Sunteți pe pagina 1din 10

Dar era un steag acolo. Un steag alb cu litere brodate cu aur.

Un steag spaniol,
aparat de un grup de oameni care se �ngramadeau �mprejuru-i de parca de asta
depindea m�ntuirea lor. Un steag spaniol �nsemna gloria. Fr�d�ric trebuia doar sa
ajunga la el, sa-i omoare pe cei care �l aparau, sa-l smulga ?i sa-l arate cu un
strigat de triumf. Era u?or. Pe Dumnezeu din cer, pe to?i diavolii ca era u?or.
Fr�d�ric scoase un chiot salbatic ?i trase brusc de fr�u, for?�ndu-?i calul s-o ia
�ntr-acolo. Deja nu mai era un careu, ci numai grupuri de oameni apar�ndu-se
�nd�rjit, izola?i, agit�ndu-?i baionetele �ntr-un efort disperat de a-i ?ine la
distan?a pe husarii care �i loveau cu sabiile. Un spaniol care �?i ?inea arma de ?
eava �i ie?i �n �nt�mpinare lui Fr�d�ric, atac�ndu-l cu lovituri de pat de pu?ca.
Sabia se ridica ?i cobor� de trei ori, iar du?manul, �ns�ngerat p�na la br�u, cazu
sub copitele lui Noirot.
Steagul era aparat de un batr�n subofi?er cu musta?i ?i favori?i albi, �nconjurat
de patru-cinci ofi?eri ?i solda?i care luptau cu disperare, spate �n spate, ca
lupii �ncol?i?i ce-?i apara puii, �mpotriva husarilor care urmareau acela?i scop ca
Fr�d�ric. C�nd acesta ajunse acolo, subofi?erul, ranit la cap ?i la ambele bra?e,
abia mai putea ?ine drapelul. Un t�nar �nalt ?i sub?ire, cu galoane de locotenent ?
i cu o sabie �n m�na, �ncerca sa pareze loviturile �ndreptate �mpotriva bietului
stegar, ale carui picioare �ncepeau sa ?ovaie. C�nd batr�nul subofi?er se prabu?i,
locotenentul �i smulse drapelul din m�na ?i, slobozind un strigat teribil, �ncerca
sa-?i deschida drum, lovind cu sabia, printre du?manii care �l �nconjurau. Acum
numai doi dintre camarazii sai mai ram�neau l�nga steag. �Fara mila!�, strigau
husarii care dadeau navala, tot mai numero?i. Dar spaniolii nu cer?eau mila. Unul
cazu cu ?easta despicata, altul fu dobor�t de un glon?. Cel ce ?inea steagul era
acoperit de s�nge din cap p�na �n picioare, husarii �l loveau din toate par?ile,
avea deja o duzina de rani. Fr�d�ric �?i croi drum ?i �i �nfipse sabia �n spate, �n
timp ce alt husar �i smulgea steagul din m�ini. �n momentul acela, vaz�ndu-se fara
stindard, orice instinct de aparare ?i de lupta paru sa-l paraseasca pe muribund.
Lasa sabia �n jos, �ndurerat, cazu �n genunchi, ?i un husar �l rapuse taindu-i
g�tul.
Careul era nimicit. Infanteria franceza ataca la baioneta, aclam�ndu-l pe �mparat,
pe c�nd spaniolii supravie?uitori aruncau armele ?i o luau la fuga spre padurea din
apropiere, �ncerc�nd sa se salveze.
Tr�mbi?a suna masacrul: niciun pic de mila pentru cei �nvin?i. Pesemne ca
Dombrowsky era exasperat de rezisten?a lor tenace ?i voia sa dea o pedeapsa
exemplara. �n euforia produsa de victorie, husarii se lansara �n urmarirea
fugarilor care clefaiau prin noroi, gonind nebune?te ca sa-?i salveze vie?ile.
Fr�d�ric galopa printre primii, cu ochii injecta?i de s�nge, flutur�ndu-?i sabia,
gata sa faca totul pentru ca niciun spaniol sa nu ajunga viu la liziera padurii.

Era un joc de copii. �i ajungeau din urma unul dupa altul ?i �i loveau cu sabia din
goana calului, seman�nd c�mpurile cu trupuri nemi?cate ?i �ns�ngerate. Noirot �l
purta pe Fr�d�ric p�na la un spaniol cu capul gol, dezarmat, care fugea, fara sa se
uite �n urma, �ncerc�nd parca sa ignore moartea ce venea �n spatele lui, atent
numai la copacii tot mai apropia?i, printre care �?i vedea salvarea.
Dar salvarea nu fu cu putin?a. Av�nd senza?ia ca mai traise aceasta scena, Fr�d�ric
galopa p�na la el, ridica sabia ?i o lasa sa cada �n capul lui, despic�ndu-i-l �n
doua ca pe un pepene. Arunca o privire �napoi peste crupa calului ?i vazu trupul
cazut �n noroi, cu picioarele ?i bra?ele desfacute. Al?i doi husari trecura pe
l�nga el, v�n�nd spanioli ?i chiuindu-?i bucuria victoriei. Unul din ei avea
�nfipta �n v�rful sabiei o chivara spaniola patata de s�nge.
Fr�d�ric li se alatura �n urmarirea unui grup de patru fugari. Husarii se luau la
�ntrecere, de aceea Fr�d�ric �i dadu pinteni lui Noirot, hotar�t sa c�?tige cursa.
Spaniolii alergau �mpiedic�ndu-se prin noroi, �ngrozi?i sa-i vada pe urmaritori tot
mai aproape. Unul dintre ei, convins de inutilitatea efortului sau, se opri deodata
?i se �ntoarse catre husari, lini?tit ?i provocator, cu m�inile �n ?olduri. Cu
fruntea �nal?ata seme?, vazu cum Fr�d�ric ?i cei doi camarazi veneau spre el, ?i
ochii �i scaparara pe fa?a �nnegrita de fum, sub parul ciufulit ?i murdar, p�na
c�nd urmaritorii ajunsera la el ?i �i taiara capul.
Pu?in mai �ncolo �i v�nara pe ceilal?i, culc�ndu-i la pam�nt cu lovituri de sabie,
unul dupa altul. Copacii erau de-acum aproape, ajunsera la ei venind �n diagonala.
Tr�mbi?a escadronului suna adunarea, ca sa-i reuneasca pe husarii �mpra?tia?i;
Fr�d�ric tocmai se pregatea sa traga fr�ul pentru a face cale �ntoarsa. Atunci
privi �n st�nga ?i �i vazu.
