Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Sânge de cerneală
Cornelia Muria Funko s-a născut în 1958, în Germania, şi oslo
o cunoscută scriitoare de literatură pentru copii. întreaga sa
carieră s-a învârtit în jurul lumii acestora din urmă: a f&cut mai
întâi studii pedagogice la Universitatea din Hamburg, a lucrat
apoi cu copii din medii defavorizate şi ca ilustrator de carte,
moment în care şi-a dat seama că ar prefera să scrie ea însăşi
poveşti. Prima carte a scris-o la 35 de ani şi până acum a strâns
câteva zeci, traduse în peste 30 de limbi. Din 2005, locuieşte cu
familia în Los Angeles.
Sânge de cerneală este a doua parte a trilogiei Lumea de
cerneală, cel mai de succes roman al autoarei, care-a câştigat
multe premii în ţara ei natală şi în străinătate, fiind publicat în
milioane de exemplare. Prima parte a fost ecranizată cu succes
în 2009.
C ornelia F unkk
Sânge de cerneală
cu ilustraţiile autoarei
Cornelia Funke
Tintenblut
Copyright © Cecilie Dressler Verlag GmbH & Co. KG, Hamburg 2005
Illustrations Copyright © 2005 by Cornelia Funke
Şi
fireşte, ca întotdeauna, last, but for sure not least,
pentru Anna, minunata Anna,
căreia de-a lungul multor preumblări
i-am spus această poveste, şi
care m-a încurajat şi sfătuit şi
m-a făcut să înţeleg ce era bun în ea
şi ce trebuia făcut şi mai bun.
(Sper mult că povestea despre
Meggie şi Farid nu mai este defavorizată acum.)
Dacă aş şti
de unde vin poeziile
m-aş duce şi eu într-acolo.
Michael Longley
Cuvinte potrivit croite
Rând cu rând
Propriul meu pustiu
Rând cu rând
Raiul meu
Maric Luise Kaschnitz, O poezie
9
CoitNKI.IA FlINKK
10
Sânge de cerneală
11
CoUNHUA FlINKK
12
Sânge de cerneală
13
CoKNKI.lA FlINKK
14
Sânge de cerneală
15
COKNKMAFUNKK
16
Sânge de cerneală
18
Sânge de cerneală
19
COUNKUA FUNKH
20
Sânge de cerneală
21
CoilNKMA FUNKK
22
Sânge de cerneală
24
Sânge de cerneală
— Farid!
Numele îi devenise în ultimele luni aproape tot atât de
familiar ca şi al său. Dar nimeni nu răspunse. Doar propriul
său glas răsună printre copaci.
Deci totuşi se întâmplase. Băiatul rămăsese acolo. Ce-o
să facă acum aşa singur? „Ce oare?" se gândi în vreme ce
se mai uită, pentru ultima oară, zadarnic în jur. „O să se
descurce mai bine decât ai fost tu vreodată în stare s-o faci.
Gălăgia, viteza, îmbulzeala, toate astea îi plac. Afară de
asta, l-ai învăţat destule, se joacă cu focul aproape tot atât
de bine ca şi tine. Da, băiatul se va descurca foarte bine.“
Totuşi, pentru moment bucuria din inima lui Deget-de-praf
se ofili ca una din florile de la picioarele sale, iar lumina
dimineţii care tocmai îl salutase de bun venit i se păru spă
lăcită şi fară viaţă. Lumea cealaltă îl înşelase din nou. Da,
îi dăduse într-adevăr drumul după atâţia amar de ani, dar
reţinuse singurul lucru de care inima lui se ataşase acolo...
„Ei, şi ce învăţătură tragi din asta?" se gândi el, înge
nunchind în iarba umedă de rouă. „Păstrează-ţi inima mai
bine pentru tine, Deget-de-praf!" Ridică o frunză care stră
lucea roşie ca focul în muşchiul întunecat. Astfel de frunze
nu existau în cealaltă lume, nu? Ce era cu el? Supărat, se
îmbărbătă iarăşi. „Hei, Deget-de-praf! Eşti înapoi! înapoi!"
se mustră el. „Uită-1 pe băiat, da, s-a pierdut, în schimb ţi-ai
căpătat lumea înapoi, întreaga lume. O ai înapoi. Crede!
Crede, în sfârşit!"
Doar dacă n-ar fi fost atât de greu! Era mult mai uşor să
crezi în nefericire decât în fericire. Trebui să pună mâna pe
fiecare floare, să atingă fiecare copac, să sfărâme pământ
între degete şi să simtă prima înţepătură de ţânţar ca, în
cele din urmă, să creadă.
Da, se întorsese înapoi. Era într-adevăr înapoi! în fine!
Şi brusc fericirea i se urcă la cap ca un pahar de vin tare.
Nici măcar gândul la Farid nu-1 mai putea tulbura prea
mult. Coşmarul care durase zece ani trecuse. Cât de uşor
25
COKNHI.IA FlINKK
26
Sânge de cerneală
27
C o k n k i .ia F unkh :
28
Sânge de cerneală
29
COKNIOUA FlINKK
30
Sânge de cerneală
31
C o r n e l ia F u n k e
33
COUNKMA FUNKK
firele care ţineau corpul cărţii sau udau o hârtie din resturi
textile, veche, nescrisă, spre a drege cu ea o pagină roasă.
Nu dura mult până ce Mo se întorcea şi o întreba ceva:
dacă îi plăcea culoarea pe care o alesese pentru legătura de
pânză, dacă nu credea că pasta de hârtie pe care o pregătise
pentru a drege cartea era prea închisă la culoare. Ăsta era
modul lui Mo de a-şi cere scuze: Hai să nu ne mai certăm,
Meggie, hai să uităm ce-am spus...
Dar azi nu mergea. Căci nu dispăruse în atelierul său,
ci plecase la vreun colecţionar oarecare pentru a prelungi
viaţa comorilor tipărite ale acestuia. De astă dată n-avea să
vină la ea să-i aducă drept dar de împăcare o carte descope
rită în vreun anticariat, sau un semn de carte, împodobit
cu pene de gaiţă găsite în curtea Elinorei...
