Mitropolitul Dosoftei, un sfânt cărturar

Mitropolitul Dosoftei al Moldovei a fost un arhiereu cu preocupări cărturărești,

cunoscut în cultură română în special prin Psaltirea în versuri (1673), considerată prima
carte de poezie în limba română. Multe dintre versurile psalmilor sunt inspirate în poezia
populară și, la rândul lor, au devenit sursă de inspirație pentru poeții români. Mitropolitul
Dosoftei este primul ierarh care a tradus în limba română Dumnezeiască Liturghie,
această fiind și prima carte românească de slujba tipărită în Moldova. Viețile sfinților,
elaborate pe parcursul a 25 de ani, a constituit o lucrare importantă pentru lucrarea
duhovnicească a cărturarilor și a preoților din toate Țările Române. Talentul literar al
mitropolitului Dosoftei este remarcat și în traducerea dramei grecești Erofili, prima opera
din dramaturgia universal tradusă în limba română. Toate aceste lucrări dovedesc efortul
mitropolitului pentru îmbogățirea vocabularului limbii române literare cu termini
împrumutați din limbile greacă și latină.

Născut în 1624 într-o familie moldoveană mitropolitul Dosoftei se presupune că

din botez se numea Dimitrie Barila.
A studiat probabil la Iași la Colegiul întemeiat de Vasile Vodă Lupu, apoi în
Polonia la Lvov , străvechi centru slav ortodox la Școala Frăției Ortodoxe unde a învățat
limbile clasice (greacă și latină), apoi slavonă bisericească și polonă, pe lângă limba
ucrainiană ce se vorbea acolo, devenind astfel unul din poliglotii vremii.
După terminarea studiilor , a revenit în Moldova, calugarindu-se la Mănăstirea
Probota, ctitoria și gropniță lui Petru Rareș și a familiei sale.
În cursul celor peste 25 de ani de păstorire la Huși , Români și Iași , Vlădică
Dosoftei a fost preocupat îndeosebi de probleme cărturărești, alcătuind sau traducând în
românește felurite cărți de învățătură teologică, de slujba bisericească sau cu caracter
istoric și literar.
,,Acest Dosoftei mitropolit era […] deplin călugăr și cucernic și blând că un miel.În
țară noastră pe ceasta vreme nu este om că acela” (Ion Neculce).
Încă în timp ce își petrecea viață la mănăstirea Probota, se cunosc primele
preocupări cărturărești ale lui Dosoftei: Istoriile lui Herodot traduse pentru prima oară în
românește (1650), Patericul grecesc, Mântuirea Păcătoșilor a lui Agapie Landos și
fragmente din ,,Viață și minunile Sf. Vasile cel Nou”.
În timp ce era episcop la Român a revizuit traducerea Vechiului Testament făcută
de sfatarul Nicolae Milescu la Constantinopol (1661-1664), care se va tipări apoi în Biblia
de la București, din 1688.
La mănăstirea ucraineană de la Uniev, în Polonia a tiprit, 1673, Psaltirea în versuri,
prima lucrare poetică de mari proporții în limba noastră, și Acatistul Născătoarei de
Dumnezeu .
Dosoftei s-a străduit să versifice cei 150 de psalmi, <<precum a putut mai
frumos>>, dând culturii românești o lucrare masivă, în 8634 de versuri (peste 500
pagini).
 Primul care a versificat această carte biblică într-o limba națională în cadrul
Bisericilor ortodoxe.
Deși a avut de luptat cu greutățile începutului, când limba literară română era
încă în curs de formare, Dosoftei a dăruit culturii românești o lucrare de mare valoare
literară-artistică, cu mult superioară versificarilor de mai târziu ale Psaltirii.
Psaltirea mitropolitului moldovean a circulat în toate ținuturile locuite de români,
întrând în cântecele de stea și în colinde, precum și în creația dramatic a Vifleimului
(psalmii 46, 47, 48, 49, 94, 96, 97, 101, 136, 137 etc).
Dosoftei a dat la lumina Dumnezeiască Liturghie, în anul 1679. Era a două
traducere a Sfintelor Liturghii în românește – după a lui Coresi din 1570 – și prima făcută
de un ierarh.
El a fost primul ierarh moldovean care a început muncă grea și neobosită pentru
pătrunderea limbii române în biserica, în locul celei slavone.
În anul 1680 a tipărit Psaltirea de-ntales, cu text paralel, slavon și român.
În mai 1681, de sub teascurile noii tipografii a ieșit un Molitavnic de-ntales , în
românește.
În acest Molitvelnih s-a tipărit – în dată după prefață – un Poem chronologic
