MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII,

TINERETULUI ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE LITERE

REZUMATUL

TEZEI DE DOCTORAT
DECONSTRUCŢIA PERSONAJULUI
DON JUAN DE LA ROMANTISM
PÂNĂ LA POSTMODERNISM

Conducător ştiinţific
PROF. UNIV. DR. PAUL MAGHERU
Doctorand
LECTOR UNIV. DAN NEGRUŢ

ORADEA
2011
 CUPRINS

ARGUMENT............................................................................................7

CAPITOLUL 1. DECONSTRUCŢIA ŞI EFECTUL EI

ARTISTIC...............................................................................................13
1.1. Definiţie................................................................................................13
1.1.1. Istorie....................................................................................................16
1.1.2. Precursori..............................................................................................17
1.1.3. Ipoteze ale deconstrucţiei.....................................................................18
1.1.4. Deconstrucţia în filosofie.....................................................................21
1.1.5. Deconstrucţia în studiile culturale şi literare........................................27
1.1.6. Atribute ale literaturii în viziunea deconstructivistă............................29
1.2. Ce nu este deconstrucţia.......................................................................31
1.2.1. Descrierile negative ale lui Derrida......................................................33
1.2.2. Nu e o analiză.......................................................................................35
1.2.3. Nu e o metodă.......................................................................................36
1.2.4. Nu e o critică........................................................................................38
1.2.5. Nu e post-structuralistă.........................................................................39
1.2.6. Nu este un act sau o operaţiune............................................................41
1.3. Jacques Derrida, Martin Heidegger şi deconstrucţia...........................42
1.4. Strategia deconstructivistă....................................................................45
1.4.1. Metafizica prezenţei. Logocentrismul..................................................49
1.5. Termeni-cheie.......................................................................................51
1.5.1. Vorbire / scriere....................................................................................51
1.5.2. Arhi-scrierea.........................................................................................53
1.5.3. Differance (diferanţa, diferarea)...........................................................55
1.5.4. Trace (urma).........................................................................................58
1.5.5. Suplementul..........................................................................................62

CAPITOLUL 2. CONCEPTUL DE PERSONAJ LITERAR............65

2.1. Definiţie................................................................................................65
2.2. Personajul ca orizont de conştiinţă.......................................................65
2.3. Personajul monologic – Vasile Popovici..............................................66
2.4. Personajul dinamic - Iuri Nikolaevici Tînianov...................................67
2.5. Personajul ca alter-ego al creatorului său – Hertha Perez....................67
2.6. Personajul în viziunea lui Mihail Bahtin..............................................68
2.7. Personajul Don Juan.............................................................................68
2.7.1. Definiţie................................................................................................68
2.7.2. Don Juan sau senzualitatea spirituală...................................................83
2.7.3. Don Juan între gen, clasă şi teologie....................................................84
2.7.4. Măştile lui Don Juan.............................................................................86
2.7.5. Don Juan sau întoarcerea erotismului...................................................87
2.7.6. Don Juan sau vagabondul în dragoste..................................................89

CAPITOLUL 3. CONCEPTUL DE DONJUANISM..........................92

3.1. Definiţie................................................................................................92
3.2. Donjuanismul în viziunea lui Albert Camus........................................93
3.3. Donjuanismul ca nostalgie a androginului...........................................94
 3.4. Complexul Don Juan............................................................................95
3.4.1 Animismul donjuanic...........................................................................96
3.4.2 Complexul Don Juan premarital...........................................................97
3.4.3 Complexul Don Juan postmarital.........................................................97

CAPITOLUL 4. DON JUAN ÎNTRE MIT ŞI EXPERIENŢA

EXISTENŢIALĂ....................................................................................99
4.1. George Gordon Noel Byron: Don Juan................................................99
4.1.1. Plan. Surse de inspiraţie.......................................................................99
4.1.2. Abordarea Byroniană a lui Don Juan.................................................102
4.1.3. Don Juan – copilul..............................................................................102
4.1.3.1. Deconstrucţia lui Don Juan din perspectivă biografică....................106
4.1.3.2. Deconstrucţia lui Don Juan din perspectivă psihanalitică – Complexul
Oedipian.....................................................................107
4.1.3.3. Don Juan – amantul fără voie, între inocenţă şi seducţie.
Deconstrucţia lui Don Juan din perspectivă Biblică-
creştină........................................................................109
4.1.4. Don Juan între abuz şi seducţie..........................................................110
4.1.5. Deconstrucţia femininităţii sau Femeia Masculinizată.......................111
4.1.6. Don Juan – deconstrucţia dragostei....................................................112
4.1.7. Don Juan – uzurpatorul dragostei, statutului social şi
averii.......................................................................................116
4.1.8. Don Juan – victima femeilor. Don Juan între umilinţă, castrare şi cel
de-al patrulea sex....................................................................121
4.1.9. Don Juan – travestitul. Deconstrucţia masculinităţii sau Don Juan
feminizatul..............................................................................126
4.1.10. Don Juan – eroul fără voie..................................................................128
4.1.11. Don Juan – salvatorul.........................................................................131
4.1.12. Don Juan – prostituatul sau ameninţarea seducţiei.............................132
4.1.13. Don Juan – ambasadorul...................................................................137
4.1.14. Don Juan – tatăl..................................................................................138
4.1.15. Don Juan – asasinul fără voie.............................................................139
4.1.16. Don Juan - blestemul trecutului între inocenţă şi
victimizare..............................................................................140

CAPITOLUL 5. IPOSTAZE DECONSTRUITE ALE LUI DON

JUAN......................................................................................................146
5.1. Don Juan – recontextualizatul.................................................................146
5.2. Don Juan – victima propriilor păcate......................................................151
5.3. Don Juan – Antichristul...........................................................................163
5.4. Don Juan - mântuitul..............................................................................182
5.5. Don Juan - mortul...................................................................................190
5.6. Don Juan – monstrul iraţional.................................................................198
5.7. Don Juan - femininul..............................................................................199
5.8. Don Juan - victima femeilor....................................................................202
5.9. Don Juan - duşmanul femeilor................................................................207
5.10. Don Juan - seducătorul sedus.............................................................225
5.11. Don Juan - seducătorul plictisit.........................................................240
5.12. Don Juan - spectatorul vieţii...............................................................241
 5.13. Don Juan – filosoful...........................................................................248
5.14. Don Juan – modernul.........................................................................250
5.15. Don Juan – fantele de mahala.............................................................258
5.16. Don Juan – dictatorul..........................................................................267
5.17. Don Juan - clonatul............................................................................270
5.18. Actualizări ale arhetipului Don Juan..................................................275
5.18.1. Arhetipul Don Juan........................................................................276
5.18.1.1. Arhetip: Definiţie............................................................................276
5.18.1.2. Arhetipul Don Juan........................................................................278
5.18.2. Anarhetip: Definiţie........................................................................280
5.18.2.1. Nicolae Breban şi anarhetipul Don Juan........................................284
5.18.3. Anti-tipul/contra-tipul Don Juan....................................................288
5.18.4. Echi-tipul Don Juan – Don Pygmalion sau posesia prin
creaţie.....................................................................................298
5.18.4.1. Rogulski-Tonia-Cici.......................................................................301
5.18.5. Don Breban narcisistul sau deconstrucţia lui Don Juan-Rogulski din
perspectivă biografică.........................................................................310
5.19. Don Juan – creatorul...........................................................................312

CAPITOLUL 6. CONCLUZII............................................................315

ANEXA 1: REPREZENTĂRI ALE LUI DON JUAN ÎN

LITERATURĂ, MUZICĂ ŞI TEATRU............................................331

ANEXA 2: REPREZENTĂRI ALE LUI DON JUAN PE MARELE

ECRAN..................................................................................................335

BIBLIOGRAFIE..................................................................................336
A) BELETRISTICĂ..........................................................................................336
B) ISTORIE, CRITICĂ ŞI TEORIE LITERARĂ.........................................338
C) ARTICOLE...................................................................................................349
D) BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ...........................................................352
 REZUMAT

Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze o problemă a literaturii universale,

problemă legată de apariţia, manifestarea şi avatarurile personajului Don Juan, de la
perioada romantică până la perioada postmodernă. Încă de la apariţia lui, personajul
Don Juan a exercitat o continuă fascinaţie asupra audienţei literare, în special asupra
audienţei feminine, cauzând reacţii diferite. Dacă bărbaţii ridicau cu dispreţ din umeri
şi sprâncene, întrebând ironic: „Cine mai e şi acest Don Juan?”, simţindu-şi
ameninţate atât poziţia de soţ, cât şi credibilitatea propriilor minciuni despre fidelitate,
femeile s-au situat mereu pe o poziţie mai moderată cu privire la marele libertin.
Evoluţia personajului Don Juan a fost marcată de polemici şi admiraţie, dar
iresponsabilul şi irezistibilul cuceritor a continuat să ne fascineze de-a lungul
veacurilor şi se dovedeşte a fi acum mai actual decât oricând, dată fiind multitudinea
creaţiilor literare recente, la nivel mondial, care îl au pe Don Juan în centru.
Unul dintre principalele motive care au stat la baza alegerii titlului
Deconstrucţia personajului Don Juan de la Romantism până la Postmodernism nu îl
reprezintă, aşa cum s-ar putea crede, doar lectura piesei lui Tirso de Molina
Seducătorul din Sevilla şi Oaspetele de piatră, ci poemul eroic-comico-dramatic, cu
accentuate influenţe autobiografice, Don Juan, al marelui poet romantic englez
George Gordon Noel Byron. De la prima lectură, efectuată cu mulţi ani în urmă, acest
poem m-a fascinat prin stilul sprinten, jucăuş, de-a dreptul obraznic şi indecent pe
alocuri, dar mai ales prin noutatea temei propuse: un altfel de Don Juan, un anti-erou,
un anti-Don Juan. Atunci am început să înţeleg că, pentru a construi ceva nou, de
multe ori trebuie să insolitezi, să des-faci, să deconstruieşti ceva vechi. Asta nu
înseamnă că mitul sau arhetipul Don Juan va avea de suferit, pentru că, indiferent sub
ce formă este prezentat, Don Juan va continua să exercite aceeaşi fascinaţie asupra
cititorilor.
Tema deconstrucţiei se dovedeşte a fi una de mare actualitate, deconstrucţia
fiind una dintre principalele forme de analiză filozofică şi literară, derivată din operele
publicate în anii ’60 de filozoful francez Jacques Derrida. Am utilizat deconstrucţia
dintr-o triplă perspectivă: ca procedeu artistic, literar, anterior teoriei, conceptului
formulat de Derrida, ca mod de lectură şi ca mod de interpretare. Deconstrucţia
supune analizei şi pune la îndoială distincţiile conceptuale fundamentale sau opoziţiile
din filozofia occidentală printr-o examinare detaliată a limbajului şi a logicii textelor
literare şi filozofice. În studiile literare deconstrucţia se manifestă prin parodie, ironie,
pastişă. Fiind o formă de analiză relativ recentă, volumul Despre Gramatologie al lui
Derrida fiind tradus şi lansat în România abia în iunie 2009, deconstrucţia a fost
folosită ca iniţiativă teoretică radicală în diverse arii ale ştiinţelor umane şi sociale, pe
lângă filozofie şi literatură, cum ar fi psihanaliză, arhitectură, antropologie, teologie,
feminism, teorie politică, istoriografie şi teoria filmului.
În polemicile cu privire la tendinţele intelectuale ale sfârşitului de secol XX,
termenul de deconstrucţie a fost uneori folosit în mod peiorativ pentru a sugera
scepticismul frivol sau chiar nihilismul, în timp ce, în uzanţă populară, termenul a
ajuns să însemne de-montare / des-facere critică a modurilor de gândire tradiţionale şi
a tradiţiei.
Abordarea temei Deconstrucţia personajului Don Juan de la Romantism până
la Postmodernism porneşte de la ipoteza că în aproape toate operele ulterioare lui
Tirso de Molina şi lui Byron, opere în care apare personajul Don Juan, există o
versiune insolitată, de-construită, aparte, a arhetipului Don Juan, iar sarcina mea este
să descopăr modul în care aceste reprezentări diferă de modelul original. În acelaşi
timp demersurile critice din această teză au fost determinate de intenţia de a analiza
formele de manifestare ale arhetipului Don Juan în cadrul creaţiilor literaturii
universale, începând cu perioada romantică (poemul Don Juan al lui Byron), până la
perioada postmodernă (Tim Lott, Patrick Marber, Douglas Carlton Abrams, Paul
Everac, Lucia Verona, etc.) În acelaşi timp am considerat necesară integrarea, în
cadrul tezei, a unei sinteze a modului în care a fost reprezentat Don Juan în teatru şi
pe marele ecran.
În lucrarea de faţă am procedat, într-o primă etapă, la studiul de tip diacronic
(metoda cultural-istorică) prin care am reliefat evoluţia, în context universal, a
conceptului, strategiei şi termenilor cheie ai deconstrucţiei, a conceptului de personaj
literar, a conceptului personajului Don Juan şi a conceptului de donjuanism.
Pe parcursul cercetării, principala metodă folosită a fost metoda
deconstructivistă, dar au fost valorificate şi metoda inductivă, metoda deductivă,
metoda analizei de text, metoda analizei situaţiilor de caz, metoda analizei biografice,
metoda analizei comparate, metoda descriptivă, şi metoda psihanalitică. Toate aceste
metode au fost folosite raportându-mă constant la opere deja consacrate ale literaturii
universale şi la opere mai puţin sau deloc studiate, analizând modul în care se
reiterează scenariul arhetipal, dar mai ales abaterile de la acest scenariu şi inovaţiile
aduse de scriitorii analizaţi.
De-a lungul timpului, mulţi scriitori s-au dovedit a fi preocupaţi de analiza
personajului Don Juan şi a donjuanismului, dintre aceştia amintim: cercetările extinse
ale lui Armand Edward Singer, cu toate suplimentele ulterioare, A Bibliography of the
Don Juan Theme. Versions and Criticism. In, West Virginia University Bulletin.
Series 54. No.10-1, April 1954. Morgantown, West Virginia University Press, 1954,
care oferă o bibliografie extinsă a versiunilor şi adaptărilor temei Don Juan din 1954
până în 2005, listând peste 4.300 de versiuni, şi identificând figura lui Don Juan în
viaţă şi în mitologie, Leo Weinstein, The Metamorphoses of Don Juan, Stanford
University Press, Stanford, California, 1959, Oscar Mandel, The Theatre of Don Juan,
A Collection of Plays and Views, 1630-1963. University of Nebraska Press. Lincoln,
NE.,1963, Alvin B. Kernan, Don Juan, The Perspective of Satire, Anthology of
Critical Studies, Romanticism and Consciousness, New York, 1970, J.D. Wilson,
Tirso, Molière, and Byron, The emergence of Don Juan as romantic hero. The South
Central Bulletin, 32(4), 1972, Jerome J. McGann, Don Juan in Context. University of
Chicago Press, Chicago, 1976, Sylvia Walsh Utterback, Don Juan and the
Representation of Spiritual Sensuousness, Journal of the American Academy of
Religion, 1979, Dim Păcurariu, Don Juan şi donjuanismul sau despre naşterea şi
moartea unui mit in Teme, motive, mituri şi metamorfoza lor, Bucureşti, Editura
Albatros, 1990, Peter J. Manning, Don Juan and the Revisionary Self, ed. Robert
Brinkley and Keith Hanley, 1992, Anne Barton, Byron, Don Juan, University of
Cambridge, Cambridge University Press, 1992, Ian P. Watt, Myths of Modern
Individualism, Faust, Don Quixote, Don Juan, Robinson Crusoe, Cambridge
University Press, 1996, Otto Rank, Dublul. Don Juan. Institutul European, Iaşi, 1997,
minunata carte a lui Jean Rousset, Mitul lui Don Juan, Ed. Univers, Bucureşti, 1999,
Ramiro De Maeztu, Don Quijote, Don Juan şi Celestina. Eseuri întru simpatie.
Traducere şi note de Mariana Vartic, prefaţă de Ion Vartic, Biblioteca Apostrof, Cluj
Napoca, 1999, operele doamnei Daniela Sitar-Tăut, opere pe care le-am considerat ca
fiind printre cele mai bune analize ale personajului Don Juan şi ale fenomenului
donjuanismului, cu micile scăpări inerente unui demers atât de amplu, Don Juan –
mitografia unui personaj. Editura Universităţii de Nord, 2003, Don Juan – o
mitografie a seducţiei, Editura Limes, 2004, Estetica donjuanismului. O analiză a
fenomenului autohton, Editura Princeps Edit, Iaşi, 2007, şi cea mai recentă carte a
exegetei, Avatarurile Seducătorului, Ipostaze ale donjuanismului în literatura
universală, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2007, Christian Biet, Don Juan. Mitul
cuceritorului. Ed. Univers, Bucureşti, 2008 şi Gregorio Marañón, Don Juan. Eseuri
asupra originii legendei. Editura Humanitas, Bucureşti, 2008.
Sarcina demersului meu a fost de a prezenta o viziune şi o analiză unitară a
modului în care este de-construit, insolitat, Don Juan în cadrul operelor literare alese,
de a descoperi trăsăturile comune ale deconstrucţiei personajului Don Juan în multiple
opere literare, de a delimita conceptul de deconstrucţie în literatură, de a delimita
conceptul de personaj literar, de a delimita conceptul personajului Don Juan, de a
delimita conceptul de donjuanism, şi, nu în ultimul rând, de a prezenta rolul pe care
poate să îl joace deconstrucţia în reconfigurarea estetică şi în revalorizarea lui Don
Juan, şi de a prezenta modul în care, cu ajutorul deconstrucţiei, personajul Don Juan
este autohtonizat, asimilat şi adaptat la specificul unui anumit context naţional.