De ce nu putuse să citească altă carte când venise în
camera ei?
— Cerule, Meggie, nu mai ai altă carte în cap decât
caietele astea cu însemnări! se răstise la ea ca de fiecare
dată când, în ultimele luni, o găsise în camera ei, întinsă pe
covor, surdă şi oarbă la tot se întâmpla în jurul ei, cu ochii
absorbiţi de literele cu care însemnase ce îi povestise Resa
despre ceea ce trăise „acolo", cum spunea Mo cu glas amar.
Acolo.
Meggie numise Lumea de Cerneală locul despre care Mo
vorbea atât de dispreţuitor, iar mama ei adesea cu dor...
Lumea de Cerneală, după cartea care povestea despre acest
loc: Inimă de cerneală. Cartea dispăruse, dar amintirile
mamei ei erau atât de vii de parcă n-ar fi trecut nici o zi
de când fusese acolo - în acea lume din hârtie şi cerneală
de tipar, în care existau zâne şi principi, nixe, elfe de foc şi
copaci care păreau să crească până la cer.
Nenumărate zile şi nopţi stătuse Meggie lângă Resa şi
însemnase tot ceea ce mama ei îi povestise cu ajutorul dege
telor. Resa îşi lăsase vocea în Lumea de Cerneală şi astfel îi
povestea fetei ei, folosindu-se fie de creion şi hârtie, fie de
34
Sânge de. cerneală
35
COUNKIM FUNKH
36
Sânge de cerneală
37
COIINKLIA FlJNKK
38
Sânge de, cerneală
39
CoitNKLIA FUNKK
40
Sânge de cerneală
41
COKNliUA FUNKH
42
Sânge de cerneală
43
CoilNNUA FlINKK
44
Sânge de cerneală
46
Sânge de cerneală
47
CoKNKIM FlINKK
48
Sânge de cerneală
49
CoitNBI.IA FUNKE
50
Sânge de cerneală
51
COKNKUA FlINKK
52
Sânge de cerneală
53
COKNKUA FUNKIO
54
Sânge de cerneală
55
COKNKIM FUNKK
56
Sânge de cerneală
57
COUNHIJA FUNKK
58
Sânge de cerneală
60
Sânge de cerneală
61
C oitNKIM FllNKK
62
Sânge de cerneală
63
COKNI'XIA FtlNKH
64
Sânge de cerneală
65
CoitNtiMA FtINKK
66
Sânge de cerneală
67
CoRNRIJA FlJNKK
68
Sân^e de cerneală
69
CoKNUTilA F d NKK
70
Sânge de cerneală
71
COKNKMA FlINKK
72
Sânge de cerneală
73
COKNKLIA FllNKK
74
Sânge de cerneală
76
Sânge de cerneală
77
COKNUUA FUNKK
78
Sânge de cerneală
79
CoitNUIM FUNKIi
80
Sânge de cerneală
81
O o IINI'j I jIA F i i n k k
82
Sânge de cerneală
Pe drumuri menestrelul
din datini vechi se ştie,
şi-n cânturi îi e felul
un bun-rămas s-adie.
Mă voi întoarce oare?
Iubite, nu ştiu spune:
al morţii pumn din floare
boboci din plin răpune.
Elimar von Monsterberg,
Menestrelul
84
Sânge de cerneală
85
CoKNKIilA FUNKK
86
Sânge de cerneală
87
COKNKMA FlINKK
88
Sânge de cerneală
89
CoilNKLlA FtJNKK
90
Sânge de cerneală
91
CoitNKMA FUNKK
92
Sânge de cerneală
93
CoKNHUA FUNKK
94
Sânge de cerneală
95
COKNKIilA FUNKK
97
CORNW/IA FlINKK
98
Sânge de cerneală
100
Sânge de cerneală
101
C orn hi ,ia F ijnke
la ochi tot atât de puţin ca şi rochia ei. Dar aveau 3-0 facă
lucrurile pe care le îndesase înăuntru, dacă cineva avea să
le vadă: o perie, tot din plastic fals ca şi nasturii de la jache
ta de lână pe care o împachetase, câteva creioane, un cuţit
de masă, o fotografie a părinţilor şi una a Elinorei. Cel mai
mult s-a gândit la ce carte să ia cu ea. Să plece fără niciuna i
s-ar fi părut ca şi cum ar fi plecat fără haine, dar nu trebuia
să fie grea, deci intra în discuţie doar o carte de buzunar.
„Cărţi în costume de baie", le numea Mo, „prost îmbrăca
te pentru cele mai multe ocazii, dar în concediu, lucruri
practice." Elinor n-avea nici o singură carte de buzunar
în rafturile ei, dar Meggie avea câteva. în cele din urmă
se hotărî pentru una pe care i-o dăruise Resa, o culegere
de poveşti care, toate, se desfăşurau în preajma lacului de
lângă casa Elinorei. în acest fel avea să ia cu ea o bucăţi
că de cămin - căci asta devenise pentru ea casa Elinorei:
căminul ei. Mai mult decât fusese un alt loc vreodată. Şi
cine ştie, poate că Fenoglio va putea să folosească cuvintele
ca s-o trimită înapoi, înapoi în povestea ei...
Farid se dusese la fereastră. Era deschisă şi un vânt rece
bătea în odaie. Mişca perdelele pe care le cususe Resa şi o
făcu pe Meggie să tremure în rochia ei neobişnuită. Nopţile
erau încă destul de blânde, dar oare ce anotimp o aştepta
în Lumea de Cerneală? Poate că acolo era iarnă...
— Ar trebui măcar să-mi iau rămas bun de la el, mur
mură Farid. Gwin! strigă el încet în noapte şi plescăi din
limbă.
Meggie îl trase precipitat de la fereastră.
— Lasă asta! se răsti la el. Vrei să-i scoli pe toţi? îţi mai
spun odată: lui Gwin o să-i meargă bine aici. Probabil că a
descoperit demult o femeiuşcă-jder din cele care se învârt
prin jur. Lui Elinor îi e tot timpul frică să nu-i devoreze
privighetoarea care îi cântă seara sub fereastră.
