3.

REGIMURI JURIDICE SPECIALE APLICABILE STRĂINILOR

3.1 Satutul refugiaților în România

Regimul juridic al refugiaților în România este reglementat în prezent prin dispozițiile

Legii nr. 122/2006 privind azilul în România1. Această lege stabilește regimul juridic al străinilor
care solicită o formă de protecție în România, regimul juridic al străinilor beneficiari ai unei forme
de protecție în România, procedura de acordare, încetare și anulare a unei forme de protecție în
România, precum și procedura pentru stabilirea statului membru responsabil cu analizarea cererii
de azil.
De asemenea, în lege sunt prevăzute și principiile aplicabile în cadrul procedurii de azil:
 principiul nediscriminării;
 principiul nereturnării;
 principiul unității familiei;
 principiul interesului superior al copilului;
 principiul confidențialității;
 principiul bunei-credințe.
În condițiile legii, străinilor li se recunoaște una dintre următoarele forme de protecție:
a) statutul de refugiat;
b) protecție subsidiară;
c) protecție temporară, respectiv protecție umanitară temporară.
Statutul de refugiat se recunoaște la cerere, cetățeanului străin care, în urma unei temeri bine
întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență
la un anumit grup social, se află în afara țării de origine și care nu poate sau, din cauza acestei
temeri, nu dorește protecția acestei țări, precum și persoanei fără cetățenie care, fiind în afara țătii
în care își avea reședința obișnuită, nu poate sau nu dorește să se întoarcă. Statutul de refugiat se
acordă la cerere, și membrilor de familiei a acestor persoane.
Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește
condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice
să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, va fi expus unui risc serios, și care nu poate
sau, nu dorește protecția acelei țări.
În perioade de conflicte armate în care România nu este angajată, se poate acorda protecție
umanitară temporară persoanelor care provin din zonele de conflict.2
3.1.1 Procedura acordării statutului de refugiat
Autoritatea centrală responsabilă de implementarea politicilor României în domeniul
azilului, precum și de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 122/2006 este Oficiul Național pentru
Refugiați din subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Cererea de azil este individuală și se înaintează personal de către solicitant sau, după caz,
de curator ori de reprezentantul legal.
Cererea de azil se completează în limba română sau într-o limbă pe care solicitantul o
cunoaște. Cererile de azil colective nu sunt acceptate.
Autoritățile competente să primească o cerere de azil sunt următoarele:
a) Oficiul Național pentru Refugiați și formațiunile sale teritoriale;
b) Structurile Poliției de Frontieră Române;

1 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 428 din 18 mai 2006, prin care a fost abrogată Ordonanța nr. 102 publicată la 3
septembrie 2000 privind statutul și regimul refugiaților în România.
2 N. Diaconu, Drept internațional privat, Ed. Universitară, București, 2013, p. 184
 c) Structurile Autorității pentru străini;
d) Structurile Poliției Române;
e) Structurile Administrației Naționale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției.
În cazul în care cererea de azil este depusă la organele teritoriale ale structurilor Ministerului
Administrației și Internelor, solicitantul este informat cu privire la faptul că trebuie să se prezinte
la Oficiul Național pentru Refugiați sau, după caz, la o structură teritorială a acestuia.
Dacă cererea de azil a fost depusă la un organ teritorial al Poliției de Frontieră Române dintr-
un punct de control pentru trecerea frontierei de stat, solicitantul care a primit accesul la teritoriu
printr-o hotărâre a Oficiului Național pentru Refugiați este informat cu privire la faptul că trebuie
să se prezinte la Oficiul Național pentru Refugiați sau la o structură teritorială a acestuia.
După înregistrarea cererii de azil la Oficiul Național pentru Refugiați sau la formațiunile sale
teritoriale, solicitantul va completa un chestionar în scopul stabilirii datelor personale ale acestuia
și ale membrilor săi de familie, a rutei parcurse din țara de origine până în România, a datelor
referitoare la eventuale cereri de azil depuse în alte state terțe ori într-un stat membru al Uniunii
Europene, precum și a documentelor de identitate sau de călătorie aflate în posesia sa.
Cererea de azil este soluționată pe baza documentelor existente la dosarul solicitantului și a
motivelor invocate de solicitant, care sunt analizate în raport cu situația concretă din țara de origine
și cu credibilitatea solicitantului. În soluționarea cererilor de azil ale solicitanților de azil minori
se ține seama și de gradul de dezvoltare intelectuală, precum și de maturitatea acestora. În
soluționarea cererilor de azil ale solicitanților de azil majori lipsiți de discernământ, declarațiilr
acestora sunt apreciate cu luarea în considerare a gradului în care le este afectat discernământul.
Funcționarul emite o hotărâre prin care:
a) recunoaște statutul de refugiat;
b) acordă protecția subsidiară;
c) respinge cererea de azil.
Admiterea sau respingerea cererii de azil se face prin hotărâre, care se comunică de îndată, în scris,
solicitantului, prin comunicare directă de către reprezentații Oficiului Național pentru refugiați sau
prin trimitere poștală la ultima reședință declarată a acestuia. Împotriva hotărârii se poate face
plângere în termen de 10 zile de la data primirii dovezii de comunicare sau a documentului prin
care se constată că solicitantul nu se mai află la ultima reședință declarată.

