Universitatea Politehnica București

Cuprins
1. Pile de combustie biochimice.................................................................................3
2. De ce microorganisme?..........................................................................................3
3. Celula de combustie Hidrogen-Oxigen..................................................................5
4. Celule de combustie biochimice............................................................................6
5. Microorganisme utilizate........................................................................................7
6. Mecanisme de transfer de mediator în cazul celulelor biochimice........................8
7. Aplicații..................................................................................................................9
8. Concluzii..............................................................................................................10
9. Bibliografie...........................................................................................................11

2
 1. Pile de combustie biochimice

În mod uzual, o celulă de combustie funcționează pe baza reacției de oxidare a

unui combustibil în formă redusă la un anod, concomitent cu un transfer de electroni
printr-un circuit extern către o moleculă acceptoare de electroni potrivită, de exemplu
oxigenul, la catod. Puterea generată de pilă depinde de numărul de electroni, rata de
transfer de electroni, și diferența de potențial dintre anod și catod. În teorie, pilele de
combustie sunt cele mai eficiente dispozitive în conversia energie chimice în energie
electrică deoarece ele nu sunt supuse limitărilor ciclului Carnot.

2. De ce microorganisme?

Microorganismele sunt capabile să utilizeze o gamă largă de substanțe

organice și anorganice, ce pot fi privite drept potențiali combustibili în pilele de
combustie. În lipsa unui electrocatalizator potrivit, combustia directă a acestor
substanțe nu poate fi realizată, în schimb microorganismele dispun de un set larg de
enzime pentru oxidarea eficientă și controlată a diferitelor substraturi cu transfer
concomitent de electroni prin intermediul unei secvențe de reacții către un acceptor de
electroni. Enzimele cheie in astfel de procese sunt oxidoreductazele, ce catalizează
transferul de electroni pentru reacțiile redox implicate, proprietate dorită pentru buna
funcționare a unei celule de combustie.

Primele experimente în domeniul pilelor de combustie bioelectrochimice au

fost realizate în 1911. Potter a fost primul care a postulat existența unei legături între
potențialele la electrozi și activitatea microbială. Potter a măsurat diferența de
potențial dintre doi electrozi, unul fiind imersat într-o cultură de bacterii, iar celălalt
într-un mediu steril. Experimentul său poate fi considerat prima baterie prin asocierea
a 6 pile de combustie bioelectrochimică, fiecare conținând într-o jumătate de pilă
glucoză cu o cultură de bacterii, iar în cealaltă jumătate glucoză fără microorganisme.

În mod similar Cohen în 1931 a studiat diferențele de potențial dintre culturi

diferite de bacterii și medii sterile, construind și o baterie ce a generat un curent slab
pe o perioadă scurtă de timp.

3
 Cohen a descoperit că valoarea potențialului unei culturi de bacterii dezvoltate
față de mediul de control este de 0,5 – 1 V. Marea insuficiență a acestui tip de celule
microbiale îl constituie valoarea relativ mică a curentului electric (10-5 – 10-6 A).
Conceptul de „pile de combustie bioelectrochimice” a fost extrem de popular
la începutul anilor 1960, când a fost abordat de NASA în scopul studierii producerii
de energie electrică prin reacții biochimice, stopând problemele asociate cu
managementul deșeurilor umane în spațiul închis al unei nave spațiale în misiunile de
lungă durată, deșeurile putând fi astfel reprocesate. Astfel, algele și bacteriile s-au
numărat printre primele organisme utilizate în această fază a experimentelor cu celule
de combustie bioelectrochimice. Chiar și în publicații curente conceptul de a genera
electricitate din deșeuri este propus pentru aplicații în spațiu.
În 1963, celulele de combustie bioelectrochimice erau disponibile pe piață,
fiind promovate drept surse de curent pentru radiouri, semnale de avertizare și alte
tipuri de aparatură de pe vasele maritime. Cu toate acestea, nu au reprezentat un
succes comercial și în curând au dispărut de pe piață. Ca urmare a dezvoltării
alternativelor, de exemplu a celulelor fotovoltaice pentru a asigura energia necesară în
diferitele domenii de aplicații, interesul în sisteme bioelectrochimice a decăzut, până

4
la începutul anilor 1980, stimulat de limitarea rezervelor mondiale de petrol și de
creșterea importanței industriale a biotehnologiilor.
Dezvoltarea pilelor de combustie electrochimică reprezintă prima abordare
sistematică a investigării interacțiilor sistemelor biologice cu electrozi, și din acest
motiv poate fi privită ca un precursor al dezvoltării biosenzorilor electrochimici,
sintezelor bioelectrochimice și a bioelectronicii moderne.

