EUGENE O'NEILL

Hughie

Versiune scenică de Alexa Visarion

Pe intrare public doar radio. Întâi TRACK 17 pe public

Interior, holul unui hotel de mâna a doua. Lumină incertă… o muzică în

surdină TRACK Ploaie cu se aude de undeva din dreptul recep ției. Afară
plouă în rafale… vânt și tunete. Luminile unui semafor se proiectează pe
pereții întunecați. Întors cu spatele, recepționerul joacă darts. O u șă se
deschide brusc izbită de vânt.

ERIE - (voce din întuneric/holul întunecat)… (tunet) E deranj mare acolo sus.
(tunet) Da… (râde, umbra înaintează în încăpere, ca și cum ar dansa. Se
apropie… are în mână valiză mică din piele uzată. E ud pe trenci și se
uita la umbrela distrusă de furtună) Made în China… Cheia… ...Ei, mă
bucur că l-au dat afară pe puțoiul ăla pe care l-au luat cand i-a fost rău lui
Hughie. Și șmecher și tâmpit... Nu puteai să îi zici nimic... Sunt Erie
Smith, unul de-al casei.,
(aruncă umbrela lângă un coș de gunoi) 492. apa care curge
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Da, domnule.
ERIE - …Ești nou pe aici, patru, cinci zile, nu? (lasă valiza pe dușumea: pare
derutat, plictisit, obosit… zâmbește) Da... Am făcut o beție. Cam
prăbușit... Ideile se nasc dulci și mor feroce... O știai? Da. Mă bucur că te
cunosc băiete! Sper să rămâi pe aici. Nu?! (râde)

1
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Da, domnule Smith!
ERIE - Cum te cheamă?
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Hughes, Charlie Hughes. (crește furtuna)
ERIE - Cum? Hughes? (TRAZNET x2) Pe bune? (crește muzica ușor, apoi coboară
usor)
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Charlie Hughes.
ERIE - Să fiu al dracu! E aiurea... Acum văd că deși nu arăți ca Hughie, ai ceva din
el. Rude cumva?
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Vorbiți de Hughie, cel care a lucrat aici și a murit
de curând? Nu! Nicio legatură!
ERIE - Ai dreptate. Hughie mi-a spus că nu are pe nimeni în afară de nevastă și
copii, bineînțeles. Da... Era tare haios… A crăpat săptămâna trecută.
Înmormântarea lui m-a făcut să beau atât. Ce beție! Chin... (pauză)
Pălăvrăgești despre unele chestii pe care le știi și când îți dai seama ce-
ai spus… e prea târziu… Unora le-ar fi mai bine fără tine... Ascultă-mi
sfatul, bătrâne. Să nu știi niciodată Nimic. Fii un dobitoc și o să rămâi viu
și întreg! (radio track căutare 2 sec și apoi Armstrong1 pana la
semn Sese) (ușor fredonat) Mult noroc trebuie să ai pe drumul spre
mormânt... Hai, zi-o și tu! Mult noroc trebuie să iei pe drumul spre
mormânt. Ce naiba, îmi merge mintea, cu sau fără pileală! Nu-s un
tâmpit! (pauză) Ce ziceam? A, da, Ce beție! M-am făcut mangă! S-o fi
văzut pe tipa căreia i-am tras-o noaptea trecută! Fiară... m-a terminat...
Sunt mort după blonde. Însurat?
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Da, domnule.
ERIE - Puteam să pariez zece la unu! Ai moaca aia… tembelă de consort ca și
Hughie. Poate asta e legătura. Cu copii, nu? Pun pariu...
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Da, domnule. Trei.

2
ERIE - Mai rău decât Hughie. El avea doar doi. Trei, nu? Vezi ce face jucăria cu
două spinări? Bine, presupun că nici însurătoarea nu-i chiar o catastrofă,
dacă ești făcut pentru asta. Pe Hughie părea să nu-l încurce, de și, dacă
vrei părerea mea, nevastă-sa e o pacoste... Nu zic că-l în șela!... Cu
pupăza dintre picioarele ei și silueta de bidon, nu i-ar fi tras-o nimeni,
decât dacă o uitau într-un azil de orbi. Câți ani ai?... Stai, lasă-mă să
ghicesc. Arăți de patruzeci sau peste, dar pun pariu că ai treișunu sau
treișdoi.
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Am treișunu. Sau poate treișdoi...
ERIE - Am câștigat, nu? Sunt AS la astea, prietene! Stai să le vezi pe gagici cum
se oftică când le zic vârsta! (Armstrong4 după ce se uita spre banutul
aruncat) Ești ca Hughie. Arăta mult peste cincizeci și era doar de
patrușunu. Eu am patruștrei. N-ai fi crezut, nu? Majoritatea fufelor nu se
prind că am trecut de patruzeci. Fac alt pariu cu tine. Născut și crescut la
țară, nu?
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Sunt originar din Saginaw, Michigan, dar locuiesc
de mult în nebunia asta de oraș, așa că sunt new-yorkez, domnule.
ERIE - Merit o medalie... Aproape orice tip pe care îl știu - și îi știu cam pe to ți din
branșă - e picat de undeva de la țară. Crede-mă... Nu ți-ai dat seama, dar
eu am venit din Erie, Pennsylvania. Nu-i o bombă? Erie! Așa mi-am
căpătat faima. Nimeni nu-mi zice decât Erie. Daca nu-mi spui Erie,
amice, nici n-o să știu că vorbești cu mine! Ha, ha!
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Ok, Erie
(Recepționerul adună din diferite locuri ale holului gunoaie pe care le
îndeasă într-un sac de plastic. Privește spre umbrela distrusă. Au un
schimb de priviri... În sfârșit, Erie o îndeasă în sac.)
ERIE - Așa, iubi, odihnă… veșnică! Moartea e viață traită… (râde)