102
Sânge de cerneală
103
COKNI'XIA FUNKK
104
Sânge de cerneală
106
Sânge de cerneală
107
COKNRIJA FUNKlî
108
Sânge de cerneală
109
COUNKUA FUNKK
110
Sânge de cerneală
111
CoilNRUA FUNKK
112
Sânge de cerneală
113
COttNKIJA FlJNKK
115
C()KNKt.lA FUNKE
116
Sânge de cerneală
117
CoitNKI.lA FUNKK
119
CORNKI.IA FUNKK
120
Sânge de cerneală
121
CORNKUA FUNKK
122
Sânge de cerneală
123
COKNKMA FUNKB
124
Sânge de cerneală
125
CORNKI.IA FUNKK
126
Sânge de cerneală
127
C o r n e l ia F iin k e
129
CoKNKMA FUNKK
130
Sânge de cerneală
131
CoitNKMA FllNKK
132
Sânge de cerneală
133
COKNKMA FlINKK
134
Sânge de cerneală
135
COKNBUA FUNKK
137
COKNKMA FUNKK
138
Sânge de cerneală
139
CoitNI'XIA F it n k k
140
Sânge de cerneală
141
C o it N K IilA F U N K K
142
Sânge de cerneală
143
COKNKMA FlINKK
144
Sânge de cerneală
145
COIINIOI.IA FlINKK
146
Sânge de cerneală.
147
CoKNKl.lA FlJNKE
Ce liniştită-i lumea
Sub vălul înserării,
îţi pare-acasă, caldă,
Ca un iatac tihnit,
în care-n somn uitării
Dai ziua ce-a murit.
Matthias Claudius,
Cântec de seară1
149
COKNKIJA FlINKK
150
Sânge de cerneală
Trase apoi uşa după el, iar Meggie auzi cum, bleste
mând uşor, se chinuia să coboare scara de lemn foarte
înclinată. Deasupra ei, printre grinzi foşneau şoareci (spe
ra că sunt şoareci), iar prin unica fereastră se auzeau
răsunând vocile străjilor de la zidul apropiat al oraşului.
Meggie închise ochii. O dureau picioarele şi în urechi îi
«una încă muzica din tabăra jonglerilor. Prinţul Negru,
ne gândi, l-am văzut pe Prinţul Negru... şi poarta oraşu
lui Ombra... şi-am auzit cum copacii şopteau unii cu alţii
în Pădurea-fără-drum. Dacă ar fi putut să-i povestească
llesei sau Elinorei despre toate astea! Sau lui Mo. Dar el
n-ar vrea cu siguranţă să mai audă niciun cuvânt despre
Ilumea de Cerneală.
Meggie îşi frecă ochii obosiţi. Deasupra patului, prin
tre grinzi, erau lipite cuiburi de zâne, întocmai cum îşi
dorise mereu Fenoglio, dar în spatele gurilor de intrare
nu se mişca nimic. Mansarda lui Fenoglio era puţin mai
mare decât încăperea în care el şi Meggie fuseseră ţinuţi
prizonieri de Capricorn. în afară de pat, pe care i-1 cedase
ei atât de generos, mai exista şi o ladă de lemn, o laviţă
şi un pupitru din lemn, închis la culoare, strălucitor şi
împodobit cu sculpturi. Nu se potrivea cu restul mobili
erului, cu laviţa tăiată grosolan şi cu lada simplă. S-ar fi
zis că se rătăcise aici din altă poveste, la fel ca Meggie. Un
urcior de pământ stătea pe el cu un mănunchi de pene,
două călimări...
Fenoglio i se păruse fericit, da, cu adevărat.
Meggie îşi trecu braţul peste faţa obosită. Rochia pe
care i-o cususe Resa mai păstra încă mirosul mamei ei.
Şi acela al Pădurii-fără-drum.Vârî mâna în sacul de piele
pe care de două ori fusese gata să-l piardă în pădure şi-
şi scoase caietul de însemnări pe care i-1 dăruise Mo. Pe
legătura marmorată se amestecau albastrul întunecat cu
verdele de păun - culorile preferate ale lui Mo. Te simţi
bine să ai eu tine cărţile tale în locuri străine. De câte ori
151
COKNUIM FlINKK
152
Sânge de cerneală
153
COHNUUA FUNKH
154
Sânge de cerneală
156
Sânge de cerneală
157
OoitNKliIA FUNKI'î
158
Sânge de cerneală
159
CoKNKIM F u n k k
160
Sânge de cerneală
— Fată deşteaptă!
Oftatul uşurat al lui Deget-de-praf îi pătrunse lui Farid
pAnă în inimă.
— Ai lăsat jderul acolo?
Femeia îşi scutură neîncrezătoare capul. Credeam că
(ii Ia monstrul ăla mic mai mult ca la orice altă fiinţă vie.
— Doar ştii ce inimă nestatornică am, răspunse Deget-
du-praf, dar nepăsarea din vocea lui nu-1 putea înşela nici
IMiFarid. Ţi-e foame? îl întrebă. De când eşti aici?
Farid îşi drese glasul. Minciuna despre Gwin îi stătea
cu o aşchie în gât.
— De patru zile, rosti el. Jonglerii ne-au dat ceva să
mâncăm, dar totuşi îmi mai e foame...
— Ne-au?
Vocea lui Deget-de-praf sună dintr-odată bănuitoare.
— Meggie. Fata lui Limbă-vrăjită. A venit cu mine!
— E aici? - Deget-de-praf se uită încremenit la el. Apoi
oftă şi-şi dădu părul de pe frunte -. Ei, asta o să-i placă
tatălui ei. Şi cu atât mai mult mamei ei. Ai mai adus pe
cineva?
Farid scutură din cap.
— Unde-i acum?
