Sunteți pe pagina 1din 5

Universitatea din Piteşti

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Drept

Reprezentarea succesorală

Student:
Adriana Marina Buricel

Piteşti
2018
Reprezentarea succesorală

Secţiunea I. Definiţie, natură juridică şi domeniul de aplicare


Prin reprezentarea succesorală, un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit
reprezentant, urcă în virtutea legii în locul şi gradul ascendentului său numit reprezentat, pentru
a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de
defunct sau decedat la data deschiderii moştenirii.1
Deşi sub aspect nominal instituţia supusă dezbaterii se asemănă cu instituţia
reprezentării din dreptul comun, cele două instituţii reglementează chestiuni juridice cu totul
diferite. În dreptul comun, reprezentarea, fie că este legală, fie că este convenţională, are în
vedere încheierea de către reprezentant a unor acte juridice în numele şi pe seama
reprezentatului, pe când în dreptul succesoral, reprezentarea este un beneficiu al legii prin care
se reglementează condiţiile în care moştenirea nu se va împărţi pe capete, ci pe tulpini.
Potrivit dispoziţiilor art.966 alin.1, reprezentarea succesorală este admisă în cazul
moştenitorii legale, în privinţa clasei I şi doar parţial în privinţa clasei a II – a, numai în cadrul
categoriei colateralilor privilegiaţi. Având un caracter de excepţie, domeniul de aplicare nu se
poate extinde şi la celelalte clase de moştenitori. De asemenea, extinderea nu se poate aplica
nici soţului supravieţuitor, şi nici în materia devoluţiunii testamentare.
În linie directă descendentă, reprezentarea succesorală poate opera la infinit. În cazul
linie colaterale, reprezentarea nu poate opera la infinit, ci numai până la gradul al patrulea
inclusiv , deoarece vocaţia succesorală a liniei colaterale poate opera numai până la gradul al
patrulea inclusiv. Prin urmare, pe linie colaterală, pot veni la moştenire prin reprezentare numai
nepoţii de fraţi/surori şi strănepoţii de fraţi/surori.2

Secţiunea a II – a. Condiţiile reprezentării succesorale. Modul de


operare al reprezentării succesorale
Subsecţiunea I. Condiţiile reprezentării succesorale
Descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii din fraţi şi surori pot beneficia de
reprezentarea succesorală numai dacă sunt îndeplinite două condiţii:
1. Cel reprezentat să fie nedemn sau decedat, la data deschiderii moştenirii.
Reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau
a renunţat la moştenire lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el. 3 De asemenea, poate fi
reprezentată şi pe lipsită de capacitatea de a moşteni, precum şi nedemnul, chiar aflat în viaţă
la data deschiderii moştenirii.

1
L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p.49.
2
C. Macovei, M.C. Dobrilă în Fl. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod Civil.
Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p.1017.
3
L. Stănciulescu, op.cit., p.50.
Condiţia este îndeplinită şi dacă cel care este reprezentat a decedat în aceeaşi
împrejurare cu cel care lasă moştenire, deoarece sunt prezumţi că au murit în acelaşi moment.
De asemenea, se admite că, şi persoana dispărută poate fi reprezentată, deoarece până la
pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti declarative de moarte ce a rămas definitivă este
prezumată a fi în viaţă.
Reprezentarea nu poate opera per saltum şi omisso medio, astfel ca reprezentantul nu
poate să sară peste un ascendent care este în viaţă pentru a ajunge la alt ascendent pe care să îl
reprezinte, ci el trebuie să urce din grad în grad vacant până la gradul cel mai apropriat de
defunct.4
2. Reprezentantul să îndeplinească condiţiile generale pentru a moşteni. Aceste
condiţii sunt:
a) Să aibă capacitatea succesorală, adică reprezentantul trebuie să existe în momentul
deschiderii moştenirii.
b) Să aibă vocaţia succesorală generală proprie la moştenirea lăsată de defunct, fiindcă
o persoană care nu ar putea moşteni în nume propriu nu ar putea culege moştenirea
nici prin reprezentare.
Există două situaţii particulare în cadrul reprezentării succerorale, atunci când vorbim
despre adopţie. La adopţia cu efecte depline, adoptatul şi descendenţii săi devin rudă cu
adoptatorul său, dar şi cu rudele acestuia, astfel că pot beneficia de reprezentare ca şi copiii din
filiaţia firească. În schimb, în cazul adopţiei cu efecte restrânse, adoptatul şi descendenţii săi
devin rude numai cu adoptatorul şi, în principiu, adoptatul şi descendenţii săi nu pot beneficia
de reprezentare.
c) Să nu fie nedemn faţă de defunct, să nu fi renunţat la moştenirea acestuia şi să nu fi
fost exheredat.5

Subsecţiunea a II – a. Modul de operare al reprezentării succesorale


În toate cazurile în care condiţiile reprezentării succesorale sunt îndeplinite, aceasta
operează de drept şi imperativ, nefiind nevoie de o hotărâre judecătorească care să pronunţe
incidenţa reprezentării succesorale şi nefiind permis ca de cuius să poată influenţa regulile
acestei instituţii.6
Aceasta operează la infinit, în cazul descendenţilor, şi parţial în privinţa colateralilor
privilegiaţilor, mai exact asupra descendenţilor acestora până la gradul al patrulea inclusiv.
De asemenea, ea va opera în toate cazurile, adică în clasa I nepoţii vor veni la moştenire
prin care ar veni la moştenire numai nepoţi ai defunctului. Tot astfel, în clasa a II – a nepoţii
de frate şi soră vor veni la moştenire prin reprezentare, atât în cazul în care ar veni şi fraţii sau
surorile defunctului, cât şi în cazul în care la moştenire ar veni numai nepoţi de frate sau soră.

