate
acestea, în interpretarea unora din aspectele de interes practic , de multe ori cu
consecinţe juridice , sunt încă neclarităţi.

O parte din membrii UniRomSider, au ridicat aspecte legate de ne-

aplicarea unor documente ale CE privind îndeosebi încadrarea unor produse
în statutul de deşeu , cu consecinţele care rezultă din această încadrare tehnică.
În aceste condiţii, s-a apreciat că este utilă o dezbatere pe subiectul încadrării
tehnice a unor produse din siderurgie în categoria de deşeu sau respectiv de sub-
produs, în baza unor documente mai noi sau mai vechi , ale Comisiei
Europene, Consiliului sau Parlamentului European, ştiind ca acestea au
relevanţă în Statele Membre.

Avem în vedere ca după analiza prezentei NOTE de către membrii

UniRomSider, completarea acesteia cu unele situaţii specifice din practica
industrială sau a unor interpretării neconforme a unor prevederi specifice,
să provocăm –în situaţia in care ar părea în continuare ca necesară- o dezbatere
cu reprezentanti ai ANPM, Ministerului Mediului şi Pădurilor respectiv ai
Ministerului Economiei, în vederea corectării aspectelor care s-ar impune.

Prezenta NOTĂ , reprezintă interpretarea noastră a aspectelor rezultate

din analiza documentelor de referinţă pe subiectul supus dezbaterii. În situaţia
în care sunt şi alte interpretări, este util ca acestea să fie transmise, în
vederea ieşirii în exterior la eventuala dezbatere propusă, cu un punct de vedere
unitar, cu susţinere din partea membrilor UniRomSider.

2
2. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ :

- Directiva 2008/98/EC din 19 Noiembrie, 2008 privind deşeurile şi de

abrogare a anumitor directive (Waste Framework Directive –WFD)

- Directiva 2006/12/CE a PE şi a Consiliului din 5 Aprilie 2006, privind

deşeurile

- Waste Shipment Regulation EC 1013/2006, of 14 June 2006

- Decizia 2000/532/CE „Lista deşeurilor periculoase în temeiul Art 1

aliniat 4 din Directiva 91/689/CE

- COM(2007) 59 final : „Comunicarea Comisiei către Consiliu şi

Parlamentul European privind comunicarea interpretării cu privire la deşeuri şi
subproduse”1

- Documentul CA/24/2008 Rev 3 – referitor la metale recuperate

- JRC&IPTS 2: „Final Report EoW Steel Scrap”, Seville,13Nov,2009

- EUROFER position on the discussion on the End of Waste Criteria,

20 Oct .2009

- EC 1907/2007, 18Dec 2006 (Reglementarea REACH)

1
Conotaţia juridică a acestui document este deosebit de importantă, deoarece se bazează pe hotărâri
ale Curţii Europene de Justiţie (EJC). Aceasta induce ideia , că neaplicarea corectă a unei
încadrării în deşeu sau subprodus, poate antrena hotărârii judecătoreşti.

2
JRC & IPTS : Joint Research Center & Institute for Perspective Technological Studies , colaboratori
nominalizati de CE in definirea criterilor de incetare a statutului de deseu.

3
3 PRODUSE „PRIMARE” şi PRODUSE „DERIVATE”

În dezvoltarea subiectului propus prin această NOTA , se va folosi , de

principiu, termeni preluaţi din documentul COM (2007)59 final, cu unele
adaptări de formă , nu de conţinut , pentru o explicitare mai bună în traducerea
din engleză în română 3 , a termenilor folosiţi în documentul de referinţă :

- Produse primare (Primary products) – toate materialele create în

mod deliberat prin procesul de producţie folosit. În unele situaţii ,se pot
identifica unul sau mai multe produse primare. ( În textul original se foloseşte
doar termenul de produs)
- Produse derivate ( Non –core products) - reprezintă materialele care
nu se produc deliberat în procesul tehnologic practicat, ci însoţesc producerea
produsului primar. ( In textul original se foloseste termenul de „reziduri de
producţie” – production residue, apreciat de noi ca neadecvat scopului
urmărit ) .

Funcţie de caracteristicile produsului derivat şi stadiul cunoaşterii dintr-o

anumită perioadă , produsele derivate pot găsii o utilizare socială şi atunci sunt
denumite subproduse4 sau nu justifică vreo utilizare, fiind transmise la haldă ,
situaţie în care intră în categoria deşeurilor5.

