Energia în sistemele biologice

În natură se desfăşoară numeroase procese prin care se fotosinteză

consumă şi se formează materie organică. Respiraţia animalelor
poate fi considerată o ardere, din care rezultă dioxid de carbon şi Plante
apă (fig. 1).

respiraţie
Dioxidul de carbon este reţinut de masa vegetală verde de

O2
pe suprafaţa pământului.
Stocarea energiei chimice poate avea loc prin
transformarea energiei radiante solare, care, în prezenţa Animale
clorofilei, transformă dioxidul de carbon reţinut de plante şi apa, H2O
în substanţe organice necesare plantei şi eliberarea unei cantităţi +
corespunzătoare de oxigen, proces numit fotosinteză. CO2
Fotosinteza este un proces complex la care participa respiraţie
clorofila şi enzimele specifice din plante şi este procesul din Fig. 1. Transformarea substanţelor
natură în urma căruia se formează substanţe organice organice şi anorganice în natură.
(zaharide), din substanţe anorganice (dioxid de carbon şi apă).
Celulele frunzelor verzi conţin cloroplaste, în interiorul
cărora se află un sistem de pigmenţi (clorofile, carotinoide şi
xantofile) capabili să transforme energia solară în energie
chimică (fig. 2).
Schematic, acest proces poate fi reprezentat astfel:
Energia solară (lumină)

CO2 + H2O Fotosinteză clorofilă şi enzime

(C6H10O5)n + O2
zaharide

Procesul de fotosinteză are loc în două faze: faza luminoasă

şi faza obscură.
În faza luminoasă se produc următoarele procese:

 captarea energiei solare cu ajutorul clorofilei şi

transformarea acesteia în energie chimică stocată în
molecule de adenozintrifosfat (ATP);
 descompunerea moleculelor de apă în elementele
componente (oxigen şi hidrogen);
 eliberarea oxigenului în atmosferă, care este folosit în
respiraţie de către animale. Fig .2. Energia chimică necesară
dezvoltării plantelor provine din
energia luminoasă.
1
 În faza obscură (întuneric) are loc biosinteza zaharidelor, utilizând dioxidul de
carbon şi hidrogenul rezultat în urma descompunerii apei, iar sursa de energie este
furnizată de ATP.
Simplificat, întregul proces complex al fotosintezei poate fi reprezentat global,
astfel:

lumină
clorofilă
enzime
6CO2 (g) + 6H2O (l) C6H12O6 (s) + 6O2 (g)
Procesul de fotosinteză este endoterm; pentru sinteza unui mol de glucoză se
consumă 6 ∙ 114 kcal (câte 114 kcal pentru fiecare mol de CO2 transformat în glucoză).
În multe reacţii biochimice un rol deosebit îl au moleculele de adenozintrifosfat
(ATP) şi adenozindifosfat (ADP):

difosfat

trifosfat adenozin

Gruparea trifosfat din ATP conţine două legături macroenergetice, iar gruparea
difosfat din ADP o singură legătură (notate grafic cu semnul ~ ), în care este
înmagazinată o cantitate însemnată de energie.
O astfel de legătură macroenergetică eliberează prin scindare hidrolitică o
cantitate mare de energie, ATP-ul fiind principalul purtător de energie din celule:

generator de energie
ATP + H2O ADP + H2PO4 + energie

acumulator de energie

Transformarea ADP în ATP se face cu consum de energie, în timp ce reacţia

inversă se produce cu eliberare de energie, ambele reacţii fiind catalizate de enzime

