Curs 1

Durerea in kinetoterapie

Durerea este definita ca o experienta senzoriala neplacuta, care fie este legata de o
leziune tisulara adevarata sau potentiala, fie este descrisa in termeni ce se refera la o astfel de
durere. Durerea este un fenomen complex si asociaza manifestari senzitive cu reactii somatice,
vegetative, endocrine si psihoafective de suferinta rezultate din insumarea unor stimuli de natura
variata mediati ascendent prin nourostructuri specifice si nespecifice la niveluri cerebrale diferite,
analitice si integrative.
Substantele care provoaca durerea iau nastere la nivelul celulelor distruse cu ocazia unei
lovituri, inflamatii, contractii violente, lipsei sau abundentei de sange.
Exemple: clorura de potsiu, serotonina, histamina, bradichinina. Aceste substante excita
puternic fibrele senzitive care transmit senzatiile de la periferie la creier unde sunt percepute sub
forma de durere.
Organismul se apara impotriva durerii cu ajutorul a 2 substante numite enchefaline si
endorfine. Ambele sunt sintetizate in creier.
Un alt mijloc de aparare e inhibitia tranzitorie a sintezei de prostaglandine. Colateral
actioneaza si factori psihologici ce pot potenta durerea in conditii de frica sau anxietate sau o pot
inhiba constientizand aceasta posibilitate.
Durerea poate fi utila sau nociva in functie atat de momentul instalarii sale cat si de
durata sau intensitatea cu care se manifesta. Durerea este utila atunci cand indeplineste rolul de
avertizare, de semnalizare a diverselor agresiuni externe sau interne ca ameninta sau degradeaza
starea de sanatate a organismului. Durerea este nociva atunci cand actiunea sa reprezinta un factor
de stres care are drept consecinta dezechilibre morfofunctionale trenante.
Durerea poate fi si pur subiectiva, de aceea in aprecierea intensitatii durerii se urmeaza
principiul: durerea are intensitatea declarata de bolnav.

Modul de manifestarea al durerii: trebuie tinut cont de urmatoarele aspecte:

 durerea este subiectiva si nu exista o metodologie unitara care sa permita aflarea intensitatii
ei;
 este influentata de stari emotionale (teama, furie, depresie...) care pot determina o
accentuare a perceptiei si a modului de exprimare;
 expresia durerii variaza in functie de varsta. E mai greu de suportat la varste mici;
 localizarea durerii este si ea importanta, mai dificil de suportat fiind durerea viscerala si
cefaleea;
 este important suportul psihic oferit de familie si prieteni (creste toleranta la durere);
Sub aspectul modului de exprimare a durerii se intalnesc 2 forme:
 manifestarea senzoriala;
 alterarea sensibilitatii dureroase;
Ca manifestare senzoriala durerea e intalnita ca simptom al unor laziuni ce determina
impotente functionale indiferent de apartenenta locomotorie sau viscerala, influientand nefavorabil
eventualele interventii terapeutice. Fiind expresia unor manifestari anormale de sensibilitate, intre
care paresteziile ocupa o gama larga de exprimare, durerea este importanta pentru precizarea
diagnosticului si stabilirea conduitei terapeutice.
In kinetoterapie durerea e deosebit de importanta deoarece prezenta durerii poate
perturba finalizarea planurilor terapeutice propuse.
 Tratamentul durerii musculoscheletale:

In scopul cresterii functionalitatii si al scaderii durerii se pot utiliza metode ale

medicinei fizice precum termoterapia (aplicarea de cald sau rece dupa caz), electroterapia,
ultrasonoterapia si hidroterapia. Caldura este utilata pentru derere acuta cat si pentru cea cronica in
scop de relaxare musculara, in scop analgezic si de crestere a elasticitatii structurii de colagen.
Recele este util in durerea acuta, ameliorand edemul, de altfel edemul poate fi exacerbat de caldura
aplicata local. De aceea in primele 48 de ore de la un traumatism acut se utilizeaza recele aplicat
local si apoi caldura.

Caldura se poate aplica local in mai multe feluri:

 perna electrica (o metoda superficiala ce se adreseaza tegumentului si tesutului subcutanat);

 diaternina (filoseste microunde si unde scurte si e o metoda de profunzime ce asigura
termoterapie musculara);
 ultrasunetele (realizeaza o termoterapie intraarticulara);
 hidroterapia si aeroterapia;

Contraindicatiile caldurii aplicate local:

 tulburari de sensibilitate locala cand exista pericolul de arsura;

 infectiile;
 inflamatiile;
 edemul;
 in caz de arteriopatii;
 in caz de tumori;