Germania

Republica Federala Germania

Bundesrepublik Deutschland
Drapelul Germaniei Stema Germaniei
Drapelul Germaniei Stema Germaniei
Deviza: Einigkeit und Recht und Freiheit
�Unitate ?i dreptate ?i libertate�
Imnul na?ional: a treia strofa din
Das Lied der Deutschen
(cunoscuta ?i ca Einigkeit und Recht und Freiheit)

MENIU0:00
Localizarea Germaniei (verde �nchis)� pe continentul european (verde deschis ?i
gri �nchis)� �n Uniunea Europeana (verde deschis) � [Legenda]
Localizarea Germaniei (verde �nchis)
� pe continentul european (verde deschis ?i gri �nchis)
� �n Uniunea Europeana (verde deschis) � [Legenda]

Geografie
Suprafa?a
- totala 357.121 km�
Cel mai �nalt punct Zugspitze (2.962 m) Modifica?i la Wikidata
Cel mai jos punct Neuendorf-Sachsenbande (-4 m) Modifica?i la Wikidata
Cel mai mare ora? Berlin
Vecini Danemarca
Elve?ia
Fran?a
Luxemburg
Belgia
?arile de Jos
Austria
Cehia Modifica?i la Wikidata
Fus orar CET (UTC+1)
Ora de vara CEST (UTC+2)
Popula?ie
Popula?ie
- Recensam�nt 2015 81.292.400 Modifica?i la Wikidata
Densitate 225,1 loc/km�
- Estimare 2012 80.399.300 locuitori[3] (locul 14)
Limbi oficiale germana[1]
Etnonim German (neam?)[1]
Grupuri etnice 81% Germani, 7% al?i Europeni, 4% turci, 2% asiatici, 6%
altele[2]
Guvernare
Sistem politic Republica federala, republica parlamentara
Pre?edinte Frank-Walter Steinmeier
Cancelar Angela Merkel
Legislativ Bundesrat Modifica?i la Wikidata
Capitala Berlin
Istorie
Formare
Sf�ntul Imperiu Roman 962
Imperiul German 18 ianuarie 1871
Istoria Germaniei 23 mai 1949
Reunificare 3 octombrie 1990
Aderare la UE 25 martie 1957
Economie
PIB (PPC) 2008
 - Total US$2,918 trilioane[4] (locul 4)
- Pe cap de locuitor US$35.539[4] (locul 21)
PIB (nominal) 2008
- Total US$3,673 trilioane[4] (locul 4)
- Pe cap de locuitor (locul 19)US$44.728[4]
IDU(2007) ? 0,947[5] (foarte mare) (locul 22)
Moneda Euro (�)
Coduri ?i identificatori
Cod CIO GER Modifica?i la Wikidata
Cod mobil 262 Modifica?i la Wikidata
Prefix telefonic +49
ISO 3166-2 DE Modifica?i la Wikidata
Domeniu Internet .de [2]
^ Limbile daneza, germana de jos, soraba, romani, frizona sunt recunoscute ?i
protejate de Carta Europeana a Limbilor Minoritare sau Regionale.
^ Se poate folosi ?i domeniul .eu, �ntruc�t Germania face parte din Uniunea
Europeana.
Modifica date / text Consulta?i documenta?ia formatului
Republica Federala Germania (�n germana Bundesrepublik Deutschland Despre acest
sunet asculta (ajutor�info)),[7] acronim RFG, colocvial, Germania, este un stat �n
Europa Centrala. Face parte din organiza?ii interna?ionale importante, precum:
Consiliul Europei (1951), OCDE, Uniunea Vest-Europeana (1954), NATO (1955), Uniunea
Europeana (1957), ONU (1973), OSCE, ?i din zona euro. Se �nvecineaza: la nord - cu
Marea Nordului, Danemarca ?i Marea Baltica; la est - cu Polonia ?i Republica Ceha;
la sud - cu Austria ?i Elve?ia; iar la vest - cu Fran?a, Luxemburg, Belgia ?i
Olanda. Teritoriul Germaniei acopera 357.021 de kilometri patra?i (137.847 mile
patrate), �ntr-o zona cu climat temperat. Germania are cea mai mare popula?ie
dintre statele membre ale Uniunii Europene (82 de milioane de locuitori).

Diferite triburi germanice au ocupat nordul Germaniei �nca din antichitate. �n

timpul epocii migra?iilor, triburile germanice s-au extins spre sud. �ncep�nd din
secolul al X-lea, teritoriile germane au format o parte centrala a Sf�ntului
Imperiu Roman. [8] �n secolul al XVI-lea, regiunile germane din nord au devenit
centrul Reformei protestante.

Cre?terea pan-germanismului �n interiorul confedera?iei germane, care a fost

ocupata de Fran?a, a dus la unificarea majorita?ii statelor germane �n 1871 �n
Imperiul German. Dupa Primul Razboi Mondial ?i Revolu?ia germana din 1918-1919,
imperiul a fost �nlocuit de Republica parlamentara de la Weimar. �nfiin?area celui
de-al treilea Reich �n 1933 a dus la al doilea razboi mondial ?i a Holocaustului.
Dupa 1945, Germania a pierdut o parte din teritoriul sau ?i a fost �mpar?ita �n
doua state, Germania de Est ?i Germania de Vest. �n 1990, la scurt timp dupa
revolu?iile care au dus la caderea comunismului �n Germania de Est ?i �n restul
Europei de Est, Germania a fost reunificata.

Germania este o republica federala parlamentara alcatuita din 16 state numite

Landuri (�n limba germana L�nder). Capitala federala ?i cel mai mare ora? este
Berlin. Industria germana este una din cele mai dezvoltate din lume. Germania este
unul din principalele state exportatoare, de?ine o pozi?ie-cheie �n Uniunea
Europeana ?i men?ine o multitudine de parteneriate str�nse la nivel global.[9]
Cercetarea ?tiin?ifica ?i tehnologica din Germania este recunoscuta ca cercetare de
v�rf, la nivel mondial.[10]

Germania a fost un membru fondator al Comunita?ilor Europene �n 1957, care a

devenit Uniunea Europeana �n 1993. Acesta face parte din Spa?iul Schengen, ?i a
devenit un co-fondator al zonei euro �n 1999. Germania este membru al Organiza?iei
Na?iunilor Unite, NATO , G8, G20, ?i OCDE. Cunoscuta pentru istoria ?i cultura sa
bogata, Germania a produs numero?i arti?ti, filozofi, muzicieni, antreprenori,
oameni de ?tiin?a ?i inventatori.
Cuprins
1 Etimologie
2 Istorie
2.1 Triburi germanice
2.2 Sf�ntul Imperiu Roman (962-1806)
2.3 Restaura?ie ?i revolu?ie (1814-1871)
2.4 Imperiul German (1871-1918)
2.5 Republica de la Weimar (1919�1933)
2.6 Al Treilea Reich (1933�1945)
2.7 Istoria moderna
2.8 Germania unificata ?i integrarea �n UE (1990�prezent)
2.9 Evenimente politice recente, prezentate sumar
3 Geografie
3.1 Clima
3.2 Biodiversitate
3.3 Mediul �ncojurator
4 Guvernul ?i politica de stat
4.1 Componen?a actuala a guvernului
4.2 Parlament
4.3 Alte organe ale statului german
5 Organizarea politico-administrativa
5.1 Ierarhia administrativa (reprezentare simplificata)
6 Legisla?ie
6.1 Legisla?ia de stat
6.2 Particularita?i ale regulilor de circula?ie
7 Rela?ii externe
7.1 Ajutor pentru dezvoltare
8 Armata
9 Demografie
9.1 Religie
9.2 Papi germani
9.3 Limbi
9.4 Ora?e
10 Economie
10.1 Infrastructura
11 Cultura
12 ?tiin?a
13 Sport
14 Sarbatori publice
15 Note
16 Lectura suplimentara
17 Legaturi externe
18 Vezi ?i
Etimologie
Cuv�ntul �Germania� �n limba rom�na, provine de la cuv�ntul din limba latina
�Germania�. Numele �Germania� a fost utilizat dupa ce Iulius Cezar l-a adoptat
dintr-un termen galic pentru popoarele din partea de est a Rinului care ar fi
�nsemnat �vecin�.[11]

Istorie
Articole principale: Istoria Germaniei ?i Istoria Germaniei postbelice.
Triburi germanice

Expansiunea triburilor germanice (750 �.Hr. � 1 d.Hr.)

Se considera ca etnogeneza triburilor germanice a avut loc pe durata Epocii Nordice
a Bronzului, sau, cel mai t�rziu, pe durata Epocii de fier Pre-Romane. Pornind din
sudul Scandinaviei ?i nordul Germaniei, triburile ?i-au extins teritoriul spre sud,
est ?i vest, �n secolul I �.Hr., ajung�nd �n contact cu triburile celtice din
Galia, precum ?i cu triburi iraniene, baltice ?i slave, �n Europa de Est. Nu se
cunosc prea multe despre �nceputurile istoriei germanicilor, avem la dispozi?ie
doar scrieri ale autorilor romani, cercetari etimologice ?i descoperiri
arheologice.

Pe timpul domniei lui Cezar August, generalul roman Publius Quinctilius Varus a
�nceput invazia Germaniei (Germania era numele dat de romani teritoriilor de
dincolo (la est) de Rin p�na la mun?ii Ural). �n aceasta perioada, triburile
germanice au �nceput sa se familiarizeze cu tacticile de razboi romane, men?
in�ndu-?i, �nsa, apartenen?a tribala. �n anul 9 d.Hr., �n cadrul bataliei de la
Padurea Teutoburg, triburi germanice conduse de Arminius au �nfr�nt trei legiuni
romane conduse de Varus. O mare parte din Germania de astazi, anume partea de la
est de Rin ?i la nord de Dunare, a ramas, astfel, �n afara Imperiului Roman. Spre
anul 100 d.Hr., pe c�nd Tacitus scria lucrarea sa Germania, triburi germanice s-au
stabilit de-a lungul Rinului ?i Dunarii (Limes Germanicus), ocup�nd mare parte din
aria Germaniei moderne. �n secolul III s-au afirmat mai multe triburi vest-
germanice: alamanii, francii, chatii, saxonii, frizonii, sicambrii ?i turingii. �n
jurul anului 260 d.Hr., multe triburi germanice au trecut de limes ?i de frontiera
de pe Dunare, ajung�nd �n teritorii controlate, pe atunci, de romani.[12]

Sf�ntul Imperiu Roman (962-1806)

Articol principal: Sf�ntul Imperiu Roman.

Coroana Imperiala a Sf�ntului Imperiu Roman

La 25 decembrie 800, Carol cel Mare a fondat Imperiul Carolingian, care avea sa fie
divizat �n 843. Imperiul medieval (Sf�ntul Imperiu Roman) s-a format din partea
estica rezultata din aceasta divizare, ?i a continuat sa existe, sub diverse forme,
din anul 962 p�na �n 1806. Teritoriul sau se �ntindea de la r�ul Eider la nord,
p�na la coasta mediteraneana la sud. Numit, ini?ial, Sf�ntul Imperiu Roman, a fost
redenumit, oficial, Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanic� (Sf�ntul Imperiu
Roman al Na?iunii Germane) �ncep�nd cu 1448, pentru ca titulatura sa corespunda cu
teritoriul ocupat, devenit, �ntre timp, mai restr�ns.

Martin Luther (1483�1546) a ini?iat Reforma Protestanta

Pe timpul dinastiei �ncepute de Otto I, �ntre anii 919 ?i 1024, s-au consolidat
ducatele Lorenei, Saxoniei, Franconiei, ?vabiei, Turingiei ?i Bavariei, iar regele
german a fost numit �mparat romano-german al acestor regiuni �n 962. Pe timpul
domniei �mpara?ilor salici (1024-1125), Sf�ntul Imperiu Roman (Imperiul romano-
german) a cucerit nordul Italiei ?i Burgundia, dar �mpara?ii ?i-au pierdut din
putere �n urma unei controverse privind �nvestitura. Pe timpul �mpara?ilor
Hohenstaufen (1138-1254), prin?ii germani au cautat sa se extinda spre sud ?i est,
ajung�nd sa controleze teritorii locuite de slavi �nainte ca germanii sa trimita
coloni?ti �n aceste pam�nturi, ?i chiar mai la est (ceea ce s-a numit Ostsiedlung).
Ora?ele din nordul Germaniei s-au dezvoltat, fac�nd parte din Liga Hanseatica. Cu
toate acestea, �n urma Marii Foamete din 1315 ?i Mor?ii Negre din 1348-50, popula?
ia Germaniei a scazut considerabil.[13]

Edictul Bulei de Aur din 1356 a conferit imperiului o Constitu?ie a caror principii
de baza aveau sa dureze p�na la destramarea imperiului. Aceasta codifica alegerea
�mparatului de catre ?apte prin?i-electori, care controlau unele din cele mai
puternice principate ?i arhiepiscopii. �ncep�nd cu secolul al XV-lea, �mpara?ii au
fost ale?i, aproape fara excep?ie, din cadrul dinastiei austriece de Habsburg.

Calugarul Martin Luther ?i-a publicat cele 95 de Teze �n 1517, prin care ataca
unele practici ale Bisericii Catolice, �ncep�nd, astfel, Reforma Protestanta. O
religie distincta, luterana, a devenit religie oficiala �n mai multe teritorii
germane, dupa 1530. Conflictul religios a dus la Razboiul de treizeci de ani (1618-
1648), care a devastat ?inuturile germane, popula?ia fiind redusa cu 30%[14][15].
Pacea Westfalica din 1648 a pus capat razboaielor religioase dintre statele
germane, dar imperiul a fost �mpar?it de facto �n numeroase principate
independente. Din 1740, monarhia austriaca de Habsburg ?i Regatul Prusiei au
dominat istoria germanilor. �n 1806, Imperiul a fost dizolvat, ca urmare a
Razboaielor Napoleoniene.[16]

Restaura?ie ?i revolu?ie (1814-1871)

Articol principal: Confedera?ia Germana.