3
Practica nu este nouă, a fost folosită şi de CEJ. Astfel pentru preluarea mai completă a esenţei
tehnico-juridice a Directivei 2006/12/EC şi punerea de acord a acesteia cu Art 174/2/ din tratatul
UE,referitor la creşterea siguranţei protecţiei mediului, a apreciat că este mai corect să se
înlocuiască termenul de „waste”(pierdere,deşeu etc) cu cel de „discard” (defect, viciu, rebut,
deşeu),vezi COM (2007) 59
4
În vocabularul comercial, alături de termenul de subprodus se mai întâlneşte : produs intermediar,
produs secundar sau produs derivat ,adoptat de noi pentru grupa de produse rezultate ne-inteţionat
dintr-un proces de fabricaţie.
5
Conform DEX, deşeul reprezintă un rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de
realizare a unui anumit produs, care nu poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului
respectiv. Provine din franceza : déchet. Prin definire , nu implică transmiterea la haldă, ci doar faptul
că nu poate fi valorificat cu produsul in cauză.

4
 În acest cadru de prezentare generală, Tab 1 îşi propune să prezinte
produsele „primare” şi cele „derivate” rezultate pe pricipalele sectoare de
producţie siderurgică.

Tab1 Produse primare şi derivate în siderurgie

Sector de productie Produse primare Produse derivate

Aglomerare minereu Aglomerat -Materiale pulverulente (MP)din
instalaţii captare desprafuire gaze;
retur sinter; şlam

Furnale Fonta -Zgura de furnal; MP de la instaltia

captare GF(inclusiv hala de turnare);
Şlam , moloz refractar
Convertizor cu oxigen + Sleb /blum/tagla Împroşcări + antrenări de oţel;
turnare otel Scoarţe; Zgura desulfurantă;
Zgura LD; Zgura LF;Zgura TC;
MP de la instalaţii captare-desprafu-
re; Şlam;Ţunder; Moloz refractar .
Otelarie electrica +Turnare Blum/tagla/ lingou Antrenări de oţel; Scoarţe ;Zgura
CEA;Zgura LF;Zgura TC; MP de
la instalaţii captare-desprăfuire;
Şlam; Ţunder; Moloz refractar;
Laminare la cald Profile/tevi/Tabla/BLC Materiale refolosibile feroase,
rezultate în sectorul de laminare6;
Ţunder de cuptor; Ţunder de
laminor (uleiat,ne-uleiat) ;MP de la
instalaţii de captare;Zgura de la
tăierea & recondiţionarea suprafe-
ţei cu flama oxyacetilenica ; Produ-
se de la polizare sau sablare ;
Şlam cu ţunder; Şlam de la
instalaţii de tratare a apei;
Refractare uzate.
Laminare la rece/tragere BLR/Tabla/Produse Materiale refolosibile feroase,
trase rezultate în sector6; MP de la
instalaţii de captare; Slam de la
decapare;Ţunder; Şlam de la
instalaţii de tratare a apei.

Datele înscrise în Tab 1 au fost preluate din BREF-urile specifice fiecărui

sector siderurgic. Aici se găsesc înscrise şi valorile normale rezultate în

6
În această grupă intră cea mai mare parte a pierderilor din sectorul de laminare : şutaje de la
capetele laminatului la cald sau la rece; ajustări ale marginilor la unele produse plate; scurtături faţă
de lungimea normată a laminatului; rebuturi; declaste ; buclări (armonice) la producţia de sârma etc.

5
producţia industrială pentru fiecare „produs derivat”, inclusiv cota utilizată în
prezent în activităţi de re-utilizare economică şi respectiv cota din total produs
derivat care nu si-a găsit încă utilizare, fiind dirijat către halda de deşeuri. O
analiză a fiecărui producător , pe acest subiect, dacă nu s-a făcut până în
prezent , este utilă.

Înainte de trecerea la aspecte legate de încadrarea în „deşeu” sau „sub-

produs”, considerăm util să se prezinte o grupare a „produselor refolosibile
feroase derivate” după „caracteristica” materialului de bază. Din acest punct
de vedere deosebim :

a) Prima mare grupă de produse feroase „derivate”, este constituită din

Produse Metalice. Aici, sunt incluse : Împroşcări + antrenări de oţel;
Scoarţe; Şutaje de la capetele laminatului la cald sau la rece ; Ajustările de
margini, la unele produse plate; Scurtături faţă de lungimea normată a
laminatului; Rebuturi; Declaste;Buclări (armonice) în producţia de sârmă etc.

Terminologia generică pentru aceste tipuri de produse siderurgice

derivate din fluxul siderurgic, este în literatura anglo-saxonă de „internal
scrap” sau „own scrap” . Pentru terminologia în limba română, propunem
“Material feros propriu pentru retopire”.