3
(Recepționerul iese cu sacul, spre stradă.)
ERIE - (adresându-i-se) Uite alta, trăsnet! Smith e numele meu pe bune. Un tip de
Broadway, ca mine, pe nume Smith... și e numele meu adevarat! Ce
chestie! Nu-mi aduc aminte cam nimic din ERIE - înțelegi - și nici nu
vreau. Un târgușor căcăcios și cu pretenții! După gimnaziu, ai mei m-au
pus să lucrez în băcănie, să vând tot felul de nimicuri… Slujbă idioată. M-
am ținut de ea până la 18 ani, apoi m-a luat dorul de ducă. Apropo de
nevastă, ăsta e motivul pentru care am șters-o... O gagicuță aproape m-a
agățat să-mi pun pirostriile. Singura ocazie în care era cât p-aci să fiu
fraierit. O chema Daisy- era una din alea darnică și proastă cu acte, larg
deschisă. Toți i-o trăgeau. Apoi, într-o zi, se trezește, zâmbe ște, râde,
plânge și află că o să aibă un copil. M-am stins. Nu mi-am dat seama că
vrea să mă prostească. Cred că habar n-avea cine-i tipul... a pus într-o
pălărie numele a 1001 de gagii - toți pe care și-i amintea, a amestecat și
a tras unul norocos și eu am fost ăla. Apoi i-a spus maică-sii, maică-sa lui
taică-su, și taică-su a venit să mă caute. Eu nu eram u șor de prostit nici
pe atunci. Am ușchit-o. M-am dus la Saratoga, să văd cursele de cai.
Începusem ca jucător la Erie, deși nu văzusem nicio cursă. Și jucător am
fost, de atunci. . Nu mi-a mers prea rău, prietene, am avut la vremea mea
niște tunuri care au rămas în istorie... Am fost în bani rău de tot... de
multe ori, și-o să mai fiu. Am avut și căderi dure, dar ce dracu, îmi revin
mereu. Dacă nu fug caii pentru mine, există jocurile, meciurile, tirul...
Dacă și astea merg prost, mă bag în altele... Și când toate-s aiurea, fac
rost de lovele din unele treburi despre care nu vorbesc și pe care le
primește unul ca mine, care știe să-și țină clanța. Mă descurc, amice. Mă
descurc bine. (începe să bată step ușor, cu o veselie nervoasă.) Căci nu
există nebunie mai mare , decât cea de a-ți trai viața. Mă descurc bine!

4
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Da, domnule.
ERIE - (tot dialogul următor este făcut în ritmul mereu întrerupt al stepului.
Glumind.) Scuză-mă că te rețin... Hughie era vioi, stilat, dus cu pluta. Mă
aștepta întotdeauna aici. Zicea: “Bună, Erie, cum ți-a mers? Cum e
Norocul? Ai dat bine cu zarurile?”. Și-i spuneam cum mi-a mers. Mă
întreba: “Ce mai e prin orașul asta stapanit de bani si de bogatie ?“ Și-i
povesteam tot. Ultimele zvonuri. Muream de râs când îl auzeam pe
bătrânul Hughie vorbind ca șmecherii. În toți anii de când îl cunosc, n-a
pariat pe nimic, nici măcar un dolar. Dar n-a fost vina lui. Ar fi făcut-o, dar
nu putea: cu nevastă-sa care știa și ultimul bănuț din salariul lui. I-am
arătat multe manevre s-o păcălească, dar era prea speriat. Cea mai mare
bombă era când glumea cu mine despre dame. Zicea: “Cum? Fără
blonde în seara asta, Erie? Ai pierdut?!”. N-ai ținut îngerul norocului
macar de-o aripă? Isuse, n-ai văzut un prost mai timid cu femeile decât
Hughie. Îl prezentam târfelor pe care le căram până aici. Le ziceam să-l
aburească și să-i spună că-l plac. În 2 minute îl prindeau în plasă. Se
înroșea și nu știa unde să se ascundă. Unele erau perverse rău și-i
făceau propuneri tare porcoase. Se bâlbâia ca paralizat, o lua de bună.
Era roșu ca focul. Doream să-l împing la o mică infidelitate. Mă ofeream
să aranjez cu una din fete. Aveam destule, ce dracu, nu mi-ar fi părut rău.
Îi ziceam: „las-o pe nevastă-ta să afle c-o înșeli și va începe să te
respecte.” Dar era prea speriat. Unele gagici pe care le-am adus pe
vremea mea, frate, parașutele din “Follies” sau “Scandals” sau de la
“Frolico”, aveau rasă, îți săreau ochii când le vedeai mișcându-se...
(zâmbind, cu un accent nebunesc în dans, sugerând actul erotic). Și încă
le-o trag. Să vezi! Nu mă las! (demență în dans, apoi a șezându-se
transpirat și obosit) Aș putea să mă și culc și... 492…odihnă… (o clipă de