Parlamentul de la Frankfurt �n 1848

�n urma caderii lui Napoleon Bonaparte, a fost organizat, �n anul 1814, Congresul
de la Viena ?i a fost fondata Confedera?ia Germana (Deutscher Bund), o liga formata
din 39 de state. Dezacordul cu ideile politice ale restaura?iei a dus la �ntarirea
mi?carilor liberale, care cereau unitate ?i libertate. Aceste cereri, �nsa, au fost
urmate de noi masuri de represiune din partea omului de stat austriac Metternich.
Zollverein, o uniune tarifara, a contribuit hotar�tor la unificarea economica a
statelor germane. �n aceasta perioada, mul?i germani erau influen?a?i de
principiile Revolu?iei Franceze, iar na?ionalismul era o for?a �n cre?tere, �n
special printre tinerii intelectuali. Pentru prima data, culorile negru-ro?u-galben
au fost alese pentru a reprezenta mi?carea, aceste culori devenind, mai t�rziu,
culorile drapelului german.[17]

�n contextul unei serii de mi?cari revolu?ionare �n Europa, care au avut drept

rezultat proclamarea republicii �n Fran?a, intelectualii ?i oamenii de r�nd au adus
revolu?ia de la 1848 ?i �n Confedera?ia Germana. Speria?i, monarhii au acceptat, �n
prima instan?a, cererile revolu?ionarilor. �n aceste �mprejurari, regelui Frederic
Wilhelm al IV-lea al Prusiei i s-a oferit titlul de �mparat, dar, �ntruc�t trebuia
sa renun?e la o parte din puterea politica de?inuta anterior, acesta a refuzat
coroana ?i a respins constitu?ia propusa, ceea ce, pe atunci, a fost un pas �napoi
pentru mi?care. Conflictul dintre regele Wilhelm I al Prusiei ?i Parlament, care
era din ce �n ce mai influen?at de ideile liberale, a izbucnit pe fondul discu?
iilor privind reformele militare din 1862, iar regele l-a numit pe Otto von
Bismarck nou prim-ministru al Prusiei. Bismarck a purtat, �n 1864, un razboi
�mpotriva Danemarcei, ie?ind victorios. Victoria prusaca �n cadrul razboiului
austro-prusac din 1866 i-a permis sa creeze o Federa?ie Nord-Germana (Norddeutscher
Bund) ?i sa �mpiedice Austria, care �nainte era cel mai puternic stat german, sa se
mai amestece �n politica celorlalte state germane.

Imperiul German (1871-1918)

Articole principale: Imperiul German ?i Primul Razboi Mondial.

Fondarea Germaniei moderne la Versailles, Fran?a, 1871. Bismarck se afla �n centru,

�ntr-o uniforma alba.
Statul cunoscut cu numele Germania a fost unificat ca stat-na?iune modern �n 1871,
c�nd Imperiul German a fost �nfiin?at �mpreuna cu Regatul Prusiei, ca element
constitutiv. Dupa �nfr�ngerea francezilor �n Razboiul franco-prusac, Imperiul
German a fost proclamat la Versailles, �n 18 ianuarie 1871. Dinastia Hohenzollern a
Prusiei a guvernat noul imperiu, al carui capitala era Berlin. Imperiul era o
unificare a tuturor statelor dezmembrate ale Germaniei, cu excep?ia Austriei
(Kleindeutsche L�sung sau �Germania de Jos�). �ncep�nd din 1884, Germania a �nceput
un proces de colonizare a c�torva state �n afara Europei.

�n perioada Gr�nderzeit, dupa unificarea Germaniei, politica externa a �mparatului

Wilhelm I asigura pozi?ia Germaniei ca o mare na?iune prin alian?e, izol�nd Fran?a
prin mijloace diplomatice, precum ?i evitarea razboiului. Cu toate acestea, sub
conducerea lui Wilhelm al II-lea, Germania, ca toate puterile europene, a avut un
curs imperialist care a dus la ne�n?elegeri cu ?arile vecine. Majoritatea alian?
elor din care facea parte ?i Germania nu au fost re�nnoite, iar noile alian?e au
exclus-o. �n mod specific, Fran?a a stabilit rela?ii noi prin semnarea tratatului
numit Antanta cu Regatul Unit ?i asigurarea legaturilor cu Imperiul Rus. �n afara
de rela?iile sale cu Austro-Ungaria, Germania a devenit din ce �n ce mai izolata.

Germania Imperiala (1871�1918), cu dominantul Regat al Prusiei �n albastru

Imperialismul Germaniei s-a extins p�na �n afara grani?elor statului ?i s-a
alaturat celorlalte puteri europene, cer�nd partea lor din Africa. Conferin?a
Congoului de la Berlin (1884-1885), mediata de Bismarck, a �mpar?it Africa �ntre
puterile europene. Profit�nd de o situa?ie politica favorabila (prietenie cu
Austro-Ungaria, Italia ?i Rusia, �n?elegere cu Fran?a), Germania a �ntemeiat
urmatoarele protectorate: Africa Germana de Sud-Vest (1884), Togo ?i Camerun
(1884), Africa Germana de Est (1885), inclusiv coloniile germane din Marile
Sudului: Kaiser Wilhelmland (achizi?ionata, �n 1880, de la Noua Guinee),
Arhipelagul Bismarck, Insula Marshall. Cearta �ntre puterile imperialiste pentru
domina?ia Africii ?i altor teritorii a provocat continue tensiuni �ntre Marile
Puteri, care, prin acumulare, au fost una dintre cauzele care au contribuit la
declan?area Primului Razboi Mondial.

Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, la data de 28 iunie 1914, a

constituit pretextul pentru declan?area Primului Razboi Mondial. Ca stat ini?
iator ?i principala for?a a Triplei Alian?e (Puterile Centrale), Germania a dus
greul razboiului contra Puterilor Aliate (Antantei) ?i a suferit pierderi grele
�ntr-unul dintre cele mai s�ngeroase conflicte ale tuturor timpurilor, numar�nd
aproximativ 5.989.758 de victime germane (1.773.700 mor?i ?i 4.216.058 rani?i).[18]

�n toamna anului 1918, situa?ia grea de pe front ?i mi?carile revolu?ionare interne

l-au determinat pe �mparatul Wilhelm al II-lea sa abdice ?i sa plece �n exil, �n
Olanda. Sociali?tii au preluat puterea ?i au proclamat republica. Pentru a
�mpiedica invadarea ?arii, ace?tia au semnat, la 11 noiembrie, armisti?iul cu
Puterile Aliate, care a pus capat razboiului iar, ulterior, Tratatul de la
Versailles, �n iunie 1919, atrag�ndu-?i ostilitatea na?ionali?tilor care refuzau sa
recunoasca �nfr�ngerea din Primul Razboi Mondial. Tratatul a fost perceput �n
Germania ca o continuare umilitoare a razboiului prin alte mijloace, iar asprimea
sa este, de obicei, considerata ca av�nd un rol important �n na?terea ?i cre?terea
ulterioara a curentului revan?ist ?i nazismului �n ?ara.[19]

Republica de la Weimar (1919�1933)

Articol principal: Republica de la Weimar.
La �nceputul revolu?iei germane, Germania a fost proclamata republica, iar monarhia
abolita. Cu toate acestea, lupta pentru putere a continuat, comuni?tii radicali?ti
de st�nga ajung�nd la putere �n Bavaria, dar e?u�nd sa preia controlul din �ntreaga
Germanie. Revolu?ia s-a sf�r?it �n august 1919, c�nd Republica de la Weimar a fost
�nfiin?ata oficial. La 11 august 1919, Constitu?ia Weimar a intrat �n vigoare odata
cu semnarea acesteia de catre pre?edintele Friedrich Ebert.

Suferind din cauza crizei economice, a condi?iilor aspre de pace dictate de

Tratatul de la Versailles, precum ?i a succesiunii unor guverne mai mult sau mai
pu?in stabile, poporul Germaniei s-au lipsit din ce �n ce mai mult de identificarea
cu sistemul lor politic ?i cu ��nfiin?area Partidelor� �n parlamentul lor
democratic. Acest lucru a fost agravat pe scara larga de extrema dreapta
(monarhism, v�lkisch ?i nazism) Dolchsto�legende, care promova ideea ca Germania a
pierdut Primul Razboi Mondial datorita eforturilor ?i influen?ei celor care doreau
sa rastoarne guvernul. Cea mai mare acuza?ie adusa guvernului de la Weimar a fost
tradarea na?iunii germane, prin semnarea Tratatului de la Versailles, �n timp ce
comuni?tii radicali?ti de st�nga, precum Liga Spartakista (Grupul Spartakist),
doreau o revolu?ie av�nd drept ?inta principala abolirea capitalismului �n favoarea
unui R�terepublik.

Cu toate acestea, nemul?umirea fa?a de noul guvern de la Weimar a provocat cre?

terea Partidul Comunist din Germania. Mul?i conservatori au fost atra?i de revolu?
ionarea �n spirit revan?ard a dreptei politice, �n special Partidul Muncitoresc
German Na?ional-Socialist - Partidul nazist. P�na �n 1932, aceste doua partide au
controlat majoritatea parlamentului, (296 de scaune parlamentare p�na �n iulie
1932). Dupa c�teva serii de cabinete de scurta durata, pre?edintele Paul von
Hindenburg a luat o decizie cruciala: av�nd pu?ine alternative ?i presat de
consilierii de dreapta, la 30 ianuarie 1933, von Hindenburg l-a numit pe Adolf
Hitler cancelar al Germaniei, �ndeplinind cererea lui Hitler.

Al Treilea Reich (1933�1945)

Articol principal: Germania Nazista.

Harta celui de-al Treilea Reich �n 1939

�n aproape toata aceasta perioada statul german a purtat denumirea oficiala
Deutsches Reich (Imperiul German); denumirea colocviala a fost Drittes Reich (Al
Treilea Reich) sau ?i Nazi-Deutschland (Germania nazista).

La 27 februarie 1933, sediul Reichstagului (parlamentului german de pe atunci),

aflat �n cladirea numita ?i p�na astazi Reichstag, a fost incendiat, aceasta
constituind pretextul pentru decretele de urgen?a ce au abrogat drepturile ceta?
ene?ti de baza.[20] O hotar�re a parlamentului i-a dat lui Hitler putere
legislativa nerestric?ionata. Doar Partidul Social Democrat SPD a votat �mpotriva
acesteia, �n timp ce membrii comuni?ti ai parlamentului au fost �ncarcera?i.
Folosindu-?i puterea de a distruge orice rezisten?a actuala sau poten?iala, �n
decurs de c�teva luni, Hitler a pus bazele unui stat centralizat totalitarist.
Industria a fost revitalizata prin produc?ia masiva de armament, de fapt, interzisa
Germaniei dupa pierderea Primului Razboi Mondial. �n 1935 Germania a redob�ndit
controlul asupra ?inutului istoric Saar, iar �n 1936 controlul militar al ?inutului
Rin, am�ndoua fiind pierdute �n urma Tratatului de la Versailles. Sus?in�nd, �n
paralel, campania agresiva a dezvoltarii masive a produc?iei de armament, politica
externa a Germaniei a devenit mai agresiva ?i expansionista, �mping�nd, voit,
omenirea spre Al Doilea Razboi Mondial. �n 1938 ?i 1939, Austria ?i Cehoslovacia au
fost aduse sub controlul Germaniei ?i a fost pregatita invazia Poloniei (Pactul
Hitler-Stalin, Opera?iunea Himmler). La 1 septembrie 1939 armata Germaniei a lansat
razboiul �fulger� (blitzkrieg) asupra Poloniei, care a fost rapid ocupata de
trupele Germaniei ?i de Armata Ro?ie Sovietica, marc�nd �nceputul celui de-al
Doilea Razboi Mondial �n Europa. Regatul Unit ?i Fran?a au declarat razboi
Germaniei ?i, �ntruc�t razboiul s-a extins, Germania ?i alia?ii sai au capatat
controlul asupra unei mari par?i din Europa continentala.

Cuceririle naziste �n Europa pe durata celui de-al Doilea Razboi Mondial

La 22 iunie 1941, Germania a �ncalcat Pactul Hitler-Stalin ?i a invadat Uniunea
Sovietica. �n acela?i an, Japonia a atacat baza americana de la Pearl Harbor din
Oceanul Pacific, iar Germania, �n calitate de aliat al Japoniei, a declarat
razboi ?i Statelor Unite. De?i armata germana a avansat �n Uniunea Sovietica destul
de rapid, Batalia de la Stalingrad a marcat punctul de turnura al acestui razboi.
�n consecin?a, armata germana a �nceput sa se retraga de pe Frontul de Est. �n
septembrie 1943, Italia, aliata Germaniei, a capitulat, oblig�nd for?ele Wehrmact-
ului sa deschida un alt front pentru pastrarea acestei regiuni nord-mediteraneene
�n sistemul de aparare german. Opera?iunea Neptun a marcat un alt punct de turnura
�n acest razboi, deschiz�nd frontul vestic. La 6 iunie 1944, For?ele aliate anglo-
americane au debarcat pe Coasta Normandiei din Fran?a ocupata ?i s-au �ndreptat
spre teritoriul german, astfel ca foarte cur�nd, la 8 mai 1945, dupa ce Armata Ro?
ie a cucerit Berlinul, iar Hitler s-a sinucis �n bunkerul sau, Germania nazista a
fost silita sa capituleze necondi?ionat. �n timpul celui de-al Doilea Razboi
Mondial au murit aproximativ 7 milioane de civili ?i solda?i germani (inclusiv
etnicii germani din Europa de est).
�n timpul celui de-al Treilea Reich, guvernul german nazist a aplicat politici
�mpotriva minorita?ilor ?i multor diziden?i, ceea ce, mai t�rziu, avea sa fie
cunoscut sub denumirea de Holocaust. �n timpul acestuia au fost uci?i aproximativ
17 milioane de oameni, inclusiv circa 6 milioane de evrei ?i un numar important
de ?igani, polonezi ?i al?i slavi, prizonieri de razboi sovietici, bolnavi mintali,
homosexuali ?i membri ai opozi?iei politice. Cel de-al Doilea Razboi Mondial ?i
genocidul nazist au fost responsabili pentru mai mult de 40 de milioane de mor?i �n
Europa. Dupa �ncheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, s-au desfa?urat, la
N�rnberg, procesele criminalilor de razboi germani.

Istoria moderna
Articol principal: Istoria Germaniei postbelice.

Zonele de ocupa?ie din Germania (1945)

Comunitatea ?i limba germana au aparut cu mii de ani �n urma, �nsa, ca stat,
Germania a aparut abia �n 1871, c�nd, sub conducerea cancelarului Otto von
Bismarck, s-a format Imperiul German, �nglob�nd partea de nord a Germaniei actuale
- Confedera?ia Germana de Nord (dominata de Prusia, �n germana: Preu�en), apoi
Bavaria (�n germana: Bayern) precum ?i diferite alte regiuni, excluz�nd, �nsa, par?
ile vorbitoare de germana din Austria. Acesta a fost cel de al doilea Reich german,
tradus de obicei ca �imperiu�. Primul Reich � cunoscut timp de multe secole sub
denumirea Sf�ntul Imperiu Roman de Na?iune Germana � provenea din divizarea
Imperiului Franc �n 843, exist�nd sub diverse forme p�na �n anul 1806. Cel de-al
Treilea Reich (?i ultimul) a fost cel al nazi?tilor; el a durat doar 12 ani (din
1933 p�na �n 1945).

Germania, devenita una dintre marile puteri europene, s-a implicat �n Primul Razboi
Mondial (1914 - 1918) alaturi de aliatul ei, Austro-Ungaria. La �nceputul
conflagra?iei, Germania a invadat Belgia ?i a patruns �n Fran?a, p�na aproape de
Paris, nereu?ind, �nsa, sa ob?ina o victorie hotar�toare, deoarece razboiul a
devenit unul de uzura, care i-a secat resursele materiale ?i umane. Razboiul s-a
�ncheiat �n 1918 ?i, drept urmare, �mparatul Germaniei a fost for?at sa abdice. �n
Tratatul de la Versailles, �ncheiat dupa razboi, Germania a fost considerata
responsabila pentru provocarea conflagra?iei.

