Curs SSM PDF

SC Public Euroconsulting SRL, Cursuri acreditate CNFPA.
Agentie de resurse umane. Consultanta in marketing.

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Web: www.publiceuroconsulting.ro, marketing@publiceuroconsulting.ro
LEGISLAŢIE ŞI ORGANIZARE
ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI
SĂNĂTĂŢII MUNCII
(SUPORT DE CURS 40 ore)

Autor curs: Judeţ Gavril
Prezentul document nu poate fi folosit fara acordul scris al SC Public Euroconsulting SRL. Reproducerea totala
sau partiala se pedepseste conform legii nr. 8/1996.
Pagina: 1 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
CUPRINS
ACTIVITATEA DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE
1. Avizarea documentaţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă
2. Activitatea de prevenire şi protecţie pentru lucrători
3. Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă pentru a putea desfăşura activităţi de prevenire şi
protecţie
3.1.Conţinutul minim al cursurilor necesare pregătirii în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă
3.2. Desemnaţi persoana potrivită pentru activitatea de securitate şi
sănătate în muncă
4. Sancţiunile pentru activitatea de securitate şi sănătate în muncă
5. Reprezentanţii lucrătorilor
5.1. Drepturile reprezentanţiilor lucrătorilor
5.2. Responsabilităţile din fişa de post pentru lucrătorul desemnat
6. Serviciile de prevenire şi protecţie
7. Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă
8. Organizarea Comitetului de securitate şi sănătate în muncă
9. Evenimentul
9.1. Cercetarea evenimentelor
9.2. Accidentul de muncă
9.3. Boli Profesionale
10. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale
10.1. Condiţiile de muncă
10.2. Incapacitate temporară de muncă
Pagina: 2 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
11. Pericol grav şi iminent de accidentare

12. Echipamentele de muncă
13. Protecţia individuală a lucrătorilor
14. Grupurile sensibile la riscuri: femeile gravide, lăuzele, femeile
care alăptează
15. Tinerii
16. Instruirea lucrătorilor in domeniul SSM
17. Obligaţiile lucrătorilor
18. Serviciile medicale
19. Examenul medical
20. Perioadele în care se înregistrează temperaturi extreme
21. Zonele cu risc ridicat şi specific
22. Semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă
23. Locurile de muncă în condiţii deosebite
24. Locurile de muncă în condiţii speciale
25. Regulamentul intern
26. Fişa postului pentr lucrători
27. Evaluarea riscurilor profesionale
28. Boli legate de profesiune
29. Acordarea primului ajutor
Pagina: 3 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
ACTIVITATEA DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE
1. Avizarea documentaţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă
Pentru îndeplinirea obligaţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dvs., în
calitate de angajator, puteţi folosi pentru informarea şi instruirea salariaţilor dvs.
diferite documentaţii cu caracter tehnic elaborate de persoane juridice sau fizice.
Important de reţinut este faptul că nu toate documentaţiile pe care le consideraţi utile

scopului propus, de instruire a salariaţilor privind securitatea şi sănătatea în muncă,
pot fi folosite în sprijinul acestei activităţi, ci doar materialele care au primit avizul de
a fi difuzate şi comercializate.
Existenţa acestui aviz vă asigură asupra concordanţei mesajelor pe care le conţin

documentaţiile respective cu prevederile legislaţiei în vigoare. Documentaţiile cu
caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
care se supun avizării sunt:
filme sau imagini, pe peliculă sau suport magnetic, cu subiecte din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă;
afişe, pliante, broşuri din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
suporturi de curs destinate instruirii în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, elaborate de prestatorii de servicii;
diapozitive, diafilme şi altele asemenea.
Aceste documentaţii pot fi difuzate sau comercializate numai dacă sunt avizate de
către Comisiile de abilitare şi avizare constituite la nivelul inspectoratelor teritoriale de
muncă, respectiv a municipiului Bucureşt, din judeţul în care îşi are sediul
elaboratorul.
În situaţia în care elaboratorul are cetăţenia, respectiv naţionalitatea unui stat

membru al Uniunii Europene ori aparţinând Spaţiului Economic European,
documentaţiile se avizează de către Comisia de abilitare şi avizare constituită la
nivelul inspectoratului teritorial de muncă a municipiului Bucureşti.
Atenţie
Asiguraţi-vă că documentaţiile pe care le deţineţi la nivelul unităţii dumneavoastră
sunt avizate. În calitate de angajator care utilizează aceste documentaţii trebuie să
deţineţi o copie a avizului.
Pagina: 4 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
2. Activitatea de prevenire şi protecţie pentru lucrători
Esenţial în activitatea de prevenire şi protecţie:

Cât de bine vă cunoaşteţi lucrătorii?
Ce ştiţi despre angajaţii dvs.? – Iată una dintre acele întrebări-cheie pe care este
de preferat să vi le puneţi cât mai des. Pentru că, fără doar şi poate, ar fi bine să ştiţi
cât mai multe! Cu cât vă cunoaşteţi mai bine angajaţii, cu atât puteţi planifica şi
conduce mai bine activitatea acestora.
Dumneavoastră, ca angajator, consumaţi resurse importante pentru a respecta

prevederile legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Lucrătorii dvs. nu sunt
însă, poate, persoanele cele mai potrivite în relaţie cu cerinţele pe care le formulaţi.
Investiţia în personal va face întotdeauna diferenţa în lumea afacerilor. Cu atât mai

mult cu cât – statisticile o susţin – pe plan internaţional, se manifestă tot mai acut o
criză profundă a angajaţilor cu potenţial specific ridicat. Tocmai de aceea, se pune
atât de mult accent pe "training".
Cel mai important este potenţialul personal şi profesional. Apoi, odată atraşi cei apţi
să desfăşoare activitatea pe care o solicitaţi, urmează perioada de "training" şi de
adaptare la condiţiile de lucru. Performanţa unui lucrător se modifică, de regulă, în
timp, dacă are capacitatea de a acumula noi informaţii, de a se adapta la mediul de
lucru etc..
Pentru a nu avea loc accidente de muncă, esenţial este însă ca lucrătorii dvs. să fie
apţi pentru lucru!
Este vital, tocmai de aceea, să vă cunoaşteţi foarte bine oamenii, pe fiecare în parte.
Care sunt aptitudinile lor reale? Care le sunt defectele majore? Cât de bine ştiu să îşi
coordoneze activităţile? Cum răspund la stres? Cât de bine înţeleg ceea ce au de
făcut?
Un lucrător care se prezintă obosit la serviciu, care este stresat, căruia i se impune
un ritm de muncă necorespunzător în raport cu capacitatea organismului său de a se
reface, care este sub influenţa băuturilor alcoolice etc. prezintă un pericol ce nu
poate fi cuantificat. Lucrătorul este privat în aceste condiţii de capacitatea naturală a
organismului de a sesiza şi a reacţiona în caz de pericol. Mai mult, nefiind în stare să
îşi protejeze propria persoană, cu atât mai puţin îşi va putea proteja colegul de
serviciu sau pe un alt participant la procesul de muncă.
Pagina: 5 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Recomandare
Responsabililor cu administrarea locurilor de muncă din cadrul societăţii dvs. trebuie
să le revină această sarcină: să se asigure că lucrătorii pe care îi coordonează sunt
în permanenţă apţi pentru lucru. În caz contrar, să nu le permită desfăşurarea
activităţii!
Pagina: 6 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
3. Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii

în muncă pentru a putea desfăşura activităţi de prevenire şi
protecţie
Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru a
putea desfăşura activităţi de prevenire şi protecţie
Sancţiune
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 la 6.000 de lei, conform
art. 39 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 319/2006, încălcarea dispoziţiilor legale privind
capacitatea şi mijloacele de care trebuie să dispună lucrătorul desemnat pentru a se ocupa
de activităţile de prevenire şi cele de protecţie.
Există două niveluri de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru

dobândirea capacităţilor şi aptitudinilor necesare efectuării activităţilor de prevenire şi
protecţie, respectiv:
1) Nivelul mediu, care presupune:
- studii în învăţământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil
tehnic; şi
- curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 80 de ore.
Info
Conţinutul minim al cursurilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru nivelul
mediu si superior de pregătire se regăseşte în Anexa nr. 6 lit. B la normele metodologice de
aplicare a Legii nr. 319/2006.
2) Nivelul superior, care presupune:
- absolvirea, în domeniile fundamentale: ştiinţe inginereşti, ştiinţe agricole şi silvice,
cu diplomă de licenţă sau echivalentă, a ciclului I de studii universitare, studii
universitare de licenţă, ori a studiilor universitare de lungă durată sau absolvirea cu
diplomă de absolvire a studiilor universitare de scurtă durată;
- curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 80 de ore;
şi
- absolvirea cu diplomă sau certificat de absolvire, după caz, a unui program de
învăţământ postuniversitar în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de
cel puţin 180 de ore.
Fiecare dintre cele două niveluri de pregătire se atestă prin diploma de studii şi certificatul de
absolvire a cursului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător.
Util
Dacă lucrătorul desemnat de dvs. are studii superioare tehnice şi a absolvit şi o formă de
învăţământ postuniversitar în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, el îndeplineşte
cerinţele minime corespunzătoare nivelului superior de pregătire.
Dacă sunteţi angajator şi respectaţi condiţiile prevăzute de lege pentru a efectua chiar dvs.
activităţile de prevenire şi protecţie, în organizaţia pe care o conduceţi, atunci este suficient
sa urmați cel puţin un program de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu
o durată minimă de 40 de ore şi conţinutul prevăzut în anexa nr. 6 lit. A la normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, fapt care se atestă printr-un document de
absolvire a programului de pregătire.
Pagina: 7 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii

lucrătorilor trebuie să urmeze un program de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, cu o durată de cel puţin 40 de ore, cu conţinutul minim conform celui prevăzut în
anexa nr. 6 lit. A la normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006.
În cazul în care sunteţi obligat(ă) să desemnaţi unul sau mai mulţi lucrători care să se ocupe
de activităţile de prevenire şi protecţie din organizaţie, atunci aceştia trebuie să
îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
corespunzătoare cel puţin nivelului mediu.
Pagina: 8 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
3.1. Conţinutul minim al cursurilor necesare pregătirii în domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă
Conţinutul minim al cursurilor necesare pregătirii în domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă (conform H.G. nr 1.425/2006)
A. Suportul de curs destinat programelor de pregătire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. c) şi la art. 55 alin. (1) din normele
metodologice, pentru angajatori şi, respectiv, pentru reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi
specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor cuprinde:
1. cadrul legislativ general referitor la securitatea şi sănătatea în muncă;
2. concepte de bază referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă;
3. noţiuni despre riscuri generale şi prevenirea lor;
4. noţiuni despre riscuri specifice şi prevenirea lor în sectorul corespunzător activităţii
întreprinderii şi/sau unităţii;
5. acordarea primului ajutor.
Total: 40 de ore.
B. Suportul de curs destinat programelor de formare profesională în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. b) şi la art. 50 alin. (1) lit. b)
din normele metodologice cuprinde:
1. cadrul legislativ general referitor la securitatea şi sănătatea în muncă;
2. criterii generale pentru evaluarea riscurilor;
3. organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie;
4. acţiuni în caz de urgenţă: planuri de urgenţă şi de evacuare, prim ajutor;
5. elaborarea documentaţiilor necesare desfăşurării activităţii de prevenire şi protecţie;
6. evidenţe şi raportări în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Total: 80 de ore.
3.2. Desemnaţi persoana potrivită pentru activitatea de securitate şi

sănătate în muncă
Sancţiune
Răspundeţi contravenţional şi puteţi fi sancţionat cu amendă de la 3.500 de lei la 7.000 de
lei dacă nu vă respectaţi obligaţiile legale referitoare la desemnarea unuia sau mai multor
lucrători care să se ocupe de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor
profesionale din organizaţia pe care o conduceţi.
Aceşti angajaţi se vor numi lucrători desemnaţi şi, pentru ca ei să-şi poată desfăşura
activitatea în mod nestingherit, va trebui să respectaţi cel puţin următoarele condiţii:
să le asiguraţi, pe cheltuiala dvs., formarea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
prin cursuri postliceale sau postuniversitare organizate de MMSSF, pe o durată de
minimum 180 de ore;
să le asiguraţi timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin prin lege
odată ce au fost desemnaţi. Ei vor trebui să fie implicaţi, în principal, în activităţile legate
de securitatea şi sănătatea în muncă şi, cel mult, în alte activităţi complementare;
să nu îi prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de protecţie şi de prevenire a riscurilor
profesionale.
Pagina: 9 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Sfat
În cazul în care conduceţi o microîntreprindere sau o întreprindere mică unde se desfăşoară
activităţi fără riscuri deosebite, vă puteţi asuma dvs. atribuţiile în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, cu condiţia să dispuneţi de capacitatea necesară acestui domeniu.
Pagina: 10 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
4. Sancţiunile pentru activitatea de securitate şi sănătate în muncă
Evitati sancţiunile şi pierderile financiare prin asigurarea şi

organizarea activităţii de securitate şi sănătate în muncă
Activitatea de securitate și sănătate în muncă presupune alocarea unor resurse de
natură financiară ca suport pentru realizarea măsurilor organizatorice, tehnice şi
sanitare necesare.
Premisele de la care se pleacă într-o astfel de abordare sunt strict de natură
financiară, indiferent de domeniul în care vă desfăşuraţi activitatea.
Reglementările legale în vigoare sunt destul de restrictive, multe dintre ele fiind transpuneri
sau adaptări ale legislaţiei europene la specificul economiei româneşti.
Pentru dvs. ca patron, obţinerea de profit presupune minimizarea cheltuielilor curente şi
evitarea expunerii la cheltuieli neprevăzute.
Cheltuielile curente cu materiale, manoperă, chirii, transport etc. le cunoaşteţi dvs. foarte
bine. În ceea ce priveşte cheltuielile neprevăzute legate de activitatea de securitate si
sănătate în muncă, vă oferim câteva recomandări, care să vă permită să faceţi o alegere în
cunoştinţă de cauză.
Experienţa anterioară sau acumulată în cadrul societăţii dvs. de către un angajat este foarte
valoroasă. De exemplu, gândiţi-vă cât timp şi ce resurse trebuie să alocaţi pentru a înlocui un
maistru cu experienţă, omul căruia de obicei i se spune numai ce trebuie făcut, fără a mai fi
necesară o verificare ulterioară.
Să presupunem că acest om suferă un accident de muncă şi nu mai poate munci o perioadă,
devine invalid sau chiar decedează. Efectele accidentului de muncă sunt multiple.
Enumerăm câteva, cu precizarea că enumerarea nu este făcută în ordinea importanţei:
programul dvs. normal de lucru este dat peste cap;

