Sunteți pe pagina 1din 46

Şcoala Postliceală Sanitară „Grigore Ghica Vodă” Iaşi

Proiect

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare


Calificarea profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea pacientei cu sarcină eutocică

Îndrumător,
Negreanu Georgeta
Candidat,
Vieriu Bianca Gabriela
Promoţia 2017

ÎNGRIJIREA PACIENTEI
CU
SARCINĂ EUTOCICĂ
CUPRINS

I. Argument
II. Obiectiv I
Anatomia şi fiziologia aparatului genital feminin
Obiectiv II
Prezentarea generală a sarcinii eutocică
a. Definiţie
b. Clasificare
c. Etiologie
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluţie şi prognostic
g. Tratament
Obiectivul III
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în investigaţia specifică sarcinii
eutocică
a. Fişa tehnică nr. 1
b. Fişa tehnică nr. 2
c. Fişa tehnică nr. 3
d. Fişa tehnică nr. 4
Obiectiv IV
Procesul de îngrijire al unui pacient cu sacină eutocică
a. Interviu (Culegerea datelor)
b. Nevoi fundamentale după V. Henderson
c. Plan de îngrijire
Obiectiv V
Educaţia pentru sănătate
III. Bibliografie
IV. Anexe

4
I. ARGUMENT

Definiţie:
Sarcina eutocică este sarcina normală fară complicaţii.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire
specifice pentru o pacientă cu sarcină eutocică.

Problemele pe care le poate prezenta o pacientă cu sarcină eutocică şi pe


care trebuie să le aibă în vedere asistenta medicală la întocmirea planului de
îngrijire sunt: nelinişte, agitaţie, durere.

Obiectivele prezentului proiect sunt:


Ob. 1: Noţiuni generale de anatomie fiziologie
Ob. 2: Prezentarea generală a sarcinii eutocică
Ob.3: Rolul autonom al asistentei medicale în îngrijirea pacientei cu sarcină
eutocică
Ob. 4: Rolul delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacientei cu sarcină
eutocică
Ob. 5: Procesul de îngrijire al unei paciente cu sarcină eutocică
Ob. 6: Educaţia pentru sănătate la o pacientă cu sarcină eutocică

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe


profesionale:
1) Descrie elementele de anatomie şi fiziologie.
2) Identifică factorii care pot altera stilul de viaţă sănătos.
3) Planifică acţiuni de educaţie pentru sănătate.

5
4) Identifică problemelor de dependenţă şi stabileşte diagnosticele de
îngrijire (nursing).
5) Aplică procesul de îngrijire (nursing).
6) Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii.
7) Aplică tehnicile de nursing şi investigaţiile.
8) Aplică intervenţiile proprii şi delegate planificate.
9) Evaluează starea pacientului după efectuarea tehnicii şi investigaţiei.
10) Asigură securitatea în muncă
11) Administrează medicamentele

Aplicarea procesului de îngrijire la o pacientă cu sarcină eutocică s-a


finalizat prin analiza unui caz cu sarcină eutocică - caz pentru care s-a completat
un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţă
specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei
Henderson.

În final a fost elaborat planul de îngrijire la o pacientă cu sarcină eutocică


respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate
problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi
delegate aplicate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

6
II. Îngrijirea pacientei cu sarcină eutocică
Obiectiv 1:
Noțiuni generale de anatomie și fiziologie ale placentei
Aparatul genital feminin este alcătuit din:
 vagin,
 uter,
 trompe uterine și
 ovare.
Vaginul este organul feminin al copulației. Este un canal cilindric
musculomembranos, extensibil și elastic de aproximativ 8 cm lungime, la femeia
adultă (Anexa 1)
Orificiul vaginal, extremitatea inferioară se deschide în vestibulul vaginal
și este acoperit parțial de o membrană: himen.
Extremitatea superioară se inseră pe colul uterin formând fundul de sac
vaginal, anterior, posterior, două laterale.
Fundul de sac posterior este acoperit de peritoneul recto-uterin și formează
fundul de sac Douglas, locul unde se pot puncționa eventualele colecții
peritoneale.
Uterul este un organ musculo-cavitar nepereche de formă unui trunchi de
con cu baza mare superior și baza mică și globată în porțiunea inferioară a
vaginului.
Uterul are trei porțiuni:
- corpul uterin (corpus uteri)
- istmul uterin (istmus uteri)

7
- colul uterin (cervix uteri)

Structură:
- uterul este alcătuit din trei tunici:
1.Tunica seroasă sau perimetrium, reprezentată de peritoneu, sub care se
află țesut conjunctiv lax.
2.Tunica musculară sau miometru este formată din fibre musculare
dispuse radial, spiralat și longitudinal.
3.Tunica mucoasă sau endometru.
Trompele uterine sunt două canale musculo-membranoase având o
lungime de aproximativ 10 cm. Sunt în raport cu colonul sigmoid, ansele
intestinale subțiri. Blocarea trompelor uterine este o cauză de infertilitate
feminină.
Ovarul este glanda sexuală feminină; este o glandă pereche, mixtă cu
funcție exocrină: produce celule sexuale feminine, ovulele
- funcție endocrină: secretă hormonii sexuali feminini cu rol în determinarea
caracterelor sexuale secundare feminine (estrogen,progesteron).

Anatomia uterului gravid

După aproximativ 6 săptămâni de sarcină, uterul își mărește volumul, dar


rămâne în cavitatea pelvină. Numai în luna a 3-a de sarcină el își mărește
volumul de maniera în care părăsește cavitatea pelvină, devenind organ
abdominal.
La sfârșitul lunii a 3-a fundul uterului se găsește la jumătatea distanței
dintre ombilic și pubis.

8
În luna a 5-a de sarcină fundul uterin se găsește la nivelul ombilicului.
La 7 luni de sarcină fundul uterin se găsește la jumătatea distanței dintre
apendicele xifoid și ombilic.
La 8 luni și ½ fundul uterin se găsește la apendicele xifoid, iar în luna a 9-
a de sarcină fundul uterin coboară sub coastele false.
Această situație trebuie avută în vedere în momentul practicării inciziei
segmentului superior în operația cezariană.
În sarcina la termen raporturile uterului sunt: peretele anterior cu peretele
abdominal, porțiunea distală și anterioară a uterului cu vezica urinară, iar
peretele posterior al uterului se sprijină pe coloana vertebrală, aorta la stânga,
vena cavă și ureterele la dreapta.
Fundul uterului vine în raport cumarea curbură a stomacului, bordul
superior al ficatului, falsele coaste și vezica biliară.
Bordul drept al uterului vine în raport cu cecul și colonul ascendent, iar cel
stâng cu jejuno-ileonul.
Segmentul superioral uterului este delimitat inferior de orificiul intern al
colului și superior la corpul uterin. El se constituie în ultimele trei luni de
sarcină, se desăvîrșește în travaliu și are forma unei cupole cu concavitatea
superior.
În acest timp uterul este împărțit în două regiuni distincte: una superioară
cu pereții groși de 10 mm, esențial musculară, bine vascularizată și o regiune
inferioară, subțire, flască formată din segmentul inferior al colțului șters și
dilatat. Ambele regiunisunt cavități care formează împreună canalul cervico-
segmentar Brown.

