Epilepsia

Definiție:

Epilepsia este o afecțiune cronică a creierului caracterizată în special prin crize

convulsive. În ideea de a înțelege modul în care apar crizele convulsive, trebuie făcută o
precizare despre funcționarea cerebrală normală. Astfel, celulele neuronale comunică între ele
prin intermediul impulsurilor electrice și cu ajutorul neurotansmițătorilor. În timpul crizelor
convulsive, descărcările produse sunt spontane, periclitând activitatea electrică neuronală
firească, fapt ce determină apariția unor mișcări involuntare a diferitelor segmente ale
corpului sau senzații ciudate în tot organismul. Astfel, există un spectru larg al manifestărilor
din epilepsie.

După cum a fost precizat, unele persoane trăiesc doar niște senzații ciudate, similare
uneori cu starea de transă, durata lor fiind scurtă sau extrem de scurtă. Alte persoane își pot
pierde starea de conștiență și pot avea convulsii (mișcări involuntare ale membrelor). De
asemenea, există indivizi care pot avea o singură criză convulsivă în toată viața lor; alții pot
suferi mai multe crize, moment în care pot primi diagnosticul de epilepsie.

Epidemiologie:

Aproximativ 50 de milioane de oameni (4-10 la 1.000 de locuitori) suferă de

epilepsie la nivel mondial. Boala epileptică poate apărea la orice vârstă, însă debutul este mai
frecvent în intervalul 10-55 de ani. Totodată, există noțiunea de sindroame epileptice care
apar, de regulă, la anumite categorii de vârstă, multe dintre ele afectând copiii.
În egală măsură, anual, OMS preconizează că 2,4 milioane de oameni vor fi
diagnosticați cu epilepsie. Din păcate, aproximativ ¾ din persoanele diagnosticate, care
trăiesc în țările în curs de dezvoltare, nu primesc tratamentul adecvat.

În cadrul populației pediatrice, epilepsia afectează mai mult de 300.000 de copii sub vârsta de
15 ani și, din nefericire, mai mult de 90.000 dintre aceștia nu primesc un tratament eficient
pentru a ține boala sub control.
Epilepsia tinde să afecteze mai degrabă bărbații decât femeile, iar în cazul copiilor și al
adolescenților, epilepsia are cauze necunoscute sau este asociată unor defecte genetice.

Nu este de neglijat nici faptul că s-a observat că boala se poate asocia cu tulburări psihiatrice
de tipul depresiei sau al anxietății.

Mecansime fiziopatologice:

Există mai multe tipuri de epilepsie care variază de cele mai mai severe, capabile să
pună viața persoanei în pericol, până la forme benigne ale acestei afecțiuni.
Perturbarea activității neuronale determină senzații, emoții, comportamente ciudate, convulsii,
spasme musculare și chiar pierderea stării de conștiență.
La modul general, ipotezele care stau la baza declanșării epilepsiei sunt reprezentate de:
 anomalii ale circuitelor cerebrale;
  modificări ale echilibrului neurotransmițătorilor;
 modificări ale canalelor ionice;
 combinații ale acestor factori.
Trebuie remarcat faptul că epilepsiile secundare unui traumatism cranio-cerebral sau
convulsiile febrile nu înseamnă neapărat că persoana suferă de epilepsie.
Fără intenția de a intra în detalii, trebuie menționat că, sub incidența unor defecte genetice și
metabolice sau impactul unor factori de risc extremi, există anumite tipuri de epilepsie și
sindroame epileptice cu debut încă de timpuriu în viața individului (primii ani de viață).

Etiologie:

În mai mult de 50% din cazuri, cauzele crizelor convulsive nu sunt cunoscute. În plus,
orice leziune cerebrală poate conduce la perturbarea funcționalității cerebrale, fapt ce
reprezintă un risc de inducere a crizelor epileptice.
Din acest motiv, sunt cunoscute două categoii de crize epileptice: cele idiopatice sau primare
și cele simptomatice sau secundare. Crizele idiopatice au ca particularitate inexistența unei
cauze aparente care să fi condus la epilepsie. Cu toate acestea, studiile de cercetare au scos în
evidență faptul că boala poate apărea în familie, aspect care a ridicat suspiciunea legată de
posibilitatea moștenirii epilepsiei.
Epilepsia simptomatică sau crizele epileptice secundare se fac remarcate prin faptul că
există o cauză care să o fi generat.
În privința formelor idiopatice de epilepsie, echipamentul medical actual nu este
suficient dezvoltat încât să poată evidenția modificările funcționale sau structurale care au
condus la producerea bolii. În asemenea cazuri, se consideră că impactul genetic este unul
marcant. Astfel, multe studii recente au indicat că modificări genetice minuscule pot genera
epilepsie, însă nu există corelații strânse între descoperirile cercetătorilor și imaginea clinică a
persoanelor care suferă de epilepsie.