3. Celula de combustie Hidrogen-Oxigen

Celula de combustie pe bază de hidrogen – oxigen este cea mai dezvoltată

dintre toate tipurile de celule combustie deoarece hidrogenul este cel mai reactiv
combustibil cunoscut. Principiul de funcționare al unei astfel de celule este
reprezentat în figura de mai jos.

Pila operează cu hidrogen gazos pe post de combustibil și cu oxigen gazos pe

post de oxidant. Celula este constituită din doi electrozi, anodul la care are loc
procesul de oxidare, și catodul la care are loc procesul de reducere. Cei doi electrozi

5
se află în contact cu un electrolit. În mod uzual, o membrană schimbătoare de ioni
separă cele două compartimente, ale anodului, respectiv catodului.
Reacțiile ce au loc într-o celulă de combustie H2-O2 :

În timpul funcționării, combustibilul, hidrogenul, trece pe suprafața anodului

și este oxidat electrochimic la starea de ioni de hidrogen, ce intră în soluția de
electrolit și migrează către catod. Oxigenul trece pe suprafața catodului și este redus,
combinându-se cu ionii de hidrogen din soluția de electrolit cu formare de apă.

Rezultatul net al procesului de funcționare al unei astfel de celule de

combustie este reacția hidrogenului cu oxigenul cu formare de apă și a unui flux de
electroni ce circulă prin circuitul extern. Acest flux poate fi utilizat pentru a alimenta
un consumator ce funcționează pe bază de energie electrică.

4. Celule de combustie biochimice

În pile de combustie bioelectrochimice, reacțiile de la electrozi sunt similare
celor din cazul celulei de combustie hidrogen – oxigen, cu excepția faptului că rolul
de combustibil nu este jucat de hidrogen în formă gazoasă, ci de un tip de de hidrogen
legat de un purtător, obținut prin reacții redox fiziologice.

În figura de mai jos este reprezentat conceptul metabolic al purtătorilor de

hidrogen drept combustibili pentru generarea intracelulară de energie, pe baza căruia
putem observa paralele între reacțiile dintr-o pilă de combustie hidrogen – oxigen și o
pilă de combustie bioelectrochimică, și chiar reacțiile catabolizate într-un organism
viu.

6
 Reacțiile globale dintr-o celulă de combustie hidrogen – oxigen și o pilă de
combustie bioelectrochimică, utilizând drept purtător de hidrogen coenzima NAD
(nicotină-adenină-dinucleotidă) sunt următoarele:

Hidrogen – Oxigen:

Pilă bioelectrochimică:

5. Microorganisme utilizate

Exemple de pile de combustie bioelectrochimice utilizând releuri de electroni

pentru cuplarea transferului de electroni intracelular cu reacțiile electrochimice de la
anod.

Microorganism Substrat Mediator Voltaj Curent Anod

7
 sau
nutritiv densitate
de curent
Pseudomonas CH4 1-Naftol-2- 5–6V 2,8 μA cm-2 Pt; 12,6cm2
methanica sulfonat
indo-2,6 -
diclorofenol
Escherichia coli Glucoză Albastru de 0,625V - Pt; 390cm2
metilen
Proteus vulgaris, Glucoză Tionină 0,64V 0,8 mA (la Carbon
Bacillus 560Ω) vitros
subtilis,Escherichia reticulat,
coli 800cm2
Proteus vulgaris Glucoză Tionină 350mV 3,5 mA Carbon
(la 100 Ω) (la 100 Ω) vitros
reticulat,
800cm2
Proteus vulgaris Sucroză Tionină 350mV 3,5 mA Carbon
(la 100 Ω) (la 100 Ω)
Eschericia coli Glucoză Tionină 390mV 0,7 mA -
(la 560 Ω) (la 560 Ω)
Lactabacillus Glucoză Fe(III)EDTA 0,2 V 90 μA -
plantarum, (la 560 Ω)
Streptococcus lactis
Eschericia coli Glucoză Fe(III)EDTA 0,5 V 0,7 mA -
(la 560 Ω)

6. Mecanisme de transfer de mediator în cazul celulelor

biochimice.