În acest fel, diferenţierea provenienţei sursei de produs metalic,

(importantă în procesul utilizării), devine mult mai uşoară , evitând confuziile
între produsele metalice refololosibile noi,(în care se include materialul feros
propriu ) faţă de produsele metalice refolosibile vechi, care rezultă din
colectarea părţilor metalice din construcţii, maşini, instalaţii, (deci după
scoaterea din serviciu a acestora). Pentru această categorie,terminologia
consacrată este de „obsolete scrap” sau „capital scrap” , respectiv de „Post
depreciation Scrap”. Pentru terminologia în limba română, propunem
“Material feros recuperat pentru retopire”.

6
 Produsele refolosibile din grupa „post depreciation scrap”, funcţie de tipul
echipamentului/instalaţiei de unde provine, necesită o anumită pregătire
înainte de a fi re-introduse în circuitul economic.

0 categorie distinctă, o formează produsele metalice refolosibile

rezultate din procesele de uzinare ale laminatelor la punerea acestora în
operă. Termenul anglo – saxon consacrat acestor materiale metalice refolosibile
este „Promt Scrap” sau „Post-Production Scrap”. Această categorie de
produse metalice refolosibile, în cazul unei colectări îngrijite, necesită în scopul
re - utilizării, o pregătire mai puţin laborioasă decât produsul feros reciclabil
rezultat din demolari sau dezmembrări, prezentat anterior. Pentru terminologia
în limba română, propunem termenul “Material feros de uzinare pentru
retopire”. Această categorie de materiale metalice recuperabile intră deasemeni
în grupa materialelor recuperabile noi. La această grupă de materiale feroase,
actuala denumire de fier-vechi, nu este adecvată.

Această prezentare a avut rolul de a arata că terminologia larg folosită în

România doar de „fier vechi”, indiferent de sursa de provenienţă, a constituit şi
constitue o sursă de confuzie în clasificarea corectă a acestor produse
metalice refolosibile . 0 încercare de soluţionare a acestei situaţii, a fost prin
standardul SR 6058-1 din 1999 cu denumirea de „Materiale feroase pentru
retopire” . Nu s-a reuşit generalizarea acestei denumiri şi confuzia continuă.
Este timpul ca situaţia să fie remediată.

b) A doua grupă de produse feroase derivate, este constituită de

Produsele 0xidice. Aici se includ : Zgura, Materialele Pulverulente (MP),
Ţunder, Şlam etc.

Reutilizarea acestora în fluxul siderurgic, sau în exteriorul siderurgiei, a

necesitat/necesită cercetări, funcţie de caracteristicile fiecărui produs.

Această grupă de produse oxidice feroase, reprezintă produsele feroase

derivate cu încă cea mai mare cotă în prezenţa din halde.

7
 4. CRITERII DE ÎNCADRARE ÎN DEŞEU SAU SUBPRODUS

4.1 Aspecte de cadru general .

Directiva 2008/98/EC, prin Art 3, defineşte astfel deşeurile : "deşeuri"

înseamnă orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă sau are
intenția sau obligația să le arunce.

În sensul problematicei acestei NOTE , rezultă aşa cum a fost prezentat

anterior în cadrul punctului 3, ca deşeul este un produs derivat al fabricaţiei ,
pentru care într-o etapă dată nu s-a gasit o utilizare economică.

Dintre materialele metalice derivate specifice siderurgiei , este evident

că toate au o utilizare economică posibilă ,deci nu pot fi incadrate în
categoria deşeurilor.

Un caz distinct îl constitue materialul feros rezultat din dezmembrări-

demolări , adică categoria denumită anterior Material feros recuperat pentru
retopire, care până la încadrarea calitativă a acestuia, în criteriile prezentate în
Anexa 2, face parte din categoria “deşeu” . Pentru a evita eventuale confuzii ,
aducem următoarele precizări :

- această categorie de produse metalice recuperabile, nu rezultă din

fluxul tehnologic al siderurgiei,

- pregătirea acestei categorii de fier vechi pentru utilizare în operaţii

de retopire este realizată de unităţi specializate,

- după pregătire în vederea încadrării în anumite criterii calitative, acest

fier vechi, denumit in literatura de specialitate „EoW( End of Waste) scrap”,
încetează de a mai fi deşeu, devine deci, un subprodus. Se va comercializa in
piaţă, ca marcă standardizată , în baza unui standard recunoscut , de ex European
Steel Scrap Specification; SR 6058-1 etc sau a unei spcificaţii tehnice convenite
între furnizor şi utilizator.

8
 Dintre materiale oxidice derivate specifice siderurgiei, astăzi, se poate
afirma că doar o mică parte din acestea, nu şi-au găsit re-utilizari economice
integrale. BREF-urile pentru fiecare sector al siderurgiei, prezintă stadiul
posibil al utilizării acestor produse . Poate fi încadrată în categoria “deşeu” ,
doar cota din produsul oxidic analizat , care nu se valorifică şi este
transmisă la haldă.