Scopurile lucrării sunt:

de a delimita aspectele definitorii ale deconstrucţiei;
de a da o definiţie a ceea ce este şi, mai ales, a ceea ce nu este
deconstrucţia;
de a delimita strategia şi termenii cheie ai deconstrucţiei;
de a delimita conceptul de personaj literar;
de a delimita conceptul personajului Don Juan;
de a delimita conceptul de donjuanism;
de a demonstra modul în care este deconstruit personajul Don Juan în
operele alese;
de a demonstra utilitatea aplicării conceptului de deconstrucţie în
studierea creaţiilor literaturii universale de la romantism până la
postmodernism.
Noutatea ştiinţifică a lucrării este dată în primul rând de modul netradiţional,
inedit, în care înţeleg să abordez analiza unui personaj consacrat al literaturii
universale. Noutatea investigaţiei constă nu atât în noutatea propriu-zisă a conceptului
de deconstrucţie (care va fi prezentată de la apariţie până în zilele noastre), ci în
modul în care am reuşit să integrez acest concept în analiza dedicată operelor literare
alese.
Aspectul original, novator, pe care mi l-am propus în această lucrare este, în
primul rând, analizarea operelor selectate din perspectivă deconstructivistă,
psihanalitică şi biografică, precum şi relevarea trăsăturilor comune ale personajului
Don Juan deconstruit în aceste opere. Un alt aspect inedit al lucrării constă în selecţia
operelor literare în care apar versiuni deconstruite ale lui Don Juan. Pe lângă operele
consacrate în care emerge personajul Don Juan, am ales opere mai puţin sau chiar
deloc analizate în cercetările anterioare.
Demersul meu a întâmpinat mai multe dificultăţi, prima şi cea mai evidentă
fiind imposibilitatea unei abordări exhaustive a subiectului, iar a doua constând în
selectarea operelor literare, dată fiind multitudinea lor (peste 4.300 de titluri listate de
Armand Edward Singer). Un alt aspect dificil l-a reprezentat obţinerea acestor opere,
unele dintre ele fiind foarte vechi şi greu de găsit (Hortensia Papadat Bengescu,
Victor Eftimiu, Eric Linklater, Puşchin), altele foarte recente şi, din nou, foarte greu
de obţinut (Patrick Marber, Paul Everac, Tim Lott, Lucia Verona).
 În conformitate cu scopul propus, lucrarea se structurează în cinci capitole,
urmate de concluzii, anexe şi bibliografie. Pe scurt, conţinutul lor este după cum
urmează:
Capitolul 1 Deconstrucţia şi efectul ei artistic reprezintă o incursiune în
definirea deconstrucţiei, a istoriei, precursorilor, ipotezelor, alături de descrierile
negative ale lui Derrida, de strategia deconstructivistă şi de termenii-cheie.
Capitolul 2 Conceptul de personaj literar vizează definirea şi explicarea
conceptului de personaj literar, punând accentul pe personajul tradiţional Don Juan.
Capitolul 3 Conceptul de donjuanism tratează definirea conceptului de
donjuanism în viziunea lui Albert Camus, ca nostalgie a androginului şi definirea
donjuanismului din perspectivă psihologică, tratând în special complexul Don Juan.
Capitolul 4 Don Juan între mit şi experienţa existenţială reprezintă analiza
propriu-zisă a personajului Don Juan deconstruit şi propune un model byronian al
personajului Don Juan deconstruit din multiple perspective: biografică, psihanalitică,
Biblică-creştină, unde Don Juan este văzut ca uzurpator, ca victimă a femeilor,
travestit, erou fără voie, salvator, ambasador, tată, asasin fără voie, între inocenţă şi
victimizare).
Capitolul 5 Ipostaze deconstruite ale lui Don Juan analizează în profunzime
ipostazele deconstruite, versiunile deconstruite care decurg logic din modelul
byronian (Antichrist, mântuit, mort, monstru iraţional, feminin, duşman al femeilor,
seducător sedus, seducător plictisit, spectator al vieţii, filosof, modern, fante de
mahala, dictator, clonat) şi modelul brebanian al personajului Don Juan, deconstruit în
ipostaza de seducător care posedă prin creaţie şi versiunile ce decurg din acesta.
Capitolul al şaselea, pe care îl reproducem în întregime, prezintă concluziile la
care am ajuns în urma investigării temei.
Astăzi asistăm la deconstrucţia mitului lui Don Juan, la recontextualizarea şi
modernizarea lui, la o deschidere a evantaiului genurilor, la o dispersare a temei
donjuaneşti în formele ei cele mai diverse, forme deconstruite şi autohtonizate de
multe ori la specificul naţional al scriitorului. Astăzi se vorbeşte şi se scrie despre Don
Juan în toate formele şi în toate genurile, se scrie, se de-scrie şi se re-scrie vechiul
tipar arhetipal cu variante deconstruite, cu versiuni, cu prelungiri sau cu deviaţii
parodice. După cum menţiona Jean Rousset:

„Se vorbeşte despre Don Juan, se scrie despre Don Juan, de parcă ne-ar mai
interesa în ziua de azi, de parcă vremea în care trăim ar fi aşteptat, prin el, să-şi
cerceteze şi să-şi înţeleagă propriile enigme. Şi se joacă din nou marile texte
ale trecutului şi se reactualizează...”1

Mitul lui Don Juan nu mai este de mult o simplă temă literară recurentă. Mitul
erotic al seducătorului este reinventat cu fiecare operă care îl abordează, primind
mereu alte conotaţii. Senzual sau răzvrătit, pasional ori împăcat cu sine şi cu viaţa,
spirit superior neînţeles ori entitate duală şi neîmblânzită, Don Juan rămâne, în fond,
eternul căutător, energicul explorator al vieţii şi al meandrelor ei, veşnicul erou ce nu
încetează să interogheze lumea care-l înconjoară, dar şi propriul sine cu care caută
mereu împăcarea.
Astăzi Don Juan nu mai este pentru nimeni o enigmă. Fiecare a citit, a auzit
sau măcar a intuit ceva în legătură cu numele legendarului personaj. Şi, cu toate
acestea, puţine mituri şi protagonişti ai lor au mai suscitat, de-a lungul vremii, un

1
Jean Rousset, Mitul lui Don Juan, Editura Univers, Bucureşti, 1999, p. 153.
interes atât de sporit şi o atenţie ce s-a menţinut constantă încă din momentul ivirii
acestora.
Personajul Don Juan, „umbra care colindă lumea, cu un alai de femei în jur”2 a
respectat de-a lungul timpului trăsătura sa definitorie din opera care l-a impus în
literatură şi anume, aceea de a păcăli. Acest gust al său de a înşela, împreună cu
plăcerea aproape mecanică a repetiţiei şi cu vitalitatea sa inepuizabilă fac ca Don Juan
să fie de-a lungul timpului acelaşi şi mereu altul, notează Irina Dabija3. Pentru Jean
Pierre Bayard, Don Juan reprezintă tentaţia, dorinţa noastră refulată4, în timp ce
Albert Camus consideră că legendarul personaj este „un simbol al demnităţii şi
onoarei, al dragostei permanente şi înflăcărate”5. Don Juan, unul dintre cele mai
fascinante şi mai spumoase personaje ale literaturii universale, este „un seducător,
adică un bărbat iubind femeile şi având succes la femei”6, un seducător care nu poate
fi vidat de substanţa sa hispanică, solară, a voluptăţii meridionale ce stă sub semnul
unei zodii a estivalului menit parcă să aprindă mai mult spiritele incandescente. El nu
poate fi analizat în afara mediului în care a apărut, „a trăit” şi a dat naştere unor fapte
ce tind spre sfera mitologică a evenimentelor relevante, exemplare şi reprezentative.
Spaniol până în măduva oaselor, contrariat şi neîmpăcat cu lumea şi cu sine, Don Juan
este un nobil de viţă aleasă, un mândru aristocrat cu o educaţie rafinată, care priveşte
lumea cu trufie, ignorând şi provocând tot ceea ce înseamnă reguli. Profilul lui Don
Juan este cel al unui mare aventurier, al unui ins paradoxal până la extreme, iubitor de
plăceri şi dependent de tot ceea ce are viaţa mai trepidant şi incitant în natura ei.
Gregorio Marañón explică originea spaniolă a lui Don Juan în felul următor:

„întrucât Don Juan se opune doctrinei sociale şi religioase a epocii, e limpede

că rebeliunea lui era mai eroică, mai bătătoare la ochi în Spania decât oriunde
altundeva, fiindcă aici, la noi, puterile împotriva cărora se sumeţea –
Dumnezeu şi Statul – erau şi ele mai puternice decât în oricare altă parte.”7

Don Juan, care este perceput în mod universal ca fiind un amant iresponsabil
şi irezistibil, reprezintă simbolul libertinismului, al energiilor inepuizabile, al pasiunii
de a încălca legile şi de a înfrunta sacrul. Fascinaţia pe care o trezeşte personajul mitic
al lui Don Juan în inima femeilor s-ar putea explica prin natura sa contradictorie. Don
Juan reprezintă simultan spontaneitatea instinctului şi spiritul pur în dansul lui
ameţitor deasupra existenţei; el este o contradicţie ambulantă: nu poate iubi, deşi este
iubit mereu. Don Juan este infidelitatea perpetuă, dar şi perpetua căutare a unei femei
unice, care să nu fie atinsă niciodată de neobosita eroare a dorinţei. Este nesaţul

