Sunteți pe pagina 1din 8

Politici publice în domeniul educației

Sistemul educational din România se află la răscruce. Reforme importante inițiate după căderea
comunismului vor trebui continuate pentru îmbunătățirea rezultatelor în educație.

România se află printre ultimile locuri în Europa în ceea ce privește educația. Studii recente
arată că performanțele elevilor sunt în continuare scăzute în raport cu standardele UE. Valorile
indicatorilor privind rezultatele la învățătură se apropie de media pe plan international, dar se
situează sub cele din UE, OCED(Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare). Astfel
Romania a ocupat locul 34 din 42 de tari participante la Programul International de Evaluare a
Elevilor(PISA).

A) SITUAȚIA RESURSELOR UMANE ÎN DOMENIUL EDUCAȚIONAL

Studii recente indică faptul că majoritatea statelor din UE raportează o insuficientă pregatire a
cadrelor didactice pentru a face fara cu succes noilor provocari din domeniul educatiei.

În România personalul didactic calificat a înregistrat scăderi in invatamantul prescolar si


postliceal si cresteri in invatamantul primar, gimnazial si profesional.Cel mai important progres s-a
inregistrat in mediul rural.

În ceea ce priveste numarul de elevi ce revine la un cadru didactic se cunoaște o tendinta de


crestere a numarului de studenti per cadru didactic, in cazul celorlalte niveluri de scolarizare
remarcandu-se o usoara scadere a acestui raport.In invatamantul gimnazial din mediul rural se
inregistreaza cea mai redusa valoare a raportului.

Deficitele de personal didactic calificat sunt specifice domeniilor/ariilor curriculare referitoare la


noile ocupatii solicitate pe piata muncii precum si in cazul noilor profesii in educatie (de exemplu
asistenti educationali calificati pentru copiii cu cerinte educationale speciale), pentru care nu sunt,
inca, disponibile programe de formare initiala si continua.

În învățământ nu există un sistem atractiv de salarizare diferențiată, motivant, având la bază


performanța și rezultatele muncii. În absența unui astfel de sistem de salarizare, instituțiile și
unitățile de învățământ se confruntă cu o criză de personal calificat si performant, mai ales in
domenii importante precum informatica si invatarea limbilor moderne. In lipsa legii salarizarii, care sa
diferentieze retributiile in functie de performante si rezultatele muncii, banii injectati in salarii nu-si
produc efectul dorit.

B) ABANDONUL ȘCOLAR

Un sfert din populaţia cu vârstă preşcolară şi şcolară de la nivelul anului 2014-2015 nu a fost
prins în sistemul naţional de educaţie, potrivit pliantului "Populaţia şcolară a României 2016",
publicat de Institutul Naţional de Statistică. Totodată, pliantul subliniază că abandonul şcolar este
una dintre cele mai acute probleme.

Astfel, potrivit pliantului, în anul şcolar 2014-2015, în sistemul naţional de educaţie era
înregistrată o populaţie de 3, 7 milioane de persoane. Însă aceasta reprezenta doar trei sferturi din
totalul populaţiei cu vârstă preşcolară şi şcolară. În anul şcolar/universitar 2014-2015 au revenit în
medie 188 elevi/studenţi la 1000 locuitori.

În anul şcolar/universitar 2014/2015, 15,5% din totalul populaţiei şcolare erau preşcolari, 70,0%
elevi în învăţământul preuniversitar şi 14,5% studenţi.

În anul 2013/2014, rata abandonului şcolar în învăţământul primar şi gimnazial a fost de 2% Cea
mai mare valoare a ratei abandonului s-a înregistrat în învăţământul postliceal şi de maiştri de 3,5%.
În cadrul învăţământului liceal şi profesional, în anul şcolar 2013/2014 rata abandonului a fost de
10,7%.

În anul 2014/2015, rata abandonului școlar în învățământul primar și gimnazial a fost de 1,8 %, în
învățământul postliceal și de maiștri de 3,9% iar în cadrul învățământului liceal și profesional de 9,7%.

Rata abandonului școlar în anul


2014/2015
Învățământ primar și
gimnazial
Învățământ postliceal și
de maiștri
Învățămâny liceal și
profesional

Rata abandonului școlar în anul


2013/2014

Învățământ primar și
gimnazial
Învățământ postliceal și
de maiștri
Învățământ liceal și
profesional

Gradul de cuprindere a elevilor în perioada recentă

În anul şcolar/universitar 2014-2015 gradul de cuprindere şcolară pentru populaţia în vârstă


de 0-23 ani a fost de 73,7%, cu valori mai mari la populaţia feminină (75,5%). Pe judeţe, gradul de
cuprindere a variat între 114,6% (în Municipiul Bucureşti) şi 44,6% (judeţul Ilfov).