În concluzie , majoritatea produselor siderurgice derivate se includ în

grupa subproduselor , pentru care Directiva 2008/98/EC, prin Art 5, aduce
următoarele precizări :

(1) Pentru ca o substanță sau un obiect, care rezultă în urma unui proces de
producție al cărui obiectiv principal nu este producerea acestuia, să nu fie
considerat(ă) deşeu în sensul articolului 3 punctul 1, dar să fie considerat(ă) sub-
produs trebuie îndeplinite următoarele condiții:

(a) utilizarea ulterioară a substanței sau a obiectului este sigură;

(b) substanţa sau obiectul pot fi utilizate direct, fără a fi supuse unei alte
prelucrări suplimentare decât cea prevăzută de practica industrială obişnuită;

(c) substanța sau obiectul, este produs ca parte integrantă a unui proces de
producţie; și

(d) utilizarea ulterioară este legală, și anume substanța sau obiectul

îndeplinește toate cerințele relevante privind produsul, protecția mediului și
protecția sănătății pentru utilizarea specifică şi nu va produce efecte globale
nocive asupra mediului sau a sănătății populației.

În situaţia în care apar dificultăţi la interpretarea încadrării în grupa

de “subprodus”, documentul COM (2007) 59, prezintă o analiză interactivă
(vezi Anexa 1). Această schemă de analiză poate fi folosita atunci când este

9
necesar , Este document al Comisiei Europene , pentru explicitarea
încadrării în categoria de deşeu sau subprodus.

Acest document ,va putea fi folosit inclusiv la actualizarea unor

documente anterioare anului 2007 , care , posibil, să nominalizeze produse
încadrate în grupa deşeurilor , dar care între timp şi-au gasit aplicabilitate
economică. Procesul aplicabilitatii industriale a unui produs, este deci un
proces dinamic, nu static. Acesta este şi sensul următorului paragraf.

4.2 Criterii pentru incetarea statutului de deşeu.

De principiu acestea fac obiectul Art. 6/Directiva 2008/98/EC,din care reţinem :

(4.2.1) Anumite categorii de deșeuri încetează să mai fie considerate deșeuri, în

sensul articolului 3 punctul 1 în momentul în care au trecut printr-o operațiune
de valorificare, inclusiv reciclare, și îndeplinesc o serie de criterii specifice
care urmează să fie definite conform următoarelor condiții:

(a) substanța sau obiectul sunt utilizate în mod curent pentru îndeplinirea
unor scopuri specifice;

(b) există o piață sau cerere pentru substanța sau obiectul în cauză;

(c) substanța sau obiectul îndeplinește cerințele tehnice pentru

îndeplinirea scopurilor specifice și respectă legislația și normele aplicabile
produselor; și

(d) utilizarea substanței sau a obiectului nu va produce efecte nocive

asupra mediului sau a sănătății populației.

Criteriile includ și valorile limită pentru poluanți, dacă este necesar și iau în
considerare orice eventuale efecte negative asupra mediului ale substanței sau
produsului în cauză.

10
 NOTA Ns 1 : a) Aceste condiţii cadru, cu aplicare la deşeurile metalice
feroase au fost analizate de JRC & ISPTS , care specifică :

- primele două condiţii sunt îndeplinite integral prin existenţa unei pieţe
a materiilor prime pentru metalurgie , în care produsele metalice reciclate
sunt parte.Comercializarea în piaţă a acestora a impus existenţa unor
specificaţii tehnice corespunzatoare utilizarii,

- a treia condiţie, derivă din necesitatea încadrării produsului reciclat în

specificaţia tehnică cerută,

- a patra condiţie rezultă din faptul că agregatul şi tehnologia de

recuperare se află sub jurisdicţia IPPC, care prevede normative maxime
admisibile ale emisiilor în vederea protecţiei mediului şi sănătăţii umane.

b) Aceste condiţii cadru , cu referire la produsele metalice

reciclate , au fost analizate şi de o grupă de lucru a CE7. Aceasta, aduce doar
elemente suplimentare privind condiţii impuse materiilor de imput în procesul de
valorificare /reciclare, inclusiv pentru executantul operaţiei de valorificare
/reciclare. Documentul se regăseste pe INTERNET. Nu este prelucrat în
cadrul acestei NOTE, deoarece se referă la unităţile de prelucrare a deşeurilor
metalice feroase. Sigur aceste prevederi, se vor regăsii în documentul aflat în
dezbatere finală, privind calitatea de fier vechi procesat (EoW).