9
Mijloacele de susținere și de suspensie ale uterului sunt modificate de
sarcină,ligamentele în totalitatea lor fiind hipertrofiate în cursul sarcinii și ca
urmare, toate elementele lor se hiperplaziază.
Ligamentele largi se dedublează pentru a face loc uterului în dezvoltare și
pe măsură ce uterul devine organ abdominal, ligamentele largi sunt dirijate în jos
și nu afară.
În cursul primei jumătăți a sarcinii uterul suferă o hiperplazie musculară,
în timp ce în cursul celei de a doua jumătăți principala schimbare este cea a
hipertrofiei. Creșterea mărimii uterului în a doua jumătate a sarcinii este
concretizată în primul rând prin hiertrofia sau întinderea fibrelor musculare
miometrice.
Creșterea volumului uterin este determinată de creșterea fătului, a
placentei, a secreției lichidului amniotic. Greutatea fătului și volumul lichidului
amniotic cresc în ritm liniar în a doua jumătate a gravidității, iar greutatea
placentară urmează un ritm mai lent (Anexa 2).

10
Obiectiv 2:
Prezentarea generală a sarcinei eutocică
a. Definiția
Sarcina eutocică sau sacina normal care reprezintă starea în care se află
femeia între momentul fertilizării ovulului şi cel al naşterii. În această perioadă
femeia poartă în uter unul sau mai mulţi descendenţi, numiţi şi fetuşi sau
embrioni. La o sarcină, pot exista mai multe gestaţii (spre exemplu, gemenii sau
tripleţii).
b. Clasificare
Saptămâna 28. În acest moment, fătul mai benificiază de puţin spaţiu
liber pentru a se mişca prin uter. Poziţia în care se aşează este de obicei cu
braţele şi picioarele ţinute strâns în faţa corpului. Lungimea dintre creştetul
capului şi fese este de circa 270 mm, iar lungimea totală din cap pînă la picioare
este de aproximativ 370 mm. Fătul cîntăreşte în jur de 1400 de grame, mai ales
prin depunerea de cantităţi importante de grasime. În această perioada pleoapele
care în mod normal au fost închise pînă acum se vor deschide şi fătul va avea
astfel posibilitatea să îşi închidă şi deschide ochii în mod voluntar. Părul de pe
cap continuă sa creasca la fel genele şi sprâncenele. Pielea care până acum
avusese o culoare roşcată începe să capete o nuanţă mai apropiata de cea naturală
în functie de profilul genetic al parinţilor. Fătul poate auzi şi răspunde la
zgomote puternice dinafară, inclusiv vocea mamei pe care poate să o distinga de
alte voci. La feţii de sex masculin testicolele au început să coboare în scrot pîna
la acest moment.

11
Săptămâna 29. Fătul ia în greutate în mod rapid, cam 200 de grame pe
saptamână, ajungând în acest moment la aproximativ 1600 de grame. Lungimea
din creştet pîna la fese este de aproximativ 280 mm, în timp ce lungimea totala
este de aproximativ 400 mm. Este foarte probabil ca fătul să se fi aşezat deja cu
capul în jos.
Săptămâna 30. Fătul este acum foarte bine dezvoltat şi are o şansă de
supraveţuire de 95 % dacă s-ar naşte în momentul acesta, în condiţiile de bună
îngrijire medicală. Capul şi corpul sunt mai bine proporţionate, deşi corpul este
mai degrabă slabuţ. Fătul are aproximativ 290 mm de la creştet la fese şi circa
420 mm din cap până la picioare. Cântăreşte aproximativ 1800 de grame. Din
cauza lipsei de spaţiu din uter, fătul va lovi în continuare burtica mamei dar nu
va mai putea face mişcari ample. Placenta are dimensiuni mari, iar cantitatea de
lichid amniotic începe să scadă. De obicei se pot auzi, deşi nu foarte clar, bătăile
cordului fetal. Ritmul cardiac al unui făt la această vârstă de dezvoltare
intrauterină este între 120 şi 160 de bătăi pe minut, de aproape două ori mai mult
decât la un adult.
Saptămâna 31. în acest moment fatul cântăreşte aproximativ 2000 de
grame. Lungimea de la creştet la şezut este de aproximativ 300 mm, iar lungimea
totală din creştet până la picioare este în jur de 430 mm. Deşi un copil născut în
acest moment ar avea şanse mari de supraveţuire, plămânii sunt încă imaturi şi în
corp nu s-a depus încă cantitatea suficientă de grăsime pentru a-şi asigura
termoreglarea eficientă.
Săptămâna 32. În timpul săptămânii trecute, fătul a adăugat destul de
mult în greutate şi acum cîntareşte aproximativ 2250 grame. Lungimea din cap
pâna la şezut este de 320 mm, iar lungimea din crestet până la picioare este de
440 mm.

12
Săptămâna 33. fătul continuă să crească rapid în greutate si cântăreşte
deja peste 2500 de grame. Lungimea din creştet până la şezut este de
aproximativ 330 mm, iar lungimea de la creştet până în vârful picioarelor este de
aproximativ 450 mm, dimensiuni care sunt apropiate de cele ale nou-născutului
la termen. Fătul este durduliu, dar depozitele subcutanate de grasimi sunt încă
insuficiente. Plamânii s-au mai maturizat în timpul ultimelor săptămâni şi mai au
nevoie de puţin timp până să devină complet maturi.
Săptămâna 34. în acest moment fătul cântăreşte aproximativ 2700 de
grame. Lungimea de la creştet la şezut este de aproximativ 340 mm, iar lungimea
totală este de aproximativ 460 mm. Capul şi corpul sunt acum la fel de
proporţionate ca şi în momentul naşterii. Ca rezultat al creşterii în greutate s-au
făcut depozite de grăsime sub piele si aceasta devine mai netedă decât înainte.
Unghiile au ajuns la capatul degetelor de la mâini dar nu şi la capătul degetelor
de la picioare. Fatul ocupă întreg spaţiul din uter şi nu se mai poate mişca în voie
ca până acum. Acum dacă femeia este la prima sarcină capul copilului poate
coborâ în centura pelvină, pregătindu-se pentru naştere.
Săptămâna 35. Mai sunt trei săptămâni până când fătul ajunge la termen
şi el cântăreşte acum aproape 3000 de grame. Lungimea de la creştet la şezut este
de aproximativ 350 mm, iar lungimea din cap până în picioare este de
aproximativ 470 mm. Fătul îşi constitue în continuare depozite vitale de grasime.
Această grasime ajută la izolarea termică, reglează temperatura corpului şi
asigură o sursă pentru hrănirea organismului, după naştere până când nou-
născutul este capabil să digere laptele matern. Faţa se modifică treptat, devine
mai plină, nasul mai neted şi mai rotunjit.
Săptămâna 36. Fătul va masura aproximativ 47 de centimentri,
cântărind în jur de 2700 de grame, suficient de mult încat să acopere mai tot

