Sunteți pe pagina 1din 6

SERBARE – COPILARIA

Dragi părinţi, Vorbiţi acum


Învăţaţi să descifraţi copilăria! Şi poate veţi afla
Daţi telefoane vârstei minunate, Cum cade roua îndoind petale,
Când totul e permis, totul se poate. Cum calcă paşii-n primele sandale,
Cât e de greu să-nveţi litera “ a “!
La telefon vorbiţi cu dimineaţa Sunt zorile la telefon,
Şi cereţi un interior ciudat- COPILĂRIA !
COPILĂRIA! Vorbiţi, vă rog
Încă n-aţi aflat Şi nu uitaţi
Ce convorbiri interesante Că nu vă naşteţi mame şi nici taţi.
Puteţi s-aveţi Daţi şi copiăriei azi cuvântul,
Cu pomii ce nu sunt decât puieţi?! Părinţi de pe întreg pământul.
Vorbiţi, vă rog,
Cu drumul care nu-i
Decât potecă-ntinsă spre şosea.

Priviţi-mă! Cu cireşe agăţate –n urechi


Sunt abia un copil Şi rafale de grauri perechi.
Dar o dată în an, Când zâmbesc,
În miezul lunii lui april, Trezesc
Pot deschide Râuri de soare,
Poarta dintre primăvară şi vară, Şi chiar dacă vă pare de mirare
Lăsând toate florile să apară. Această întâmplare,
Printre picuri de ploaie Vă mărturisesc
Şi printre lalele Că fac toate acestea
Pot face să se strecoare Pentru că mă străduiesc
Toate visele mele Să cresc!

*Cântec: Să fii copil

Hai să ne jucăm! De-a Soarele şi de-a Luna


De-a veveriţa şi de-a aluna,
De-a cîinele şi de-a pisica,…
Tot jucându-ne aşa Ce se aude şi ce se cade,
Învăţăm câte ceva: Cine e rău şi cine e cumsecade.

Fiecare jucărie La mine în cameră jucăriile toate,


Are, scrisă sau nu pe hârtie Frumos aşezate,
Istoria ei: Povestesc
De unde vine, Cum au fost botezate
Cine a iubit-o cel mai mult Şi cum au fost hârtie, carton,
Şi pe cine Pluş sau plastic,
Învaţă ea astăzi să se joace. Sârmă, sticlă, nailon,
1
Păpuşile, jocurile mecanice, Metal sau gumilastic…
Maşinile, bucătăriile, Şi cum oamenii mari le-au construit
Căţeii, bicicletele, cuburile, Pentru joc, pentru privit,
În fine, toate jucăriile Dar mai ales pentru iubit!
Sunt capabile să spună pe de rost
De unde vin şi ale cui au fost.

La noi în casă Pe Albă- ca- Zăpada


Pe unde priveşti Am găsit-o în bucătărie,
Cresc numai poveşti. Ascunsă într-o pungă de hârtie;
De după uşă se iveşte Iar piticii, toţi şapte,
Întotdeauna o poveste, Stau în ceştile de lapte.
Până şi în pat Totul a fost bine
Două poveşti au intrat, Până am scos o vrăjitoare
Una este cu Roşu împărat, Din geantă de la mine…
Cealaltă cu un om bogat. Atunci mi-am spus:
Stă câte o zână în fiecare odaie, -Crăiţă, fetiţă, crăiţă
Iar în baie Adună-ţi poveştile-n poală
Nu te poţi spăla pe dinţi E timpul să te duci la şcoală!
De prea mulţi prinţi.

* Cântec: Poveştile mamei

Bună dimineaţa, lumină! M-am întâlnit cu Soarele,


Un bob de rouă, Cu cerul albastru,
Un trandafir, Cu un nor rătăcit
O panseluţă Şi cu vântul.
Şi o gherghină Tuturor le-am spus:
Stau mărturie că te-am salutat. –Bună dimineaţa! Bună dimineaţa!
Bineînţeles că m-am sculat! Vă rog să poftiţi cu mine la şcoală,
Din pat Astăzi merg acolo pentru prima oară!
Am sărit imediat
Cu gândul pe…fereastră
Şi –am înconjurat de trei ori Pământul.

 Cântec: Cântecul abramburiţilor

De ce zboară rândunica? Unde pleacă avionul? Chiar de creşti ca în poveşti


De ce e motan pisica? De ce e buton butonul? Şi cuvinte-n pomi găseşti
Luna de unde răsare? Cine plouă şi de ce? Cum răspunzi la o-ntrebare
Cum de e un singur soare? Noaptea, ziua unde e ? Alta imediat apare.

