Liceul Tehnologic „Ștefan cel Mare și Sfânt" Vorona

PROIECT DE ABSOLVIRE

PROF.COORDONATOR, ABSOLVENT,
Ing.ANICĂI MARINA COJOCARIU MIHAI OVIDIU

SPECIALIZAREA TEHNICIAN-HORTICULTOR

SESIUNEA 2018

1
Calcule tehnico-economice la
înființarea unei plantații de
zmeur pe 0,50 ha

2
 CUPRINS

 ARGUMENT.....................................................................................................4
 CAPITOLUL I. IMPORTANȚA CULTURII ZMEURULUI...............5

 CAPITOLU.II. PARTICULARITĂȚILE BIOLOGICE ȘI ECOLOGICE ALE

ZMEURULUI.....................................................................................................

 CAPITOLUL.III. TEHNOLOGIA DE CULTURĂ...................................

III.1.AMPLASAREA CULTURII.........................................
III.2. FERTILIZAREA...........................................................
III.3. PREGĂTIREA PENTRU PLANTARE.....................
III.4. PLANTAREA................................................................
III.5. ÎNGRIJIREA CULTURII............................................

 CAPITOLUL.IV. CALCULE TEHNICO- ECONOMICE LA ÎNFIINȚAREA UNEI

CULTURI DE ZMEUR PE 0,50 HA...............................................................
 BIBLIOGRAFIE............................................................................................
 ANEXE............................................................................................................

3
Argument

4
 CAPITOLUL I. IMPORTANȚA CULTURII ZMEURULUI

Zmeurul este un semiarbust valoros care crește spontan în țara noastra dar se și poate
cultiva cu rezultate foarte bune. Datorită drajonării puternice, zmeurul se poate folosi pentru a îm
piedica eroziunea solurilor de pe terenurile în pantă.
Zmeurul este o plantă cu vigoare redusă, foarte productivă care poate fi cultivată atât în
plantații comerciale cât și în grădinile populației. Zmeurul se cultivă pentru fructele sale deosebit
de apreciate atât pentru consumulîn stare proaspătă, cât şi pentru industrializare sub formă de
dulceaţă, compot, gem, sirop,suc, îngheţată etc.
Această valoare ridicată este dată de conţinutul complex al fructelor:4,5-10,6% zaharuri,
1,1-2,3% acizi organici, 0,5-2,8% pectine, 1,2% proteine, săruri deK, P, Ca, Mg, Mn, Na, Zn,
Cu, Fe, etc., vitamina B 1 ,B 2 ,D,P,C (25mg/100g). Fructele, lastarii si frunzele tinere se
folosesc in industria farmaceutica pentru prepararea unor medicamente sau ceaiuri impotriva
anginei, amigdalite, diareei etc.
Specia are o mare plasticitate ecologică, fiind cultivată în diferite condiţii de la şes până
la altitudini foarte mari (p e st e 1 00 0 m ) .
Datorită drajonării puternice şi a sistemului radicular ramificat şi destul de profund,
zmeurul este şi o plantă care combate eroziuneasolului, valorificând în acelaşi timp solurile
subţiri, sărace şi improprii altor culturi. Plantaţia de zmeur intră repede pe rod şi permite
recuperarea investiţiilor în timp scurt.
Exista in prezent in tara noastra peste 1500 ha plantate cu zmeur din care cca. 110 ha se
intalnesc in gospodariile individuale din judeteleArges, Valcea, Harghita, Covasna, Cluj,
Suceava, Murez, etc. Cultura zmeurului la noi in tara a cunoscut o dezvoltare importanta pana in
anii 90, dupa care a inregistrat o decadere foarte mare. In prezent, exista tendintareconsiderarii
acestei culturi.Cele peste 1000 t ce se obtin si comercializeaza in prezent in Romania provin in
cea mai mare parte din flora spontana.