În figurile de mai jos sunt ilustrate diferite mecanisme de transfer de electroni

între microorganism și anod, în funcție de mediatorii folosiți ca intermediari.

8
 Celulele bioelectrochimice ce nu necesită prezența unui mediator, folosesc
bacterii active electrochimic pentru a transfera electroni direct de la enzima
respiratorie către electrod. Exemple de astfel de bacterii sunt: Shewanella
putrefaciens, Aeromonas hydrophila, și altele. Unele bacterii ce au pili pe membrana
externă sunt capabile să transfere electronii produși prin intermediul acestor pili.

7. Aplicații

Generarea de energie electrică și epurarea apelor

O aplicație uzuală a pilelor de combustie biochimice este folosirea ca sursă de

energie electrică. Teoretic, orice substanță organică poate fi utilizată pentru a alimenta
o astfel de celulă, putem astfel cupla celule cu stațiile de epurare a apei. Bacteriile ar

9
consuma reziduul aflat în suspensie în apă și ar produce în plus electricitate pentru a
susține stația. Avantajul utilizării unui astfel de sistem ar fi obținerea unei metode
eficiente și curate de a produce energie electrică. Cu toate că în teorie o pilă de
combustie biochimică nu este limitată de ciclul Carnot asemeni pilelor de combustie
standard, un randament foarte bun fiind obținut în cazul unui anod acoperit cu
biofilm, aceste sisteme nu pot fi construite la scară mare.

Educație

Celulele de combusie microbiale sunt unelte populare în învățământ, fiind

întâlnite în discipline precum: microbiologie, geochimie, inginerie electrică, etc; și pot
fi construite pe bază unor materiale accesibile, fiind disponibile pentru laboratoarele
de cercetare sau săli de clasă.

Biosenzor

Întrucât curentul generat de o pilă de combustie biochimică este direct

proporțional cu conținutul energetic al apelor reziduuale folosite pe post de
combustibil, o celulă poate acționa ca un biosenzor măsurând concentrația de
substanță dizolvată în apă.

8. Concluzii

Celulele de combustie biochimice pentru generarea de energie electrică din

substraturi organice pot fi abordate în diferite moduri. O abordare presupune utilizarea
de microorganisme pe post de reactoare biologive pentru fermentația materiei brute în
combustibili, de exemplu hidrogen, ce sunt transportați într-o celulă convențională.
A doua abordare presupune pe lângă utilizarea microorganismelor într-un
ansamblu de celule de combustie biochimice, cuplarea in situ a metaboliților generați
în celula microbială cu electrodul suport prin folosirea unor mediatori. O nouă metodă
pentru a dezvolta celule de combustie biochimice implică aplicarea de enzime redox
pentru procesele de oxidare/reducere a unui combustibil specific și substrat oxidant la
electrodul suport și generarea curentului electric.

10
 9. Bibliografie

[1] Eugenii Katz, Andrew N. Shipway and Itamar Willner, Biochemical fuel cells

Institute of Chemistry and The Farkas Center for Light-Induced Processes, The
Hebrew University of Jerusalem, Jerusalem
[2] Byung Hong Kim, In Seop Chang, Hyunsoo Moon, Microbial Fuel Cell-Type
Biochemical Oxygen Demand Sensor, Bioelectrochemistry Laboratory, Water
Environment & Remediation Research Center,Korea Institute of Science and
Technology, Hawolgok-dong, Sungpook-ku, Seoul, Korea
[3] Herr Schmidt, Bioelectrochemical Fuel Cells, Dieter Sell Frankfurt/Main,
Germany
[4] http://en.wikipedia.org/

11