13
spaţiul intrauterin. Lichidul amniotic se va diminua datorită greutăţii tot mai mari
a acestuia, iar mişcările sale nu vor mai fi la fel de ample ca la început.
Stratul de grasime de sub piele devine din ce în ce mai consistent,
aspectul de piele zbârcită fiind pierdut. Va acumula grăsime în jurul umerilor, în
obraji, căpătând aspectul unui bebeluş destul de plinuţ şi drăgălaş. Stratul de păr
ce îi acoperă corpul, denumit lanugo, dar şi cel de vernix, substanţă albicioasă şi
consistentă ce îl protejează în lichidul amniotic, vor disparea în această
săptămână de sarcina. Bebelusul va înghiţi totuşi o parte din resturile din vernix.
Săptămâna 37. Cântărind aproximativ 2800 de grame şi măsurând cam
49 de centimetri, bebeluşul începe din acest moment să îşi micşoreze ritmul rapid
de luare în greutate, acumulând în medie pe săptămână de acum înainte circa 100
de grame şi nu 250 de grame aşa cum am fost obisnuiţi până în prezent.
Cu toate aceste, va acumula un strat tot mai consistent de grăsime sub
piele ceea ce îl va face să devină tot mai rotund şi mai drăgălaş. Funcţiile sale
vitale sunt deja destul de bine dezvoltate, iar organele sale interne par să îşi fi
definitivat creşterea şi dezvolatarea. Până şi plămânii vor face faţă în acest
moment în cazul declanşării naşterii în acest termen, fiind un lucru perfect
normal.
Stratul de lanugo, părul fin de pe corp, dar şi stratul de vernix, ce îl
proteja în lichidul amniotic vor disparea aproape complet, bebeluşul înghiţind o
parte dintre resturile acestora, ceea ce se va regasi in primul sau scaun de dupa
naştere.
În cazul naşterii, se poate observa faptul că unii bebeluşi se nasc doar cu
un puf fin pe scalp, iar alţii cu şuviţe destul de lungi de păr. De multe ori există
situaţia în care aceştia pot diferi la culoare de nuanţele părinţilor săi. Este un

14
lucru destul de normal, pigmentarea definitivă a părului, dar şi a tenului fiind
definitivată după naştere.
Săptămâna 38. Fătul a ajuns la greutatea de 3000 de grame, măsurând
circa 50 de centimetri. Din aceasta perioada acesta nu va mai lua în greutate într-
un ritm extrem de rapid, având un adaos de circa 15-17 grame zilnic. Ceea ce a
acumulat sau continuă să acumuleze, se va regasi în stratul de grasime de sub
piele, care devinde din ce în ce mai consistent. Din acest moment, fătul este deja
asemenea unui nou-nascut, pielea sa fiind mai întinsă şi mai catifelată.
Se cunoaşte deja faptul ca în cazul unui băieţel, acesta va fi mai plinuţ
decat o fetiţă cu cateva sute de grame în plus. Cu toate acestea, nu reprezintă o
regulă de la care să nu ne putem abate.
Din punct de vedere organic, acesta pare să îşi fi finalizat dezvoltarea.
Plămânii pot face faţă cu usurinţă în cazul declansării unei naşteri în acest
moment. Sistemul digestiv, cardiac, respirator, circulator, dar şi cel excretor par
să funcţioneze destul de normal.
Creierul şi sistemul nervos central îşi vor continua dezvoltarea până în
adolescenţa copilului. De aceea, oasele craniene nu vor fi foarte bine sudate. La
naştere, bebeluşul va avea capul moale, aceste regiuni numindu-se fontanele,
care se vor închide mai târziu, dupa aproximativ un an. Un asemenea lucru îl va
ajuta la parcurgerea mult mai uşoară a canalului de naştere, mulţi bebeluşi
născându-se cu o formă conică a capului datorită greutaţii unui asemenea act.
c. Etiologie
Fecundarea este primul moment al apariţiei unei noi vieţi. Următorul pas
fiind formarea zigotului şi dezvoltarea lui. Aceste lucruri se întâmplă în primele
zile ale sarcinii. Sarcina se dezvoltă pe parcursul celor 3 trimestre.

15
Al treilea trimestru este etapa finală a sarcinii, care se încheie cu
naşterea. În acest stadiu fătul nu mai este dependent în totalitate de mamă, el
este un organism format; tocmai de aceea feţii născuţi în luna a şaptea deja au
toate şansele să trăiască cu ajutor medical.
d. Simptomatologie

1.Oprirea menstrelor
Încetarea bruscă a menstrelor spontane, numită şi amenoree, este un prim
semn de o posibilă sarcină şi este foarte sugestiv.
Ovulaţia (perioada în care se elimină ovulul) se produce de obicei între a
10-a zi şi a 14-a zi a ciclului menstrual. Deoarece ovulaţia poate întarzia în orice
ciclu lunar, menstrele trebuie să întârzie cu cel puţin 10 zile pentru a ne pune
problema de o probabilă sarcina.
2.Modificările sânilor
Încă de la debutul sarcinii pot apare dureri şi furnicături ale sânilor. Sânii
cresc în volum, apar noduli înca din a 2-a lună de sarcină. Mameloanele devin
mari şi intens pigmentate (se închid la culoare).
3.Greaţă cu sau fără vărsături
Greţurile din sarcină sunt matinale, încep de obicei dimineaţa şi durează
câteva ore. Apar şi perturbări gastrointestinale care stau şi ele la baza
vărsăturilor, începând din săptămâna a 6-a de sarcină şi de regulă încetează la
terminarea primului trimestru.
4.Tulburările de micţiune (de urinare)
Acestea apar devreme în timpul sarcinii datorită uterului mărit de volum
care apasă asupra vezicii urinare,cauzând micţiuni frecvente.
5.Oboseală