Ie?eau din padure �ntr-o linie compacta. Erau vreo suta de calare?i cu pieptare
verzi ?i chivere negre cu fir de aur. Fiecare avea o lance lunga �mpodobita cu un
mic stegule? ro?u, sprijinita de scara din dreapta. Ramasera c�teva clipe nemi?ca?i
?i maiestuo?i �n bataia ploii, de parca ar fi contemplat c�mpul de lupta pe care
tocmai fusesera macelari?i peste cinci sute de compatrio?i de-ai lor. Apoi suna o
goarna, �nso?ita de strigate de lupta, ?i calare?ii aplecara lancile �nainte de a
porni vijelios la galop ca ni?te diavoli �nseta?i de razbunare, atac�nd din flanc
dezordonatul escadron de husari.
Lui Fr�d�ric �i �nghe?a s�ngele �n vine, �n timp ce din g�tlej �i scapa un strigat
de spaima. Cei doi husari de l�nga el, care se �ntorsesera auzind goarna inamica,
trasera de fr�iele cailor, fac�ndu-i sa alunece cu picioarele din spate pe noroi, ?
i le dadura pinteni ca sa se �ndeparteze c�t mai repede.
Peste tot husarii faceau cale �ntoarsa, retrag�ndu-se �n dezordine. O parte din
linia calare?ilor spanioli ajunse din urma un grup numeros, ai carui cai obosi?i nu
mai erau �n stare sa ?ina pasul cu urmaritorii lor, care aveau cai odihni?i ?i
lanci �mpotriva carora sabia nu putea face nimic. Ciocnirea fu scurta ?i decisiva.
Lancierii �?i strapunsera adversarii, rasturn�ndu-i de pe cai �ntr-un iure?
dezordonat de oameni ?i animale. Unii husari care �?i pastrasera carabinele sau
pistoalele �ncarcate trageau �n calare?ii ce maturau c�mpul ca un val dezlan?uit,
ca o coasa mortala, secer�nd �n trecere orice urma de via?a. Descumpanit, �nca ne?
tiind ce sa faca, Fr�d�ric vazu cum linia lancierilor strapungea centrul
escadronului ?i cum stindardul acestuia se agita prin aer, apoi cadea dobor�t �ntr-
o padure de lanci. Nu putu distinge nimic altceva, fiindca un grup de lancieri se
�ndeparta de grosul forma?iei ?i ?arja contra celor opt sau zece husari �mpra?tia?i
prin �mprejurimi, izola?i de restul escadronului. Fr�d�ric se sim?i de parca s-ar
fi trezit dintr-un vis; un fior de groaza �i strabatu mu?chii ?i stomacul, �?i v�r�
capul �ntre umeri, se apleca peste g�tul lui Noirot ?i dadu brutal pinteni calului,
lovindu-l pe crupa cu latul sabiei, lans�ndu-l �ntr-o cursa nebuna �n �ncercarea de
a-?i salva via?a.
Urmaritorii ajunsera foarte aproape. Noirot era la limita puterilor, cu botul plin
de spuma, cu ploaia ?i sudoarea ?iroindu-i pe pielea lucioasa. Calul unui husar
care galopa �n fa?a se propti pe picioarele dinainte �ntr-o baltoaca ?i �?i
proiecta calare?ul peste cap. Husarul se ridica pe jumatate, acoperit de noroi din
cre?tet p�na-n talpi, cu un pistol �ntr-o m�na ?i cu sabia �n cealalta. O clipa
numai, Fr�d�ric se g�ndi sa-i �ntinda m�na ca sa-l salte pe crupa, dar renun?a
�ndata la idee; propria-i greutate era deja prea mare pentru bietul Noirot. Husarul
pravalit din ?a �l vazu trec�nd fara a se opri, trase ultimul glon? �n lancierii
care veneau peste el ?i ridica anemic sabia �nainte de a mai face c�?iva pa?i t�r�t
de ei, fram�nt�nd noroiul, �nfipt �n lemnul unei lanci.
Fr�d�ric, care se �ntorsese pe jumatate ca sa priveasca �ngrozit scena, �n?elese ca
puterile calului sau erau pe sf�r?ite. Noirot gonea cu salturi neregulate, lovindu-
se de pietre, alunec�nd �n noroi. De la galop trecuse pe nesim?ite la un trap tot
mai dureros. P�ntecele �i palpita violent din cauza efortului, animalul scotea
aburi pe nari. Lancierii aveau sa-l ajunga negre?it din urma, putea auzi limpede
copitele cailor ?i strigatele cu care se �ndemnau unii pe al?ii �n v�natoarea aceea
barbara.
Fr�d�ric era �nnebunit de groaza. Sim?ea o spaima de moarte, cumplita, atroce.
Capul �i vuia �n timp ce cauta din ochi un loc unde sa se ascunda, sa dispara. Avea
mu?chii spatelui �ncorda?i, crispa?i, de parca s-ar fi a?teptat dintr-un moment �n
altul sa-?i simta coastele fr�ng�ndu-se sub fierul ascu?it pe care �l presim?ea
aproape. Voia sa traiasca. Sa traiasca oricum, chiar mutilat, orb, invalid� Dorea
cu ardoare sa traiasca, refuza sa moara acolo, �n valea aceea plina de noroi, sub
cerul mohor�t care se �ntuneca tot mai tare, �n blestemata aceea de ?ara unde n-ar
fi trebuit sa calce niciodata. Nu voia sa sf�r?easca singur ?i haituit ca un c�ine,
�nfipt ca un trofeu macabru �n lemnul unei lanci spaniole.
Cu un ultim efort, Noirot ajunse la liziera padurii, patrunz�nd printre primii
copaci, �mpiedic�ndu-se �n ha?i?uri, fac�nd sa cada peste Fr�d�ric rafale de apa de
pe crengile de deasupra. Animalul, credincios p�na la capat nobilului sau instinct,
mai merse pu?in ?i se prabu?i printre arbu?ti cu un sf�?ietor nechezat de agonie,
�ns�ngerat, prinz�nd sub trupul lui scuturat de ultimele horcaieli un picior al
calare?ului.
Fr�d�ric se prabu?i la pam�nt, lovindu-se la umar ?i la ?oldul st�ng. Ramase
buimacit de cazatura, cu fa?a �nfundata �n noroi ?i frunze uscate, strain de tot ce
�l �nconjura, p�na c�nd auzi galopul apropiat al unui cal. Atunci �?i aminti de
lungile lanci spaniole ?i �ncerca sa se ridice. Trebuia sa fuga de acolo, sa se
�ndeparteze �nainte ca urmaritorii sa dea peste el.
Noirot zacea cu maruntaiele crapate din cauza efortului, ?i numai din c�nd �n c�nd
scotea c�te un nechezat slab ?i mi?ca din cap, cu ochii �nce?o?a?i de agonie.