5
6
CAPITOLUL II. PARTICULARITĂȚILE BIOLOGICE ȘI ECOLOGICE ALE
ZMEURULUI

 SISTEMUL RADICULAR LA ZMEUR

În general, rădăcinile formează pe toată lungimea lor muguri, cu precădere pe porţiunile mai
îngroşate, din care rezultă numeroşi lăstari-drajoni care înrădăcinează, se pot desprinde de
planta-mamă şi constituie materialul de plantat. Mugurii de pe rădăcini apar la început (prin luna
iunie-iulie) sub forma unor mici proeminenţe albicioase care cresc rapid, se alungesc şi se
acoperă cu nişte solzi – frunzuliţe modificate. Din ei cresc şi se formează drajonii, lăstarii scurţi,
care după locul pe care-l ocupă, unii se dezvoltă şi formează tulpinile tufei, iar alţii se opresc din
creştere, se usucă şi mor.
 DRAJONII SAU LĂSTARII ZMEURULUI
Drajonii, la apariţia lor, se hrănesc pe socoteala plantei-mamă, dar în scurt timp ei îşi
formează rădăcini proprii (încă înainte de a apărea la suprafaţa solului) şi după ce-şi dezvoltă
frunzele normale ei devin independenţi. Capacitatea de a forma lăstari o are şi partea bazală a
tulpinii la unele soiuri provenite din zmeu- rul negru american, din mugurii căreia iau naştere noi
lăstari, noi tulpini. Soiurile de zmeur au capacitate diferită de a forma drajoni, ea fiind în funcţie
mai ales de specia din care ele au provenit.
Soiurile de zmeur târâtoare, care nu emit drajoni îşi înrădăcinează vârfurile tulpinilor dacă aces-
tea ajung în contact cu solul bine lucrat, acest mod de înrădăcinare fiind cunoscut cu numele de
marcotaj în cap de pisică.
Partea aeriană este formată, în general, din tulpini neramificate, cu lungimea de 1,5-2
m şi privită individual la nivel de tulpină, are un ciclu biologic de doi ani, fazele de creştere şi
fructificare suc- cedându-se cu repeziciune. În primul an se formează tulpinile, se diferenţiază
lateral muguri micşti, iar în al doilea an fructifică şi apoi se usucă.
Pornirea în vegetaţie nu este simultană la toate soiurile, existând diferenţe în funcţie de
genotip. Cele mai timpurii soiuri care pornesc în vegetaţie sunt: Radziejowa, Cayuga, Laska,
Newburgh, Willamette, Golden Queen, Canby iar cele mai târzii soiuri de zmeur care pornesc în
vegetaţie sunt: Glen Ample, Tulameen, Lloyd George, Romy. Culoarea tulpinilor se schimbă
odată cu vârsta; în tinereţe tulpinile de zmeur au de obicei o culoare verzuie-brună, iar la
maturitate brună-cenuşie sau purpurie, în funcţie de soi.
Tulpinile la zmeur, în secţiune transversală, sunt în general cilindrice şi au o măduvă
destul de mare; ţesuturile lemnoase, nefiind prea puternice, nu pot asigura autosusţinerea tulpinii
în anul doi sub greutatea fructelor, cultura necesitând sistem de susţinere. Pe suprafaţa tulpinilor
de zmeur se găsesc, în majoritatea cazurilor, ghimpi aciculari (mici ţepi) numiţi sarmenţi, printre
7
care se află adesea numeroşi peri setacei (peri groşi, rari şi rigizi), cu glande stipelate sau glabre.
Tulpinile ce alcătuiesc tufa pot fi erecte (Heritage, Cayuga, Glen Ample) sau la unele soiuri
vârfurile tulpinilor sunt arcuite (Veten, Tulameen, Lloyd George), dând tufei aspectul de răsfirat.
Unele soiuri au tufa deasă (Cayuga, Willamette, Norna), altele rară (Canby, Tulameen); unele au
tufa înaltă (Tulameen, Glen Ample), altele scundă (Polka, Polana, Romy, Indian).

Sortimentul de soiuri
Desi exista foarte multe specii de genuri Rubus, totusi numarul de soiuri valoroase
este destul de restrans. In Romania, pentru anul 2000 au fost admise la inmultire un numar de 8
soiuri dintre care 2 romanesti si 6 straine.

