Sunteți pe pagina 1din 11

AS.MED.

ANTON IONUȚ

NURSING ÎN NEUROLOGIE
Neurologia = ȘTIINȚA MEDICO-BIOLOGICĂ CARE STUDIAZĂ STRUCTURA ȘI
FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS (SN) ÎN STARE NORMALĂ ȘI ÎN STARE
PATOLOGICĂ.

Cel mai important compartiment al neurologiei este neurologia clinică denumită și


neuropatologie.

Ea se ocupă cu diagnosticarea, tratamentul și profilaxia bolilor SN.

OBIECTUL DE STUDIU AL NEUROLOGIEI clinice sunt BOLILE VASCULARE


CEREBRALE ȘI ALE MĂDUVEI SPINĂRII, AFECȚIUNILE ȘI INTOXICAȚIILE SNC și
a celui periferic, TRAUMATISMELE SN, BOLILE EREDITARE ȘI DEGENERATIVE,
TUMORILE CEREBRALE ȘI MEDULARE, AFECȚIUNILE SN VEGETATIV.

La DIAGNOSTICAREA pe lângă EXAMENUL CLINIC care are o importanță primordială,


se aplică și metode suplimentare, ca PUNCȚIA LOMBARĂ CU ANALIZA LICHIDULUI
CEFALO-RAHIDIAN.

TRATAMENTUL BOLILOR SN prevede ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR,


APLICAREA METODELOR FIZIOTERAPEUTICE ȘI A CELOR ORTOPEDICE.

Neurologia clinică se dezvoltă pe baza anatomiei omului, fiziologiei, histologiei, biochimiei,


etc.

Cu timpul neurologia s-a diferențiat în:

 Neurochirurgie;
 Neuromorfologiei;
 Neurofiziologie.

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE


Funcționarea organismului depinde de funcțiile izolate ale diferitelor organe coordonate,
controlate și conduse de SN. Acesta coordonează activitatea tuturor organelor precum și
relațiile organismului ca întreg cu mediul extern.

Proprietatea SN de a realiza această coordonare se numește funcție integrativă.

SE DEOSEBESC:

1). SISTEM NERVOS VEGETATIV (SNV) = ( nu este un sistem autonom, independent,)


este o componentă a sistemului nervos care își poate desfășura activitatea și independent de
voință.

1
Activitatea sa este reglată de segmentele superioare ale SNC și în mod special de scoarță.

SNV coordonează activitatea organelor interne:

 Bătăile inimii și presiunea sanguină;


 Distribuția sângelui;
 Frecvența mișcărilor respiratorii;
 Secreția, etc.

Cele 2 componente al SNV, simpaticul și parasimpaticul, exercită asupra fiecărui organ


acțiunea antagoniste, adică unul stimulează iar celălalt inhibă.

Ex.: excitația simpatică mărește catabolismul deci crește căldura, glicemia, în timp ce
parasimpaticul crește anabolismul.

2. SN AL VIEȚII DE RELAȚIE – alcătuit din SNC ( sistemul nervos central) și SNP


( sistemul nervos periferic).

ȚESUTUL NERVOS este constituit din 2 esențiali:

- Neuronul care unitatea funcțională a SN, ce este alcătuit din: corpul celular și
prelungirile sale (tendrite, axonul).
- Nervii periferici pot fi: senzitivi sau senzoriale; motori sau vegetativi.
Dintre nervii periferici fac parte: nervii cranieni în nr. de 12 perechi și nervii rahidieni.

SISTEMUL NERVOS ESTE ALCĂTUIT DIN:


 Encefalul ( prezintă 2 emisfere cerebrale);
 Formațiunile de pe baza creierului;
 Trunchiul cerebral;
 Cerebelul;
 Măduva spinării.

3. ENCEFALUL = este format din:

 Substanța cenușie;
 Substanța albă.

Diencefalul este acătuit în principal din talamus și hipotalamus.

4. TRUNCHIUL CEREBRAL = este prima porțiune cuprinsă în cutia craniană în


prelungirea măduvei spinării.

Are un rol deosebit de important aflându-se între cele 2 emisfere cerebrale și cerebel, de la
acest nivel pornesc cele 12 perechi de nervi cranieni care îndeplinesc importante funcții
motorii și senzitive.

Ținând seama de importanța centrilor nervoși (respiratori, circulatori, deglutiție) a căilor și


a conexiunilor de la nivelul trunchiului cerebral, leziunile acestora produc manifestări
complexe grave și adesea mortale.