Fr�d�ric �ncerca sa-?i traga piciorul de sub el. Zgomotul copitelor se apropia
rapid. Mu?c�ndu-?i buzele sa nu urle de frica, se sprijini de spinarea calului cu
m�inile m�njite de noroi, �mping�nd din rasputeri ca sa se elibereze.
�mprejurul sau, padurea rasuna de strigate ?i de �mpu?caturi. Sabia prinsa de
�ncheietura �i �ngreuia mi?carile, de aceea �?i smulse cordonul, cu degete
tremuratoare. Scotoci nervos �n tocurile de la obl�nc, apuc�nd pistolul �nca
nedescarcat. �mpinse iar cu toate puterile, sim?ind ca �l ia cu le?in. Chiar �n
clipa c�nd reu?i sa-?i traga piciorul de sub calul muribund, o silueta verde aparu
dintre copaci, cu lancea �n cumpanire, calarind drept spre el.
Se rostogoli �ntr-o parte, caut�nd adapostul unui trunchi. Lacrimile �i brazdau
obrajii m�nji?i de noroi ?i de frunze c�nd ridica pistolul, ?in�ndu-l cu am�ndoua
m�inile ?i ?intind spre pieptul calare?ului. Vaz�nd arma, lancierul �?i sili calul
sa se ridice �n doua picioare. Fumul �mpu?caturii �i voala lui Fr�d�ric
perspectiva; pistolul �i scapa din m�ini. Un nechezat, o bufnitura grea printre
arbu?ti. Vazu picioarele animalului agit�ndu-se prin aer, t�r�ndu-?i calare?ul �n
cadere. Gre?ise ?inta, �mpu?case calul. Cu un strigat disperat, sufoc�ndu-se din
cauza mirosului acru al pulberii arse, �?i aduna toate puterile, �n stradania
�nver?unata de a supravie?ui. Se scula cum putu, sari peste trupul nemi?cat al lui
Noirot, se t�r� printre picioarele celuilalt cal ?i se arunca asupra lancierului
care dadea sa se ridice, cu lemnul lancii rupt, cu sabia trasa pe jumatate din
teaca. Lovi fa?a spaniolului p�na c�nd acesta �ncepu sa verse s�nge pe nas ?i pe
urechi. Scos din min?i, blestem�nd �n ne?tire, zdrobi cu pumnii �ncle?ta?i ochii
du?manului, mu?ca m�na care �ncerca sa apuce sabia, auzind cum �i trosnesc �ntre
din?i oasele ?i tendoanele. Naucit de cadere ?i de lovituri, lancierul �ncerca sa-?
i apere fa?a �ns�ngerata cu bra?ele, gem�nd ca un animal ranit. Se rostogolira
am�ndoi pe jos, uzi ?i plini de noroi, sub ploaia care picura necontenit din
crengile copacilor. Cu energia disperarii, Fr�d�ric �nha?a cu ambele m�ini sabia
lancierului scoasa pe jumatate din teaca ?i �mpinse centimetru cu centimetru palma
de lama goala spre g�tul inamicului. Punea �n acest gest toata for?a ce-i mai
ramasese, str�ng�nd din din?i, respir�nd scurt ?i horcait. Ochii deja orbi?i ai
lancierului pareau gata sa-i iasa din orbite sub spr�ncenele umflate, s�nger�nde.
B�jb�ind cu m�na, spaniolul apuca o piatra ?i-l izbi cu ea peste gura pe Fr�d�ric.
Acesta sim?i cum �i crapa gingiile, cum din?ii �i sar �n buca?i. Scuipa din?i ?i
s�nge �n timp ce cu un ultim, salbatic efort, cu un urlet neomenesc scos din
ad�ncul maruntaielor, lipi tai?ul sabiei de g�tul inamicului, apas�nd turbat la
dreapta ?i la st�nga, p�na c�nd un jet v�scos ?i ro?u �i ?�?ni drept �n fa?a, iar
bra?ele spaniolului se muiara ?i cazura inerte de o parte ?i de alta a trupului.
Ramase acolo, �ntins pe burta peste cadavrul lancierului, �mbra?i?�ndu-l parca ?i
lipsit de orice vlaga, cu un geamat ragu?it pe buzele-i tumefiate. Ramase a?a mult
timp, convins ca avea sa moara dintr-o clipa �n alta, d�rd�ind de frig, cu o durere
at�t de ascu?ita �n t�mple ?i �n gura, �nc�t i se parea ca tot craniul �i fusese
jupuit de viu. Nu se g�ndea la nimic; creierul �i ardea, era o masa martirizata. Se
auzi pe sine rug�ndu-se la Dumnezeu sa-l lase sa adoarma, sa-?i piarda cuno?tin?a;
dar durerea gurii lui strivite �l ?inea treaz.

Trupul spaniolului era ?eapan ?i rece. Fr�d�ric aluneca �ntr-o parte, ram�n�nd cu
fa?a �n sus. Deschise ochii ?i vazu cerul negru peste coroanele arborilor �n?esate
de umbre. Se �nnoptase.
Zarva luptei se auzea undeva departe. Se ridica anevoie �n coate, cu o sfor?are
dureroasa, p�na putu sa se a?eze. Privi de jur �mprejur, ne?tiind �ncotro s-o ia.
Sim?ea junghiuri �n stomacul gol ?i pipai dupa ?aua lancierului mort. Nu gasi
nimic, dar m�inile-i st�ngace dadura peste sabie. Gura continua sa-i arda de parca
ar fi �nghi?it jaratic. Se scula clatin�ndu-se, cu sabia �n m�na, ?i o porni
printre copaci, �nfund�ndu-?i cizmele �n clisa. Nu-i pasa �ncotro; totul era sa
plece de acolo.
7 � Gloria
Merse fara ?inta, afund�ndu-se �n padure. Din c�nd �n c�nd se oprea, sprijinit de
trunchiul unui copac, tremur�nd, ud leoarca, duc�ndu-?i m�inile la gura, care era
toata o rana ?i �l facea sa geama de durere. Nu mai ploua, dar din crengi apa
continua sa picure �ncet, neostoit. Printre tufi?uri putea zari �n departare cum
�ntunericul era sf�?iat de scapararile luptei care nu se mai sf�r?ea. P�r�iturile
salvelor se auzeau deslu?it; batalia parea o furtuna �ndepartata.
�mpu?caturile rasunara ?i �n padure, nu foarte departe de el, sporindu-i nesiguran?
a ?i zbuciumul. Era imposibil de aflat unde se aflau liniile franceze; trebuia sa
a?tepte diminea?a ca sa ajunga acolo. �l lua cu fiori. Simpla idee de a cadea �n
m�inile spaniolilor �l �ngrozea �ntr-o asemenea masura, �nc�t �l facea sa horcaie
ca un animal �ncol?it. Trebuia sa iasa de acolo. Trebuia sa se �ntoarca la lumina,
la via?a.