Unii politicieni considera condi?iile grele impuse Germaniei prin Tratatul de la

Versailles din 1919, precum ?i problemele economice datorate crizei economice
mondiale �ncepute �n 1929 ca fiind factori care au permis partidului nazist al lui
Hitler (NSDAP) sa ob?ina un procentaj mare din sufragii ?i, �n cele din urma, sa
formeze, la 30 ianuarie 1933, un nou guvern cu Adolf Hitler �n func?ia de cancelar.
Istoricii, fara a respinge implicarea certa a factorilor de natura conjuncturala
(precum obliga?ia de a despagubi statele agresate de catre Germania �n Primul
Razboi Mondial pentru imensele pierderi provocate, sau criza mondiala cu punct de
plecare �n crahul bursier din SUA) subliniaza importan?a istoriei recente a ?arii
(perioada din timpul ?i dupa unificarea Germaniei, c�nd tendin?a liberala a fost
brutal marginalizata sau doar cooptata de tendin?ele politice na?ionaliste) �n
ascensiunea nazismului; �n primul volum al trilogiei sale dedicate fenomenului,
istoricul britanic Richard J. Evans, de exemplu, gase?te originea derivei naziste
�n caracteristicile evidente ale societa?ii germane, precum: militarismul,
prevalen?a valorilor ?i institu?iilor aristocratice (�n contrast cu valorile
liberale ?i democratice care se rasp�ndisera cu mai mult succes �n ?ari precum
Fran?a sau Marea Britanie), precum ?i mo?tenirea conservatorismului politic al
"cancelarului de fier" Otto von Bismarck ?i influen?a durabila a acestuia asupra
mentalului colectiv (anume dorul intens pentru un leader puternic care sa conduca
na?iunea ca un parinte sever, dar inspirat). Plec�nd de la faptul ca radacinile
derivei naziste sunt ad�nc �nfipte �n istoria ?arii, cel pu?in c�t sa ajunga p�na
la jumatatea secolului XIX, al?i istorici (precum francezul Georges Bensoussan[21])
subliniaza ?i ei faptul plin de semnifica?ii ca na?iunea germana a fost str�nsa
laolalta �n 1871 de ni?te politicieni, ?i a?a s-a �nt�mplat, de altfel, �ntotdeauna
�n istoria laxelor forme statale federalizatoare pe teritoriile germanofone,
neexist�nd a?a, cum s-a �nt�mplat �n Fran?a, de exemplu, un moment de simbolism na?
ional unificator ?i egalizator, precum revolu?ia: na?iunea n-are ce celebra ca
moment �n care s-a unificat "de jos" (cum e 14 iulie 1790 �n Fran?a, cu "la F�te de
la F�d�ration"), caci ea a fost unificata "de sus." [22] De aceea, �n Germania
secolului al XIX-lea, referin?a-far este un politician, birocrat ?i chiar militar
aristocrat, precum von Bismarck, nu cum se �nt�mpla �n Fran?a aceluia?i secol, unde
referin?a-far a fost un scriitor popular (prin na?tere, dar ?i dedicare), anume
Victor Hugo.[23] Faptul ca unificarea a trebuit sa fie c�?tigata prin razboi contra
strainilor (francezi, de exemplu) ?i aceasta i-a facut pe germani na?ionali?ti,
marca?i profund ?i durabil de mentalitatea asediatului)) ?i ?in�nd cont de valorile
pe care Fran?a le �ncarna pe continent la acel moment, ostilitatea strainilor la
unificarea na?iunii i-a facut pe nem?i ?i antilberali, de unde una dintre explica?
iile e?ecului liberalilor �n timpul revolu?iei de la 1848 pe teritoriile
germanofone ?i, mai ales, la Berlin.[23]

�n 1934 Hitler a preluat tot controlul, devenind ?eful statului ?i scap�nd de

opozi?ie prin violen?a. �n 1935, antisemitismul a devenit o politica oficiala de
stat �n Germania, justificata, formal, prin Legile de la N�rnberg (N�rnberger
Gesetze). Un moment important �n istoria Germaniei �l reprezinta unirea cu Austria.
Evenimentul, cunoscut sub numele de Anschluss (�alipire�), s-a petrecut la 12
martie 1938 ?i reprezinta unul din pa?ii importan?i ai regimului nazist din
Germania spre razboi. Germania facut, apoi, o alian?a cu Italia ?i Japonia, numita
Axa Berlin-Roma-Tokio.

La 23 august 1939 Hitler a �ncheiat chiar ?i cu Stalin un tratat de neagresiune, cu

urmari importante asupra lumii ?i Rom�niei, numit Pactul Ribbentrop-Molotov. �n
virtutea acestui pact, politica lui Hitler de a anexa ?arile vecine a culminat, la
1 septembrie 1939, prin cotropirea Poloniei ?i izbucnirea celui de-al Doilea Razboi
Mondial.

�n prima parte a razboiului, Germania a avut succese militare fulgeratoare, c�?

tig�nd controlul asupra principalelor teritorii din Europa, unei mari par?i a
URSS ?i a nordului Africii. �n 1941 nazi?tii au pus �n aplicare Holocaustul ca
politica de stat, bazata pe argumente ?i pretexte rasiste, de exterminare �n masa a
milioane de evrei ?i alte na?ionalita?i. �ntre 1942-1943, balan?a �n razboi s-a
schimbat, succesele trec�nd de partea Alia?ilor �mpotriva Germaniei, printre care
URSS, Marea Britanie ?i Statele Unite ale Americii. La finele lunii aprilie 1945,
Hitler ?i-a recunoscut e?ecul total ?i s-a sinucis. La 8 mai 1945, Germania a
capitulat necondi?ionat.

�n urma cererilor facute de Stalin la conferin?ele de la Ialta ?i Potsdam,

provinciile germane de p�na atunci situate la est de r�urile Odra (Oder) ?i Neisse
(Nei�e) - Pomerania, Silezia, ora?ul hanseatic Danzig (astazi Gdansk �n Polonia),
Prusia Rasariteana, Prusia Apuseana ?i ?ara Sude?ilor (Sudetenland) - au fost
alipite la Polonia, URSS ?i Cehoslovacia. �ncep�nd cu ofensiva Armatei Ro?ii de la
12 ianuarie 1945 ?i p�na �n 1948, cei mai mul?i locuitori germani ai acestor
regiuni, aproximativ 12 milioane �nainte de razboi, au fost expulza?i spre vest sau
?i spre Siberia, �n condi?ii brutale. �n jur de 2 milioane dintre ace?tia ?i-au
pierdut via?a �n razboi ?i �n cadrul procesului de expulzare (�Vertreibung�).

�n urma razboiului, teritoriul Germaniei de azi a fost �mpar?it �n patru �zone de

ocupa?ie�, controlate de puterile aliate Fran?a, URSS, Regatul Unit ?i Statele
Unite. Berlinul a fost, de asemenea, divizat �n patru sectoare controlate de aceste
puteri. Scindarea a culminat prin constituirea, �n 1949, pe teritoriul Germaniei de
azi a doua state germane: partea de apus s-a numit Republica Federala Germania, RFG
sau Germania de Vest (germana: Bundesrepublik Deutschland), iar partea de rasarit,
orientata spre URSS, s-a numit Republica Democrata Germana, RDG, Germania de Est
sau de Rasarit (germana: Deutsche Demokratische Republik sau DDR). Germania de Vest
?i-a recuperat rapid nivelul de dinaintea razboiului, devenind o putere economica
importanta a Europei.

Germania unificata ?i integrarea �n UE (1990�prezent)

Vezi ?i articolele: Istoria Germaniei postbelice, Zonele aliate de ocupa?ie din
Germania, Expulzarea germanilor dupa al doilea razboi mondial.

�n 1999 Germania a adoptat moneda euro.

�n 1990, dupa caderea comunismului �n Europa, cele doua state germane s-au
reunificat, prin aceea ca �n fosta RDG au fost �nfiin?ate landuri (a?a cum existau
deja �n RFG), landuri care, ceva mai t�rziu, au aderat oficial la RFG, adopt�nd ?i
constitu?ia RFG numita Grundgesetz. Tratatul care a definit aceasta reunificare se
nume?te Tratatul doi plus patru (a fost �ncheiat de catre cele doua state germane ?
i cele patru puteri care de?ineau suveranitatea asupra �ntregii Germanii: SUA,
Regatul Unit, Fran?a ?i URSS). Prin semnarea acestor acte, Republica Democrata
Germana a �ncetat sa mai existe.

Conform Actului Bonn-Berlin, adoptat de Parlament la data de 10 martie 1994, Berlin

a devenit, �nca o data, capitala Germaniei �ntregite, �n timp ce Bonn a ob?inut
statutul unic de Bundesstadt (ora? federal), pastr�nd c�teva ministere federale.
[24][25] Remutarea guvernului a fost finalizata �n 1999.

Dupa reunificare, Germania a luat un rol tot mai activ �n Uniunea Europeana ?i
NATO. Germania a trimis for?e de men?inere a pacii pentru a asigura stabilitatea
din Balcani ?i a trimis o for?a militara germana �n Afganistan, ca parte din
efortul NATO pentru a stabili securitatea �n aceasta ?ara dupa eliminarea
talibanilor.[26] Aceste desfa?urari au fost controversate, deoarece, dupa razboi,
Germania a fost obligata sa trimita trupe cu scopuri de aparare. Evenimentele din
teritoriile straine au fost percepute ca fiind acoperite fara asigurare defensiva;
cu toate acestea, votul parlamentului �n aceasta problema a legalizat, �n mod
efectiv, participarea �ntr-un context de men?inere a pacii.

Statul german reunit este acum una dintre cele mai importante ?ari din Uniunea
Europeana ?i din lume.

Evenimente politice recente, prezentate sumar

Zidul Berlinului, asaltat de mul?ime (10 noiembrie 1989)

Din 1998 ?i p�na �n iulie 2005 cancelar federal a fost Gerhard Schr�der (SPD), �n
fruntea unui cabinet de coali?ie �ntre social-democra?i (SPD) ?i verzi (B�ndnis
90 / Die Gr�nen). La 21 iulie 2005 pre?edintele federal Horst K�hler a dizolvat
Bundestagul, ca urmare a votului de ne�ncredere pe care l-a primit cancelarul
Schr�der.

La 18 septembrie 2005 au avut loc alegeri federale anticipate, �n urma carora a

venit la putere marea coali?ie, �ntre frac?iunile parlamentare CDU/CSU (a?a-numita
�Uniune Cre?tina�) ?i SPD, cu Angela Merkel (CDU) drept cancelar.

La alegerile federale din 2009 social-democra?ii au scazut �n preferin?a

electoratului, a?a �nc�t cre?tin-democra?ii au format o coali?ie cu liberalii
(FDP), coali?ie supranumita �negru-galben�. Al 17-lea Bundestag al Germaniei s-a
constituit la 28 octombrie 2009. Norbert Lammert (CDU) a fost reales pre?edinte al
Bundestagului. Angela Merkel ?i-a numit apoi noul cabinet, format din 16 persoane
(de la CDU, CSU ?i FDP), cu Guido Westerwelle (FDP) vicecancelar ?i ministru de
externe.

La alegerile preziden?iale din 30 iunie 2010, Adunarea Federala (Bundesversammlung)

l-a ales �n al 3-lea scrutin pe Christian Wulff (CDU) drept nou pre?edinte al
Germaniei, pentru o perioada de 5 ani. Acesta a fost �nvestit �n func?ie la 2 iulie
2010. La 17 februarie 2012 Wulff a fost nevoit sa demisioneze, dupa ce procuratura
din Saxonia Inferioara l-a �nvinuit ca ar fi primit foloase necuvenite �n perioada
c�t a fost prim-ministru al landului Saxonia Inferioara.

La 18 martie 2012, Adunarea Federala (Bundesversammlung) l-a ales pe fostul

disident anticomunist Joachim Gauck (independent), din primul tur de scrutin, drept
nou pre?edinte al Germaniei.

Geografie
Articol principal: Geografia Germaniei.

Harta topografica
Teritoriul Germaniei acopera 357,021 km�, dintre care 349223 km� sunt terenuri,
relieful fiind preponderent muntos, iar 7798 km� sunt ape. Se plaseaza, dupa
suprafa?a, pe locul ?apte �n Europa ?i pe locul 63 la nivel global. Altitudinea
variaza de la altitudinile Mun?ilor Alpi (cel mai �nalt punct: Zugspitze la 2962
metri) �n sud, p�na la ?armurile Marii Nordului (Nordsee), �n nord-vest ?i Marea
Baltica (Ostsee), �n nord-est. �ntre acestea se afla zonele de munte �mpadurite din
Germania Centrala ?i terenurile joase din nord (cel mai jos punct: Wilstermarsch la
3.54 metri sub nivelul marii), traversate de c�teva fluvii ale Europei, precum
Rinul, Dunarea ?i Elba.[27]

Germania are cele mai multe grani?e cu ?arile europene, dec�t oricare alt stat din
Europa. Se �nvecineaza �n nord cu Danemarca, �n est cu Polonia ?i Republica Ceha,
�n sud cu Austria ?i Elve?ia, �n sud-vest cu Fran?a ?i Belgia iar �n nord-vest cu
Olanda. Capitala Germaniei este Berlin.

Clima
Germania are o clima temperata, cu o temperatura medie anuala de 9 �C. Temperatura
medie �n ianuarie variaza de la -6 �C p�na la +1 �C (�n func?ie de localitate ?i
altitudinea ei), �n timp ce temperatura medie a lunii iulie variaza �ntre 16 ?i
20�C. Precipita?iile sunt mai mari �n sud, unde se �nregistreaza 1.980 mm pe an,
majoritatea sub forma de zapada.

Peisaj alpin �n Bavaria

Majoritatea Germaniei are o clima temperata, �n care predomina v�nturile vestice
umede. Clima este moderata de Curentul Atlanticului de Nord, care este extinderea
nordica a Curentului Golfului. Aceasta apa calda afecteaza zonele riverane Marii
Nordului, inclusiv zona de-a lungul Rinului, care se varsa �n Marea Nordului. �n
consecin?a, �n partea de nord ?i nord-vest, clima este oceanica; ploile cad pe
parcursul �ntregului an, cu un maxim �n timpul verii.

Iernile sunt bl�nde, iar verile tind sa se raceasca, de?i temperaturile pot depa?i
30� C (86� F) pentru perioade prelungite. �n zonele estice, clima este mai mult
continentala; iernile pot fi foarte reci, verile pot fi foarte calde, iar adesea
sunt consemnate perioade de seceta. Germania centrala ?i de sud sunt regiuni de
tranzi?ie, care variaza de la o temperatura moderat oceanica la continentala, iar
temperaturi pot depa?i 30�C (86�F) pe timp de vara.[28][29]

Biodiversitate

Cerbul ro?u este o specie rasp�ndita larg �n salbaticie.

Din punct de vedere fitogeografic, Germania este partajata �ntre provinciile
Atlanticului European ?i Europei Centrale a Regiunii Circumboreale �n cadrul
Regatului Boreal. Teritoriul Germaniei poate fi subdivizat �n doua ecoregiuni:
padurile montane mixte ale Mediteranei europene ?i reciful marin ale Atlanticului
nord-estic.[30] Majoritatea Germaniei este acoperita fie din teren arabil (33%),
fie silvicultura ?i regiune paduroasa (31%). Numai 15% este acoperit de pa?uni
constante.

