Romanul Maitreyi de Mircea Eliade este un roman modern, subiectiv, de analiza psihologica, un

roman al autenticitatii si experientei, dar si un roman exotic.

. Romanul creaza impresia de viata autentica, iar eroii lui isi traiesc iubirea cu intensitate. Romanul
Maitreyi valorifica o experienta autobiografica traita de Mircea Eliade in India: iubirea dintre el si
Maitreyi, gazda lui din India. Romanul nu rezuma viata lui Eliade in India, ci valorifica artistic o secventa
din aceasta experienta. De aici exotismul sau.

Tema romanului este iubirea incompatibila. Romanul este o alta transpunere a imposibilitatii iubirii
din pricina unor considerente exterioare ei.

Actiunea romanului, ce consta in cincisprezece capitole, se petrece in anul 1929, la Calcutta, oras
format din trei mari comunitati: cea autohtona, traditionalista, cea alba, preponderent engleza si cea
eurasiatica, dispretuitoare fata de indigeni, dar grabita sa ii imite pe europeni.

Conflictul romanului se intemeiaza pe opozitia dintre doua lumi diferite: europeana si asiatica. Desi
uniti prin iubire, cei doi tineri raman exponenti ai acestor mentalitati diferite. Conflictul dintre
europeanul Allan si bengalezul Narendra Sen, tatal fetei, reda opozitia dintre libertatea dragostei si
constrangerile traditiei, si reprezinta incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizatii si
mentalitati. In sufletul lui Allan, fire autoreflexiva, se petrece un puternic conflict interior, in care trairea
iubirii este experienta definitorie. Iubind-o pe Maitreyi, Allan descopera atat lumea tainica a Indiei, cat si
forta iubirii reale. Allan, personajul principal al romanului autobiografic “Maitreyi”, poate fi
considerat un alter-ego al autorului. Scris la persoana I, “Maitreyi” reproduce masiv pasaje netrucate din
jurnalul personal al lui Eliade (după care a scris alte două cărţi – “Memorii” şi „Jurnal”. Unul dintre cele
mai interesante aspecte de analizat în cadrul romanului îl reprezintă viziunea lui Allan asupra culturii
bengaleze, într-un prim stadiu de beznă totală şi necunoaşterea ritualurilor uimitoare ale indienilor,
până la dorinţa de convertire la religia bengaleză.

European convins, Allan îşi începe o carieră în India fiind ajutat de inginerul Narendra Sen,
urmând prin a locui o perioadă chiar în casa acestuia. Allan este surprins intr-o oarecare măsură de
tradiţiile indiene privite din exterior, dar această surprindere se dezvoltă excesiv după hotărârea de a se
muta în casa inginerului: „Mă aflam atunci la începutul carierei mele în India. Venisem cu o sumă de
superstiţii,foarte mândru de cetăţenia şi descendenţa mea continentală, citeam mult despre fizica
matematică şi scriam aproape zilnic în jurnal”. Se poate spune că Allan este ca un şcolar care, primind un
atlas, este atât de captivat de descoperirile sale despre o lume nouă încât citeşte până la capăt despre
aceasta. Aşa şi Allan, datorită curiozităţii şi dorinţei de cunoaştere şi deschidere spre nou, reu;eşte
treptat să înlăture pânza invizibilă din faţa ochilor, fapt ce-i permite să vadă cu alţi ochi această lume
plină de viaţă: „niciodată n-aş fi bănuit că în interiorul unei case bengaleze se pot găsi asemenea
minunăţii, atâta lumină filtrată prin perdele transparente ca şalurile, atât de dulci la pipăit covoare, şi
sofale din lână de Kaşmir, şi măsuţe cu picior asemenea unui talger de alamă bătută, pe care se aflau
ceştile de ceai şi prăjiturile bengaleze…”

Allan are un mare şoc atunci când află că Chabu crede că există copaci vorbitori, copaci care au
suflet, abia mai târziu descoperă însă că gândirea indiană este un lucru înnăscut, indiferent de
primitivismul ei (credinţele lui Chabu de exemplu) şi se bazează pe uniunea sufletului uman cu natura.
Indienii încearcă să vadă lumea şi cu sufletul, nu doar cu ochii. Allan îşi notează descoperirile lui în jurnal:
„Revelaţia a fost Chabu, un suflet panteist. Nu face deosebire între sentimentele ei şi ale obiectelor; de
pildă, dă turte unui pom pentru că ea mănâncă, deşi ştie că pomul nu poate mânca. Foarte interesant.”
Şocul continuă atunci când Maitreyi îi povesteşte despre dragostea ei pentru un pom, explicându-i că şi
ea a trecut prin aceeaşi etapă în care este şi Chabu: „Nu mă mai puteam despărţi de el. Stam toată ziua
îmbrăţişaţi, şi-i vorbeam, îl sărutam, plângeam. (…) Cine altul m-ar fi înţeles? (…) Fugeam noaptea din
odaie, goală, şi mă urcam în pomul meu; nu puteam dormi singură.” Reacţia lui Allan fu una
tulburătoare, la care Maitreyi nu se putea gândi. El însă înţelegea cât de simpli şi naivi sunt oamenii cu
care el împărţea o locuinţă în acea vreme. Totuşi, spusele Maitreyiei îl dureau: „Mi-o închipuiam goală şi
adolescentă, încleştându-se de pom cu toată nebunia pasiunii ei. Era o imagine care mă turbura, mă
irita. (…) Era un altfel de dragoste, unirea aceea cu frunzele şi cu ramul”. Abia atunci Allan realiza că,
pentru indieni, iubirea capătă nenumărate forme.