Se �mpiedica de ni?te ramuri cazute ?i veni de-a berbeleacul �n noroi. Se scula,
lipaind prin clisa, ?i �?i dadu pe spate parul ciufulit ?i m�njit, uit�ndu-se cu
teama la umbrele care �l �nconjurau. �n fiecare dintre ele vedea un du?man.
�i era cumplit de frig. Maxilarele �i d�rd�iau, sporind durerea gingiilor
�ns�ngerate. �?i pipai cu limba din?ii rama?i: �i pierduse pe cei din jumatatea
st�nga a gurii, putea numara �n monstruoasa gaura opt sau zece radacini facute ?
andari. Durerea �i cuprindea falcile, g�tul ?i fruntea. Tot corpul �i ardea de
febra; infec?ia ?i frigul aveau sa-l doboare daca nu gasea un loc unde sa se
adaposteasca.
Zari o lumina printre arbori. Poate erau francezi, a?a ca o lua �ntr-acolo,
rug�ndu-se la Dumnezeu sa nu dea peste o patrula spaniola. Lumina devenea mai
intensa pe masura ce se apropia; era un incendiu. Se �ndrepta spre el cu mii de
precau?ii, scrut�nd cu mare grija �mprejurimile.
Era o casa �ntr-un lumini?. Ardea, cuprinsa de flacari �n pofida ploii, iar
acoperi?ul i se pravalea �ntr-o mare de sc�ntei ce se revarsau �n jur ?i peste
copacii din preajma: c�teva crengi luasera deja foc. Flacarile se �nte?eau, iar din
lemnul ud ie?eau aburi.
Un grup de oameni adasta l�nga lumini?. Le putea distinge chiverele ?i pu?tile pe
fundalul incendiului. Din locul unde se afla, Fr�d�ric nu-?i putea da seama daca
erau spanioli sau francezi, a?a ca ramase pitit printre arbu?ti, str�ng�nd �n pumn
m�nerul sabiei. Auzi nechezatul unui cal ?i c�teva voci confuze vorbind �ntr-o
limba pe care n-o recunoscu.
Nu �ndraznea sa se apropie mai mult, de teama sa nu faca zgomot. Chiar daca erau
francezi, puteau sa traga asupra lui, fiindca nu i-ar fi recunoscut uniforma sub
stratul de noroi care �i acoperea tot trupul. A?tepta �ndelung, ?ovaind. Daca erau
spanioli ?i-l prindeau, avea sa moara cu siguran?a, ?i poate nu repede, cum ar fi
fost de dorit �n asemenea �mprejurari.
Era ostenit; batr�n ?i ostenit. Sim?ea ca �mbatr�nise cu cincizeci de ani �n c�teva
ore. Ziua ce tocmai se scursese �i trecu pe dinaintea ochilor umfla?i din cauza
oboselii, ca ?i cum ar fi fost vorba de lucruri petrecute cu foarte multa vreme �n
urma. Cortul din campament, sabia fulger�nd �n lumina lampi?ei, Michel de Bourmont
fum�ndu-?i pipa� Michel. La nimic nu-i servisera tinere?ea, frumuse?ea, curajul.
Stindardul prabu?it �ntre lancile inamice, t�nguirea de agonie a tr�mbi?ei sun�nd
zadarnic adunarea, caii fara stap�n care rataceau prin valea plina de noroi, spala?
i de ploaie. Cel pu?in, �?i zise, Michel de Bourmont cazuse de pe cal, privind
moartea �n ochi, ca Philippo, ca Maugny, ca Laffont, ca to?i ceilal?i. Nu stateau,
ca el, tupila?i �n noroi, �nnebuni?i de teama, a?tept�ndu-se din clipa �n clipa sa
fie surprin?i de moartea din umbra; o moarte murdara, obscura, nedemna de un husar.
T�narul se g�ndi cu amaraciune ca facuse un drum lung ca sa sf�r?easca haituit,
tavalit �n glod ca un c�ine.
Dar, aten?ie, era viu. G�ndul acesta �?i croi drum prin mintea-i �nce?o?ata,
fac�ndu-l sa r�njeasca lacom, feroce. Era viu �nca, pulsul �i batea, trupul �i
ardea, �nsa ?i-l sim?ea arz�nd. Ceilal?i, �n schimb, erau de-acum ?epeni ?i �nghe?
a?i, ni?te cadavre ude zac�nd �n vale� Poate le-or fi luat ?i cizmele din picioare.
Razboiul. Ce departe era de cursurile de la ?coala militara, de manuale, de
manevre, de defilarile prin fa?a mul?imii extaziate de stralucirea uniformelor!�
Dumnezeu, daca chiar exista un Dumnezeu dincolo de bolta aceea sinistra ?i neagra
din care se prelingeau umezeala ?i moartea, le dadea oamenilor c�te un mic col? de
pam�nt, pentru ca ei, nestingheri?i, sa creeze acolo infernul.
?i gloria. Rahatul de glorie, raha?ii de ei, rahatul de escadron. Rahatul de
stindard pentru care �?i daduse via?a Michel de Bourmont, care �n clipa aceea poate
ca era aratat ca trofeu de vreunul din lancierii spanioli. Sa ram�na ei, mor?ii, cu
nenorocita lor de glorie, cu drapelele lor, cu uralele pentru �mparat. El, Fr�d�ric
Gl�ntz din Strasbourg, era cel ce calarise �mpotriva inamicului, cel ce omor�se
pentru glorie ?i pentru Fran?a, iar acum zacea �n noroi, �ntr-o padure
�ntunecoasa ?i ostila, rebegit de frig, �nfometat ?i �nsetat, cu trupul arz�ndu-i
de febra, singur ?i ratacit. Nu Bonaparte se chinuia acolo, pe to?i dracii ca nu.
Ci el. El.
Ardea, �i vuia capul. Vai, Claire Zimmerman, cu frumoasa ta rochie albastra, cu
buclele aurii stralucind �n lumina candelabrelor! Daca l-ai vedea acum pe frumosul
tau husar! Vai, Walter Gl�ntz, negustor cinstit ?i respectabil, care-?i privea cu
at�ta m�ndrie fiul ofi?er! Daca l-ai putea vedea acum!
La naiba. La naiba cu to?i, cu ideea lor romantica ?i cretina despre razboi. La
naiba cu eroii ?i cu cavaleria u?oara a �mparatului. Nimic din toate astea nu mai
ram�nea �n �ntunericul teribil, printre tufe, �n apropierea incendiului.