În anul şcolar 2014-2015 cel mai mare grad de cuprindere a fost înregistrat la ciclul primar,
la grupa de vârstă 6-10 ani, de 91,4%. Cel mai mic grad de cuprindere a fost înregistrat în cazul grupei
de vârstă 0-2 ani, din cadrul învăţământul A scăzut natalitatea, dar şi numărul unităţilor de
învăţământ În anul şcolar 2009-2010, s-au înregistrat 666,1 mii copii înscrişi în grădiniţe, iar în anul
şcolar 2014-2015 numărul copiilor a scăzut la 559,6 mii copii. În paralel cu numărul copiilor din
grădiniţe s-a redus şi numărul grădiniţelor, de la 1697 (în anul şcolar 2009-2010) la 1205 grădiniţe (în
anul şcolar 2014-2015).

Numărul şcolilor primare şi gimnaziale a cunoscut, de asemenea, o diminuare de la 4623


unităţi în anul şcolar 2009-2010, la 4050 unităţi în anul şcolar 2014-2015. Numărul elevilor care au
fost înscrişi în ciclul primar şi gimnazial s-a redus de la 1719,7 mii copii în anul şcolar 2009/2010 la
1732,3 mii elevi în anul şcolar 2014-2015.

În anul şcolar 2014-2015, numărul liceelor care au funcţionat în România a fost de 1576
licee, cu 62 de licee mai puţine faţă de anul şcolar 2009-2010 (1638 licee). În perioada 2009-2015, pe
profiluri, a crescut numărul liceelor teoretice (de la 563 licee teoretice în anul şcolar 2009-2010 la
580 licee teoretice în anul şcolar 2014-2015) în concordanţă cu necesităţile de pregătire şi formare
ale tinerilor, în vederea intrării acestora pe piaţa muncii.

Totuşi, cele mai multe licee din ţară continuă să fie unităţi cu profil tehnologic (51,7% din
numărul total al liceelor în anul şcolar 2014-2015). Numărul liceenilor s-a diminuat, de la 837,7 mii
elevi, în anul şcolar 2009/2010, la 727,1 mii elevi în anul şcolar 2014-2015.

C) DURATA MEDIE DE FRECVENTARE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI

Durata medie de frecventarea a invatamantului a crescut în ultima perioadă cu 1,7 ani. Cu


toate acestea, România continuă să se situeze pe un loc inferior comparativ cu alte tari europene in
ceea ce priveste speranta de viata scolara. Daca se exclude invatamantul prescolar, durata medie de
frecventare a invatamantului pentru un copil in varsta de 6 ani (sau speranta de viata scolara) este de
14 ani.

O valoare ridicată a duratei medii de frecuentare a învățământului indică o participare largă


la toate nivelurile de educație. Aceasta poate fi influențată, însă, de o serie de factori precum erorile
în opțiunile pentru anumite filiere de formare, rata repetenției, situația economică care poate
favoriza sau frâna continuarea studiilor. În cazul României, de exemplu, creșterea gradului de
participare la învățământul superior se datorează, printre altele, șanselor sporite de inserție pe piața
muncii a absolventilor acestui nivel de învățământ.

D) INFRASTRUCTURA SISTEMULUI EDUCAȚIONAL

Clădirile, sălile de clasă, laboratoarele şi dotările – într-un cuvânt, infrastructura educaţională


- constituie elemente vitale ale mediilor de învăţare din şcoli şi universităţi. Rezultatele cercetărilor în
domeniu sugerează că infrastructura de foarte bună calitate conduce la îmbunățățirea predării, a
rezultatelor școlare ale elevilor şi reducerea abandonului şcolar, pe lângă alte beneficii.

Şcolile din zonele marginalizate din România au cele mai mari nevoi de investiţii din ţară, cu
alte cuvinte elevii care învaţă în aceste şcoli sunt dublu dezavantajați. Aceşti elevi provin mai ales din
familii cu venituri scăzute, din mediul rural, şi urmează şcoli slab dotate. De exemplu, 72% din liceele
din mediul rural nu sunt dotate cu laboratoare de ştiinţe, iar aproape 40% din aceste licee au toalete
în exterior. Cu toate acestea, chiar dacă unităţile de învăţământ din mediul urban sunt mai bine
dotate decât cele din mediul rural, multe dintre școlile din mediul urban sunt supraaglomerate. Unul
din patru elevi din mediul urban merge la o şcoală supraaglomerată, iar în multe dintre aceste școli
se învaţă în mai multe schimburi. Clasele supraaglomerate, precum clasa din imaginea de mai jos,
sunt sub nivelul optim pentru activităţile didactice.