— La bătrân! - Farid făcu un semn cu capul spre direc
ţia din care venise Locuieşte în Cetate. L-am găsit în
Lubăra jonglerilor, Meggie era foarte bucuroasă, voia ori
cum să-l găsească ca s-o trimită înapoi. Cred că îi e dor
de casă...
— Bătrânul? Pe naiba, de cine vorbeşti acum?
— Ei, poetul! Cel cu faţa de broască, ştii tu, de care ai
fugit, atunci în...
— Da, da, bine! - Deget-de-praf îi puse mâna pe gură,
ca şi cum n-ar mai fi vrut să audă niciun cuvânt, şi privi fix
într-acolo, unde în întuneric se ascundeau zidurile Ombrei
. Dumnezeule, e din ce în ce mai frumos... murmură el.
— E şi asta... o veste proastă?
161
CoitNICUA F w nkk
163
C o KNKIjIA F u n k r
164
Sânge de cerneală
o pesemne cea mai mică grijă a ta, Elinor! “ îşi zise ea.
„Deci, treci pur şi simplu peste."
Bastonul Mortolei se sprijinea de una din vitrinele de
Hticlă care adăposteau cărţile ei cele mai preţioase. Faţa-
de-lună-plină stătea alături de bătrână. Orpheus - oare
ce-şi închipuia nerodul atribuindu-şi un astfel de nume,
hhu îl numiseră părinţii cu toată seriozitatea astfel? In
orice caz, arăta de parcă ar fi petrecut noaptea fără să
doarmă, ca şi ei, ceea ce o umplea pe Elinor de o satisfac
ţie furioasă.
— Fiul meu a susţinut mereu că răzbunarea este un
lei de mâncare care are gust mai bun când e rece, con
stată Mortola, în vreme ce examina cu o expresie mulţu
mită feţele istovite ale prizonierilor ei. Recunosc că ieri
nu eram în dispoziţia de a da ascultare acestui sfat. Aş fi
vrut să vă văd morţi pe loc, dar dispariţia vrăjitoarei mici
mi-a lăsat timp să reflectez şi astfel am ajuns la hotărârea
să-mi amân puţin răzbunarea, spre a o putea gusta apoi
cu atât mai bună şi mai rece.
— Ia auzi! murmură Elinor, ceea ce îl facu pe Basta s-o
împingă cu patul puştii.
Mortola însă îşi îndrepta privirea de pasăre spre Mor
timer. Nimeni nu părea s-o intereseze, nici Resa, nici
Darius, nici Elinor, doar el.
— Limbă-vrăjită! - Rosti numele cu dispreţ total -. Câţi
ai omorât cu vocea ta de catifea? O duzină? Pe Cockerell,
pe Nas-turtit şi, ca încununare a artei tale, pe fiul meu. -
Amărăciunea din vocea Mortolei era atât de vie de parcă
nu de un an, ci noaptea trecută murise Capricorn -. Ai să
mori fiindcă l-ai ucis. Ai să mori pe cât de adevărat este
că eu stau aici, şi am să te văd murind aşa cum a trebuit
să privesc moartea fiului meu. Deoarece ştiu din proprie
experienţă că nimic nu doare mai mult, nici în lumea asta,
nici în cealaltă, decât moartea propriului copil, vreau să
vezi moartea fiicei tale înaintea de a muri tu însuţi.
165
C o k n k IjIA F u n k k
166
Sânge de cerneală
167
CoitNUMA FUNKK
168
Sânge de cerneală
169
COKNKUA FlINKK
170
Sânge de cerneală
Nu cutez
nu cutez să scriu:
dacă mori.
Pablo Neroda, Moarta
172
Sânge de cerneală
173
CoitNKMA FUNKI'i
174
Sânge de cerneală
175
C o u n k lia F u n k k
176
Sânge de cerneală
177
CoitNEI.IA FUNKH
178
Sânge de cerneală
179
CoitNKLIA FlINKE
181
C o k n k ija F u n k k
182
Sânge de cerneală
183
COKNKI.IA FUNKK
184
Sânge de cerneală
185
C o r n e l ia F un k k
186
Sânge (le cerneală
187
CoKNICLIA FUNKK
188
Sânge de cerneală
do asta, eşti prea mare ca să-l mai porţi liber sau vrei să
Iii luată drept jongleriţă?
Minerva era mică şi îndesată, abia mai mare decât
Meggie.
— Doamne, ce fetişcană slabă eşti! zise ea. Rochia stă
aproape să-ţi alunece de pe umeri. O să ţi-o îngustez, chiar
diseară. A mâncat de dimineaţă? întrebă şi scutură din
cap văzând figura încurcată a lui Fenoglio. Dumnezeule,
doar n-ai uitat să-i dai fetei ceva de mâncare?
Fenoglio ridică mâinile neajutorat.
— Sunt un om bătrân, Minerva! strigă el. Uit astfel de
lucruri! Ce se întâmplă azi? Eram în cea mai bună dis
poziţie, dar toată lumea cârteşte. Cuarţ-trandafiriu mi-a
scos deja sufletul.
Drept răspuns, Minerva îi puse bebeluşul în braţe şi o
luă pe Meggie cu ea.
— Ce-i cu bebeluşul ăsta? îi strigă Fenoglio, urmând-o.
Nu hoinăresc pe-aici şi aşa destul de mulţi copii?
Bebeluşul îi studia faţa atât de serios de parcă ar fi
căutat pe ea ceva mai interesant şi, în cele din urmă, îl
apucă de nas.
— Este al fetei mele celei mari, îi răspunse Minerva.
L-ai văzut deja de câteva ori. Ai devenit atât de uituc încât
trebuie să-ţi prezint încă odată propriii mei copii?
Despina şi Ivo, aşa se numeau copiii Minervei. Băiatul
care îi purtase noaptea trecută faclia lui Fenoglio îi zâmbi
lui Meggie când aceasta intră cu mama lui în bucătărie.
Minerva o obligă pe Meggie să mănânce o farfurie cu
mămăligă şi două felii de pâine unse cu o pastă care miro
sea a măsline. Laptele pe care i-1 împinse în faţă era atât
de gras încât, după prima înghiţitură, Meggie îşi simţi
limba încărcată. In timp ce mânca, Minerva îi ridică părul.