Sim?i crampe �n stomac. �?i descheie pantalonii ?i ramase pe vine, sim?ind cum
sc�rna i se prelingea �ntre cizme, tem�ndu-se ca spaniolii l-ar putea surprinde a?
a. Noroi, s�nge ?i rahat. Asta era razboiul, asta era tot, Doamne Sfinte. Asta era
tot.
Solda?ii plecau. Paraseau poiana luminata de flacari, fara ca el sa le fi putut
ghici na?ionalitatea. Ramase nemi?cat, pitit, p�na c�nd zgomotul se �ndeparta.
Acum nu mai auzea dec�t trosnetul flacarilor. Focul �nsemna un risc, avea sa-l
lumineze din plin c�nd se va apropia. Dar era ?i caldura, via?a, iar el murea de
frig. Str�nse puternic sabia �n m�na ?i se apropie �ncet, tresarind de fiecare data
c�nd cizmele lui lipaiau prea tare prin clisa sau fr�ngeau o creanga de pe jos.
Lumini?ul era pustiu. Aproape pustiu. Lumina oscilanta a flacarilor cadea pe doua
trupuri prabu?ite la pam�nt. Se apropie de ele lu�ndu-?i toate precau?iile; ambele
purtau tunica albastra ?i pantalonii albi ai unui regiment francez de linie. Erau
rigide ?i reci, fara �ndoiala ca zaceau acolo de c�teva ceasuri. Unul din ele, cu
fa?a �n sus, avea capul ciop�r?it hidos de nenumarate taieturi facute de o sabie
sau o baioneta. Celalalt zacea pe o parte, �n pozi?ie de fetus. �l omor�sera cu un
glon?.
Le luasera armele, curelele ?i una din rani?e. A doua era acolo, l�nga o gramada de
taciuni fumeg�nd, deschisa ?i cu con?inutul �mpra?tiat pe jos, murdar ?i rupt: doua
cama?i, ni?te pantofi cu talpa gaurita, o pipa de lut sparta �n trei buca?i�
Fr�d�ric cauta nerabdator ceva de m�ncare. Pe fundul rani?ei gasi pu?ina slanina ?i
o duse repede la gura, dar gingiile inflamate �l usturau �ngrozitor. Muta bucata de
slanina �n partea dreapta a gurii, cu acela?i rezultat. Nu putea mesteca. I se facu
deodata grea?a ?i cazu �n genunchi, vomit�nd bila cu icnete puternice. Ramase un
timp cu capul �n m�ini, p�na �?i reveni pu?in. Apoi lua apa dintr-o baltoaca ?i �?i
clati gura, �ntr-o �ncercare zadarnica de a potoli durerea; se ridica ?i se
�ndrepta spre flacari, sprijinindu-se de peretele de chirpici al casei ruinate.
Caldura �i cuprinse tot trupul, fu o senza?ie at�t de placuta, �nc�t �i dadura
lacrimile. Ramase a?a mult timp, cu hainele aburind pe el, p�na c�nd izbuti sa ?i
le usuce pu?in.
Se expunea unei grave primejdii �n poieni?a, luminat de flacari. Oricine dadea
t�rcoale pe-acolo �l putea zari. Se g�ndi �nca o data la chipurile maslinii ?i
crude ale ?aranilor, ale partizanilor, ale solda?ilor� Parca era vreo diferen?a
�ntre ei �n blestemata aia de Spanie? Fac�nd un efort de voin?a, se �ndeparta de
foc ?i se duse sa se sprijine de gard. Stropul de ra?iune care �i mai ramasese �i
spunea ca a ram�ne acolo �nsemna curata sinucidere, �nsa trupul lui refuza sa
asculte. Se opri iar, privi nehotar�t spre flacari, apoi ramase cu ochii ?inta la
bezna sumbra a padurii, care �l asalta din toate par?ile.
Era nespus de ostenit. Perspectiva de a se t�r� din nou prin �ntuneric, printre
desi?uri mustind de apa, �l facu sa se clatine pe picioare. �?i observa umbra, pe
care v�lvataia i-o desena la picioare, lunga ?i tremuratoare. Era pierdut,
categoric sortit mor?ii. L�nga foc macar nu pierea de frig. Se �ntoarse la ploaia
de sc�ntei ?i cenu?a ?i gasi un loc ferit, l�nga un zid din piatra ?i chirpici, la
patru-cinci metri de v�lvataie. Se ghemui acolo cu sabia �ntre picioare, puse capul
pe pam�nt ?i adormi.
�n vis, calarea peste c�mpii devastate, pe fundalul unor incendii �ndepartate,
�ntr-un escadron de schelete �n uniforme de husari, care �?i �ntorceau spre el
craniile descarnate, privindu-l �n tacere. Dombrowsky, Philippo, De Bourmont� To?i
erau acolo.

�l de?tepta frigul zorilor. Incendiul se stinsese ?i nu mai ramasesera dec�t
taciuni fumeg�nd �n cenu?a. Cerul se lumina catre rasarit, iar printre coroanele
copacilor sclipeau c�teva stele. Nu ploua. Padurea era cufundata �n umbra, dar i se
puteau distinge deja contururile.
Zgomotele bataliei �ncetasera; tacerea era totala, surprinzatoare, alarmanta.
Fr�d�ric se ridica, frec�ndu-?i trupul cuprins de durere. Partea st�nga a fe?ei i
se umflase foarte tare; �l durea �ngrozitor, p�na ?i urechea, cu care nu mai auzea
nimic, doar un ?iuit ce parea sa vina din strafundurile creierului. Ochiul st�ng
era �nchis din cauza umflaturii. Abia mai vedea cu el.
�ncerca sa se orienteze. Soarele rasarea. Facu o sfor?are sa-?i aminteasca
dispunerea aproximativa a c�mpului de lupta, unde padurea aparea catre vest, �n
apropierea satului atacat de Regimentul 8 U?or cu o zi �nainte. Concentr�ndu-se cu
mare greutate, calcula ca, �n momentul c�nd el se ratacise, liniile franceze se
aflau spre sud-est. Situa?ia putea sa se fi modificat �n cursul nop?ii, dar asta n-
avea de unde s-o ?tie.
Se �ntreba cine �nvinsese.
Porni spre ziua care se �nstap�nea �ncet-�ncet peste �ntregul peisaj. Avea sa
mearga p�na la marginea padurii, observ�nd cu pruden?a �mprejurimile, ?i tot a?
in�ndu-se la umbra ei urma sa �ncerce sa se apropie de magurile ?i colnicele pe
care cu o seara �n urma se sprijineau liniile franceze. Nu era prea sigur pe
puterile lui: stomacul �l chinuia, chioraia necontenit, gura ?i capul �i ardeau.