2
Ramiro De Maeztu, Don Quijote, Don Juan şi Celestina. Eseuri întru simpatie. Traducere şi note de
Mariana Vartic, prefaţă de Ion Vartic, Biblioteca Apostrof, Cluj Napoca, 1999, p. 119.
3
Irina Dabija, Restructurări ale temei Don Juan în dramatugia naţională: dialog european sau
distorsionare?,
http://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:pHk8RZOJL3YJ:iit.iit.tuiasi.ro/philippide/distorsionari_
2008/441-
448%2520DABIJA%2520Irina.pdf+don+juan+si+ceilalti&hl=ro&gl=ro&pid=bl&srcid=ADGEESiLT
90FAlPRut8Mm_4leFxUBRlmyhvnHYEsSx8QnfJ-
qJCQbVIOUwNfxtYhkFE4cfx5fRnAnB6A9DBhm96W08fBY1CzqfnBB4VoCjD7KdmRgrT-
FEYgurIbO4IZot_4-oXaw2-W&sig=AHIEtbSLA89_hIUX-NMs-LQf1kHCSUvmZg
4
Jean-PierreBayard, Histoire des legendes, Paris, 1955, p.46. apud Păcurariu Dim., Op. Cit., p. 127.
5
Albert Camus, Mitul lui Sisif, Eseuri, traducere şi prefaţă, note de Irina Mavrodin, Editura pentru
Literatură universală, Bucureşti, 1969, p. 75.
6
Dim. Păcurariu, Teme, motive, mituri şi metamorfoza lor, Editura Albatros, Bucureşti, 1990, p.126.
7
Gregorio Marañón, Don Juan. Eseuri asupra originii legendei. Editura Humanitas, Bucureşti, 2008,
p. 70.
arogant al tinereţii renăscute cu fiecare întâlnire şi totodată slăbiciunea ascunsă a celui
care nu poate poseda şi seduce destul, deoarece nu există suficiente femei care să
poată potoli setea de posesiune a lui Don Juan.
Marele merit al lui Tirso de Molina este faptul că ne-a oferit prima versiune
scrisă, primul model literar al lui Don Juan. Dar este oare Tirso de Molina
inventatorul lui Don Juan? Cred, mai degrabă, că însuşi Tirso de Molina a re-construit
şi de-construit ectipul lui Don Juan, ectip care rămâne etern în conştiinţa colectivă şi
care la scurt timp şi-a câştigat independenţa atât faţă de inventatorul său, cât şi faţă de
textul fondator8. Tot ceea ce s-a scris după Tirso de Molina se raportează direct la
arhetipul impus de Tirso de Molina şi indirect la ectipul, la modelul eidetic Don Juan,
la acel „Don Juan imaginar care face el însuşi autoritate”9. Ulterior, Tirso de Molina şi
piesa sa dispar din memoria utilizatorilor care nu mai fac nicio referire la ei. Don Juan
însă supravieţuieşte şi trece dintr-un secol în altul, de la un autor la altul, apărând
pretutindeni, în toate versiunile existente, ca şi cum ar aparţine tuturor şi nimănui.10
Astfel, mitul lui Don Juan capătă o calitate ambiguă: are un inventator cunoscut (Tirso
de Molina), dar în acelaşi timp aparţine anonimatului, fapt care îi explică forţa
durabilă şi supravieţuirea peste veacuri. De-a lungul multiplelor sale variante
deconstruite, Don Juan văzut în ipostaze deconstruite din perspectivă biografică,
psihanalitică, biblică-creştină, în ipostază de copil, de amant fără voie, de seducător
sedus sau plictisit, de seducător feminizat, de victimă sau duşman al femeilor, de
travestit, de prostituat, de tată, de ambasador, de asasin şi erou fără voie, de mântuit,
de Antichrist, de monstru iraţional, de spectator al propriei sale vieţi, de fante de
mahala, de seducător modern, de creator prin verbiaj, Don Juan se depărtează de
substanţa sa mitică, identitatea sa primară dispare, iar eroul se detaşează de scenariul
arhetipal. Metamorfozele şi deconstrucţia mitului lui Don Juan se aplică doar asupra
Don Juan-ului impus de Tirso de Molina, pe când ectipul Don Juan nu îşi pierde
identitatea.
Am analizat evoluţia personajului Don Juan din perspectivă deconstructivistă
şi am ajuns la două modele deconstruite: modelul byronian al anti-Don-Juan-ului şi
modelul brebanian al Don Juanului obsedat de posesia prin creaţie verbală, ambele
modele fiind urmate de versiuni care decurg din ele.
Poemul lui Byron, Don Juan, tratează atât de multe probleme încât este destul
de dificil să încercăm să focalizăm analiza asupra uneia sau alteia dintre ele. Este
poemul un atac la adresa ideologiei epocii romantice? Este un poem de dragoste sau
comentariu social? Este un poem nihilist, cu o viziune specifică asupra lumii, sau este
un poem care intenţionează să demonstreze necesitatea respectării unor principii
morale tradiţionale?
Byron a creat un poem care nu duce, în mod intenţionat la nicio concluzie,
deoarece poetul voia să arate că viaţa, finalmente, este lipsită de înţeles. Adevărul este
că Don Juan nu are nicio misiune, iar această absenţă a misiunii face parte din
încercarea lui Byron de a descrie în mod realist condiţiile eroismului şi faptul că, deşi
un erou poate fi admirabil, faptele lui nu vor avea niciun rezultat concludent. În mod
ironic, deşi viaţa poate părea lipsită de înţeles, asta nu-l împiedică pe Don Juan să o
trăiască la maximum.
Elizabeth F. Boyd afirmă că:

8
Jean Rousset, Op. cit., p. 6.
9
Idem, ibidem, p. 9.
10
Idem, ibidem, pp. 6-7.
 „în ciuda tuturor negaţiilor sale, Don Juan este, fundamental, un poem
afirmativ... Cinismul lui Byron, dacă poetul are vreo urmă de cinism,
izvorăşte din idealul perfecţiunii naturii umane, ideal care este trădat peste tot
de fragilitate şi ignoranţă”11.

Edward E. Bostetter continuă în aceeaşi direcţie:

„Byron are o pasiune evidentă pentru condiţia umană pe care o deplânge atât
de mult şi pe care o critică atât de aspru. Dacă se îndoieşte de semnificaţia
supremă a omului în Univers, în acelaşi timp el crede în capacitatea omului de
a-şi îmbunătăţi soarta aici, pe Pământ. Chiar şi tonul în care scrie atunci când
atacă războiul şi făţărnicia societăţii demonstrează faptul că el consideră că
viaţa merită osteneala de a expune toate relele fundamentale care stau în calea
împlinirii potenţialităţilor umane. Poetul are anumite viziuni implicite în
privinţa progresului social şi a nevoii de acţiuni sociale... Poetul este convins
că viaţa este mai bună dacă o trăim fără iluzii în ceea ce ne priveşte. Omul este
un animal comic şi trebuie să se vadă ca atare.”12

Când citim poemul lui Byron, ne aşteptăm la o altă abordare tradiţională a

mitului lui Don Juan, dar, spre marea noastră surpriză, descoperim că în Don Juan,
Byron explorează mitul legendarului seducător pentru a-şi atinge propriile scopuri. Cu
ajutorul ironiei romantice, Byron subminează şi deconstruieşte nu numai faima lui
Don Juan, care seamănă prea puţin cu personajul original al lui Tirso de Molina, ci şi
reputaţia eroilor lui de tinereţe. Don Juan nu seamănă deloc cu melancolicul Infante
Harold, cu demonicul corsar sau cu misteriosul Lara.
Acest Donny Johnny este constant în afecţiune, nu iubeşte mai multe femei
deodată, nu îşi părăseşte niciodată iubita în mod voluntar şi regretă fiecare pierdere. El
este victima unor circumstanţe nefavorabile, cum ar fi: războiul, naufragiul, sau
victima unor acţiuni divine care îl îndepărtează de femeia iubită. Don Juan este un
personaj mediocru, dar nu totalmente nevinovat, care este surprins de aventurile care i
se întâmplă şi de evenimentele care au loc în jurul lui. Este interesant de observat
faptul că Don Juan are capacitatea de a trăi în această lume fără a fi foarte afectat de
ceea ce se întâmplă în jurul său. Don Juan nu este nici o figură satanică, nici un
sălbatic seducător, nici măcar o proiecţie imaginativă a lui Byron, deşi poetul se joacă
cu aşteptările cititorilor.
Prin Don Juan, Byron face o aspră critică a vieţii şi a societăţii contemporane
lui, prezentând toate impulsurile umanităţii, nu doar pe cele nobile, în acelaşi timp
militând pentru omul simplu, natural. Don Juan marchează dispariţia virtuală a eroului
byronian ca protagonist simbolic. Donny Johnny este un echivalent burlesc a figurii
pelerinului Harold. Nimic nu este intenţionat malefic la Donny Johnny. La fel ca
Byron, aventurile îl poartă prin Europa şi, în timpul călătoriilor sale, descoperă
diferitele forme de guvernare şi obiceiurile multor ţări.
Uimitul aventurier Don Juan este un amant din întâmplare şi un erou din
întâmplare; prins în mijlocul evenimentelor, el pur şi simplu descoperă că nu are ce să
facă şi trebuie să meargă mai departe. Fiind obiectul, nu subiectul acţiunii, diferite
lucruri i se întâmplă lui Don Juan, dar nu el este cel care le cauzează.

11
Elizabeth French Boyd, Byron’s Don Juan: A Critical Study, Rutgers University Press, New
Brunswick, 1945, pp. 98-99.
12
Edward Bostetter, ed. Twentieth Century Interpretations of Don Juan, Englewood Cliffs, NJ:
Prentice, 1969, p. 14.
 Byron a şocat şi mai mult audienţa prezentând un Don Juan blând, cu o inimă
bună şi uneori chiar naiv, un Don Juan care nu are niciuna din caracteristicile
maleficului său arhetip, un Don Juan care este sedus de femei, nu care seduce. Don
Juan este mai degrabă seducătorul sedus, care deconstruieşte legenda faimosului
seducător. După cum afirmă Malcolm Kelsall:

“Politica sexuală a acestui poem inversează noţiunile de libertate,

concentrându-se asupra femeilor acaparatoare şi ipocrite care îl seduc şi care îl
folosesc pe neajutoratul libertin bărbat, Donny Johnny”.13

Byron îl investeşte pe Don Juan cu o semnificaţie ironică. Don Juan-ul

tradiţional este un seducător teribil şi un aventurier fie din cauza naturii sale de
prădător emoţional, fie pentru că se află în căutarea femeii ideale. Dar eroul lui Byron
nu are niciuna din aceste calităţi. Fiind eroul unui poem eroi-comic, el este o victimă
voluntară, un personaj mediocru, uneori naiv, dar nu nevinovat, luat prin surprindere
de aventurile care i se întâmplă lui şi în jurul lui. Don Juan-ul lui Byron:

„nu este un homme fatal convenţional, în schimb, el oferă o alternativă la

combinaţia de frumuseţe satanică şi pasiune impetuoasă cu care Hoffman îşi
înzestrase eroul. Don Juan-ul lui Byron reprezintă un nou tip de amant
irezistibil: unul care este atât de chipeş, atât de natural şi de atrăgător, încât
principala sa preocupare nu este să seducă, ci, dimpotrivă, să se protejeze şi să
nu fie sedus de femei pe care nu le iubeşte.”14

Byron deconstruieşte faima nemilosului colecţionar de inimi, a eroilor lui

anteriori şi a naraţiunii, stabilind o relaţie foarte directă cu cititorii lui, cu care discută
procesul scrierii şi scopurile ei, transformând cititorii în martori implicaţi activ în
procesul de creaţie. Don Juan este un anti-erou, menit să neutralizeze acţiunile
extraordinare ale eroilor romantici byronieni. El deţine o falsă reputaţie, iar Byron îl
reduce în mod ironic la proporţiile lui reale.
Chiar şi sfârşitul poemului este investit cu o semnificaţie ironică: în loc să
înfrunte comandorul de piatră, Juan este vizitat de un călugăr fantomatic care miroase
chiar bine: Ducesa Grace Fitz-Fulke.
Respingerea oricărei forme de tiranie, ura faţă de război, viziunea întunecată
asupra destinului uman şi zelul revoluţionar de care Byron dă dovadă pentru
eliberarea popoarelor oprimate sunt, în opinia lui Scott Holstad, factorii care fac din
Don Juan o măiastră explorare a condiţiei umane. Don Juan nu este o operă nihilistă,
dar în acelaşi timp nici una idealistă; este doar o poveste complicată a unei dileme
existenţiale care conţine atât nihilism, cât şi moralitate tradiţională.
Deşi scris acum aproape 200 de ani şi deşi este unul dintre cele mai lungi
poeme din literatura universală, Don Juan încă ne oferă senzaţia de a fi extrem de
modern, de amuzant şi de bine direcţionat, şi are rara calitate de a deveni din ce în ce
mai bun, mai captivant, şi mai fascinant pe măsură ce îl citeşti.
Urmând modelul byronian, fără a se raporta direct la arhetipul lui Tirso de
Molina, Eric Linklater procedează la deconstruirea prin recontextualizare a mitului
esenţialmente european/spaniol al seducătorului.