3.2. Regimul juridic al refugiaților

A. Drepturile solicinaților de azil

Pe durata procedurii de azil, străinul care solicită acordarea unei forme de protecție are următoarele
drepturi:
a) Dreptul de a rămâne în România până la expirarea unui termen de 15 zile de la finalizarea
procedurii de azil, cu excepția situației în care cererea de azil a fost respinsă în urma
soluționării acesteia în procedură accelerată sau în procedura la frontieră, caz în care
străinul trebuie să părăsească statul român de îndată ce procedura de azil a fost finalizată;
b) Dreptul a de a fi asistat de un avocat în orice fază a procedurii de azil;
c) Dreptul de a i se asigura, în mod gratuit, un interpret in orice fază a procedurii de azil;
d) Dreptul de a contacta și de a fi asistat de un funcționar al Înaltului Comisariat al Națiunilor
Unite pentru Refugiați în orice fază a procedurii de azil;
e) Dreptul de a fi consiliat și asistat de un reprezentant al organizațiilor neguvernamentale,
române sau străine, în orice fază a procedurii de azil;
 f) Dreptul de a fi informat, într-o limbă pe care o cunoaște sau pe care se presupune în mod
rezonabil că o cunoaște, în momentul depunerii cererii, cu privire la drepturile și obligațiile
pe care le are pe parcursul procedurii de azil;
g) Dreptul la protecția datelor personale și a oricăror alte detalii în legătură cu cererea sa;
h) Dreptul de a i se elibera un document temporar de identitate, a cărui valabilitate va fi
prelungită periodic de Oficiul Național pentru Refugiați. În lipsa unor documente care să
certifice identitatea solicitantului, în documentul temporar de identitate va fi menționată
identitatea declarată. Un astfel de document nu se va elibera în două cazuri: străinilor care
au solicitat azil într-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat, atât timp cât nu
li s-a acprdat accesul la teritoriu printr-o hotărâre a Oficiului Național pentru Refugiați și
străinilor aflați în custodie publică pentru motive de securitate națională și ordine publică,
care solicită azil, atât timp cât această măsură este menținută;
i) Dreptul de a participa la activități de adaptare culturală;
j) Dreptul de a beneficia, la cerere, de asistența necesară pentru întreținere în situația în care
nu dispune de mijloacele necesare;
k) Dreptul de a fi cazat în centrele de primire și cazare, aflate în subordinea Oficiului Național
pentru Refugiați, până la încetarea dreptului de a rămâne pe teritoriul României, pentru
solicitantul de azil care nu dispune de mijloacele materiale necesare pentru întreținere;
l) Dreptul solicitanților de azil cu nevoi speciale de a beneficia de adaptarea condițiilor de
cazare și asistență în centrele de cazare;
m) Dreptul de a primi gratuit asistență medicală primară și spitalicească de urgență, precum și
asistență medicală și tratament gratuit în cazurile de boli acute sau cronice care îi pun viața
într-un pericol iminent;
n) Dreptul de a primi acces la piața forței de muncă în condițiile prevăzute de lege pentru
cetățenii români, după expirarea unei perioade de un an de la data depunerii cererii de azil,
dacă solicitantul de azil se mai află în procedura de determinare a unei forme de protecție;
o) Dreptul azilanților minori de a avea acces la învațământul școlar obligatoriu în aceleași
condiții ca minorii cetățeni români3.