Aproximativ o treime din teritoriul Germaniei este acoperit de paduri: Mun?ii

Padurea Turingiei
Plantele ?i animalele sunt, �n general, comune celor din perioada medievala. Fagi,
stejari, ?i alte esen?e de foioase constituie o treime din paduri; padurile de
conifere sunt �n cre?tere ca urmare a re�mpaduririlor. Molidul ?i bradul predomina
�n mun?ii de sus, �n timp ce pinul ?i laricele se gasesc �n sol nisipos. Exista
multe specii de ferigi, flori, ciuperci, ?i mu?chi. Pe?tii abunda �n r�uri ?i �n
Marea Nordului. Printre animalele salbatice, se gasesc cerbul, mistre?ul, muflonul,
vulpea, bursucul, iepurele, ?i un numar mic de castori. Diverse pasari migratoare
strabat Germania primavara ?i toamna.

Parcurile na?ionale ale Germaniei includ Parcurile na?ionale Wattenmeer, Parcul na?
ional Jasmund, Parcul na?ional Vorpommersche Boddenlandschaft, Parcul na?ional
M�ritz, Parcul na?ional Unteres Odertal, Parcul na?ional Harz, Parcul na?ional
S�chsische Schweiz ?i Bayerischer Wald.

Germania este cunoscuta pentru numeroasele sale gradini zoologice, parcurile faunei
salbatice, acvarii, ?i parcuri de pasari,[31] mai mult de 400 de gradini
zoologice ?i parcuri de animale sunt administrate �n aceasta ?ara, numar care o
plaseaza pe primul loc �n lume[32] Gradina zoologica de la Berlin este cea mai
veche gradina zoologica din Germania ?i de?ine cea mai numeroasa colec?ie de specii
din lume.[33]

Mediul �ncojurator

Turbinele eoliene din Wehrda (Marburg)

Pajura este o pasare de prada protejata ?i simbol heraldic na?ional.

Cea mai mare ferma eoliana ?i a capacita?ii de energie solara din lume este
instalata �n Germania.[34] Germania este cunoscuta pentru con?tiin?a propriului
mediu �nconjurator.[35] Mul?i germani considera cauzele antropice a fi un factor
semnificativ la �ncalzirea globala.[36] Germania participa, �n cadrul Protocolului
de la Kyoto ?i �n alte tratate de promovare a biodiversita?ii, aplic�nd riguros
standardele de emisii scazute, programele de reciclare ?i utilizare a energiei
regenerabile ?i sprijinind dezvoltarea durabila la nivel global.[37]

Guvernul german a ini?iat numeroase activita?i pentru reducerea emisiilor iar

totalul emisiilor ?arii sunt �n descre?tere.[38] Cu toate acestea, emisiile de
dioxid de carbon pe cap de locuitor din Germania sunt printre cele mai ridicate din
UE, de?i ele sunt semnificativ mai mici dec�t cele din Australia, Canada, Arabia
Saudita ?i Statele Unite. Emisiile provenite din industrie ?i utilita?ile de ardere
a carbunelui contribuie la poluarea aerului. Ploile acide care rezulta din emisiile
de dioxid de sulf devasteaza padurile. Poluarea din Marea Baltica a apelor
reziduale ?i a reziduurilor industriale de la r�uri din fosta Germanie de Est au
fost reduse. Guvernul cancelarului Schr�der a anun?at inten?ia de a pune capat
utilizarii energiei nucleare pentru producerea energiei electrice. Germania
lucreaza pentru respectarea angajamentelor UE pentru a identifica zonele de
conservare a naturii, �n conformitate cu Directiva de Habitat a Uniunii Europene
privind flora ?i fauna. Ca urmare a �ncalzirii globale, ultimii ghe?ari din
regiunea alpina a Germania se topesc. Pericole naturale sunt inunda?iile de
primavara ?i vijeliile furtunoase care au loc �n toate regiunile.

Guvernul ?i politica de stat

Articol principal: Politica Germaniei.
Reichstagul din Berlin este sediul parlamentului german.
Din punct de vedere constitu?ional, Germania este o democra?ie republicana federala
reprezentativa.

Forma de guvernam�nt este parlamentara, �n care ?eful guvernului (cancelarul) este

ales de catre parlament, numit bundestag, ?i confirmat de catre pre?edintele
statului. De?i cancelarul de?ine cele mai puternice competen?e politice din stat,
�n ierarhia protocolara el se afla abia pe locul 3, dupa pre?edintele statului ?i
pre?edintele Bundestagului.

Cancelarul, actualmente Angela Merkel, este ?eful guvernului ?i exercita puterea

executiva, similar cu rolul de prim-ministru, �n alte democra?ii parlamentare.
Cancelarul este ales cu majoritate absoluta de catre parlament (Bundestag) pe o
perioada de 4 ani ?i are dreptul de a numi ?i elibera din func?ie pe mini?tri,
precum ?i dreptul numit �competen?a liniilor directoare� (Richtlinienkompetenz),
prin care formuleaza, �n linii mari, sarcinile fiecarui ministru din cabinet
(guvern). Puterea federala legislativa este �nvestita �n parlament, compus din
Bundestag (Parlamentul Federal) ?i Bundesrat (Consiliul Federal), care, �mpreuna,
formeaza un tip unic de corp legislativ. Bundestag-ul este ales, prin alegeri
directe, prin reprezentare propor?ionala. Membrii Bundesrat reprezinta guvernele
celor ?aisprezece landuri ?i sunt membri ai cabinetelor de stat. Guvernele
respective de stat au dreptul de a numi ?i de a-?i elimina reprezentan?ii �n orice
moment.

Guvernul federal al Germaniei (Bundesregierung) consta din cancelar (prim-ministru)

?i mini?tri. Actualul cabinet, numit cabinetul Merkel III, a fost format �n urma
alegerilor federale din 2013 ?i este format din politicieni ai partidelor marii
coali?ii (CDU, CSU ?i SPD).

Pre?edintele Frank-Walter Steinmeier; ?i cancelarul Angela Merkel

Pre?edintele este ?eful statului �mputernicit, �n primul r�nd, cu responsabilita?
ile ?i competen?ele reprezentative. El este ales de catre Bundesversammlung
(Adunarea Federala), o institu?ie formata din membri ai Bundestag-ului ?i un numar
egal de delega?i de stat. A doua func?ie importanta �n ordinea de prioritate
germana este Bundestagspr�sident (Pre?edintele Bundestag-ului), care este ales de
Bundestag ?i responsabil pentru supravegherea sesiuni de zi cu zi a corpului. Cea
de a treia func?ie importanta ?i ?ef al guvernului este cea de cancelar, care este
numit de catre Bundespr�sident, dupa ce a fost ales de catre Bundestag. Cancelarul
poate fi �ndepartat printr-o mi?care constructiva de ne�ncredere de catre
Bundestag, �n cazul �n care implica constructiv faptul ca Bundestag-ul alege,
simultan, un succesor.

Din 1949, sistemul de partide a fost dominat de Uniunea Cre?tin-Democrata ?i

Partidul Social Democrat din Germania, to?i cancelarii, p�na �n prezent, fiind
membri ai unuia dintre cele doua partide. Cu toate acestea, Partidul Liberal
Democrat (care are membri �n Bundestag �nca din 1949) ?i B�ndnis 90/Die Gr�nen
(care erau cei mai numero?i �n Parlament dupa 1983) au jucat, de asemenea, un rol
important,[39] deoarece acestea sunt, de regula, parteneri mai mici ai unui guvern
de coali?ie.

Componen?a actuala a guvernului

Din 17 decembrie 2013:

Resort Titular Partid

Cancelar federal (Bundeskanzlerin) Angela Merkel CDU
Externe Frank-Walter Steinmeier SPD
Interne Thomas de Maizi�re CDU
Justi?ie Heiko Maas SPD
Finan?e Wolfgang Sch�uble CDU
Economie ?i energie; precum ?i vicecancelar Sigmar Gabriel SPD
Munca ?i protec?ie sociala Andrea Nahles SPD
Alimenta?ie ?i agricultura Hans-Peter Friedrich CSU
Aparare Ursula von der Leyen CDU
Familie, seniori, femei ?i tineret Manuela Schwesig SPD
Sanatate Hermann Gr�he CDU
Transporturi ?i infrastructura digitala Alexander Dobrindt CSU
Mediu, ocrotirea naturii ?i siguran?a reactoarelor nucleareBarbara Hendricks SPD
Formare ?i cercetare Johanna Wanka CDU
Atribu?ii speciale; ?eful Biroului cancelarului Peter Altmaier CDU
Cooperare ?i dezvoltare economica Gerd M�ller CSU
Parlament

Reichstagul Germaniei
Membrii parlamentului sunt ale?i de catre ceta?eni la fiecare patru ani printr-un
vot propor?ional personalizat. La acest sistem de vot, alegatorii dispun de 2
voturi, care pot fi date ?i la partide diferite. Cu primul vot se hotara?te dupa un
sistem majoritar care anume candidat sa reprezinte circumscrip?ia electorala
respectiva �n parlament (candidat ales direct); cu al doilea vot se alege, dupa un
sistem propor?ional, partidul dorit �n parlament.

Un candidat ales direct capata, �n orice caz, un loc �n parlament (mandat); acest
fapt poate duce la depa?irea numarului de locuri care s-ar cuveni unui partid
conform numai votului al doilea. Situa?ia se nume?te �berhangmandat (mandat
suplimentar). Aceasta situa?ie a avut loc la fiecare alegere federala din 1949
�ncoace. Totu?i, �n 2008, tribunalul constitu?ional federal,
Bundesverfassungsgericht, a decis ca acest procedeu contravine constitu?iei
federale (Grundgesetz), deoarece a?a se poate �ncalca reprezentarea propor?ionala
democratica necesara, ?i i-a impus legislativului sa corecteze legea alegerilor
p�na cel t�rziu �n 2011.

Alte organe ale statului german

Un alt organ constitu?ional german important (legislativ) se nume?te �Bundesrat�
(Consiliul Federal) ?i este format din membrii guvernelor celor 16 landuri (?ari
constituente ale federa?iei). Pe c�teva domenii de activitate (de exemplu, �nva?
am�nt, poli?ie), Bundestag-ul trebuie sa coopereze cu Bundesrat-ul.

Puterea judiciara are ca organ superior Curtea Constitu?ionala Federala suprema

(Bundesverfassungsgericht), care poate sa declare un act legislativ sau de
administra?ie drept anticonstitu?ional, caz �n care actul trebuie revizuit.

Organizarea politico-administrativa
Articol principal: Landurile Germaniei.
�n constitu?ia germana, numita Grundgesetz (lege fundamentala), Germania
(Deutschland) este definita ca fiind o republica federala (Bundesrepublik) formata
din urmatoarele landuri (?ari ale federa?iei):

Karte Bundesrepublik Deutschland.svg

Coat of arms of Lower Saxony.svg Saxonia InferioaraBremen Wappen(Mittel).svg
BremenCoat of arms of Hamburg.svg HamburgCoat of arms of Mecklenburg-Western
Pomerania (great).svg Mecklenburg-
VorpommernWappen Sachsen-Anhalt.svg Saxonia-
AnhaltCoat of arms of Saxony.svg SaxoniaBrandenburg Wappen.svg BrandenburgCoat of
arms of Berlin.svg BerlinCoat of arms of Thuringia.svg TuringiaCoat of arms of
Hesse.svg HessenCoat of arms of North Rhine-Westfalia.svg Renania de Nord-
WestfaliaCoat of arms of Rhineland-Palatinate.svg Renania-
PalatinatBayern Wappen.svg BavariaCoat of arms of Baden-W�rttemberg (lesser).svg
Baden-
W�rttembergWappen des Saarlands.svg SaarlandCoat of arms of Schleswig-Holstein.svg
Schleswig-
Holstein
Land Capitala Suprafa?a (km�) Locuitori (2011)
Baden-W�rttemberg Stuttgart 35.752 10.789.000
Bavaria M�nchen 70.549 12.595.000
Berlin Berlin 892 3.500.000
Brandenburg Potsdam 29.477 2.497.000
Brema Bremen 404 661.000
Hamburg Hamburg 755 1.800.000
Hessa Wiesbaden 21.115 6.093.000
Mecklenburg - Pomerania Inferioara Schwerin 23.174 1.636.000
Saxonia Inferioara Hanovra 47.618 7.915.000
Renania de Nord - Westfalia D�sseldorf 34.043 17.845.000
Renania-Palatinat Mainz 19.847 4.000.000
Saarland Saarbr�cken 2.569 1.014.000
Saxonia Dresda 18.416 4.139.000
Saxonia-Anhalt Magdeburg 20.445 2.315.000
Schleswig-Holstein Kiel 15.799 2.838.000
Turingia Erfurt 16.172 2.223.000
Ierarhia administrativa (reprezentare simplificata)

Schema structurii unita?ilor administrative din Germania

Pe treapta administrativa cea mai �nalta se afla Bund (Federa?ia germana, Germania)
Pe a doua treapta de sus se afla Bundesl�nder ( landurile Germaniei), grupate �n 2
categorii:
Fl�chenl�nder (13 landuri �cu suprafa?a�);
Stadtstaaten (3 ora?e-stat: Berlin, Brema ?i Hamburg); deci, �n total, 16 landuri.
Sub landurile cu suprafa?a sta scris (Regierungsbezirke) (ceea ce semnifica faptul
ca unele din aceste landuri dispun de o treapta intermediara de regiuni
administrative de tip Regierungsbezirk).
Landurile cu suprafa?a, indiferent daca dispun sau nu de Regierungsbezirke, sunt
sub�mpar?ite �n districte rurale (numite Landkreis sau Kreis, �n func?ie de land) ?
i districte urbane, numite kreisfreie Stadt (ora?e care nu ?in de vreun district
rural).
Districtele rurale sunt ?i ele sub�mpar?ite ?i mai fin, �n diverse moduri, �n func?
ie de landul �n care se afla. Unele districte rurale se sub�mpart �n subunita?i
numite Amt. �n sf�r?it, districtele, ?i acolo unde exista ?i subunita?ile Amt, se
sub�mpart, mai departe, �n subunita?i numite Gemeinde (comune). �n unele landuri
exista ?i unita?ile de tip Verbandsgemeinde, o grupare de comune.
Dupa cum se vede, subdivizarea administrativa a Germaniei nu este foarte unitara,
datorita diversita?ii de tradi?ii istorice din regiunile ?arii.

Legisla?ie
Articol principal: Sistemul judiciar al Germaniei.