13
Malcolm Kelsall, Lord Byron, in The Romantic Period, edited by David B. Pirie, The Penguin
History of Literature, Penguin Books, 1994, p. 306.
14
Leo Weinstein, The Metamorphoses of Don Juan, Stanford University Press, Stanford, California,
1959, p. 81.
 În acelaşi spirit deconstructivist, remarcăm demersul lui Mirko Jelusich care
operează paralelisme între mitul lui Don Juan şi personajul Dorian Gray al lui Oscar
Wilde, prezentându-l pe Don Juan ca fiind victima voluntară a propriilor sale dorinţe,
un animal-minune necesar curiozităţii feminine.
Folosind elemente aparţinând modelului byronian (educaţia severă), scriitorul
ceh Josef Toman continuă deconstrucţia personajului Don Juan, prezentându-l în
ipostaza unui nobil crud şi impetuos, temut în toată ţara pentru banii şi aventurile sale,
un adevărat Antichrist, în romanul său Viaţa şi moartea lui Don Miguel de Mañara
(1965), operă realistă, cu uşoare alunecări în romantism.
Victor Eftimiu ne prezintă un Don Juan menit să îşi dedice viaţa şi, şi mai
important, averea, bisericii, în piesa sa, Don Juan sau tragedia iubirii, Dramă în şapte
tablouri în versuri, din 1922, un Don Juan care moare, iertat de toate femeile pe care
le-a iubit, absolvit de orice vină în numele iubirii.
Jose Zorilla ne prezintă ipostaza unui seducător ticălos şi nemilos, un Don
Juan care sfârşeşte prin a fi mântuit, în piesa Don Juan Tenorio: Drama religioso-
fantástico en dos partes (Don Juan Tenorio: Drama religioasă-fantastică în două
părţi) din 1844, care este o interpretare mai romantică a mitului lui Don Juan în
literatura spaniolă. Aceeaşi ipostază deconstruită a lui Don Juan mântuit de şi prin
iubire o întâlnim la Puşchin în poemul dramatic Oaspetele de piatră din 1830.
Întâlnim o ipostază deconstruită aparte a mitului lui Don Juan ca mort, un Don
Juan privat de orice calităţi donjuaneşti, la Sylvia Warner Townsend în romanul After
the Death of Don Juan (După moartea lui Don Juan), din 1938, republicat în 1989, la
Charles Pierre Baudelaire în poemul Don Juan în Infern in 1886; în ipostaza de
sinucigaş, un produs al propriului renume, în poemul Sinuciderea lui Don Juan de Ion
Minulescu; în ipostaza de mort reanimat cu ajutorul memoriei în nuvela din 1920 Lui
Don Juan în eternitate... îi scrie Bianca Porporata a Hortensiei Papadat-Bengescu; şi
un Don Juan pe moarte în poemul Ultima noapte a lui Don Juan din 1921 al lui
Edmond Rostand.
O ipostază neruşinată a deconstrucţiei mitului lui Don Juan ca monstru
iraţional, obsedat de sex, un adevărat maratonist senzual, o întâlnim în opera lui
Guillaume Apollinaire, Isprăvile unui tânăr Don Juan din 1911. Apollinaire eşuează
lamentabil în tratarea mitului seducătorului, fiind foarte prolix în oferirea detaliilor
carnale.
Radu Stanca vine cu o variantă originală a mitului în piesa sa Dona Juana,
comedie tragică în trei acte (1947), care modifică perspectiva comună de receptare şi
de prelucrare literară a mitului. Seducătorul e, de astă dată, o femeie, care exercită o
mare putere de atracţie asupra bărbaţilor, doar prin frumuseţea şi farmecul său
neobişnuit. Don Juan şi echitipul său feminin, Dona Juana, sunt înspăimântaţi de
posibilitatea de a se îndrăgosti, de negarea propriei lor substanţe şi esenţe, preferând
astfel travesti-ul ca modalitate de negare a realităţii.
Tim Lott în Învăţăturile lui Don Juan din 2007 preia numele lui Don Juan, dar
îi deconstruieşte legenda, redenumindu-l Daniel Savage, zis şi Ţeapă, devoalând
resorturile sufletului masculin măcinat de angoase, cartea fiind un roman plăcut care
atrage prin comicul constantei luări în răspăr a sinelui. Ţeapă devine victima femeilor
şi demonstrează tendinţe homosexuale, cel puţin la nivel teoretic. În romanul lui Tim
Lott asistăm la evoluţia unui Don Juan deconstruit, blazat, vlăguit, secătuit, care
trebuie să accepte nimicnicia lumii şi nimicnicia sa interioară, atât pentru a putea fi în
stare să continue să trăiască în această lume nedreaptă în care „Nu există nici un
Dumnezeu”15, cât şi pentru a putea să renască moral, intelectual şi afectiv.
Conştientizarea propriei nimicnicii şi nimicniciei generale demonstrată de fatalul „Nu
se poate face nimic”16 la care se reduc toate învăţăturile lui Don Juan îi aduce, în mod
ironic, eliberarea lui Daniel Savage. Daniel Savage trebuie să accepte inexistenţa unei
instanţe divine pentru a fi capabil să înţeleagă că Dumnezeu este în fiecare dintre noi,
că „Există un Dumnezeu. Adică eu.”17
Următoarea ipostază deconstruită a mitului Don Juan derivă logic, Don Juan
apărând acum ca duşman al femeilor, total dezinteresat de seducerea şi posedarea
reprezentantelor sexului frumos, în poezia lui Marin Sorescu, Don Juan, în piesa lui
Max Frisch, de pildă, Don Juan sau dragostea pentru geometrie din 1953. Eroul e cel
tradiţional, de dinainte de romantism, un seducător cinic, care nu se căieşte de faptele
sale, între victimele sale numărându-se şi logodnica celui mai bun prieten. Don Juan-
ul lui Max Frisch este lipsit de credinţă, preferând farmecul geometriei, puritatea,
luciditatea şi precizia, şi respingând farmecele femeilor, plăcerile trupului şi stările
sufleteşti propriu-zise. Don Juan părăseşte femeile nu pentru că nu le iubeşte, ci
pentru că iubeşte geometria mai mult decât femeile şi pentru că se teme că se va înşela
pe sine, că se va pierde pe sine:

„Nu-i mai tot lua apărarea lui fiu-meu. N-are inimă, ţi-o spun eu, e leit maică-
sa. Rece ca piatra. Auzi ce spune la douăzeci de ani: „Nu mă interesează
femeile!” Şi partea proastă, pater Diego, e că nu minte. Cum gîndeşte, aşa
vorbeşte. Cică iubita lui, şi mi-o spune aşa de la obraz, e Geometria!”18

Avem de-a face cu mitul deconstruit al Don Juan-ului tradiţional, cu un Don

Juan de 20 de ani care nu a cunoscut femeia, cu un erou fără de voie, un tânăr care:

„Chiar dacă se întâmplă să calce vreodată într-un bordel, ce face acolo? Joacă
şah!”19

Tot un Don Juan deconstruit în ipostaza de duşman al femeilor întâlnim în

Juan Tigrul şi Felcerul onoarei sale, ultima şi una dintre cele mai desăvârşite opere
ale lui Ramon Perez de Ayala. Juan Tigrul suferă de un adevărat complex antifeminin.
Nu arată nici o slăbiciune pentru sexul frumos, se încruntă şi-i tremură bărbia când
aude glume despre bărbaţii încornoraţi, fiindcă femeia care îşi înşală bărbatul este
pentru el:

„ca soldatul care dezertează de pe câmpul de luptă; amândoi au jurat; amândoi

sunt sperjuri. O judecată sumară şi la zid cu ei.”20

Juan Tigrul este, la începutul romanului, tipul spaniolului exagerat care

plasează femeia fie foarte sus, adorând-o ca pe o icoană de pus într-un altar, fie foarte

15
Tim Lott, Învăţăturile lui Don Juan, Colecţia Râsul Lumii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, p.
288.
16
Idem, ibidem, p. 289.
17
Idem, ibidem, p. 291.
18
Max Frisch, Don Juan sau dragostea pentru geometrie. Comedie în cinci acte, Editura pentru
Literatură Universală, Bucureşti, 1966, pp. 25-26.
19
Idem, ibidem, p. 26.
20
Ramon Perez de Ayala, Juan tigrul. Felcerul onoarei sale. Ed. Univers, Bucureşti, 1980, p. 41.
jos, dispreţuind-o ca pe o prostituată, fără a putea găsi calea de mijloc. Este un
misogin convins, considerând femeile:

„fiinţe primitive şi viclene (...) pierzania societăţii, dat fiind că sînt pierzania
bărbaţilor”21.

El vede în Don Juan Tenorio bărbatul care mântuie omenirea de păcatul

repetat fără încetare de toate urmaşele Evei. Finalul romanului aduce transformarea
morală a lui Juan şi condamnarea seducătorului, a mitului lui Don Juan, pe care-1
aşteaptă o pedeapsă cumplită: să se vadă mort în viaţă22, ca în poemul lui Samuel
Taylor Coleridge.
Romanul Jurnalul pierdut al lui Don Juan. Despre adevărata artă a pasiunii
şi primejdioasa aventură a iubirii, apărut în România în 2007, al lui Douglas Carlton
Abrams ni-l prezintă pe Don Juan în ipostaza deconstruită a seducătorului sedus.
Jurnalul este narat la persoana întâi de către un Don Juan în vârstă de 36 de ani, aflat
la vârsta rememorărilor salvatoare, care îşi povesteşte viaţa încă de la început, de când
a fost abandonat de mama lui „într-o boccea, în şura de la Convento de Madre
Sagrada.”23 Don Juan scrie acest jurnal, nu dintr-un impulsiv confesiv interior, ci la
îndemnul binefăcătorului său Don Pedro, marchiz de la Mota:

„Marchizul a stăruit că trebuie să scriu acest jurnal pentru viitorime, pentru că

doar faima îl face pe om cu adevărat nemuritor.”24

şi din dorinţa de a le împărtăşi urmaşilor ceea ce a învăţat despre arta pasiunii

şi despre tot ceea ce are sfânt femeia. Pentru Don Juan, Erosul se dovedeşte a fi o
modalitate de cunoaştere, de reintegrare a fiinţei umane în ritmurile primordiale ale
Universului şi de accesare a divinităţii:

„Dar cum să nu fi dorit să-l slujesc pe Domnul, după ce sorbisem dragostea

îngerilor Lui? În braţele unuia dintre îngerii Lui îl zărisem prima dată pe
Dumnezeu.”25

Îl întâlnim din nou pe Don Juan în ipostaza seducătorului sedus în episodul

Don Juan în Iad din piesa Om şi supraom (1903) a lui G.B Shaw. Asistăm la evoluţia
unui Don Juan deconstruit, care distruge mitul lui Don Juan cuceritorul, o „victimă a
voinţei feminine, deţinătorul unei false reputaţii”26, un filosof care nu îşi găseşte locul
în Iad; mai mult un chiar, un Don Juan dezavuat de însuşi Diavolul care l-ar prefera pe
Comandor în locul lui şi care speră că Don Juan va schimba aerul27 şi va lua locul
Comandorului în Rai. După cum nota Elena Popescu28, G.B. Shaw susţine prin

21
Idem, ibidem, p. 52.
22
Idem, ibidem, p. 286.
23
Douglas Carlton Abrams, Jurnalul pierdut al lui Don Juan. Despre adevărata artă a pasiunii şi
primejdioasa aventură a iubirii. Traducere din limba engleză de Sanda Aronescu, Editura Humanitas
Fiction, Bucureşti, 2007, p. 9.
24
Idem, ibidem, p. 9.
25
Idem, ibidem, p. 42.
26
Vera Călin, Râsul lui Shaw, în http://www.scribd.com/doc/26993269/Revista-teatrul-nr-3-anul-I-
august-1956, p. 16.
27
George Bernard Shaw, Man and Superman, project gutenberg ebook, [EBook #3328], p. 140.
28
Elena Popescu, Poetica teatrală realistă şi controversele contemporane, în Symbolon, revistă de
ştiinţe teatrale, 2005, Anul VI, nr. 9, Analele Universităţii de Artă Teatrală, Târgu-Mureş, Editura
această piesă ideea că, în duelul dintre sexe, Don Juan-bărbatul este cel vânat de
femeie, împinsă de forţa instinctului vital natural, care doreşte să elaboreze o specie
superioară, supraomul. În piesa lui Shaw, rolul tradiţional al lui Don Juan este
deconstruit. Din seducător, Don Juan devine sedus şi din urmăritor, urmărit, el este un
non-conformist, în sens filosofic şi din punctul de vedere al autorului, un înfrânt în
lupta sexelor. În condiţiile vieţii contemporane, Ann Whitefield îl cucereşte pe John
Tanner (Don Juan), ajutându-se de toate mijloacele pe care i le pun la dispoziţie
ipocrizia şi prejudecăţile convenţionale29.
La Alfred de Musset, Don Juan apare în ipostaza de seducător plictisit, care şi-
a irosit viaţa, frumuseţea şi geniul în căutarea unei femei ideale pe care nu a găsit-o
niciodată. Don Juan apare deconstruit ca spectator al propriei vieţi în romanul lui
Peter Handke Don Juan (povestit de el însuşi), din 2006, în care apare Don Juan auto-
narat, autorul asumându-şi rolul de atent ascultător al poveştilor spuse de acesta la
persoana a treia. Un alt don Juan, în ipostaza de spectator al propriei vieţi şi narator al
propriilor aventuri întâlnim la Barbey D’Aurevilly în povestirea Cea mai frumoasă
iubire a lui Don Juan.
Poemul dramatic Fifine at the Fair (Fifine la târg) al lui Robert Browning în
Londra în 1872 ne prezintă un Don Juan filosof care se lansează într-o serie de
dizertaţii asupra naturii sentimentelor sale, punând în contrast caracterul efemer, dar
intens, al dorinţei cu permanenţa plictisitoare a dragostei.
Ipostaza unui Don Juan modern o întâlnim la Teodor Mazilu în Don Juan
moare ca toţi ceilalţi (1970), piesă în care avem de-a face cu un permanent demers
deconstructivist, de parodiere a mitului lui Don Juan, un Don Juan căruia îi plac din ce
în ce mai puţin femeile şi nici măcar nu este frumos, după cum afirmă Maria
Magdalena:

„Mă uit la tine şi îmi dau seama cîtă imaginaţie trebuie să aibă o femeie ca să
se îndrăgostească de tine. Nici măcar frumos nu eşti...”30

Don Juan este un tip vanitos, comod, cu un indiscutabil început de burtă31,

plictisit şi obosit de povara mitului său; el devine obiectul, nu subiectul acţiunii, mai
degrabă victimă a femeilor, decât victimizatorul lor:

„Imaginea asta de amant desăvîrşit, de bărbat veşnic îndrăgostit, pe care şi-au

făcut-o femeile despre mine, m-a adus la sapă de lemn. Totdeauna trebuie să
fii fermecător. Totdeauna trebuie să fii necruţător şi proaspăt. Totdeauna
trebuie să ai o vorbă de spirit pe buze. Totdeauna trebuie să fii cu ochii dilataţi
de patimă. Cînd să te mai odihneşti, cînd să mai citeşti o carte?”32

Un alt Don Juan modern, care foloseşte BlackBerry şi fumează droguri

întâlnim la Patrick Marber, autor care, urmând fidel modelul piesei Don Juan a lui
Molière, publică în 2007 piesa Don Juan în Soho. După Molière (Don Juan in Soho.