(4.2.2) Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale

prezentei directive prin completarea acesteia, cu privire la adoptarea criteriilor
prevăzute la alineatul (1) și care precizează tipurile de deșeuri cărora li se aplică
respectivele criterii se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu
control menționată la articolul 39 alineatul (2). Criteriile specifice încetării
statutului de deșeu trebuie luate în considerare, printre altele, cel puțin în cazul
agregatelor, hârtiei, sticlei, metalelor, anvelopelor și al textilelor.

7
„Working Paper EoW on establishing criteria determining when certain types of scrap metal cease to
waste under Directive 2008/98/CE”, 2010/02/25

11
NOTA Ns 2: In cazul metalurgiei, aceste criterii se stabilesc sub coordonarea
CE. Documentul se află în desfăşurarea procedurii de finalizare.

(4.2.3) Deșeurile care încetează să mai fie considerate deșeuri în conformitate cu

alineatele (1) și (2), încetează de asemenea să mai fie considerate deșeuri în
scopul atingerii obiectivelor de valorificare și reciclare prevăzute de
Directivele8 94/62/CE, 2000/53/CE, 2002/96/CE și 2006/66/CE, precum și de
alte acte legislative comunitare aplicabile, atunci când sunt îndeplinite
cerințele privind reciclarea sau valorificarea din respectivele acte legislative.

NOTA Ns 3 : Noi interpretăm această prevedere, în sensul că la transportul de

la deţinătorul de deşeu către unitatea procesatoare , materialele în cauză nu
vor fi interpretate ca deşeu, cu implicaţiile care ar decurge din aceasta.
Afirmaţia ar trebui analizată şi de jurişti.Acest subiect, poate face obiectul
dezbaterii cu organizmele de mediu.

5. STATUTUL REACH AL DEŞEURILOR ŞI SUBPRODUSELOR

5.1 Aspecte de cadru general

Statutul REACH al deşeurilor şi subproduselor este deasemeni un subiect

de dezbatere care cuprinde activităţi distincte : colectare – pregătire –
recuperare. Acestea, de multe ori se realizează de agenţi economici diferiţi şi
nu în aceiaşi locaţie. Semnificatia principalilor termeni folosiţi în ciclul
reintroducerii unor deşeuri în circuitul economic, este prezentată în anexa III.

În dezbaterile organizate de EUROFER , s-a insistat pe particularizarea

diferenţei între reciclare şi recuperare. Siderurgia din Vest a concluzionat 9 că

8
Aceste Directive se refera : 94/62/CE Ambalaje si deseuri de ambalaje; 2000/53/CE Vehicole scoase
din uz; 2002/66/CE Deseurile de echipamente electrice; 2006/66/CE Deseuri de baterii si acumulatori.
Toate aceste Directive sunt disponibile pe Internet.
9
EUROFER comments on the „Technical Study on End of Waste Criteria Iron and Steel Scrap” 15
Oct 2009 : „The completion of the recycling operation occurs when those metals are used by the
steel industry in order to manufacture ingots, sheets or coils of steel (as stated by the ECJ in the
Mayer Parry court case C-444/00). This equates to the recovery of substances in accordance with
REACH Art 2.7.d.”

12
recuperarea reprezintă faza finală a reciclării , situaţie când metalele
recuperate se regăsesc în produse siderurgice (este o hotărâre şi a Curţii
Europene de Justiţie) . Recuperarea se realizează deci în
siderurgie/metalurgie.

5.2 Interferenţa cu regulamentul REACH

Acest subiect se regăseşte dezvoltat în reglementarea REACH. Acesta

trebuie analizat împreună cu Documentul CA/24/2008,Rev.310. Din acest punct
de vedere sunt de reţinut următoarele :

5.2.1 Conform Art 2.2 din reglementarea REACH, deşeurile nu sunt

considerate substanţe, preparate sau articole şi deci în consecinţă nu intră sub
jurisdicţia înregistrării, autorizării, notificării, prevăzute de reglementarea
REACH

5.2.2 Cu toate acestea , Doc CA/24/2008, atrage atenţia că deşeurile nu

sunt exceptate integral de la reglementarea REACH. Se face trimitere la Art
3(37) din reglementarea REACH care definind conceptul de „scenariu de
expunere”, include noţiunea de „ciclu de viaţă” a unui produs , noţiune care
cuprinde şi faza de deşeu (vezi Anexa 1 din reglementarea REACH , punctele
5.1.1 si 5.1.2) Acest aspect, a fost reţinut de UniRomSider, încă din 2008 prin
NOTA 0571/03.10, care la pag 5, preciza obligativitatea existenţei unor măsuri
de management al riscului, inclusiv pentru etapa în care un produs se află în faza
de deşeu.