16
Este unul din cele mai timpurii simptome ale sarcinii. Ea persistă, de
obicei, şi în trimestrul al 2-lea, femeile revenind la normal aproximativ din luna a
4-a de sarcină.
6.Senzaţia de mişcare fetală
Între săptămânile 16-20 de la ultima menstruaţie, gravida începe să simtă
mişcări în partea inferioară a abdomenului, descrise frecvent ca nişte gaze. Acest
lucru poarta denumirea de mişcări active fetale.
Dovezi clinice ale sarcinii - Mărirea abdomenului
La sfârşitul celei de a 3-a lună de sarcină uterul ajunge deasupra simfizei
pubiene (articulaţia care leagă anterior cele două oase ale bazinului). În luna a 5-
a de sarcină ajunge la nivelul ombilicului.
e. Diagnostic
Testele endocrine - În sarcină se secretă un anumit hormon numit
gonadotropina corionică umană (hCG) în sânge şi se elimină urinar. Există un
număr mare de teste imunologice şi biologice prin care se determină acest
hormon.
Practic, rapid şi precis testul care poate fi efectuat de oricine este testul de
detectare a hormonului în urină (acele teste speciale de sarcină care se găsesc în
farmacii).
Confirmarea diagnosticului de sarcină
1.Identificarea bătăilor cardiace ale fătului, numite şi BCF (bătăi cardiace
fetale). Aceste bătăi pot fi auzite din săptămânile 12-14 de sarcină de un monitor
special ecografic şi din săptămânile 17-19 se pot asculta cu stetoscopul. Ritmul
BCF variază în mod normal între 120-160 bătăi pe minut.
2.Confirmarea ecografica

17
După săptămâna a 5-a de sarcină se poate vedea sacul gestational, mic şi
alb prin ecografie transvaginală (introducerea sondei ecografului în vagin) şi
ecografie abdominală după saptămâna a 6-a de amenoree. Embrionul poate fi
observat după 8 săptâmâni de amenoree.

f. Evoluţie şi prognostic
Gravide cu prognostic de naştere bun: vor fi dirijate spre maternitate în
momentul declanşării naşterii.
Gravide cu prognostic de naştere rezervat, la care este indicată proba de
naştere: vor fi dirijate spre maternitate din săptămâna a 39-a.
Gravide cu indicaţie absolută de operaţie cezariană: vor fi luate în evidenţa
unităţilor spitaliceşti din săptămâna a 36-a.
Evoluţia lehuziei şi a nou născutului va fi influenţată de: Factorii care au
influenţat prognosticul de evoluţie a sarcinii. Factorii care influenţează
prognosticul de evoluţie a naşterii. Modul în care au evoluat lehuziile anterioare
şi dezvoltare psiho-motorie a celorlalţi copii. Prognosticul de lactaţie:
conformaţia mameloanelor, alimentaţia, condiţiile de viaţă.
g. Tratament
Ca şi tratament pe perioada sarcinii în principal sunt nutrienţii: acidul
folic, fierul şi calciul. Acidul folic ajută în prevenirea defectelo de tub neural,
fierul este important în transportul oxigenului la copil şi previne anemia mamei,
iar calciul ajută la formarea oaselor copilului şi previne scăderea osteodensităţii
la mamă.
Vitamina D reglează cantitatea de calciu şi fosfat a corpului, acestea fiind
necesare pentru sănătatea oaselor şi a dinţilor.

18
h. Complicaţii
Nașterea prematură este pe lista de complicații ale sarcinii doar dacă
nașterea se declanșează natural înainte de cea de a 37-a săptămâna de sarcină.
Copilul care vine pe lume după mai puțin de 37 de săptămâni de gestație
este considerat prematur. Aproximativ 12% din copii vin pe lume înainte de
săptămâna a 37 de sarcină, iar șansele lor de a se dezvolta bine depind, în
principal, de gradul de dezvoltare al plămânilor și de greutatea pe care o au la
naștere.
Sângerăriile în cursul sarcinii înseamnă lucruri diferite pe parcursul
sarcinii și fac parte dintre cele mai frecvente complicații ale sarcinii.
Dacă sunt sângerări puternice, însoțite de dureri abdominale severe și se
întâmplă în primele săptămâni ale sarcinii, sunt un semn clar al sarcinii
extrauterine. Sângerările abundente în primele 20 de săptămâni de sarcină sunt
semnul unui avort spontan, iar sângerările însoțite de dureri abdominale și de
spate, în al treilea trimestru de sarcină, indică placenta abruptio sau ruptura de
placentă care apare atunci când placenta se separă de peretele uterin. Una peste
alta, orice formă de sângerare în cursul sarcinii este semnul că se întâmplă ceva
ce depășește limitele normalului, și este cert că este necesară intervenția
medicului.

19
Obiectiv 3:
Rolul autonom și delegat al asistentului medical în investigarea specifică
sarcinii eutocică
Rolul autonom al asistentului medical este de a:
 participă la examenul general al pacientului ajutând medicul;
 planificarea şi promovarea măsurilor de menţinere a igienei personale a
pacientului;
 asigurarea confortului fizic şi psihic atunci când pacientul nu îşi poate
îndeplini independent anumite funcţii;
 stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu familia acesteia;
 le transmite informaţii
 ascultă pacientul şi îl susţine;
 recomandă să nu ia medicamente fără recomandarea medicului;
 pregătirea fizică şi psihică a pacientului;
 comunică permanent cu pacientul în scopul menţinerii unui moral ridicat;
 asigură igiena tegumentelor şi mucoaselor;

20
 trebuie să urmărească o serie de obiective în realizarea instruirii
pacientului: cum trebuie să folosească: lenjeria de corp, lenjeria de pat,
obiectele personale de toaletă, scuipătoarele, bazinetele.
 se explică pacientului importanţa fiecărui medicament, orarul de administrare
şi efectele medicamentului respective precum şi pericolul transmiterii lor
de la un pacient la altul sau a celor introduse în mod fraudulos de
aparţinători;
 se va explica cum trebuie respectat circuitul unor produse patologice
eliminate;
 alimentaţia se va face la ore regulate cu mese mici fracţionate, ultima
masă va fi luată cu 2 ore înainte de culcare.

Rolul delegat este o activitate efectuată la indicaţia medicului.


 pregăteşte şi administrează medicamente animitotice la indicaţia medicului;
 observă la pacient modificările provocate de tratament şi le transmite
medicului;
 la indicaţiile medicului aplică metodele de observaţie, de tratament sau
de readaptare;
 pregătirea pacientului pentru diferite investigaţii;

21
a. Fişa tehnică 1

Ecografia abdominală
Definiţie:
O ecografie fetală reprezintă un test efectuat în timpul sarcinii care utilizează
fascicule de ultrasunete reflectate pentru a realiza o poza a fătului, a organului
care înconjoară fătul (placentei) şi a lichidului care scaldă fătul (fluidului
amniotic).
Scop
Aceste fascicule de ultrasunete reflectate realizeaza o imagine care poate fi
văzuta pe un monitor. Imaginile, care pot fi şi colorate sunt denumite sonograme,
ecograme sau scanari şi pot fi salvate ca şi o parte a înregistrărilor copilului.
Este necesară efectuarea investigaţiei cu vezica plină. O vezică plină ajuta în
transmiterea fasciculelor de ultrasunete şi împinge intestinele la distanta de uter.
Aceasta determina obtinerea unei imagini ultrasonografice mai clare.