Universităţii de Artă Teatrală, Târgu-Mureş, http://www.uat.ro/pdf/pdfro/symbolon2005_1_openO.pdf,

p. 182.
29
Silvian Iosifescu, George Bernard Shaw, Teatru, Studiu introductiv de Silvian Iosifescu, Editura
pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1956, p. 35, 37.
30
Teodor Mazilu, Don Juan moare ca toţi ceilalţi, Tragi-comedie într-un act, in Frumos e în
septembrie la Veneţia, Editura Cartea Românească, 1973., p. 9
31
Idem, Ibidem, p. 20.
32
Idem, Ibidem, p. 12.
After Molière), piesă care repurtează un succes extraordinar pe scena teatrelor
londoneze.
Ipostaza lui Don Juan – fante de mahala o întâlnim în piesa Don Juan a lui Gib
I. Mihăescu, în romanul lui Paul Everac Don Juan din Grădina Icoanei şi tot la Paul
Everac, în 2009, în Piesa Don Juan urmată de alte patru capcane ale idealismului.
Piesa lui Alexandru Sever Don Juan Apocalipticul ne prezintă o ipostază
deconstruită a mitului donjuanesc în care îl avem pe Adolf Hitler în ipostaza
seducătorului. Alexandru Sever face o paralelă între seducţia erotică şi seducţia
politică, ajungând la concluzia că procesul seducţiei este esenţialmente acelaşi, ceea
ce diferă fiind doar obiectul seducţiei.
Clonarea oiţei Dolly inspiră o savuroasă versiune deconstruită a lui Don Juan,
Clon Juan, în romanul Luciei Verona Afacerea Clonegate. Don Juan şi Ceilalţi, din
2011. Spre deosebire de ilustrul său înaintaş, Clon Juan se pare că nu va deveni un
intelectual fin, deoarece nu citeşte nimic în afară de benzi desenate şi reviste
pornografice. Deşi are acelaşi magnetism şi exercită aceeaşi atracţie asupra femeilor,
Clon Juan nu are nobleţea, cultura şi pregătirea fizică a lui Don Juan. Pornind de la
mitul lui Don Juan, Lucia Verona ne oferă o versiune diluată, clonată şi deconstruită
parodic. Clon Juan nu mai are nimic din farmecul şi cultura ilustrului său original, nu
mai avem nici o Doña Ana, nici un Comandor răzbunător.
Al doilea model deconstruit al arhetipului Don Juan este modelul brebanian, al
Don Juanului obsedat de posesia prin creaţie verbală, model pe care l-am supus
analizei în subcapitolul Actualizări ale arhetipului Don Juan.
În ciuda faptului că, după cum observă Gheorghe Perian33, Nicolae Breban
lasă impresia că îşi caută uneori personajele în universul kitsch-ului, Ion Simuţ34
apreciază tinereţea şi maturitatea prozatorului Nicolae Breban din Animale bolnave,
Bunavestire şi Don Juan şi consideră că aceasta este soluţia optimă pentru ca
romancierul să se revigoreze şi să reintre în actualitate.
Analizând romanul Don Juan, Gheorghe Perian35 îi reproşează lui Rogulski
(Breban) formularea unor principii simple şi nu foarte originale pe care se clădeşte
întreaga poetică a romanului şi consideră că:

„Furat de propriul discurs, de rostirea îmbelşugată şi expresivă, naratorul

pierde uneori şirul gândurilor, cuvintele prea se îmbulzesc în pagină, şi e
nevoie de o întrerupere a vorbirii, de un efort pentru a regăsi ideea sau motivul
iniţial.”

Ultima ipostază, analizată de noi, a arhetipului Don Juan, cea de creator,

derivă din modelul brebanian şi o întâlnim în romanul lui Gaston Leroux, Fantoma de
la operă.
La sfârşitul acestui demers, pot afirma că scopurile lui au fost atinse. Am
delimitat aspectele definitorii ale conceptului de deconstrucţie în literatură, am dat o
definiţie a ceea ce este şi, mai ales, a ceea ce nu este deconstrucţia, am delimitat
strategia şi termenii cheie ai deconstrucţiei, am delimitat conceptul de personaj literar,
punând accent în special pe personajul tradiţional Don Juan şi am delimitat conceptul
de donjuanism. Am înţeles că lecturarea tuturor acestor opere în care apar versiuni ale
personajului Don Juan, dintr-o perspectivă deconstructivistă, nu înseamnă a „decoda
mesajul”, ci a intra în subtilul joc al contradicţiilor, al referinţelor multiple şi în eterna
33
Gheorghe Perian, apud Dicţionarul... ed. cit., p.322.
34
Ion Simuţ, Exilul brebanian, România Literară, nr. 39, 29 septembrie 2006.
35
Gheorghe Perian, apud Dicţionarul... ed. cit., p.322.
punere la îndoială a răspunsurilor categorice. Variantele deconstruite ale lui Don Juan
au marele merit de a nu fi simplu fidele arhetipului, dar nici absolut transgresive lui, ci
de a oscila între aceste revendicări duale. Demersurile critice din această teză au
analizat formele de manifestare ale arhetipului Don Juan în cadrul creaţiilor literaturii
universale, începând cu perioada romantică (poemul Don Juan al lui Byron), până la
perioada postmodernă (Tim Lott, Patrick Marber, Douglas Carlton Abrams, Paul
Everac, Lucia Verona, etc.) Am descoperit în toate operele ulterioare lui Tirso de
Molina şi lui Byron, în care apare personajul Don Juan, versiuni aparte, insolitate, de-
construite şi re-construite, ale arhetipului Don Juan, precum şi modul în care aceste
reprezentări diferă de modelul original, şi astfel am demonstrat utilitatea aplicării
conceptului de deconstrucţie în studierea operelor aparţinând literaturii universale.
Ce se va întâmpla cu mitul lui Don Juan în continuare? Giovanni Macchia pare
pesimist atunci când afirmă:

„Cred că marea epocă a lui Don Juan a trecut..., condiţiile care l-ar face să
trăiască şi să prospere lipsesc poate din societatea de azi. Nici una din
mitologiile contemporane nu par să se întoarcă spre donjuanism. Căci omul nu
mai încearcă să-şi exprime dispreţul faţă de morală, plăcerea pentru violenţă şi
pentru profanarea sentimentelor oneste prin dragoste, cum făcea Don Juanul
secolului al XVII-lea.”36

Don Juan a fascinat şi va fascina imaginaţia autorilor. Mă îndoiesc că va fi

condamnat la uitare; dimpotrivă, cred că va continua să inspire alte mii de scrieri, cred
în supravieţuirea mitului său, la fel ca Jean Rousset:

„Trei secole l-au confirmat şi l-au sporit, căci după romantism, epoca modernă
este cea care a înrădăcinat în minţile noastre şi a popularizat, dacă nu mitul,
cel puţin personajul.”37

Una dintre explicaţiile supravieţuirii mitului şi personajului Don Juan este

exact recontextualizarea, parodierea, re-inventarea, re-vizitarea, de-construirea şi re-
construirea lui; prestigiul lui Don Juan ar fi dispărut fără aceste metamorfoze legitime
care revin mereu la modelul arhetipal. Don Juan este cameleonic; se adaptează la
spiritul epocii, suferă transformări, este izolat de contextul său structural şi de
rezonanţa sa mitică, dar arhetipul său iese de fiecare dată învingător. Mitul deconstruit
al lui Don Juan supravieţuieşte prin diferenţă, opoziţie şi similaritate faţă de arhetip,
existând prin diferenţele faţă de acesta şi prin filiaţiile cu acesta. Versiunile
deconstruite ale lui Don Juan dovedesc o relaţie de opoziţie cu arhetipul Don Juan în
termenii unui parazitism structural şi ai unei contaminări deoarece fiecare versiune
deconstruită este legat în mod structural şi este deja ancorată de arhetip. Versiunile
deconstruite ale lui Don Juan sunt date tocmai de structura instabilă a opoziţiei dintre
versiuni şi arhetip, de jocul nelimitat, infinit şi indefinit al diferenţelor dintre acestea.
Respectând principiul unităţii contrariilor (coincidentia opositorum), toate
ipostazierile deconstruite ale lui Don Juan duc la arhilexemul, la modelul eidetic al lui
Don Juan.
Respins şi îndrăgit, adorat şi vituperat, acuzat și dorit în taină, Don Juan
rămâne şi astăzi arhetipul vânătorului misterios de femei, al individului senzual şi
36
Giovanni Macchia, Vita avventure e morte di Don Giovanni, Bari, 1996, p. 69, apud Jean Rousset,
Op. cit., p. 158.
37
Jean Rousset, Op. cit., pp. 153-154.
tulburător, în veșnică schimbare, prototipul teribilului seducător38, al omului dedat
plăcerii aflat în căutarea comuniunii totale cu propriul sine sau, după cum îl numea
Gregorio Marañón, „al bărbatului întotdeauna iubit şi mereu neînstare să iubească.”39

38
Edward Quinn, A Dictionary of Literary and Thematic Terms, Second Edition, Facts on File Inc,
New York, 2006, p.126
39
Gregorio Marañón, Don Juan. Eseuri asupra originii legendei. Editura Humanitas, Bucureşti, 2008,
p. 8.
 BIBLIOGRAFIE

A) BELETRISTICĂ
1. Abrams, Douglas Carlton, Jurnalul pierdut al lui Don Juan. Despre adevărata
artă a pasiunii şi primejdioasa aventură a iubirii. Traducere din limba engleză
de Sanda Aronescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007.
2. Apollinaire, Guillaume, Isprăvile unui tânăr Don Juan, Traducere, adaptare şi
prefaţă de I.R. Bologa, Biblioteca Dacia, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2002.
3. Ayala, Ramon Perez de, Juan tigrul. Felcerul onoarei sale. Ed. Univers,
Bucureşti, 1980.
4. Baudelaire, Charles, Don Juan în Infern, text electronic, http://www.versuri-si-
creatii.ro/poezii/b/charles-pierre-baudelaire-6zuzusc/don-juan-in-infern-
6zuousc.html
5. Breban, Nicolae, Don Juan. Ed. Cartea Românească, 1981.
6. Browning, Robert, Fifine at the Fair, Smith, Elder and Co., Waterloo Place,
London, 1872.
7. Byron, George Gordon, Opere. Poezia. Don Juan, Vol. 3. Traducere de Aurel
Covaci, Editura Univers, Bucureşti, 1987.
8. D’Aurevilly, Barbey, Cea mai frumoasă iubire a lui Don Juan, in *** Despre
dragoste şi alte întâmplări, Editura Univers, Bucureşti, 2008.
9. De Molina, Tirso, Seducătorul din Sevilla şi Musafirul de piatră, Traducere de
Aurel Covaci, El Vergonzoso en Palacio—El Burlador de Sevilla, Segunda
edicion, muy renovada, por Âmerico Castro Madrid, Ediciones de „La
Lectura', 1922, Editura Univers şi Teatrul Naţional I. L. Caragiale, Bucureşti,
1973.
10. Eftimiu, Victor, Don Juan sau tragedia iubirii, Editura Ancora, Bucureşti, 1922.
11. Everac, Paul, Don Juan din Grădina Icoanei, Editura pentru Literatură,
Bucureşti, 1968.
12. Everac, Paul, Piesa Don Juan urmată de alte patru capcane ale idealismului,
Editura SemnE, Bucureşti, 2009.
13. Frisch, Max, Don Juan sau dragostea pentru geometrie. Comedie în cinci
acte, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1966.
14. Handke, Peter, Don Juan (povestit de el însuşi), Traducere din limba germană
de Corina Bernic şi Gabriel-Horaţiu Decuble, Editura Paralela 45, Bucureşti,
2006.
15. Jelusich, Mirko, Don Juan – Cele şapte păcate de moarte -, în româneşte de
Radu Cioculescu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1931.
16. Leroux, Gaston, Fantoma de la operă, traducere de Cornelia Mătasă şi Dan
Marinescu, Editura Romhelion, Bucureşti, 1994.
17. Linklater, Eric, Juan în America, în româneşte de Dan A. Lăzărescu, Editura
pentru literatură universală, Bucureşti, 1969.
18. Lott, Tim, Învăţăturile lui Don Juan, traducere din engleză de Irina Negrea,
Colecţia Râsul Lumii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007.
19. Marber, Patrick, Don Juan in Soho, After Moliere, Faber and Faber Limited,
London, 2007.
20. Mazilu, Teodor, Don Juan moare ca toţi ceilalţi, Tragi-comedie într-un act, in
Frumos e în septembrie la Veneţia, Editura Cartea Românească, 1973.
 21. Mihăescu, Gib I., Don Juan in Opere V, Teatru, Ediţie îngrijită, studiu
introductiv, note şi variante de Al. Andriescu, Scriitori români, Editura
Minerva, Bucureşti, 1985.
22. Minulescu, Ion, Sinuciderea lui Don Juan, in Nu sunt ce par a fi, Biblioteca
Şcolarului, Grupul Editorial Litera, Chişinău, 2001.
23. Molière (Jean-Baptiste Poquelin), Dom Juan, in Opere, vol. II, ESPLA,
traducere de Alexandru Kiriţescu, Bucureşti, 1955.
24. Montherlant, Henri de, Le mort qui fait le trottoir (Don Juan). Piece en trois
actes, Gallimard, Paris, 1972.
25. Papadat-Bengescu, Hortensia, Lui Don Juan în eternitate..., Editura Librăriei
Universala, Alcalay&Co, Bucureşti, 1920.
26. Puşchin, A.S., Oaspetele de piatră, în Opere Alese, vol. 2, Editura Cartea
Rusă, Bucureşti, 1954.
27. Rostand, Edmond, La dernière nuit de Don Juan, poème dramatique en deux parties
et un monologue, Paris, 1921.
28. Sever, Alexandru, Don Juan Apocalipticul, Editura Eminescu, Bucureşti,
1984.
29. Shaw, Bernard George, Man and Superman, project gutenberg ebook, [EBook
#3328].
30. Sorescu, Marin, Poezii, Edișie definitivă, Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1990.
31. Stanca, Radu, Teatru, Editura pentru Literatură,Bucureşti, 1968.
32. Stanca, Radu, Dona Juana, text electronic,
http://www.scribd.com/doc/3382288/Radu-Stanca-Dona-Juana?autodown=doc
33. Toman, Josef, Don Juan. Viaţa şi moartea lui Don Miguel de Mañara, în
românește de Jean Grosu, Editura Univers, Bucureşti, 1970.
34. Verona, Lucia, Afacerea Clonegate. Don Juan şi Ceilalţi, Editura Tritonic,
2011.
35. Warner Townsend, Sylvia, After the Death of Don Juan, Virago Press
Limited, London, 1989, prima ediţie 1938.
36. Zorilla, Jose, Don Juan Tenorio, Translated by N. K. Mayberry & A. S. Kline
Copyright, 2001.