În ultimul an, o echipă a Băncii Mondiale a colaborat cu guvernul României privind investiţiile
în infrastructura educaţională, în cadrul unui Program de Asistenţă Tehnică (RAS) - cel de-al patrulea
realizat în sectorul educaţional din România începând cu anul 2013. Prin intermediul acestui
instrument (RAS), Banca Mondială poate furniza servicii de asistenţă tehnică flexibile şi personalizate,

analize şi sprijin în implementare beneficiarilor săi din ţările cu venituri medii şi mari.

Sală de clasă dintr-un liceu din București


Sală de clasă din mediul rural – Godinești, Gorj

Pe scurt, propunem un model holistic bazat pe dovezi pentru a fundamenta deciziile privind
investiţiile în infrastructura educaţională din România. Începând cu martie 2016, au fost parcurse
patru etape principale:

1. Colectarea şi analizarea datelor. Echipa noastră a colectat şi analizat un volum de date


vast şi divers privind sistemul educațional din România. Un asemenea efort amplu de colectare a
datelor şi informaţiilor nu a mai fost realizat vreodată în România. În afară de Sistemul de
Management al Informaţiilor din Educaţie, multe alte surse secundare de informaţii au fost utilizate
în realizarea analizei pe patru dimensiuni principale: (i) tendinţe demografice, (ii) nevoile unităților de
educație și formare, (iii) alternative de transport, şi (iv) nevoile de competenţe pe piaţa muncii
(consultaţi diagrama de mai jos).

Au fost de asemenea colectate date din sursele primare, de exemplu date privind situaţia
infrastructurii din grădiniţe, creşe şi universităţi, cererea de competenţe şi oferta de învățământ
profesional şi superior. Banca Mondială a colectat informaţii despre calitatea mediului din mai multe
săli de clasă din România, dovedind că nivelurile de CO2 din şcolile bucureştene erau de 2-5 ori mai
mari peste nivelul acceptat pentru o bună calitate a aerului în unităţile de învăţământ.

2. Identificarea provocărilor din educaţie. Analiza detaliată realizată a evidenţiat o serie de


provocări ample şi acute care însă diferă, în funcţie de nivelulul de învăţământ şi zona geografică. De
exemplu, localităţile din România care au mai mulţi elevi înscrişi în şcoli supraaglomerate prezintă
rate mai mari de repetenție, adecvarea vârstei la nivelul clasei și de abandon, astfel sugerând că
existența unor medii deficitare de învățare și a unei infrastructuri inadecvate influențează elevii în
mod negativ. De exemplu, echipa proiectului a constatat că există o corelaţie pozitivă semnificativă
statistic de 0.15 între adecvarea vârstei la nivelul clasei în învățământul liceal și supraaglomerare.

De asemenea, echipa proiectului a realizat un amplu proces de consultare în toate cele opt
regiuni de dezvoltare ale României. Având în vedere că unităţile de învăţământ sunt strâns legate de
viaţa comunităţilor locale, a fost esenţială implicarea directă a factorilor interesaţi.

3. Elaborarea unui set de criterii pentru prioritizarea investițiilor. Ca stat membru UE,
România are acces la finanțare extrabugetară pentru infrastructura educaţională. România
beneficiază de Fondul European pentru Dezvoltare Regională şi Fondul European Agricol pentru
Dezvoltare Rurală. În total, România are la dispoziţie aproximativ €850 milioane (puţin peste 1
miliard de dolari) pentru a investi în infrastructura şcolară până în 2023. Aceste fonduri constituie o
oportunitate incredibilă de soluționare a decalajelor mari privind infrastructura educaţionale între
cele peste 19.000 de unităţi de învăţământ în care sunt înscriși peste 3,4 milioane de elevi.

Pentru a evalua şi prioritiza propunerile de finanţare a infrastructurii ce vor fi depuse de


administrațiile publice locale, autorităţile române au nevoie de criterii clare pentru fiecare nivel de
învăţământ. Banca Mondială a elaborat şi a propus astfel de criterii pe baza celor patru dimensiuni
analitice prezentate mai sus. Prin aplicarea unui set de criterii transparent, holistic, stabilit pe baza
unor date concrete, autorităţile din România se vor asigura că propunerile selectate vor conduce la
un echilibru optim între eficienţă, echitate şi nevoi specifice fiecărui sector.