1.Citria – soi romanesc (Cayuga x Ors Seedling, 1996), productiv (9-11 t/ha), tulpini
viguroase (1,5-2 m) si erecte, cu spinozitate redusa, rezistent la ger si boli. Fructele sunt mijlocii
(2,5-3 g), scurt conice, galbene portocalii. Maturarea: VI/4.

Citria
2.Cayuga – soi american, foarte vechi (1911), viguros (1,5-2 m), drajoneaza puterniic,
este rezistent la ger (-25 oC) si la temperaturile ridicate din timpul verii, este rustic, tolerant la
boli, mediu productiv (5-6 t/ha). Fructul este ferm, mijlociu ca marime (2-4 g), sferic sau ovo-
sferic, de culoare rosie-caramizie, pulpa este gustoasa, placuta, acidulata si aromata. Maturarea:
VI/4.

Cayuga

8
 3. Englezesc A 1 – soi originar din Anglia, de vigoare medie (1,5 m),
rezistent la ger si seceta, sensibil la boli, productiv (8 -9 t/ha). Fructele sunt mari
sau foarte mari, conice, rosii, suculente, placute la gust. Se preteaza pentru
consum in stare proaspata si industrializare. Maturarea: VII/1 -2.

Englezesc A1

4. Malling Exploit – soi englezesc, cu tulpini viguroase (2 m), cu

tendinta de ramificare, sensibil atat la gerurile din timpul iernii cat si la caldurile
excesive. Fructele sunt alungite s au tronconice rosii deschis, cu pulpa ferma,
gustoasa. Maturarea: VII/ 1 -2.

Malling exploit

5. Newburg – soi american, semiviguros, productiv, drajoneaza mult. Fructele sunt

mijlocii (2-3 g), conic-alingite, colorate in rosu-intens, mate, cu pulpa suculenta, dulce, placut
acidulata, aromata. Maturare: VII/2-3

9
 Newburg

6.Rubin bulgaresc – soi originar din Bulgaria, vechi si mult raspandit in cultura si in
tara noastra, productiv (7-11 t/ha), de vigoare medie, cu tulpini lungi si groase, putine la numar,
cu capacitate slaba de drajonare, mediu rezistent la ger, sensibil la boli. Fructul este mare, conic,
rubiniu, cu pulpa compacta, mediu suculenta, slab aromata, gustoasa, cu seminte mari. Bun si
pentru congelare. Maturare: VII/4

Rubin bulgaresc
7. Ruvi – soi romanesc ( Rubin bulgaresc x Viking, 1996), viguros, cu tulpini erecte,
lungi (1,8-2 m), productiv (7-9 t/ha), rezistent la ger, mediu rezistent la boli. Fructele sunt mari
(3-4 g), de calitate buna, conic-trunchiate, rosii-violaceu. Maturarea: VII/4

10
 Ruvi

8. The Latham – soi american, vechi, viguros, drajoneaza puternic, rezistent la ger,
seceta, sensibil la fainare si putregaiul fructelor. Fructele sunt mijlocii (2-3 g), sferice, sau
conico-sferice, rosii-carmin cu luciu alb; pulpa este suculenta, mediu consistenta, slab aromata,
de calitate medie. Este destinat in special industrializarii. Maturarea: VII/4.

The Latham

9. Polka- Origine: Polonia

 Soiul Polka unul dintre cele mai valoroase de pe piata a

fost creat de Dr. Jan Denek si este un soi nou care se extinde în plantatii din ce in ce mai mult în
Europa si în întreaga lume.
 A câstigat premiul I la doua concursuri din Marea Britanie la expozitia nationala de fructe fiind
recunoscut ca cel mai bun fruct de zmeur.
Planta
 Este un soi ”primocane” – produce fructe pe lastari de un an de aceea are loc tăierea de la bază a
tuturor drajonilor.
 Drajonii au o crestere rapidă sunt de densitate medie. toamna după ultima recoltare.
 Are crestere vigurosa cu lastari de lungime 1,5 – 1,8 m, cu tulpina rigidă, puternică, groasă dar
au nevoie de sustinere datorită încărcăturii mari de fructe.
11
 Pentru o productie ridicata are nevoie de soluri bogate, bine drenate cu expozitie insorita si apa
suficiena mai ales in timpul infloritului si productiei de fructe deoarece suporta destul de greu
seceta. Este un soi cu rezistenţă ridicată la îngheţ şi destul de rezistent la boli.
Fructul:

 Este de dimesiuni deosebit de mari cu grutate

medie de peste 6,6 grame.
 Are forma conică uşor alungită fiind de culoare roşu aprins cu luciu deosebit si aspect comercial
foarte atrăgător.
 Are o aromă specială gust dulce excelent şi este folosit atât în stare proaspătă cât şi congelate
pau preparate în diverse moduri.
 Este ferm rezistent la manipulare şi transport dacă este ambalat corespunzător.
Epoca de maturare:
 Recoltarea începe la mijlocul lunii iulie cu un vârf de producţie la mjlocul lunii august şi
continuă să producă pană în octombrie- noiembrie la venirea îngeţului.
 Are un randament deosebit de ridicat cu o productie mare pe planta, poate avea peste 2,5 kg pe
plantă şi foarte ridicată pe unitatea de suprafaţă.

Cerintele zmeurului fata de factorii ecologici

Lumina: - influenteaza pozitiv calitatea fructelor. Este o specie exigenta fata de lumina. De
aceea zmeurul se va planta pe versantii cu expozitie favorabila. De asemenea, directia randurilor
se va orienta in asa fel incat sa valorifice la maximum lumina, mai ales in zonele inalte.
Temperatura: - poate fi un factor limitativ pentru cultura zmeurului. Acesta nu suporta
temperaturi excesiv de scazute (-20 ... -25oC) in perioada de repaus, dar nici extrem de ridicate in

12
perioada de vegetatie. Cultura reuseste bine in zone cu ierni blande si veri in care temperatura
medie nu depaseste 16-17oC. Pentru desfasurarea normala a infloritului necesita 58-60oC.
Temperatura solului nu trebuie sa depaseasca 16OC. Daca toamna este rece si umeda,
lignificarea tulpinilor este deficitara iar rezistenta la ger scade pana la -15oC.
Umiditatea: - reprezinta unul din factorii principali de care depinde reusita culturii
zmeurului. Este o specie cu pretentii mari fata de umiditate. Se recomanda a se cultiva in zone cu
700-1000 mm precipitatii anuale, bine reprezentate in perioada de vegetatie (iunie-august). In
caz contrar, este absolut obligatorie irigarea.
Excesul de apa (baltirea) este, de asemenea, daunator putand provoca asfixierea radacinilor.
Panza de apa freatica trebuie sa fie la peste 80 cm.
Zmeurul creste si se dezvolta bine in zone in care umiditatea relativa este mai mare.
Solul: - cel mai recomandat pentru cultura zmeurului esre cel nisipo-lutos, bogat in humus,
cu buna capacitate de retinere a apei si bine aerisit, cu pH = 5,6-6,5, cu subsol permeabil si cu o
grosime de cel putin 50 cm, bogat in azot si proteine. Este sensibil la deficitul in Fe si Mn. Nu
sunt recomandate solurile sarace, foarte grele, reci, sau uscate si calcaroase.
Curentii de aer: - iarna pot mari pagubele prin inghet, vara maresc seceta atmosferica etc.
Totusi lipsa totala a acestora favorizeaza aparitia bolilor si mareste pericolul ingheturilor tarzii de
primavara.