5
 liniște, iar apoi se aude metroul care trece în viteză pe sub clădire pe
replica Sese? Plus (track căutare și melodie lenta).)
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Noapte bună, domnule Smith. Numai vise
plăcute!
ERIE - (privind ușa camerei 492 care a apărut în spațiul scenic) Ce magherniță
jegoasă! Totuși m-am întors aici, în sacul ăsta de molii… De ce? Mai bine
stăteam la băut. Prima oară când am venit aici, ăsta era un hotel dichisit
și curat, poți s-o crezi? Am tot stat aici din când în când, în ultimii 15 ani,
dar îmi tot vine să plec. Nu e la fel, de când Hughie a fost dus la spital.
(pauză, apoi strigă) Să-l ia dracu de pat! Acolo zac și mă frământ. Și atât.
Crede-mă frate, n-am fost niciodată speriat, dar de data asta am ajuns
rău… rău... rău... Și nu sunt fricos, dar acum e lată... E lată pe toată
linia… (pentru o secundă încearcă să reia stepul, renunță.)
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Asta-i foarte trist, domnule Smith. Dar se zice că
marea majoritate a lucrurilor care ne îngrijorează nu se întâmplă
niciodată. (oprește Sese muzica)
ERIE - Asta se întâmplă… Un pictor beat venit de undeva din Europa stătea agă țat
de Brooklin Bridge și striga: toți oamenii se nasc regi și mor în exil! Tare,
nu? (cântă) Dispari și gata! (fredonează ușor o melodie… apoi se aud
sunetele unei ambulanțe însoțite de pompieri și poliție) N-am mai câștigat
nimic de când l-au dus pe Hughie la spital. Sunt deochiat. Și asta nu e
tot... dar, la dracu! Ai dreptate! Întotdeauna apare ceva. (strigă) M-am
născut norocos. (ca un ecou al strigătului) Și nu sunt în panică. ( șoptit)
Doar mă vait. Cine n-o face la mahmureală? (fluieră anapoda) Știi cum
e... parcă ar bubui fanfara în capul tău. Și încă îl plâng pe Hughie.
Moartea lui a fost un knock-out pentru mine. Dracu știe de ce. O grămadă
de cunoscuți au crăpat de la băutură sau au fost rași, dar am luat-o

6
 mereu ca parte a jocului. Drace, toți crăpăm. Azi ești aici, mâine e ști
dus… De ce să disperi? Când a murit unu, a murit. Dacă lui nu-i mai
pasă, ce să-i mai pese altuia? Căci viața nu-i altceva decât moartea care
se dă mare si te imbratiseaza excitata, cu patima... Mi-e dor de Hughie!
Cred că am ajuns să-l plac mult. Nu am fost prieteni pe bune, mă înțelegi.
Nu era din branșă. Nu știa nimic, era Zero. Dar îmi pare foarte rău că s-a
dus... Era un fraier. Mare păcat că nu l-ai cunoscut... Era un omuleț
mare…
(trece din nou metroul)
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - A trecut.
ERIE - (mai mult pentru sine) Noaptea nopților... Asta-i viața, nu-i a șa?
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Ce poți să faci?!
ERIE - Ce moacă de serie ai! Tăcută și stearpă!
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - (silabisind) Slujbaș de noapte.
ERIE - Cam da. Se naște câte unul pe minut…
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Da, domnule Smith. Într-adevăr așa e, nu?
ERIE - Termină cu domnul Smith, Charlie. Se nasc câte zece pe minut. În toate
colțurile lumii... Cinci continente. Spune-mi Erie, cum ți-am spus.
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Bine, Erie.
ERIE - Da… Ce e tragic e comic …..ce e comic e tragic… Ce e comic să plângi…
Viața e moartea ce vine. (trece din nou metroul, mai scurt) Hughie era un
omuleț mare. Cu toate că nu era genul pe care unul ca mine l-ar băga în
seamă. Era un fraier, înțelegi, genul de prost pe care l-ai curăța de un
milion de ori și tot nu s-ar prinde că a fost luat. Noapte după noapte, așa,
de poantă, jucam zaruri cu el aici pe birou. Cu zarurile mele. Și niciodată
nu cerea să le vadă înainte. Ei ce zici? Nu aș fura un prieten. Nu sunt un
jeg. Și, oricum, nu pe Hughie. Și niciodată n-am mizat pe nimic. Doar o