2
5. CEREBELUL = este așezat în FOSA POSTERIOARĂ A CUTIEI CRANIENE, ESTE
ALCĂTUIT DIN 2 EMISFERE LATERALE ( cu rol în coordonarea motorie și o regiune
mediană care contribuie în mod deosebit la menținerea echilibrului numită VERMIS.

Este legat de NEVRAX de pedunculii cerebeloși, funcția sa principală constă în reglarea


tonusului muscular și în coordonarea mișcărilor.

6. MĂDUVA SPINĂRII = ULTIMA PORȚIUNE A SNC ESTE ADĂPOSTITĂ ÎN


CANALUL RAHIDIAN.

Se prezintă sub forma unui cilindru de substanță nervoasă care începe de la BULB și se
întinde până la L2.

Este împărțită în 2 jumătăți simetrice fiind formată din: SUBSTANȚA ALBĂ și


SUBSTANȚA CENUȘIE.

LEZIUNILE MĂDUVEI PROVOACĂ GRAVE TULBURĂRI SENZITIVE MOTORII ȘI


VEGETATIVE.

La nivelul măduvei din cele 2 rădăcini anterioară (motorie) și posterioară (senzitivă) se


formează nervii rahidieni.

NERVII RAHIDIENI DAU NAȘTERE NERVILOR PERIFERICI:

 DURA MATER = este o membrană fibroasă în contact cu osul;


 Arahnoida = este o foiță subțire care căptușește fața internă a durei mater.
 PIA MATER = un țesut celular bogat vascularizat care acoperă țesutul nervos.

PARTICULARITĂȚI DE ÎNGRIJIRE ÎN SECȚIA DE NEUROLOGIE


Sarcinile de îngrijire a bolnavilor de la secția de neurologie sunt determinate de cazistica
specifică a acestor unități spitalicești care întrunesc bolnavii cu afecțiuni organice ale
sistemului nervos precum și pe cei cu suferințe funcționale cu caracter trecător.
Bolnavii de la secțiile de neurologie sunt o ameni cu suferințe majore, cu deficite motorii
adesea cu tulburări de vorbire și de alimentație, retenție sau incontinență urinară și de materii
fecale care îi duce până în pragul sinuciderii.

1.ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE MEDIU


Exceptând cazurile care necesită terapie intensivă, îngrijirea bolnavilor cu afectțuni ale
sistemului nervos, nu necesită condiții deosebite de cele ale bolnavilor de la secția de boli
interne. Se preferă saloane cu 2-4 paturi bine încălzite până la 20 - 22oC.
Paturile trebuie să fie cu un confort sporit, somiera articulată, saltele de latex sau antidecubit
deoarece aceștia pot fi imobilizați o perioadă mai lungă de timp.

2.ÎNGRIJIRILE GENERALE LEGATE DE IGIENA CORPORALĂ.


La bolnavii fără deficit motor, toaleta este lăsată în grija lor. La cei mai gravi, dacă starea lor
permite, cu avizul medicului, pot fi scoși din pat și ajutați la toaleta zilnică.
Poziția bolnavului la pat nu poate fi standardizată, aceasta fiind dictată de hipersensibilitatea
sau din contră a lipsei de sensibilitate a unei regiuni sau a unui membru.

3
Lăsarea bolnavului doar câteva ore în aceeași poziție duce la escare de decubit și pneumonie
hipostatică. Din acest motiv, alături de mobilizarea bolnavului după un plan bine stabilit,
trebuie să insistăm pentru prevenirea escarelor de decubit (mobilizarea bolnavului, hidratarea,
pudra de talc, saltele antidecubit, fricționări cu alcool diluat).

3.ALIMENTAȚIA
Bolnavii de la secția de neurologie nu necesită un regim dietetic special. Alimentația trebuie
să fie mixtă, echilibrată, bogată în proteine, vitamine și săruri minerale, hipolipidică și
normocalorică.
Aportul de NaCl2 îl va stabili medicul de la caz la caz.
Introducerea cantităților de alimente în organismul bolnavului, de foarte multe ori, întâmpină
greutăți.
Alimentele la acești bolnavi trebuie să fie de consistență păstoasă iar consumul alimentelor să-
l facă, numai în prezența asistentei.
Unii bolnavi se pot alimenta singuri dar și în acest caz asistenta supraveghează, însă cei care
prezintă necoordonarea mișcărilor vor trebui alimentați pozitiv.
Bolnavii nu țin minte întotdeauna ritmicitatea evacuărilor de materii fecale, de aceea trebuie
să supravegheze tranzitul intestinal.
În caz de constipație se va apela la clisme evacuatoare în niciun caz la administrare de
purgative.
Numeroși bolnavi cu deficit motor prezintă la un moment dat constipație habituală.