Curtea Constitu?ionala Federala a Germaniei din Karlsruhe

Sistemul judiciar al Germaniei este autonom fa?a de ramura executiva ?i cea
legislativa. Germania are un statut civil sau sistem de lege care se bazeaza pe
dreptul roman, cu unele referiri la legisla?ia germana. Bundesverfassungsgericht
(Curtea Constitu?ionala Federala), cu sediul �n Karlsruhe. �n Germania, Curtea
Suprema este responsabila pentru probleme constitu?ionale, cu o putere de control
jurisdic?ional.[40] Aceasta ac?ioneaza ca cea mai �nalta autoritate legala ?i se
asigura ca practica legislativa ?i judecatoreasca este conforma cu Legea
fundamentala pentru Republica Federala Germania (Legea de baza). Aceasta ac?ioneaza
�n mod independent de alte organe de stat, dar nu poate ac?iona �n numele sau
propriu.
Sistemul Cur?ii Supreme a Germaniei, numit Oberste Gerichtsh�fe des Bundes, este
specializat. Pentru cazurile civile ?i penale, cea mai �nalta instan?a de recurs
este Curtea Federala de Justi?ie, situata �n Karlsruhe ?i Leipzig. Stilul salii
de ?edin?a este inchizitorial. Alte tribunale federale sunt Curtea Federala a
Muncii din Erfurt, Curtea Federala Sociala din Kassel, Curtea Federala a Finan?elor
din M�nchen ?i Curtea Federala Administrativa de la Leipzig.

Dreptul penal ?i dreptul privat sunt codificate la nivel na?ional �n

Strafgesetzbuch ?i, respectiv, B�rgerliches Gesetzbuch. Obiectivul Sistemului Penal
German este reabilitarea criminalului; al doilea este protec?ia publicului.[41]
Pentru a realiza acest din din urma obiectiv, un criminal condamnat poate fi �nchis
preventiv (Sicherungsverwahrung), �n cazul �n care este considerat a fi o amenin?
are la adresa publicului. V�lkerstrafgesetzbuch reglementeaza consecin?ele de crime
�mpotriva umanita?ii, genocid ?i crime de razboi. Acesta ofera instan?elor germane
competen?a universala �n cazul urmaririi penale de catre o instan?a din ?ara �n
care infrac?iunea a fost comisa, sau nu este posibila de catre o instan?a interna?
ionala.

Legisla?ia de stat
Articol principal: Poli?ia Germana.

Poli?ist �n Hamburg
Puterea legislativa este �mpar?ita �ntre federa?ie ?i stat (land). Legea
fundamentala presupune ca toata puterea legislativa ram�ne la nivel de stat, cu
excep?ia daca este desemnata de catre �nsa?i Legea fundamentala.

Orice lege federala are prioritate fa?a de dreptul de stat, �n cazul �n care
puterea legislativa se afla la nivel federal. Un exemplu celebru este cazul oferit
de prevederea din legisla?ia landului Hessa privind pedeapsa cu moartea, care,
nefiind �n conformitate cu Legea fundamentala, a fost infirmata. Bundesratul este
organul federal, prin care landurile participa �n legisla?ia na?ionala.
Participarea landurilor la legisla?ia federala este necesara �n cazul �n care legea
intra �n zona de putere legislativa concurenta, cer�nd landurilor sa administreze
regulamentele federale, astfel cum sunt ele desemnate de Legea fundamentala.
Fiecare land are propria curte constitu?ionala. Amtsgerichte, Landgerichte ?i
Oberlandesgerichte sunt instan?e de stat cu competen?a generala. Ele sunt
competente daca ac?iunea este bazata pe legea federala sau de stat.

Multe dintre problemele fundamentale de drept administrativ ram�n �n jurisdic?ia

statelor, de?i majoritatea landurilor �?i pun bazele pe propriile reglementari din
acea zona, conform Verwaltungsverfahrensgesetz din 1976 (Legea conten�ciosului
administrativ), acoperind puncte importante de drept administrativ.
Oberverwaltungsgerichte sunt cel mai �nalt nivel administrativ de competen?a
privind administra?iile de stat, cu excep?ia cazului �n care problema se refera la
dreptul legisla?iei federale sau dreptul de stat identic cu legea federala. �n
astfel de cazuri, este posibil recursul final la Curtea Federala de administra?ie.

Particularita?i ale regulilor de circula?ie

�n cazul unui blocaj pe autostrada, autovehiculele se deplaseaza spre st�nga ?i
spre dreapta pentru a facilita trecerea. Vehiculele mai lente sunt obligate sa dea
posibilitatea vehiculelor din spate sa le depa?easca. Au prioritate autobuzele care
pleaca din sta?ie ?i, uneori, tramvaiele. Lumina verde a semafoarelor este
precedata de galben. �n estul Germaniei mai exista semafoare care arata doua culori
odata: galben ?i verde �nseamna "liber", galben ?i ro?u semnifica "stop". Luminile
de cea?a pot fi folosite numai daca este cea?a sau ninsoare cu vizibilitate sub 50
m. Iarna, vehiculul trebuie sa fie dotat cu pneuri corespunzatoare - universale sau
de iarna, cu ad�ncimea stria?iilor de cel pu?in 4 mm, iar spalatorul de parbriz
trebuie sa con?ina un amestec antigel. Vehiculele parcate pe drumurile publice �n
afara zonelor construite trebuie sa fie luminate �n fa?a ?i �n spate. Noaptea,
remorcile parcate trebuie sa fie �ntotdeauna luminate. Este valabil certificatul de
invalid gradul III (�nso?itor), �mpreuna cu pictograma caruciorului pe fond
albastru. �n rulota sau �n automobilul locuibil este permisa �nnoptarea la marginea
drumurilor doar �n cazuri inevitabile ?i doar �n refugii. �n aceste cazuri, trebuie
respectate regulile locale.[42]

Rela?ii externe
Articol principal: Rela?iile externe ale Germaniei.

Cancelarul Angela Merkel gazduind summit-ul G8 la Heiligendamm

Germania a jucat un rol important �n Uniunea Europeana �nca de la �nceputurile sale
?i a men?inut o alian?a puternica cu Fran?a de la sf�r?itul celui de-al Doilea
Razboi Mondial. Alian?a a fost foarte apropiata spre sf�r?itul anilor 1980 ?i
�nceputul anilor 1990, sub conducerea lui Helmut Kohl, pre?edintele Uniunii Cre?
tin-Democrate, ?i a lui Fran�ois Mitterrand, pre?edintele Partidului Socialist.
Germania se afla �n fruntea statelor europene care doresc sa avanseze crearea unor
sisteme politice defensive ?i de securitate mult mai unite ale UE.[43] Timp de
c�teva decenii dupa sf�r?itul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Republica Federala
Germania a avut o putere redusa �n rela?iile interna?ionale, datorita istoriei
recente ?i a ocupa?iei acesteia de catre puterile externe.[44]

�n perioada Razboiului Rece, divizarea Germaniei de catre Cortina de Fier a facut-o

un simbol al tensiunilor dintre occident ?i orient, ?i un c�mp de lupta politic �n
Europa. Cu toate acestea, conceptul de Ostpolitik, �nfiin?at de Willy Brandt, a
fost un factor cheie de destindere �n anii 1970.[45] �n 1999, pentru prima data
dupa Al Doilea Razboi Mondial, guvernul cancelarului Gerhard Schr�der a definit o
noua baza pentru politica externa germana, fiind de acord sa participe la razboiul
NATO �mpotriva Iugoslaviei ?i sa trimita acolo trupe germane combatante [46]

Guvernele din Germania ?i Statele Unite sunt aliate politice apropiate.[47] Planul
Marshall, ini?iat �n 1948, prin care SUA au sprijinit masiv procesul de reconstruc?
ie a Republicii Federale a Germaniei dupa Al Doilea Razboi Mondial, precum ?i
legaturile culturale puternice au creat o legatura puternica �ntre cele doua ?ari,
de?i opozi?ia lui Schr�der �n problema Razboiului din Irak a sugerat �ncheierea
Atlantismului ?i o u?oara racire a rela?iilor germano-americane.[48] De asemenea,
din punct de vedere economic, cele doua ?ari sunt interdependente: 8,8% din
exporturile germane au legatura catre SUA, ?i 6,6% din importurile germane provin
din SUA.[49] Viceversa, SUA exporta 8,8% din produc?ia sa de nave catre Germania ?i
9.8% din importurile americane provin din Germania.[49] Alte dovezi ale legaturilor
str�nse �ntre cele doua ?ari includ continuitatea pozi?iilor de v�rf de?inute �n
toate domeniile de americanii de origine germana - cel mai mare grup etnic din
SUA[50] ?i existen?a pe teritoriul Germaniei a celei mai mari comunita?i militare
americane din strainatate - Ramstein Air Base (aproape de Kaiserslautern).[51]

Ajutor pentru dezvoltare

Politica de dezvoltare a Republicii Federale Germania este o zona independenta de
politica externa germana. Aceasta este formulata de catre Ministerul Federal pentru
Cooperare ?i Dezvoltare Economica (BMZ) ?i este pusa �n aplicare de catre organiza?
iile ?i institu?iile specifice. Guvernul german considera politica de dezvoltare ca
o responsabilitate comuna a comunita?ii interna?ionale.[52]

Ajutoarele umanitare ?i pentru dezvoltare oferite de Germania �n anul 2007 s-au

ridicat la 8,96 miliarde de euro (12,26 miliarde de dolari), o cre?tere cu 5,9 la
suta fa?a de 2006. Astfel, Germania a devenit al doilea mare donator de ajutoare
dupa Statele Unite.[53] Germania a cheltuit 0,37 la suta din produsul sau intern
brut (PIB) pe dezvoltare, care se situeaza sub obiectivul guvernului de cre?tere a
ajutorului la 0,51 la suta din PIB p�na �n 2010. Nici obiectivul interna?ional de
0,7% din PNB nu a fost atins.
Armata
Articol principal: Bundeswehr.

Mecklenburg-Vorpommern particip�nd �ntr-o opera?iune UNIFIL II �n largul coastei

Libanului
Bundeswehr, armata Germaniei, este o for?a militara alcatuita Heer (Armata), Marine
(For?ele navale), Luftwaffe (For?ele Aeriene), Zentraler Sanit�tsdienst (Centrul de
Servicii Medicale) ?i Streitkr�ftebasis (Serviciul Comun de Sprijin). �ncep�nd cu 1
iulie 2011, serviciul militar obligatoriu a fost suspendat (fara sa se modifice
constitu?ia) ?i �nlocuit cu un serviciu voluntar. �nainte de aceasta data, refuzul
unui t�nar de a se �nrola era, �n anumite cazuri, acceptat, de exemplu, pe motive
de convingeri pacifiste, �n care caz serviciul militar era �nlocuit cu o perioada
de serviciu prestat �n domenii sociale (fara arma). ?i acest domeniu a fost
�nlocuit de un serviciu social voluntar. Exista, �nsa, temeri ca pe baza de
voluntariat nu se va �ntruni un numar suficient de persoane pentru a acoperi
nevoile ?i a atinge scopurile Bundeswehr-ului. Conform statisticilor din 2003,
cheltuielile militare constituie 1,5% din PIB al ?arii.[27] Pe timp de pace,
Bundeswehr-ul este comandat de Ministrul Apararii, actualmente Karl-Theodor zu
Guttenberg. �nsa daca Germania intra �n razboi, care conform constitu?iei �i este
permis numai pentru scopuri de aparare, comandatul suprem al Bundeswehr-ului este
cancelarul.[54]

Fi?ier:Eurofighter 9803.ogv
Demonstra?ie de zbor Eurofighter
Bundeswehr-ul are 200500 de solda?i profesioni?ti, 55000 de recruta?i pentru
serviciul militar av�nd v�rste �ntre 18-25 de ani care servesc pentru cel pu?in
noua luni, �n conformitate cu normele actuale, ?i 2500 de rezervi?ti activi la un
moment dat. Aproximativ 300000 de rezervi?ti sunt disponibili pentru for?ele armate
?i de a participa la exerci?ii de aparare, precum ?i dislocari �n strainatate. Din
2001, femeile pot servi �n toate func?iile de serviciu, fara restric?ii, dar
acestea nu sunt supuse serviciului militar obligatoriu. �n prezent, exista
aproximativ 14500 de femei ?i un numar de rezervi?ti de sex feminin care iau parte
la toate obliga?iile, inclusiv misiunile de men?inere a pacii ?i alte opera?iuni.
P�na �n prezent, doi ofi?eri medici de sex feminin au fost promova?i la rangul de
general.

�ncep�nd din noiembrie 2009, armata germana avea �n jur de 8300 de militari
�ncadra?i �n trupele sta?ionate peste hotare, ca parte a diferitelor for?e interna?
ionale de men?inere a pacii, inclusiv cei 2470 de militari ai Bundeswehr-ului �n
Kosovo, 4520 de trupe germane �n cadrul for?ei ISAF conduse de NATO �n Afganistan ?
i Uzbekistan ?i 450 de militari sub drapel UNIFIL �n Liban.[55]

�n 2009, ministrul apararii, Karl-Theodor zu Guttenberg a afirmat ca, �n

Afganistan, condi?iile au fost �ca un razboi�, �n timp ce, �n prealabil, au fost
men?ionate ca �stabilizare ?i reconstruc?ie civila�, evit�nd cuv�ntul �razboi�.[56]
[57]

Demografie
Articole principale: Germani ?i Demografia Germaniei.

Popula?ia teritoriilor germane 1800�2000 ?i popula?ia imigranta �ntre 1975�2000

Cu o popula?ie de 82 de milioane de locuitori, Germania este cea mai populata ?ara
din Uniunea Europeana. Rata fertilita?ii este una din cele mai scazute din Europa,
cu doar 1.41 de copii pentru fiecare femeie.[27] Germania are numeroase ora?e mari,
cele mai populate fiind Berlin, Hamburg, Munich, K�ln, Frankfurt ?i Stuttgart. Cea
mai mare conurba?ie este regiunea Rhein-Ruhr (12 milioane), inclusiv D�sseldorf
(capitala Renaniei de Nord-Westfalia) ?i ora?ele K�ln, Essen, Dortmund, Duisburg ?i
Bochum.
Berlin este cel mai mare ora?, cu o popula?ie de 3,2 milioane de locuitori.
Ca suprafa?a Republica Federala Germana este cu pu?in mai mare ca suprafa?a dec�t
Polonia, �nsa, dupa numarul popula?iei, o depa?e?te de aprox. 2,1 ori. La 1
noiembrie 2011, �n Germania locuiau 81.859.000 locuitori. Ca ?i �n multe state
dezvoltate, natalitatea Germaniei este mai scazuta dec�t mortalitatea. �n 2011 la
1000 de locuitori au revenit 8,0 na?teri ?i 10,4 decese. Numarul popula?iei rurale
constituie 9%, ?i relativ 91% popula?ie urbana.

Dupa Al Doilea Razboi Mondial, 15 milioane de etnici germani au fost expulza?i sau
s-au refugiat din teritorii din est ale Germaniei, teritorii care fac parte,
astazi, din Polonia, Cehia, Lituania ?i Rusia. �ntr-un numar mai mic au fost
stramutate sau s-au refugiat �n timpul razboiului ?i imediat dupa terminarea lui
etnici germani din Iugoslavia, Ungaria, Rom�nia. Aceasta popula?ie stramutata a
fost integrata �n cele doua state germane �nfiin?ate �n 1949, RFG ?i RDG.