sunteţi nevoit să vă pierdeţi timpul cu alte activităţi decât de obicei;
scade productivitatea;
accidentatul sau familia au dreptul şi vă vor solicita diverse compensaţii financiare;
cu siguranţă vi se vor aplica sancţiuni, de natură contravenţională şi/sau penală, de
către inspectorii de muncă, poliţiştii şi procurorii care cercetează cazul.
Sfat
Asiguraţi activitatea de securitate si sănătate în muncă în firma dvs.; eliminaţi astfel o cauză
puternic perturbatoare a activităţii societăţii dvs., evitaţi plata unor compensaţii financiare, a
unor sancţiuni contravenţionale şi evitaţi să deveniţi obiectul unei cercetări de natură penală.
Ce trebuie să faceţi?
Organizaţi activitatea de securitate si sănătate în muncă (alocând resursele strict necesare)
astfel încât să evitaţi producerea unor evenimente.
Util
Organizarea activităţii de securitate si sănătate în muncă se face prin:
1. măsuri de natură organizatorică (Atenţie! Feriţi-vă de reorganizarea „din mers”, care
nu vă poate aduce decât necazuri.);
2. măsuri de natură tehnică;
Pagina: 11 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
3. măsuri de natură sanitară.
Pagina: 12 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
5. Reprezentanţii lucrătorilor
În calitate de angajator, aveţi obligaţia de a vă consulta în prealabil şi în timp util
lucrătorii şi/sau pe reprezentanţii lor, atunci când:
luaţi măsuri ce le pot influenţa în mod semnificativ securitatea şi sănătatea în
muncă;
desemnaţi lucrătorii care se ocupă de activităţile de protecţie şi de activităţile de
prevenire a riscurilor profesionale;
desemnaţi lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor
şi de evacuare a lucrătorilor;
recurgeţi la servicii externe de prevenire şi protecţie;
organizaţi şi planificaţi instruirile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Definiţie
Reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
acestora – persoană aleasă, selectată sau desemnată de către lucrători, în
conformitate cu prevederile legale, pentru a-i reprezenta în problemele referitoare la
protecţia securităţii şi sănătăţii în muncă.
5.1. Drepturile reprezentanţiilor lucrătorilor

Să facă propuneri în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători şi/sau în scopul
eliminării surselor de pericol şi să vă solicite dvs., în calitate de angajator, să luaţi
măsuri corespunzătoare în acest sens;
Să-şi desfăşoare activităţile prevăzute de lege în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă fără să fie prejudiciaţi din această cauză;
Să apeleze la autorităţile competente, în cazul în care consideră că măsurile
adoptate şi mijloacele utilizate de către angajator nu sunt suficiente pentru
asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă;
Să-şi prezinte observaţiile inspectorilor de muncă şi inspectorilor sanitari, în
timpul vizitelor de control ale acestora.
Info
Pentru a-şi putea desfăşura activitatea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
reprezentanţii lucrătorilor trebuie să urmeze un program de pregătire în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 40 de ore, cu conţinutul
minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. A din H.G. nr 1.425/2006, cu
modificările ți completările ulterioare.
Îndeplinirea cerinţei prevăzute mai sus se atestă printr-un document de absolvire a
programului de pregătire.
Reprezentanţii lucrătorilor sunt îndreptăţiţi prin lege să desfăşoare următoarele

activităţi:
Pagina: 13 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi

sănătate în muncă;
însoţesc echipa care efectuează evaluarea riscurilor;
ajută lucrătorii să conştientizeze necesitatea aplicării măsurilor de securitate şi
sănătate în muncă;
aduc la cunoştinţă angajatorului sau comitetului de securitate şi sănătate în
muncă propunerile lucrătorilor referitoare la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
urmăresc realizarea măsurilor din planul de prevenire şi protecţie;
informează autorităţile competente asupra nerespectării prevederilor legale în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Pentru a nu risca o amendă contravenţională care poate ajunge până la 5.000 de lei,
trebuie să asiguraţi accesul reprezentanţilor lucrătorilor la:
evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie care trebuie luate;
evidenţa şi rapoartele privind accidentele de muncă;
informaţiile privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
informaţiile provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în
domeniu.
5.2. Responsabilităţile din fişa de post pentru lucrătorul desemnat
Care sunt responsabilităţile ce nu trebuie să lipsească din fişa de

post a unui lucrător desemnat?
În calitate de angajator, aveţi obligaţia de a desemna nominal, prin decizie, un
lucrător sau mai mulţi care să se ocupe de activităţile de prevenire şi protecţie
prevăzute de lege. Toate aceste activităţi le veţi consemna în fişa postului şi vă
veţi asigura că lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul necesar şi
mijloacele adecvate să le efectueze.
Asigură identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă

a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, echipamente de
muncă şi mediul de muncă.
Întocmeşte şi actualizează planul de prevenire şi protecţie.
Elaborează instrucţiuni proprii pentru aplicarea reglementărilor de securitate şi

sănătate în muncă.
Propune responsabilităţile ce le revin lucrătorilor în domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă şi care vor fi aprobate de angajator prin fişa postului.
Verifică cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în

Pagina: 14 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
planul de prevenire şi protecţie, precum şi a responsabilităţilor ce le revin în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
Întocmeşte necesarul de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire

a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Elaborează tematici pentru toate fazele de instruire şi stabileşte periodicitatea

instruirilor în funcţie de locul de muncă.
Asigură informarea şi instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă şi verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor
primite.
Elaborează programul de instruire şi testare la nivelul organizaţiei.
Întocmeşte planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent şi instruieşte

lucrătorii cu privire la aplicarea lui.
Ţine evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific.
Stabileşte zonele care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă,

precum şi tipul de semnalizare necesar şi amplasarea conform prevederilor
legale.
Ţine evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică pentru

care este necesară autorizarea exercitării lor.
Ţine evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare.
Ţine evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina

muncii, necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic.
Monitorizează funcţionarea sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii

de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii
pentru controlul noxelor în mediul de muncă.
Verifică starea de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare

de urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă.
Informează angajatorul, în scris, asupra deficienţelor constatate în timpul

controalelor efectuate la locul de muncă şi propune măsuri de prevenire şi
protecţie.
Pagina: 15 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Ţine evidenţa echipamentelor de muncă şi urmăreşte ca verificările periodice şi,

dacă este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie
efectuate de persoane competente.
Identifică echipamentele individuale de protecţie necesare şi întocmeşte

necesarul de dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie.
Urmăreşte ca întreţinerea, manipularea şi depozitarea echipamentelor

individuale de protecţie, precum şi înlocuirea lor să se facă în mod adecvat şi la
termenele stabilite.
Participă la comunicarea şi cercetarea evenimentelor.
Întocmeşte:
Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă;
Registrul unic de evidenţă a incidentelor periculoase;
Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare;
Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare
incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru.
Elaborează rapoartele privind accidentele de muncă suferite de lucrători, în

conformitate cu prevederile legale.
Urmăreşte realizarea măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, cu prilejul
vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor.
Colaborează cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor, serviciile externe de
prevenire şi protecţie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonării
măsurilor de prevenire şi protecţie.
Propune sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii atribuţiilor
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Propune clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă la încheierea
contractelor de prestări de servicii cu alţi angajatori, inclusiv la cele încheiate cu
angajatori străini.
Întocmeşte necesarul de mijloace materiale pentru desfăşurarea activităţilor de
prevenire şi protecţie.
evidenţa echipamentelor, zonarea corespunzătoare, asigurarea/urmărirea ca
verificările şi/sau încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie
efectuate la timp şi de către persoane competente ori alte activităţi necesare,
potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.058/2006 privind cerinţele minime
pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi
unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive.
6. Serviciile de prevenire şi protecţie
Pagina: 16 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Ce sunt serviciile de prevenire şi protecţie? De câte feluri sunt?