De ce-s mică şi nu mare? În grădina cu-trebări


De ce moale nu e tare? Nu te poţi urca pe scări
Apa de ce este udă? Să găseşti răspunsuri coapte
Ce înseamnă să fii rudă? Pârguite peste noapte.

2
* Cântec: De ce , oare ?

Cu hârtie şi culoare Dar de sunt azi supărată Pot aşterne pe hârtii


Sunt o mică vrăjitoare. Desenul îl schimb îndată: Lumea asta de copii.
Iau creionul, desenez Florile le urc pe casă
Tot ce văd , tot ce visez. Iarba o sădesc sub masă
Pot aşterne peste tot Oamenii îi fac să zboare
Cer cu soare, nori de-un cot. Şi lacrimi îi pun la soare.

În grădina mea, şirete, Sub un fir de caprifoi, Dar nu vreau să schimb nimic,
Piersicile-s violete, Stă şi toarce un pisoi De aceea şi eu zic:
Iar prunele şi mai şi, La umbră de pătrunjel, -Uite că-n grădina mea
S-au făcut portocalii; Doarme dus şi un căţel. Face oricine ce vrea!
Căţăraţi cu mult dichis Ce să fac? Tot ce se poate
Strugurii cresc în cais; Că-I prea multă libertate.
Castraveţii, cum să spun Mi-a spus mie o furnică:
Au pornit să urce-n prun; Multă libertate strică .
Pe-o tulpină de mărar Iar o viespe rea de gură
Se roşeşte-un gogoşar. Mi-a spus că-I harababură.

Casa bunicii - Unde e casa bunicii ?


e plină de zâne - Unde să fie !
şi de pitici În grădina ta minunată,
pe care îi văd Copilărie.
doar cei mici. Mai apoi trece încetişor,
În casa ei cât nici nu poţi prinde
trebuie să fii, neapărat, de veste,
foarte cuminte în vorbele
şi foarte curat. dintr-o poveste.

 Cântec: Cântecul Iuliei

Uneori, când sunt fericită într-adevăr Şi mai ales e destul să mă întristez numai un pic
Simt, sau poate numai mi se pare Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.
Cum, în vârful fiecărui fir de păr, Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor
Îmi creşte câte o floare, E uşor:
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă Nu trebuie decât să fiţi
Cu podoaba aceea împărătească, Foarte fericiţi!
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamăsă nu se ofilească.

 Cântec: Sunt domnişoară


3
În timp ce scriu Şi să devină singura furnică albastră
Pe tocul meu De pe planeta noastră.
Se urcă o furnică. Ba, dacă bea din cerneală un pic
Ştie şi ştiu Nu se mai poate face nimic:
Că n-are de ce să-I fie frică. Devine singura furnică poetă
Nici s-o alung, De pe planetă.
Nici s-o omor, Şi atunci, trebuie să facă cerere
Nu-mi stă în fire. Şi reclamaţie
I se poate –ntâmpla Să fie primită de greiere
O singură nenorocire: În uniunea de creaţie.
Fără s-o observ, din greşeală,
S-o moi cu peniţa-n cerneală

Ieri am avut o vizită simandicoasă: Şi era foarte inteligent pentru o broască.


A trecut pe la mine o broască ţestoasă. Deoarece fusese crescut în natură,
De fapt avea un aer atât de serios, Se pricepea la agricultură;
Încât s-ar putea să fi fost un broscoi ţestos. Şi pentru că experienţa sa era notorie
Era destul de mic şi de tânăr, n-ai fi dat pe el nici doi bani, Se pricepea grozav la istorie;
Nu cred că avea nici cinci sute de ani. Era o adevărată plăcere să-l asculţi,
Pentru că ştiţi, desigur,- aşa fără nici un motiv- Dintre domnitori îi cunoscuse pe mulţi.
Ţestoasele trăiesc un mileniu aproximativ. Povestea despre Brâncoveanu şi Cantemir
Totuşi ştia să se poarte şi ştia să vorbească, Şi despre alţii pe care nu mai ştiu să-I înşir.

Dar -dacă nu se lăuda- se pare


Că-l zărise chiar pe Ştefan cel Mare.
Despre războaie doar n-avea prea multe de spus,
Stătuse în carapace ascuns.
Oricum, mi-ar fi plăcut să-l ascund în penar
Să-mi sufle la istorie, la extemporal.

Ce spaimă, ce emoţii şi ce scandal: Ba, pentru că-l tenta drumul spre glorie,
Am descoperit printre cărţi un şoarece intelectual! A înghiţit şi câteva cărţi de istorie,
La început, ca să nu pară Iar Tabla Înmulţirii fiindu-I simpatică,
Că are gusturi prea ciudate A gustat şi din câteva cărţi de matematică.
A gustat într-o doară Dar abia acum a ajuns o tragedie,
Cartea de bucate; Când a început să înfulece şi filosofie;
Apoi, ca să nu mă sperie prea tare, Era clar că nu puteam aştepta ca un zevzec
Câtva timp a înfulecat numai dicţionare;… Să-mi mestece raftul întreg;
Dar n-a rezistat mai mult de o zi Dar nici nu puteam să las un şoarece aşa savant
Şi a început să ronţăie poezii. La cheremul unui motan gras şi ignorant.