Materiale necesare

22
- gel
- tranductor
- mănuşi
- muşama
Pregătirea pacientului
Asistenta medicală are rolul de a ajuta gravida să se dezbrace, să se aşeze pe
masa de examinare, să curete abdomenul pacientei de excesul de gel după
tehnică.
Efectuarea procedurii
Este efectuată de medic. - gravida nu poate urina până investigaţia nu este
realizată. Totuşi, se va anunţa medicul dacă vezica este prea plină şi produce
durere
Dacă ecografia este efectuata în ultima parte a sarcinii, o vezica plină poate
să nu fie neaparat necesară. Creşterea fătului va împinge intestinele de o parte.
Gravida este aşezată în clinostatism dorsal pe o masa de examinare. Dacă
pacienta prezintă respiraţii scurte sau ameţeli în timp ce se întinde pe masa,
partea superioară a corpului se va ridica sau se va întoarce gravida pe o parte.
- un gel este intins pe abdomen
Un instrument mic, manual denumit transductor va fi aplicat pe gel şi pe
piele şi miscat de-a lungul abdomenului de mai multe ori. Pacienta poate privi
monitorul pentru a vedea imaginea fătului în timpul examinării. Când
investigaţia este terminată se curaţă gelul de pe piele. Nu se recomandă
micţiunea până ce investigaţia nu este realizată. O ecografie abdominală durează
30-60 de minute.Tehnicianul ecografist este instruit să obţină imagini ale fătului,
dar nu poate interpreta aspectul acestora. Medicul va impartaşi rezultatele
pacientei după ce imaginile au fost vazute de catre radiolog sau neonatolog.

23
b. Fișa tehnică nr. 2

Puncția venoasă
1.Definiție:
Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o vena prin
intermediul unui ac de puncție.
2.Scopul:
- explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator, biochimie,
hematologice, serologice și bacteriologice.
- terapeutic: administrarea unor medicamente sub formă injecției și perfuziei
intravenoase; recoltarea sângelui în vederea transfuziei; executarea transfuziei de
sânge sau derivate ale sângelui; sângerare 300-500 ml în edemul pulmonar acut,
hipertensiune arterială.
3. Locul puncției:
- venele de la plica cotului (bazilica și cefalica) unde se formeaza un “M” venos
prin anastomozarea lor;

24
- venele antebrațului;
- venele de pe fața dorsală a mâinii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare și epicraniene – mai ales la copilul mic;
4. Materiale necesare:
- garou;
- mănuși;
- seringă sau eprubete speciale cu aditivi specifici în funcție de analiza cerută;
- holder cu acul atașat sau ac pentru holder și holder;
- paduri cu alcool;
- etichete;
- formular de cerere analize;
- recipient special de colectare și transportare a probelor de laborator;
- bandaj adeziv pentru locul puncției;

Pregătirea materialelor:
• Formularul de cerere analize trebuie completat corect și clar cu datele
pacientului, analizele cerute, data și ora recoltării, numele medicului care indică
analizele;
• Eprubetele trebuie alese cu grijă în funcție de analizele care se cer și de
aditivii pe care îi conțin;
• Fiecare eprubetă trebuie completată corect și clar cu datele
pacientului/ei;
5.Pregătirea psihică:

25
Înainte de a începe efectuarea puncției asistenta îi explică pacientei cum se
face aceasta. Asistenta arată pacientei instrumentele care se folosesc îi explica de
ce este nevoie de ele. Asistenta îi explică pacientei că puncția nu este dureroasă
și îi poate produce un ușor discomfort.
6.Pregătirea fizică:
- se așează într-o poziție confortabilă atât pentru pacientă cât și pentru asistentă.
- se examinează calitatea și starea venelor.
- se așează brațul pe perniță și mușama în abducție și extensie maximă.
- se dezinfectează tegumentul.
- se aplică garoul la o distanță de 7-8 cm deasupra locului puncției.
- se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel
turgescente.
7. Execuția puncției:
• Se spală bine mâinile și se pun mănuși.
• Confirmarea identitații pacientului (pentru a se evita confuzia și a nu se
lua analize la un alt pacient).
• Se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-
i reduce anxietatea și a ne asigura de cooperarea sa.
• Se face o scurtă anamneză referitor la ce a simțit pacientul și la
eventualele incidente în cazul unor recoltări anterioare (lipotimii, amețeli).
• Recoltarea se face cu pacientul întins în pat sau stând în scaun, cu mâna
sprijinită pe suportul special al scaunului sau de o masă.
• Evaluarea celui mai bun loc de puncție venoasă.
• Se observă și se palpează vena pentru o mai precisă localizare.
• Se montează garoul proximal față de zona aleasă pentru puncție. Dacă
venele nu s-au dilatat corespunzător se cere pacientului să închidă și să deschidă

26
pumnul de câteva ori. (pacientul trebuie să țină pumnul strâns în timp ce se
puncționează vena și să-l deschidă după ce se introduce acul în venă).
• Se dezinfectează zona aleasă pentru puncție cu paduri cu alcool până
acesta rămîne curat. Curătarea zonei se face dinăuntru spre înafară pentru a se
preveni contaminarea zonei puncționate cu flora existentă pe pielea din jur.
• Nu se combină folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod,
deoarece alcoolul neutralizează efectul deinfectantelor pe bază de iod.
• După dezinfectarea zonei se asteaptă să se usuce înaine de puncționare .
• Se imobilizează vena presând cu policele exact sub locul ales pentru
puncție și se întinde de piele.
• Se puncționează vena sub un unghi de 30 de grade. Dacă se folosește
eprubeta, ea se va umple automat până la nivelul la care este marcată. Dacă se
folosește seringa, se va evita aspirarea bruscă și rapidă, deoarece se va colaba
vena.
• Holderul trebuie menținut într-o poziție sigură pentru a evita ieșirea lui
din venă.
• Se va îndepărta garoul imediat ce sângele începe să curgă adecvat, pentru
a preveni staza și hemoconcentrația sângelui ce pot afecta rezultatele probelor
recoltate.
• Se va evita să se țină garoul mai mult de 3 minute.
• Se schimbă cu atenție eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se
scoate accidental acul din vena sau a se perfora vena.
• După umplere, fiecare eprubetă se va agita cu blândețe pentru amestecarea
aditivilor cu sângele.
• Se desface garoul întotdeauna înainte de scoaterea acului.

27
• Se pune o compresă sterilă deasupra acului la nivelul locului de puncție și
se scoate cu blândețe acul din venă. Întotdeauna se scoate întâi eprubeta din
holder si apoi se scoate acul.
• Se presează locul puncției pentru 2-3 minute sau până când se oprește
sângerarea dacă aceasta durează mai mult de atât. Aceasta previne extravazarea
sângelui în țesutul din jur și formarea hematomului.
7.Notarea/ interpretarea:
Asistenta notează efectuarea tehnicii.
8.Îngrijirea/ intervenții după tehnică:
• După oprirea sângerării se aplică un bandaj adeziv.
• A se evita agitarea puternică și bruscă a eprubetelor deoarece se poate
produce hemoliză.
• Se reverifică locul puncției pentru a se vedea dacă s-a produs hematom. În
cazul în care s-a produs hematom se va presa energic timp de 5 minute, după
care se aplică comprese calde.
• Se descarcă materialele folosite în containerele speciale, separate.
9. Incidente si accidente:
• Nu se va recolta niciodata de pe brațul sau piciorul care au fost folosite
deja pentru diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deoarece rezultatul
analizelor poate fi afectat.
• De asemenea, se va evita recoltarea de sânge din zone edemațiate, zone cu
hematoame sau răni vasculare.
• Dacă pacientul are vene vizibile, pronunțate, se va recolta evitând
folosirea garoului, prevenindu-se astfel formarea de hematoame.
• Dacă pacientul are tulburări de coagulare sau este sub tratament cu
anticoagulante, se va presa ferm locul puncției cel puțin 5 minute pentru

28
prevenirea formării hematomului și se va specifica tratamentul anticoagulant pe
cererea de analize ce se trimite la laborator.
• Se va evita puncția venoasă din picior deoarece poate crește riscul
apariției tromboflebitei.

c.Fișa tehnică nr. 3


Măsurarea pulsului

1.Definiţie ‫׃‬
Determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut.
2.Materiale şi instrumente necesare ‫׃‬
• ceas de mână cu secundar sau cronometru.
• culoare roşie ( creion, pix, sau cariocă)
• carnet de notiţe personal
3.Respectarea normelor de protecţie a muncii ‫׃‬
• nu sunt cunoscute;
4.Pregătirea psihică a bolnavului ‫׃‬
• se informează pacientul, i se explică tehnica şi necesitatea ei
pentru a reduce emoţiile, teama.
• obținem consimţământul pacientului

29
• asigurăm un repaos psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare
5.Pregatirea fizică a pacientului ‫׃‬
• asigurăm un repaos fizic de cel putin 5 minute înaintea măsurării
• aşezăm pacientul în poziţie confortabilă în funcţie de starea sa
generală
• în poziţie decubit dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp,
articulţia mâinii în extensie, palma să fie orientată în sus
6.Execuţie
• spălăm mâinile cu apă şi săpun
• plasăm degetele, index, mediu şi inelar deasupra
• exercităm o presiune uşoară asupra arterei pe osul radius, astfel încât
să percepem sub degete pulsaţiile sângelui
• fixăm un punct de reper pe cadranul ceasului de mână
• numărăm timp de 1 minut pulsaţiile percepute cu degetele, sau timp
de 30 de secunde înmulţit cu 2 pentru a obţine rata pulsului pe minut
• apreciem ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui arterial în timp
ce măsurăm fregvenţa
• înregistrăm fregvenţa pulsului în carnetul personal şi în foaia de
observaţie notând, numele, pacientului , salonul, data înregistrării, rata.
7.Incidente și accidente:
• nu sunt cunoscute;
8.Îngrijire după tehnică, notare, interpretare
• aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă, activitate, stres
Notare ‫׃‬

30
• notăm grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie
aşezat direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru valorile
care cresc din 4 în 4 (dimineaţa sau seara)
• notăm grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie
aşezat în mijlocul pătratului pentru valorile ce cresc din 2 în 2.

Interpretare
• nou născut ‫ ׃‬120-160 pulsaţii ⁄ minut
• 1-2 luni (sugar) ‫׃‬100-140 pulsaţii ⁄ minut
• 12 luni-2 ani ‫ ׃‬80-130 pulsaţii ⁄ minut
• 2 ani-6 ani ‫ ׃‬75-120 pulsaţii ⁄ minut
• 6 ani-12 ani ‫ ׃‬75-110 pulsaţii ⁄ minut
• adolescent ‫ ׃‬60-100 pulsaţii ⁄ minut
• Adult ‫ ׃‬60-80 pulsaţii ⁄ minut
9.Reorganizarea la locul de muncă
• spălăm mâinile cu apă şi săpun
10.Observaţii
• anunţăm medicul pentru orice modificare anormală

31
d.Fișa tehnică nr. 4
Măsurarea și notarea respirației
1.Definiție
Respirația reprezintă realizarea aportului de oxigen necesar proceselor
vitale, în paralel cu eliminarea în atmosferă, a dioxidului de carbon rezultat din
acestea.
2.Scop
• Stabilirea diagnosticului
• Aprecierea evoluției bolii
• Recunoașterea complicațiilor
• Prognosticul bolii
3.Materiale necesare
• Ceas cu secundar/ cronometru

32
• Pix cu pastă de culoare albastră
• Foaie de temperatură (F.T.)
• Carnet de notări personale
4.Pregătirea pacientului
• Așezarea pacientului în decubit dorsal
• Evitați pregătirea psihică a pacientului pentru a nu-și modifica ritmul
obișnuit al respirației
• Se preferă perioadele de somn ale pacientului
5.Efectuarea tehnicii
• Observați mișcările de ridicare sau de coborâre ale toracelui cu fiecare
inspirație sau expirație
• Așezați fața palmară a mâinii pe toracele pacientului
• Numărați mișcările de ridicare a toracelui (inspirațiile), timp de 1 minut.
• Evitați măsurarea respirației la sugar sau copil în timpul plânsului.
6.Notarea grafică a respirației
• Notați grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare albastră și
uniți printr-o linie cu valoarea anterioară pentru a obține curba respirației.
• Pentru fiecare linie orizontală a foii, se socotesc 2 respirații.
7.Interpretarea rezultatelor
• Frecvența respirației variază în funcție de vârstă, sex, poziție, temperatura
mediului ambiant.
• Modificări ale respirației: zgomote respiratorii anormale
(dispnee,tahipnee, polipnee, bradipnee), efort respirator, ortopnee, piele palidă
sau cianotică, piederea stării de conștiență.