�n deceniile ulterioare din ?arile est-europene au mai imigrat valuri de etnici

germani, cele mai importante fiind din URSS, Polonia ?i Rom�nia. Astfel, �ncep�nd
cu din 1960, etnicii germani din Polonia ?i URSS (�n special din Kazahstan,
Uzbekistan, Rusia ?i Ucraina) s-au stramutat �n Germania Occidentala. Nu pu?ini,
pentru a-?i u?ura emigrarea, se mutau din republicile central asiatice �n republici
situate �n vest, �ntre care RSS Moldoveneasca. �ncep�nd din decembrie 2004,
aproximativ ?apte milioane de ceta?eni straini au fost �nregistra?i �n Germania ?i,
astfel, 19% din locuitorii ?arii au origini straine. �n aceasta situa?ie, tinerii
au, mult mai probabil, origini straine dec�t batr�nii. 30% dintre germani au o
v�rsta de 15 ani iar cei sub aceasta v�rsta au cel pu?in un parinte nascut �n
strainatate. �n ora?ele mari, 60% din copii au o v�rsta de peste 5 ani, iar cei sub
5 ani au cel pu?in un parinte nascut �n strainatate.[58]

Conform statisticilor din 2007, cel mai mare grup (2,7 milioane) este din Turcia,
precum ?i o majoritate din rest sunt din state europene, cum ar fi Italia
(761000) ?i Polonia (638000).[59]

Fondul ONU pentru Popula?ie a listat Germania ca gazda de?in�nd cel de-al treilea
mare numar de imigran?i la nivel mondial, adica 5% sau 10 milioane din totalul de
191 de milioane de imigran?i sau aproximativ 12% din popula?ia Germaniei.[60] Ca o
consecin?a a restric?iilor impuse legilor azilului ?i imigrarii din Germania
(odinioara, aproape fara restric?ii), numarul imigran?ilor care cauta azil,
afirm�ndu-?i etnicitatea germana (majoritatea din fosta Uniune Sovietica) a scazut
permanent, �ncep�nd cu anul 2000.[61]

Numeroase persoane care au origini germane se gasesc �n Statele Unite (50 de

milioane),[62] Brazilia (5 milioane)[63] ?i Canada (3 milioane).[64] Aproximativ 3
milioane de �aussiedler� (refugia?i germani, �n special din Europa de Est ?i fosta
Uniune Sovietica) s-au restabilit �n Germania din 1987.[65]

Religie
Articol principal: Religia �n Germania.

Domul din K�ln pe malul r�ului Rin este unul din patrimoniul mondial UNESCO.
Cre?tinismul este cea mai numeroasa confesiune religioasa din Germania, cu 52 de
milioane de practican?i (64%). [66][67] 26.5 de milioane sunt protestan?i (32.3%)
iar 25.5 de milioane sunt catolici (31.0%).[68] A doua religie numeroasa este
Islamul cu 4.3 milioane de adep?i (5%)[69] urmata de Budism ?i Iudaism, am�ndoua
av�nd aproximativ 200.000 de credincio?i (c. 0.25%). Hinduismul are 90.000 de
credincio?i (0.1%) iar Sikismul 75.000 (0,09%). Celelalte comunita?i religioase din
Germania au mai pu?in de 50.000 (sau mai pu?in de 0.05%) de practican?i.
Aproximativ 24.4 de milioane de germani (29.6%) nu ?i-au declarat religia.
Interiorul Frauenkirche din Dresden
Protestantismul este concentrat �n nord ?i est, iar Romano-Catolicismul �n sud ?i
vest. Papa emerit Benedict al XVI-lea, care a renun?at la func?ie �n data de 28
februarie 2013, s-a nascut �n Bavaria. Persoanele non-religioase, inclusiv ateii ?i
agnosticii, alcatuiesc 29.6% din popula?ie, din care numero?i sunt, �n special, din
fosta Germanie de Est ?i zone metropolitane majore.[70]

Din cei 4.3 milioane de musulmani, majoritatea sunt sunni?i ?i alevi?i din Turcia,
dar exista ?i un numar restr�ns de ?ii?i.[71] 1.7% din popula?ia totala a ?arii se
declara cre?tini ortodoc?i; s�rbii ?i grecii fiind cei mai numero?i.[66] Germania
este a treia ?ara din Europa, cu cea mai numeroasa popula?ie evreiasca (dupa Fran?a
?i Regatul Unit).[72] �n 2004, mul?i evrei din fostele republici sovietice s-au
stabilit �n Germania (de doua ori mai mul?i ca �n Israel), totalul popula?iei
evreie?ti ajung�nd la mai mult de 200.000, �n compara?ie cu 30.000 �nainte de
reunificarea Germaniei. Ora?ele mari cu importante popula?ii evreie?ti includ
Berlin, Frankfurt ?i Munchen.[73] Aproximativ 250.000 de budi?ti locuiesc �n
Germania, 50% dintre ei sunt imigran?i din Asia.[74]

Conform sondajului Eurobarometru 2005, 47% din ceta?enii germani sunt de acord cu
afirma?ia �Cred ca exista un Dumnezeu�, unde 25% sunt de acord cu afirma?ia �Cred
ca exista un fel de spirit sau for?a de via?a� iar 25% sus?inea �Nu cred ca exista
nici un fel de spirit, Dumnezeu, sau for?a de via?a�.[75]

Papi germani

Germanul Joseph Alois Ratzinger, Papa �ntre 2005 - 2013

�n total, au existat opt papi germani:

Grigore al V-lea (996-999) (numele laic: Bruno von K�rnten);

Clement al II-lea (1046-1047) (Suidger, Graf von Morsleben und Hornburg). Este
�ngropat �n Domul din Bamberg;
Damasus al II-lea (1048) (Poppo von Brixen);
Leon al IX-lea (1049-1054) (Bruno Graf von Egisheim-Dagsburg). A contribuit la
declan?area Marei Schisme din 1054;
Victor al II-lea (1055-1057) (Gebhard Graf von Dollnstein-Hirschberg);
?tefan al IX-lea (1057-1058) (Friedrich Herzog von Lothringen);
Adrian al VI-lea (1522-1523) (Adriaan Florisz Boeyens);
Benedict al XVI-lea (2005-2013) (Joseph Alois Ratzinger).
Limbi
Articol principal: Limbile Germaniei.

Cuno?tin?e de limba germana �n ?arile UE

Germana este limba oficiala ?i predominant vorbita �n Germania.[76] Este una din
cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, precum ?i una din cele trei limbi
de lucru ale Comisiei Europene, alaturi de engleza ?i franceza. Limbile native
minoritare recunoscute sunt daneza, sorabele, romani ?i frizonele. Acestea sunt
protejate oficial de Carta Europeana a Limbilor Minoritare sau Regionale. Cele mai
utilizate limbi de imigran?i sunt turca, polona, limbile balcanice ?i rusa.

Fondul principal de cuvinte (standardul german) este un limbaj vest-germanic ?i

este str�ns legat ?i clasificat alaturi de engleza, olandeza, precum ?i limbile
frizone. �ntr-o masura mai mica, este, de asemenea, legat de cel estic (disparut) ?
i de limbile scandinave. Mare parte din vocabularul german provine din ramura
germanica (apar?in�nd familiei de limbi indo-europene).[77] Minorita?i
semnificative de cuvinte sunt derivate din latina ?i greaca, cu o cantitate mai
mica din limba franceza ?i, cel mai recent, din limba engleza (cunoscut sub numele
de Denglisch). Germana se scrie folosind alfabetul latin. �n plus, fa?a de cele 26
de litere standard, germana are trei vocalele cu treme, ?i anume �, �, ?i �, precum
?i es?et sau scharfes S (s ascu?it) care este scris �ߔ.

Dialectele germane se deosebesc de limba germana standard. Dialectele germane sunt

limbile tradi?ionale locale ?i provin de la diferite triburi germane. Multe dintre
ele nu sunt u?or de �n?eles de cineva care cunoa?te doar standardul german,
deoarece, adesea, acestea difera - din punct de vedere lexical, fonologic ?i
sintactic - de standardul german .

La nivel mondial, limba germana este vorbita de aproximativ 100 de milioane de

vorbitori nativi ?i, de asemenea, aproximativ 80 milioane nu sunt vorbitori nativi.
[78] Germana este limba principala a aproximativ 90 de milioane de oameni (18%) din
UE. 67% dintre ceta?enii germani pretind a fi capabili sa comunice �n cel pu?in o
limba straina, 27% �n cel pu?in doua alte limbi dec�t ale lor.[76]

Ora?e
Articol principal: Lista ora?elor din Germania.
vizualizare � discu?ie � modificarevizualizare � discu?ie � modificareCele mai mari
ora?e din Germania
Lista oficiilor de statistica din Germania 24 decembrie 2010
Loc Numele ora?ului Land Pop. Loc Numele ora?ului Land Pop.
Berlin
Berlin
Hamburg
Hamburg

1 Berlin Berlin 3,471,756 11 Dresden Saxonia 523,058

M�nchen
M�nchen
K�ln
K�ln

2 Hamburg Hamburg 1,786,448 12 Leipzig Saxonia 522,883

3 M�nchen Bavaria 1,353,186 13 Hannover Saxonia Inferioara
522,686
4 K�ln Renania de Nord-Westfalia 1,007,119 14 Nuremberg Bavaria
505,664
5 Frankfurt pe Main Hesse 688,664 15 Duisburg Renania de Nord-
Westfalia 489,599
6 Stuttgart Baden-W�rttemberg 606,588 16 Bochum Renania de Nord-
Westfalia 374,737
7 D�sseldorf Renania de Nord-Westfalia 598,786 17 Wuppertal
Renania de Nord-Westfalia 349,721
8 Dortmund Renania de Nord-Westfalia 580,444 18 Bonn Renania de
Nord-Westfalia 324,899
9 Essen Renania de Nord-Westfalia 574,635 19 Bielefeld Renania de
Nord-Westfalia 323,270
10 Bremen Brema 547,340 20 Mannheim Baden-W�rttemberg 313,174
Economie
Articol principal: Economia Germaniei.

Centrala eoliana �n Wehrda, Germania este cel mai mare producator de energie
eoliana din Uniunea Europeana.

Germania a fost exportatorul mondial nr. 1 de marfuri �n 2007.

Germania are cea mai mare economie na?ionala din Europa, a patra din lume ca PIB
nominal, ?i a cincea din lume �n func?ie de paritatea puterii de cumparare, conform
datelor din 2008[79]. De la �nceputurile erei industriale, Germania a fost un
lider, inovator ?i beneficiar al unei economii din ce �n ce mai globalizate.
Germania este lider mondial �n exporturi, export�nd bunuri �n valoare de 1,133
trilioane de dolari �n 2006 (incluz�nd ?arile din zona Euro), ?i genereaza un
surplus comercial de 165 de miliarde[80]. Succesul economiei germane este cu at�t
mai meritoriu, daca ?inem cont de faptul ca aceste rezultate pozitive se ob?in �n
condi?iile �n care doar �n Europa exista ?ase economii mai performante dec�t cea
germana, �n timp ce muncitorii germani - care nu exceleaza �n termeni de
productivitatea muncii c�nd �i compari cu al?i muncitori ai lumii dezvoltate (OCDE)
- muncesc cel mai pu?in c�nd �i compari cu muncitorii celorlalte economii ale OCDE-
ului (mai pu?in Olanda), �n timp ce copiii germani petrec mai pu?in timp la ?coala
dec�t copiii celor mai mul?i dintre vecini. �n opinia unor anali?ti, succesul
recent al Germaniei sta �n moneda comuna, euro, care a facut produsele germane mai
ieftine dec�t erau �nainte de adoptarea monedei comune europene.[81] Sectorul
servicii contribuie cu aproximativ 70 % la PIBul total, sectorul industrie cu 29,1
% ?i sectorul agricultura cu 0,9 %. Majoritatea produselor sunt din domeniul
ingineriei, �n special: automobile, instala?ii mecanice, metalurgice ?i produse ale
industriei chimice[27]. Germania este cel mai mare producator de turbine eoliene ?i
de tehnologi de exploatare a energiei solare din lume. Cele mai mari t�rguri ?i
congrese interna?ionale de comer? din fiecare an au loc �n ora?e germane, cum ar fi
Hanovra, Frankfurt ?i Berlin[82].

Frankfurt este un centru financiar major, sediul Bancii Centrale Europene, ?i un

centru de transport aerian la nivel mondial.
�n topul celor mai mari 500 de companii din lume listate la bursa, top organizat �n
func?ie de veniturile companiilor, exista 37 de companii cu sediul �n Germania. �n
2007 cele mai mari dintre acestea erau Daimler, Volkswagen, Allianz (compania cea
mai profitabila), Siemens, Deutsche Bank (a doua companie ca rentabilitate), E.ON,
Deutsche Post, Deutsche Telekom, Metro Cash & Carry, ?i BASF [83]. Printre
companiile cu cei mai mul?i angaja?i se numara Deutsche Post, Robert Bosch GmbH ?i
Edeka [84]. Companii ?i, �n acela?i timp, marci de produse germane renumite pe tot
globul sunt Adidas, Audi, BMW, Mercedes Benz, Nivea, Porsche, SAP, Volkswagen ?i
multe altele [85].

Germania este o sus?inatoare a integrarii economice ?i politice europene, iar

politicile ei comerciale sunt, din ce �n ce mai mult, determinate de acordurile
dintre membrii Uniunii Europene ?i de legisla?ia europeana privind pia?a comuna.
Germania a adoptat moneda europeana unica euro, iar politica ei monetara este
stabilita de Banca Centrala Europeana, cu sediul la Frankfurt pe Main. Dupa
reunificarea Germaniei din 1990, nivelul de trai ?i veniturile anuale au ramas
sensibil mai mari �n fosta Germanie de Vest[86]. Modernizarea ?i integrarea
economiei din estul Germaniei de azi continua sa fie un proces de lunga durata ?i
se prevede ca acesta va dura p�na �n 2019, transferurile anuale de la vest la est
fiind p�na acum de aproximativ 80 de miliarde de dolari, �n total. Rata ?omajului a
scazut �ncep�nd cu 2005, ajung�nd la una foarte scazuta: 3,8 % �n iulie 2011[87].
Acest procentaj difera, �nsa, �ntre fosta Germanie de Vest ?i fosta Germanie de
Est. Guvernul cancelarului Gerhard Schr�der a ini?iat, la �nceputul anilor 2000, o
serie de reforme privind pia?a for?ei de munca ?i institu?iile legate de bunastarea
publica, �n timp ce guvernele urmatoare (negru-ro?u ?i negru-galben) au adoptat o
politica fiscala restrictiva ?i au redus numarul de locuri de munca din sectorul
public.

�n intervalul 1990 � 2009 Germania a primit Investi?ii straine directe (ISD) de 700
de miliarde de dolari[88]. �n anul 2009 investi?iile straine directe �n Germania au
fost de 36 miliarde dolari[88]. Totodata, Germania a generat ISD pentru alte state
�n valoare de 62,7 miliarde de dolari �n 2009[88].

Date economice 2009

Indicator economic Valoare
Cre?tere PIB 1,7 %
Compozi?ie PIB pe ramuri agricultura: 1 %, industrie: 31 %, servicii: 68 %
Rata infla?iei 1,6 % pe an
For?a de munca 42,63 milioane
For?a de munca distribuita pe sectoare agricultura: 2,8 %, industrie: 33,4 %,
servicii: 63,8 %
Rata ?omajului 8,4 %
?omaj peste 3 milioane de ceta?eni
Buget de stat 1.200 miliarde euro
Cheltuieli de stat 1.300 miliarde euro
Deficit bugetar 80 miliarde euro
Datorie publica 65,8 % din PIB
Infrastructura
Articol principal: Transportul �n Germania.