Serviciile de prevenire şi protecţie sunt de două feluri:
servicii interne;
servicii externe.
După cum sunt denumite, cele interne trebuie să le organizaţi dvs., iar cele externe
sunt asigurate sub autoritatea unui angajator specializat de care beneficiaţi în baza
unui contract comercial.
Serviciul intern este compus din lucrători desemnaţi care îndeplinesc cerinţele
minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare
nivelului mediu şi/sau superior.
Conducătorul serviciului de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească cerinţele
minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare
nivelului superior.
Activităţile pe care le va desfăşura serviciul intern de protecţie se vor nominaliza în
Regulamentul intern.
Sfat
Serviciului intern de protecţie trebuie să-i puneţi la dispoziţie resursele materiale şi
umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor de prevenire şi protecţie desfăşurate
în întreprindere. În caz contrar, veţi fi principalul responsabil în cazul producerii unui
accident de muncă.
Când aveţi nevoie de un serviciu intern de prevenire şi protecţie şi

cum poate fi el organizat?
Există două situaţii distincte:

1) Organizarea serviciului intern de prevenire şi protecţie poate fi necesară, dar
nu şi obligatorie atunci când:
- Întreprinderea pe care o conduceţi are până la 9 lucrători inclusiv şi nu
sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) în cadrul întreprinderii nu se desfăşoară niciuna dintre activităţile industriale
enumerate mai jos;
b) dvs., în calitate de angajator, vă desfăşuraţi activitatea profesională în mod
efectiv şi cu regularitate în întreprindere;
c) îndepliniţi cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă necesare pentru a efectua chiar dvs. activităţile de prevenire şi protecţie.
- Întreprinderea pe care o conduceţi are între 10 şi 49 de lucrători inclusiv şi
nu sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) în cadrul întreprinderii nu se desfăşoară niciuna dintre activităţile industriale
enumerate mai jos;
Pagina: 17 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe

grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
c) dvs., în calitate de angajator, vă desfăşuraţi activitatea profesională în mod
efectiv şi cu regularitate în întreprindere;
d) îndepliniţi cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă necesare pentru a efectua chiar dvs. activităţile de prevenire şi protecţie.
Info
Dacă sunteţi angajator şi respectaţi condiţiile prevăzute de lege pentru a efectua chiar dvs.
activităţile de prevenire şi protecţie, în organizaţia pe care o conduceţi, atunci este suficient
sa urmați cel puţin un program de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu
o durată minimă de 40 de ore şi conţinutul prevăzut în anexa nr. 6 lit. A la normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, fapt care se atestă printr-un document de
absolvire a programului de pregătire.
Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor trebuie să urmeze un program de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, cu o durată de cel puţin 40 de ore, cu conţinutul minim conform celui prevăzut în
anexa nr. 6 lit. A la normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006.
2) Organizarea serviciului intern de prevenire şi protecţie este şi necesară şi

obligatorie atunci când:
- Întreprinderea pe care o conduceţi are între 50 şi 149 de lucrători inclusiv şi în
cadrul ei se desfăşoară activităţi industriale dintre cele prevăzute mai jos.
- Întreprinderea pe care o conduceţi are peste 150 de lucrători.
Activităţile industriale a căror desfăşurare poate impune organizarea unui

serviciu intern de prevenire şi protecţie:
activităţi cu risc potenţial de expunere la radiaţii ionizante;
activităţi cu risc potenţial de expunere la agenţi toxici şi foarte toxici, în special
cele cu risc de expunere la agenţi cancerigeni, mutageni şi alţi agenţi care
periclitează reproducerea;
activităţi în care sunt implicate substanţe periculoase, potrivit prevederilor H.G.
nr. 804/2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt
implicate substanţe periculoase, cu modificările şi completările ulterioare;
activităţi cu risc de expunere la grupa 3 şi 4 de agenţi biologici;
activităţi de fabricare, manipulare şi utilizare de explozivi, inclusiv articole
pirotehnice şi alte produse care conţin materii explozive;
activităţi specifice exploatărilor miniere de suprafaţă şi de subteran;
activităţi specifice de foraj terestru şi de pe platforme maritime;
activităţi care se desfăşoară sub apă;
activităţi în construcţii civile, excavaţii, lucrări de puţuri, terasamente subterane şi
tuneluri, care implică risc de surpare sau risc de cădere de la înălţime;
activităţi în industria metalurgică şi activităţi de construcţii navale;
Pagina: 18 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
producerea gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate şi utilizarea masivă a

acestora;
activităţi care produc concentraţii ridicate de praf de siliciu;
activităţi care implică riscuri electrice la înaltă tensiune;
activităţi de producere a băuturilor distilate şi a substanţelor inflamabile;
activităţi de pază şi protecţie;
activităţi în care lucrătorii pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor
explozive, aşa cum sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.058/2006
privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii
lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive.
Cum veţi organiza serviciul intern de prevenire şi protecţie

Serviciul intern de prevenire şi protecţie va fi o structură distinctă aflată în subordinea
dvs. directă. El va fi format din lucrători care îndeplinesc cerinţele minime de
pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului
mediu şi/sau superior şi, după caz, din alţi lucrători care pot desfăşura activităţi
auxiliare.
Veţi stabili componenţa serviciului intern de prevenire şi protecţie în funcţie de:
mărimea organizaţiei pe care o conduceţi
şi/sau
riscurile la care sunt expuşi lucrătorii şi distribuţia acestora în cadrul organizaţiei.
Cine poate conduce un serviciu intern de prevenire şi protecţie?

Conducătorul serviciului intern de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească
cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
corespunzătoare nivelului superior.
Ce alte obligaţii mai aveţi legat de activitatea unui serviciu intern de prevenire
şi protecţie?
Să vă asiguraţi că lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire şi protecţie
vor desfăşura numai activităţi de prevenire şi protecţie şi cel mult activităţi
complementare, cum ar fi: prevenirea şi stingerea incendiilor (PSI) şi protecţia
mediului.
Să consemnaţi în Regulamentul Intern sau în Regulamentul de Organizare şi
Funcţionare activităţile de prevenire şi protecţie pentru efectuarea cărora
serviciul intern de prevenire şi protecţie are capacitate şi mijloace adecvate.
Să puneţi la dispoziţia serviciului intern de prevenire şi protecţie resursele
materiale şi umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor de prevenire şi
protecţie desfăşurate în întreprindere.
Când trebuie să apelaţi la un serviciu extern de prevenire şi
protecţie?
Serviciul extern de prevenire şi protecţie poate asigura, în baza unui contract,
organizarea activităţilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Pentru a
Pagina: 19 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
reuşi acest lucru, serviciul extern cu care colaboraţi trebuie să aibă acces la
toate informaţiile necesare desfăşurării activităţii de prevenire şi protecţie.
Când puteţi şi când trebuie să apelaţi la un serviciu extern de prevenire şi

protecţie?
1) Atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a putea

realiza chiar dvs., în calitate de angajator, activităţile din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, trebuie să desemnaţi unul sau mai mulţi lucrători sau să
organizaţi serviciul intern de prevenire şi protecţie şi/sau să apelaţi la servicii
externe de prevenire şi protecţie.
2) Atunci când, deşi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, nici dvs., în
calitate de angajator, nici lucrătorii desemnaţi sau serviciul intern nu realizează în
totalitate activităţile de prevenire şi protecţie, trebuie să apelaţi la servicii externe
de prevenire şi protecţie.
3) Atunci când lucrătorii desemnaţi şi/sau serviciul intern de prevenire şi protecţie

nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, trebuie să apelaţi la servicii externe de
Atenţie
În calitate de angajator, trebuie să vă consultaţi în prealabil şi în timp util cu lucrătorii
şi/sau reprezentanţii lor cu privire la recurgerea, atunci când este cazul, la un serviciu
extern de prevenire şi protecţie.
Ce nu trebuie să lipsească dintr-un contract încheiat cu un serviciu extern de

prevenire şi protecţie?
Activităţile de prevenire şi protecţie care vor fi desfăşurate de către serviciul

extern de prevenire şi protecţie.
Modul de colaborare cu lucrătorii desemnaţi/serviciul intern de prevenire şi

protecţie şi/sau cu alte servicii externe de prevenire şi protecţie.
Clauze privind soluţionarea litigiilor apărute între părţi.
Care sunt cerinţele minime pe care trebuie să le îndeplinească un serviciu

extern de prevenire şi protecţie pentru a putea funcţiona?
1) Să dispună de personal cu capacitate profesională adecvată şi de mijloacele

materiale necesare pentru a-şi desfăşura activitatea.
Pagina: 20 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
2) Să fie format din lucrători care îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cerinţe corespunzătoare nivelului mediu
şi/sau superior, precum şi, după caz, din alţi lucrători care pot desfăşura activităţi
auxiliare.
3) Conducătorul serviciului extern de prevenire şi protecţie trebuie să

îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, cerinţe corespunzătoare nivelului superior.
4) În cazul în care serviciul extern de prevenire şi protecţie este format dintr-o

singură persoană, aceasta trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cerinţe corespunzătoare nivelului superior.
5) Să fie abilitat de către Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi

protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi de
instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Atenţie
Reînnoirea certificatului de abilitare se face la modificarea uneia/unora dintre
condiţiile în baza cărora a fost emis.
Sfat
Atunci când apelaţi la servicii externalizate de consultanţă asiguraţi-vă că le
puneţi la dispoziţie în timp util toate datele şi informaţiile pe care aceştia vi le
solicită. Altfel, în caz de litigiu, li se diminuează mult răspunderea contractuală pe
care o au faţă de dvs.
7. Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi

sănătăţii în muncă
Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi

sănătăţii în muncă! Legea nr. 319/2006 prevede amenzi de până la
10.000 de lei!
În calitate de angajator, aveţi obligaţia legală ca, înainte de începerea oricărei
activităţi, să obţineţi autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al
securităţii şi sănătăţii în muncă. Această obligaţie este valabilă indiferent de
locul unde se desfăşoară activitatea: la sediul social, la unul dintre sediile
secundare sau în afara acestora.
Pagina: 21 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Sancţiune
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 de lei la 10.000 de
lei nerespectarea obligaţiei legale de a obţine autorizaţia de funcţionare din punctul
de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi,
conform art. 39 alin. (2) din Legea nr. 319/2006.
---
Care sunt modalităţile de obţinere a autorizaţiei de funcţionare din punctul de

vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă?
Există două modalităţi distincte de obţinere a autorizaţiei:
1) Daca sunteţi un angajator – persoană fizică, persoană juridică sau asociaţie

familială – care are obligaţia să ceară înmatricularea în Registrul Comerţului, vă veţi
autoriza prin intermediul Biroului Unic din cadrul Oficiului Registrului Comerţului, în
baza Legii nr. 359/2004.
2) Dacă nu vă număraţi printre angajatorii de la punctul 1 şi nu desfăşuraţi, de

pildă, activităţi de producţie sau prestări de servicii, vă veţi autoriza prin intermediul
Inspectoratului Teritorial de Muncă, în baza Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr. 319/2006.
Cum se obţine autorizaţia prin intermediul Inspectoratului Teritorial de Muncă?
1) Dvs., în calitate de angajator, depuneţi la Inspectoratul Teritorial de Muncă pe

raza căruia vă desfăşuraţi activitatea următoarele documente:
- cerere pentru autorizarea desfăşurării activităţii din punctul de vedere al
securităţii şi sănătăţii în muncă;
- declaraţia pe propria răspundere din care rezultă că, pentru activităţile
declarate, sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia
specifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
- copii de pe actele de înfiinţare.
2) Inspectoratul Teritorial de Muncă înregistrează cererea de autorizare, verifică

actele depuse şi vă eliberează în termen de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea
cererii un certificat constatator.
Cum se păstrează autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii

şi sănătăţii în muncă?
Pentru a vă păstra autorizaţia de funcţionare şi, deci, pentru a vă putea
desfăşura activitatea, trebuie să cunoaşteţi şi să respectaţi prevederile legale
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. În caz contrar, cu ocazia
Pagina: 22 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
controalelor pe linie de securitate şi sănătate în muncă, inspectorii de muncă vă

pot sista activitatea şi pot propune Inspectoratului Teritorial de Muncă să
menţioneze acest lucru în certificatul constatator.
Pagina: 23 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Autorizarea funcţionării din punct de vedere al securităţii şi

sănătăţii în muncă în baza Legii nr. 359/2004
Cine se autorizează în baza Legii nr. 359/2004?
Persoanele juridice care au obligaţia să ceară înmatricularea în Registrul Comerţului,

respectiv:
• societăţile comerciale;
• societăţile şi companiile naţionale;
• grupurile de interes economic;
• regiile autonome;
• organizaţiile cooperatiste şi
• sucursalele înfiinţate de acestea.
Sancţiune
Desfăşurarea oricărei activităţi de către persoana juridică înaintea obţinerii autorizării
funcţionării din punct de vedere al SSM constituie contravenţie şi se sancţionează cu
amendă cuprinsă între 1.000 de lei şi 10.000 de lei, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea
nr. 359/2004.
Procedura de autorizare
La data eliberării de către Oficiul Registrului Comerţului a certificatului de înregistrare
conţinând codul unic de înregistrare sau, după caz, la data eliberării certificatului de
înscriere de menţiuni sau înainte de începerea unei activităţi care necesită
autorizare, aveţi obligaţia de a solicita autorizaţia de funcţionare din punct de vedere
al securității ți sănătate în muncă.
Veţi depune, în calitate de solicitant, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă

Tribunalul competent cererea de înregistrare/autorizarea funcţionării împreună cu
declaraţia pe propria răspundere prin care vă asumaţi responsabilitatea că îndepliniţi
condiţiile legale privind securitatea ți sănătatea în muncă.
Aceste documente se depun îndosariate şi vor fi însoţite de dovezile privind achitarea
taxelor şi tarifelor aferente.
Declararea obiectelor de activitate
Pentru ca firma dvs. să poată desfăşura legal una sau mai multe activităţi, acestea
trebuie declarate:
Pagina: 24 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
în actul constitutiv sau prin act adiţional la actul constitutiv al societăţii şi

în declaraţia pe proprie răspundere.
Sfat
Înaintea începerii procedurii de autorizare înscrieţi în actul constitutiv al societăţii
dvs. TOATE obiectele de activitate.
Pagina: 25 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Declaraţia pe propria răspundere
În funcţie de obiectul de activitate al firmei dvs., în declaraţia pe propria răspundere

specificaţi toate codurile CAEN aferente activităţilor desfăşurate. Aceste coduri
trebuie să se regăsească şi în actul constitutiv al societăţii.
Atenţie
Activităţile proprii de birou nu sunt clasificate CAEN, dar trebuie să le înscrieţi în
declaraţia pe propria răspundere, pentru sediul social şi pentru fiecare punct de lucru.
Ce model de declaraţie pe propria răspundere veţi depune?
- În cazul în care nu desfăşuraţi, la sediul social principal sau secundar, activităţile

prevăzute în actul constitutiv sau modificator, o perioadă de maximum 3 ani, veţi
depune declaraţia pe propria răspundere Model 1.
Odată cu eliberarea certificatului de înregistrare sau de înscriere de menţiuni, Oficiul
Registrului Comerţului vă va elibera un certificat constatator care atestă că s-a
înregistrat declaraţia pe propria răspundere şi că nu este necesară autorizarea
funcţionării.
Sunteţi, însă, obligat să vă autorizaţi înainte de începerea oricăreia dintre activităţile
prevăzute în actul constitutiv, respectiv modificator;
- În cazul în care desfăşuraţi, la sediul social principal sau secundar, activităţile

prevăzute în actul constitutiv sau modificator, veţi depune declaraţia pe propria
răspundere Model 2.
În termen de 20 de zile de la data înregistrării cererii de autorizare, Oficiul Registrului
Comerţului de pe lângă Tribunal vă va elibera un certificat constatator care atestă
înregistrarea declaraţiei pe propria răspundere că îndepliniţi condiţiile de autorizare
din punct de vedere al securității ți sănătate în muncă;
- În cazul în care intervin modificări faţă de cele declarate în declaraţia Model 1 sau
Model 2, veţi depune declaraţia pe propria răspundere Model 3.
Modificările pot interveni când se constată neregularităţi ale documentaţiei depuse
sau neîndeplinirea condiţiilor legale ori în cazul refuzului de autorizare, precum şi în
cazul reautorizării, când sunteţi obligat să reluaţi procedura de autorizare.
Unde solicitaţi autorizarea?