7
 zvârlitură, o joaca... Mama, dacă m-ar fi lăsat să le arunc a șa într-un joc
adevărat aș fi câștigat 10 milioane de dolari. Ai fi crezut că Hughie se va
prinde că nu-i ceva în regulă când, oricât ar fi câștigat în clipa de noroc
cum o au începătorii câteodată, îl curățam întotdeauna la final. Dar nu
bănuia niciodată nimic. Spunea mereu: “doamne, Erie! Chiar te-ai născut
cu noroc.” Poți să-ți imaginezi? Bineînteles, cum am zis, era doar de
formă. Jucam cu miză adevărată, ca să pară pe bune, dar erau dolarii
mei. El niciodată n-avea. Nevastă-sa îl certa de 4 ori pe zi pentru
cheltuială și încă o dată noaptea, în somn... Așa că îi dădeam la început
jumate din ce aveam - mărunt, bineînțeles. Fixam că un cent e un dolar.
Ce joc mare! Îl stimula rău de tot. Se încingea tot... “Doamne, Erie, nu mă
mir că stai așa bine cu banii, cu norocul ăsta al tău.” Băiatul ăsta ar fi
crezut orice. (Pauză. Prin fața hotelului trec gunoierii care ridică gunoiul. )
Bineînțeles, mă descotoroseam de el când voia să joace în serile când n-
aveam un chior… Mă făcea să râd! Le zicea cailor de rasa „mâr țoage”,
de parcă i-ar fi știut de-o viață - și nu văzuse niciodata un cal de curse,
până l-am răpit într-o zi să-l duc la Belmont. Mamă, l-a rupt! Mi-era teamă
să nu moară de emoție. Și nici nu pariase. N-avea decât 4 dolari. Vedea
doar cursa, și mulțimea… și caii, care l-au prins. Mai ales caii. E ciudat
cum un prostănac ca Hughie, poate să … (râde) Zicea: „ Sunt cele mai
frumoase ființe din lume!“ Aleargă și caștigă! Aleargă și caștigă … Știi,
sunt înnebunit după cai. Dacă aș avea de ales, aș prefera să dorm în
grajd cu calul meu decât să le-o trag la toate gagicile din Follies. Mă
crezi?
(vede lângă oglindă o muzicuță și încearcă o melodie)
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Da, sunt de acord cu dumneavoastră, domnule...
Vreau să zic, Erie.

8
ERIE - Și ce crezi că s-a întâmplat noaptea următoare? ( mai scoate câteva sunete
la muzicuță). Să fiu al dracu dacă Hughie nu și-a scos 2 dolari din
pantaloni și mi i-a strecurat în palmă. “Pune-i pe oricare cal vrei să pariezi
mâine” mi-a zis. Mi s-a făcut milă. “Nu!”, am zis. “Dacă vrei să fii nerod și
să pariezi la curse, nu vreau să am de-a face cu asta”… Râsul lumii! Eu
să sfătuiesc un fraier să nu parieze, când toată viața mea asta am făcut,
spunând proștilor: Pariați! (UMBLA LA RADIO Ferrante, destul de tare) I-
am zis „de unde ai luat banii? Din poșeta ei, nu-i așa? Și când îi vei
pierde? O să-ți spargă mobila în cap!“ “Nu”, mi-a zis el, o să plângă și
atât.” “Mai rău,“ am zis eu. Am avut o păpușa care a început să-mi plângă
o dată într-un restaurant plin de lume până când i-am promis un inel de
logodnă cu diamante ca s-o liniștesc. Ei, oricum Hughie a strecurat înapoi
cei 2 dolari când a ajuns acasă dimineață, și asta a fost… Nu prea m-ar
trece la premianți amice dacă stăm să numărăm faptele bune. Da, asta-i
una. Păcat că de altele nu-mi aduc aminte. Știi, plănuiam să-l fraieresc
pe Hughie când l-am văzut prima oară. Tocmai nimerisem din Tia Juana,
avusesem un câștig mare și eram plin de bani. Venisem tot drumul într-
un salon și nu eram singur. Era pe tren o tipesă blondă, star de cinema -
și pe atunci eram norocos în toate. Urmăream caii din sud în fiecare
iarnă. Acum n-o mai fac. M-am plictisit. (aruncă o săgeată în țintă …)
Când am nimerit aici în hol… am vazut o moacă nouă și în timp ce luam
apartamentul nupțial și comandam șampanie, am pariat cu mine însumi
că ăsta n-a fost niciodată altceva decât un slujbaș de noapte. Am
câștigat. (câteva clipe tăcere, apoi se aude puternic trecerea metroului)
La început nu voia să se deschidă... nu găsea nimic de zis despre el.
Văzându-mă seară de seară pe aici și glumind cu el, spunându-i ce am
câștigat a devenit prietenos și vorbăreț. Venea de undeva din nord. A

9
 terminat liceul și a încercat tot felul de slujbe în orășelul lui, dar n-a reu șit
nimic… Citise undeva, le avea cu cititul - în almanahul fraierilor, cred - că
tot ce trebuie să facă e să vină în New York, iadul poleit condus de bani și
șansa o să-l aștepte la intrarea în Central Park, langa trasuri…. Să-i dea
cheile succesului. Ce tâmpenie! Până și eu am crezut asta odată și nu-s
cretin. Ei, oricum, a făcut pasul, a venit aici, și tot ce a gasit a fost slujba
asta de noapte. Pe ea a cunoscut-o în metrou. S-a frânat brusc, ea a fost
împinsă-n el și el a cuprins-o… Au început să vorbească și, naiv cum era,
n-a avut nici o scăpare. Ea era vânzătoare într-un magazin idiot, cu
căcaturi ieftine, și se saturase să stea în picioare toată ziua. Deci, ea s-a
cerut singură în casatorie, și a zis da pentru el, l-a luat de bărbat și, după
asta, bineînțeles, că el n-a mai îndrăznit nimic. Nimic, nimic, chiar dacă
putea câte ceva… Și poate Hughie nu putea ajunge mai mult... Păreau
destul de fericiți când m-a invitat la ei la cină. Bine, nu ferici ți... Multumi ți.
Ei, și asta-i exagerat. Resemnați e cuvântul, și fiecare-l lasă pe celălălt să
trăiască singur... intra metroul ușor Ca să facă mai târziu schimb de
amintiri (brusc se face întuneric) Ce e?
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Nu știu!…
(ușoară panică, doar lumina străzii pătrunde în scenă. După câteva clipe.)
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Merg să văd napasta pana iese Tatiana
(tot momentul următor se desfășoară pe întuneric)
ERIE - Cum te înțelegi cu femeiușca ta, frate?
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Nu se întâmplă nimic…Nimic interesant în
niciuna din nopțile pe care le adun aici…
ERIE - Ce e?