4. SUPRAVEGHEREA BOLNAVILOR

Bolnavii în secția de neurologie adesea sunt neliniștiți în stare de hipoexcitație sau din contră
sunt apatici, somnolenți sau obnubilați.

Numeroși bonavi se instalează în stare de comă sau după un timp de la câteva ore la zile își
pierd conștiința.

Bolnavii cu afecțiuni neurologice pot prezenta trecător manifestări psihice. Astfel bolnavii
vârstnici cu afecțiuni musculare cerebrale adesea noaptea se dezorientează și devin neliniștiți
cu un comportament tulburat, de aceeia acești bolnavi necesită o supraveghere continuă și
noaptea ...

Amplasarea lor trebuie făcută în apropierea becului de orientare de la ușa salonului.

5. explorarea paraclinică a bolnavilor

Recoltările de produse biologice ptr analize de laboratot se vor face întotdeauna după
prescripția medicului ptr glicemie, lipemie, coleresteremie, analize serologice și imunologice
precum și investigații cerute de medic suplimentar ca:

- Recoltarea LCR (lichid cefalo-rahidian) ptr explorările morfo-funcționale (formă,


mărime spațiere = investighează un sistem).
- Electroencefalografia = examinările radiologice ale sistemului nervos central inclusiv
CT: examen fond de ochi, examen ORL, la carre bolnavul va fi însoțit de as. med. și
transportat eventual cu fotoliu rulant sau targă.

6. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR:

4
 În caz de accident;
 A bolnavii cu tulburări de deglutiție administrarea se face în soluții sau prafuri.
Tabletele vor fi sfărâmate .
Medicamentele de multe ori au efecte secundare neplăcute cu uscăciunea gurii
lipsă de secreție salivară, simptome ce bolnavii le transmite asistentului, iar
asistentul va raporta medicului, iar acesta din urmă va decide asupra continuării
sau schimbării medicamentelor.
 Adesea bolnavii sunt internați în faza contracturilor constituie cu articulații
deformate sau cu escare de decubit.
 Acești bolnavi văd viitorul lor fără perspective ceea ce agravează și mai mult
starea lor.
 Atitudinea asistentului poate ameliora starea psihică a bolnavului obținând
cooperarea lui în procesul de îngrijire.
 Începerea tratamentului la momentul oportun face posibilă recuperarea bolnavului
cu sechele mai ușoare sau chiar deloc.
 Masajul și gimnastica începute din timp și executate cu bolnavul cu răbdare și
perseverență de obicei previne contracturile ireparabile.

ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU ACCIDENTE VASCULARE


CEREBRALE
Accidentul vascular cerebral fie că sunt boli independente, fie că sunt una din manifest. unei
înbolnăviri generale, necesită prin gravitatea lor îngrijiri deosebite de atente, efectuate cu
profesionalism de către as. med.

Ischemia acută, infartul cerebra neembolic, embolia cerebrală sunt tulburări majore de
alimentare cu oxigen a unor părți ale creierului prin oprirea permanentă sau uremelaică a unor
zone ale creierului.

De cele mai multe ori debutul AVC este brusc, brutal, ceea ce trebuie cunoscut de asistentele
de spital întrucât unele dintre ele pot apărea, în cursu spitalizării pe alte secții.

EMBOLIA CEREBRALĂ LA SECȚIA DE CARDIOLOGIE SAU HEMORAGIA SUB-


ARAH-NOIDIANĂ ÎN CURSUL PROBELOR DE EFORT LA ORICE SECȚIE

Principiul de bază al îngrijirii acestor bolnavi în perioada acută a bolii este repausu fizic și
psihic absolut.

Patul bolnavului trebuie să fie prevăzut cu apărători laterale capitonate cu perne și pături ptr
ca bolnavul neliniștit, inconștient să nu cadă din pat.

Poziția cea mai adecvată este cea de semișezând, însă aceasta trebuie schimbată la maxim 2
ore exceptând situațiile când există oo parte lezată când se mobilizează la maxim jumătate de
oră.