5.2.3 După încetarea statutului de deşeu prin procesul de recuperare ,

acesta devenind subprodus utilizabil , statul REACH se aplică , in principiu ,ca
oricărui alt material pus în piaţă , cu unele excepţii şi condiţii. Acestea sunt
specificate în art 2(7)d , reglementarea REACH, în care se stipulează că pot fi

10
Follow –up to 5th Metting of the Competent Authorities for the implementation of regulation (EC)
1907/2007 REACH

13
în continuare exceptate de la titlurile II,V, si VI din Reglementarea REACH :
„substanţele ca atare , în preparate sau în articole , care au fost înregistrate în
conformitate ,cu titlul II şi care sunt recuperate în Comunitate,în condiţia ca :

(i) substanţa care rezultă în urma procesului de recuperare este aceiaş

cu substanţa care a fost înregistrată în conformitate cu titlul II şi

(ii) unitatea care efectuiază recuperarea are la dispoziţie informaţiile

cerute în conformitate cu articolele 31 sau 32 privind substanţa care a fost
înregistrată în conformitate cu titlul II ”.

Explicitarea acestor condiţii, pe baza de documente autorizate, pentru

situaţia metalelor recuperate, se regăseste în NOTA UniRomSider din Iunie
2010 „Nota privind noţiunea de substanţă recuperată” , din care reluăm în Anexa
IV , doar concluziile.

5.2.4 Pentru cazul altor materiale de interes din siderurgie

(zgure, ţunder) la introducerea acestora în piaţă , practica asumată de EUROFER
şi unităţi de producţie din siderurgia europeană,este ca aceasta, să fie ca pentru
oricare produs de interes REACH şi anume : întocmire dosar tehnic,
înregistrare ECHA , eventual autorizare . Acest proces este în derulare prin
SIEF-uri

5.2.5 Pentru alte materiale din siderurgie care îşi vor înceta
statutul de deşeu , plecând de la dificultatea înţelegerii integrale a sensului
juridic al multor prevederi din REACH, este dificil de a preciza calea de urmat,
pentru a intra in normalitate cu reglementarea REACH. Se poate face
recomandarea , ca fiecare caz în parte, după analiza secţiunii 1.6.4.5 din Ghidul
înregistrarii REACH, dacă se continuă să fie neclarităţi, este util ca aspectul să
fie analizat cu organizmele naţionale de mediu, pentru convenirea celei mai
acceptabile soluţii.

14
6.CONCLUZII

În condiţiile noii Directive cadru şi a altor comunicării aduse de CE ,astăzi a

devenit posibil să se incadreze corect produsele de interes, în categoria de deşeu
sau sub produs. În cea ce priveşte siderurgia , se pot susţine următoarele :

6.1 Produsele metalice derivate rezultate din fluxurile siderugice şi

anume : Scoarţe; Şutaje de la capetele laminatului la cald sau la rece ;
Ajustările de margini, la unele produse plate; Scurtături faţă de lungimea
normată a laminatului; Rebuturi; Declaste;Buclări (armonice); Împroşcări +
antrenări de oţel; Scoarţe etc sunt incadrabile in categoria de subproduse.
Aceste produse , se vor comercializa fără restricţii , inclusiv la transport.

Se propune ca livrarea să fie facută sub denumirea de “Material feros propriu

pentru retopire”, cu încadrare în marcă standardizată conform STAS, ori normă
internaţională sau specificaţie tehnică bilateral convenită şi certificate de calitate.

Nu există obligativitatea înregistrării REACH ci doar ca utilizatorul final

(oţelăria, turnătoria) să facă dovada că deţine legal totalitatea informaţiilor
cerute prin Art 31 si 32 din reglementarea REACH.

6.2 Materialele metalice rezultate din casări/demolari/dezmembrări,

până la încadrarea în criteriile stabilite prin Norma/Standard de încetare a
statutului de deşeu , se vor comercializa în condiţia de deşeu. După
îndeplinirea criteriilor de încetare a statului de deşeu , devin subproduse şi
vor fi comercializate asemănător cu cele precizate anterior la punctul 6.1

6.3 Materialele oxidice ,de tipul zgurei, ţunderului, pentru care există o
comandă certă de utilizare, sunt deasemeni subproduse , Se vor comercializa pe
baza de comandă , încadrare calitativă într-o specificaţie tehnică convenită între

15
părţi şi respectiv certificat de calitate. Aceste materiale urmează a fi
înregistrate REACH, după procedura cunoscută.

