Sunteți pe pagina 1din 1

Constructia personajului intr-un roman subiectiv

Personajele intr-un roman subiectiv sunt puternic individualizate si detin aparatul conceptual
necesar analizei psihologice, de care sunt adesea preocupati. Naratorul este subiectiv, autodiegetic,
este implicat de asemenea ca personaj in istoria relatata. Timpul cronologic este inlocuit de timpul
interior, actiunile redate cronologic fiind inlocuite de fluxul constiintei. Conceptul caruia i se
submineaza literatura modernista este cel de autenticitate si anticalofilism. Se defineste relatia
cititorului cu textul, trebuie ca acesta sa aiba senzatia ca ce lectureaza s-a intamplat cu adevarat.
Romanul subiectiv foloseste ca si tehnica narativa introspectia, forma narativa este cea a scrisorilor
sau a jurnalului.
Opera Patul lui Procust este reprezentativa pentru romanul subiectiv, avand o structura
discontinua. Un metaroman, prezenta autorului in notele de subsol este o ilustrare a conceptiei
despre autenticitate si anticalofilism a lui C. Petrescu, explicitata in articolul „Noua structura si opera
lui Marcel Proust” din volumul „Teze si antiteze”.
Romanul prezinta doua teme. In primul rand este iubirea, expusa in doua cazuri, intre
doamna T si Fred Vasilescu si intre Ladima si Emilia. In notele de subsol apare cea de-a doua tema,
anume scrierea romanului, autorul incercand intial sa gaseasca o actrita pentru piesa sa de teatru, o
intalneste pe doamna T si ii propune sa scrie un roman. Aceasta refuza, asa ca cerinta ajunge intr-un
final la Fred Vasilescu, cel ce redacteaza jurnalul.
Titlul este o metafora pentru societate si iubire, dar este si titlul unei poezii scrise de Ladima.
Pentru Fred Vasilescu si pentru Ladima iubirea e perceputa ca o mutilare a personalitatii, dar pentru
cel din urma si societatea la care nu se poate adapta este un pat al lui Procust.
Textul are o structura inedita. Incepe cu trei scrisori ale doamnei T, al carei nume real este
Maria T Manescu. Majoritatea cartii este formata din jurnalul lui Fred Vasilescu „Intr-o dupa-amiaza
de august”, acesta fiind urmat de doau epiloguri, primul apartinand lui Fred, iar cel de-al doilea fiind
relatat din perspectiva autorului. In josul paginii apar adesea note de subsol ce apartin autorului.
Domna T, pe numele ei adevarat Maria T Manescu este un personaj complex, puternic
individualizat. Foloseste doar initiala tatalui fiindca in clasa ei se afla si o verisoara cu acelasi nume.
Portretul fizic este construit de autor in notele de subsol „nu inalta si inselator de slaba, palida si cu
un par bogat de culoarea castanei si mai ales extrem de emotiva, alternand o sprintenare nervoasa
cu lungi taceri melancolice”. Exista cateva elemente de portret fizic si in jurnalul lui Fred Vasilescu
„cand e serioasa are trasaturi cam tari incat uneori pare urata”.
Scrisorile ei ilustreaza o serie de trasaturi morale. Simtul exagerat al ridicolului este
evidentiat atat in relatia cu domnul D, un barbat indragostit de ea inca de pe vremea liceului, fata de
care manifesta mila si compasiune, dar si in prima scrisoare cand marturiseste ca ii e teama de faptul
ca servitoarea si-ar putea da seama ca si-a cumparat singura flori. Este vanitoasa, in cea de-a treia
scrisoare isi ascunde bucuria cand primeste flori. Astfel evita sa fie compatimita de Fred Vasilescu cu
care calatorea intamplator in acelasi compartiment de tren. Faptul ca divortase de un inginer si
plecase din Germania inapoi in Romania unde detinea un magazin de mobila in stil cubist denota
independenta. Este inteligenta si foarte lucida, analizeaza cu meticulozitate toate trairile. Este
pasionata de arta, are gust estetic si este o cautatoare de absolut, particularitate a personajelor lui
Camil Petrescu. Domna T cauta lucruri pe care nu le poate obtine. Are o structura contradictorie,
povestea ei de iubire cu Fred Vasilescu esueaza.
Statutul psihologic al personajului este reprezentat de luciditate si preocuparea pentru
analiza trairilor contradictorii. Statutul moral este cel al unei persoane orgolioase, inadaptata lumii
mondene dar independenta. In cea ce priveste statutul social, doamna T este resimtita ca fiind
anacronica, interesata mai mult de latura spirituala a activitatilor, arta si intalnirile cu caracter
intelectual.
Eu consider ca personajul doamana T ilustreaza particularitatile personajelor specifice
romanului subiectiv prin structura contradictorie, prin luciditate, esta ca si Fred Vasilescu o
cautatoare de absolut iar conditia ei este tragica, fiind potrivita perfect pentru afirmatia lui Camil
Petrescu „cata luciditate, atata drama”.

S-ar putea să vă placă și