2
specifice. Energia necesară transformării ADP în ATP este furnizată de metabolizarea
alimentelor.
Ulterior, zaharidele ajunse în organismul animal prin hrană sunt transformate în
proteine şi grăsimi şi, împreună cu acestea, participă la o serie de procese fizice şi
chimice cunoscute sub numele de metabolism (din limba greacă metabole =
schimbare).
Substanţele rezultate în urma digestiei animalelor sunt preluate prin circuitul
sangvin şi transportate în ficat, unde suferă o serie de transformări. Acestea sunt apoi
disipate spre diferite organe, unde furnizează energia necesară organismului şi
substanţele necesare reînnoirii celulelor uzate, sau biosintezei substanţelor de rezervă
(grăsimi, polizaharide).
Totalitatea reacţiilor în urma cărora substanţe cu structură moleculară complexă -
componente ale alimentelor (proteine, glucide, grăsimi) sunt transformate în substanţe
cu structură moleculară mai simplă se numeşte catabolism sau dezasimilaţie. Procesele
catabolice decurg în general cu degajare de energie, folosită de organism pentru a-şi
asigura temperatura necesară existenţei, pentru mişcare (lucru mecanic), creştere şi
reproducere.
Procesele în cadrul cărora se sintetizează substanţe cu structuri moleculare
complicate din substanţe cu molecule simple poartă numele de anabolism sau
asimilaţie. Procesele anabolice sunt consumatoare de energie.
Între asimilaţie şi dezasimilaţie există interdependenţă, iar raportul dintre ele
poate fi pozitiv (predomină fenomenele de asimilaţie) sau negativ (predomină
fenomenele de dezasimilaţie).
Metabolismul glucidelor cuprinde două faze:
degradarea anaerobă ce are loc în absenţa aerului;
degradarea aerobă, caracteristică tuturor organismelor care respiră, cu
participarea oxigenului. Procesele sunt redate schematic:
CO2 + H2O + energie (E1)
Glucide din alimente oxidare
glicoliză
Glucoză 2CH3 C COOH
Glicogen din ficat O
acid piruvic

2CH3 CH COOH + energie (E2)

OH − energie (E3)
glicogen (în ficat)
acid lactic

Energia rezultată la transformarea unei molecule de glucoză în două molecule de

acid lactic (E2) este suficientă pentru a transforma trei molecule de ADP în trei molecule
de ATP (principalul furnizor de energie al organismului).

3
 Tabelul 2
Valoarea energetică a unor
substanţe organice
Alimentele constituie ,,combustibilul" care produce energia Tipul Valoare
necesară proceselor vitale (tabelul 1). alimentului energetică
Valoarea energetică a unui aliment este egală cu cantitatea de kJ/g
glucide 16,7
energie eliberată prin degradarea acestuia în organism (tabelul 2). lipide 37,7
proteine 16,7

Energia necesară proceselor vitale Tabelul 1

Nevoile energetice pentru: Bărbat adult (kJ/zi) Femeie adultă (kJ/zi)
 activitate obişnuită 11500 8500
 îmbrăcare 495 435
 conducerea automobilului 680 600
 înot 2090 1840
 alergare 2390 2100
 urcatul scărilor 4520 3985

Energia din alimente

Alimente Valori Eforturile mari depuse pentru a pierde kilogramele în plus i-au
( 100 g) calorice determinat pe nutriţionişti şi chimişti să măsoare valorile calorice ale unor
(kcal)
alimente şi apoi să coreleze cu necesarul zilnic al metabolismului uman.
măr 50
banană 70 Hrana ingerată ,,arde" în organismul uman până la CO2, H2O şi
pâine 250 energie, exact ca într-o bombă calorimetrică din laborator.
ciocolată 600 La arderea în bomba calorimetrică a 100 g de tort s-a obţinut o cantitate
coca cola 40 de căldură de 550 kcal. Aceasta este energia calorică a desertului pe care l-ai
ouă 140
consumat.
alune 250
pizza 250 Deoarece organismul nu poate stoca energie, excesul de hrană este
alcool 700 transformat, în procesul digestiv, în lipide şi zaharide. Acestea sunt stocate în
organism şi sunt consumate în cantităţi mici ori de câte ori se depune un efort
fizic în activitatea cotidiană. În tabelul 2 se observă că valoarea energetică a
grăsimilor este dublă faţă de cea a proteinelor şi zaharilor. Prin urmare, o
persoană supraponderală va trebui să consume preferenţial alimente bogate în
proteine şi zaharuri, evitând alimentele cu un conţinut ridicat de grăsimi.
O persoană care are o viaţă sedentară va acumula lipide în ţesuturi
dacă va consuma alimente în exces şi nu îşi controlează dieta.
Fig. 3 . Desertul care arde în bomba
calorimetrică produce 550 kcal/100 g Valorile calorice din tabel sun orientative, cu unele aproximări
determinate de varietăţile de sortiment.
Bibliografie
Marius Andruh, Ion Baciu, Daniela Bogdan, Manual
pentru clasa a XII-a: C1,Chimie, Editura Mistral Info Întocmit de prof. Buga Elena
Media, 2007
4