1
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Nimic, o siguranță, cred... Te referi la sotia
mea( mic zgomot in culise )? Știu eu?! Destul de bine, cred... ( zgomot
puternic in culise)
ERIE - Da… (speriat) E cineva acolo lângă tine?
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Poftim?
(pauză lungă, tăcere)
ERIE – Auzi, când m-a luat acasă la cină Doamne, ce faza… I-a luat ceva timp să-
și facă curaj să mă invite… acolo numai vrăjeli și plictiseală. Doamne,
nevastă-sa era și moralistă. Avea prejudecăți despre pariuri și jucători…
Vacă! M-a plasat de la prima ochire ca vagabond… și moaca mea îi
dădea dreptate.
(fluieră ceva vesel… renunță; încercă să fredoneze un cântec, dar l-a uitat).
Țin minte pe o gagică, tot blondă! Se certa cu mine că i-am promis 100
dolari. I-am zis: Auzi baby, am o problemă de pronunție. Poate a sunat ca
100, dar am zis zece și atâta primești. Ce dracu, nu vreau să- ți cumpăr
sufletul… Ce să fac cu el? Și de atunci urlă peste tot pe Broadway că
sunt un nenorocit și, bineînțeles, toți șobolanii se excită și o cred SIRENE
de POLITIE?… Isteria conjugală mă obosește și îmi vine să fug în fa ța
metroului. (râde) Să văd dacă mă prinde!
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - 492, spui bancuri?
(tăcere, se aude apa de la toaletă trasă)
ERIE - Să fi fost un banc tot ce a spus? Ha, ha! Bună, bună! (se aprinde lumina pe
usa)
(acesta iese de la toaletă, aruncă de câteva ori cu săge țile de darts, apoi se duce
spre valiza sa și o deschide) Ce mai bună poantă pe care am auzit-o de
când mă știu.

1
(Funcționarul de noapte umblă la aparatul de radio de sub ghișeu. Auzim o
transmisie a unui meci de baschet cu zgomotul galeriei și majoretelor)
(Erie nu-i răspunde, apoi umblând printre lucrurile din valiză, bodogănește)
ERIE - Isuse, ăsta e prost cu spume! La fel de prietenos ca morga ocupată! E
târziu. Mă duc în celula mea să închid și eu un ochi, așa în fuga , stângul,
în lipsă de altceva. De ce nu mi-ai zis că le tragi, amice? Știu că băie ții
sunt sensibili când e vorba de dependența lor, așa că o să țin secretul.
Ascultă-mi sfatul, tu mă auzi?... De fapt, nu contează. Deci… la culcare.
(o muzică neliniștitoare solo de trompetă Louis Armstrong 3 la radio;
câteva momente doar muzică…). Cristoase, ce singurătate! Obosești
când știi atâtea despre tine. Aș fi vrut să fie Hughie aici. Dumnezeule,
dac-ar fi, i-aș spune o poveste să-i lucească din nou ochii! Cu cât ar fi
mai trăsnită povestea, cu atât mai mult ar gusta-o! Era genul ăsta de
tolomac. Credea că e romantic să pariezi. Cred că mă vedea drept genul
de erou care ar fi vrut el să fie, dacă ar fi avut ocazia. Trăia un fel de via ță
dublă, ascultându-mă cum vorbeam de marile câștiguri. Nu-i de mirare că
mă plăcea, nu? Și cu cât îl abuream mai mult, cu atât mă iubea mai tare.
(umblă în continuare prin valiză) L-am luat ușor la început. N-am min țit,
nu mai mult decât minte unul în mod normal când vrăje ște lumea, o
înnebunește cu pariurile pe care le-a câștigat și gagicile pe care le-a
avut. Dar am vazut repede că voia mai mult și, când un fraier vrea mai
mult, ești un idiot dacă nu-i dai ce vrea. Orice târâtură pe care am avut-o
trebuia să fie neapărat una de la Follies. Hughie le voia de la Follies. Sau
Scandals, sau Frolico. Mă imagina ca șeicul Arabiei întelegi? Sau unul
care ar fi înnebunit orice blondă. Ei, i-am dat destule de-astea. Și destule
povești de joc. I-am zis că stau în maghernița asta pentru că vreau să-mi
păstrez toți banii pentru jocuri. Astea-s ca drogurile pentru mine, așa i-am