despre domnii Moldovei, în 136 de versuri, alcătuit de Dosoftei, poem care precede
poezia istorică a lui Dimitrie Bolintineanu.
În 1683, mitropolitul a tipărit o nouă ediție a liturghiei,completată cu multe
rugaciun (molitve) care nu apar în prima.În același an a tipărit Parimiile preste ani, în care
a reeditat – în primele pagini – Poemul chronologic despre domnii Moldovei.
Între anii 1682- 1686, Dosoftei a tipărit o altă lucrare însemnată, și anume Viață și
petrcerea svintilor, în 4 volume format mare (vol. I, septembrie-decembrie; vol. ÎI,
ianuarie-februarie; vol. III, martie –iune și vol. IV, iulie-august).Este o lucrare de compilație
alcătuită sau tradusă după mai multe izvoare grecești și slavone.
Deși cu multe elemente legendare folclorice,lucrarea mitropolitului Dosoftei a
circulat în toate tarrile românești, constînd o lectură plăcută pentru puținii cărturari de
atunci, în special pentru preoți.A trezit gustul pentru citit, dar a contribuit și la întărirea
sentimentelor religios-morale ale credincioșilor români.
În 1686, regale Poloniei Jan Sobieski (1674-1696) a pornit un nou război
împotriva turcilor. E a intrat în Moldova, crezând că va putea atrage de partea să șip e
domnitorul Constantin Cantemir. A fost însă nevoit să se retragă fără să-s fi îndeplinit
planurile. La retragere, a uat cu el în Polonia șip e mitropolitul Dosoftei.
Este vorba de Expunerea credinței ortodoxe(Dogmatică) a Sfântului Ioan
Damaschin, din care a traus patru capitole din cartea întâi.
Ultima să traducere(terminată în 1693) era o culegere de cuvântări ale unor Sfinți
Părinți(Mărgăritare), după textul neogrec al colecției de cuvântări patristice tparita la
Veneția.
Mitropolitul Dosoftei poate fi astfel cel mai de seama cunoscător al literaturii
patristice și postpatristice din întreagă cultură românească veche.Chipul sau ni se
înfățișează într-o lumina și mai puternică dacă ne gândim că aceste traduceri au fost
făcute în ultimii ani ai vieții luni, în perioada exilului polonez.
 Între astfel de strădanii cărturărești, cu dorul țării și al credincioșilor săi moldoveni
în suflet, mitropolitul Dosotei s-a stins din viață la 13 decembrie 1693, în vârstă de
aprape 70 ani. La căpătâiul sau au vegheat ce câțiva călugări din Moscova care însoțiseră
moaștele Sfanului Ioan cel Nou de la Suceava. Moartea mitropolitului Dosoftei a
însemnat stingerea unui ierarh cărturar cu o frumoasă orientare umanistă, care a
răspândit multă lumina în mijlocul poporului sau și care și-a închinat întreagă viață
propășirii acestuia și apărării credințe ortodoxe.
Mitropolitul Dosoftei este primul nostru poet național, primul versificator al
Psaltirii în tot Răsăritul Ortodox, primul traducător din literatură dramatică universală și al
unor lucrări istorice în românește, primul traducător al cărților de slujba în românește în
Moldova, primul mare cunoscător al literaturii patristice și postpatristice la noi, primul
cărturar român care a copiat documente și inscripții și care a avut un aport prețios în
procesul de formare a limbii literare românești. Psaltirea în versuri a pus bazele poeziei
românești culte, iar Viață și petrecerea svintilor stă – alături de Cazania lui Varlaam – la
temelia prozei noastre literare. De aceea, pe bună dreptate afirmă un scriitor
contemporan că Mitropolitul Dosoftei este Eminescu secolului al XVII-lea, iar prof. univ.
Zoe Dumitescu – Bușulenga scria că ,,Psaltirea în versuri este în cultură și literatură ceea
ce este Voronetul în pictură”.
Încununarea muncii sale ”cu multă trudă și vreme îndelungată cu foarte osârdie
mare”, după cum spunea și el însuși, a fost “Psaltirea în versuri”(1673), lucrarea ce se
constituie în prima încercare de versificare în limba noastră și care este până astăzi o
lucrare de mare valoare literară.
În timpul exilului, activitatea să cărturărească n-a încetat, mitropolitul Dosoftei
continuând opera să amplă de traduceri. Truda pentru activitatea cultural, alături de viață
zbuciumată și de dorul de pământul țării i-au grăbit sfârșitul, mitropolitul stingându-se
din viață (1686), departe de credincioșii pe care i-a păstorit cu multă dragoste.