Costache Conachi

Mărioara
Mă duc, stăpână, de-acum și nu știu de-oi mai veni.
Ah, ascultă, să-ți grăiesc, până n-apuc a muri
Răbdare îți zic să faci și răbdând să nu urăști,
Inima care ți-am dat numai tu s-o stăpânești.
Ori în ce stare voi fi, să știu că m-or îngropa
Amanet cu viața mea numai la dragostea ta.
Rob desăvârșit al tău fiind dat prin giurământ,
A mă preface nu-i chip până ce-oi intra-n pământ.

Alecu Văcărescu
Lucsandra
La obrazul ce-mă-nchin
văzând daruri pă dăplin
Unite cu nur firesc
nu poci să tăgăduiesc
Că rob credincios îi sunt
pân’ voi intra în pământ.
Singur eu aşa mă leg
de vreme ce înţeleg
Altfel că nu poci trăi,
fără d-a mă chinui.
Nu-i găsesc nici un cusur
pă razile lui mă jur.
D-aceea m-am hotărât
cu dulcele lanţ de gât,
Răbdând în veci să-i robesc,
ştiind cât mă fericesc.
Aşa lui m-am închinat
de când l-am întâmpinat!