Meggie abia se recunoscu când îi puse în faţă un lighean
ca să-şi poată vedea chipul.
— De unde ai cizmele? întrebă Ivo.
189
C orn km a F unke
190
Sânge de cerneală
191
C o r n e l ia F u n k k
192
Sânge de cerneală
193
COKNHMA FUNKK
195
C o r n k l ia F u n k k
196
Sânge de cerneală
197
COKNKÎJA FUNKK
198
Sânge de cerneală
199
C o k n km a F unkk
200
Sânge de cerneală
201
COKNUUA FlJNKK
203
COHNKIJA FtINKK
204
Sânge de cerneală
205
COKNBMA FlJNKK
206
Sânge de cerneală
207
CORNEI.IA FlINKE
208
Zece ani
209
COKNKMA FlINKK
210
Sânge de cerneală
Din cauza asta Farid îşi bătuse joc de el cu voce tare, dar
I)oget-de-praf îi închisese gura.
— Focul i-a devorat tatăl, ai uitat? îi şoptise, şi Farid,
ruşinat, îşi lăsase capul în jos.
Cât de mândru stătea alături de ceilalţi saltimbanci!
Deget-de-praf îşi făcu loc printre tarabe ca să-l poată vedea
mai bine. îşi scosese cămaşa, aşa cum făcea uneori şi
Deget-de-praf - pânza care lua foc era mai primejdioasă
decât o arsură pe piele, iar corpul gol putea fi uşor prote
jat cu grăsime de limbile lacome. Băiatul îşi făcea treaba
bine, atât de bine că până şi vânzătorii îl priveau vrăjiţi,
în aşa fel încât Deget-de-praf putu să dea drumul câtorva
zâne care fuseseră închise în colivii pentru a fi vândute
ca amulete vreunor netoţi. „Nu-i de mirare că Roxane
te bănuieşte că eşti tatăl lui!“ se gândi el. „Ţi se umflă
pieptul de mândrie când te uiţi la el.“ Chiar lângă Farid
câţiva măscărici îşi debitau glumele grosolane, în dreapta
lui se lupta Prinţul Negru cu ursul lui, şi cu toate astea
tot mai mulţi oameni priveau la băiatul care, uitând de
sine, se juca cu focul. Deget-de-praf observă cum Pasăre-
de-funingine îşi lăsase în jos făcliile şi privea cu invidie
încoace. El nu va învăţa niciodată. Era la fel de prost ca
acum zece ani.
Farid se înclină şi o ploaie de bani căzu în talerul de
lemn pe care i-1 dăduse Roxane. Tânjea după laude ca
un câine după oase, iar când Deget-de-praf îl aplaudă, se
înroşi de fericire. Ce copil mai era, deşi cu câteva luni în
urmă îi arătase mândru primele tuleie din bărbie!
Deget-de-praf îşi făcu loc printre doi ţărani care se
târguiau pentru un purcel, când poarta dinspre Cetatea
Interioară se deschise din nou - de astă dată nu pentru
Cap-de-viperă, ca ultima oară, când el putuse să se ascun
dă de privirea căutătoare a Fluierarului în spatele unei
tarabe cu prăjituri. Nu. Pesemne acum avea să apară,
în fine, însuşi sărbătoritul la festivitatea sa - iar mama
211
CoKNKMA FlJNKK
212
Sânge de cerneală
213
COUNKUA FUNKK
214
Sânge de cerneală
215
C o u n k u a F unkk
216
Sânge de cerneală
217
COKNKIJA FUNKK
218
Sânge de cerneală
219
C o r n e l ia F u n k e
221
CORNKUA FlINKK
In beciul Elinorei
223
C o r n e l ia F u n k e
224
Sânge de cerneală
Elinor oftă.
Da. Ştia. Feţe zdrobite, picioare strâmbe, un glas pier
dut... şi fireşte că lui îi era frică. Pesemne mai mult decât
ei, căci Darius îi cunoscuse pe Mortola şi pe Basta cu mult
timp înainte de ea...
— Da. Da, bine. Ai dreptate, murmură şi începu să aran
jeze absentă câteva doze de conserve - sos tomat, ravioli
(tiu deosebit de gustoase), fasole roşie, lui Mortimer îi plă
cea fasolea roşie. Iar începeau furnicăturile în nas.
— Bine! zise ea şi se întoarse hotărâtă. Atunci trebuie
H-o facă tocmai Orpheus ăsta.
Ce liniştită şi chibzuită îi suna vocea. Da, era o actriţă
binecuvântată. îşi dăduse seama de asta încă de-atunci
din biserica lui Capricorn, când totul părea pierdut... Dacă
se gândea bine, atunci lucrurile arătau ceva mai sumbru.
Darius se uita la ea fară să priceapă.
— Nu te uita aşa la mine, pentru numele lui Dumne
zeu! şuieră Elinor. Deocamdată nici eu nu ştiu în ce fel o
să-l determinăm să facă asta. Deocamdată.
începu să meargă în sus şi-n jos, printre rafturi, printre
doze şi pahare.
— El este un vanitos, Darius! şopti ea. Foarte vani
tos. Ai văzut cum şi-a pierdut culoarea când a înţeles că
Meggie a izbutit ceea ce el a încercat zadarnic de ani de
zile? Cu siguranţă că ar vrea s-o întrebe - rămase brusc
pe loc şi-l privi pe Darius - cum a reuşit să facă asta.
Darius să opri din pompat.
— Da! Dar pentru asta ar trebui să fie Meggie aici.
Se uitară unul la altul.
— Aşa facem, Darius! şopti Elinor. îl convingem pe
Orpheus s-o aducă pe Meggie înapoi şi, după asta, ea citeş
te şi-i scoate pe Resa şi pe Mortimer cu aceleaşi cuvinte pe
care el le-a folosit pentru ea! Aşa ar trebui să meargă! Da!