1
 spus. Că nu pot să renunț. Și înghițea tot. Îi plăcea să creadă că-s
amestecat în mizerii importante. Credea ca gangsterii au aură. Așa că i-
am băgat și niște aiureli despre aventurile pe care le-am avut. I-am zis
că-i știu pe toți capii mafiei. Bine, îi știu pe majoritatea, îi salut respectuos
și uneori îmi răspund. Cine nu-i știe, când bântuie prin Broadway și prin
baruri? Le fac servicii câteodată, pentru că ies bani, dar mă feresc de
probleme cât pot (râde). Hughie voia să creadă că eu și Legs Diamond
suntem prieteni vechi. I-am dat-o și pe asta. Îi ziceam tot ce voia să audă.
Nu mă înțelege greșit, bătrâne. Nu tot ce i-am zis lui Hughie era
minciună. Poveștile despre jocuri nu erau. Erau faze cu mari mize și cu
lovituri care s-au întâmplat pe bune... Numai că n-am câștigat din ele
chiar așa de mult, poate unul sau două, din perioada de mare noroc…
am avut la bani-bani o vreme, până m-am curățat (fluieră a pagubă, apoi
râde stins). De fapt, îngerul și-a frânt aripa… m-a cam uitat… (două
mișcări step). Îl trăgeam cu mine în amintiri și-i arătam o alta via ță! Și,
știi, îmi facea bine, într-un fel și mie. Sigur. Mă vedeam prin ochii lui. În
unele seri veneam fără nimic, lefter… și-i ziceam că-s plin de bani și
pariez câte un miar pe cursă. Mă mințeam singur. Nu sunt un prost. Dar,
ce dracu, lui Hughie îi plăcea, nu conta… și dacă toți care mint ar fi să
cadă morți, n-ar mai rămâne nimeni în picioare pe străzi... și fără nebunia
asta, ce adevăr să trăiești? Nu-i așa, Charlie?
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Da. Când spui adevărul, nu știi pentru cine e
adevărat?
ERIE - (fredonează)
Moartea e viață trăită,
Viața e moartea ce vine,
Te du cavalere fără suspine.

1
Daca îi schimbi ritmul iese altceva… uite (cântă ultimul vers în diferite
ritmuri, alerte sau lente) Uite! (arată un caiet) E jurnalul lui. Nu l-am citit,
dar am găsit asta… Ascultă: un tânăr merge la Casino. Joacă la ruletă,
câștigă un million… se întoarce acasă… se întinde în pat și… își trage un
glonț în cap. Haios, nu? Uite și aici: zice că-l părăsește timpul… (răsfoind
paginile) Nimic! Nimic. (lasă caietul și scoate întâmplător din valiză un
sutien). De unde o fi? Da. (răscolind lucrurile) Nimic…Absolutisim…
Puteai să-ți dai seama după fața lui Hughie că era sfâr șit. Am văzut
privirea asta pe fața celor care pierdeau 1tot. M-am dus să-l văd de doua
ori la spital. Prima oară era și nevastă-sa și mi-a aruncat o privire rea și a
ieșit…Scarba… Atunci el a zâmbit și mi-a zis „Bună Erie, cum îți merg
cursele?” (ia caietul) Și mi-a dat caietul ăsta, jurnalul lui, scris nopțile aici.
“Și îngerul? Îl mai ții de aripă, Erie?” Voia o poveste care să-l
înveselească…(hohot plâns, zguduitor, criză) A două oară cand m-am
dus, nu m-au lăsat să-l văd. Era aproape terminat. Am fost și la
înmormântare. Nu erau decât câteva din rudele nevesti-sii. Mi s-a făcut
milă de ea. Arăta de parcă ar intra și ea în coșciug. Copiii zbierau. Nu
erau flori, decât câteva coroane penibile. Ar fi fost o despăr țire nasoală
pentru bietul Hughie, dacă n-ar fi fost florile mele. Ăla da spectacol, ți-ar fi
scos ochii. M-a costat cinci sute de parai, pe bune, fără glumă! O
potcoavă imensă de trandafiri roșii. Știam că Hughie ar fi vrut o potcoavă,
pentru că-l făcea să pară jucător la curse. Iar la vârf, scris cu flori albastre
de nu mă uita „Adio, bătrâne prieten!” Lui Hughie îi plăcea să creadă
asta… Și chiar era așa, cu toate ale lui (râde). Arăta ca o maimuță de
flașnetar, aceeași moacă tristă, nenorocită interesant (afară o liniște
anormală, nepăsătoare. Liniștea a pătruns și-n holul murder; la radio se
aude vocea Mahaliei Jackson în scenă pășește ușor o tânără femeie

1
 blondă îmbrăcată straniu, îi privește pe cei doi și pare a fredona ceea ce
Erie a cântat acum câteva clipe…Senzualitate stranie. La muzicuță, suflă
și sunetul care se aude este cel al valurilor oceanului. Erie prive ște atent
către ea. Tăcere… blonda se așează în spate în public șoptește
CONTINUAȚI…).
(metrou mai lung și mai departat, intra incet)
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE (bolborosind) - Ești obligat să râzi la glumele
obscene ale clientului, nu contează de câte ori le-ai auzit. Asta-i politica
hotelului. 492 trăncănește de ore întregi. Ce-mi spunea? Cred că mă
tâmpesc. Ah, mi-aduc aminte! Jocuri! Vorbea despre jocuri. Pariuri…
Bani… Poate-i un jucător profesionist. Ca Arnold Rothstein. Mă scuza ți,
domnule... Erie, dacă înțeleg bine, sunteți jucător de profesie?
(aranjându-și lucrurile în valiză, Erie găsește din întâmplare pistolul
înfășurat într-un fular de mătase alb. Se uită la el, verifică dacă este
încărcat… își aruncă fularul cu eleganță în jurul gâtului…)
Îl ştiţi, din întâmplare, pe marele Arnold Rothstein?
ERIE - (descoperind lucruri inedite în valiză; găsește o fotografie înrămată, set
papioane, o vestă…) Dumnezeule, mi-aș fi dorit ca Hughie să fie viu și
sănătos. I-aș spune că am câștigat zece miare la cărți și zece mii la tir și
zece mii la zaruri! I-aș spune că am cumpărat una din mașinuțele alea
sport Mercedes, cu țevi de nichel! I-aș spune că le-am tras-o la trei gagici
de la Follies, două blonde și o brunetă…I-as spune ca innotam in lacul