5
Secreția salivară trebuie îndepărtată prin aspirație mecanică sau cu o seringă guyon întrucât
bolnavul inconștient sau somnolent mai ales dacă are tulburări de deglutiție poate să le aspire
în căile respiratorii.

Bolnavul cu tulburări de vorbire trebuie ascultat cu răbdare, este important să ne adresăm cu


propoziții scurte cu o voce de tonalitate normală dar exprimat mai rar, dându-i posibilitatea să
formuleze răspunsuri.

REGIMUL DIETETIC

Regimul dietetic nu ridică probleme deosebite totuși mai ales în cursul hemoragiilor
intracraniene trebuie ținut cont de anumite principii astfel:

 Dacă starea bolnavului nu evoluează spre comă atunci alimentarea se face pe cale
bucală chiar dacă bolnavul este somnolent sau obnubilat (dezorientare tempero-
spațială);
 Dacă bolnavul nu este conștient atunci alimentația se va face sondă duodenală sau pe
cale parenterală.

În primele zile ale accidentului bolnavul va primi un regim hidrico-zaharat asigurând un aport
de cel puțin 2000 ml de lichide sub formă de sucuri de fructe, ceaiuri zaharate, etc.

Dacă însă bolnavul are pierderi mai mari prin urină, transpirații, febră, etc.

Atunci aportul de lichide trebuie calculat pe baza pierderilor măsurate și apreciate.

Începând din a 2 – 3 zi de boală, se va îmbogăți aportul de alimente cu supe de legume,


zarzavaturi, supă de pasăre degresată , piureuri de legume, brânză proaspătă de vaci , carne
fiartă și tocată iar în zilele următoare și fructe asigurând de cel puțin 2000 calori.

Alimentele trebuie să fie păstoase , moi ptr a preveni aspirarea lor dar mai ales ptr a priva
bolnavul de eforturile de masticație.

Din cauza pericolului de formare a secheelor este important ca tratamentul de reabilitate să se


înceapă cât mai precoce imediat după depășirea perioadei acute a bolii, când viața bolnavilor
nu mai este în pericol.

În caz de tulburări de vorbire exercițiile de articulare a cuvintelor trebuie începute cât mai
devreme.

Reabilitarea afaziei se începe cu articularea cuvintelor scurte, monosilabice, apoi cuvinte


formate din 2 – 3 siabe.

Bolnavii cu accidente vasculare cerebrale au un psihic mai sensibil, dezechilibrat astfel că la


cea mai mică excitație vor reacționa eventual exagerat ceea ce poate duce la recidive sau
agravări.

As. med. prin comportamentul ei uman înțelegător are un rol deosebit în ameliorarea
manifestărilor psihice ale acestor bolnavi.

6
ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR EPILEPTICI
EPILEPSIA = ESTE O SUFERINȚĂ CEREBRALĂ CARE FACE PARTE PRIN
MANIFESTĂRILE EI CARACTERISTICE DIN MAREA GRUPĂ A SINDROAMELOR
CONVUSIVE DE ETIOLOGIE FOARTE VARIATĂ.

Ținând cont de etiologia simptomului major al crizelor convulsive aceasta se împarte în:

 Epilepsie genuină = boală neurologică independentă;


 Epilepsie simptomatică = care apare în cadrul unui nr foarte mare de boli neurologice,
renale, endocrine, infecțioase, etc.

As. va întâlni epilepsia germinală de obicei la secția de neurologie, însă accesul epileptic
poate să apară în cursul îngrijirilor altor boli la orice secție de specialitate.

Accesul se manifestă prin crize de convulsii tonico-cronice precedate de pierderea conștiinței


și însoțite de tulburări respiratorii și sfinteriene.

Starea de inconștiență după oprirea convulsiilor trece într-un somn în aparență obișnuit din
care bolnavul poate fi trezit.

Criza convulsivă este numai unul dintre semnele epilepsiei care are o evoluție bine
determinată din acest motiv sarcinile de îngrijire prevăd:

 Îngrijirea bolnavilor în afara crizei epileptice;


 Îngrijirea bolnavilor în cursul crizelor epileptice;
 Îngrijirea bolnavilor cu crize subintrante;
 Îngrijirea acordată după criză;
 Îngrijirea bolnavilor epileptici în perioada manifestărilor psihice.

ÎNGRIJIREA ÎN CURSUL CRIZELOR:

Dacă criza s-a declanșat, bolnavul nu mai poate fi părăsit.