CAPITOLUL.III. TEHNOLOGIA DE CULTURĂ

3.1. AMPLASAREA CULTURII

13
 Zmeurul necesită un teren însorit, cu o bună mişcare a aerului, cu umezeală suficientă, ferit
de vânturile puternice şi de temperaturile foarte scăzute din timpul iernii. În plantaţiile înfiinţate
pe pantele cu expoziţie sudică fructele se coc mai repede cu 7-8 zile, comparativ cu cele situate
pe pante nordice. În aceeaşi locaţie, condiţiile de microclimat şi de sol pot fi foarte diferite. De
aceea, pentru înfiinţarea unei plantaţii pe suprafeţe mari, arealul se poate testa timp de doitrei
ani, cultivând o suprafaţă mai mică de zmeur.
În acest caz sunt obligatorii analizele de sol privind conţinutul în diferite elemente
chimice şi pH-ul. Zmeurul se dezvoltă cel mai bine pe solurile lutoase, bine drenate, bogate în
materie organică, în general cu un humus de peste 2,5% şi cu o bună capacitate de reţinere a
apei. Specia se poate cultiva şi pe solurile mai nisipoase, dar în condiţii de irigare.
Nu se vor înfiinţa plantaţii de zmeur pe soluri reci şi argiloase, unde exisă tendinţa de
băltire a apei, deoarece cultura va fi compromisă încă din primii ani. Pe aceste soluri se poate
planta zmeurul doar cu condiţia asigurării unui drenaj corespunzător şi, eventual, plantarea pe
straturi înălţate .

3.2. FERTILIZAREA

Fertilizarea de întreţinere se face în funcţie de fertilitatea solului, de condiţiile climatice ale

anului respectiv sau de vigoarea vegetativă a plantelor. Fertilizarea cu azot trebuie făcută cu cea
mai mare atenţie.
O fertilizare unilaterală determină, în multe plantaţii, dezvoltarea excesivă a plantelor,
producţii slabe şi probleme fitosanitare (apariţia bolilor şi, uneori, creşte frecvenţa dăunătorilor).
Fertilizarea organică de întreţinere poate asigura un echilibru de nutriţie a plantelor şi un nivel de
fertilitate a solului corespunzător în toată perioada menţinerii plantaţiei pe acelaşi teren.
• Fertilizarea minerală. În general, la zmeur, se recomandă îngrăşămintele complexe.
Cel mai bun echilibru în nutriţia plantelor îl asigură îngrăşămintele de tipul 1-2-3, adică cu un
conţinut mai mic de azot, mediu de fosfor şi ridicat de potasiu. Pe solurile bogate în potasiu se
pot folosi şi îngrăşăminte de tipul 1-2-2 sau 1-2-1.
• Fertilizarea cu azot. Ca aspect general, cu cât un soi este mai viguros cu atât se administrează
mai puţin azot. Se va evita, în orice caz, administrarea tardivă a îngrăşămintelor cu azot, în
timpul verii, fiindcă vor împiedica maturizarea lemnului şi, deci, iernarea corespunzătoare a
plantelor. .
• Fertilizarea fosfatică. Pentru fertilizarea de întreţinere se folosesc, în mod obişnuit, doze de
70-100 kg/ha s.a., în diferite forme de îngrăşământ complex sau sub formă de superfosfat. Pe

14
solurile calcaroase şi în solurile reci se recomandă fosfatul amoniacal, care este mai uşor
asimilabil în aceste condiţii nefavorabile.
• Fertilizarea potasică. Potasiul este necesar în cantitaţi de 150-250 kg s.a./ha, ţinând totuşi
cont de aprovizionarea solului cu acest element. Astfel, pe solurile bogate în potasiu doza se
reduce cu până la 50-60%.
• Fertilizarea cu magneziu. În multe plantaţii de zmeur se observă o carenţă în magneziu a
plantelor. De aceea, recomandăm folosirea îngrăşămintelor complexe, îmbogăţite cu magneziu,
în general 3-8%, care asigură un aport suplimentar de magneziu, suficient pentru majoritatea
solurilor din România.
• Fertilizarea organică. Pentru a păstra nivelul şi calitatea humusului din sol se recomandă o
fertilizare cu gunoi de grajd la fiecare 2-3 ani. Gunoiul se aplică la suprafaţa solului şi se
încorporează uşor în sol. Se utilizează 25-30 tone gunoi de bovine bine descompus, toamna
târziu sau în cursul iernii.

