Universul Holografic :

“Tot mai multe persoane din mediul stiintific se arata convinse ca Universul
in ansamblu, dar si atomii sau obiectele din preajma noastra, arata de fapt
cu totul altfel decat le vedem, realitatea fiind de fapt o imensa,
atotcuprinzatoare holograma.

Ideea captivanta ca am putea trai intr-o simulare holografica

tridimensionala a fost luata in calcul de mai multi oameni de stiinta
acestia sugerand ca lumea fizica, care credem ca e reala, este de fapt o
iluzie.

Totul pleaca de la faptul ca in cadrul fizicii moderne a fost definita o

lungime numita – lungimea Planck, fiind limita minima pana la care poate fi
impartit si observat Universul . Este expresia faptului ca nici distantele si
nici intervalele de timp nu pot fi masurate cu o precizie infinita, existant
deci un soi de biti ori bule spaţio-temporale mai jos de care Universul nu
mai poate fi divizat. Traim intr-o era in care toata lumea a vazut o
holograma. Dar ce este aceasta ?

Inregistrare a unei imagini tridimensionale pe un suport în general

bidimensional se numeste holograma. Aceeasi metoda se poate aplica si la
inregistrarea, redarea si prelucrarea datelor de alta natura decât cele
vizuale.Metoda a fost descoperita in 1947 de catre fizicianul de origine
maghiara Dennis Gabor.

Inventia sa nu a putut fi aplicata pe scara larga decît dupa 1960, o data cu

inventarea laserului, primele holograme a unor obiecte tridimensionale fiind
obtinute in 1962. Diferenta intre o fotografie si o holograma este ca in cea
din urma, informatia despre fiecare punct din obiect este distribuita pe
intreaga suprafata a hologramei.

Spre exemplu, daca holograma unei persoane este taiata in jumatate si

apoi iluminata de o raza laser, fiecare jumatate va contine imaginea
intreaga a persoane. Si chiar daca si cele doua jumatati sunt din nou
divizate, fiecare bucata de film va contine o mai mica, dar intacta versiune
a imaginii originale.

Spre deosebire de fotografiile normale, fiecare parte a unei holograme

contine toate informatiile posedate de intreg. Mai mult, holograma permite
observarea obiectului de la diferite distante si din toate directiile aflate in
interiorul unui anumit unghi solid impus de pozitia relativa a obiectului si a
hologramei.

Teoria universului holografic afirma ca anumite campuri de energie sunt

decodate de catre creierul nostru într-o imagine 3D, pentru a da iluzia unei
lumi fizice. Perceptiile pe care le observam pot foarte bine provenii dintr-o
sursa artificiala. Sa presupunem ca am putea lua creierul din corpul nostru
si pastrandu-l în viata il introducem într-un bol de sticla.

Luam un calculator în care pot fi înregistrate toate tipurile de informatii,

date precum imagini, sunet si miros, apoi conectam acest computer la
centri senzoriali ai creierului aflat in bol si astfel pacalim creierul ca
„traieste” – cel putin teoretic. Oamenii de stiinta care au studiat acest
fenomen, nu se afla la marginea comunitatii stiintifice, ci sunt persoane ce
studiaza fenomenul cu foarte multa seriozitate. Iata cateva exemple:

– Conceptul a fost propus pentru prima oara de catre Gerard ‘t Hooft si a

devenit pentru prima oara o interpretare corecta a teoriei corzilor prin
munca lui Leonard Susskind, care a combinat ideile sale cu cele anterioare
ale lui Gerard ‘t Hooft și ale lui Thorn Charles.
– fizicianul David Bohm era convins ca realitatea, asa cum o vedem, de
fapt nu exista; in ciuda aparentei sale soliditati, Universul nu este de fapt
decat o fantasma, o holograma gigantica si splendid detaliata , cosmosul
fiind continut in fiecare particica a sa si fiecare parte este de fapt o
condensare a întregului Univers.
– Leonard Susskind de la Institutul pentru Fizica Teoretica din Stanford a
tinut mai multe prelegeri intitulate Lumea ca o holograma;
– Alain Aspect a realizat unul dintre cele mai serioase experimente in
domeniu ; echipa sa a descoperit ca, in anumite circumstante, particule
elementare, precum electronii, pot comunica instantaneu intre ele la o
distanta oricat de mare; nu conteaza daca sunt 10 metri sau 10 miliarde de
kilometri; experimentul pare sa contrazica teoria relativitatii, care interzice
vitezele mai mari decat viteza luminii;
– Craig Hogan este un profesor de astronomie si fizica la Universitatea din
Chicago si director al Centrului de Astrofizica Particulelor de la Fermilab; el
este cunoscut pentru teoria sa a „zgomotului holografic”. Potrivit lui Hogan
ar exista o limita fundamentala a continuumului spatiu-timp în care spatiul
si timpul incep sa se dizolve in „granule”, tot asa cum o imagine dintr-un
ziar se fragmenteaza în puncte atunci cand este marita.
– Fizicianul american Brian Greene spune ca: „Tot ceea ce vedem si
experimentam, ceea ce noi spunem ca reprezinta familiara noastră realitate
tridimensionala, poate fi doar o proiecție de informații stocate pe o
suprafață bidimensională minusculă aflată la mare distanta, similar modului
în care informația unei holograme este stocată pe o bucată subțire de
plastic. […] Tind să cred ca da, această lume tridimensională este un fel de
iluzie si că adevarata realitate ultimă este realitatea bidimensională de la
suprafața Universului.”
– Continuand studiile lui Einstein, francezul Jean Charon a elaborat o teorie
a relativitatii complexe, unde universul are o natura alcatuita dintr-o parte
reala si o parte imaginara care se intrepatrund si se completează reciproc.
Astfel, in interiorul electronilor, spatiul si timpul sunt diferite de felul in care
le cunoastem. Asta inseamna ca fiecare electron al corpului nostru contine,
in imagine holografica, datele noastre complete – cel putin teoretic.

Teoriile de mai sus dezvaluie existenta unui camp energetic cosmic

universal, in care toate elementele sunt corelate la nivel subatomic,
cuantic. Tot mai multe teorii stiintifice conduc spre ideea ca ceea ce am
mostenit de la vechile civilizatii despre „Marele Tot”, despre „Marea
Constiinta Universala” sau „Marele Spirit” s-ar putea sa fie adevarate.

Aceste idei fac stiinta sa se apropie de conceptiile filosofice legate de

existenta, indeosebi, ale Orientului, cat si de cele religioase ale
Occidentului. Astfel, se poate spune ca, prin fizica cuantica, stiinta isi
uneste principiile cu cele ale spiritualitatii.

Campul unificat ar putea explica experienta iluminarii sau posibilitatea

constiintei de a accesa gene din ADN care sa nu provoace suferinta,
imbatranire, boli, moarte. Se va putea explica posibilitatea mintii de a
schimba realitatea, puterea mintii asupra materiei putand influenta viitorul
omenirii.
Daca teoriile lor sunt adevarate, noi toti facem parte din holograma
universala, o parte indispensabila din puzzle-ul cosmic. Intregul cosmos se
afla în interiorul nostru, nu numai pentru ca suntem parte din holograma
universala, ci si pentru ca suntem holografici, prinnatura noastra.

Explorand aceste idei se nasc mai multe intrebari: daca banuim ca suntem
fiinte programate si traim in interiorul unei simulari avem vreo posibilitate
sa aflam daca este adevarat sau nu ?exista posibilitaea sa schimbam
rezultatul jocului virtual ?

Cine a creat aceasta realitate virtuala si mai ales, cu ce scop? Sa fie oare
posibil ca stiinta si spiritualitatea sa ofere un model de Univers inteligent
constient de sine in momentul Big-Bang-ului ?

Teoria Universului holografic nu a convins toti oamenii de stiinta, dar a

deschis o poarta catre o modalitate alternativa de a intelege realitatea, o
modalitate pe care de acum inainte nu o mai putem ignora.”[1]

Universul Holografic

In cadrul acestui articol, veti vedea o serie de dovezi stiintifice, care arata
ca, structura atomica a Universului are un alt tip de comportament, fata de
cel descris de Albert Einstein. Ideea de „Univers Holografic” nu este una
noua, ci totul a inceput in 1982, atunci cand la Universitatea din Paris, o
echipa de cercetatori, condusa de fizicianul, Alain Aspect, a realizat ceea ce
s-ar putea numi unul dintre cele mai importante experimente ale secolului
trecut.

Fizicianul francez si echipa sa au descoperit ca, sub anumite aspecte,

particulele subatomice, ca de exemplu electronii, sunt capabile sa comunice
instantaneu unele cu celelaltele, indiferent de distanta care le separa, fie ca
e vorba de 3 metri sau de 3 miliarde de kilometri. De asemenea, intr-un fel,
fiecare particula pare sa cunoasca ceea ce face cealalta.

Toata problema acestei descoperiri o constituie faptul ca ea violeaza teoria

lui Einstein, care spune clar ca nicio comunicare nu poate depasi viteza
luminii. Din moment ce calatoria cu o viteza super-luminica semnifica
spargerea barierei timpului, aceasta perspectiva i-a facut pe multi fizicieni
sa incerce sa gaseasca explicatii pentru acest fenomen. Intelegand ideea
de „Univers Holografic”, intelegem practic ca, lumea inconjuratoare pe care
o vedem, este creata de gandurile mintii noastre.

Viata cotidiana pe care noi o percepem cu cele cinci simturi ale noastre, nu
e realitatea. Fizica Cuantica a demonstrat ca spatiul si timpul sunt iluzii ale
perceptiei. Deci corpurile noastre nu sunt cu adevarat o realitate chiar daca
ocupa acest spatiu.

Demonstratie Stiintifica – interiorul unui atom are 99% din

spatiu gol

In 1909, doi cercetatori in laborator, Ernest Rutherfor de la Universitatea

din Manchester, Hans Geiger si Ernest Marsden au bombardat o folie
subtire de metal folosind particule alfa. Particulele alfa, au fost denumite
„raze alfa”.

Experimentul lui Rutherford[2] a pus in evidenta un paradox: in urma unui

bombardament frontal cu particule alfa, a unei foite de aur, si stiind ca
nucleul ocupa 1/10000 spatiu dintr-un spatiu, atunci intuitia ar spune ca
probabilitatea ca o particula alfa sa se reflecte inapoi este foarte mica. Insa
experimentul cu pricina a relevat faptul ca sunt particule care sunt
reflectate total, pe aceeasi directie cu directia de emisie.

Astfel, Rutherford a realizat ca numai prezenta unei forte puternice face

posibila reflectia: fortele electromagnetice, si astfel a prezis existenta
electronilor care orbiteaza in jurul unui nucleu. Astfel, forta
electromagnetica este mult mai mare in intensitate decat forta
gravitationala(prin comparatia constantei gravitationale cu constanta
electrica din legea lui Coulomb).

Atunci s-a pus intrebarea: cum este posibil ca acest atom gol sa alcatuiasca
lumea solida care ne inconjoara? Adevarata constiinta nu exista in creierele
sau in trupurile noastre. Dar aceasta iluzie a trupurilor noastre individuale
insotita de deinformarea privind adevaratele noastre origini, s-a manifestat
prin ideea ca gandim independent unul de celalalt.

Cu aceasta viziune distorsionata a lucrurilor, ar parea imposibil de explicat,

stiintific vorbind, telepatia, clarviziunea, mediumurile spirituale si alte
fenomene ce presupun transferul informatiei intre surse fara mijloace fizice
de comunicare.

Geo 600 – detectorul de unde gravitationale a demonstrat ca

Universul este o Holograma !

Geo 600[3][4][5] este un detector de unde gravitationale. Se afla in

apropiere de Sarsted, in Germania. El este capabil sa detecteze unde
gravitationale cu frecvente cuprinse intre 50 Hz si 1,5 kHz.

Cum functioneaza?

Pentru a masura undele gravitationale, se declanseaza o raza laser printr-o

oglinda pe jumate argintata, numita „distribuitor sau separator de raza”.
Aceasta imparte lumina in doua fascicole, care trec prin bratele
perpendiculare, lungi de catre 600 metri, ale instrumentului si sunt
reflectate inapoi.

Razele luminii reflectate se recombina in separator si creeaza un tipar de

interferenta a luminii, marcand astfel regiunile intunecate in care undele
luminoase fie s-au anulat, fie s-au potentat reciproc. Orice schimbare de
pozitie a acestor regiuni inseamna o variatie a lungimii relative a traseelor,
ceea ce poate coincide cu prezenta unei unde gravitationale.

Inceputul experimentului!

Acest proiect a inceput in 1995 si ar avea ca scop captarea undelor

gravitationale, adica a pulsatiilor din continuumul spatiu-timp, declansate
de obiecte astronomice super dense, cum ar fi gaurile negre sau stelele
neutronice. Acest lucru nu a fost realizat (oficial ca doar nu ne-or spune tot
adevarul!), in schimb, GEO 600 se pare ca a facut cea mai mare
descoperire din istoria fizicii.

Echipa de savanti care lucreaza in cadrul proiectului a sesizat ca un zgomot

a carui masa era neidentificata perturba reactorul. Luni la rand s-au traduit
sa descopere acest mister, insa toate explicatiile erau neplauzibile.

La un moment dat, Craig Hogan, fizician, angajat la Laboratorul de Fizica a

Particulelor din Fermilab, Illinois, si-a dat seama ca cei de la detector au
dat peste o limita fundamentala a continuumului spatiu – timp – punctul in
care spatiul si timpul inceteaza sa se mai comporte sub forma armonioasa
descrisa de Einstein (care a gresit si teoria relativitatii!) si incep sa se
dizolve in „granule”, tot asa cum fotografia dintr-un ziar se fragmenteaza in
puncte atunci cand este marita.

Ce inseamna asta? Traim intr-o Mare Holograma – Iluzie

Cosmica !

Hogan spune ca GEO 600 este supus unor convulsii microscopice de

cuantum spatio-temporal si ca el crede ca noi traim intr-o holograma
cosmica. Ideea nu este noua, caci in anii 90, fizicianul Leonard Susskind,
sustinea ca Universul ar putea fi o holograma, la fel ca si experientele
noastre cotidiene, ele putand fi o proiectie holografica a proceselor fizice
care au loc pe o suprafata bidimensionala aflata la distanta.

De altfel exista studii in aceasta directie. Bekenstein de la Universitatea

Evreiasca din Israel si Hawking de la Cambridge sunt doar cateva nume
marcante care se ocupa de aceste cercetari.

Hawking a demonstrat chiar ca gaurile negre nu sunt in totalitate negre si

ca emit o radiatie care produce evaporarea lor treptata si in final disparitia.
Asta ne duce cu gandul la un paradox al gaurilor negre pe care l-am
cercetat acum multi ani.

Atunci cand o gaura neagra dispare, toata informatia despre steaua care a
colapsat pentru a o forma dispare o data cu ea. Practic gaurile negre sint
un fel de malaxoare universale care le duce la gunoi, le dizolva in energie,
de asta e armonie in univers. Asta contrazice principiul ca informatia poate
fi distrusa.

Nici nu avea cum, caci informatia nu se pierde, in univers nimic nu se

pierde totu se transforma. Conform lui Bekenstein, continutul informational
al unei gauri negre este proportional cu raza sa de actiune; aceasta
reprezinta suprafata teoretica pe care o acopera o gaura neagra si
marcheaza punctul din care nu mai exista intoarcere pentru materia sau
lumina astrasa inspre nebuloasa.
Constanta lui Plank demonstreaza ca traim intr-un Univers
Holografic

Asta ne face sa concluzionam ca: informatia 3D a unei stele precursoare

poate fi complet incifrata in orizontalul 2D al gaurii negre rezultate.
Ramanand pe principiul holografic, materialul spatiu-timp devine granulat si
format din unitati minuscule asemanatoare pixelilor, dar de o suta de
miliarde de ori mai mici decat un proton. Acest raport este cunoscut sub
numele de scara lui Plank si se echivaleaza cu valoarea de 10 la putere -35
metri. Marimea Plank este imaginabila ca experiment, asa incat nimeni nu a
visat candva ca granulele din spatiu-timp ar putea fi vreodata percepute.

Hogan a inteles acest aspect si a afirmat ca: daca continuumul spatiu-timp

este o holograma granulata (cea ce este fara indoiala), atunci Universul
poate fi imaginat ca o sfera a carei suprafata exterioara este realizata din
portiuni la dimensiunea marimii Plank, fiecare continand un bit de
informatie. Principiul holografic sustine ca, nivelul de informatie tapetat la
exterior trebuie sa se potriveasca numarului de biti continuti de volumul
Universului. Aici aparea insa o problema( numai probleme daca gandim
universul prea matematic!), caci volul Universului sferic este mult mai mare
decat suprafata sa exterioara. Hogan a dedus ca pentru a avea un numar
egal de biti pe dinauntrul si la suprafata Universului, lumea din exterior
trebuie sa fie facuta din granule mai mari decat cele din scara Plank.

Ideea este ca demonstrarea aceasta a Universului Holografic va elimina

toate teoriile gravitatiei cuantice care nu contin acest principiu sau ma rog
le vor integra in el dar in alt mod. Tot odata el va confirm teoria stringurilor
si si pe cea a matrixurilor. De stringuri si matrixuri presupun ca ati auzit
prin ezoterism, stiau anticii ce stiau!

Universul este o Iluzie conform scrierilor orientale !

Hinduistii, budistii spun ca aceasta iluzie (maya) vine din avidya, ignoranta
produsa de mintea noastra aflata sub influenta ego-ului. Principalul scop al
traditiilor mistice orientale este de a reorienta mentalul centrandu-l si
redandu-i linistea prin meditatie. Unitatea nu este numai caracteristica
centrala experientei orientale, ci si unul din cele mai importante adevaruri
revelate de fizica moderna.
Diversele modele ce descriu lumea subatomica exprima, in moduri diferite,
aceeasi idee si anume : elementele constituente ale materiei si fenomenele
in care acestea sunt implicate sunt interconectate si interdependente ; nu
trebuie intelese ca entitati izolate, ci ca parti ale intregului. Mesajul unitatii
lumii, a conectarii unii cu altii si cu tot ce este viu, se afla chiar in ADN-ul
nostru.

Fizica moderna a confirmat astfel in mod spectaculos o alta principala idee

ale misticismului oriental, si anume ca toate conceptele cu ajutorul carora
descriem natura au un caracter limitat ; ele nu reprezinta caracteristici
intrinseci ale naturii, asa cum ne place noua sa credem, ci doar creatii ale
mentalului nostru, componente ale hartii, nu ale teritoriului (conform
Programarii Neuro-Lingvistice-NLP).

Maya este iluzia prin care conceptele sunt identificate cu realitatea (harta e
confundata cu teritoriul). Iluzia se afla la nivelul intelegerii noastre, in
faptul de a lua drept realitate formele si structurile, obiectele si fenomenele
din jur, in loc de a intelege ca ele sunt doar concepte abstracte produse de
intelect. Realitatea este insa unificata.
Realitatea nu poate fi incatusata in idei si concepte. Ea se poate descoperi
doar prin perceptie directa, dincolo de minte.

Iar aici nu e vorba de ‘credinte filozofice orientale’, ci de o cunoastere ce

tine de stiinta, de fizica cuantica. E un lucru demonstrat prima data de
fizicienii Karl Pribram si David Bohm, acum cca. 30 de ani ; ei au propus
atunci o noua viziune conform careia creierul nostru construieste, prin
conceptele mintii, o realitate ‘concreta’ care nu exista in mod obiectiv, ci
doar in mod subiectiv pentru fiecare dintre noi. Suntem 6 miliarde de
oameni traind in 6 miliarde de lumi diferite – lumea mentala a fiecaruia
dintre noi. Iar daca cineva nu iti intelege propria realitate, este pentru ca e
prea profund implicat in realitatea sa.

Stiinta detine probe care atesta ca viata este un tot unificat, ca suntem una
cu totul – un camp unificat de constiinta. John Hagelin, Michael Talbot,
Gary Zukav, Rupert Sheldrake, John Wheeler, Fritjorf Capra, Stephen
Hawking, Karl Pribram, David Bohm, Greg Braden, Barbara Max Hubbard,
Deepak Chopra, Jean Houston – toti acestia sunt oameni de stiinta si autori
ai unor remarcabile lucrari ce descriu apropierea dintre traditia orientala si
fizica moderna.
Savantii au realizat, de asemenea, si un model ‘holografic’ al universului,
care ne invata ca fiecare dintre noi este un ‘microcosmos’ al
macrocosmosului. Daca tai in bucatele mici holograma de pe cardul de
credit si dirijezi o raza laser pe una din bucatele vei vedea intreaga
imagine. In acelasi mod, daca examinezi o singura fiinta umana vei gasi
holograma universului. ‘Amprenta’ universului, intreaga cunoastere se afla
in ADN-ul nostru.

David Simon, director medical al Centrului Chopra pentru Bunastare explica

:

“O holograma este o imagine tridimensionala ce provine dintr-un film

bidimensional. Trasatura sa unica este ca intreaga imagine tridimensionala
poate fi creata din orice bucata de film. Intregul e continut in fiecare
bucatica. Tot asa, fiecare aspect al universului este continut in fiecare
dintre noi. Fortele ce contin materia intregului univers se gasesc in fiecare
atom al trupului.

Fiecare fir de ADN duce in el intreaga istorie de evolutie a vietii. Mintea

mea contine potentialul fiecarui gand ce a fost exprimat vreodata.
Intelegerea acestei realitati este cheia care deschide usa vietii – intrarea
spre libertate nelimitata. A trai experienta acestei realitati este baza
adevaratei intelepciuni.”[6]

Kosta Danaos, autorul Magului din Java spunea urmatoarele:

“Traim niste vremuri extraordinare. Sunt vremuri in care Orientul se

intalneste cu Occidentul, atat la nivel cultural, cat si stiintific.Si exista un
mod in care se poate realiza o unire completă între aceste două culturi –
pur şi simplu prin crearea unei noi ştiinţe, care nu este nici orientala, nici
occidentala, ci o imbinare a celor două.

Vizionari curajoşi ai generaţiilor trecute au prevăzut o astfel de disciplină.

Eu cred că destinul omenirii este să se uneasca in acest fel – si că o astfel
de stiinta, ce combina abordarea stiintifica a Occidentului cu disciplina
mistică a Orientului, se creaza chiar in zilele noastre. Aceasta poveste, in
esenta, reprezinta directia viitoare, aleasa de dorinta de trezire a omenirii
catre o viata mai buna si un adevar mai inalt.”[7]
De pe publicatia Almeea aflam mai multe informatii:

„O noua teorie a aparut: Universul e o holograma !

Unii fizicieni, ca de exemplu David Bohm, de la Universitatea din Londra, a

introdus termenul de “univers holografic”, intrucat el crede ca descoperirile
lui Alain Aspect demonstreaza faptul ca realitatea obiectiva nu exista, in
ciuda aparentei sale soliditati. Bohm mai crede ca Universul este centrul
unei fantasme, a unei holograme gigantice si create remarcabil, pana la
cele mai mici detalii.

Ce este o holograma?

Dar inainte de a trece mai departe la teorie, sa vedem mai intai ce este o
holograma. O holograma este o fotografie tridimensionala realizata cu
ajutorul unui laser. Pentru a realiza o holograma, obiectul care urmeaza sa
fie fotografiat, este mai intai “invaluit” intr-o raza de laser.

Apoi, o a doua raza laser este indreptata spre lumina reflectata a primei
raze, iar modelul de interferenta rezultat (zona in care cele doua raze laser
se amesteca) este inregistrat pe un film. Atunci cand filmul este developat,
se vor vedea doar turbulente de linii luminoase si intunecate fara sens; dar
daca acest film este iluminat de o a treia raza laser, o imagine
tridimensionala a obiectului initial va apare.

Tridimensionalitatea unor asemenea imagini nu este doar singura

caracteristica remarcabila a hologramelor. Daca holograma unui trandafir
este taiata in jumatate si apoi iluminata de o raza laser, fiecare jumatate va
contine imaginea intreaga a trandafirului. Si chiar daca si cele doua
jumatati sunt din nou divizate, fiecare bucata de film va contine o mai
mica, dar intacta versiune a imaginii originale. Spre deosebire de
fotografiile normale, fiecare parte a unei holograme contine toate
informatiile posedate de intreg.

Caracteristica hologramei “totul e continut in fiecare parte” ne ofera o cu

totul alta viziune. In toata istoria sa, stiinta occidentala a lucrat cu
prejudecata ca pentru a intelege fiecare fenomen fizic, fie ca este vorba de
o broasca sau de un atom, acel fenomen trebuie sa fie divizat si studiat pe
partile sale componente. O holograma ne invata faptul ca anumite lucruri
din Univers nu pot fi abordate astfel. Daca vom incerca sa divizam un
anumit lucru construit holografic, nu vom obtine piesele din care el este
facut, ci doar “intreguri” mai mici.

Pornind de la acest lucru, Bohm sugereaza faptul ca motivul pentru care

particulele subatomice raman in contact unele cu celelaltele, indiferent de
distanta la care s-ar afla, nu s-ar datora unor proprietati misterioase ale
acestora, ci pentru faptul ca separarea lor e doar o iluzie. El argumenteaza
faptul ca, la un anumit nivel profund al realitatii, asemenea particule nu
sunt entitati individuale, ci “extensii”, imagini holografice ale unui singur
lucru fundamental.

Modelul acvariu al hologramei !

Pentru ca oamenii sa inteleaga mai bine ceea ce a dorit sa arate, Bohm

ofera urmatoarea ilustratie. Sa ne imaginam un acvariu care contine o
broasca testoasa. Imaginile din acvariu nu pot fi vazute direct, cu ochii
liberi, asa ca au fost instalate doua camere video care ofera imagini din
acvariu: o camera video aflata in fata acvariului, iar cealalta aflata in partea
opusa.

Fiecare camera video are doua monitoare, pe care puteti sa vedeti broasca
testoasa. Pentru ca va uitati la doua monitoare, uneori veti avea impresia
ca broasca testoasa e diferita, ca in acvariu se afla doua broaste testoase,
si asta pentru ca acele camere video sunt situate in unghiuri diferite.

Dar atunci cand va uitati cu atentie la cele doua broaste testoase din
monitoare, veti deveni constienti ca exista o legatura intre ele. Cand o
broasca se intoarce, cealalta pare ca face si ea o intoarcere, putin diferita
(datorita unghiului camerei), dar echivalenta. Daca n-ati sti despre ce e
vorba, ati putea trage concluzia ca o broasca comunica instantaneu cu
cealalta, dar nu asta e realitatea.

Iluzia separarii particulelor subatomice !

Astfel stau lucrurile intre particulele subatomice in experimentul lui Alain

Aspect. Conform lui Bohm, aparenta conexiune cu viteza mai mare a
luminii a particulelor subatomice, ne spune faptul ca exista un nivel mai
profund de realitate de care noi nu suntem constienti, o dimensiune mult
mai complexa decat a noastra, analoaga cu acvariul de mai sus.

Noi percepem aceste particule ca fiind separate una de cealalta, intrucat nu

percepem decat o portiune din realitatea lor; aceste particule nu constituie
de fapt “parti” a unei realitati profunde, holografice si indivizibile. Si, din
moment ce intreg Universul e alcatuit din aceste “umbre”, atunci intreg
Universul nu este decat o proiectie, o holograma.

Cosmosul, o super-holograma !

In afara naturii sale fantomatice, un asemenea Univers iluzoriu ar avea si

caracteristici uimitoare. Daca aparenta separare al particulelor subatomice
este iluzorie, atunci, la un nivel mai profund al realitatii, toate lucrurile din
Univers sunt interconectate in mod infinit. Electronii dintr-un atom de
carbon din creierul uman sunt conectati de particulele subatomice detinute
de fiecare peste care inoata, de fiecare inima care bate, de fiecare stea
care straluceste pe cer. Totul se intrepatrunde cu totul, si, desi natura
umana are tendinta de a categorisi si divide toate lucrurile din Univers,
toate impartile sunt inutile, pentru ca realitatea e una singura.

Intr-un univers holografic, chiar si timpul si spatiul nu mai pot fi percepute

ca lucruri fundamentale. Un concept ca spatiul nu mai are sens, intrucat, in
realitate, nimic nu este despartit; la fel si timpul nu are nicio semnificatie,
caci totul se petrece simultan. La un nivel mai profund, realitatea este o
super-holograma, in care trecutul, prezentul si viitorul exista simultan.
Acest fapt sugereaza faptul ca, daca ar exista tehnologia necesara, intr-o zi
am putea plonja intr-un nivel de realitate super-holografic, si am putea
vizualiza scene din trecutul indepartat.

Daca admitem ca super-holograma este matricea care a dat nastere

intregului nostru Univers, in ea este continut fiecare particula subatomica
care a fost sau care va fi, fiecare configuratie de materie si energie
posibila, de la fulgi de zapada pana la quasari, de la balene pana la raze
gamma. Totul trebuie vazut ca un fel de depozit cosmic al “totului care
exista”.

Desi Bohm afirma ca nu exista nicio posibilitate de a ne da seama ce se

afla ascuns in aceasta super-holograma, totusi el se aventureaza in a
spune ca nu exista niciun motiv pentru care sa nu presupunem ca ar exista
mai mult. Poate ca nivelul super-holografic de realitate este doar o etapa,
in spatele caruia se afla un numar infinit de alte structuri super-holografice
sau de alta natura.

Creierul vazut ca o holograma !

Bohm nu este singurul cercetator care a gasit dovezi precum ca Universul

nostru ar fi o holograma. Lucrand independent in domeniul cercetarii
neurologice, medicul neuropsihiatru, Karl Pribam, de la Universitatea
Stanford (SUA) a ajuns si el la concluzia precum ca realitatea este de
natura holografica.

In formularea modelului holografic, Pribram dorea sa afle initial cum si

unde sunt memorate amintirile in creier. De-a lungul a numeroase decenii
de cercetari, o serie de studii au aratat faptul ca memoriile n-au o localizare
specifica, fiind dispersate in tot creierul. Intr-o serie de experimente
realizate in anii ’20, omul de stiinta Karl Lashey a aflat ca, indiferent ce
portiune de creier a unui sobolan era indepartata, memoria acestuia
(privind indeplinirea anumitor sarcini) ramanea intacta. Astfel, mecanismul
memoriei parea unul de genul “totul in fiecare parte”.

In anii 1960, Pribram a dezvoltat conceptul holografic pentru a explica cum

se realizeaza memorarea informatiilor de catre creier. El crede ca amintirile
nu se stocheaza pe neuroni sau in mici grupuri de neuroni, ci in modele de
impulsuri nervoase care intersecteaza intreg creierul, la fel cum modele de
lumini de laser intersecteaza intreaga zona a unui film continand o imagine
holografica. Cu alte cuvinte, Pribram crede ca insusi creierul este o
holograma.

Teoria lui Pribram poate explica cum de creierul uman poate retine atat de
multe amintiri intr-un spatiu atat de mic. A fost descoperit faptul ca creierul
uman are capacitatea de a memora 10 miliarde de biti de informatii pa
parcursul unei varste medii de viata de 75 de ani, ceea ce inseamna
informatiile continute in 5 seturi de Enciclopedia Britannica.

Similar, printre alte capacitati, hologramele au o abilitate uimitoare pentru

memorarea informatiilor; prin simpla schimbare a unghiului prin care doua
lasere se izbesc de un film fotografic, este posibil sa se inregistreze imagini
diferite pe aceeasi suprafata. S-a demonstrat ca un centrimetru cub de film
poate stoca pana la 10 miliarde de biti de informatii.

Abilitatea noastra stranie de a regasi rapid orice informatii avem nevoie

dintr-o cantitate uriasa de memorii devine mai de inteles daca creierul ar
functiona conform principiilor holografice. Daca cineva te va intreba ce
intelegi prin cuvantul “zebra”, nu vei fi nevoit sa stai si sa astepti sortarea
alfabetica a informatiei (pana vei ajunge la “z”), ci pur si simplu, vei
raspunde aproape instantaneu “vargat”, “arata ca un cal”, “un animal din
Africa”.

Intr-adevar, unul dintre cele mai uimitoare lucruri despre procesul gandirii
umane e faptul ca fiecare informatie pare instantaneu corelata cu alta
informatie – o alta caracteristica intrinseca a hologramei. Datorita faptului
ca fiecare portiune a hologramei este conectata infinit cu alta portiune,
acesta este exemplu care arata sistemul interconectat al hologramelor.

Simturile sunt convertite de creier tot cu ajutorul hologramei !

Inmagazinarea memoriei nu este singurul aspect neuro-psihologic care a

devenit mai usor de explicat folosindu-se modelul holografic al creierului.
Un alt aspect se refera la capacitatea creierului de a traduce avalansa de
frecvente primite cu ajutorul stimulilor (frecvente vizuale, auditive etc.) in
lumea concreta a perceptiilor noastre.

Codificarea si decodarea frecventelor este realizata cel mai bine de catre o

holograma. La fel cum functioneaza o holograma, ca un fel de lentila, un
dispozitiv de tradus, capabil de a converti aperentul amestec de frecvente
fara sens intr-o imagine coerenta, la fel Pribram crede ca creierul include o
lentila si foloseste principii holografice pentru a converti matematic
frecventele pe care le primeste de la simturi in lumea noastra interioara a
perceptiilor.

Holograma folosita si in lumea fenomenelor acustice !

Teoria lui Pribram a castigat destui suporteri in randul neuropsihiatrilor.

Cercetatorul italian Hugo Zucarelli a extins recent modelul holografic si in
lumea fenomenelor acustice.
Uimit de faptul ca oamenii pot localiza sursa sunetelor fara a-si misca
capul, Zucarelli a descoperit faptul ca principiile holografice stau la baza
acestei abilitati. Zucarelli a dezvoltat de asemenea tehnologia sunetului
holofonic, o tehnica de inregistrare capabila sa reproduca situatiile acustice
de un realism uimitor.

Sinteza teoriilor lui Bohm si a lui Pribram !

Dar ce se intampla daca unim cele doua teorii explicate mai sus? Precum
am mai spus, conform teoriei lui Bohm aceasta lume fizica este doar o
holograma; daca si creierul e si el, la randul sau, doar o holograma, caci
selecteaza doar anumite frecvente si le transforma matematic in perceptii
senzoriale, atunci ce mai ramane din realitatea obiectiva? Ea pur si simplu
inceteaza sa mai existe!

Paradigma holografica !

Asa cum multe religii orientale aratau de mii de ani, lumea materiala este o
maya, o iluzie, si, desi noi credem ca suntem fiinte fizice care ne miscam
intr-o lume fizica, chiar si acest lucru este tot o iluzie.

Noi suntem doar niste receptori care “plutim” intr-un ocean urias de
frecvente, si ceea ce extragem din acest ocean si-l metamorfozam in lumea
reala nu este altceva decat un canal extras din atatea canale extrase al
acestei super-holograme.

Aceasta noua infatisare a realitatii poarta numele de paradigma

holografica, si, desi este privita de multi cercetatori cu scepticism, totusi
exista cativa care cred ca acesta este cel mai corect model de realitate la
care stiinta a ajuns pana acum.

Mai mult decat atat, se crede ca aceasta paradigma poate explica misterele
care n-au putut fi intelese cu ajutorul stiintei, si care au fost catalogate ca
fiind paranormale.

Astfel, intr-un univers in care creierele individuale sunt de fapt portiuni

indivizibile ale unei holograme mai mare, iar totul este conectat la infinit,
atunci telepatia se poate explica foarte usor, prin calatoria informatiei de la
mintea individuala A la mintea individuala B.
Constiinta creeaza realitatea !

Paradigma holografica are implicatii si in biologie. Astfel, Keith Floyd, un

psiholog de la Universitatea Virginia Intermont, a explicat faptul ca, intrucat
realitatea nu este decat o iluzie holografica, atunci nu mai poata fi
adevarata afirmatia conform careia “creierul produce constiinta”.

E de fapt invers: constiinta creeaza aparenta creierului, a corpului fizic si a

tuturor lucrurilor care ne inconjoara, pe care noi le percepem a fi reale. Un
astfel punct de vedere schimba viziunea asupra medicinii, caci trupul fiind o
proiectie holografica a constiintei, fiecare dintre noi e mult mai responsabil
pentru propria sanatate. Ceea ce unele cazuri din medicina au fost privite
ca “vindecari miraculoase” s-ar putea explica prin schimbarile avute in
constiinta, ce au afectat astfel si schimbarile din holograma trupului.

Si chiar daca modelul holografic nu ar oferi explicatia cea mai buna pentru
comunicarea simultana intre particulele subatomice, totusi, asa cum
remarca Basil Hiley, fizician la Colegiul Birbeck din Londra, descoperirile lui
Alain Aspect indica faptul ca trebuie sa ne pregatim pentru noi viziuni si
mai radicale asupra realitatii inconjuratoare.”[8]

Fragment din volumul „Universul Holografic” de Michael Talbot:

„Una dintre cele mai uimitoare afirmatii ale lui Bohm este ca realitatea
tangibila din viata de zi cu zi este, de fapt, o iluzie, ca o imagine
holografica. Dincolo de aceasta iluzie, exista o ordine mai ascunsa a
existentei, un nivel vast si primordial al realitatii care creeaza toate
obiectele si aparentele lumii noastre fizice”. Mai mult, schimbul constant si
dinamic dintre cele doua nivele de ordine, explica modul in care o particula,
cum este electronul din cadrul atomului de pozitron, poate sa-si schimbe
forma de la o particula la alta…Asa se explica, de asemenea, si cum de o
particula cuantica se poate manifesta in acelasi timp ca particula si ca
unda”.

Pentru Pribram, aceasta sinteza l-a facut sa realizeze ca lumea obiectiva nu

exista, cel putin nu in modul in care suntem obisnuiti sa credem. In
realitate, tot ceea ce exista in aceasta lume nu este decat un vast ocean de
frecvente si unde, iar aceasta „realitate” noua ne pare concreta, solida si
tangibila doar pentru ca creierul nostru este capabil sa transforme interior
aceasta holograma in pietre, betisoare si alte obiecte familiare care
compun lumea noastra.

Asta nu inseamna ca nu exista ceasca de ceai de pe masa sau nisipul de pe

plaja. Inseamna doar ca ceasca de ceai are doua aspecte foarte diferite ale
realitatii ei. Cand este filtrata de „lentila” creierului nostru, ea se manifesta
(este perceputa) ca o ceasca. Dar daca am reusi sa scapam de aceasta
lentila, am reusi sa o percepem ca un model de interferenta. Care dintre
aceste doua aspecte este real si care este iluzie? Pentru Pribram,
amandoua sunt reale, sau, daca vreti, niciunul nu este real.

Timpul Constient !

Timpul este o parte integranta a continuum-ului spatio-temporal…Ceea ce

percepem ca „miscare a timpului” este in realitate o miscare a diverselor
procese fizice, mentale, etc. in acest spatiu-timp. Percepem aceasta
miscare sub forma unui pendul, ca vibratie a atomilor dintr-un ceas atomic
cu Cesiu, in miscarile planetare sau in dinamica impulsurilor nervoase din
cadrul complexelor procese care au loc in creierul nostru.

In acest fel se creeaza notiunea sau iluzia noastra despre „curgerea

timpului”. Alexis Carrel, laureat al premiului nobel, scria in cartea sa „Omul,
necunoscutul” ca exista mai multe feluri de timp: fizic, interior, intrinsec,
fiziologic si psihologic. Desigur, nu timpul este cel care sufera transformari,
ci cursul evenimentelor ce se deruleaza in spatiu-timp.

Acest fenomen este dramatic in experientele numite „din preajma mortii”,

asa cum au fost descrise de medicii Kubler-Ross, Moody si Ring, ca sa
numim doar cativa dintre cei mai cunoscuti. in starea de moarte clinica,
multi pacienti isi reamintesc complet intreaga viata intr-o clipa. Exact, o
viata intreaga este re-vazuta intr-o clipa.

Trecut si viitor, simultan in prezent !

Kenneth Ring descrie in lucrarea sa „Viata in preajma mortii – o investigatie

stiintifica a experientelor NDE” ca in aceasta stare (de moarte clinica)
pacientul percepe trecutul, prezentul si viitorul ca si cand ar fi un singur
prezent. Pentru mine este clar ca s-a schimbat doar dinamica proceselor
constiente ale pacientului, nu si Timpul in sine.
Astfel, in continuumul spatio-temporal ne miscam prin timp asa cum ne
miscam prin spatiu, dar mereu in aceeasi directie. Trecutul deja nu mai
exista pentru noi, este mort. Viitorul poate sa aiba loc sau nu. Iar
prezentul, aceasta clipa este tranzitia, intalnirea intre trecut si viitor
(ambele inexistente de-facto). Prezentul are un obicei uluitor: de indata ce
spunem „Acum”, clipa aceasta deja a disparut, pierduta definitiv in trecut.
Practic, ceea ce incercam noi sa „prindem” ca prezent, dispare continuu in
trecut.

Trecutul nu mai este, viitorul nu suntem siguri ca va veni…Doar prezentul

ramane. De aceea el este cel mai important. Iata cateva idei spirituale
despre timp si spatiu, despre continuumul spatio-temporal si in viziunea lui
Eckhart Tolle:

„Oare din ce motiv, de obicei, mintea se impotriveste sau neaga

Clipa de acum?”

Pentru ca nu poate functiona si pastra controlul in afara timpului, care este

trecut si viitor, asa ca ea percepe Clipa de acum, care se sustrage
temporalitatii, ca pe o amenintare. Timpul si mintea sunt, de fapt,
inseparabile. Imaginati-va Pamantul fara oameni, locuit numai de plante si
animale…

Ar mai avea un trecut si un viitor?

Ar mai avea sens sa vorbim despre Timp?

Intrebarile „Cat este ora?” sau „in ce zi suntem?” — daca ar mai exista
cineva sa le puna — ar fi total lipsite de sens. Stejarul sau vulturul ar fi
zapaciti de o asemenea intrebare. „Care ora?”, ar intreba ei. „Sigur, e
acum. Timpul este Clipa de acum. Ce altceva mai exista?”

Avem nevoie de Minte, ca si de Timp pentru a functiona in aceasta lume,

dar ajungem la un punct in care ele pun stapanire pe viata noastra, si
atunci incepem sa functionam prost, apar durerea si suferinta. Mintea,
pentru a se asigura ca pastreaza controlul, cauta permanent sa acopere
momentul prezent prin trecut si viitor si astfel, la fel cum vitalitatea si
potentialul creator infinit al Fiintei, care sunt inseparabile de Clipa de acum,
devin acoperite de timp, adevarata dvs. natura este ascunsa de minte.
Povara din ce in ce mai grea a timpului s-a acumulat in mintea umana. Toti
oamenii sufera din cauza acestei poveri, dar continua sa mai adauge cate
putin la ea in fiecare moment, ori de cate ori ignora sau neaga acest
pretios prezent sau il reduc la un mijloc pentru atingerea unui obiectiv
viitor, care exista numai in mintea lor, niciodata in realitate. Acumularea
timpului in mintea colectiva si individuala include si o mare cantitate de
durere reziduala din trecut.

Cum sa incetam sa cream timp?

Momentul prezent este tot ceea ce veti putea avea vreodata. Faceti din
Clipa de acum tinta principala a vietii dvs. Daca mai inainte salasluiati in
timp si faceati din cand in cand vizite scurte in Clipa de acum, locuiti de
acum incolo in prezent si vizitati din cand in cand trecutul si viitorul, atunci
cand trebuie sa faceti fata aspectelor practice ale unei situatii.

Spuneti mereu „da” momentului prezent !

Ce poate fi mai inutil, mai nesanatos, decat sa creati o rezistenta interna

fata de un lucru care exista deja?
Ce poate fi mai nesanatos decat sa te opui Vietii insesi, care este aici si
acum?

Puneti capat iluziei timpului !

Pare aproape imposibil sa scapam de identificarea cu mintea. Toti suntem

afundati in ea. Cum inveti un peste sa zboare?
Iata care este cheia: puneti capat iluziei timpului. Timpul si mintea sunt
inseparabile. Eliminati Timpul, si Mintea se opreste — daca nu alegeti
cumva sa o puneti la treaba.

A te identifica cu propria Minte inseamna a fi prins in Timp: impulsul de a

trai aproape exclusiv prin memorie si anticipare. Aceasta creeaza o
preocupare continua pentru trecut si viitor — gandul la recunoasterea
momentului prezent si la a-i ingadui sa existe trezeste neplacerea. Impulsul
apare pentru ca trecutul va confera o identitate, iar viitorul mentine
promisiunea salvarii, a implinirii sub orice forma…Amandoua sunt iluzii.
Dar cum am mai functiona in aceasta lume daca am fi lipsiti de
simtul timpului?

Nu ar mai exista scopuri pe care sa ne straduim sa le atingem. Nu am mai

sti cine suntem, pentru ca trecutul face din noi ceea ce suntem azi.
Multi ar zice „cred ca timpul este ceva foarte pretios si trebuie sa invatam
sa-l folosim cu inteligenta, in loc sa-l risipim”. Timpul nu este deloc pretios,
pentru ca este o iluzie. Ceea ce percepeti ca pretios nu este timpul, ci
singurul moment existent in afara sa: Clipa de acum.

Ea este intr-adevar pretioasa. Cu cat sunteti mai concentrat asupra

timpului — trecut si viitor —, cu atat pierdeti mai mult din vedere Clipa de
acum, cel mai pretios lucru care exista.

De ce este cel mai pretios lucru?

In primul rand, pentru ca este singurul care exista. Este tot ceea ce exista.
Eternul prezent este spatiul in care se deruleaza viafa dvs., singurul factor
care ramane constant. Viata este acum. Nu a existat nicio-data vreun timp
in care viata dvs. sa nu fie acum si nici nu se va intampla vreodata. In al
doilea rand, Clipa de acum este singurul punct care va poate duce dincolo
de granitele limitate ale Mintii. Este singurul punct de acces in lumea lipsita
de timp si de forma a Fiintei.

Adevarata natura a spatiului si a timpului !

Ganditi-va si la acest lucru: daca nu ar mai fi nimic in afara Linistii, ea nu ar

exista pentru dvs.; nu ati sti ce este. Numai cand apare sunetul se naste
linistea. Analog, daca ar exista numai Spatiu fara niciun obiect in el, Spatiul
nu ar exista pentru dvs. Imaginati-va ca sunteti un punct al Constiintei ce
pluteste in imensitatea Spatiului — fara stele, fara galaxii, numai vid. Brusc,
spatiul nu ar mai fi imens; nu ar mai fi deloc.

Nu ar mai exista viteza, miscare dintr-un loc in altul. Este nevoie de cel
putin doua puncte de referinta pentru ca distanta si spatiul sa apara.
Spatiul ia nastere in momentul in care Unu devine doi si „doi” devine „zece
mii de lucruri”, cum numeste Lao Tse lumea manifesta, spatiul devine din
ce in ce vast. Astfel, lumea si spatiul apar simultan.
Nimic nu ar putea exista fara spatiu, si totusi spatiul este Nimic !

Inainte de nasterea Universului, inainte de „Big Bang”, daca doriti, nu

exista un imens Spatiu gol care astepta sa fie umplut. Spatiul nu exista, nu
exista nici un lucru. Exista numai Nemanifestul — Unu. Cand Unu a devenit
„zece mii de lucruri”, dintr-o data a inceput sa existe Spatiul si a permis
existenta a o multime de lucruri.

De unde a venit el?

Spatiul este lipsa lucrurilor, asa ca nu a fost niciodata Creat. Iesiti din casa
intr-o noapte senina si priviti cerul. Miile de stele pe care le puteti vedea cu
ochiul liber nu sunt mai mult decat o fractiune infinitezimala din tot ceea ce
exista acolo. Peste 100 de miliarde de galaxii pot fi deja detectate cu cele
mai puternice telescoape, fiecare galaxie fiind un „univers insular” cu
miliarde de stele. Totusi, si mai uimitoare este infinitatea Spatiului insusi,
profunzimea si linistea care-i permite acestei realitati magnifice sa existe.
Nimic nu ar putea fi mai uimitor si mai maiestuos decat imensitatea si
linistea Spatiului si, cu toate acestea, ce este spatiul? Un gol, un imens gol.

Ceea ce noua ne apare ca Spatiu in Universul nostru perceput prin

intermediul Mintii si al simturilor este insusi Nemanifestul, exteriorizat. Este
„corpul” lui Dumnezeu. Si cel mai mare miracol este ca aceasta liniste si
vastitate care ii permit Universului sa existe nu se afla numai acolo in
spatiu — ci si in sinea dvs. Cand sunteti total prezent, il intalniti sub forma
spatiului interior nemental, aflat in nemiscare. In sinea dvs. este imens ca
profunzime, nu ca intindere. intinderea spatiala este, in ultima instanta, o
perceptie eronata a profunzimii infinite — un atribut al realitatii
transcendente.

Dupa Einstein, spatiul si timpul nu sunt separate !

Ceea ce percepeti in exterior ca Spatiu si Timp sunt, in ultima instanta,

Iluzii, dar ele contin un miez de adevar. Ele sunt cele doua atribute
esentiale ale lui Dumnezeu, infinitatea si eternitatea, percepute ca si cum
ar avea o existenta externa in afara dvs. in sinea dvs., atat spatiul cat si
timpul au un echivalent interior ce dezvaluie natura lor adevarata, dar si a
dvs.
In vreme ce Spatiul este lumea non-mentala, de o profunzime infinita,
aflata in nemiscare, echivalentul interior al timpului este prezenta,
constiinta eternei Clipei de acum…Amintiti-va ca nu exista nicio diferenta
intre ele. Cand spatiul si timpul sunt realizate in interior ca Nemanifest —
prezenta si absenta mintii — spatiul si timpul exterior continua sa existe
pentru dvs., dar devin mult mai putin importante. Si lumea continua sa
existe, dar nu va mai fi capabila sa va impuna constrangeri.
Din acest motiv, scopul ultim al lumii nu se afla in ea, ci in transcendenta
ei. Asa cum dvs. nu ati fi constient de Spatiu daca el nu ar contine obiecte,
lumea este necesara pentru ca Nemanifestul sa se realizeze. Prin
intermediul lumii si, in ultima instanta, prin dvs. Nemanifestul se cunoaste
pe sine. Sunteti aici pentru a-i permite scopului divin al Universului sa se
implineasca. Atat de important sunteti!

Meister Eckhart, marele maestru spiritual din secolul al XIII-lea, a rezumat

foarte frumos toate acestea: „Timpul este cel care impiedica Lumina sa
ajunga la noi. Nu exista obstacol mai mare in calea catre Dumnezeu decat
timpul”.”[9]

Buddha (Siddhartha Gautama, 623 i.e.n. – 543 i.e.n.) spunea urmatoarele:

“Ignoranta si Iluminarea, ambele vin din mentalul fiintei umane, si toate

fenomenele apar din activitatea acestuia, asa cum apar diferite obiecte din
mainile unui magician. Omul care are un mental impur se va inconjura el
insusi de lucruri impure, la fel cum o fiinta purificata se inconjoara de
lucruri pure. Astfel, toate lucrurile care ne inconjoara sunt urmarea
mentinerii in mintea noastra a unor ganduri mai mult sau mai putin
pure.”[10]