Portul de la Hamburg este al doilea mai mare port din Europa.

Germania este un punct central de transport important, datorita pozi?iei sale
centrale. Acest lucru poate fi observat �n re?elele numeroase ?i moderne de
transport. Re?eaua extinsa de autostrazi (Autostrada) care se plaseaza pe locul
trei la nivel mondial dupa lungimea totala ?i este caracterizata prin lipsa de
limita a vitezei pe majoritatea drumurilor.[89]

Germania a construit o re?ea policentrica a trenurilor de mare viteza.

InterCityExpress sau ICE este categoria cea mai avansata de servicii Deutsche
Bahn ?i opereaza �n ora?ele germane majore, precum ?i �n destina?ii spre ?arile
vecine. Viteza maxima a trenului variaza �ntre 160 km/h ?i 300 km/h. Conexiunile
sunt oferite la fiecare 30 de minute sau la intervale de doua ore.[90]

Trenul ICE 3
Germania este al cincilea mare consumator de energie, iar doua treimi din energia
primara a fost importata �n 2002. �n acela?i an, Germania a fost cel mai mare
consumator de electricitate din Europa, �n valoare totala de 512.9 terawatt-ore.
Politica guvernului promoveaza conservarea energiei ?i dezvoltarea surselor de
energie regenerabila, precum energia solara, eoliana, biomasa, hidroelectrica,
precum ?i geotermica. Ca urmare a masurilor de economisire a energiei, eficien?a
energetica a fost �mbunata?ita de la �nceputul anilor 1970. Guvernul a stabilit
obiectivul de a ob?ine din surse regenerabile, p�na �n 2050, jumatate din cererile
de energie ale ?arii.

�n anul 2000, guvernul ?i industria nucleara germana au fost de acord sa elimine,

p�na �n 2021, progresiv, toate centralele nucleare.[91] Energia regenerabila �nca
joaca un rol tot mai modest �n consumul de energie. �n 2006, consumul de energie a
fost �ndeplinit de catre urmatoarele surse: petrol (35,7%); carbune, inclusiv
lignit (23,9%); gaze naturale (22,8%); nucleare (12,6%); hidroelectrica ?i eoliana
(1,3%); ?i altele (3,7%). Cu toate acestea, ponderea energiei regenerabile �n
furnizarea de energie electrica a crescut rapid, ating�nd 14% �n 2007. Guvernul
german a stabilit un nou obiectiv de a cre?te, p�na �n 2020, acest procent la 27% .

Cultura
Contribu?iile germane la cultura mondiala sunt numeroase. Germania a fost locul de
na?tere al unor renumi?i compozitori, precum Ludwig van Beethoven, Johann Sebastian
Bach, Johannes Brahms ?i Richard Wagner; poe?i precum Johann Wolfgang von Goethe ?i
Friedrich Schiller; filosofi ca Immanuel Kant, Georg Hegel, Karl Marx sau Friedrich
Nietzsche.

O mica selec?ie de aspecte culturale specifice:

Muzica Germaniei
Bundesliga - liga �nt�ia de fotbal a Germaniei
Oktoberfest
?tiin?a
Articol principal: ?tiin?a ?i tehnologie �n Germania.
Germania este una din ?arile cu cei mai cunoscu?i cercetatori �n diverse domenii ?
tiin?ifice.[92] Premiul Nobel a fost �nm�nat celor 103 laurea?i germani. Munca lui
Albert Einstein ?i Max Planck a fost decisiva pentru fondarea fizicii moderne, pe
care Werner Heisenberg ?i Max Born au dezvoltat-o ulterior.[93] Ace?tia au fost
preceda?i de fizicieni precum Hermann von Helmholtz, Joseph von Fraunhofer ?i
Gabriel Daniel Fahrenheit. Wilhelm Conrad R�ntgen a descoperit razele X, care sunt
denumite �n limba germana R�ntgenstrahlen (Razele R�ntgen). Aceasta realizare l-a
facut primul c�?tigator al Premiului Nobel pentru Fizica �n 1901.[94]

Inginerul Wernher von Braun a construit prima racheta spa?iala iar, mai t�rziu, a
fost un membru remarcabil �n NASA, construind racheta lunara Saturn V, care a pavat
calea spre succes a programului american Apollo. Lucrarea lui Heinrich Rudolf Hertz
�n domeniul Radia?iei electromagnetice a fost importanta pentru dezvoltarea
telecomunica?iei moderne.[95] Datorita construirii primului sau laborator de la
Universitatea din Leipzig, �n 1879, Wilhelm Wundt a fost creditat cu fondarea
psihologiei ca ?tiin?a empirica independenta.[96] Lucrarea lui Alexander von
Humboldt, ca om de ?tiin?a ?i explorator, a fost fundamentala �n biogeografie.[97]

Camera de cura?atorie pentru fabricarea de microelectronice �n Stuttgart

Numero?i matematicieni celebri s-au nascut �n Germania, dintre care: Carl Friedrich
Gauss, David Hilbert, Bernhard Riemann, Gottfried Leibniz, Karl Weierstrass ?i
Hermann Weyl. Germania are mul?i inventatori ?i ingineri faimo?i, precum? Johannes
Gutenberg, care este acreditat pentru inventarea imprimantei de tip portabil �n
Europa; Hans Geiger, creatorul contorului Geiger; ?i Konrad Zuse, care a construit
primul calculator complet digital.[98] Inventatori, ingineri ?i fabrican?i germani,
precum Contele Ferdinand von Zeppelin, Otto Lilienthal, Gottlieb Daimler, Rudolf
Diesel, Hugo Junkers ?i Karl Benz au ajutat la dezvoltarea tehnologiei moderne de
transporturi auto ?i aeriene.[99]

Institu?ii importante de cercetare din Germania sunt Societatea Max Planck,

Helmholtz-Gemeinschaft ?i Societatea Fraunhofer. Acestea sunt conectate, �n mod
independent sau extern, la sistemul universitar ?i ajuta, �ntr-o masura
considerabila, la randamentul ?tiin?ific. Premiul Gottfried Wilhelm Leibniz este
acordat la zece oameni de ?tiin?a ?i academicieni �n fiecare an. Cu un maxim de 2,5
milioane � pe premiu, este una dintre cele mai �nalte distinc?ii de cercetare din
lume.[100]

Sport

Echipa na?ionala de fotbal a Germaniei, dupa ce a c�?tigat Campionatul Mondial

pentru a patra oara �n 2014.
Articol principal: Sportul �n Germania.
Peste 27 milioane de persoane fac parte dintr-un club sportiv.[101] Fotbalul este
cel mai important ?i practicat sport.