�nainta lovindu-se de crengi ?i de arbu?ti ?i din c�nd �n c�nd se vedea silit sa se
opreasca ?i sa se a?eze �n noroi. Merse a?a pre? de o ora. �ncetul cu �ncetul,
lumina laptoasa a dimine?ii goni umbrele, p�na �i �ngadui sa vada limpede �n jur.
Aplec�ndu-?i capul, �?i putea observa pieptul, bra?ele ?i picioarele acoperite cu
un strat de noroi uscat ?i de frunze; dolmanul �i era sf�?iat, iar jumatate din
nasturi lipseau. M�inile �i erau aspre, cu murdarie neagra sub unghiile rupte.
Deodata privi lung la sabia pe care o ?inea �n m�na ?i �?i dadu seama, uimit, ca nu
era a lui. Facu un efort de memorie ?i �l revazu pe spaniolul acela prins sub cal,
�ncerc�nd s-o scoata din teaca. Se porni pe r�s ca un dement; uitase ca-i taiase
g�tul lancierului cu propria lui sabie. V�natorul v�nat de v�natorul pe care voia
sa-l v�neze. Absurda �ncurcatura de cuvinte. Ironii de-ale razboiului.
Un mic lumini? se deschidea sub un stejar gigantic. Era gata sa-?i continue drumul,
c�nd zari un cal mort, cu ?aua captu?ita cu blana de berbec, tipica husarilor. Se
apropie curios; poate ca stap�nul lui era prin preajma, viu sau mort. Descoperi un
trup zac�nd �n balarii ?i se apleca peste el; inima �i sari din piept. Nu era
francez. Avea trasaturi de ?aran, cu jambiere de piele ?i tunica cenu?ie. Zacea pe
burta, cu o flinta veche l�nga m�inile crispate. �l apuca de par ?i �i privi fa?a.
Avea favori?i ?i o barba de trei-patru zile; pielea avea paloarea mor?ii. Nu era de
mirare, din moment ce �n mijlocul pieptului i se casca o gaura din care ?�?nise
un ?uvoi de s�nge, amestecat acum cu ?ar�na. Fara �ndoiala ca era un ?aranoi, un
guerrillero. �nca nu avea rigiditatea cadavrelor, drept care deduse ca nu murise de
mult timp.
��Adevarul e ca nu arata prea bine, zise �n fran?uze?te un glas din spatele sau.
Fr�d�ric tresari puternic ?i lasa sa cada capul mortului, �ntorc�ndu-se cu sabia
ridicata. La vreo patru metri de el, cu spinarea rezemata de trunchiul stejarului,
se afla un husar. Statea jos, �n cama?a, cu dolmanul albastru �ntins peste burta ?i
picioare. Avea �n jur de patruzeci de ani, o musta?a bogata ?i doua cozi lungi
at�rn�ndu-i pe umeri. Ochii �i erau de un cenu?iu �nchis; pielea, foarte palida. De
o parte ?i de alta a trupului avea chivara ro?ie ?i sabia; �n m�na dreapta ?inea un
pistol �ndreptat spre el.
Zapacit din cauza surprizei, Fr�d�ric se lasa �n jos, �ngenunchind �n fa?a
necunoscutului.
��Regimentul 4 Husari, b�igui el cu un fir de voce. Escadronul 1.
Nea?teptata apari?ie pufni �n r�s, dar se opri imediat, cu un rictus de durere care
�i schimonosi chipul. �nchise o clipa ochii, �i deschise la loc, scuipa �ntr-o
parte ?i z�mbi, cobor�nd ?eava pistolului.
��Ca sa vezi. Regimentul 4 Husari, Escadronul 1� Pai ?i eu sunt din Escadronul 1,
draga� Adica am fost din Escadronul 1, da. Nu-i grozav? Pe to?i dracii ca-i
amuzant, cum sa nu� Nu te-a? fi recunoscut niciodata �n uniforma asta tavalita prin
noroi. Dar te cunosc? Nu, cred ca nici biata maica-ta nu te-ar recunoa?te cu moaca
asta a ta strivita, umflata ca un burduf cu vin. Cum ?i-au facut-o? Bun, mai bine
zi-mi odata cine e?ti, �n loc sa stai aici ?i sa te ui?i la mine ca naucul.
Fr�d�ric �?i �nfipse sabia �n pam�nt, l�nga pulpa dreapta. Derogarea totala de la
regulile de polite?e ale husarilor �l zapacea ?i mai abitir.
��Gl�ntz. Sublocotenent Gl�ntz. Compania 1.
Husarul �l privi, interesat.
��Gl�ntz? Sublocotenentul al t�nar? � dadu din cap a mirare, de parca nu-i venea sa
creada ca era vorba de aceea?i persoana. Pe ce-am mai sf�nt ca nu te-a? fi
recunoscut vreodata� Cum de-ai ajuns �n halul asta?
��Un lancier m-a urmarit. Caii au murit ?i ne-am batut pe jos.
��Am �n?eles� Ce chestie. Lancierul ala te-a pocit a?a, nu? Pacat. �mi amintesc ca
erai un baiat aratos� Bun, dom� sublocotenent, scuza-ma ca nu ma ridic sa te salut,
dar nu stau bine cu sanatatea. Ma cheama Jourdan� Armand Jourdan. Douajdoi de ani
de serviciu, Compania 2.
��Cum ai ajuns p�na aici?
Husarul z�mbi ca ?i cum ar fi auzit o nerozie.
��Ca ?i dumneata, presupun. Galop�nd ca turbatul, cu trei-patru calare?i din aia cu
pieptar verde g�dil�ndu-ma cu lancile �n cur� Intr�nd �n padure, i-am lasat cu
buzele umflate. Am ratacit toata noaptea pe spinarea bietului meu Fal�, animalul
minunat pe care-l vezi colo, �mpu?cat cu flinta de neghiobul asta, caruia adineauri
�i admirai mutra.
Fr�d�ric se �ntoarse sa mai priveasca o data cadavrul spaniolului.
��Pare a fi un guerrillero� Dumneata l-ai �mpu?cat?
��Pai sigur ca eu. Asta s-a-nt�mplat acu� vreo ora; Fal� ?i cu mine �ncercam sa ne
�ntoarcem la liniile franceze, daca or mai fi exist�nd, c�nd deodata ne iese
�nainte din maracini? tipul asta ?i pac! sloboade asupra noastra ditamai
�ncarcatura din pu?coci. Bietul meu cal a �ncasat cea mai mare parte � se uita cu
triste?e la animalul mort. Ce bun ?i credincios prieten mi-a fost!