4. Monitorizarea implementării noului model. Etapa finală este aceea a monitorizării


modului de aplicare în practică a criteriilor respective, precum şi alocarea finanţării pentru investiţiile
în infrastructură. În momentul de față, pentru a veni în sprijinul acestui demers, echipa Băncii
Mondiale dezvoltă un sistem informațional geografic (SIG).

ANALIZA SWOT A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI DIN ROMÂNIA

S – puncte tari W- puncte slabe O- Oportunităţi T- Ameninţări

1.şcoala joacă un rol 1. curricula neadaptată 1. loc de muncă încă 1. lipsa cadrelor
important în educaţia cerinţelor diferitelor stabil didactice tinere
şi formarea tinerei vârste şi interese ale capabile datorită
generaţii elevilor salarizării şi a modului
de ierarhizare a
funcţiilor

2. mentalitatea 2. conţinuturi bazate 2. menţinerea 2. tânăra generaţie o ia


majorităţii românilor pe memorare, volum tinereţii şi vioiciunii de multe ori înaintea
conform căreia familia, mare de noţiuni, spiritului pentru că celei în vârstă, care nu
şcoala şi biserica sunt concepte, capacităţi lucrezi cu tânăra reuşeşte să ţină pasul
valori tradiţionale, reduse de adaptare la generaţie
pune şcoala pe prim lumea exterioară
plan

3. învăţământul 3. predarea înţeleasă, 3. emulaţie în propria 3. tinerii nu mai acordă


obligatoriu este gratuit de cele mai multe ori : activitate şi imagine atenţia cuvenită şcolii şi
eu predau, tu trebuie să pentru că reprezinţi formării lor în cadrul
ştii modele acesteia

4. în şcoală se acorda 4. lipsa dotărilor, a 4. îndeplinirea unei 4. rutina – rugina- ruina


atenţie deosebită cadrelor didactice meniri sociale înalte : în sistem
elevilor foarte buni auxiliare, care să cei tineri învaţă de la
faciliteze învăţarea prin cei mai în vârstă
( transmiterea
acţiune experienţei din
generaţie în generaţie
)

5. şcoala oferă aceeaşi 5. evaluare bazată pe 5. loc de muncă 5. sistemul de evaluare


şansă tuturor elevilor cunoştinţe şi nu pe potrivit pentru femei şi de performanţă atât a
competenţe – au timp de dedicat elevilor cât şi a cadrelor
şi familiei didactice este
neadaptat valorilor
reale ale lumii
contemporane

6. românii au o 6. cadre didactice care 6. concedii fixe şi în 6. segregarea societăţii


empatie deosebită nu sunt abilitate şi nu perioade ciclice va duce şi la segregarea
pentru cei ce au nevoie au competenţa de se şcolii- v. şcoli pentru
de îndrumare sau informa şi a înţelege , bogaţi, şcoli de
ajutor, deci cadrele de aici inerţie şi periferie, şcoli de fiţe,
didactice sunt, în scepticism în abordarea etc
majoritate, cu vocaţie unor probleme
pentru această educaţionale
meserie

7. norma didactică de 7. slaba comunicare 7. dezvoltă 7. scăderea numărului


18 ore- în inv. între teoreticienii şi capacităţile de de copii care va duce la
preunuversitar – oferă conducătorii comunicare, desfiinţarea unităţilor
timp destul cadrelor Ministerului şi relaţionare, de învăţământ
didactice pentru practicienii care aplică leadership
odihnă, studiu şi
perfecţionare

8. numărul maxim de 8 salarii foarte mici, 8. tendinţa de a muta


25 de elevi în clasă care nu atrag indivizi procesul de învăţământ
oferă posibilitatea capabili în sistem de la şcoală, acasă (
organizării de activităţi meditaţii, ore
care răspund cerinţelor suplimentare, etc. )
didacticii postmoderne
: învăţare prin
cooperare, tratare
diferenţiată şi
individuală, munca în
echipă, etc.

9. modalitate de a 9. viteza de evoluţie a


avansa şi de a conduce societăţii duce la
după sloganul în mutaţii rapide în ceea
ordinea vârstei ce priveşte cerinţele
sociale vis-a vis de
formarea tinerilor în
şcoală

10. evaluarea 10. sistem de evaluare a


performanţelor competenţelor
cadrelor didactice este didactice subiectiv,
aproape inexistentă bazat pe interese de
grup şi nepotisme ( v.
descentralizarea )