Erie cand eram copil…Si totdeauna ieseam primul… castigam…Si apa

era rece si nebuna. Si ceilalti nu ma ajungeau. (râde trist) Viata e doar
carnaval (își fixeaza un papion… viață… (al doilea papion peste primul)
carnaval cu armata nerozilor…

1
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE (cu fața lui acneică transfigurată de o adora ție
totală) - Arnold Rothstein, ăsta da jucător! Am citit o poveste despre el. Ar
putea juca fără limite, oricât, și câștigă întotdeauna. Cel mai mic pariu pe
care îl face e de o mie de dolari. Isuse, asta e ceva! Aș vrea să am bani
și să joc cu el odată! Și ultimii să rămânem numai eu și el. I-aș zice: Bine,
Arnold! Sunt bun, te iert! Dublu sau nimic. Doar să tai. Vreau ac țiune
rapidă la banii mei. Și aș tăia asul de pică și aș câștiga iar…
(Erie cu amară resemnare.)
ERIE - Lui Hughie îi e mai bine, aşa, mort. Are noroc. Nu mai are nici o grijă. A ieşit
din mizerie. De fapt, eșecul este singura
certitudine. (râde) Numai moartea nu minte!
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Arnold Rotshtein… (şoptit cu evlavie)
ERIE - Ce-i asta? Despre ce dracu vorbeşti?
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Sincer să fiu... mi-a trecut ceva prin cap.
ERIE - Scoate-o repede, dă-i drumul… Charlie, crezi că glumeam despre jerba
pentru Hughie, care a costat cinci sute de dolari ? Să ştii că nu! Nu mi-a
păsat deloc cât a costat. Trebuia să-i ofer lui Hughie o plecare de zile
mari, pentru că ştiam că nimeni altcineva n-ar fi facut-o…
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Nu mă-ndoiesc, Erie. Ai câştigat bani mul ți…
vreau să zic, iartă-mă, dacă greşesc, dar eşti un jucător adevarat, nu-i
aşa?
ERIE - Da, sigur, când am ce să mizez risc totul. Dar cei cinci sute de dollari nu i-
am câştigat. N-am mai câştigat nimic de când l-au băgat pe Hughie în
spital. Nimic… Înjurături scârboase și amenințări. A trebuit sa mă pun în
genunchi și să cer de la unii... o sută de aici, o sută de acolo, până-am
adunat suma.
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Îl ştii, cumva pe Arnold Rothstein?

1
ERIE - Arnold? Ce legatură are? N-ar împrumuta unui tip ca mine un cent...
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Deci îl ştii!
ERIE - Sigur că-l ştiu. Cine nu-l ştie pe Broadway? Şi el mă ştie când vrea. Mă
pune să-i mai fac servicii de-alea, înțelegi?... Când n-are pe altcineva la
îndemână. Dar nu el e problema mea, bătrâne. Problema mea e că unii,
de la care m-am împrumutat în ultimul timp, sunt nişte fiare nenorocite și
vor să fie plătiți repede… în trei zile, şi dacă n-am noroc... Ce dracu! Am
plusat mereu, dar acum m-a mușcat norocul de cur și a fugit! Şi un singur
drum am cu dublă destinaţie, spital sau morgă… A meritat să-i ofer lui
Hughie o plecare de zile mari. Nu asta-i grija mea cea mare, Charlie.
Grija mea cea mare e pacostea asta de ghinion, pe care-l am, de când a
intrat Hughie la spital. Nici un câştig. Am tot împrumutat, am tot cerut…
Asta nu-i normal... Am fost mereu destul de norocos să trec peste belele
și să am cu ce plăti, înţelegi tu? Niciodată nu-mi făceam griji că am datorii
la băieţi, cum am la turbatii aştia. Ştiam că voi avea un câştig care să-i
rezolve. Dar am o povară blestemată, de când l-am pierdut pe Hughie -
mi-am pierdut norocul. Mi-am pierdut încrederea. (haz de necaz, cântând
vesel textul). El îmi dădea încrederea. N-are rost să pălăvrăgim aici toată
noaptea…Există și viaţă în care nu ai nicio viaţă… (o încercare de step…
se frânge…). Nu poţi să-mi faci nici un bine.
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Un moment, Erie, dacă nu te superi. Eşti un
vechi prieten al lui Arnold Rosthein! Spune-mi, te rog, e adevărat că
atunci când Arnold Rosthein joacă poker o fisă albă e o mie de dolari?
ERIE - Ce dracu mă tot freci la cap... (deodată) Mai, Charlie, de ce nu mi-ai zis
mai devreme ca te interesează jocurile? Te-am înţeles greşit, iubire. Îmi
ziceam, tipul ăsta nu-i ca bătrânul Hughie. Nu are sânge de jucător. E