As. anunță medicul printr-o terță persoană, iar îngrijirile urmăresc evitarea accidentării
bolnavului în timpu crizei.

Protejarea bolnavilor prin reducerea convulsiilor cu forța este interzisă întrucât poate să se
soldeze cu fracturi și luxații.

Se vor îndepărta din aproprierea bolnavului obiectele de mobilier și de altă natură de care
bolnavul s-ar putea lovi.

Ptr. evitarea traumatiz. limbii și a buzelor prin auto..... ............. se va așeza între arcadele
dentare un obiect moale de preferință din cauciuc.

Dacă bolnavul are proteze dentare trebuie încercată îndepărtarea lor.

7
PÂNĂ LA SOSIREA MEDICULUI AS. MED. TREBUIE SĂ PREGĂTEASCĂ
SERINGILE ȘI MEDICAMENTELE ANTICONVULSIVANTE DIN CARE MEDICUL
VA ALEGE PE CELE MAI CORESPUNZĂTOARE PTR CAZUL RESPECTIV.

As. med. trebuie să cunoască bine semnele crizei epileptice, fiindcă adesea până la sosirea
medicului criza convulsivă încetează și obs. as. med. au valoare de dialog.

În timpul crizei pupilele bolnavului sunt dilatate și nu reacționează la lumină, semne care
dispar odată cu încetarea convulsiilor.

Natura epileptică a crizelor confirmă și unele semne sesizabile și după încetarea convulsiilor.

În cursul crizei bolnavul adesea își mușcă limba sau buzele și-și descarcă involuntar vezica
urinară.

ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU SCLEROZĂ ÎN PLĂCI


SCLEROZA ÎN PLĂCI = ESTE O BOALĂ A SNC CARACTERIZATĂ PRIN APARIȚIA
DE FOCARE MULTIPLE SCLEROASE DISEMINATE DE-A LUNGUL ÎNTREGULUI
NEVROX SUB FORMĂ DE PLĂCI.

Focarele fiind diseminate în întregul SNC și simptomatologia bolii prezintă o diversitate


foarte mare:

 Pareze spastice;
 Tulburări vizuale majore (glaucom, cataractă);
 Manifestări vestibulare (vertij, amețeli, nistagmus);
 Fenomene cerebeloase (voce sacadată);
 Tulburări psihice = stări depresive, hipersensibilitate, anxietate sau din contră o formă
de euforie până la puerilism.

Boala evoluează progresiv dar cu remisiuni de lungă durată astfel că sarcinile de îngrijire sunt
în funcție de perioada în care se găsește bolnavul și de localizarea plăcilor scleroase.

În timpul puseelor acute bolnavul va trebui să păstreze repausul la pat astfel că repausul fizic
trebuie să fie asociat cu cel psihic.

Dacă bolnavul are retenție urinară sau iskiurie paradoxală sau din contră incontinență urinală
eventual cu lipsa senzației de micțiune trebuie aplicată sondă vezicală permanentă.

Infecțiile urinare sunt cele care pot induce bolnavului stările febrile astfel că se face recoltarea
de urină în vederea evitării suprainfecțiilor.

ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU MANIFESTĂRI TARDIVE DE


ENCEFALITE ACUTE

8
ENCEFALITELE ACUTE = de obicei se tratează la secțiile sau spitalele de boli infecțioase;
după expirarea fazei acute a acestora bolnavii adesea rămân cu unele manifestări sechelare
mai ușoare, de obicei:

 Cefalee;
 Tulburări de memorie;
 Somn neregulat;
 Însă mai ales la copii manifestările sechelare se pot prezenta cu tulburări motorii
grave;
 Lezarea funcțiilor auditive și vizuale sau chiar manifestări psihice.

Unele encefalite ale adultului adesea sunt urmate chiar după zeci de ani de sindromul
Parkinson care evoluează lent în mulți ani spre agravare.

Îngrijirea bolnavior cu Parkinson trebuie să fie complexă.

Prezentând tulburări de echilibru ei cad ușor și fac fracturi motiv ptr care nu vor fi lăsați
singuri.

Bolnavii din cauza tremurăturilor nu se pot alimenta singuri; adesea au și tulburări de


deglutiție cu pătrunderea de alimente în căile respiratorii.

Alimentația acestor bolnavi trebuie să fie de consistență păstoasă iar medicamentele zdrobite
și înglobate în alimente.

Este bine dacă acești bolnavi sunt alimentați într-o rezervă unde nu deranjează și nu sunt
deranjați de alți bolnavi.

Bolnavii cu Parkinson prezintă o rezinstență scăzută la infecții ceea ce trebuie luat în


considerare la amplasarea lor.

Medicamentele aplicate acestor bolnavi pot fi însoțite de numeroase efecte secundare


(tahicardie, midriază, uscăciunea mucoaselor, anxietate, roșeața tegumentelor, stare de
confuzie, agitație) semne pe care as. med. trebuie să le semnaleze medicului din timp.

Bolnavii nu trebuie mobilizați la pat ptr că aceasta agravează contracturile musculare.

Gimnastica medicală ușurează rigiditatea și asigură o mobilitate mai bună.

Psihoterapia au o importanță deosebită în ameliorarea acestor bolnavi as. trebuie să


colaboreze cu medicul la aplicarea tehnicilor de psihoterapie.

BOALA ALZHEIMER

BOALA ALZHEIMER = ESTE O AFECȚIUNE NEUROLOGICĂ CRONICĂ CU


EVOLUȚIE PROGRESIVĂ CARACTERIZATĂ PRINTR-O ALTERARE IREVERSIBILĂ
A INTELECTULUI CARE AJUNGE LA O STARE DEMENȚIALĂ.

9
Boala se caracterizează printr-o diminuare a numărului de neuroni, cu atrofie cerebrală și
prezența plăcilor senile.

ANATOMOPATOLOGIE:

 Boala se caracterizează printr-o atrofie cerebrală generalizată și apariția unei demenți


cu evoluție lentă;
 Atrofia scoarței cerebrale la niveul regiunilor parioto-temporo-occipitale.

CAUZE:

Cauzele sunt necunoscute, însă sunt încriminate câteva teorii:

1. Ipoteza genetică = se bazează pe studii etiologice care indică exiștența unor


antecedente familiale.
2. Ipoteza viraă;
3. Ipoteza imunologică = se bazează pe diminuarea groasă a numărului de limfocite
circulante.
4. Ipoteza vasculară și metaboică = este sprijinită de o reducere a debitului sanguin
cerebral, a oxigenării sângelui și de capacitatea sa de a capta glucoză (dpdv metabolic
glucoza hrănește creierul).Totuși aceste deficite pot fi consecințe și nu cauze a deteriorării
cerebrale.
5. Ipoteza toxică = se bazează pe creșterea nivelului aluminiului în creier.
6. Ipoteza radicalilor liberi = se sprijină pe faptul că îmbătrânirea este consecința în parte
a efectelor constructive ale acestora.

SEMNE ȘI SIMPTOME:

 Tulburările de memorie constituie primul simptom al bolii, ele pot fi izolate și pot dura
mai multe luni și mai multi ani.
Bolnavul nu mai reușește să-și amintească numele unei persoane sau a unui loc deși
sunt bine cunoscute. Se pot constata de asemenea tulburări de orientare în timp și
spațiu;
 Tulburări de comportament = ele sunt relativ precoce dar sunt remarcate mai târziu.
Astfel bolnavii sunt iritați și su idei de persecuție;
 Tulburări de limbaj = afazie, trec de asemenea neobservate la început. Bolnavul își
caută frecvent cuvinte și folosește perifrazia și cuvinte valabile în orice împrejurare,
mai târziu afazia este neîndoelnică, discursul este puțin informativ sau incoerent, apar
inversiuni de silabe sau de cuvinte;
 Tulburări de comportament motor = se manifestă printr-o dificultate de a efectua
gesturi, cu toate că ele sunt cotidiene;
 Tulburări de recunoaștere = acestea nu mai permit bolnavului să recunoască pe cei
apropiați.

EVOLUȚIE:

Este treptată, în faza cea mai avansată bolnavul pierde orice autonomie și trebuie să fie asistat
în toate actele sale cotidiene.

10
TRATAMENT:

Momentan nu există un tratament al bolnavului cu Alzheimer dar pot fi avute în vedere


întotdeauna îngrijiri paliative care să diminueze simptomele.

Unele antidepresive pot fi prescrise ptr a ameliora dispoziția bolnavului și a diminua starea de
anxietate.

În toate cazurile autonomia pacientului și menținerea lui la domiciliu trebuie să fie prelungit
cât mai mult posibil.

Spitalizarea trebuie avută în vedere numai în ultima fază a bolii.

11