��Ce s-a �nt�mplat cu escadronul?
Husarul ridica din umeri.
��?tiu tot at�t c�t ?i dumneata. Poate ca nici nu mai exista. Lancierii aia ne-au
jucat festa: ne-au lasat sa trecem ?i ne-au luat dupa aia ca din oala, ?arj�nd din
flanc. Eram cu patru camarazi: Jean-Paul, Didier, unul pe care nu-l cuno?team ?i
sergentul ala mic ?i blond, Chaban� I-au v�nat �n spatele meu, unul c�te unul. Nu
le-au dat nici cea mai mica ?ansa. Cu caii obosi?i dupa trei ?arje ?i o urmarire,
treaba asta a fost ca v�narea unor cerbi lega?i de un st�lp.
Fr�d�ric ridica fruntea ?i privi �n sus. Printre coroanele arborilor se vedeau mari
petice de cer albastru.
��Ma �ntreb cine o fi c�?tigat batalia, comenta, g�nditor.
��Cine ?tie! facu husarul. Oricum, dom� sublocotenent, nici dumneata, nici eu.
��E?ti ranit?
Interlocutorul �l privi pe Fr�d�ric �n tacere c�teva momente, apoi un z�mbet
sarcastic i se ivi �n col?ul gurii.
��Ranit nu e cuv�ntul potrivit, zise, cu expresia celui care savureaza o gluma pe
care numai el o poate �n?elege. Vezi colo flinta mortaciunii aleia? �ntreba,
arat�nd arma cu pistolul sau. Vezi baioneta aia de doua palme lungime, de l�nga ?
eava? Ei bine, �nainte de a-l trimite naibii �n iad, fiul asta de curva regulata
de-un episcop a apucat sa-mi scormoneasca cu ea prin ma?e.
�n timp ce vorbea, husarul dadu la parte dolmanul, ?i Fr�d�ric scoase un strigat de
oroare. Baioneta intrase �n piciorul drept pu?in deasupra genunchiului, sf�rtec�nd
�n lung tot mu?chiul ?i o parte din p�ntece. Prin rana �ngrozitoare, plina de
cheaguri mari de s�nge, se vedeau lucind oase, nervi ?i o parte din intestine. Cu
centura lui ?i curelele sabreta?ului, husarul �?i legase mu?chiul, �ntr-o �ncercare
zadarnica de a ?ine lipite marginile ranii.
��A?i vazut, dom� sublocotenent, comenta acoperindu-se la loc cu dolmanul. Eu unul
mi-s terminat. Noroc ca nu ma doare prea tare; toata partea de jos a trupului mi-e
amor?ita� Ciudat e ca, despic�ndu-ma, baioneta nu mi-a atins pesemne niciun vas
important; altfel, a? fi murit de mult, golindu-ma de s�nge.
Fr�d�ric era speriat de resemnarea veteranului.
��Nu po?i ram�ne a?a, se b�lb�i, ne?tiind prea bine ce s-ar fi putut face pentru
ranit. Trebuie sa te duc undeva, sa caut ajutor. Asta� Asta e teribil.
Husarul ridica iar din umeri. Parea sa nu-i pese.
��Nu se poate face nimic. Aici, cel pu?in, cu spatele lipit de copac, stau bine.
��Poate te-ar putea �ngriji, vindeca�
��Nu spune prostii, dom� sublocotenent. Dupa o ora de stat aci, cu toata murdaria
asta, infec?ia-i gata. �n douajdoi de ani am vazut destule chestii ca sa nu-mi mai
fac iluzii� Batr�nul Armand ?tie c�nd are car?i proaste �n m�na.
��Daca nu vei fi ajutat, mori sigur.
��Ajutat ori ba, s-a zis cu mine. N-am at�ta umor �nc�t sa ma f�?�i de colo-colo
calc�ndu-mi ma?ele-n picioare. Prefer sa stau aici, lini?tit ?i la umbra. Vezi-?i
de-ale dumitale.
Am�ndoi ramasera tacu?i mult timp. Fr�d�ric statea jos, cuprinz�ndu-?i genunchii cu
bra?ele; husarul, cu ochii �nchi?i, cu capul sprijinit de trunchiul stejarului,
indiferent la prezen?a t�narului. �n cele din urma, Fr�d�ric se ridica, �?i smulse
sabia din pam�nt ?i se apropie de ranit.
��Pot sa fac ceva pentru dumneata �nainte de plecare?
Husarul deschise �ncet ochii ?i se uita la Fr�d�ric, parca mirat ca-l vede tot
acolo.
��S-ar putea, zise domol, arat�ndu-i pistolul pe care-l ?inea �ntre degete. L-am
descarcat �n ticalosul asta ?i mi-ar placea sa am un glon? pe ?eava daca se mai
apropie cineva� ?i-ar fi greu sa mi-l �ncarci? Gase?ti tot ce trebuie la obl�ncul ?
eii.
Fr�d�ric apuca pistolul de ?eava-i lunga ?i se duse la calul mort. Gasi acolo un
sacule? cu praf de pu?ca ?i altul cu gloan?e. �ncarca arma, �mpinse cu vergeaua, ?i
totul fu gata. I-o aduse ranitului, las�ndu-i la �ndem�na ?i restul de pulbere ?i
de gloan?e.
Husarul contempla arma, o c�ntari un moment �n palma ?i �i trase coco?ul.
��Mai vrei ceva?
Husarul �l privi din nou. Era un licar de ironie �n ochii lui.
��E un satuc �n B�arn unde traie?te o femeie cumsecade al carei so? e soldat �n
Spania, murmura, ?i lui Fr�d�ric i se paru ca deslu?e?te �n spusele lui o unda de
duio?ie, care disparu imediat. �n cu totul alta ocazie, dom� sublocotenent, ?i-a?
fi spus, poate, numele acelui satuc, daca te-ar fi purtat pa?ii �ntr-acolo� Dar
acum mi-e totuna. ?i-n plus, ca sa fiu cinstit, dumneata pu?i a mort ca ?i mine.
Tare m-a? mira sa te po?i �ntoarce �n Fran?a sau �n alta parte.
Fr�d�ric se uita la el, neplacut surprins.
��Ce-ai spus?
Husarul �nchise ochii ?i se sprijini din nou cu capul de trunchi.
��Cara-te de-aici, porunci cu voce pierita. Lasa-ma-n pace.
Fr�d�ric se �ndeparta nedumerit, cu sabia �n m�na. Trecu pe l�nga cadavrele calului
?i partizanului ?i mai �ntoarse o data capul, descumpanit. Husarul statea nemi?cat,
cu ochii �nchi?i ?i cu pistolul �n m�na, indiferent la tot ce-l �nconjura: padurea,
razboiul, via?a.