B) ISTORIE, CRITICĂ ŞI TEORIE LITERARĂ

1. Alexandrescu, Ion, Persoanã, personalitate, personaj, Ed. Junimea, Iaşi, 1988.
2. Alexandrescu, Sorin, Logique du personnage, Ed. Mame, Paris, 1974.
3. Alexandrescu, Sorin, Poetică şi stilistică. Orientări moderne. Prolegomene şi
antologie, Ed. Univers, Bucureşti, 1972.
4. Andriescu Al., in Mihăescu, Gib I., Don Juan in Opere V, Teatru, Ediţie
îngrijită, studiu introductiv, note şi variante de Al. Andriescu, Scriitori români,
Editura Minerva, Bucureşti, 1985.
5. Angela, Ion (coord.). Arte poetice, Romantismul, Ed. Univers, 1982
6. Anghelescu, Mircea, Ionescu, Cristina, Lãzãrescu, Gheorghe, Dicţionar de
termeni literari, Ed. Garamond, Bucureşti, 1987.
7. Attridge, Derek, Singularities, Responsibilities: Derrida, Deconstruction and
Literary Criticism in Critical Encounters: Reference and Responsibility in
Deconstructive Writing ed. Cathy Caruth and Deborah Esch Rutgers
University Press, New Brunswick, New Jersey, 1995.
8. Austin, John Langshaw, Cum să faci lucruri cu vorbe, Ed. Paralela 45, Piteşti,
2005.
9. Bachelard, Gaston, Aerul şi visele, Ed. Univers, Bucureşti, 1997.
10. Bachelard, Gaston, Pământul şi reveriile voinţei, Ed. Univers, Bucureşti,
1998.
11. Bachelard, Gaston, Pământul şi reveriile odihnei, Ed. Univers, Bucureşti,
1999.
12. Bachelard, Gaston, Apa şi visele, Ed. Univers, Bucureşti, 1999.
13. Bachelard, Gaston, Psihanaliza focului, Ed. Univers, Bucureşti, 2000.
14. Bahtin, Mihail, Problemele poeticii lui Dostoievski, Bucureşti, Editura
Univers, 1970.
15. Bahtin, Mihail, Probleme de literatură şi estetică, Bucureşti, Editura Univers,
1982.
16. Balotã, Nicolae, Romanul românesc în secolul XX, Ed. Viitorul românesc,
Bucureşti, 1997.
17. Barton, Anne, Byron, Don Juan, University of Cambridge, Cambridge
University Press, 1992.
18. Battaglia, Salvatore, Mitografia personajului, traducere de Al. George,
Univers, Bucureşti, 1976.
19. Baudelaire, Charles, Critică literară şi muzicală, Editura pentru Literatură
Universală, Bucureşti, 1968.
20. Beardsworth, Richard, Derrida and the Political, London and New York,
Routledge, 1996.
21. Béguin, Albert, Sufletul romantic şi visul, Ed. Univers, 1998.
22. Biet, Christian, Don Juan. Mitul cuceritorului. Ed. Univers, Bucureşti, 2008.
23. Blanchot, Maurice, Spaţiul literar, trad. şi prefaţã de Irina Mavrodin, Univers,
Bucureşti, 1980.
24. Bloom, Harold, Lord Byron's Don Juan, Chelsea House, 1987.
25. Bociort, I.T., Tipologia umană a operei literare. 1. Personajul şi cîteva funcţii
ale sale. 2. Ipostaze ale personajului. 3. Modalităţi de construire… 4. Analiză
psihologică. Aplicaţii, Personajele în analizele literare // Curs de teoria
literaturii. Timişoara, 1977.
26. Bostetter, Edward E., ed. Twentieth Century Interpretations of Don Juan,
Englewood Cliffs, NJ: Prentice, 1969.
27. Bowra C., The Romantic Imagination, Oxford, 1960.
28. Brent, Peter, Lord Byron, Weidenfeld and Nicholson, London, 1974.
29. Braga, Corin, De la arhetip la anarhetip, Editura Polirom, 2006.
30. Braga, Corin, Zece studii de arhetipologie, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1999.
31. Breban, Nicolae, Confesiuni violente. Dialoguri cu Constantin Iftime,
Bucureşti, Editura DU Style, 1994.
32. Buciu, Marian Victor, Breban. Eseu despre stratagemele supravieţuirii
narative. Maeştrii literaturii contemporane. Editura Sitech, Craiova, 1996.
33. Camus, Albert, Mitul lui Sisif. Eseuri, traducere şi prefaţă, note de Irina
Mavrodin, Editura pentru Literatură Universală, Bucuresti, 1969.
34. Casalduero, Joaquín, Contribución al estudio del tema de Don Juan en el
teatro español, Smith College Studies in Modern Languages, XIX, No.3-4,
aprilie, iulie 1938.
35. Călinescu, Matei, Cinci feţe ale modernităţii. Modernism, postmodernism,
avangardă, decadenţă, kitsch, trad. Tatiana Pătrulescu şi Radu Ţurcanu,
postfaţă de Mircea Martin, Ed. Univers, Bucureşti, 1995.
36. Călinescu, Matei, Conceptul modern de poezie. De la romantism la
avangardă, Ed. Paralela 45, 2005.
37. Călin, Vera, Byron, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1961.
38. Călin, Vera, Romantismul, Ed. Univers, Bucureşti, 1975.
39. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, Ed. Humanitas, Bucureşti,
2003.
40. Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicţionar de simboluri. Vol. I, II, III. –
Buc., 1994.
41. Ciocârlie, Corina, Pragmatica personajului, Ed. Minerva, Bucureşti, 1992.
42. Claudon, Francis, Haddad-Wotling, Karen, Compendiu de literatură
comparată, Ed.C.R., 1997.
43. Constantinescu, Pompiliu, Figuri literare, Minerva, Bucureşti, 1989.
44. Cooke, Michael G., The Blind Man Traces the Circle, On the Patterns and
Philosophy of Byron’s Poetry, London, 1969.
45. Culler, D. Jonathan, On Deconstruction, Theory and Criticism after
Structuralism, Cornell University Press, 1982.
46. Cusanus, Nicolaus, De docta ignorantia, edișie bilingvă, îngrijită, traducere,
tabel cronologic, note și postfașă de Andrei Bereschi, colecșia Biblioteca
medievală, Editura Polirom, 2008.
47. De los Ríos, Blanca, El viaje del Tirso a Santo Domingo y la génesis del Don
Juan, Raza Española, Madrid, VI, 1924.
48. De Maeztu, Ramiro, Don Quijote, Don Juan şi Celestina. Eseuri întru
simpatie. Traducere şi note de Mariana Vartic, prefaţă de Ion Vartic,
Biblioteca Apostrof, Cluj Napoca, 1999.
49. De Rougemont, Denis, Iubirea şi Occidentul, Ediţia a doua revizuită, Text
integral, Traducere şi note de Ioana Feodorov, Introducere de Virgil Cândea,
Editura Univers, Bucureşti, 2000.
50. Derrida, Jacques, Acts of Literature, Edited by Derek Attridge, Routledge,
New York, 1992.
51. Derrida, Jacques, Deconstrucţia politicii, Ed. Idea, Cluj, 2005.
52. Derrida, Jacques, Despre gramatologie, traducere, comentarii și note, Bogdan
Ghiu, Ed. Tact, Cluj-Napoca, 2008.
53. Derrida, Jacques, (Ex)poziţii, Ed. Idea, Cluj, 2001.
54. Derrida, Jacques, Letter to A Japanese Friend, Derrida and Différance, ed.
David Wood and Robert Bernasconi, Warwick, Parousia, 1985.
55. Derrida, Jacques, Limited Inc., Northwestern University Press, 1988.
56. Derrida, Jacques, Margins of Philosophy, Translated with Additional Notes by
Alan Bass, The University of Chicago Press, 1982.
57. Derrida, Jacques, Positions, Translated and Annotated by Alan Bass,
University of Chicago Press, 1981.
58. Derrida, Jacques, Of Grammatology, John Hopkins University Press, 1974.
59. Derrida, Jacques, Psyche, Invention of the Other, Stanford University Press,
2007.
60. Derrida, Jacques, Speech and Phenomena and Other Essays on Husserl’s
Theory of Signs, Nortwestern University Press, 1973.
61. Derrida, Jacques, Writing and Difference, Routledge Classics, London, 2001.
62. Devetak, Richard, Cap. 7. Postmodernismul, Strategii textuale ale
postmodernismului, Deconstrucţia, In Burchill, Scott, Linklater, Andrew,
Teorii ale relaţiilor internaţionale, Traducere de Ivan Ruxandra, Editura
Institutul European, Iaşi, 2008.
63. Dima, Al., Conceptul de literatură universală şi comparată, Ed. Acad. RSR,
1967.
64. Dima, Al., Principii de literatură comparată, El, 1969.
65. Drolet, Michael, The Postmodernism Reader: Foundational Texts, Routledge,
London and New York, 2004.
66. Ducrot, Oscar şi Todorov, Tzvetan, Dictionnaire encyclopedique de sciences
de langages, Paris, Seuil, 1972.
67. Dugneanu, Paul, Forme literare. Între real şi imaginar. Bucureşti, Editura
Eminescu, 1993.
68. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului. Traducere de
Marcel Aderca. Prefaţă şi postfaţă de Cornel Mihai Ionescu. Ed. Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 2000.
69. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Ed. Univers, Bucureşti, 1978.
70. Elkhadem, Saad, The York Companion to Themes and Motifs of World
Literature, Mythology, History and Folklore. York Press, Fredericton, Canada,
1981.
71. Elledge, Paul W., Parting Shots, Byron ending Don Juan, Studies in
Romanticism, 1980.
72. Felman, Shoshana, The Scandal of the Speaking Body, Don Juan with J.L.
Austin or Seduction in Two Languages, Stanford University Press, 2003.
73. Forster, E. M., Aspecte ale romanului, traducere şi prefaţã de Petru Popescu,
EPLU, Bucureşti, 1968.
74. Foot, Michael, The Politics of Paradise, A Vindication of Byron, Harper and
Row, NY 1988.
75. French Boyd, Elizabeth, Byron’s Don Juan, A Critical Study, Rutgers
University Press, 1945.
76. Frye, Northrop, Anatomia criticii, trad. de Domnica Sterian şi M. Spăriosu,
Univers, Bucureşti, 1972.
77. Frye, Northrop, Anatomy of Criticism, Four Essays, Princeton, New Jersey,
Princeton University Press, 1971.
78. Frye, Northrop, The Great Code: The Bible and Literature, USA, Harvest,
1983.
79. Furet, François, Omul romantic, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.
80. Furst, L.R., The romantic hero, or is he an anti-hero? Studies in the Literary
Imagination, 9(1), 1976.
81. Gautier, Teophile, Istoria romantismului, Bucureşti, Ed. All.
82. Gheorghiu, Mihai Dinu, Un meditator al amorului, în Reflexe Condiţionate,
Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1983.
83. Girard, Rene, Minciună romantică şi adevăr romanesc, Editura Univers, 1972.
84. Grigorescu, Dan, Introducere în literatura comparată, Teoria, Universal Dals,
1997.
85. Grigorescu, Dan, Postfaţă. La Byron, George Gordon Noel, Opere. Poezia
(Don Juan), vol III, Traducere de Aurel Covaci, Bucureşti, Editura Univers,
1987.
86. Grosskurth, Phillys, Byron the Flawed Angel, London, 1997.
87. Haslett, Moyra, Byron’s Don Juan and the Don Juan Legend, Oxford.
Clarendon Press, 1997.
88. Hazlitt, William, The Spirit of the Age: Or Contemporary Portraits, A. and V.
Galignani, Paris, 1825.
89. Heidegger, Martin, The Basic Problems of Phenomenology, Indiana University
Press, 1975.
90. Ionescu, Andrei, Prefaţă la Ayala, Ramon Perez de, Juan tigrul. Felcerul
onoarei sale. Ed. Univers, Bucureşti, 1980.
91. Iosifescu, Silvian, George Bernard Shaw, Teatru, Studiu introductiv de Silvian
Iosifescu, Editura pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1956.
92. Kelsall, Malcolm, Lord Byron, in The Romantic Period, edited by David B.
Pirie, The Penguin History of Literature, Penguin Books, 1994.
93. Kernan, Alvin B., Don Juan, The Perspective of Satire, Anthology of Critical
Studies, Romanticism and Consciousness, coordinated by Harold Bloom, New
York, 1970.
94. Kierkegaard, Soren Aabye, Opere, II, Sau-sau (Un fragment de viaţă editat de
Victor Eremita), traducere, introducere şi note de Ana-Stanca Tabaraşi,
Bucureşti, Editura Humanitas, 2009.
95. Lodge, David, Limbajul romanului, Ed. Univers, Bucureşti, 1998.
96. Lovejoy, A. O., Marele Lanţ al Fiinţei, (cap. Romantismul şi principiul
plenitudinii), Ed. Humanitas, 1997.
97. Lyotard, J.F., Condiţia postmodernă, Ed. Idea, Cluj, 2003.
98. Macchia, Giovanni, Vita avventure e morte di Don Giovanni, Bari, 1996.
99. Maclachlan, Ian, Jacques Derrida. Critical Thought., MPG Books Limited,
Cornwall, 2004.
100. Magheru, Paul, Spaţiul stilistic, Editura Modus, Reşiţa, 1998.
101. Mandel, Oscar, The Theatre of Don Juan, A Collection of Plays and
Views, 1630-1963. University of Nebraska Press. Lincoln, NE.,1963.