33
• Dispnee Cheyne-Stockes
• Dispnee Kussmaul
8.Educarea pacientului
• Informați pacientul/ familia despre valorile normale caracteristice vârstei:
• Nou-născut 30-80 resp/min
• Copil mic 20-40 resp/min
• Copil mare 15-25 resp/min
• Adult 16-18 resp/min
9.Observații
• Rata respirației, în repaus, este în limitele normale caracteristice vârstei.
• Respirația se face pe nas, este liniștită, fără zgomote și fără efort.
Tegumentele și mucoasele sunt normal colorate, pacientul este conștient și
orientat în timp și spațiu.
Obiectiv 4 : Procesul de îngrijire al unei paciente cu sarcină eutocică
a. Interviu.
I. Date generale:
Iniţialele : S.T. Vârsta : 27 ani Sex : feminin Stare civilă : căsătorită
Nr. copii : 1 Religie : ortodox Naţionalitate : romană
Limba vorbită : română Profesia : învăţătoare Statut social : - Ocupaţia :
învăţătoare
Domiciliu : localitate Iaşi Nivel de educaţie/studii : superioare
Greutate : 73 kg. Înălţime : 1,65 m. Semne particulare : nu are
II. Obişnuinţe de viaţă:
Alcool : nu
Tutun : da

34
Drog : nu
Cafea : da Nr. ceşti : 1 pe zi
Dieta : nu
Alergii conoscute : nu se ştie alergic

III. Starea de sănătate:


a. Tegumente şi mucoase: normal colorate
b. Greutate: 73 kg
c. Înălţime: 165 cm
d. Ţesut cellular subcutanat: nomal, inserat
e. Sistem ganglionar şi limfatic: ganglion limfatici nepalpabili
f. Aparat locomotor: integru
g. Aparat cardio-vascular: şoc apexian V intecostal stâng, TA-115/70mm Hg,
puls 100 bătăi/min.
h. Aparat respirator: murmur vezical fiziologic
i. Aparat digestiv: transit intestinal fiziologic
j. Aparat uro-genial: loje renale libere, micţiuni fiziologice
k. Sistem nervos şi organe de simţ: normale.

IV. Antecedente personale:


Spitalizări : da
Operaţii / intervenţii : apendicectomie laparoscopică, 1 avort spontan şi unul la
cerere
Tratamente prescrise : -
Tratamente urmate : -

35
V. Probleme actuale de sănătate:
Data apriţiei : 19.04.2017
Motivele internării : contracţii dureroase, sângerări vaginale.
Istoricul stării actuale:
- data ultimei menstruaţii: 29.07.2016
- primele mişcări fetale: nu poate preciza
- numărul controalelor: lunar
- sarcina a evoluat normal în primul trimestru
Investigații:
a. Examenul sângelui:grup sangvin AII,Rh pozitiv,GA-4500/mmc,GR-
4.200.000/mmc,VSH-40mm/1h,hematocrit-43%,hemoglobină-14,5%,TS-3
min.,TC-5 min.

b. Examenul urinei: sumarul de urină : frecvente leucocite și rare epitelii plate.

c. Alte examene de specialitate: Echografii-BIP-89/min., placenta anterioară pe


corp,BIR-88/min.,MCF- ,

Tratamente:
a. Tratament medicamentos : Vitamine, acid folic
Epicriza și recomandări la externare:
- Bolnava se externează cu o evoluție bună, după naşterea naturală.
Recomandări :evitarea eforturilor fizice mari, a frigului, umezelii, evitarea
alcoolului și tutunului; repaus sexual 40 zile.
Nevoile fundamentale după Virginia Henderson

Nevoile Manifestări de Manifestări de Sursa de

36
fundamentale independenţă dependenţă dificultate
1. A respira şi a -18 r/minut -contracţii
avea o bună - torace nomal uterine
circulaţie. conformat dureroase
2. A bea şi a -inapetenţă -slăbiciune,
mânca. -surplus ponderal oboseală;
de 20 kg; -anxietate
-deficultate în a se -stare
hidrata; depesivă;
3. A elimina. -constipaţie -sarcină
-polakiurie

4. A se mişca şi a -dificultate în a se -durere;


păstra o bună mişca; -oboseală;
postură. -slăbiciune;
5. A dormi, a se -dificultate în a se -anxietate şi
odihni. odihni; durere;
-trezire frecventă -nelinişte
-stres
6. A se îmbrăca şi -dificultate în a se -diminuarea
dezbrăca. îmbrăca şi a se mobilităţii;
dezbrăca; -slăbiciune;
-oboseală;
7. A menţine -piele curată, îngrijită, -diminuarea
tegumente fanere curate. motricităţii
curate şi membrelor
îngrijite. superioare;
8. A păstra temp. -afebrilă - -
corpului în
limite normale.
9. A evita -anxietate -intervenţia
pericolele. moderată; chirurgicală
10.A comunica. -comunicare -anxietate;
ineficace la nivel -lipsa de
afectiv; cunoaştere a
mijloacelor
eficace de a
comunica;

37
11.A se realiza. -stimă de sine, - -lipsa de
manifestări de conoaştere a
satisfacţie. stării sale de
-este realizată pe plan sănătate şi a
familial şi social medicamentel
or;
12.A se recrea. -dificultate în a -durere;
îndeplini activităţi -slăbiciune;
recreative; -oboseală;
13.A învăţa. -dorinţă şi interes de a Deficit de
învăţa. cunoştinţe
14.A-şi practica -acţionează după -sacină
religia. propriile credinţe şi
valori;
-îşi respectă religia în
care s-a născut

38
PLAN DE ÎNGRIJIRE A UNEI PACIENTE CU SARCINĂ EUTOCICĂ
Problema Obiective de Intervenții Investigații Evaluare
îngrijire
-dureri -combaterea -perfuzii ci G5%, Ex. sânge: Rezultate în
durerilor 1.500 ml/zi Hematii, limite
-constipaţii - -Algocalmin 3 leucocite, VSH, normale.
-febră reglementar fiole/zi glicemie,
-frison ea -Vitamina B1, B8 hemoglobină,
-sângerări tranzitului trombocite,
intestinal cholesterol total,
-înlăturarea fibrinogen,
-Dificultate cauzei. TGO,TGP,
-crearea
în bilirubina totală,
condițiilor optime
capacitatea bilirubina direct,
și punerea la
de a bilirubina
dispoziție a
respira indirect, uree,
aparatelor
creatinina, acid
necesare în
uric, amilaze
vederea obținerii
serice, amilaze
obiectivului
-dificultate -oferirea minore.
urmărit.
în a se ajutorului.
îmbrăca şi
a se
-pregătirea
dezbrăca;
pacientei pentru
naştere naturală