4
 Cântec: Când ai un prieten bun

Într-o luni , Într-o joi,


Ca să nu mă scol aşa devreme L-am convins pe pisoi să ne facem 2 fire de
M-am transformat în nişte căpşuni iarbă verzui
Şi-am devenit…ornament pentru crème. Dar, pe amândoi
A venit şi ne-a ciugulit un pui.
Într-o marţi, de asemenea,
Ca să nu mă duc la şcoală, eu mă făcui Într-o vineri,
Gutuie aurie şi tare precum cremenea, M-am făcut floare de mărgăritar,
Dar am rămas toată noaptea atârnată-n gutui. Dar a venit o pereche de tineri
Şi băiatul m-a cules să mă dea fetei în dar.
Într-o miercuri,
Ca să nu mă duc la dentist, de frică Într-o sâmbătă, acum o lună,
M-am făcut rândunică, rotindu-se-n cercuri, Ca să nu învăţ la limba română,
Dar m-a prins şi m-a mâncat o pisică. M-am transformat într-o prună,
Dar, pentru că eram dulce, m-a înţepat
o albină.

Într-o duminică, dacă-mi aduc bine aminte,


M-am convins, în sfârşit, între timp,
Că tot mai simplu-i să fiu cuminte
Şi să nu mă mai tot schimb.

Copilul minune, Coşul de rufe


Deşi cu matematica merge mai încet, E nava cea mare, nava- mamă
Acasă are invenţii epocale Ceaunul de-aramă e bun de modul
În transporturi spaţiale: Dar asta nu-I destul
Toate vasele-s mobilizate Cu fixativul mamei de păr
Precum şi alte zeci de aparate … Ai un perfect turboreactor
Ibrice, polonice, perii şi site Căci gazul sub presiune
Cutii de chibrite, Funcţionează de minune.

Zece anişori zburdalnici O carte de oameni mari


Au nevoie de trei paznici Care nu mai vor să ştie
Ca să-nveţe să se poarte Cum era pe când trăiau
Tocmai cum scrie la carte. În Ţara- Copilărie!

 Cântec : Nu mă lasă mama !

Când te duci seara la culcare O zi trecută fără fapte


Să-ţi pui o mână sub obraz Care să-ţi fi rămas în minte
Şi să te-ntrebi cu-ngrijorare: În viaţa ta e ca o noapte
Ce am făcut eu oare azi? Sau ca un basm fără cuvinte
5
E ca şi cum n-ai fi trăit, Să-ţi fie aceste vorbe-ndemn
Şi ţi-ai pierdut o zi din viaţă, Al vieţii tale care vine,
Şi soarele s-ar fi oprit Să laşi pe unde treci însemn
Căzut în somn de dimineaţă Că ai făcut şi tu un bine.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea


Şi du-te la furnică să vezi povara sa;
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;


Învaţă de la ape să nu dai înapoi;
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi;
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi;
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor;
Învaţă de la toate că totu-I trecător!

 Cântec: Crede în tine

Mult stimate astru auriu, De-aceea m-am hoărât,


Sau, mai simplu, dragă soare, Stăpân al vacanţelor şcolăreşti,
M-am hotărât să-ţi scriu Să te conving să o lungeşti
O scrisoare. Cât de cât;.
Nu c-aş şti să scriu cine ştie ce- Să mai stai vreo 2 luni pe loc,
De ortografie mă apucă frica Să rămână vara neschimbată,
Şi mama, când e supărată, zice Iar de-ţi va fi greu , ca o răsplată,
Că scriu “ mi-au” ca pisica- Iarna poţi să nu mai vii deloc.
Dar am aflat Oricum, iarna tu ştii doar să strici:
Că numai şi numai de tine Să ne moi gheţuşul, să topeşti nămeţii,
Depinde cu adevărat Când apari tu nu se mai poate nici
Vacanţa şi vara cât ţine. Să mă bulgăresc cu băieţii!

Sau şi mai grozav ar fi- ştii cum?-


Să ţină vacanţa-acum vreo 10 ani…
Pentru şcoală, iarnă, frig, oricum
E destulă vreme când vom creşte mari.
Sigur, tu poţi să alegi oricare
Dintre căile de care eu îţi scriu,
Doar să crească puţintel vacanţa mare
Şi să-nceapă şcoala mai târziu!

 Cântec: