Sunteți pe pagina 1din 10

Tehnologii neconvenţionale de membranare pentru

prelucrarea laptelui
Membranele sunt elemente filtrante, cu dimensiuni submicronice ale porilor, care
permit separarea componentelor din amestecuri complexe. În funcţie de dimensiunea porilor,
membranele pot reţine la suprafaţa lor atât particule aflate în suspensie (prin microfiltrare),
cât şi compuşi dizolvaţi (prin ultrafiltrare, nanofiltrare, osmoză inversă). Datorită avantajelor
pe care le prezintă aceste materiale filtrante faţă de cele clasice (separare eficientă la
temperatura mediului ambiant, productivitate ridicată prin selectarea unui regim de
curgere optim, simplitate în operare etc.), membranele şi tehnicile de membranare cunosc, în
prezent, pe plan mondial, o dezvoltare continuă.

Preocupare pe plan modial


Dacă la nivelul anului 1992, în SUA, vânzările de membrane se situau la 680 de
milioane de dolari, în 2001, această valoare s-a dublat. Până în anul 2008, prognozele indicau
o creştere de 8,3% pe an a vânzărilor de membrane destinate tratării apelor uzate, obţinerii
apei potabile, purificării băuturilor şi a altor lichide din industria alimentară. Pe piaţa
membranelor, s-au impus firme dintr-o serie de ţări dezvoltate (SUA, Germania, Japonia,
Franţa), cum ar fi Abcor, Pall, Millipore, Sartorius, Koch Membrane, Du Pont. Tehnologiile
dezvoltate de aceste firme, care realizează nu doar materialele filtrante, ci şi instalaţiile în
componenţa cărora intră acestea, sunt recunoscute ca făcând parte din clasa tehnologiilor
neconvenţionale şi ecologice.
Odată cu membranele clasice, a căror aplicabilitate se datorează efectului de separare a
componentelor unui amestec pe baza diferenţei dintre mărimea moleculelor acestora, s-au
obţinut membrane cu proprietăţi superioare în recunoaşterea şi separarea speciilor chimice
din medii lichide complexe. Obţinerea acestor tipuri de membrane a fost posibilă datorită
dezvoltării continue a ştiinţei materialelor micro şi nanostructurate, cu proprietăţi fizice,
chimice, electrochimice sau optice predefinite.
În general, materialele de acest tip se obţin prin aplicarea unui strat foarte subţire din
compusul cu proprietăţi predefinite pe un material membranar-suport, rezultând, în acest fel,
membrane compozite. Pe plan mondial, există o intensă preocupare pentru modernizarea
tehnologiilor şi echipamentelor specifice operaţiilor de purificare şi recuperare a
componentelor utile din lichidele alimentare, atât pentru produsele principale, cât şi pentru
produsele secundare care rezultă din procesele tehnologice, accentuându-se, în special,
valorificarea lor în alimentaţia umană. Prin aplicarea proceselor de membranare, calitatea
produselor alimentare lichide destinate consumului este mult îmbunătăţită şi riguros
controlată, pe baza unor standarde moderne, exigente.
Scurtă prezentare
Ştiinţa şi tehnologia membranelor sunt tratate, în ultimii ani, ca domenii
interdisciplinare, care includ noţiuni de chimie a polimerilor, chimie fizică şi inginerie
chimică. O definiţie exactă şi completă a membranei, care să includă aspecte referitoare la
structura sa, mecanismul de separare şi domeniul de utilizare este dificilă. În sensul cel mai
larg, unanim acceptat de oamenii de ştiinţă, membrana este o barieră selectivă care participă
activ sau pasiv la transferul de masă între fazele pe care le separă.
Procesele care utilizează membrane, ca element central, au aplicabilitate multiplă în
separarea şi concentrarea componentelor unor soluţii, amestecuri de gaze sau vapori, având,
în prezent, statutul de tehnologii de vârf. Membranele cunoscute în prezent sunt diferenţiate
prin natura şi tipul materialului, structura şi domeniul de aplicare.
Pe baza acestor criterii de clasificare, membranele sunt:
a) după natura materialului – naturale şi sintetice;

b) după tipul materialului – polimerice şi anorganice;

c) după structură – poroase şi dense (neporoase);


d) după domeniul de aplicare – de microfiltrare (MF), ultrafiltrare (UF), nanofiltrare (NF),
osmoză inversă (OI), dializă (D), electrodializă (ED), distilare membranară, (DM),
pervaporaţie (PV) şi electroosmoză (EO).
Membranele poroase, care au cele mai multe aplicaţii la nivel industrial, se subdivide,
la rândul lor, după forma şi distribuţia porilor, în membrane simetrice (structura definită prin
pori cilindrici, drepţi sau înclinaţi, uniform distribuiţi sau microsferulite monodisperse),
membrane asimetrice (structura formată din micropori cu diametre variabile, dispuşi într-un
strat foarte subţire, cu grosimea de 0,1 – 1 μm, numit strat active, şi macropori neregulaţi,
care formează substratul macroporos cu o grosime de 100 – 200 μm) şi membrane compozite
(structura caracterizată printr-un strat activ compact, simetric sau asimetric, un strat
intermediar de legătură, şi un substrat macroporos).

Conceptul inversiei de fază


Pentru obţinerea de membrane utilizate la nivel industrial, metoda cea mai cunoscută
şi cea mai aplicată, în prezent, este inversia de fază. Conceptul de inversie de fază presupune
transformarea unei soluţii polimerice omogene într-un sistem de două faze, una bogată în
polimer, care formează partea continuă a membranei poroase, şi alta săracă în polimer, care
umple porii din structura membranei.
Procesul are trei etape principale: dizolvarea polimerului într-un solvent adecvat;
peliculizarea soluţiei polimerice pe o suprafaţă plană sau tubulară; precipitarea polimerului
(inversia de fază propriu-zisă). În funcţie de tipul polimerului, de concentraţia soluţiei
polimerice, de grosimea peliculei, de modalitatea şi condiţiile de precipitare, prin inversie de
fază, se obţin membrane cu structura simetrică pentru marea majoritate a aplicaţiilor
cunoscute (MF, UF, OI etc.), în formă plană sau tubulară.
Realizarea practică a proceselor de separare prin membrane implică instalaţii
specifice, în care elementul central este dispozitivul care conţine încorporată membrana,
denumit modul membranar. Membranele în formă plană pot echipa module cu diferite
geometrii, de tipul filtrelor clasice cu rame şi plăci, sau pot fi utilizate la realizarea de
elemente filtrante, membrana având configuraţie pliată sau spiralată. O instalaţie de separare
a componentelor dintr-un amestec, prin intermediul membranelor, poate cuprinde unul sau
mai multe module membranare.
Utilizarea tehnologiilor neconvenţionale în industria laptelui
Industria laptelui este, fără îndoială, sectorul din industria alimentară în care procesele
de membrană au cea mai largă aplicare, acestea fiind utilizate în cele mai diverse scopuri, de
la concentrarea sau fracţionarea componentelor (osmoza inversă, ultrafiltrarea) până la
separarea macro sau microcomponentelor şi a celulelor microbiene, prin microfiltrare şi
nanofiltrare.
Laptele poate fi utilizat ca atare sau poate constitui materie primă pentru obţinerea
unui număr mare de produse finite, cu valoare nutritivă mare. Prin îndepărtarea
microorganismelor şi a sporilor acestora din lapte, în proporţie de până la 99,99%, în funcţie
şi de încărcătura microbiană iniţială a acestuia, se poate obţine un lapte ”organic’’,
„ecologic” sau „biologic”, cu valoare nutritivă nemodificată. Un asemenea lapte se poate
utiliza la fabricarea brânzeturilor şi în formă crudă, cu valoare nutritivă şi biologică ridicată.
De asemenea, producţia se poate axa pe brânzeturile tradiţionale româneşti.
Separarea şi concentrarea componentelor laptelui au multiple aplicaţii în industria
laptelui, de la îmbogăţirea a numeroase produse în proteine, valoroase din punct de vedere
biologic (conţinând toţi aminoacizii esenţiali), până la utilizarea acestor proteine, la
fabricarea produselor pentru sugari (concentrate proteice, în special din zer). Alte
componente, lactoza de exemplu, pot fi utilizate, de asemenea, în biotehnologiile alimentare
pentru obţinerea de biomase din care se pot obţine formule lactate pentru alimentaţia
sugarilor, pentru industria farmaceutică etc. Începand cu anii 1970, tehnicile membranare s-
au extins în numeroase domenii ale industriei laptelui. În actuala criză mondială de proteine,
în particular, de origine animală, care tinde să se accentueze, laptele şi subprodusele laptelui
reprezintă o remarcabilă sursă proteică pentru alimentaţia umană. Procedeele tehnologice
moderne, neconvenţionale, pe bază de membrane, permit o viguroasă şi eficientă separare a
substanţelor componente din lapte şi zer, aşadar, o mai bună prelucrare, conservare şi
utilizare a acestora.
Tendinţa actuală este aceea de integrare a procesului de obţinere a membranelor, de
caracterizare funcţională a acestora şi de fabricare a produsului dorit. Se urmăreşte realizarea
de membrane specializate pentru un anumit produs sau chiar pentru îmbunătăţirea unei
caracteristici determinate a acestuia.
Pe plan naţional, în domeniul producerii de membrane şi sisteme membranare, centrul
de cercetare pentru materiale macromoleculare şi membrane are o experienţă vastă, fiind şi
singurul producător din ţară. Preocupări în domeniul membranelor şi proceselor membranare
există şi în cadrul unor universităţi din ţară, dar numai la nivel de laborator.
Din păcate, la noi în ţară, aceste tehnici moderne, cu avantaje certe atât sub aspect
nutriţional, cât şi economic, nu sunt aplicate, în prezent, în industria laptelui. Există doar o
singură instalaţie pentru fabricarea brânzeturilor prin ultrafiltrare, achiziţionată din import cu
costuri ridicate. Dacă pe plan internaţional, aplicarea procedeelor membranare în industria
laptelui este impusă prin standarde de calitate deosebit de exigente, în România, aceste
procedee sunt aplicate la scară redusă şi datorită permisivităţii sistemului de calitate. Se
impune cu necesitate alinierea nivelului tehnologic din industria laptelui la cel existent pe
plan internaţional, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, şi conformarea sistemului
românesc al calităţii la cel european.
Aplicatii ale ultrafiltrarii în industria laptelui. Ultrafiltrarea se aplica la conscentrarea
laptelui degresat normalizat şi la recuperarea proteinelor din zer.

Concentrarea laptelui degresat şi normalizat prin ultrafiltrare se aplica la fabricarea


branzeturilor, produselor dietetice acide etc.La ultrafiltrare se retin pe membrana proteinele şi
lipidele precum şi substantele asociate cu acestea adica: vitaminele liposubile A,D,E,K care
sunt legate de lipide, vitaminele B12 şi acidul folic care sunt legate de proteine; substantele
minerale legate de cazeine; circa 50% din lactoza şi azot neproteic.În permeat trec apa,
substantele minerale solubile, vitaminele hidrosolubile ( cu exceptia vitaminei B12 şi
acidului folic), circa 50% din lactoza.Concentrarea laptelui normalizat sau degresat destinat
fabricarii branzeturilor poate fi:

-prin ultrafiltrare cu factor mic (Low Concentration Factor-LFC), în care caz factorul de
concentrare este 2,0;

-prin ultrafiltrare cu un factor mare (High Concentration Factor-HCF), care caz factorul de
concentrare este de 3-6, retenatul respective fiind utilizat la fabricarea branzeturilor semitari
şi tari;

- pana la nivelul de substanta uscata din produsul finit (metoda Precheese), care se aplica
în cazul în care retenatul este utilizat la fabricarea branzeturilor moi şi semitari (cu>45%
apa), cum ar fi branza Quarg, Fetta, Mozzarella.
Folosirea ultrafiltrarii la concentrarea laptelui destinat fabricarii branzeturilor prezinta
urmatoarele avantaje: cresterea randamentului în branza, deoarece se recupereaza proteinele
serice care conteaza pentru 20% din totalul proteinelor;este posibila mecanizarea şi
automatizarea procesului; necesarul de cultura de productie şi cheag este mai redus
(cantitatea de cheag se reduce cu 20% din cea folosita în tehnologia conventionala);
cantitatea de zer este diminuata sau eliminata, permeatul obtinut necesitand un BOD mai
redus; capacitatea fabricarii creste pastrand aceleasi utilaje; necesitatile energetice sunt mai
scazute.

Tot prin ultrafiltrare se produce recuperarea proteinelor din zer, retenatul respectiv
alacatuind asa-numitul concentrat proteic (WPC), care poate contine, dupa uscare, pana la 3-
5% umiditate, circa 50-62% proteine. Acest concentrat este folosit în produsele lactate,
produsele de panificatie, alimentele dietetice, baby-foods, produsele din carne, bauturi
proteice etc. Adaosul de WPC în produsele alimentare are doua motivatii: o motivatie
nutritionala, deoarece proteinele din zer (proteine serice) au o mare valoare biologica şi o
motivatie tehnologica datorita proprietatilor functionale (capacitate de spumare, emulsionare,
absorbtie de apa, capacitate de ingrosare). Pentru a evita comatarea membranei de
ultrafiltrare, se preconizeaza urmatoarele masuri: clarificarea serului prin indepartarea
cazeinei (urme) şi grasimii; incalzire 80...85˚C/15s şi ajustare pH la 3 sau 7,0;complexarea
proteinelor (micelelor de cazeina şi β-lactoglobulina) prin tratament termic sau solubilizarea
cazeinei cu enzime; adaos de EDTA sau hexametafosfat de sodiu pentru a complexa fosfatul
de calciu care poate colmata membrana de ultrafiltrare.Ionii de calciu pot fi indepartati şi prin
elctrodializa sau cu ajutorul schimbatarilor de ioni.

Impactul tehnic, economic şi social al utilizării tehnicilor membranare


Implementarea pe scară mai largă a tehnologiilor membranare în industria laptelui va
extinde domeniul de aplicabilitate a membranelor şi va permite realizarea în ţară a unor
instalaţii echipate cu membrane specifice pentru prelucrarea laptelui şi a derivatelor acestuia.
Preţul estimativ al unei astfel de instalaţii este de circa 15.000 de euro, la o capacitate
de 1.500 l/h de lapte prelucrat. Acest preţ este de circa două ori mai scăzut decât al unor
produse similare din import. Prin extinderea aplicaţiilor instalaţiilor echipate cu membrane
asimetrice şi producerea acestora în serie, se realizează importante economii valutare.
Utilizarea proceselor membranare conduce la eficientizarea producţiei, prin reducerea
costurilor materiale, energetice (fiind eliminate procesele termice de pasteurizare), şi de
manoperă, concomitent cu creşterea calităţii produselor şi diversificarea gamei sortimentale.
Prin dezvoltarea de noi capacităţi de producţie se creează noi locuri de muncă. Prin
valorificarea produselor secundare din lapte, se diminuează poluarea surselor de apă din zona
unităţilor prelucrătoare.
Având în vedere faptul că instalaţiile membranare se pot pune în funcţiune cu
cheltuieli mici, iar consumurile energetice sunt reduse, acestea pot fi amplasate cu uşurinţă şi
în zone izolate, defavorizate, contribuind astfel la relansarea economică locală.
Prin utilizarea tehnologiilor membranare este posibilă aplicarea sanitarizării laptelui,
chiar la centrele de colectare, reducându-se pierderile datorate acidulării laptelui, care nu ar
mai putea fi procesat. Pentru un producător din industria laptelui care utilizează tehnologii
membranare specifice, se estimează un profit de circa 10.000 de euro pe an, atât ca urmare a
economiei de energie, cât şi prin recuperarea tuturor componentelor laptelui şi utilizarea
eficientă a acestora, în fabricarea unor produse alimentare.

Envopur
Instalatiile din linia noastra de productie Envopur® acopera intreaga gama a
tehnologiei de separare cu membrane pentru tratarea apei de proces, recircularea apei si
tratarea apei reziduale. Ele sunt indicate pentru marea majoritate a tipurilor de apa industriala
procesata.
Deseori, solutiile eficiente se pot realiza numai prin combinarea diferitelor tehnologii
de tratare. Noi oferim o varietate de tehnologii. In functie de aplicatia dumneavoastra
specifica, noi combinam tehnologiile de tratare pentru a atinge solutia optima clientului: de
exemplu tehnologia Envopur® combinata cu tehnologia fizico-chimica, tehnologia
biologica sau combinam diferitele tehnologii cu membrane.
Principiul de functionare
Filtrarea cu membrane consta in concentrarea materiilor dizolvate si nedizolvate dintr-
un fluxde apa sub actiunea presiunii printr-o membrana. Marimea porilor membranei
stabileste care molecule trec prin membrana. In functie de componenta fluxului ce trebuie
tratat cat si a gradului de purificare, se stabileste tipul de membrana.

ULTRAFILTRAREA LAPTELUI
Capacitate: aprox. 100 l/h pana la 100 m3/h.
Scopul separarea substantelor coloidale si a celor
tratarii: insolubile.
Membrana: organica, anorganica.
Tipul modul tubular, modul infasurat.
instalatiei :
Aplicatii: • Tratarea si reciclarea apei de spalare/clatire.
• Spargerea emulsiilor.
• Separarea substantelor valorificabile din apa.
• Reciclarea solutiilor de spalare sticle.
• Separarea selectiva a substantelor.
Instalatie ultrafiltrare UF

Sistem de ultrafiltrare a apei in scopul potabilizarii sau utilizarii


tehnologice. Sistemele de ultrafiltrare se configureaza functie de solicitarea clientului.

Constructie pe cadru inox, cu pompa de spalare inversa, ventile actionate pneumatic,


panou de automatizare cu programare digitala, sisteme de dozare pentru spalare chimica cu
NaOCl respectiv cu acid clorhidric sau acetic.
Instalatia de ultrafiltrare este complet echipata, cu module membrana, conducte de
circulatie a apei, debitmetre, manometre, cabluri, etc.
Membranele de ultrafiltrare asigura retinerea impuritatilor de ordinul 0,01 microni,
virusilor, bacteriilor, macromoleculelor organice, particulelor coloidale.

Concluzii:

• In ultimii ani s-au progrese semnificative pentru dezvoltarea metodelor de procesare


minime si atermice

• Desi probabil că aceste procese nu vor inlocui niciodata complet tratamentele termice,
avantajele unice pe care le ofera trebuie luate in considerare si exploatate

• Aplicaţiile industriale sunt inca puţine la număr în momentul de faţă, datorită


costurilor ridicate şi dezvoltării insuficiente
• Unele ţări au făcut progrese remarcabile în adoptarea acestor tehnologii (SUA,
Germania, Noua Zeelandă, Australia).

• Multe eforturi de cercetare şi dezvoltare sunt încă necesare.