102. Manning, Peter, J., Don Juan and the Revisionary Self, ed. Robert
Brinkley and Keith Hanley, 1992.
103. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, Eseu despre romanul românesc,
Bucureşti, Editura 1001, Gramar, 1998.
104. Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică. Lista lui
Manolescu, volumul 2, Braşov, Editura Aula, 2001.
105. Manolescu, Nicolae, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele
romanului, Polirom, Iaşi, 1999.
106. Marañón, Gregorio, Don Juan. Eseuri asupra originii legendei,
traducere din spaniolă de Mihai Cantuniari, Editura Humanitas, Bucureşti,
2008.
107. Marchand, Leslie, A., Byron, A Portrait, London, 1970.
108. Marchand, Leslie, A., Lord Byron. Selected Letters and Journals,
Belknap Press, USA, 1982.
109. Marino, A., Comparatism şi teoria literaturii, Polirom, Iaşi, 1998.
110. Maurois, Andre, Un Don Juan. Viaţa lui Byron, Ed. Lider, Cartea
pentru toţi, 2005.
111. McGann, Jerome J., Don Juan in Context. University of Chicago Press,
Chicago, 1976.
112. Munteanu, Romul, Iluminismul şi romantismul European, Ed. Odeon,
Bucureşti, 1998.
113. Mouffe, Chantal (editor), Deconstruction and Pragmatism, Routlegde,
London and New York, 1996.
114. Nemoianu, Virgil, Îmblânzirea romantismului. Literatura europeană şi
epoca Biedermeier, BPT, Ed. Minerva, 1998.
115. Pageaux, D.H., Literatura generală şi comparată, Polirom, Buc., 2000.
116. Pavel, Laura, Antimemoriile lui Grobei. Eseu monografic despre opera
lui Nicolae Breban, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
117. Pârvu, Sorin, Dicţionar de postmodernism. Monografii şi
corespondenţe tematice. Editura Institutul European, Iaşi, 2005.
118. Păcurariu, Dim, Don Juan şi donjuanismul sau despre naşterea şi
moartea unui mit. in Teme, motive, mituri şi metamorfoza lor, Bucureşti,
Editura Albatros, 1990.
119. Pecie, Ion, Don Juan sau fals tratat de vânătoare, în Romancierul în
faţa oglinzii, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1989.
120. Pecie, Ion, Romancierul în faţa oglinzii, Bucureşti, Editura Cartea
Românească, 1989.
121. Perez, Hertha, Ipostaze ale personajului în roman, Ed. Junimea,
Bucureşti, 1979.
122. Perez, Hertha, Personajul în literatură, Ed. Junimea, Bucureşti, 1979.
123. Petre Pârvan, Luiza, Romantismul, Ed. Pygmalion, 1995.
124. Pop, Mihai, Ce este literatura ? Şcoala formală rusă, Ed. Univers,
Bucureşti 1983.
125. Popovici, Vasile, Eu, personajul, Ed. Cartea Românească, Bucureşti,
1988.
126. Popovici, Vasile, Lumea personajului, Ed. Echinox, Cluj-Napoca,
1997.
127. Quinn, Edward, A Dictionary of Literary and Thematic Terms, Second
Edition, Facts on File Inc, New York, 2006.
128. Rank, Otto, Dublul. Don Juan. Institutul European, Iaşi, 1997.
129. Reed, W.L., Meditations on the hero, A study of the romantic hero in
nineteenth-century fiction. New Haven, Yale University Press, 1974.
130. Reynolds, Jack, Merleau-Ponty and Derrida, intertwining embodiment
and alterity, Ohio University Press, 2004.
131. Ridenour, George, M., The Style of Don Juan, Yale University Press,
New Haven, 1960.
132. Rousset, Jean, Mitul lui Don Juan, în românește de Angela Martin,
antologie de texte ilustrative tradusă de Ana Meri Antonescu, Ed. Univers,
Bucureşti, 1999.
133. Rorty, Richard, Deconstructionist Theory in The Cambridge History of
Literary Criticism. Vol.8 From Formalism to Poststructuralism. Cambridge
University Press, 1995.
134. Royle, Nicholas, Jacques Derrida, Routledge, London and New York,
2003.
135. Rutherford, Andrew, Byron, Henley on Thames, 1970.
136. Rutherford, Andrew, Byron. A Critical Study., Stanford University
Press, Stanford California, 1961.
137. Quinn, Edward, A Dictionary of Literary and Thematic Terms, Second
Edition, Infobase Publishing, New York, USA, 2006.
138. Sauvage, Micheline, Le Cas de Don Juan, Paris, 1953.
139. Saussure, Ferdinand de, Course in General Linguistics, Edited by
Charles Bally and Albert Sechehaye, Translated from the French by Wade
Baskin, Philosophical Library, New York, 1959.
140. Simuţ, Ion, Reabilitarea ficţiunii, Bucureşti, Editura Institutului
Cultural Român, 2004.
141. Singer, Armand Edward, A Bibliography of the Don Juan Theme.
Versions and Criticism. In, West Virginia University Bulletin. Series 54.
No.10-1, April 1954. Morgantown, West Virginia University Press, 1954.
142. Singer, Armand Edward, Corrigenda. A Bibliography of the Don Juan
Theme. Versions and Criticism, 1954.
143. Singer, Armand Edward, Supplement to A Bibliography of the Don
Juan Theme. Versions and Criticism. In, West Virgina Bulletin. Philological
Papers. Vol. 10. Series 56. No. 11-1, May 1956, Morgantown, West Virginia
University Press, 1956.
144. Singer, Armand Edward, Second Supplement to a Bibliography of the
Don Juan Theme, Versions and Criticism. In, West Virgina University
Bulletin. Philological Papers. Vol. 11. Series 58. No 11-2, May 1958,
Morgantown, West Virginia University Press, 1958.
145. Singer, Armand Edward, Third Supplement to a Bibliography of the
Don Juan Theme, Versions and Criticism. In, West Virginia University
Bulletin. Philological Papers. Vol. 12. Series 60. No. 5-1, November 1959,
Morgantown, West Virginia University Press, 1959.
146. Singer, Armand Edward, Don Juan Theme. Versions and Criticism, A
Bibliography. In, West Virginia University Bulletin. Series 66. No. 6-4,
December 1965. Morgantown, West Virginia University Press, 1965.
147. Singer, Armand Edward, First Supplement to “The Don Juan Theme,
Versions and Criticism, A Bibliography” (1965). In, West Virginia University
Bulletin. Philological Papers. Vol. 15. Series 66. No. 12-6, June 1966,
Morgantown, West Virginia University Press, 1966.
148. Singer, Armand Edward, Second Supplement to “The Don Juan
Theme, Versions and Criticism, A Bibliography” (1965). In, West Virginia
University Bulletin. Philological Papers. Vol. 17. Series 70. No. 12-7, June
1970, Morgantown, West Virginia University Press, 1970.
149. Singer, Armand Edward, Addenda to the, Second Supplement to “The
Don Juan Theme, Versions and Criticism, A Bibliography” (1965). In, West
Virginia University Bulletin. Philological Papers. Vol. 17. Series 71. No. 8-7,
February 1971, Morgantown, West Virginia University Press, 1971.
150. Singer, Armand Edward, Third Supplement to “The Don Juan Theme,
Versions and Criticism, A Bibliography” (1965). In, West Virginia University
Bulletin. Philological Papers. Vol. 20. Series 74. No. 3-3, September 1973,
Morgantown, West Virginia University Press, 1973.
151. Singer, Armand Edward, Fourth Supplement to “The Don Juan Theme,
Versions and Criticism, A Bibliography” (1965). In, West Virginia University
Bulletin. Philological Papers. Vol. 22. Series 76. No. 6-4, December 1975,
Morgantown, West Virginia University Press, 1975.
152. Singer, Armand Edward, Fifth Supplement to “The Don Juan Theme,
Versions and Criticism, A Bibliography, In, West Virginia University Bulletin.
Philological Papers. Vol. 26. Supplement. Series 81. No. 1-2, July 1980,
Morgantown, West Virginia University Press, 1980.
153. Singer, Armand Edward, The Don Juan Theme, An Annotated
Bibliography of Versions, Analogues, Uses, and Adaptations. Morgantown,
West Virginia University Press, 1993.
154. Singer, Armand Edward, Supplement No. One to The Don Juan Theme,
An Annotated Bibliography of Versions, Analogues, Uses, and Adaptations. In,
 West Virginia University Bulletin. Philological Papers, Vol. 42-43. January
1998, Morgantown, West Virginia University Press, 1998.
155. Singer, Armand Edward, A Final Supplement to The Don Juan Theme,
an Annotated Bibliography of Versions, Analogues, Uses, and Adaptations.
(1993) (Conflated with entries from "Supplement No. One" (1998). Eberly
College of Arts and Sciences. 2003. West Virginia University Press, 2003.
156. Singer, Armand Edward, “Latest Supplement to The Don Juan Theme,
An Annotated Bibliography of Versions, Analogues, Uses, and Adaptations”,
March 2005. In, Letter from A.E.Singer to H.E.Weidinger, May, 11th, 2005.
157. Sitar-Tăut, Daniela, Avatarurile Seducătorului, Ipostaze ale
donjuanismului în literatura universală, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2007.
158. Sitar-Tăut, Daniela, Don Juan – mitografia unui personaj. Editura
Universităţii de Nord, 2003.
159. Sitar-Tăut, Daniela, Don Juan – o mitografie a seducţiei, Editura
Limes, 2004.
160. Sitar-Tăut, Daniela, Estetica donjuanismului. O analiză a fenomenului
autohton, Editura Princeps Edit, Iaşi, 2007.
161. Spiridon, Monica, Melancolia descendenţei. O perspectivă
fenomenologică asupra memoriei generice a literaturii. Ed. a II-a, Ed.
Polirom, Iaşi, 2000.
162. Strihan, Andrei, O aventură estetică cu Teodor Mazilu, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.
163. Stroe, Mihai A., Romantismul german şi englez, Institutul European,
Iaşi, 2004.
164. Tabarasi, Ana-Stanca, Romantismul colorat, Ed. Cartea Românească,
2000.
165. Tomuş, Mircea, Romanul romanului românesc (În cãutarea
personajului, vol.1; Despre identitatea unui gen fãrã identitate, romanul ca
personaj al propriului sãu roman, vol. 2), Ed. 100+1 Gramar, Bucureşti, 1999,
2000.
166. Truman, Guy Steffan, Lord Byron, Don Juan, Penguin Classics, 2004.
167. Tucan, Dumitru, Introducere în studiile literare, Ed. Institutul
European, Iaşi, 2007.
168. Ţeposu, Radu G., Viaţa şi opiniile personajelor, Ed. Cartea
Româneascã, Bucureşti, 1983.
169. van Tieghem, Paul, Literatura comparată, Editura pentru literatură
universală, Bucureşti, 1966.
170. Vartic, Ion, Radu Stanca. Poezie şi teatru, Ed. Albatros,
Bucureşti,1978
171. Verzea, Ileana, Byron şi byronismul în literatura română, Ed. Univers,
Bucureşti, 1977.
172. Vianu, T., Goethe şi ideea de literatură universală; Formarea ideii de
literatură universală în prima perioadă, în Studii de literatură universală şi
comparată, ed.II, revăzută şi adăugată, Ed.Acad.RPR, Buc., 1963.
173. Viardot, Louis, Etudes sur l’histoire des institutions, de la litterature et
des beaux-artes en Espagne, Paris, 1835.
174. Vossler, Karl, Tirso de Molina, în Din lumea romanică, traducere de
H. R. Radian, Bucureşti, Editura Univers, 1986.
175. Walsh Utterback, Sylvia, Don Juan and the Representation of Spiritual
Sensuousness, Journal of the American Academy of Religion, 1979.
 176. Watt, Ian P., Myths of Modern Individualism, Faust, Don Quixote, Don
Juan, Robinson Crusoe, Cambridge University Press, 1996.
177. Weinstein, Leo, The Metamorphoses of Don Juan, Stanford University
Press, Stanford, California, 1959.
178. Wilson, J.D., Tirso, Molière, and Byron, The emergence of Don Juan
as romantic hero. The South Central Bulletin, 32(4), 1972.
179. *** Dicţionar analitic de opere literare româneşti, Coordonator şi
revizie ştiinţifică, Ion Pop, Vol. I A-D, Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,
Bucureşti, 1998.
180. *** Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, Institutul de lingvistică din Bucureşti, 1975.
181. ***, The Cambridge History of Literary Criticism, vol.8 From
Formalism to Poststructuralism. Cambridge University Press, 1995.