1
 doar un bleg amărât. Acum văd ca eşti de treabă, o vână de bărbat. Dă
mâna! (râde) O să ne înţelegem.
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Mulţumesc, Erie. E adevărat că atunci când
Arnold Rosthein joaca poker, o fisă albă...
ERIE - Valorează o mie de dolari ? Sigur. De ce nu? Arnold e în bani, nu? Şi când
eşti în bani, o mie e un rahat. Eu, iubitule, am fost în bani pe când Arnold
era un crupier. Odată, în New Orleans, am aprins o ţigară cu o bancnotă
de o sută, ca poantă, mă înţelegi! Eram cu o gaşcă de tipe stilate și
voiam să le văd ochii strălucind şi, crede-mă, străluceau al dracului! După
asta, aş fi putut să le-o trag pe rând sau la toate de-odată! Odată am
câştigat douăzeci de miare pe o singură cursă. Asta e acţiune. Un joc bun
e acțiune, e viață, e destin! Am fost la jocuri unde vedeai o sută de mii în
bani gheaţă, aruncate pe masă. Asta e! Tot să trăiești! Nu glumesc. Nu
sunt în bani acum… Ştii cum e, Charlie. Azi jos și mâine sus. Am nişte
bani așezați pe șaua unui căluţ, la Saratoga, pe patru… Aud că-i atât de
vioi, de iute ca... dacă jockeul îl ţine să nu sară peste tribună, o să
câştige cu o milă avans. Aşa că dacă o să apar cu o blondă, care să-ţi
zăpăcească minţile, să nu te miri și să te sperii. Dar acum, n-am nimic.
(flutură buzunarele din care cad doar câteva monede)
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Ei, nu mă sperii aşa uşor. Am lucrat de noapte la
New York toata viaţa, aproape... O să uit regulile casei, Erie. O sa joc !
ERIE - Da. Ce zici de nişte zaruri, Charlie? Doar de placere, cum făceam cu
Hughie. Ştiu că nu-ţi permiti mize. Pun eu miza, vezi? Am câţiva dolari.
(râzând… scoate din buzunarul vestei 4 dolari împăturiţi) Ultimii! Dacă nu
o facem cu miza, nu pare pe bune. Sunt doar banii mei, înţelegi? N-ai
cum să pierzi. Vreau să-ţi arăt cum te curăţ. Îmi va da încredere. Ţine!
Cântă una...Intr-o noapte bolnava si plictisita de tristeti.

1
 o namilă la ieşirea de la cazinou,
Unde mi-o fi viaţa,
Cea care ar fi putut fi,
Dar n-a fost…
(zaruri) Vrei să le verifici inainte? (Jocul cu mâinile)
Viaţa mustind de noroc
sau numai de amintire (râde).
Cerşea acolo înfrigurata in fata Casino-ului. (febril)
Verifici?
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Cine crezi că sunt? Ştiu că pot să am încredere în
tine.
ERIE (excitat, aproape în delir - demență și puritate…) - Chiar că-mi aminteşti de
Hughie, amice. Şi el avea încredere în mine. Nu mă poti învinui că am
noroc. Ştii, cred că a sosit vremea să renunţ la doliul pentru Hughie. Ce
folos? Nu-l mai pot ajuta. E în mormânt (atmosferă tragic-comică). Toţi
vom ajunge acolo. El ieri, tu și eu mâine, cui îi pasă și care e diferenţa?
(track the Supremes) Totul e o mare mizerie, nu? (cântă, aparent vesel)
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - mizerie blestemată!
ERIE - Mizez doi dolari.
FUNCȚIONARUL DE NOAPTE - Merg și eu.
ERIE - Merg pe patru! Patru! E uşor când ai noroc și te pricepi! Ah, Charlie! se
aude trecerea violentă a metroului, după metrou track Nelson la cue
Ricky Vine iar ingerul…( încet, încet apar zorii… cei doi repun mereu în
joc cei patru dolari, câștigând… Erie aleargă dezlănțuit prin încăpere.
(fericit strigă…) Auzi,… Un deţinut, puşcăriaş cu merite… (râde) vede în
curtea închisorii cum se ridică o spânzurătoare… (râde) Şi noaptea
smecherul fuge din celulă, scapă, înţelegi?… Şi aleargă acolo în

1
 curte….Şi repede se spânzură… i-a rupt… NU!? a) (strigă…)Auzi , un
detinut , puscarias cu merite …(rade) vede in curtea inchisorii cum se
ridica o spanzuratoare…(rade) si noapte, smecherul, fuge din celula…
scapa, intelegi ,…si alearga acolo in curte…si repede se spanzura…I-a
rupt… Nu? … 492!
Râde… criză nervoasă și frenezie , ridica dintre lucrurile risipte pe jos pistolul…Cu
pistolul in mana alearga spre camera sa. Ceața zorilor…
Functionarul de noapte- Cheia ! 492 ! …
Se aude o împușcătură...cand Ricky e infasurat
Functionarul de noapte - 492 !
Două garnituri de metrou se încrucișează. Zgomot puternic. Charlie se duce la
ținta de darts și aruncă săgețile. Din sală tânăra femeie se ridică și se
îndreaptă spre camera 492. Tăcere stranie peste care pătrunde sunetul
amplu al valurilor oceanului…in spatiul celor 2 usi imaginea valurilor
monotone și fără de sfărşit. … La radio Mahalia Jackson. Lumina se
stinge incet inghitita de ceata oceanului.
SFÂRȘIT