Desigur, şi felul de a-şi arăta dragostea pentru cineva diferă la indieni, astfel Allan, după spusele
lui, considera că asistă la un ritual aproape erotic atunci când, aducându-se vorba de picioare, Maitreyi îi
arătă europeanului cum îşi manifeste bengalezii dragostea – printr-o strângere de picior, ceea ce lui
Allan îi stârneşte atât curiozitatea cât şi gelozia: „Aveam impresia că asist la o scenă de dragoste dintre
cele mai intime. Lilu strânse între gleznele ei pulpa de jos a Maitreyiei (…). Erau adevărate mângâieri.”

Maitreyi, eroina romanului este considerata cel mai exostic personaj feminin din literatura romana.
Adolescenta bangaleza, copil si femeie in acelasi timp, poeta preocupata de filozofie si apreciata in
cercurile intelectuale bengaleze, conferentiind la 16 ani despre esenta frumosului, Maitreyi simbolizeaza
misterul feminitatii. Prin caracterizare directa, naratorul realizeaza mai multe portrete care ii redau
vestimentatia, chipul, detalii fizice senzuale sau inocente, gesturi, calitati, in incercarea de a surprinde in
transformare miracolul acestei femei indiene.

La inceput nu i se pare frumoasa, dar ii atrage atentia bratul gol al fetei de o culoare stranie galben
intunecat atat de tulburator ... de parca ar fi fost al unei zeite. Treptat il atrage taina fetei, care
inseamna pentru el taina Indiei.

Caracterizarea indirecta, prin fapte, limbaj, atitudini, gesturi, relatii cu celelalte personaje, dezvaluie
asumarea tragica a iubirii pentru ca Maitreyi este singura din cuplu care cunoaste interdictiile si urmarile
erosului interzis in lumea sa. Femeia din civilizatiile stravechi era o intruchipare a marii zeite a
pamantului mama. Tocmai de aceea, in legamantul de logodna ea arata ca viata este iubirea, iar iubirea
inseamna sacrificiu si rodnicie.

Implicand sexualitatea, dragostea dintre Allan si Maitreyi este deopotriva de esenta mistica, fizica si
metafizica. Notiunea de iubire este mai cuprinzatoare pentru Maitrei sau pentru sora ei, Chabu. Allan nu
intelege de ce fetele iubesc un copac sau de ce Maitreyi pastreaza cu sfintenie o suvita din parul alb al
lui Tagore, care-i era guru. Treptat insa, europeanul superficial descopera el insusi farmecul iubirii
mistice. Gelozia sau neintelegerea se sterg si ele din mintea lui Allan, ramanand sa mai arda doar flacara
pasiunii.

Maitreyi este un temperament pasional, capricios. Ea atribuie inca de la inceput iubirii un sens de
contopire cu lumea. Atitudinea lui Allan nu atesta perplexitatea in fata unei mentalitati diferite, cat mai
degraba dificultatea de a si-o insusi. Iubirea pentru Maitreyi naste in el un miracol.

In Maitreyi, iubirea are atat rolul de a converti cat si de a initia. Allan stie ca e vrajit si se lasa prada
acestei vraji. El accepta cu bunastiinta jocurile Maitreyiei. Mai intai intre Maitreyi si Allan se infiripa un
joc al privirilor. Tinerii par sa cada intr-un fel de transa cand se privesc.Vine la rand jocul mainilor de o
senzualitate mai pronuntata. Trepta cea mai de sus a acestui joc este jocul picioarelor care semnifica
abandonul total. In mod interesant avansarea jocului in atingerea tot mai intima a picioarelor, nu e
descrisa in termeni de adancime, de coborare in fiinta de carnea fetei, ci de inaltare. Asta inseamna ca
pasiunea, cand e adevarata, inalta pe om.

In Maitreyi iubirea este o experienta complexa. Pasiunea are si un caracter nefast. Prima victima a
acestei pasiuni este Chabu, care din dragoste si gelozie, sentimente pe care nu le intelege si nu le
constientizeaza, innebuneste si apoi moare. Ea ii apropie cu ingenuitate (naivitate copilareasca) pe
Maitreyi si pe Allan, pentru ca apoi, cu aceeasi ingenuitate sa povesteasca totul doamnei Sen. Cea mai
insemnata victima a pasiunii este Maitreyi. Dupa ce e despartita de Allan, ea capata un comportament
haotic.

Romann exotic, Maitreyi aduce ca elemente novatoare: intelectualizarea conflictului epic, descoperirea
Indiei si confruntarea acestui univers cu traditiile si mentalitatile europene, introducerea elementelor
de senzualitate in roman