3.3. PREGĂTIREA PENTRU PLANTARE

Pe terenurile cu panta pesre 20%, se amenajeaza terase pe care se vor planta

minimum doua randuri, iar pe cele cu panta sub 20%, zmeurul se planteaza sub forma de gard
fructifer, pe directia curbelor de nivel. Distantele de plantare sunt de 2,5-3 m intre randuri si 0,5
m pe rand.
La pregătirea terenului, odată cu desfundatul la adâncimea de 40-60 cm, se încorporează
îngrășămintele organice și chimice precum și 60 Kg\ha. Se recomandă administrarea unor
cantități mari de îngrșăminte organice (80 t\ha) și chimice (1000 Kg\ha superfosfat, 500-600
Kg\ha sare potasică) Pe solurile cu pH mai mic de 5,8-6 se administrează amendamente cu calcar
(2-4 t\ha) .
Zmeurul se inmulteste prin drajoni, butasi si radacina si despartirea tufelor.Drajonii se
obtin in plantatiile specializate (10.000 – 14.000 plante/ha), infiintate si intretinute corespunzator
unor plantatii elita. Dupa doi ani dintr-o astfel de plantatie se obtin 150.000 – 200.000 de drajoni
inradacinati bine.
Inmultirea prin butasi de radacina – se practica mai ales la soiurile care nu drajoneaza
primavara in rigole adanci (8-10 cm).
Inmultirea prin despartirea tufelor – se foloseste rar, in cazul plantelor, valoroase, in
gradinile individuale. Prinderea la plantare este slaba iar plantele sunt in general debile.

15
 3.4. PLANTAREA

Momentul optim de plantare este toamna înainte de venirea înghețurilor și primăvara

foarte timpuriu. Plantarea drajonilor se face în gropi de 40\40\40 cm, pentru forma de conducere
în gard fructifer, unde distanțele pe rând sunt mai mici, drajonii se plantează în șanțuri de 30\30
cm sau pe brazdele efectuate cu plugul, la adâncimea de 30-32cm.
La plantare se vor admite numai drajoni care au muguri viabili pe tulpini, cu rădăcini
sănătoase, turgescente, neafectate de ger sau dezhidratate . In prealabil drajonii se fasoneaza la
20-25 cm si se mocirlesc.
Dupa plantare, drajonii se musuroiesc si se scurteaza la nivelul musuroiului sau bilonului.
Sistemul de conducere. Majoritatea soiurilor de zmeur necesita sistem de sustinere. Cel
mai utilizat sistem este spalierul cu doua sau trei sarme duble, fixate de stalpii din beton sau
lemn. Primul rand de sarme se aseaza la 60 cm fata de sol, iar cel de-al II-lea la 1,2 m de
sol.Pentru soiurile cu port inalt se foloseste spalierul cu trei randuri de sarme distantate la 50 cm
una de alta.
In acest sistem se realizeaza benzi continui cu grosimea de 40-50 cm.
Cultura sub forma de gard fructifer se realizeaza fara sistem la sustinere. Se folosesc soiuri
cu tulpini erecte groase (The Lathen, June, Indiana Summer etc.) care se autosustin. Densitatile
mari, in ambele cazuri, conduc la productii calitativ inferioare.