La înfiinţarea sediilor sociale secundare din alte judeţe, autorizarea funcţionării
acestora se solicită la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul din judeţul
în a cărui rază se află acest sediu.
Cine semnează declaraţia?
Pagina: 26 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Persoanele îndreptăţite să semneze declaraţia pe propria răspundere sunt fondatorii,

asociaţii, administratorii sau reprezentanţii – în cazul sucursalelor.
Cine vă controlează?
Autoritatea competentă să verifice conformitatea celor declarate cu situaţia de fapt în
domeniul protecţiei muncii este Inspectoratul Teritorial de Muncă în a cărui rază se
află sediul solicitantului.
Pagina: 27 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
8. Organizarea Comitetului de securitate şi sănătate în muncă
Cine organizează Comitetul de securitate şi sănătate în muncă?
Dacă în firma dvs. lucrează mai mult de 50 de angajaţi, pentru a le asigura

participarea la elaborarea şi aplicarea în luarea deciziei în domeniul securității ți
sănătate în muncă, aveţi obligaţia de a organiza Comitetul de securitate şi sănătate
în muncă.
Util
În cazul în care condiţiile de muncă sunt deosebite, inspectorul de muncă vă poate
cere înfiinţarea acestui comitet şi dacă aveţi un număr de salariaţi mai mic de 50.
Care este componenţa Comitetului de securitate şi sănătate în muncă?
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din următorii membri:

a) angajator sau reprezentantul său legal;
b) reprezentanţi ai angajatorului cu atribuţii de securitate şi sănătate în muncă;
c) reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor;
d) medicul de medicină a muncii.
Numărul reprezentanţilor lucrătorilor este egal cu numărul format din angajator sau
reprezentantul său legal şi reprezentanţii angajatorului.
Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie
este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă.
Câţi reprezentanţi ai angajaţilor trebuie să fie aleşi în Comitetul de securitate şi

sănătate în muncă?
Numărul minim al reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate

în muncă se stabileşte în funcţie de numărul total al lucrătorilor din
întreprindere/unitate, după cum urmează:
a) de la 10 la 100 de lucrători - 2 reprezentanţi;
b) de la 101 la 500 de lucrători - 3 reprezentanţi;
c) de la 501 la 1.000 de lucrători - 4 reprezentanţi;
d) de la 1.001 la 2.000 de lucrători - 5 reprezentanţi;
e) de la 2.001 la 3.000 de lucrători - 6 reprezentanţi;
f) de la 3.001 la 4.000 de lucrători - 7 reprezentanţi;
g) peste 4.000 de lucrători - 8 reprezentanţi.
Reprezentanţii angajaţilor vor fi aleşi pe o perioadă de 2 ani.
Pagina: 28 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Cine şi de câte ori întruneşte Comitetul de securitate şi sănătate în muncă?
Iniţiativa întrunirii Comitetului de securitate şi sănătate în muncă o aveţi dvs. în

calitate de angajator, cel puţin trimestrial.
Dacă activitatea presupune riscuri mari de accidentare şi îmbolnăvire profesională,
veţi întruni Comitetul ori de câte ori este nevoie.
Pagina: 29 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit în conformitate cu prevederile
Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, modificată şi completată, a Legii nr. 319/2006 a securităţii
şi sănătăţii în muncă şi în conformitate cu Normele metodologice de aplicare a prevederilor
Legii nr. 319/2006.
Art. 1
În scopul de a asigura implicarea salariaţilor, la elaborarea şi aplicarea deciziilor în domeniul
securității ți sănătății în muncă, se constituie Comitetul de securitate şi sănătate în muncă.
Art. 2
Comitetul de securitate şi sănătate îin muncă organizează şi coordonează măsurile de
securității ți sănătății în muncă. Comitetul de securitate şi sănătate în muncă funcţionează
în baza regulamentului de funcţionare propriu.
Art. 3
Componenţa Comitetului de securitate şi sănătate în muncă:
Preşedinte: – Conducatorul persoanei juridice
Membri:
a) – serviciu intern/extern
b) Medicul de medicină a muncii
c) Reprezentaţii salariaţilor: (aleşi pe o perioada de 2 ani)
Secretar – Conducătorul compartimentului de securitate ți sănătate sau persoana
desemnată cu atribuţii în domeniu
Regulament de organizare şi functionare a Comitetului de securitate şi sănătate în

muncă
Art. 4
Angajatorul are obligaţia să asigure întrunirea Comitetului de securitate şi sănătate în muncă
cel puţin o dată pe trimestru şi ori de câte ori este necesar.
Art. 5
Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către Preşedinte şi secretar, cu consultarea
reprezentanţilor lucrătorilor, şi este transmisă membrilor Comitetului de securitate şi sănătate
în muncă, Inspectoratului Teritorial de Muncă şi, dacă este cazul, serviciului extern de
protecţie şi prevenire, cu cel puţin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunirea comitetului.
Art. 6
Secretarul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă convoacă în scris membrii
comitetului cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data şi ora stabilite.
Art. 7
La fiecare întrunire secretarul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă încheie un
proces-verbal care va fi semnat de către toţi membrii comitetului.
Pagina: 30 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Art. 8
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenţi cel puţin
jumătate plus unu dintre numărul membrilor săi.
Art. 9
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă convine cu votul a cel puţin două treimi din
numărul membrilor prezenţi.
Art. 10
Secretarul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă va afişa la loc vizibil copii ale
procesului-verbal încheiat.
Art. 11
Secretarul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă transmite Inspectoratului Teritorial
de Muncă, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-verbal încheiat.
Art. 12
Atribuţiile comitetul de securitate şi sănătate în muncă:
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă va avea următoarele atribuţii:
a) analizează şi face propuneri privind politica de SSM şi planul de prevenire şi protecţie;
b) urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea mijloacelor

necesare realizării prevederilor lui şi eficienţa acestora din punct de vedere al îmbunătăţirii
condiţiilor de muncă;
c) analizează introducerea de noi tehnologii şi alegerea echipamentelor, luând în considerare

consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi face propuneri în situaţia constatării
anumitor deficienţe;
d) analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de muncă, a

echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;
e) analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de prevenire şi

protecţie, precum şi menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia;
f) propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţinând seama de prezenţa grupurilor

sensibile la riscuri specifice;
g) analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de muncă şi modul în care îşi
îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul extern;
h) urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă reglementările legale privind SSM,

măsurile dispuse de inspectorul de muncă şi inspectorii sanitari;
i) analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă şi a