6.4 Pentru alte materiale derivate din fluxurile tehnologice ale siderurgiei,
ne-încadrabile în nominalizările prezentate mai sus, după stabilirea încadrării în
subproduse, verificarea modalităţii de încadrare în prevederile REACH se va
face de la caz la caz, în consultare cu organizmele de mediu abilitate.

Intocmit

Corneliu Rizescu – 26 Sept 2010.

16
 Anexa I
Graficul decizional deşeuri versus subproduse

Utilizarea
I materialului
dorit este legală? Materialul este un deşeu
NU
DA

Materialul a fost produs intenţionat?

Atunci materialul (A fost procesul de producţie modificat
este un produs, pentru a produce materialul?)
nu este un reziduu
de producţie DA

NU

Materialul este un reziduu

de producţie – se aplică
testele de mai jos

Utilizarea materialului
este sigură? Materialul este un deşeu
NU
DA

Este materialul pregătit pentru

utilizare fără procesare ulterioară
(alta decât procesarea normală ca Materialul este un deşeu
parte integrantă în procesul de
NU
producţie)?

DA

Atunci materialul Este materialul produs ca

este un produs parte integrantă a procesului Materialul este un deşeu
secundar de producţie?
DA NU
non-deşeu

17
 Anexa II

Criterii pentru încetarea statutului de deşeu

În cazul produselor metalice pe bază de fier sau aluminiu, acestea se referă la :

- Conţinut în metal util şi steril

- Cantitate prezentă de uleiuri, emulsii, grăsimi sau lubrefianţi
- Prezenţa de surse radioactive
- Caracteristici de periculozitate
- Încadrarea intr-un standard de calitate

Pentru metodologia de determinare a acestor caracteristici şi valorile

admise, au fost multe discuţii între factorii implicaţi. O sinteza a acestor discuţii
a fost prezentată de EUROFER. În această NOTA, reluăm în Attachment ,
traducerea documentului prezentat de EUROFER în 24 Noiembrie,2009

Documentul final este în faza de definitivare şi aprobare de PE

Anexa III

Semnificaţia unor termeni folosiţi în Directiva 2008/98 EC

În sensul prezentei directive, cu aplicabilitate la metalurgie, se aplică

următoarele definiții:

1. "deșeuri" înseamnă orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă

sau are intenția sau obligația să le arunce;

2. "deșeuri periculoase" înseamnă orice deșeuri care prezintă una sau mai multe
din proprietățile periculoase enumerate în anexa III din Directivă;

NOTA Ns : Nu se reia această Anexă în prezenta NOTĂ, deoarece din lista

materialelor derivate din siderurgie, prezentate de noi în Tab1, conform

18
informaţiilor noastre , nu pot fi clasificate în categoria „deşeuri” in general
sau „deseuri periculoase” indeosebi. Atunci când apare necesar , se va analiza
această Anexă,cu recomandarea de a recurge la un laborator abilitat pentru
definirea caracteristicilor incriminate ca periculoase din constituţia unui
anumit material.

3. "uleiuri uzate" înseamnă toate uleiurile minerale sau lubrifianții sintetici sau
uleiurile industriale care au devenit improprii folosinței pentru care au fost
destinate inițial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu combustie și de
la sistemele de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine și cele
pentru sistemele hidraulice;

4. “producător de deșeuri" înseamnă orice persoană ale cărei activități generează

deșeuri (producător inițial de deșeuri) sau orice persoană care efectuează
operațiuni de pre-tratare, amestecare sau de alt tip, care duc la modificarea
naturii sau a compoziției acestor deșeuri;

5. "deținător de deșeuri" înseamnă producătorul deșeurilor sau persoana fizică

sau juridică care se află în posesia acestora;

6. "comerciant" înseamnă orice întreprindere care acționează în nume propriu

pentru cumpărarea și pentru vânzarea ulterioară a deșeurilor, inclusiv acei
comercianți care nu intră fizic în posesia deșeurilor;

7. "broker" înseamnă orice întreprindere care se ocupă de valorificarea sau

eliminarea deșeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră
fizic în posesia deșeurilor;

8. "gestionarea deșeurilor" înseamnă colectarea, transportul, valorificarea și

eliminarea deșeurilor, inclusiv supervizarea acestor operațiuni și întreținerea
ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acțiunile întreprinse de un
comerciant sau un broker;

19
9. "colectare" înseamnă strângerea deșeurilor, inclusiv sortarea și stocarea
preliminară a deșeurilor, în vederea transportării la o instalație de tratare;

10. "colectare separată" înseamnă colectarea în cadrul căreia un flux de deșeuri

este păstrat separat în funcție de tipul și natura deșeurilor, cu scopul de a facilita
tratarea specifică a acestora;