3.5. ÎNGRIJIREA CULTURII

In plantatiile de zmeur se recomanda ogorul lucrat, iar incepand din anul al II-lea se
poate si erbicida insa cu precautie. Aceasta, deoarece sistemul radicular al zmeurului este
puternic ramificat si superficial si nu suporta nici un fel de concurenta.
Doar in primul an dupa plantare se pot folosi culturi intercalate de talie mica si care se
recolteaza timpuriu (fasole, mazare, cartofi, spanac, salata).
Irigarea plantatiilor
Lipsa apei din sol are consecinte negative asupra drajonarii, asupra diferentierii
mugurilor de rod, asupra infloritului si legarii fructelor si in final asupra productiei si calitatii
acesteia. Zmeurul are nevoie de apa si in cantitati moderate pe tot parcursul vegetatiei, mai putin
toamna. De aceea, zmurul se va uda de 4-6 ori cu cate300-400 m3/ ha. Irigarea de toamna
prelungeste vegetatia si impiedica maturarea corespunzatoare a lemnului.
16
Taierile
In primavara anului urmator plantarii, tulpinile se scurteaza la 0,8-1 m lungime, se
indeparteaza si ramurile purtatoare de rod pentru fortificarea sistemului radicular si stimularea
drajonarii.
Incepand cu anul al II-lea, se vor inlatura tulpinile de 2 ani care au rodit (imediat dupa
recoltare). Totodata, se inlatura si tulpinile anuale de vigoare slaba.
Primavara, dupa trecerea pericolului de inghet, tulpinile se raresc (12-16 buc/m liniar)
si se scurteaza la 1,5-1,7 m. Tulpinile soiurilor din grupa Malling, la care mugurii de rod se
formeaza, in general, pe treimea superioara nu se scurteaza.
La soiurile remontante taierile se fac dupa aceleasi criterii ca si la cele obisnuite, cu
deosebirea ca dupa maturarea fructelor din prima recolta se inlatura varful care a rodit.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Bolile care provoaca cele mai mari pierderi sunt:
-patarea bruna a lastarilor (Didynella applanta), antracnoza (Elsinoe nelleta) si
putregaiul cenusiu al fructelor (Botrytis cinerea). Combaterea acestor boli se realizeaza prin
masuri de igiena culturala si tratamente fitosanitare.
Nr. Fenofaza Boala sau daunatorul Produse pesticide folosite
trat.
0 1 2 3
1 Repaus vegetativ Paduchele din San Jose, Olecekalux (1,5%) sau Polisulfura
oua de afide,acarieni etc. de bariu (6,0%)
2 La umflarea Antracnoza zmeurului, Fungicid: un produs cupric.
mugurilor patarea brun-violacee a Turdacupral 50 PU (0,2%), zmeur
ramurilor, acarieni, bordeleza (0,5%)
insecte defoliatoare,afide. Insecticid: Sintox 25 (0,2%) sau
Sinoratox R 35 (0,1%)
3 La infrunzire Patarea bruna a ramurilor Fungicide: Tiuram 75 PU (0,4%),
,pararea alba a frunzelor, Zirum 75 (0,5%)
acarieni, gargarita florilor Insecticid: Thiodan 35 Ec (0,2%),
afide etc. Sintox 25 (0,2) sau Sinoratox R35
(0,1%)
4 La inaltarea Fainare, patarea bruna a Fungicide:Tiuram 75 PU (0,4%),
inflorescentelor ramurilor, antracnoza, Ziram 75 (0,5%) sa Captadin 50
gargarita florilor, afide PU ( 0,2%), Metoben 70 (0,1%)
etc. Insecticid: Thiodan 45 Ec (0,2%)
. Sintox 25 (0,2%) sau Sinoratox
R35 (0,1%)
5 La inceputul Putregaiul fructelor, Fungicide: Sumilex 50 WP (0,1%)
infloritului patarea alba a frunzelor, Rovral 50 WP (0,1%) sau Ronilan
17
 rugina, fainare, gandacul 50 WP (0,1%), Metoben 70 (0,1%)
zmeurului, etc. sau Topsin M 70 (0,1%)
Insecticid: Decis 2,5 EC (0,025%)
6 La inceputul Idem tratamentul 5 Fungicide: Sumilex 50 WP (0,1%)
scuturarii Rovral 50WP (0,1%) sau Ronilan
petalelor 50WP (0,1%), Topas 100EC
(0.08%), Anvil 5 SC (0,04%) sau
Tilt 250 EC (0,02%)
Insecticide: Zolone 35 Ec (0,2%),
Karate 2,5 Ec (0,02%) sau Fastac
10Ec (0,08%)
7 La marimea Putregaiul fructelor, Fungicide: Ronidol 50WP (0,1%),
normala a fainare, rugina, patarea Sumilex 50WP (0,1%) sau Rovral
fructerlor alba a frunzelor, patarea 50WP (o,1%), Anvil 5 SC (0,04%)
bruna a ramurilor etc. sau Tilt 250 EC (0,02%)
8-9 Dupa recoltare Antracnoza ramurilor, Fungicide: Tiuram 75 PU (0,4%),
patarea Zirum 75

18
CAPITOLUL.IV. CALCULE TEHNICO- ECONOMICE LA ÎNFIINȚAREA UNEI
CULTURI DE ZMEUR PE 0,50 HA

19
BIBLIOGRAFIE

20
ANEXE

21