îmbolnăvirilor profesionale şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi propune introducerea
acestora în planul de prevenire şi protecţie;
Pagina: 31 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
j) analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale şi

evenimentelor produse şi poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în
urma cercetării;
k) efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a celor de lucru şi face
un raport scris privind constatările făcute;
l) dezbate raportul scris, prezentat Comitetului de securitate şi sănătate în muncă de către

conducătorul unităţii cel puţin o dată pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în
muncă, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi
propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se va realiza în anul următor.
Art. 13
Obligaţiile angajatorului referitoare la Comitetul de securitate si sănătate în muncă:
a) Angajatorul trebuie să furnizeze Comitetului de securitate şi sănătate în muncă toate

informaţiile necesare, pentru ca membrii acestuia să îşi poata da avizul în cunoştinţă de
cauză.
b) Angajatorul trebuie să prezinte, cel puţin o dată pe an, Comitetului de securitate şi

sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii şi sănătăţii în muncă,
acţiunile care au fost întreprinse şi eficienţa acestora în anul încheiat, precum şi propunerile
pentru planul de prevenire şi protecţie ce se vor realiza în anul următor.
c) Angajatorul trebuie să transmită raportul prevazut mai sus avizat de membrii Comitetului
de securitate şi sănătate în muncă, în termen de 10 zile, Inspectoratului Teritorial de Muncă.
d) Angajatorul trebuie să supună analizei Comitetului de securitate şi sănătate în muncă

documentaţia referitoare la caracteristicile echipamentelor de muncă, ale echipamentelor de
protecţie colectivă şi individuală, în vederea selecţionării echipamentelor optime.
e) Angajatorul trebuie să informeze Comitetul de securitate şi sănătate în muncă cu privire

la evaluarea riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurile de prevenire şi protecţie atât la
nivel de unitate, cât şi la nivel de loc de muncă şi tipuri de posturi de lucru, măsurile de prim-
ajutor, de prevenire şi stingere a incendiilor şi evacuare a lucrătorilor.
f) Angajatorul comunică Comitetului de securitate şi sănătate în muncă punctul sau de

vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicină a muncii, serviciului intern sau extern
de prevenire şi protecţie, asupra plângerilor lucrătorilor privind condiţiile de muncă şi modul
în care serviciul intern sau extern de prevenire şi protecţie îşi îndeplineşte atribuţiile.
g) În cazul în care angajatorul nu ia în considerare propunerile Comitetului de securitate şi

sănătate în muncă, conform atribuţiilor prevăzute la art. 12, trebuie să motiveze decizia sa în
faţa comitetului; motivaţia va fi consemnată în procesul-verbal.
Pagina: 32 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Art. 14
Funcţionarea Comitetului de securitate şi sănătate în muncă:
a) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se întruneste cel puţin o dată pe trimestru.
b) Ordinea de zi este stabilită de către Preşedinte şi Secretar cu consultarea

reprezentanţilor lucrătorilor şi este transmisă membrilor Comitetului de securitate şi sănătate
în muncă cu cinci zile înainte de data stabilită pentru şedinţă.
c) La fiecare întrunire se va încheia un proces-verbal care se va semna de către

participanţi.
d) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenţi cel
puţin jumătate plus unul din numărul membrilor săi şi ia hotărâri cu votul a două treimi din
numărul celor prezenţi.
e) În cazul în care există divergenţe între membrii Comitetului de securitate şi sănătate în

muncă, aceştia motivează în scris, în termen de două zile de la data întrunirii, iar
Preşedintele va decide cu privire la divergenţele apărute.
f) Decizia va fi adusă la cunoştinţa salariaţilor prin grija conducătorului persoanei juridice şi

se va afişa la locurile de muncă.
Cum se desfăşoară întrunirile unui comitet de securitate şi sănătate
în muncă
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se întruneşte cel puţin o dată pe
trimestru şi ori de câte ori este necesar, iar această responsabilitate vă revine dvs., în
calitate de angajator.
Preşedintele şi secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă, cu consultarea

reprezentanţilor lucrătorilor, stabilesc ordinea de zi a fiecărei întruniri şi o transmit
membrilor comitetului, Inspectoratului Teritorial de Muncă şi, dacă este cazul, serviciului
extern de protecţie şi prevenire, cu cel puţin 5 zile înaintea datei stabilite pentru
întrunirea comitetului.
Info
1) Angajatorul sau reprezentantul său legal este preşedintele comitetului de securitate şi
sănătate în muncă.
2) Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie este
secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă.
Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă convoacă în scris membrii

comitetului cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data şi ora
stabilite.
La fiecare întrunire, secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă încheie un
proces-verbal care va fi semnat de către toţi membrii comitetului.
Pagina: 33 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenţi cel
puţin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.
Comitetul de securitate şi sănătate în muncă va conveni cu votul a cel puţin două treimi
din numărul membrilor prezenţi.
Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă va afişa la loc vizibil copii ale
procesului-verbal încheiat.
Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă transmite Inspectoratului

Teritorial de Muncă, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-verbal
încheiat.
La întrunirile comitetului de securitate şi sănătate în muncă, vor fi convocaţi să participe

lucrătorii desemnaţi, reprezentanţii serviciului intern de prevenire şi protecţie şi, în cazul
în care aveţi contract cu unul sau mai multe servicii externe de prevenire şi protecţie,
reprezentanţii acestora.
La întrunirile comitetului de securitate şi sănătate în muncă pot fi invitaţi să participe şi

inspectori de muncă.
Util
Condiţiile de funcţionare a unui comitet de securitate şi sănătate în muncă se stabilesc printr-
un regulament propriu de funcţionare.
Pagina: 34 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
9. Evenimentul
Din nefericire, în organizaţia dvs. s-a produs un eveniment! Ştiţi cui

trebuie să-l comunicaţi şi cine se ocupă apoi de cercetarea lui?
Riscaţi amenzi contravenţionale de până la 8.000 de lei dacă nu respectaţi
obligaţiile legale privind comunicarea şi cercetarea evenimentelor.
Trebuie să vă asiguraţi în primul rând că, atunci când se produce un eveniment, veţi
fi imediat înştiinţat de conducătorul locului de muncă sau de orice alt angajat care are
cunoştinţă despre producerea lui.
Definiţii
Evenimentul este acel accident care a antrenat fie decesul, fie vătămări ale
organismului, fiind produs în timpul procesului de muncă ori în timpul îndeplinirii
îndatoririlor de serviciu; situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu
ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate; incidentul
periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de
profesiune.
Incidentul periculos este un eveniment precum explozia, incendiul, avaria,

accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei
activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al
factorului uman, eveniment care nu a afectat lucrătorii, însă ar fi fost posibil să aibă
asemenea urmări şi/sau a produs ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale.
Cui trebuie să comunicaţi evenimentele?
În calitate de angajator, vă revine obligaţia de a comunica evenimentele după cum

urmează:
a) Inspectoratului Teritorial de Muncă – toate evenimentele;

b) Asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de
muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare – evenimentele
urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea
acestora;
c) Organelor de urmărire penală, după caz.
Dacă printre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor angajatori, veţi
comunica evenimentul respectiv şi angajatorului acestora.
Suspiciunile de boală profesională sau boala legată de profesiune, depistate cu

ocazia prestaţiilor medicale, vor fi semnalate autorităţilor de sănătate publică
Pagina: 35 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
teritoriale de către medicul de medicina muncii cu care vă aflaţi în relaţie

contractuală.
Sancţiune
Nerespectarea obligaţiei legale de a comunica evenimentele Inspectoratului Teritorial
de Muncă şi/sau asigurătorului constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă
de la 3.500 de lei la 7.000 de lei, potrivit art. 39 alin. (5) din Legea nr. 319/2006.
Care este scopul cercetării evenimentelor şi cine se ocupă cu realizarea