B. Obligațiile solicitanților de azil

Pe durata procedurii de azil, străinul care solicită acordarea unei forme de protecție are
următoarele obligații:
a) Obligația de a prezenta organelor teritoriale ale Ministerului Administrației și
Internelor, în scris, cererea motivată cuprinzând datele indicate de organul la care
o depune, precum și de a se supune fotografierii și amprentării;
b) Obligația de a prezenta autorităților competente informații complete și reale cu
privire la persoana și la cererea de azil;
c) Obligația de a depune toate documentele pe care le are la dispoziție și care au
relevanță cu privire la situația sa personală;
d) Obligația de a preda documentul pentru trecerea frontierei de stat;
e) Obligația de a urmări stadiul procedurii și de a informa autoritățile competente cu
privire la orice schimbare de reședință;
f) Obligația de a răspunde la solicitările organelor cu atribuții în domeniul azilului;
g) Obligația de a nu părăsi localitatea de reședință fără autorizarea Oficiului Național
pentru Refugiați;
3
Art. 17 din Legea nr. 122 din 4 mai 2006 privind azilul în România.
 h) Obligația de a se prezenta la examenele medicale ce îi sunt stabilite;
i) Obligația de a părăsi teritoriul României în termen de 15 zile de la finalizarea
procedurii de azil, în cazul în care solicitantul nu obținut forma de protecție
solicitată, sau de îndată atunci când cererea de azil a fost respinsă ca evident
nefondată4.
3.2. Personalul diplomatic și consular
Membrii Corpului diplomatic și consular sunt, de regulă, diplomați de carieră și au un statut
socioprofesional specific, conferit de atribuțiile și răspunderile ce le revin pentru înfăptuirea
politicii externe a României, conform prevederilor legale5.
Personalul diplomatic și consular aflat în misiune în România intră în categoria străinilor
care au un statut special consfințit prin tratate și convenții internaționale, dar și pe bază de
reciprocitate. Acesta se bucură de un ansamblu de privilegii și imunități stabilite de asemenea prin
tratate internaționale6:
1. Inviolabilitatea persoanei sale, a locuinței, documentelor și bunurilor sale, cu excepția
prinderii sale în flagrant când îi pot fi aplicate măsurile de constrângere;
2. Imunitate de jurisdicție:
 Penală (agentul diplomatic nu poate fi urmărit sau anchetat penal);
 Administrativă (agentul diplomatic nu poate fi sancționat cu amendă);
 Civilă (neadmiterea ca un diplomat să fie sancționat în fața unui tribunal al statului
acreditar pentru cauze civile, excepție făcând situațiile când este în cauză un imobil
particular,folosit de diplomat, dar nu în calitatea sa oficială, când agentul
diplomatic este un executor testamentar, moștenitor sau legatar cu titlu particular.
3. Privilegii - scutirea de impozite, taxe vamale și control vamal, taxe fiscale7.

3.3 Regimul juridic special aplicabil cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și
Spațiului Economic European

Cetățenii Uniunii Europene, precum și membrii familiilor care intră și locuiesc legal în
România beneficiază de următoarele drepturi și libertăți:
a) se bucură de protecția generală a persoanelor și a averilor, garantată de Constituție
și de alte legi, precum și de drepturile prevăzute în tratatele Uniunii Europene și în
alte tratate internaționale la care România este parte;
b) se pot deplasa liber și își pot stabili reședința sau, după caz, domiciliul oriunde pe
teritoriul României;
c) beneficiază de măsuri de protecție specială din partea statului, în aceleași condiții
ca cetățenii români;
d) au dreptul să verifice datele personale înscrise în documentele oficiale eliberate de
autoritățile române și, când este cazul, să solicite corectarea sau eliminarea unor
date care nu corespund realității;
e) au acces neîngrădit pe piața forței de muncă din România, precum și la desfășurarea
altor activități de natură economică, în condițiile legii aplicabile cetățenilor români;