Epilepsia simptomatică sau secundară apare într-o serie largă de afecțiuni:

 boli cerebrovasculare: hemoragie subarahnoidiană sau accident vascular cerebral;

 tumori cerebrale;

 leziuni cranio-cerebral importante;

 paralizie cerebrală;

 tulburări mentale;

 abuz de droguri sau de alcool;

 infecții ce pot duce la afectare cerebrală (cum sunt meningita sau encefalita);

 complicații ale nașterii capabile să priveze creierul de oxigen (strangularea cordonului

ombilical sau compresiile exagerate în momentul nașterii);

 perturbări ale dezvoltării cerebrale;

  afecțiuni genetice, cum este sindromul Down;

 afecțiuni cerebrale degenerative (spre exemplu, boala Alzheimer în stadii tardive).

Cu privire la frecvența apariției fiecărui tip de epilepsie, se cunoaște faptul că formele primare
sunt mai adesea întâlnite în copilărie, pe când cele secundare la adulți, în special la cei cu
vârste mai mari de 60 de ani.
În ceea ce privește factorii declanșatori ai unei crize convulsive, din această categorie fac
parte:

 stresul;

 privarea de somn;

 consumul de băuturi alcoolice;

 medicamentele sau drogurile ilicite;

 ciclul menstrual;

 lumina intermitentă (fotosensibilitate).

Alte cauze ale apariției crizelor convulsive, fără a fi neapărat epilepsie, sunt: febra înaltă,
hipoglicemia, sindromul de abstinență la alcool sau droguri.

Semne și simptome:

Principalul simptom al epilepsiei este reprezentat de crizele convulsive repetate. În

funcție de aria cerebrală implicată, există mai multe tipuri de astfel de crize, însă majoritatea
persoanelor au un singur tipar de producere. Crizele convulsive pot apărea fie în starea de
veghe, fie în cea de somn. Durata unei crize variază de la câteva secunde până la câteva
minute.
În funcție de gradul de afectare a creierului, crizele convulsive sunt clasificate în:

 parțiale (focale): doar o mică porțiune cerebrală are de suferit;

 generalizate: majoritatea dacă nu chiar toate ariile cerebrale sunt implicate;

 neclasificate: nu respectă niciunul dintre manifestările anterior menționate.

Epilepsia cu crize parțiale

Sunt la rândul împărțite în: crize parțiale simple sau crize parțiale complexe.

 Crizele parțiale simple au ca specificatate faptul că persoana rămâne conștientă în

timpul lor. Simptomele din timpul unei crize parțiale constau în:

 senzație generală ciudată dificil de descris;

 senzație stranie la nivelul stomacului;

 sentimentul de déjà-vu;

 impresia existenței unui gust sau a mirosurilor ciudate;

 furnicături în picioare sau în brațe;

 senzație bruscă și intensă de frică sau de bucurie;

 contractură musculară sau paralizie la nivelul unei părți a corpului.

În literatura de specialitate, acest tip de criză mai poartă denumirea de aură sau de semnal de
alertă, întrucât poate anunța un alt tip de criză. Totodată, oferă timp persoanei de a-i anunța pe
ceilalți și de a se retrage într-un loc sigur atât timp cât criza se desfășoară.

 Crizele parțiale complexe se caracterizează prin pierderea stării de conștiență și

amnezia evenimentului după producerea crizei.

Implică un comportament bizar și aleatoriu din partea organismului grefat de reacții motorii
atipice și manifestat prin:

 mișcarea buzelor;

 mișcări ciudate ale mâinilor (frecarea palmelor sau frecarea mâinilor de suprafețe
plane, mișcări incontrolabile);

 producerea unor sunete stranii;

 apucarea hainelor sau jocul neintenționat cu diverse obiecte;

 adoptarea unor posturi bizare;

 mestecatul sau înghițitul repetitiv.

După cum a fost specificat, persoanele care suferă de acest tip de criză au amnezia
evenimentului și sunt incapabile de a răspunde celor care sunt martori la producerea crizei.
Epilepsia cu crizele generalizate

Sunt descrise mai multe forme ale acestui tip de epilepsie: absențele, miocloniile, cloniile,
crizele atone, toniile sau crizele tonico-clonice.