RELATIILE DINTRE INSTITUTIE SI ANGAJAT

Ce sunt relatiile publice

Definirea termenului de „relatii publice' a fost influentata de pozitia pe

care s-au situat diferiti teoreticieni. Aceste relatii au fost privite de catre unii
din punct de vedere psihologic, de catre altii din punct de vedere sociologic,
filosofic, teoretic sau aplicativ etc., ceea ce explica existenta numai in
literatura americana a peste 1000 de definitii. Cu toata aceasta mare
varietate de definitii, ele exprima, evident in maniere diferite, o conceptie
noua despre modul in care o institutie sau intreprindere trebuie sa-si creeze
relatii cu oamenii, sa le mentina si sa le dezvolte.

Privite, inainte de toate, dintr-un unghi psihologic, deci ca mecanisme

de stabilire a legaturilor intre institutii, ori intreprinderi si oameni, relatiile
publice pot fi definite ca fiind ansamblul de mijloace folosite de catre
institutii si intreprinderi pentru a crea un climat de incredere si simpatie in
randul propriului personal, precum si in randul publicului.

O asemenea definire a relatiilor publice ne da posibilitatea distingerii

de fenomenul publicitar, de publicitate. Publicitatea urmareste, in mod
expres, formarea, mentinerea si dezvoltarea unei „clientele' urmarindu-se
exclusiv scopuri publicitare, pe cand relatiile cu publicul vizeaza crearea unui
climat de incredere in randul publicului si al propriului personal, sustinerea
propriei activitati si favorizarea dezvoltarii intreprinderii.

In realizarea actiunilor de relatii publice, se are in vedere informarea

obiectiva a publicului, nu sugestionarea lui ca in cazul publicitatii. De aceea,
se spune ca prin relatii publice se popularizeaza o firma, o intreprindere, o
institutie, in vreme ce prin publicitate se popularizeaza un produs al firmei
respective. Prin continutul lor, actiunile realizate prin relatiile publice sunt
mai ales sociale, iar cele ce tin de publicitate sunt mai ales comerciale.

Relatiile publice, atat prin scopul general, cat si prin maniera specifica
in care se realizeaza, sunt considerate ca fiind necesare si posibile la orice
institutie si intreprindere si la orice nivel. De aceea, se vorbeste de „relatii
publice' ale statului si ale organismelor de stat, cum ar fi: armata, politia,
institutii de invatamant si cultura etc.
 Clasificarea relatiilor publice

Exista parerea unanima ca o institutie, o intreprindere, desfasoara

actiuni de relatii publice interne si actiuni de relatii publice externe.

Relatii publice interne ale institutiei

Cel mai mare impuls dat relatiilor publice este legat de „descoperirea'
de catre scoala de la Harvard, condusa de Elton Mayo in perioada 1924-
1927, a faptului ca relatiile umane constituie un factor al muncii productive.
De aici s-a ajuns la concluzia ca „armonizarea' relatiilor dintre membrii unei
colectivitati institutionalizate favorizeaza desfasurarea si dezvoltarea
activitatii respective. Ca urmare, specialistii in relatii publice considera ca
prin intermediul acestor relatii are loc o „indoctrinare” a personalului cu o
filosofie a intreprinderii respective, in care elementul predominant sa fie
intelegerea restului economic si social al acesteia.

Actiunile de relatii publice interne pot fi realizate in modalitati diferite, ca:

reuniuni informative cu personalul, in cadrul carora se discuta activitatea pe
compartimente sau in ansamblu, perspectivele, masurile de luat etc., se pot
difuza filme realizate de personalul propriu; se pot folosi emisiuni radio si de
televiziune, brosuri, pliante, comunicare personala etc.

Esentialul este ca fiecare om sa se considere coparticipant la

activitatea institutiei sau intreprinderii respective, iar institutia sa-i apara in
minte ca fiind cea care ii permite sa-si manifeste din plin spiritul inventiv,
creator, personalitatea.

Relatii publice externe

Buna desfasurare a muncii in institutia sau intreprinderea respectiva

este dependenta, in anumite limite, si de climatul psihologic pe care si-l
creeaza in exteriorul sau, in randul celor cu care vine in contact.

Se apreciaza ca o atentie deosebita trebuie acordata clientelei si

marelui public. Informatiile care se vehiculeaza pentru a crea un climat
psihologic favorabil in randul publicului din afara intreprinderii trebuie foarte
bine selectate. Ele nu trebuie sa ia forma unei campanii publicitare; ele
trebuie sa prezinte nu produsele sau serviciile intreprinderii, ci actiunile,
intentiile si perspectivele acestora.
 Procesul de relatii publice

Dupa cum precizam mai inainte, relatiile publice se bazeaza in

totalitate pe sentimentul de incredere pe care il creeaza persoanele sau
institutiile interesate, la nivelul altor institutii sau publicului larg. Dupa cum
bine se observa, este vorba despre un ansamblu de activitati care trebuie
derulate pe o perioada de timp delimitata sau nelimitata, unde sunt
angrenati mai multi angajati si care actioneaza pe baza unui plan foarte bine
stabilit, respectandu-se reguli semantice.

Toate elementele trebuie privite intr-un intreg si, mai mult decat atat,
rezultatul este planificat, prevazut si asteptat chiar.

Datorita acestor considerente, apreciem ca avem de-a face nu cu o

derulare de activitati la nivelul unei institutii sau organizatii, ci cu un intreg
proces care poate fi denumit procesul de relatii publice.