C) ARTICOLE
1. Braga, Corin, Anarhetipul şi sfârşitul postmodernităţii (I), în „Observator
Cultural”, nr. 165-166, 22.04.2003.
2. Cesereanu, Ruxandra, Donjuanism degradat, în „Echinox”, nr. 5-6, 1985.
3. Constantinescu, Cătălin, Arhetipologia şi provocările comparatismului
european, în „Acta Iassyensia Comparationis. Comentarii şi recenzii”, nr. 4,
2006.
4. Constantinescu, Ioan, El Burlador pe scenă – O interpretare istoric-literară şi
teatrologică a figurii lui Don Juan în „Semnal teatral”, An II, nr. 3-4/ 1996,
publicaţie Uniter, Bucureşti, Editura Unitext , 1996.
5. Cosma, Anton, Don Juan, în „Vatra”, nr. 3, 20 martie 1982.
6. Cristev, Diana, Gib I. Mihăescu – dramaturg veleitar?, în „Manuscriptum”,
an II, nr. 1, ianuarie-martie, 1971.
7. Cristev, Diana, Don Juan de Mîrşani, în „Manuscriptum”, nr. 3(8), 1972.
8. Crişan, Constantin, Erosul şi trufia puterii, în „România Literară”, nr. 36, 2
septembrie 1982.
9. Deciu, Andreea, Don Juan longevivul, în „România Literară”, nr. 28,
14.07.1999-20.07.1999.
10. Dobrescu, Al, Homo Fictus, în „Convorbiri Literare”, nr. 4, aprilie 1982.
11. Groşan, Ioan, Stilul ca personaj, în „Amfiteatru”, nr. 3, 20 martie 1982.
12. Ionică, Cristina, Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban, în „România
Literară”, nr. 49, 2001.
13. Lăsconi, Elisabeta, Arta seducţiei, în „România Literară”, Nr. 50, 21.12.2007-
27.12.2007.
14. Manolescu, Nicolae, Ia te uită ce Don Juan !, în „România Literară”, nr. 3, 14
ianuarie 1982.
15. Manolescu, Nicolae, România literară, nr.27/1984.
16. Mihăieş, Mircea, Don Juan, în „Orizont”, nr. 27, 9 iulie 1982.
17. Moceanu, Ovidiu, Fantezie şi livresc, în „Astra”, nr. 10, octombrie 1982.
18. Negruţ, Dan, Don Juan Between Heroism and Prostitution, în volumul „7th
International Conference Of PhD Students”, University of Miskolc, Hungary,
8-12 August, 2010, Humanities, ISBN 978-963-661-935-0, ISBN 978-963-
661-937-4.
19. Negruţ, Dan, Don Juan între legendă, biografie, Biblie şi complexul Oedipian,
în vol. Viziuni Critice: critică literară, antropologie, filosofie, istorie,
 Coordonator: Gratian Cormos, la Editura Argonaut Cluj Napoca, 2010, ISBN
973-978-109-189-1,
(http://www.revistainternationala.com/index.php?option=com_content&view=
category&layout=blog&id=1&Itemid=6&lang=ro).
20. Negruţ, Dan, Deconstructing Byron’s Donny Johnny, în „Scientific Journal of
Humanistic Studies”, 2/2010, ISSN 2066-8880, Argonaut Publishing House,
Cluj-Napoca, Romania, http://www.revistainternationala.com/, revistă inclusă
în baza de date EBSCO la sectiunea Academic Search Complete.
21. Negruţ, Dan, Byron’s Don Juan: Victim or Victimizer?, în vol. „Romanian
Journal of English Studies”, no. 7, 2010, Editura Universităţii de Vest,
Timişoara, 2010, ISSN 1584-3734.
22. Negruţ, Dan, Don Juan Between Anti-Hero and Slave Lover, în “The
Scientific Journal of Humanistic Studies”, 3/2010, ISSN 2066-8880, Argonaut
Publishing House, Cluj-Napoca, http://www.revistainternationala.com/, revistă
inclusă în baza de date EBSCO la sectiunea Academic Search Complete.
23. Negruţ, Dan, Byron şi Barbey D’Aurevilly: două ipostaze donjuaneşti, în
„Analele Universităţii din Oradea, Fascicula Limba şi Literatura Română”,
2009, ISSN: 1224-7588, 696D.
24. Negruţ, Dan, Don Juan between Legend and the Oedipal Complex, în
„Cultural Texts and Contexts in the English Speaking World”, Editura
Universităţii din Oradea, Oradea, 2009, editor Teodor Mateoc, ISSN 2067-
5348.
25. Pavel Teutişan, Laura, Eseu romanesc versus ficţiune, în „Apostrof”, Nr.
10/octombrie 2005.
26. Pruteanu, George, Marin Sorescu deocamdată, în „Convorbiri literare”, nr. 6
(66), iunie 1975.
27. Simuţ, Ion, Exilul brebanian, în „România Literară”, nr. 39, 29 septembrie
2006.
28. Simuţ, Ion, Nicolae Breban ca personaj, în „România Literară”, nr. 40, 12
octombrie 2007.
29. Sitar-Tăut, Daniela, „Caut femeia din mine...” Maniheismul brebanian, în
„Nord Literar”, Nr. 2-3, iulie-august 2003, Baia Mare.
30. Sorescu, Marin, N. Breban , Don Juan, în „Ramuri”, nr. 2, 15 februarie, 1982.
31. Şklovski, Viktor Borisovici, Arta ca procedeu, în Ce este literatura ? Şcoala
formală rusă, antologie de Mihai Pop, Ed. Univers, Bucureşti 1983.
32. Tînianov, Iuri Nicolaevici, Noţiunea de construcţie, în Ce este literatura ?
Şcoala formală rusă, antologie de Mihai Pop, Ed. Univers, Bucureşti 1983.
33. Tomuş, Mircea, N. Breban , Don Juan, în „Transilvania”, nr. 4, aprilie 1982.
34. Ungheanu, Mihai, N. Breban , Don Juan, în „Luceafărul” nr. 10, 6 martie
1982.

D) BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ
1. Armulescu, Lorena, Specificul deconstrucţiei,
http://moldova.net/ciuleandra/2866-deconstructia.html, accesat în 30.03.2009.
2. Armulescu, Lorena, http://we.md/threads/deconstructia.2707/, accesat în
22.03.2009.
3. http://blogosphera.ro/vip-blogger/interviu-cu-lucia-verona/, accesat în
24.10.2010.
4. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/155306/deconstruction, accesat
în 28.03.2009.
5. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/168882/Don-Juan, accesat în
18.05.2009.
6. Călin, Vera, Râsul lui Shaw, în http://www.scribd.com/doc/26993269/Revista-
teatrul-nr-3-anul-I-august-1956, accesat în 25.09.2010.
7. http://www.brocku.ca/english/courses/4F70/deconstruction.php, accesat în
27.03.2009, John Lye: Deconstruction: Some Assumptions, 1996.
8. Characteristics of the Byronic Hero
http://www.umd.umich.edu/casl/hum/eng/classes/434/charweb/CHARACTE.htm,
accesat în 23.10.2008.
9. Chioaru, Dumitru, Donjuanismul ca nostalgie a androginului.
http://www.phantasma.ro/caiete/caiete/caiete6/20.html, accesat în 29.08.2008.
10. Contrafort <http://www.contrafort. Md>: 4-5 (138-139), aprilie-mai
<http://www.contrafort. Md/2006/138-139/index. Html>: Anarhetipul,
Paradisul interzis şi Oniria, Eugenia Bojoga în dialog cu Corin Braga, Praga,
Cluj Napoca, mai 2006.
11. Dabija, Irina, Restructurări ale temei Don Juan în dramatugia naţională:
dialog european sau distorsionare?
http://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:pHk8RZOJL3YJ:iit.iit.tuiasi.ro/phil
ippide/distorsionari_2008/441-
448%2520DABIJA%2520Irina.pdf+don+juan+si+ceilalti&hl=ro&gl=ro&pid=bl
&srcid=ADGEESiLT90FAlPRut8Mm_4leFxUBRlmyhvnHYEsSx8QnfJ-
qJCQbVIOUwNfxtYhkFE4cfx5fRnAnB6A9DBhm96W08fBY1CzqfnBB4VoCjD
7KdmRgrT-FEYgurIbO4IZot_4-oXaw2-W&sig=AHIEtbSLA89_hIUX-NMs-
LQf1kHCSUvmZg, accesat 23.10.2010.
12. http://www.donjuanarchiv.at/forschung/don-juan/quellen-und-texte-
i/bibliographie-don-juan-fassungen/a-e-singer/bibliography-don-juan-
theme.html, accesat în 22.11.2008.
13. Grati, Aliona, Romanul lui N. Breban, „donjuanism narativ” sau dialogul
limbajelor,
http://st.ulim.md/download/icfi/publicatii/francpolyphonie2/aliona_grati157.p
df, accesat în 27.07. 2008.
14. Grigore, Rodica, De la Don Juan la Dona Juana,
http://www.revistatransilvania.ro/arhiva/2003/pdf/numarul1/art12_de_la_don_
juan_la_dona_juana.pdf , accesat în 10.03. 2011.
15. Hart, E. Thomas, Myth, Archetype and Complex in Man and Superman,
http://web.mac.com/tehart/Jurassic_Rants/Welcome_files/Jungian%20%26%2
0Freudian%20Critic.pdf, accesat 22.06.2009.
16. Holban, Ioan, Cărţile vechi ale lui Nicolae Breban (I), http://convorbiri-
literare.dntis.ro/HOLBANiul6.html
17. Holstad, C. Scott. Byron’s Biography, Don Juan and Byron’s Existential
Angst, http://nieveroja.colostate.edu/issue5/byron.htm, accesat 11.10. 2008.
18. Lăsconi, Elisabeta, Arta seducţiei, în „România literară”, nr. 50, 21 decembrie,
2007, http://www.romlit.ro/arta_seduciei, accesat în 12.05.2009.
19. http://www.iep.utm.edu/d/derrida.htm, accesat în 28.03.2009.
20. http://www.dspace.humanities.org.ua/dspace/bitstream/123456789/98/1/Saez
%20Tajafuerce_Kierkegaard.pdf, accesat în 24.11.2008.
21. http://infomotions.com/etexts/gutenberg/dirs/1/8/7/6/18762/18762.htm, The
Works of Lord Byron, Introduction to Don Juan, accesat 01.02.2009.
22. http://jamesfaulconer.byu.edu/deconstr.htm, accesat în 27.03.2009.
23. http://www.duo.uio.no/roman/Art/RF2000.2/Guerrero.pdf, accesat în
04.01.2009.
24. Motion, Andrew. Don Juan: the paradox, BYRON: The Flawed Angel by
Phyllis Grosskurth, http://www.independent.co.uk/arts-
entertainment/books/book-review--don-juan-the-paradox-1279034.html,
accesat 14.03.2009.
25. http://jaar.oxfordjournals.org/cgi/content/abstract/XLVII/4/627, accesat în
20.10. 2008.
26. http://www.sfin.ro/articol_7250/mastile_lui_don_juan.html (Octavian Paler),
accesat în 10.01.2009.
27. http://members.lycos.co.uk/gabald/dinamica.htm, Dinamica Psihologiei
Abisale, Gabriel Baldovin, 1998, accesat in 11.01.2009.
28. http://www.nybooks.com/articles/article-preview?article_id=6083, accesat în
10.10.2009.
29. http://www.poezie.ro/index.php/essay/194294/index.html, Mareş, Liana, Dom
Juan de Molière sau autenticitatea cunoaşterii, accesat in 10.01.2009.
30. http://prelectur.stanford.edu/lecturers/derrida/deconstruction.html, accesat în
27.03.2009.
31. http://www.romlit.ro/radu_stanca, La o nouă lectură: Radu Stanca de Alex.
Ştefănescu, accesat în 17.10.2010.
32. http://revistaramuri.ro/index.php?id=567&editie=27, accesat în 10.01.2009.
33. http://prelectur.stanford.edu/lecturers/derrida/rorty.html, accesat în
27.03.2009.
34. Popescu, Elena, Poetica teatrală realistă şi controversele contemporane, în
Symbolon, revistă de ştiinţe teatrale, 2005, Anul VI, nr. 9, Analele
Universităţii de Artă Teatrală, Târgu-Mureş, Editura Universităţii de Artă
Teatrală, Târgu-Mureş,
http://www.uat.ro/pdf/pdfro/symbolon2005_1_openO.pdf, accesat 03.05.2010.
35. www.questia.com accesat în 10.12.2008
36. Reichmann, Edgar “Nicolae Breban”. UNESCO Courier.
http://findarticles.com/p/articles/mi_m1310/is_1995_June/ai_17328372/.
37. Sitar-Tăut, Daniela, Eu nu sunt tipul Romeo,
http://agonia.ro/index.php/essay/1809493/index.html?newlang=ron, accesat în
10.01.2009.
38. Sitar-Tăut, Daniela, Gib I. Mihăescu - Poetica seducţiei (III)
http://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache,WFYHZkjnx40J,www.casadecu
ltura.ro/download/Atitudini%2520ianuarie%25202010.pdf+18.+Ghelderode,+
Michel+de,+Don+Juan+sau+aman%C5%A3ii+himerici.+Teatru&hl=ro&gl=r
o&pid=bl&srcid=ADGEESiypAVUNR5JD0_NNbCg5RYFvjLqwFbC_HnM
BtRsSy2qN_ksFZHy2kDAt-ornyCkY0340oyNwcOSgVVKgGfU5ZvhX-
XtZY9vPE-5sjQau53WNzGk_CJ1r3_IdU-
L_KRNcm12Y9_8&sig=AHIEtbRXCrWquPD4BzXM7i62ECxrTZHZ4A,
accesat 01.11.2010.
39. http://www.zenskestudie.edu.yu/index2.php?option=com_content&do_pdf=1
&id=134, Langhueur d'amour Or, on the typological connection between Don
Juanism and nihilism, Elisabeta Seleva, accesat în 11.01.2009.
40. Zenkovsky V.V., Convorbiri cu tinerii despre sexualitate. Editura Bizantină,
2006., http://tainacasatoriei.wordpress.com/2008/02/25/nu-exista-nimic-mai-
bun-si-mai-luminos-in-lume-ca-acea-delicatete-acea-finete-adanca-acea-stare-
fericita-care-infloreste-numai-in-casatorie-si-al-carei-sens-sta-tocmai-in-
sentimentul-viu-de-completa/