39
-contracţie -calmarea -administrez în -sumar de urină -durerea
uterină durerii continuare -hemocultură scade în
dureroasă medicația -evaluarea intensitate
prescrisă de medic funcţiilor vitale pentru 2-3
-înlăturarea cu despasmolitice ore;
cauzei -funcţiile
-efectuarea unei vitale sunt în
clisme evacuatorii limite
-dificultate -uşurarea -oxigenoteapie normale.
în respiraţiei -repaus la pat
respiraţie -calmarea -asigurarea unei -respiraţia
-durere durerii poziţii comode este mai
lombară -administrarea de uşoară,
Scobutil f 1 dificultatea
-pacienta naşte respiratorie
prin naştere s-a diminuat.
natural, totul -pacienta
desfăşurându-se pimeşte nou
normal născutul la
sân.
- -asigurarea -crearea unui -monitorizarea -pacientul
incapacitat odihnei climat funcțiilor vitale. nu doarme
ea de a se suficiente. corespunzător. datorită
odihni -psihoterapie anxietății,
-odihnă -administrarea de necesită
insuficientă sedative la îngrijiri pt.
-slăbiciune, indicația medicului satisfacerea
oboseală. -educație nevoii de a
sanitară -asistenta crează dormi.
- activități
diminuarea recreative la care -bolnavul
ariei de să participle și prezintă
interes -prevenirea bolnavul parțial
infecţiei dependenţă
-dificultate urinare în ceea ce
în a privește
îndeplini -igienă locală nevoia de a
activităţi zilnică cu soluţie se recrea.
recreative de permanganat de

40
-polakiurie poasiu
-polakiuria
persistă

-astenie - -urmărirea -monitorizarea -bolnavul


fizică psihoterapie respirației pacientului după parțial
-repaos la -administrarea tratamentul dependent
pat medicației medicamentos privind
-combaterea prescrise de medic prescris de medic. nevoia de a
asteniei (glucoză 5%, respira.
-aerisirea vitamina C 200, După
salonului. B1, B6 2fiole. tratament
-insomnie -întocmesc bolnavul
relativă un orar devine vioi,
corespunzăt valorile
or de odihnă funcțiilor
și somn. -repaus vitale
-prevenirea -aerisirea apropiate de
transpiraţiilsalonului normal.
or -spălarea zilnică
cu apă şi săpun a
regiunilor expuse
transpiraţiilor
-prevenirea - -igiena plăgii -pacienta se
infecţiei îndepărtarea operatorii simte bine
factorilor -pacienta se
care pot externează
genera cu o stare de
-prevenirea infecţii bine.
ragadelor -igienă genital
şi a -asigurarea zilnică şi după -nu apar
mastitei unei igiene fiecare eliminare probleme la
- riguroase a -spălarea zilnică a nivelul
supraveghe sânilor mameloanelor glandelor
rea înainte şi după mamare.
scurgerilor alăptare

41
Obiectiv 5
Educația pentru sănătate

Educația pentru sănătate este un proces interactiv, care favorizează


învățarea. Cuprinde acțiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a preveni
boala, de a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie, de a asigura
continuitatea îngrijirilor din spital la domiciliu. Crește stima de sine a unei
persoane,pentru că-i permite să-și asume responsabilități mai mari față de
propria persoană.
Caracteristicile procesului educațional se bazează pe aplicarea principiilor
de comunicare interpersonală, care constau în a transmite mesaje semnificative
unei persoane și de a primi de la ea o retroacțiune.
Se desfășoară în domeniul cognitiv, afectiv și psihomotor, utilizând
metode adecvate fiecărui domeniu.
Pacienta trebuie să știe să se integreze în familie și comunitate cu noua sa
stare corporală,să-și asume roluri specifice cât mai curând posibil.
Evaluarea rezultatelor:
1. Pacienta, familia, alte persoane semnificative știu în ce a constat
intervenția chirurgicală și la ce schimbări să se aștepte, cunosc efectele
terapeutice, hormonale, acceptă că slăbiciunea, oboseala, iritabilitatea și plânsul
sunt obișnuite în timpul convalescenței.
2. Știe să evite relațiile sexuale, ridicarea greutăților, conducerea
autoturismului sau șederea prelungită în mașină sau alte eforturi până la
aprobarea medicului (4-8 săptămâni).

42
3. Înțelege și acceptă că starea de convalescență include băi parțiale,
laxative și medicamente în caz de disconfort, odihnă, dietă echilibrată, eventual
folosirea unui portjartier.
4. Știe că pătarea și schimbarea tamponului perineal de două ori pe zi este
normal, dar că trebuie să raporteze medicului sângerarea, cantitatea crescută de
secreții sau secreții urât mirositoare.
5. Știe că pentru unelefemeiar putea fi necesare între nouă săptămâni și trei
luni pentru a se simți din nou ele însele, revenirea depinzând de o serie de factori
(condiție fizică, atitudine față de boală, mentalitate, vârstă, atitudinea familiei și
prietenilor).
Educația pentru sănătate a bolnavelor spitalizate
Asistenta medicală trebuie să urmărească o serie de obiective în realizarea
instruirii bolnavei.
Cum trebuie să folosească: lenjeria de corp, lenjeria de pat, obiectele
personale de toaletă, WC-ul, scuipătoarele, urinarele, bazinetele.
Se explică bolnavelor importanța fiecărui medicament, orarul de
administrare și efectele medicamentului respective, precum și pericolul
transmiterilor de la un bolnav la altul sau a celor introduse în mod fraudulos de
aparținători
Asistenta medicală va informa bolnava cu privire la regimul alimentar pe
care trebuie să-l urmeze: de ce trebuie să respecte regimul prescris,care sunt
alimentele admise, care sunt alimentele interzise.
Se va explica cum trebuie respectat circuitul unor produse patologice
eliminate. Alimentația se va face la ore regulate, cu mese mici și
fractionate,ultima masă va fi luată cu două ore înainte de culcare.

43
BIBLIOGRAFIE

1. Scorţeanu E.- ,,Îngrijiri în boli interne şi speciale înrudite’’2008


2. Titircă L.- ,,Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor’’, Ed. Didactică
şi Pedagogică 1994.
3. Titircă L.- ,,Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de
asistenţi medicali, Ed. Viaţa medicală românească 1995.
4.Toma E.-„Manual de practică standardizat conținând tehnici pentru stagiul de
pregătire practică a elevilor din școlile sanitare-specializarea ASISTENT
MEDICAL GENERALIST”, Ed. Conphys 2013.
5.Titircă L. - “Breviar de explorări funcţionale şi îngrijiri special acordate
bolnavului”, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1994.
6. Enescu Loginus: “Farmacologie”, Ed. Dimitrie Cantemir Tg. Mureş 1998.
7. Titircă L.: “Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali”, Ed.
Viaţa Medicală Românească 2003.
8. Titircă L.: “Manual de îngrijiri specifice acordate de către asistenta medicală”,
Ed. Medicală Bucureşti 1998.
9. Borundel C.: “Manual de medicină internă”, Ed. All, Bucureşti 1999
10. Titircă L. – “Ghid de nursing”, Ed. Viaţa Medicală Românească, 2006
11. Dan Prelipceanu :Psihiatrie clinic, Editura Medicală

44
ANEXE

Anexa 1. Aparatul reproducător feminine

Anexa 2. Sectiune sagitala mediana prin pelvis la femeie

45
Anexa 3. Modificările corpului pe timpul sarcinii

Anexa 4. Luna a 3 a de sacină

46