Dupa parerea noastra, procesul de relatii publice are ca scop principal

castigarea increderii si poate fi reprezentat ca un ansamblu de vectori care
actioneaza in mai multe etape si la niveluri diferite, avand drept scop
schimbarea sau modificarea unor prezentari, despre un obiect sau fenomen.

Trasaturile caracteristice procesului de relatii publice

Foarte multi specialisti sunt de acord ca principalele trasaturi

caracteristice ale acestui proces sunt urmatoarele:

1) Procesul de relatii publice este intentionat, are la baza o

manifestare de vointa a unei persoane sau a unei institutii
(organizatii) in scopul, castigarii increderii.

2) Acest proces urmareste o reactie de tip impact, mai precis, ca

urmare a actiunilor desfasurate de o persoana sau o institutie
(organizatie), se urmareste un anumit tip de reactie din partea altor
persoane.

3) Activitatea de relatii publice se desfasoara pe baza unei strategii

foarte bine pusa la punct, uneori in mai multe faze.
 4) Procesul de relatii publice are la baza realizarile individului sau
institutiei (organizatiei). In cazul in care institutia sau individul are
realizari slabe, procesul nu isi va atinge scopul.

5) Scopul realizarii procesului de relatii publice este dublu. Din

aceasta activitate are de castigat nu numai cel care il initiaza, dar si
publicul larg, ca beneficiar al serviciilor sau produselor ambelor
institutii (ofertant si beneficiar).

6) Relatiile publice constituie un atribut ai conducerii institutiilor

(organizatiilor) si permit mentinerea unor cai de comunicare intre
aceasta intreprindere si oamenii cu care intra in contact. De
asemenea, procesul de relatii publice poate avertiza din timp
conducerea institutiilor (organizatiilor) despre unele tendinte si
fenomene noi ce pot aparea.

Procesul de relatii publice cuprinde relatiile cu presa, relatiile cu

publicul, relatiile cu proprii angajati, relatiile cu autoritatile si, bineinteles,
relatiile cu diferite institutii si organizatii.

Cu privire la dezvoltarea relatiilor publice, imensa majoritate a

specialistilor sunt de acord ca in secolul urmator acestea vor cunoaste o
dezvoltare exploziva, deoarece pana acum si-au dovedit utilitatea si, mai
mult, societatea moderna este si v va fi controlata de informatie.

Elementele procesului de relatii publice

Pentru ca procesul de relatii publice sa functioneze, el are nevoie de

trei elemente. Acestea sunt: agentul de relatii publice, clientul sau
beneficiarul si serviciile specifice.

Agentul de relatii publice

Este un lucru cunoscut ca, pentru a promova o strategie de relatii

publice, este nevoie de o inalta calificare in domeniu. Deci nu orice persoana
poate indeplini aceasta functie.

Dincolo de calitatile pe care trebuie sa le aiba un om cu studii

universitare, Pregatirea lui va cuprinde, obligatoriu, si urmatoarele
discipline: sociologie, psihologie, retorica, management, legislatie (publica si
privata), istorie, limbi straine. Totodata, persoana care lucreaza in domeniul
relatiilor publice va trebui sa posede temeinice cunostinte despre: mijloace
moderne de comunicare, drepturile omului, istoria artei, politologie,
arhitectura si urbanism, informatica si, nu in ultimul rand, (conducerea
autoturismului.

Agentul de relatii publice trebuie sa aiba capacitatea de a intra in

relatie cu semenii sai cat mai usor si mai natural cu putinta, sa fie
prezentabil si corect in relatiile cu clientii si marele public.

Din punct de vedere deontologic, agentul de relatii publice are cateva

obligatii:

 sa nu-si modifice obiectivele fara acordul

clientului;

 sa fie de partea institutiei care l-a angajat pana la terminarea

contractului;

 sa nu se afle in prim planul activitatilor, pentru a-si putea mentine

deschise canalele de comunicare;

 sa exploateze intr-o maniera personala orice eveniment favorabil

indeplinirii mandatului sau.

Clientul

Beneficiarul activitatii de relatii publice poate fi o persoana sau o

institutie (organizatie). Aceasta are nevoie de consultanta profesionala in
domeniul relatiilor publice pentru a-si realiza un interes (scop) - stergerea
unei imagini negative a firmei, cresterea patrimoniului acesteia prin
atragerea de investitori etc.

Intre client si agentul de relatii publice iau nastere raporturi

contractuale.

Clientul stabileste obiectivele ce trebuie atinse o data cu demararea

procesului de relatii publice si scopurile imediate sau de perspectiva. Cu
privire la metodele si mijloacele care trebuie folosite, clientul le poate
propune agentului de relatii publice, dar nu are dreptul sa le impuna.

Serviciile de relatii publice

Gama de servicii de relatii publice este extrem de larga atingand,

practic, toate laturile activitatilor socio-umane. In general, serviciile in acest
domeniu urmaresc crearea unor canale de comunicare cu beneficiarii sau
administrarea acestor canale. Insa specifice acestor servicii sunt activitatile
de promovare comerciala si marketing, consultanta in domeniul politic,
guvernamental, al afacerilor publice, financiar, relatii de munca, probleme de
personal, educatie sau recalificare, castigarea increderii opiniei publice,
promovarea unei imagini de marca etc.

Trebuie precizat ca, atunci cand este vorba de consultanta, persoana -

agent de relatii publice — nu trebuie sa fie expert in domeniul respectiv.
Pentru elaborarea strategiei de relatii publice el poate apela la specialisti
recunoscuti in domeniu.