Rataci c�tva timp prin ha?i?uri ?i se opri sa-?i traga rasuflarea. Atunci auzi
�mpu?catura. Lasa sabia sa-i cada din m�na, �?i �ngropa fa?a �n palme ?i �ncepu sa
pl�nga.
Dupa un timp se urni iar. Nu mai ?tia unde erau estul, vestul� Padurea era un
labirint unde nu se putea orienta, o capcana mirosind a putregai, a umezeala, a
moarte. Co?marul nu �nceta, trupul lui amor?it, �n?epenit abia de mai facea un pas,
durerea de cap �l scotea din min?i. �?i privi m�inile goale, vazu ca uitase sabia ?
i se �ntoarse s-o caute, dar se opri numaidec�t. La naiba cu sabia, la naiba cu tot
?i cu toate. Merse �n ne?tire, �mpiedic�ndu-se la tot pasul, lovindu-se de copaci.
Privirea i se �nce?o?a, capul �i vuia ca prins �ntr-un v�rtej. Febra �l facea sa
vorbeasca singur, tare, delir�nd. Vorbea cu camarazii, cu Michel de Bourmont, cu
tatal lui, cu Claire� Acum �n?elesese, acum, cu chiu, cu vai, �n?elesese �n sf�r?
it. Ca Pavel pe drumul Damascului, cazuse de pe cal ?i vazuse� Ideea �l facu sa
r�da cu hohote care rasunara sinistru �n tacerea padurii. Dumnezeu, Patrie, Onoare�
Glorie, Fran?a, Husari, Batalie� Cuvintele �i ie?eau din gura unul dupa altul, le
repeta pe diferite tonuri. �nnebunea, pe to?i dracii ca da. �l �nnebuneau cu to?ii,
st�ndu-i �n preajma, acolo chiar, ?optindu-i t�mpenii despre datorie, despre
glorie� Husarul muribund era singurul care �n?elegea cum stau lucrurile, de aceea
�?i zburase creierii. ?mecherul de el, hahalera, pramatia batr�na ?tiuse cum sa
curme �ntreaga poveste. Pai da. Ceilal?i habar n-aveau de nimic, romantica ?i
proasta de Claire, nenorocitul de Michel� Rahat, noroi ?i s�nge, asta era.
Singuratate, frig ?i frica, o frica at�t de �nnebunitor de cumplita �nc�t �?i venea
sa strigi ca din gura de ?arpe.
Striga. �n pofida durerii din gura lui umflata ?i supur�nda, urla p�na sim?i ca
asurze?te. Urla catre cer, catre copaci. Urla spre �ntreaga lume, �i blestema pe
Dumnezeu ?i pe diavol. �mbra?i?a un trunchi ?i pufni �n r�s tocmai c�nd pl�ngea mai
tare. Dolmanul, plin de noroi uscat, era rigid ca o plato?a. �l smulse de pe el ?i-
l arunca departe, printre copaci. Ce postav minunat, ce broderii iscusite, pai
sigur! Va putrezi �n humusul padurii, laolalta cu Noirot, cu husarul care se �mpu?
case, cu to?i cretinii, oameni ?i animale, care se lasau prin?i �n hora macabra.
Poate, cur�nd, cu el �nsu?i.
Da, �nnebunea. �nnebunea. �nnebunea, fir-ar al dracului. Unde era Berret? Unde era
Dombrowsky? Unde era colonelul Letac, o ?arja, hm, domnii mei, care sa-i puna pe
fuga pe paduchio?ii a?tia prin toata Andaluzia? �n iad cu ei, la naiba cu ei to?i!
Se lasase dus de nas ca un imbecil. Dar ?i ei, sarmanii, cazusera �n cursa.
�ntregul univers se lasase dus de nas, pentru Dumnezeu, chiar nimeni nu-?i dadea
seama? Macar pe el sa-l lase-n pace. Nu voia dec�t sa plece de-acolo! Ce mare
lucru? Sa fie lasat �n pace, va rog, va rog! �nnebunea, ?i n-avea dec�t
nouasprezece ani!
Husarul muribund avea dreptate. Solda?ii batr�ni aveau �ntotdeauna dreptate, asta o
descoperea abia acum. De aceea taceau. Ei ?tiau, ?i cunoa?terea aceea, �n?
elepciunea aceea, �i facea a?a de tacu?i. Ei ?tiau, la naiba cu toate. Dar nu
spuneau nimanui; erau vulpi viclene, batr�ne. Fiecare sa dea cu capul de pragul de
sus, fiecare sa �nve?e pe propria-i piele, fiecare sa suporte consecin?ele. �n ei
nu era curaj; era indiferen?a. Se aflau dincolo de zid, dincolo de bine ?i de rau,
ca bunicul lui Fr�d�ric, batr�nul Gl�ntz, care se lasase sa moara, obosit sa tot a?
tepte moartea. Nu mai era nimic de facut, calea era trasata �nspaim�ntator de clar.
Onoare, Glorie, Patrie, Iubire� Exista un punct dincolo de care nu mai era
�ntoarcere ?i la care oricum ajungeai, mai devreme sau mai t�rziu; �n punctul acela
orice lucru devenea inutil, capata contururi precise, dimensiuni exacte. Ea se a?
inea acolo, drept �n mijlocul drumului, cu o coasa mortala c�t un escadron de
lancieri. Altceva nu mai exista, nu erau cai ocolitoare. Era absurd sa fugi, era
absurd sa te opre?ti. Nu-?i ram�nea dec�t sa-i ie?i calm �n �nt�mpinare ?i sa
termini odata.
Acum totul parea dintr-odata foarte simplu, elementar de simplu. Fr�d�ric se opri ?
i chiar scoase o exclama?ie, surprins ca nu fusese �n stare sa priceapa mai
devreme. Ajunse clatin�ndu-se la liziera padurii ?i se opri acolo, minun�ndu-se
�nca de descoperirea lui, slabit ?i febril, desfigurat ?i acoperit de noroi, cu
parul v�lvoi ?i ochii stralucindu-i ca taciunii. Contempla cerul albastru, c�mpiile
cu maslini de culoarea cenu?ii, pasarile care zburau pe deasupra a ceea ce fusese
un c�mp de lupta ?i slobozi un formidabil hohot de r�s adresat �ntregii lumi.
Se a?eza pe un ciot de copac, cu o creanga uscata �n m�na, r�c�ind absent ?ar�na
dintre cizmele lui patate de noroi. ?i c�nd vazu apropiindu-se de marginea padurii
un grup de ?arani �narma?i cu seceri, b�te ?i navajas, se ridica �ncet, cu capul
sus, privi