Sarbatori publice
Sarbatori publice
Data Nume �n rom�na Nume local Note
1 ianuarie Anul Nou Neujahr
6 ianuarie Cei Trei Crai de la Rasarit (Boboteaza) Heilige Drei K�nige �n
Bavaria, Baden-W�rttemberg, Saxonia-Anhalt
variabil Vinerea Mare Karfreitag
variabil Lunea Pa?tilor Ostermontag
1 mai Ziua Muncii Tag der Arbeit
variabil �nal?area Domnului Christi Himmelfahrt
50 zile de la Pa?ti Rusaliile Pfingsten
variabil Corpus Christi Fronleichnam �n Bavaria, Baden-W�rttemberg,
Hessa, Renania de Nord - Westfalia, Renania-Palatinat, Saarland ?i �n unele
comunita?i din Saxonia ?i Turingia.
15 august Ridicarea la cer a Mariei Mari� Himmelfahrt �n Saarland ?i �n
comunita?iile din Bavaria cu popula?ie majoritar catolica
3 octombrie Ziua Unificarii Germanei Tag der Deutschen Einheit sarbatoarea
reunificarii Germaniei, din 1990
31 octombrie Ziua Reforma?iei Reformationstag �n Mecklenburg - Pomerania
Inferioara ?i �n Brandenburg
1 noiembrie Sarbatoarea Tuturor Sfin?ilor Allerheiligen �n Bavaria, Baden-
W�rttemberg, Renania de Nord - Westfalia, Renania-Palatinat ?i Saarland
24 decembrie Ajunul Craciunului Heiligabend Conform legisla?iei muncii,
ziua de 24 decembrie este zi lucratoare.
25 decembrie Prima zi de Craciun Erster Weihnachtstag
26 decembrie A doua zi de Craciun Zweiter Weihnachtstag
31 decembrie Sf�ntul Silvestru (ultima zi a anului, revelionul) Silvester
Conform legisla?iei muncii, ziua de 31 decembrie este zi lucratoare.
Note
^ ��Defini?ie: german��. DEX online. Accesat la 28 martie 2010.
^ Ein F�nftel der Bev�lkerung in Deutschland hatte 2010 einen Migrationshintergrund
^ Statistisches Bundesamt: Bev�lkerung auf Grundlage des Zensus 2011. Retrieved 22
June 2013.
^ a b c d �Germania� (�n engleza). Fondul Monetar Interna?ional. Accesat la 31
octombrie 2009.
^ �Human Development Report� (�n engleza) (PDF). United Nations Development
Programme. 2009. Accesat la 31 octombrie 2009.
^ Statistisches Bundesamt, accesat �n 12 ianuarie 2016
^ Max Mangold (ed.), ed (1995) (�n germana). Duden, Aussprachew�rterbuch (Duden
Pronunciation Dictionary) (ed. 6). Mannheim: Dudenverlag (Bibliographisches
Institut & F.A. Brockhaus AG. pp. 271, 53f. ISBN 3-411-04066-1
^ The Latin name Sacrum Imperium (Holy Empire) is documented as far back as 1157.
The Latin name Sacrum Romanum Imperium (Holy Roman Empire) was first documented in
1254. The full name "Holy Roman Empire of the German Nation" (Heiliges R�misches
Reich Deutscher Nation) dates back to the 15th century.
Zippelius, Reinhold (2006) [1994] (�n German). Kleine deutsche
Verfassungsgeschichte: vom fr�hen Mittelalter bis zur Gegenwart [Brief German
Constitutional History: from the Early Middle Ages to the Present] (ed. 7th). Beck.
p. 25. ISBN 978-3-406-47638-9
^ �The leader of Europe? Answers an ocean apart� (�n engleza). 4 aprilie 2008.
Exista o versiune arhivata la 4 aprilie 2008. Accesat la 6 noiembrie 2009.
^ �Confidently into the Future with Reliable Technology� (�n engleza). 6 mai 2008.
Accesat la 6 noiembrie 2009.
^ Schulze, Hagen (�n engleza). Germany: A New History. Cambridge, MA: Harvard
University Press. pp. 4
^ The Cambridge Ancient History, vol. 12, p. 442. ISBN 0-521-30199-8.
^ The Great Famine (1315-1317) and the Black Death (1346-1351). Lynn Harry Nelson.
The University of Kansas.
^ The Thirty-Years-War, Gerhard Rempel, Western New England College.
^ The Thirty Years War (1618�48), Alan McFarlane, The Savage Wars of Peace:
England, Japan and the Malthusian Trap (2003)
^ Fulbrook, Mary: A Concise History of Germany, Cambridge University Press 1991, p.
97. ISBN 0-521-54071-2
^ Martin, Norman. German Confederation 1815�1866 (Germany) Flags of the World.
October 5, 2000. Retrieved 2006, 12-07.
^ David Crossland (22 ianuarie 2008). �Last German World War I Veteran Believed to
Have Died� (�n engleza). Accesat la 13 noiembrie 2009.
^ Lee, Stephen J. (2003) (�n engleza). Europe 1890�1945. Routledge. pp. 131. ISBN
0415254558
^ Deutsches Historisches Museum. �Das Erm�chtigungsgesetz 1933� (�n germana).
Deutsches Historisches Museum. Accesat la 14 noiembrie 2009. �An der Abstimmung
nicht teilnehmen konnten die 81 Abgeordneten der Kommunistischen Partei
Deutschlands (KPD). Ihre Mandate waren auf Basis der Reichstagsbrandverordnung
bereits am 8. M�rz 1933 annulliert worden.�
Roderick, Stackelberg (1999) (�n engleza). Hitler's Germany: origins,
interpretations, legacies. Routledge. pp. 103. ISBN 0415201144
Raffael, Scheck. �Establishing a Dictatorship: The Stabilization of Nazi Power� (�n
engleza). Colby College.. Accesat la 14 noiembrie 2009.
^ http://fr.wikipedia.org/wiki/Georges_Bensoussan_(historien)
^ "Philosophie Magazine", Hors-S�rie: "Les Philosophes Face Au Nazisme" (f�vrier-
mars 2012), p. 8 ("Une Histoire Allemande", Entretien Avec Georges Bensoussan)
^ a b Philosophie Magazine Hors-S�rie: "Les Philosophes Face Au Nazisme" (f�vrier-
mars 2012), p. 8 ("Une Histoire Allemande", Entretien Avec Georges Bensoussan)
^ �Landtag einstimmig gegen Komplettumzug� (�n germana). WDR. 14 septembrie 2006.
Accesat la 20 noiembrie 2009.
^ �Deutschlands heimliche Hauptstadt� (�n germana). WDR. 20 iunie 2009. Accesat la
20 noiembrie 2009.
^ Dempsey, Judy (31 octombrie 2006). �Germany is planning a Bosnia withdrawal� (�n
engleza). The New York Times. Accesat la 14 noiembrie 2009.
^ a b c d �Rank Order - GDP (purchasing power parity)� (�n engleza). CIA Factbook
2005. Accesat la 11 decembrie 2009.
^ Olson, Donald (mai 2007) (�n engleza). Germany For Dummies, 3rd Edition. Wiley.
ISBN 978-0-470-08956-9
^ �German Climate and Weather� (�n engleza). Word Travels. Accesat la 20 noiembrie
2009.
^ �List of Ecoregions: Terrestrial Ecoregions� (�n engleza). WWF. Accesat la 21
noiembrie 209.
^ �List of famous Zoological gardens in European countries� (�n engleza). Europe
Guide. Accesat la 21 noiembrie 2009.
^ �Some interesting zoo facts� (�n engleza). Zoofacts. Accesat la 21 noiembrie
2009.
^ �Tierstatistik 2008� (�n germana). Zoo Berlin. Accesat la 21 noiembrie 2009.
^ �German lessons� (�n engleza). The Economist. Accesat la 21 noiembrie 2009.
^ �Starting points and focus of environmental communication� (�n engleza). German
Federal Environmental Foundation. Accesat la 21 noiembrie 2009.
^ PIPA (24 septembrie 2007). �All Countries Need to Take Major Steps on Climate
Change: Global Poll� (�n engleza) (PDF). BBC World service Poll, carried out by
Globescan. Program on International Policy Attitudes at the University of Maryland,
College Park. Accesat la 21 noiembrie 2009. �Eighty-seven percent of German
respondents agree that human activity is a significant cause of climate change and
95 percent think it is necessary to take measures to deal with the problem.�
^ �Reinforcing Germany's environmental protection industry� (�n engleza).
Umweltbundesamt. Accesat la 21 noiembrie 2009.
^ �Germany greenest country in the world� (�n engleza). Times of India. Accesat la
21 noiembrie 2009.
^ �Christian Democratic Union/Christian Social Union� (�n engleza). U.S. Library of
Congress. Accesat la 21 noiembrie 2009.
^ �Federal Constitutional Court� (�n engleza). Bundesverfassungsgericht.de. Accesat
la 22 noiembrie 2009.
^ �� 2 Strafvollzugsgesetz� (�n germana). Bundesministerium der Justiz. Accesat la
22 noiembrie 2009.
^ Atlas Rutier. Europa. Reader's Digest. Bucuresti, 2009. Sectiunea "Calatorind
fara griji", subsectiunea "Calatorind prin Europa", p. 50.
^ �Declaration by the Franco-German Defence and Security Council� (�n engleza).
Elysee.fr. 13 mai 2004. Accesat la 29 noiembrie 2009.
^ Manuela Glaab (2003). �German Foreign Policy� (�n engleza). Internationale
Politik. Accesat la 29 noiembrie 2009.
^ �The Berlin Wall, Ostpolitik and D�tente� (�n engleza) (PDF). German Historical
Institute. 2003. Accesat la 2 decembrie 2009.
^ �Germany's New Face Abroad� (�n engleza). Deutsche Welle. 14 octombrie 2005.
Accesat la 2 decembrie 2009.
^ �Background Note: Germany� (�n engleza). U.S. Department of State. iunie 2009.
Accesat la 2 decembrie 2009.
^ �Ready for a Bush hug?� (�n engleza). The Economist. 6 iulie 2006. Accesat la 2
decembrie 2009.
^ a b �U.S.-German Economic Relations Factsheet� (�n engleza) (PDF). U.S. Embassy
in Berlin. mai 2006. Accesat la 2 decembrie 2009.
^ �German Still Most Frequently Reported Ancestry� (�n engleza). U.S. Census
Bureau. 30 iunie 2004. Accesat la 2 decembrie 2009.
^ �Kaiserslautern, Germany Overview� (�n engleza). U.S. Military. Accesat la 2
decembrie 2009.
^ �Aims of German development policy� (�n engleza). Federal Ministry for Economic
Cooperation and Development. Accesat la 3 decembrie 2009.
^ �Germany is a leader in development funding� (�n engleza). Young Germany. 16
aprilie 2008. Accesat la 3 decembrie 2009.
^ �Xa. Verteidigungsfall� (�n germana). Deutscher Bundestag. Accesat la 4 decembrie
2009.
^ �Einsatzzahlen � Die St�rke der deutschen Einsatzkontingente� (�n germana).
Bundeswehr. Accesat la 5 decembrie 2009.
^ Derek Scally (4 noiembrie 2009). �Taboo broken as minister says German troops at
war� (�n engleza). IRISHTIMES. Accesat la 5 decembrie 2009. �'Certain traditional
choices of words do not really work in the current situation. In parts of
Afghanistan, there are, without question, conditions that are like a war,' said Mr
zu Guttenberg yesterday.�
^ �zu Guttenberg: Kriegs�hnliche Zust�nde in Teilen Afghanistan (verbatim)� (�n
germana). Regierung online (Government Online). Guvernul Germaniei. 3 noiembrie
2009. Accesat la 5 decembrie 2009. �zu Guttenberg: Ich will ganz offen sein. In
Teilen Afghanistans gibt es fraglos kriegs�hnliche Zust�nde (zu Guttenberg: I will
be quite frank. In parts of Afghanistan, there are, without question, conditions
like a war)�
^ �Menschen mit Migrationshintergrund � neue Definition, alte Probleme� (�n
germana). BiBB. Accesat la 7 decembrie 2009.
^ �Bev�lkerung nach Migrationshintergrund� (�n germana). German Federal Statistical
Office. Accesat la 8 decembrie 2009.
^ �State of World Population 2006� (�n engleza). United Nations Population Fund.
Accesat la 7 decembrie 2009.
^ �Erstmals seit 1990 weniger als 600 000 Ausl�nder zugezogen� (�n engleza).
Statistiches Bundesamt Deutschland. Accesat la 8 decembrie 2009.
^ �U.S. Census Bureau, 2005 American Community Survey� (�n engleza). Accesat la 8
decembrie 2009. Recensam�ntul din 1990 prezinta 57.9 milioane sau 23,3% din popula?
ia SUA.
^ �A Imigra��o Alem� no Brasil Deutsche Welle� (�n portugheza). Passeiweb. Accesat
la 8 decembrie 2009.
^ �2001 Canadian Census� (�n engleza). Ethno-Cultural Portrait of Canada, Table 1.
Accesat la 8 decembrie 2009. �2001 Canadian Census gives 2.742.765 total
respondents stating their ethnic origin as partly German, with 705,600 stating
"single-ancestry"�
^ �Fewer Ethnic Germans Immigrating to Ancestral Homeland� (�n engleza). Migration
Information Source. Accesat la 8 decembrie 2009.
^ a b �EKD-Statistik: Christen in Deutschland 2007� (�n engleza). Evangelische
Kirche in Deutschland. Accesat la 9 decembrie 2009.
^ �Christen in Deutschland 2005� (�n germana). Evangelische Kirche in Deutschland.
Accesat la 9 decembrie 2009.
^ �Religionen in Deutschland: Mitgliederzahlen� (�n germana).
Religionswissenschaftlicher Medien- und Informationsdienst. Accesat la 9 decembrie
2009.
^ �Germany Has 1 Million More Muslims than Previously Thought� (�n engleza).
Spiegel Online. Accesat la 9 decembrie 2009.
^ �Religionen in Deutschland: Mitgliederzahlen� (�n germana).
Religionswissenschaftlicher Medien- und Informationsdienst; date=31 octombrie 2009.
Accesat la 9 decembrie 2009.
^ �Islam in Germany� (�n engleza). Euro-Islam.info.. Accesat la 3 aprilie 2010.
^ Mariah, Blake (10 noiembrie 2006). �In Nazi cradle, Germany marks Jewish
renaissance� (�n engleza). Christian Science Monitor.. Accesat la 9 decembrie 2009.
^ �The Jewish Community of Germany� (�n engleza). European Jewish Congress. Accesat
la 9 decembrie 20009.
^ Die Zeit 12/07, pagina 13
^ �Eurobarometer on Social Values, Science and technology 2005� (PDF). pp. 11.
Accesat la 9 decembrie 2009.
^ a b Comisia Europeana (2006). �Special Eurobarometer 243: Europeans and their
Languages (Survey)� (PDF). Europa (web portal). Accesat la 11 decembrie 2009.
Comisia Europeana (2006). �Special Eurobarometer 243: Europeans and their Languages
(Executive Summary)� (PDF). Europa (web portal). Accesat la 11 decembrie 2009.
^ Comisia Europeana (2004). �Many tongues, one family. Languages in the European
Union� (PDF). Europa (web portal). Accesat la 11 decembrie 2009.
^ (�n engleza) National Geographic Collegiate Atlas of the World. Willard, Ohio:
R.R Donnelley & Sons Company. Aprilie 2006. pp. 257�270. ISBN Regular:0-7922-3662-
9, 978-0-7922-3662-7. Deluxe:0-7922-7976-X, 978-0-7922-7976-1
^ Rank Order - GDP (purchasing power parity) CIA Factbook 2005. Accesat 31
decembrie 2006.
^ German trade surplus hits record, BBC, 8 februarie 2006, Accesat 3 ianuarie 2007.
^ http://www.bbc.co.uk/news/business-18868704
^ Wind Power Federal Ministry of Economics and Technology (Germany) Accesat 30
noiembrie 2006.
^ Global 500 Germany, CNN Money, Accesat 26 noiembrie 2007.
^ Global 500 Biggest Employers, CNN Money, Accesat 26 noiembrie 2007.
^ The 100 Top Brands 2006, Businessweek, Accesat 26 noiembrie 2007.
^ Berg, S., Winter, S., Wassermann, A. The Price of a Failed Reunification Spiegel
Online International. 5 septembrie 2005. Accesat 28 noiembrie 2006.
^ Arbeitslosenzahl unter 3,2 Millionen gesunken(germana) Tagesschau, Accesat 1
iulie 2008.
^ a b c Top 10 tari din UE care au atras cele mai mari investitii. Romania, locul
14, 26 iulie 2010, wall-stret.ro, accesat la 23 august 2010
^ �Autobahn-Temporegelung� (�n germana) (PDF). ADAC. octombire 2007. Accesat la 14
decembrie 2009.
^ �Gesch�ftsbericht 2006 der Deutschen Bahn AG� (�n germana). Deutsche Bahn.
Accesat la 14 decembrie 2009.
^ �Germany split over green energy� (�n engleza). BBC. Accesat la 14 decembrie
2009.
^ �Learning From Germany� (�n engleza). Atlantic Council. 17 noiembrie 2009.
Accesat la 28 martie 2010.
^ Roberts, J. M. (2002) (�n engleza). The New Penguin History of the World. Penguin
History. pp. 1014. ISBN 0-14-100723-0
^ �W.C. Roentgen (1845-1923) from Germany was the first Nobel Prize Winner in
Physics� (�n engleza). STUDENT LOAN CONSOLIDATION. Accesat la 28 martie 2010.
^ �Historical Figures in Telecommunications� (�n engleza). International
Telecommunication Union. Accesat la 31 martie 2010.
^ �Wilhelm Maximilian Wundt� (�n engleza). Standord Encyclopedia of Philosophy. 16
iunie 2006. Accesat la 31 martie 2010.
^ �The Natural History Legacy ofAlexander von Humboldt (1769 to 1859)� (�n
engleza). Humboldt Field Research Institute. Accesat la 31 martie 2010.
^ Zuse, Horst. �The Life and Work of Konrad Zuse� (�n engleza). EPEMag Online.
Accesat la 3 aprilie 2010.
^ �The Zeppelin� (�n engleza). U.S. Centennial of Flight Comission. Accesat la 3
aprilie 2010.
^ �Leibniz Prize 2010: Ten Winners Receive Honour, Prize Money and "Idyllic
Freedom"� (�n engleza). DFG. 18 noiembrie 2009. Accesat la 4 aprilie 2010.
^ �Germany Info: Culture & Life: Sports�. Germany Embassy in Washington, D.C.
Accesat la 28 martie 2011.
Lectura suplimentara
Statele Uniunii Europene. Mica enciclopedie, Ioan Marcule? (coord.), ISBN 978-973-
0-16211-0, Bucure?ti, 2014 (online)
Legaturi externe
Portal icon Portal Germania
Portal icon Portal Uniunea Europeana
Pute?i gasi mai multe informa?ii despre Germany prin cautarea �n proiectele
similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generica de �proiecte surori�:
Defini?ii ?i traduceri �n Wik?ionar
Imagini ?i media la Commons
Citate la Wikicitat
Texte sursa la Wikisursa
Manuale la Wikimanuale
Resurse de studiu la Wikiversitate
de en fr es www.deutschland.de - portal actual ?i multilingv despre Germania
de Informa?ii despre Germania (de la Ministerul de Afaceri Externe al Germaniei)
en Informa?ii turistice referitoare la Germania (de la Oficiul Na?ional German de
Turism)
de ro Ambasada Germaniei la Bucure?ti
Ziua Na?ionala a Germaniei, 3 octombrie 2008, Amos News
Ziua Unificarii Germane, 9 octombrie 2010, Amos News
Vezi ?i
Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
Limba germana
Stramutarea germanilor dupa al doilea razboi mondial
Evacuarea Prusiei Rasaritene
Deportarea germanilor din Rom�nia �n Uniunea Sovietica
Pre?edin?ii Germaniei
Cancelar federal al Germaniei
Republica federala

[arata] Articole despre Germania

[arata] Parteneriat interna?ional
[ascunde]
v � d � m
Dunarea
?ari
Germania � Austria � Slovacia � Ungaria � Croa?ia � Serbia � Bulgaria � Rom�nia �
Republica Moldova � Ucraina
Map indicating the Danube
Ora?e
Donaueschingen � Ulm � Ingolstadt � Regensburg � Passau � Linz � Viena � Bratislava
� Gyor � Kom�rom � Kom�rno � Esztergom � Budapesta � Duna�jv�ros � Baja � Vukovar �
Novi Sad � Belgrad � Smederevo � Drobeta-Turnu Severin � Negotin � Calafat � Vidin
� Lom � Svi?tov � Giurgiu � Ruse � Silistra � Calara?i � Cernavoda � Braila � Gala?
i � Ismail � Tulcea � Sulina
Afluen?i
Iller � Brenz � Lech � Regen � Isar � Inn � Morava � V�h � Hron � Ipel � Drava
� Tisa � Sava � Timi? � Nera � Velika Morava � Timoc � Cerna � Jiu � Iskar � Olt �
Osam � Iantra � Vedea � Arge? � Mosti?tea � Ialomi?a � Siret � Prut
Insule
Ada Kaleh (actualmente scufundata) � Balta Ialomi?ei � Belene � Calinova? � Ciobanu
� Ciocane?ti � Csepel � Donauinsel � Dranov � Insula Mare a Brailei � Insula Mica a
Brailei � Jochenstein � Kozlodui � Kutovo � Maican � Marea Insula a Razboiului �
Margareta � �buda � Ostrovul Limba � Ostrovul Mare � Ostrovul Moldova Veche �
Ostrvo (Kostolac) � �arengrad � Szentendre � Vardim � Vukovar � �itn� ostrov
Informa?ii bibliotecare
WorldCat modificare GND: 4011882-4 modificare LCCN: n80125931 modificare VIAF:
127773629 modificare HLS: 3352 modificare
Categorii: Articles with hAudio microformatsOrganiza?ia Mondiala a Comer?
uluiGermania?ari �n EuropaNa?iunile G20State membre ale Organiza?iei Na?iunilor
UniteG8
Meniu de navigare
Nu sunte?i autentificatDiscu?iiContribu?iiCreare contAutentificareArticolDiscu?
ieLecturaSursa paginaIstoricCautare

Cautare �n Wikipedia
Pagina principala
Schimbari recente
Cafenea
Articol aleatoriu
Facebook
Participare
Cum �ncep pe Wikipedia
Ajutor
Portaluri tematice
Articole cerute
Dona?ii
Tiparire/exportare
Creare carte
Descarca PDF
Versiune de tiparit
�n alte proiecte
Wikimedia Commons
Wikinews
Wikivoyage
Trusa de unelte
Ce trimite aici
Modificari corelate
Trimite fi?ier
Pagini speciale
Navigare �n istoric
Informa?ii despre pagina
Element Wikidata
Citeaza acest articol

�n alte limbi
?????????
Deutsch
????????
English
Espa�ol
Fran�ais
Magyar
?????? / srpski
T�rk�e
�nca 265
Modifica legaturile
Ultima editare a paginii a fost efectuata la 9 martie 2018, ora 13:22.
Acest text este disponibil sub licen?a Creative Commons cu atribuire ?i distribuire
�n condi?ii identice; pot exista ?i clauze suplimentare. Vede?i detalii la Termenii
de utilizare.
Politica de confiden?ialitateDespre WikipediaTermeniDezvoltatoriCookie
statementVersiune mobila