11. "prevenire" înseamnă măsurile luate înainte ca o substanță, un material sau

un produs să devină deșeu, care reduc:

(a) cantitatea de deșeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau

prelungirea duratei de viață a acestora;

(b) impactul negativ al deșeurilor generate asupra mediului și sănătății

populației, sau

(c) conținutul de substanțe nocive al materialelor și produselor;

12. "reutilizare" înseamnă orice operațiune prin care produsele sau

componentele care nu au devenit deșeuri sunt utilizate din nou în același scop
pentru care au fost concepute;

13. "tratare" înseamnă operațiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv

pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;

14. "valorificare" (recovery) înseamnă orice operațiune care are drept rezultat
principal faptul că deșeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale
care ar fi fost utilizate într-un anumit scop, sau faptul că deșeurile sunt pregătite
pentru a putea servi scopului respectiv, în întreprinderi sau în economie în
general. Anexa II stabilește o listă a operațiunilor de valorificare, listă care nu
este exhaustivă;

NOTA Ns : În această listă cu operaţii de valorificare ( noi apreciem că în

terminologia consacrată , mai corect ar fi operaţii de recuperare) specifice

20
metalurgiei, este prezentată atât “reciclarea” cât şi “recuperarea”11.Noi
considerăm că acest lucru nu este întâmplător deoarece metalurgia dispune de
posibilitatea de a pregăti materialele de şarjare în vederea recuperării.

15. "pregătirea pentru reutilizare" înseamnă operațiunile de verificare, curățare

sau valorificare prin reparare, prin care produsele sau componentele produselor
care au devenit deșeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă
operațiune de pre-tratare;

16. "reciclare"(recycling) înseamnă orice operațiune de valorificare prin care

deșeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanțe pentru a-și
îndeplini funcția lor inițială sau pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea
materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică și conversia în
vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operațiunile de
umplere;

17. "regenerarea uleiurilor uzate" înseamnă orice proces de reciclare prin care
uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin
îndepărtarea contaminanților, a produselor de oxidare și a aditivilor conținuți de
acestea;

18. "eliminare" înseamnă orice operațiune care nu este o operațiune de

valorificare, chiar și în cazul în care una dintre consecințele secundare ale
acesteia ar fi recuperarea de substanțe sau de energie. Anexa I stabilește o listă a
operațiunilor de eliminare, listă care nu este exhaustivă;

NOTA Ns : Aceasta listă nu este reluată în aceasta NOTĂ. Se recomanda a fi

analizata din textul directivei.

19. "cele mai bune tehnici disponibile" înseamnă cele mai bune tehnici
disponibile în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din Directiva 96/61/CE.

11
Termenul anglo-saxon folosit este „reclamation”.

21
 Anexa IV

Concluzii din NOTA UniRomsider referitoare la metale recuperate

1.1 Substanţele recuperate din fierul vechi prin procese specifice din
siderurgie/ metalurgie intră sub incidenţa reglementării REACH.
1.2 În baza documentelor prezentate prin această NOTĂ, rezultă că
procesul încadrării activităţii în reglementarea REACH a fost simplificat.
Simplificarea este dată de faptul că nu este necesară înregistrarea la ECHA a
substanţelor recuperate (fierul în cazul oţelurilor nealiate, ) ci doar dovedirea că
entitatea legală care practică recuperarea , deţine informaţiile de caracterizare
toxicologică şi ecotoxicologică precizate prin Art 31 şi 32 din reglementarea
REACH .
1.3 Informaţiile necesare precizate anterior se pot obţine prin cercetări
proprii, confirmate de o persoană sau entitate autorizată. Aceste informaţii se
pot obţine şi prin intermediul SIEF-urilor , constituite în acest scop conform
reglementarii REACH
1.4 Nu dispunem de date privind nivelul costului de obţinere a
informatiilor necesare, referitoare la caracterizarea toxicologică şi
ecotoxicologică a unei substanţe recuperate. Acestea se obţin prin contactarea
deţinătorilor unor astfel de informaţii
1.5 Unul din SIEF-uri pentru furnizarea acestor informaţii pentru fier,
a fost constituit de Iron Platform Consortium şi EUROFER. Conform
cunoştiintelor noastre, dintre societaţile multi - naţionale cu locaţii de producţie
în România, membrii în Iron Platform, sunt Arcellor -Mittal şi TMK.

Probabil , unitaţile cu activitate in recuperarea prin topire a fierului

vechi, care au in vedere obţinerea informaţiilor necesare fundamentarii

22
aplicarii reglementarii REACH în propria unitate, ar fi util să stabilească o
formă de colaborare cu una din societăţile menţionate.

23
24