225
COKNKMA FUNKK
începu din nou să umble în sus şi-n jos, în sus şi-n jos
ca pantera din poezia care îi plăcea atât de mult... doar
că privirea nu-i mai era aşa de deznădăjduită. Trebuia
să procedeze cu dibăcie. Orpheus era deştept. „Şi tu eşti
deşteaptă, Elinor“, îşi zicea. „încearcă pur şi simplu!"
Nu putea să se abţină, îi venea mereu în minte felul în
care Mortola se uitase la Mortimer. Ce se întâmpla dacă
era deja prea târziu, dacă...? Ei, aş!
Elinor îşi împinse bărbia înainte, îşi trase umerii îna
poi - şi se duse cu pas hotărât spre uşa beciului. Bătu cu
palma în metalul lăcuit alb.
— Hei! strigă ea. Hei, Omule-dulap! Deschide! Trebuie
să vorbesc cu Orpheus ăsta! Şi anume imediat.
Dar în spatele uşii nu se mişcă nimic - şi Elinor lăsă
mâna să-i cadă. Pentru moment o fulgeră gândul oribil că
amândoi plecaseră şi-i lăsaseră singuri, închişi... „Şi aici
jos nu e nici măcar un deschizător de conserve!" îi trecu
Elinorei prin cap. „Ce moarte ridicolă. înfometaţi printre
stive de doze de conserve!" Ridică mâinile ca să bată din
nou în uşă, când auzi paşi afară, paşi care se depărtau,
urcând pe scara care ducea de la beci la holul de la intrare.
— Hei! strigă atât de tare, încât Darius, aflat în spatele
ei, tresări. Hei, Omule-dulap, aşteaptă! Deschide! Trebuie
să vorbesc cu Orpheus!
Dar în spatele uşii era linişte. Elinor căzu în genunchi
în faţa uşii. Simţi cum Darius se apropie de ea şi-i pune
timid mâna pe umeri.
— Vine înapoi, zise el încet. Măcar sunt încă aici, nu-i aşa?
Apoi se întoarse la salteaua pneumatică.
Elinor stătea însă acolo, cu spatele sprijinit de uşa rece
a beciului şi pândea tăcerea. Aici jos nu se auzeau nici
măcar păsările, nici măcar cel meu. mic ţârâit de greier.
226
Sânge de cerneală
228
Sânge de cerneală
229
C o k n k im F unkk
230
Sânge de cerneală
231
CoitNKLlA FlINKK
232
Sânge de cerneală
233
C o k niîlia F u n k k
234
Sânge de cerneală
235
CORNHUA FUNKK
236
Sânge de cerneală
238
Sânge de cerneală
239
CoilNKLIA FUNKK
240
Sânge (le cerneală
241
CoKNHI.IA FlINKE
242
Sânge de cerneală
243
C o k n k i .ia F u n k k
244
Sânge de cerneală
245
COKNHUA FlINKK
247
C orn hm a F u n k e
248
Sânge de cerneală
249
CoitNKIilA FlINKK
250
Sânge de cerneală
251
CoKNliUA FlJNKK
252
Sânge de cerneală
253
COKNELIA FUNKK
254
Sânge de cerneală
255
COKNKMA FUNKK
256
Sânge de cerneală
257
COKNKMA FUNKK
258
Sânge de cerneală
259
C o r n e l ia F u n k k
260
Sânge de cerneală
262
Sânge de cerneală
263
COKNKUA FUNKH
264
Sânge de cerneală
265
C o r n e l ia F u n k e
267
C o r n e l ia F u n k e
268
Sânge de cerneală
269
C o h n e i .ia F u n k k
270
Sânge de cerneală
271
Cosimo
272
Sânge de cerneală
273
C o r n e l ia F u n k e
274
Sânge de cerneală
275
C o k n k l ia F u n k k
276
Sânge de cerneală
277
CORNEUA FlJNKK
să chemi morţii.
278
Sânge de cerneală
279
CORNKMA FlJNKK
280
Sânge de cerneală
Apoi plecă, cu pas uşor, aşa cum îi era felul încă de când
Meggie îl văzuse pentru prima oară.
— Trebuie să vii! îi mai strigă încă o dată, înainte să
dispară în pasajul întunecat care ducea în stradă. Poate
mai rămâi chiar o vreme la noi, la Deget-de-praf şi la
mine! Bătrânul ăsta e smintit. Nu te joci cu morţii!
Apoi plecă şi Meggie se sprijini de zidul casei Minervei,
exact în locul în care stătuse Farid. îşi trecu degetele peste
gură ca şi cum ar fi trebuit să se asigure că sărutul lui
Farid n-o schimbase.
— Meggie? - Fenoglio stătea sus pe trepte, cu o lanter
nă în mână Ce faci acolo jos? A plecat băiatul? Ce voia
aici? E acolo jos, cu tine, în întuneric?
Meggie nu răspunse. Nu voia să vorbească cu nimeni.
Voia să asculte ce-i povestea inima ei tulburată.
Elinor
282
Sânge de cerneală
283
C o r n e l ia F u n k k
284
Sânge de cerneală
285
COUNKUA FlJNKE
286
Sânge de cerneală
287
CORNKLIA FUNKK
288
Sânge de cerneală
289
C o r n e l ia F u n k e
291
CORNKUA FUNKR
292
Sânge de cerneală
293
C o k n k ija F u n k k
294
Sânge de cerneală
295
C o r n e u a F unkk
296
Sânge de cerneală
297
C o u n k u a F unkk
298
Moartea zânei
299
CORNELIA FlINKE
300
Sânge de cerneală
301
CoitNKi.iA F u n k k
303
COKNKIJA FlJNKK
304
Sânge de cerneală
305
C o r n k l ja F u n k k
306
Sânge de cerneală
307
C o r n e l ia F u n k k
308
Sânge de cerneală
310
Sânge de cerneală
311
C o k n k ij Ia F unkio
312
Sânge de cerneală
313
CoKNKIJA FtJNKB
314
Sânge de cerneală
315
C o r n e l ia F ijnke
317
COKNKLIA FUNKK
318
Sânge de cerneală
320
Sânge de cerneală
321
C okni 'X ia F u n k k
322
Sânge de cerneală
323
COKNKUA FUNKI'I
324
Sânge de cerneală
325
CoRNRMA FUNKE
326
Sânge de cerneală
în el. Poate că ura ei a fost aceea care i-a supt viaţa, care,
l-a făcut din ce în ce mai vlăguit. îşi simţea propriul sânge
umed şi cald pe mână. Simţea cum moartea întindea mâna
după el. Dar dintr-odată acolo se mai ivi ceva: cuvintele.