4 Art. 19 din Legea nr. 122 din 4 mai 2006 privind azilul în România.
5 Art. 1 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al României.
6
Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice; Convenția de la Viena cu privire la relațiile consulare.
7
N. Diaconu, op. cit., p. 189.
 f) au acces neîngrădit la activitățile școlare și de instruire în cadrul sistemului național
de învățământ.
Cetățenii Uniunii Europene și membrii acestora de familie care își exercită dreptul de rezidență
pe teritoriul României beneficiază de egalitate de tratament cu cetățenii români în domeniul de
aplicare a tratatelor Uniunii Europene, sub rezerva prevederilor acestor tratate și a dispozițiilor
adoptate în aplicarea lor8.
3.3.1 Condițiile exercitării dreptului de ședere pe teritoriul României de către cetățenii
Uniunii Europene, precum și de membrii familiilor lor
Cetățenii Uniunii Europene, precum și membrii familiilor lor, care au intrat legal pe
teritoriul României, beneficiază de unul dintre următoarele drepturi prevăzute de lege:
I. Dreptul de rezidență temporară, recunoscut cetățenilor Uniunii Europene aflați în
una dintre următoarele situații:
a) desfășoară pe teritoriul României activități dependente sau activități
independente, în condițiile legii, au statut de lucrător;
b) dețin mijloace de întreținere pentru ei și membrii lor de familie cel puțin la
nivelul venitului minim garantat în România și sunt asigurați în sistemul de
asigurări sociale de sănătate din România;
c) sunt înscriși la o instituție din România acreditată în condițiile legii, având
ca obiect de activitate principal desfășurarea de activități de învățământ sau
de perfecționare a pregătirii profesionale;
d) sunt membrii de familie ai unui rezident9.
II. Dreptul de rezidență permanentă, recunoscută cetățenilor Uniunii Europene care au
o ședere continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 5
ani10.
3.3.2 Restrângerea dreptului la liberă circulație pe teritoriul României a cetățenilor Uniunii
Europene și a membrilor familiilor lor
Autoritățile române competente pot restrânge exercitare dreptului la liberă circulație pe
teritoriul României de către cetățenii Uniunii Europene sau de către membrii de familie ai
acestora numai din rațiuni de ordine publică, securitate națională ori sănătate publică.
Împotriva cetățenilor Uniunii Europene sau membrilor de familie ai acestora, indiferent de
cetățenie, care au drept de rezidență permanentă, se pot dispune, în condițiile legii, măsuri
specifice de restrângere a dreptului la liberă circulație numai pentru motive de ordine publică
și securitate națională11.
Dreptul la liberă circulație pe teritoriul României, în cazul următoarelor categorii de
cetățeni ai Uniunii Europene, poate fi restrâns numai pentru motive de securitate națională:
a) rezidenții cu ședere continuă și legală pe teritoriul României în ultimii 10 azi;
b) minorii, cu excepția cazului în care îndepărtarea este necesară pentru interesul
copilului, conform prevederilor Convenției Națiunilor Unite privind Drepturile
Copilului12

8
Art. 3, alin. (1) O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre
ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European.
9
Art. 12 din O.U.G. nr. 102/2005.
10
Art. 20 alin. (1) O.U.G. 102/2005.
11
Art. 27 alin. (1) O.U.G. 102/2005.
12
Ibidem, alin. (3).
 Orice măsură de restrângere a dreptului la liberă circulație pe teritoriul României a
cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor familiilor lor nu poate avea decât caracter temporar
și poate fi dispusă numai pentru o durată de timp limitată la perioada necesară încetării motivelor
care au stat la baza adoptării acesteia.
Decizia de restrângere a dreptului la liberă circulație se comunică cetățeanului Uniunii
Europene sau membrului de familie al acestuia, în scris, de către autoritatea care a dispus o astfel
de măsură, în condițiile legii. Decizia trebuie să conțină prezentarea precisă și completă a tuturor
motivelor de fapt și de drept care au stat la baza dispunerii unei astfel de măsuri, implicațiile
acesteia pentru persoana în cauză, informații privind instanța unde poate fi atacată decizia,
termenul de introducere a acțiunii și termenul în care cetățeanul Uniunii Europene sau membrul
de familie al acestuia trebuie să părăsească teritoriul României13.
Termenul în care cetățeanul Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia trebuie
să părăsească teritoriul României este de o lună de la data comunicării deciziei de restrângere a
dreptului la liberă circulație, cu excepția acelor cazuri în care autoritatea competentă emitentă a
deciziei de restrângere a dreptului la liberă circulație constată că acesta trebuie să părăsească
teritoriul României de îndată ori într-un termen mai scurt, în scopul evitării unui risc iminent și
grav de încălcare a ordinii publice, sănătății publice sau securității naționale. În cazul expulzării
care însoțește pedeapsa închisorii, termenul se calculează de la data executării pedepsei.

13
Ibidem, alin. (7).