4
G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţiile de drept civil în reglementarea Noului Cod Civil, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2012, p.538.
5
L. Stănciulescu, op.cit., pp.50-51.
6
C. Macovei, M.C. Dobrilă, op.cit, p.1019.
Dacă rudele sunt de grad egal, împărţirea moştenirii se va face pe tulpini, cu respectarea
principiului egalităţii între moştenitorii de grad cel mai apropiat cu defunctul, iar nu pe capete,
în părţi egale, în raport cu numărul descendenţilor care vin efectiv la moştenire.7

Secţiunea a IV – a. Efectele reprezentării succesorale


Ca efect principal al reprezentării succesorale, descendentul, ca reprezentant, urcă în
drepturile ascendentului său, reprezentat, culegând moştenirea ce i s-ar fi cuvenit acestuia, dacă
nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat.
Reprezentarea succesorală produce efecte generale şi particulare.

Subsecţiunea I. Efectul general


Reprezentanţii, indiferent de numărul lor, vor lua partea din moştenire ce s-ar fi cuvenit
ascendentului reprezentat dacă ar fi fost în viaţă la deschiderea moştenirii sau dacă acesta la
dată deschiderii moştenirii era nedemn. Astfel, moştenirea se va împărţi pe tulpini şi nu pe
capete, atunci când avem două sau mai multe persoane predecedate sau nedemne.
Dacă aceeaşi tulpină a produs mai mult ramuri, în cadrul fiecărei ramuri subdivizarea
se face tot pe tulpină, partea cuvenită descendenţilor de acelaşi grad din aceeaşi ramură
împărţindu-se între ei în mod egal.
Odată cu drepturile pe care le dobândesc prin reprezentare, moştenitorii răspund şi de
pasivul succesiuni.8
Deşi reprezentarea operează de drept şi imperativ, reprezentantul nu este obligat să
accepte moştenirea, iar în caz de pluralitate de reprezentanţi, fiecare păstrează dreptul de
opţiune succesorală.9

Subsecţiunea a II – a. Efectul particular


Codul civil reglementează şi un efect particular al reprezentării, în sensul că
reprezentarea operează şi în privinţa copiilor nedemnului, indiferent dacă au fost concepuţi
anterior sau posterior deschiderii moştenirii.
Distincţia există atunci când copiii nedemnului concepuţi anterior deschiderii
moştenirii, de la care nedemnul a fost exclus, vin la moştenirea nedemnului în concurs, cu
copiii născuţi posterior deschiderii aceleiaşi moşteniri de la care a fost exclus, iar primii vor
trebui să raporteze la moştenirea acestuia din urmă bunurile pe care le-au moştenit prin

7
L. Stănciulescu, op.cit., pp. 52-53.
8
Idem, pp.54-55.
9
C.S. Ricu în Noul Cod Civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Vol. II. Art. 953 - 1649, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2012, p.40.
reprezentarea nedemnului. Raportul se realizează dacă activul moştenirii a fost mai mare decât
pasivul acesteia.10

Secţiunea a V – a. Reprezentarea succesorală şi retransmiterea


dreptului de opţiune succesorală
În cazul reprezentării, reprezentantul este decedat la data deschiderii moştenirii sau
nedemn faţă de defunct. În cazul retransmiterii moştenirii, moştenitorul supravieţuieşte un
interval scurt de timp după deschiderea moştenirii, dar moare mai înainte să fi exercitat dreptul
de opţiune succesorală.
Drept urmare, dreptul de opţiune succesorală al celui decedat mai înainte de a-l exercita
se transmite către succesorii proprii, care-l vor exercita separat, fiecare pentru partea sa, în
termenul aplicabil dreptului de opţiune privind moştenirea autorului lor.11

Secţiunea a VI – a. Utilitatea reprezentării succesorale


Aceasta constă în faptul că, prin efectele pe care le produce, înlătură unele consecinţe
injuste ale principiului proximităţii gradului de rudenie şi ale principiului egalităţii între rudele
de acelaţi grad. Dreptul de a moşteni nu depinde de hazard, iar moartea prematură a părinţilor
nu trebuie să dăuneze unora dintre copii şi nici să profite altora.
Reprezentarea constituie o excepţie de la principiile devoluţiunii legale şi deci
dispoziţiile care o prevăd sunt de strictă interpretare. În consecinţă, nicio altă persoană în afara
celor expres prevăzute de lege nu pot beneficia de efectele reprezentării succesorale.
Reprezentarea nedemnului este posibilă numai în cazul moştenirilor deschise după
intrarea în vigoarea a Codului Civil de la 1 octombrie 2011, nu şi cele deschise anterior acestei
date.12

10
C.S. Ricu, op.cit., p.41.
11
I. Genoiu, Dreptul la moştenire în Noul Cod Civil, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p.60.
12
C.S. Ricu, op.cit., p.34.

S-ar putea să vă placă și