Cuvinte care alinau durerea, care îi răcoreau fruntea şi-i
vorbeau despre iubire, despre nimic altceva decât despre
iubire. îi uşurau din nou respiraţia şi lecuiau ceea ce moar
tea lăsase să intre în el. Le simţea sunetul pe piele şi adânc
în inimă. Tot mai tare şi mai clar pătrundeau în întuneri
cul ce ameninţa să-l înghită şi brusc recunoscu glasul care
rostea cuvintele. Era glasul fetei lui - şi Doamnele Albe îşi
retraseră mâinile palide ca şi cum s-ar fi ars în contact cu
iubirea ei.
Meggie îşi apăsă faţa cu mâinile. Pergamentul i se înfă
şură în poală ca şi cum şi-ar fi îndeplinit datoria. Paiele o
înţepau prin rochie ca atunci în cuşca în care Capricorn
o închisese cu Mo. Simţi cum cineva o mângâia pe păr şi
pentru o clipă, o clipă nebunească îi trecu prin minte că
vorbele lui Fenoglio îl aduseseră înapoi în peşteră pe Mo,
sănătos şi nevătămat, şi totul ar fi fost iarăşi bine. Dar
când ridică ochii, nu era decât Farid care stătea lângă ea.
— A fost minunat, zise el. Sigur a ajutat. Ai să vezi.
Dar Meggie scutură din cap.
— Nu! şopti ea. Nu! Astea au fost doar cuvinte minuna
te, dar tatăl meu nu este făcut din cuvintele lui Fenoglio,
ci din carne şi sânge.
— Şi? Ce dacă? - Farid îi trase mâinile de pe faţa plânsă
Poate totul e din cuvinte. Uită-te la mine. Ciupeşte-mă.
Sunt cumva din hârtie?
Nu, nu era. Şi, când el o sărută, Meggie trebui să zâm
bească, cu toate că încă mai plângea.
Deget-de-praf nu plecase demult, când auziră paşi prin
tre copaci. Farid făcuse focul, aşa cum îl sfătuise Deget-de-
praf, şi Meggie stătea strâns lipită de el, cu capul fetiţei
327
CoitNi'XiA F u n k k
328
Sânge de cerneală
329
CoKNKi.iA F u n k k
Fenoglio! Ce făcuse?
Meggie îşi astupă gura cu mâna. Auzea vocea lui Fenoglio
pe scara în spirală care ducea la atelierul lui Balbulus.
Trebuie să ştii că-mi place să iau oameni adevăraţi drept
model pentru figurile mele, îi şoptise conspirativ. Nu orice
scriitor procedează aşa, dar eu ştiu din experienţă că asta
le face pur şi simplu mai vii! Expresii ale feţei, gesturi, o
atitudine a corpului, vocea, poate un semn sau o cicatrice
- fur de-aici, fur de dincolo şi deja încep să respire până
ce oricine care aude sau citeşte despre ele crede că le poate
atinge. Pentru Gaiţă nu putea fi vorba de prea mulţi.
Mo. Fenoglio îl luase pe tatăl ei drept model. Meggie
fixă fetiţa care dormea. Şi ea dormise adesea astfel în
poala lui Mo.
— Tatăl lui Meggie, Gaiţă? - Lângă ea, Farid dădu
drumul unui hohot de râs neîncrezător -. Ce absurditate!
Limbă-vrăjită nu e în stare să omoare nici măcar un iepu
re. Ai încredere, Meggie, căci Cap-de-viperă o să observe
repede asta şi o să-i dea drumul. Vino acum! - Se ridică
în picioare şi-i întinse mâna -. Trebuie s-o pornim repe
de, altminteri nu-1 mai ajungem niciodată din urmă pe
Deget-de-praf!
— Vreţi să plecaţi după el?
Urzica dădu din cap în faţa unei asemenea nechibzuin-
ţe, în vreme ce Meggie aşeza capul fetiţei în iarbă.
— Ţineţi drumul spre sud, dacă nu daţi de urmele lui
în întuneric, zise Dansatorul-pe-nori -. Mereu spre sud, la
un moment dat o să ieşiţi în şosea. Dar feriţi-vă de lupi,
sunt mulţi în zonă.
Farid încuviinţă din cap.
— Am focul la mine! zise el şi dădu drumul unei scântei
să-i joace în palmă. Dansatorul-pe-nori rânji.
— Toată stima! Poate că eşti într-adevăr fiul lui Deget-
de-praf, cum bănuieşte Roxane?
330
Sânge de cerneală
332
Sânge de cerneală
333
C o r n e l ia F u n k e
334
Sânge de cerneală
335
C o iin k lia F u n k k
336
Sânge de cerneală
337
C o k n k IjIA F u n k k
338
Sânge de cerneală
339
CoitNKLIA FlINKK
340
Sânge de cerneală
341
C oknkm a F unkk
342
Sânge de cerneală
343
CoKNKlilA FlJNKH
344
Sânge de cerneală
345
COKNKUA FlINKK
346
Sânge de cerneală
347
C ohneua F un kk
încă un sol
349
C o k n k m a F un k k
350
Sânge de cerneală
351
COKNKMA FlINKK
352
Sânge de cerneală
353
C o k n k u a F unkk
354
Sânge de cerneală
355
C o k n e J/IA F u n k k
356
Sânge de cerneală
357
C o r n e l ia F u n k e
358
Sânge de cerneală
359
C o r n k u a F unkk
360
Sânge de cerneală
361
COKNHUA FUNKR
362
Fără speranţă
363
C o r n e l ia F u n k e
364
Sânge de cerneală
365
C o r n e l ia F u n k e
367
C o k n k m a F unkk
368
Sânge de cerneală
369
COKNEUA FUNKH
370
Sânge de cerneală
lase singur, tot aşa cum nu te-a lăsat nici pe tine atunci.
Ne amintim amândoi de asta, nu?
Meggie dădu din cap şi-şi întoarse faţa ca să-i nu vadă
lacrimile. Dar Deget-de-praf o întoarse încet şi-i şterse
lacrimile de pe obraji.
— Semeni într-adevăr foarte mult cu mama ta, zise
el încet. Nici ea nu voia vreodată să fie văzută că plânge,
chiar dacă ar fi avut motive întemeiate. - Faţa lui era
încordată când îi mai cercetă o dată pe amândoi -. Daţi-i
drumul! Sunteţi destul de murdari, constată el. Oricine o
să vă ia drept grăjdar şi fată la bucătărie. Ne întâlnim jos,
la grajduri, de îndată ce se întunecă. Şi acum duceţi-vă!
371
C o r n e l ia F u n k e
372
Sânge de cerneală
373
COUNUMA FUNKK
374
Sânge de cerneală
375
CORNKUA FUNKK
376
Sânge de cerneală
377
C o k n iîlia F u n k k
379
CORNKIJA FUNKli
380
Sânge de cerneală
381
C oknkm a F unke
383
C o r n k ija F u n k k
384
Sânge de cerneală
385
C o KNKIjIA F u n k k
386
Sânge de cerneală
387
CoRNKIJA FlJNKK
388
Sânge de cerneală
389
COKNKIJA FUNKIî
391
COHNKI.IA FUNKH
392
Sânge de cerneală
393
C o k n k m a F un kk
394
Sânge de cerneală
395
COKNKUA FlINKK
397
COUNKIJA FUNKK
398
Sânge de cerneală
400
Sânge de cerneală
401
CoKNKLiA F u n k k
402
Sânge de cerneală
403
CoilNKUA FlJNKK
404
Sânge de cerneală
405
CoilN K M A FUNKI'I
406
Sânge de cerneală
408
Sânge de cerneală
409
CoitNKMA F u n k k
410
Sânge de cerneală
411
COKNIÎUA FlJNKH
412
Sânge de cerneală
413
C o h n k u a F unkk
414
Sânge de cerneală
415
C o u n k ija F u n k k
417
C oknkm a F unkk
418
Sânge de cerneală
420
Sânge de cerneală
421
COKNKIM FlTNKE
422
Sânge de cerneală
423
COKNKMA PlINKK
424
Sânge de cerneală
425
C o U N E I, IA FtlNKK
426
Sânge de cerneală
427
COUNKUA FUNKlî
428
Sânge de cerneală
429
CoiiNRu/v F u n k k
431
C o k n I'jI.ia F u n k k
— E rău?
— Aş, de unde! zise Deget-de-praf, dar tresări când
Farid îi curăţă tăietura adâncă. - Bietul Dansator-pe-nori!
murmură el. A scăpat o dată de moarte, dar acum Omul
Rece a pus totuşi mâna pe el. Cine ştie! Pesemne Doamne
lor Albe nu le place să le scapi aşa la limită printre degete.
— îmi pare rău! - Meggie vorbi atât de încet, încât
Farid abia o înţelese -. îmi pare atât de rău! E totul numai
din vina mea, şi el a murit de pomană. Căci unde să ne
mai găsească Fenoglio, chiar dacă a scris ceva?
— Fenoglio! - Deget-de-praf îi rosti numele ca pe acela
al unei boli -. Le-ai simţit şi tu?
Meggie se uită la el.
— M-am gândit că îi simt cuvintele pe piele. M-am
gândit că acum îl omoară pe Deget-de-praf şi noi nu putem
face nimic!
-— Dar totuşi am putut! zise Farid semeţ.
Deget-de-praf se lăsă din nou pe spate şi privi în sus
spre stele.
— Aşa să fie? O să vedem. Poate că bătrânul a prevă
zut între timp altceva pentru mine. Poate că moartea mă
aşteaptă la alt colţ.
— N-are decât s-aştepte! zise Farid şi pescui un săculeţ
din rucsacul lui Deget-de-praf. Puţin praf zânesc n-are
cum să strice nimănui, murmură el, în timp ce lăsa să se
prelingă pe rană pulberea strălucitoare.
Apoi îşi trase cămaşa peste cap, tăie cu cuţitul o fâşie
şi o înfăşură cu grijă în jurul piciorului lui Deget-de-praf.
Ceea ce nu era uşor cu degetele arse, dar el făcu tot posi
bilul. Chiar dacă durerea îi schimonosea faţa.
Deget-de-praf îi luă mâna şi-o examină încruntat.
— Dumnezeule, degetele tale au atâtea băşici de par
că ar fi jucat elfele de foc pe ele, constată el. Să ştii că
avem amândoi nevoie de felceri. Din păcate Roxane nu e
aici. - Cu un oftat se lăsă din nou pe spate şi privi cerul
432
Sânge de cerneală
433
CoitNKIJA FlJNKK
434
Sânge de cerneală
435
CORNKI.IA FlJNKK
437
C o u n k im F u n k k
438
Sânge (le cerneală
439
COKNKIilA FtlNKK
440
Sânge de cerneală
441
C o r n e l ia F u n k e
442
Sânge de cerneală
443
C o k n k u a F unkk
444
Sânge de cerneală
445
C o r n e l ia F un kk
446
Sânge de cerneală
447
C o k n k ij Ia F u n k k
448
Sânge de cerneală
449
C o u n k im F unkk
451
C o k n k IiIa F u n k k
452
Sânge de cerneală
454
Sânge de cerneală
455
C o r n e l ia F u n k r
456
Sânge de cerneală
457
CoitNKiiiA F u n k k
458
Sânge de cerneală