acesteia?
Cercetarea evenimentelor se face imediat după comunicarea lor şi are drept scop
stabilirea următoarelor:
împrejurările şi cauzele care au condus la producerea evenimentelor;
reglementările legale încălcate;
răspunderile şi măsurile ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor
evenimente similare;
determinarea caracterului accidentului.
Obligativitatea cercetării evenimentelor este stabilită în funcţie de efectele pe care
acestea le-au produs, astfel:
În cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă,

cercetarea va fi efectuată de către angajator;
În cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidentă sau confirmată,

deces, accident colectiv, incident periculos, în cazul evenimentelor care au
produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane
fizice, precum şi în situaţiile de persoane date dispărute, cercetarea va fi
efectuată de către Inspectoratul Teritorial de Muncă;
În cazul evenimentelor deosebite care generează accidente colective, precum

avariile sau exploziile, cercetarea va fi efectuată de către Inspecţia Muncii;
În cazul suspiciunilor de boală profesională şi de bolile legate de profesiune,

cercetarea va fi efectuată de către autorităţile de sănătate publică teritoriale.
Sancţiune
Nerespectarea obligaţiei legale de a cerceta evenimentele care au produs
incapacitate temporară de muncă constituie contravenţie şi se sancţionează cu
amendă de la 4.000 de lei la 8.000 de lei, potrivit art. 39 alin. (4) din Legea nr.
319/2006.
Pagina: 36 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
9.1. Cercetarea evenimentelor
Cercetarea evenimentelor care au produs incapacitate temporară de

muncă trebuie efectuată de către angajator. Cum procedaţi?
Riscaţi amenzi contravenţionale de până la 8.000 de lei dacă nu respectaţi obligaţia
legală de a cerceta evenimentele care au produs incapacitatea temporară de muncă.
Imediat după ce aţi fost informat că s-a produs un eveniment care poate conduce la
incapacitate temporară de muncă, aveţi obligaţia de a numi, prin decizie scrisă,
comisia de cercetare a evenimentului. Activitatea comisiei va avea ca scop:
determinarea împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la producerea
evenimentului;
stabilirea reglementărilor legale încălcate;
stabilirea răspunderilor şi a măsurilor care trebuie luate pentru prevenirea
producerii altor evenimente similare.
Comisia va fi compusă din cel puţin 3 persoane, care trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
să aibă pregătire tehnică corespunzătoare;
să nu fie implicate în organizarea şi conducerea locului de muncă unde a avut
loc evenimentul şi
să nu fi avut vreo responsabilitate în producerea evenimentului.
Unul dintre membrii comisiei de cercetare trebuie să fie lucrător desemnat,

reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al serviciului extern, cu pregătire
de nivel superior.
Veţi avea obligaţia să apelaţi la servicii externe în următoarele situaţii:

dacă nu dispuneţi de personal suficient;
dacă nu dispuneţi de personal cu pregătire tehnică corespunzătoare;
dacă, în organizaţia pe care o conduceţi, v-aţi asumat chiar dvs. atribuţiile în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi, ca urmare, nu veţi putea face parte
din comisia de cercetare a evenimentului.
Dacă în eveniment au fost implicate şi victime provenind de la alţi angajatori, din

comisia de cercetare vor face parte şi persoane numite prin decizie scrisă de către
respectivii angajatori.
Ce trebuie să conţină dosarul cu care se finalizează cercetarea unui

eveniment?
Cercetarea evenimentelor se finalizează cu întocmirea unui dosar, care trebuie să
cuprindă cel puţin următoarele elemente:
Pagina: 37 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
opisul actelor aflate în dosar;
procesul-verbal de cercetare;
nota de constatare la faţa locului, care va fi încheiată imediat după producerea

evenimentului de către:
a) lucrătorul desemnat sau de către serviciile de prevenire şi protecţie, în

cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa dvs. în calitate
de angajator. În acest caz, nota de constatare va fi semnată de către dvs.
sau de către reprezentantul dvs. legal;
b) inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către

Inspectoratul Teritorial de Muncă sau de către Inspecţia Muncii.
Util
Nota de constatare va cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei, existenţa sau
inexistenţa echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de muncă,
modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei individuale de
instructaj prin barare şi semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de probe.
schiţe şi fotografii referitoare la eveniment;
declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate

temporară de muncă sau de invaliditate;
declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea

împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
copii ale actelor şi ale documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi

a cauzelor reale ale evenimentului;
copii ale certificatului constatator sau ale oricăror alte autorizaţii în baza cărora
vă desfăşuraţi activitatea în calitate de angajator;
copii ale fişei de expunere la riscuri profesionale şi ale fişei de aptitudine,

întocmite conform legii;
copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor;
copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă ale victimelor. În caz de deces, aceste fişe se vor anexa în original;
Pagina: 38 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal;
copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor

date dispărute;
copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de

incapacitate temporară de muncă;
copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului

urmat de invaliditate;
actul emis de către unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de

urgenţă, din care să rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru
consultaţie şi diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile poliţiei

rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.
Dosarul mai poate cuprinde, după caz, orice alte acte şi documente necesare pentru
a determina caracterul accidentului, cum ar fi:
copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care necesita

autorizare;
copie a diplomei, a adeverinţei sau a certificatului de calificare a victimei;
acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului;
acte doveditoare, emise de către organele autorizate, din care să se poată stabili
locul, data şi ora producerii evenimentului sau să se poată justifica prezenţa
victimei la locul, la ora şi la data producerii evenimentului;
documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate;
adresele de prelungire a termenelor de cercetare;
actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţă medicală de

urgenţă, din care să rezulte diagnosticul la internare şi/sau externare;
Pagina: 39 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
procesul-verbal încheiat după producerea evenimentului;
formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă – FIAM.
Cum trebuie întocmit dosarul de cercetare a unui eveniment urmat

de incapacitate temporară de muncă?
La fel de important ca şi conţinutul dosarului de cercetare este modul de întocmire al
acestuia. Şi pentru că cercetarea evenimentelor care au produs incapacitate
temporară de muncă vă revine dvs., în calitate de angajator, trebuie să cunoaşteţi
prevederile legale referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un dosar
de cercetare. Vă reamintim că, altfel, puteţi risca amenzi contravenţionale de până la
8.000 de lei!
Dosarul de cercetare a unui eveniment care a produs incapacitate temporară de

muncă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
Filele dosarului trebuie să fie numerotate, semnate de către membrii comisiei de

cercetare şi ştampilate cu ştampila dvs., în calitate de angajator.
Numărul total de file conţinut de dosarul de cercetare şi numărul de file pentru

fiecare document anexat la dosar trebuie să fie menţionate în opis.
Fiecare document, cu excepţia procesului-verbal de cercetare, trebuie să fie

identificat în dosarul de cercetare ca anexă.
Paginile şi spaţiile albe trebuie să fie barate.
Schiţele referitoare la eveniment, anexate la dosar, trebuie să fie însoţite de

explicaţii.
Fotografiile referitoare la eveniment trebuie să fie clare şi însoţite de explicaţii.
Formularul pentru declaraţie trebuie să fie conform modelului prevăzut în anexa

nr. 14 la normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006.
Declaraţiile aflate la dosar trebuie să fie tehnoredactate, pentru a se evita

eventualele confuzii cauzate de scrisul ilizibil, certificate ca fiind conforme cu
originalul şi semnate de către unul dintre membrii comisiei de cercetare.
În câte exemplare se întocmeşte un dosar de cercetare a unui eveniment care a

produs incapacitate temporară de muncă?
Pagina: 40 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
1) În cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă şi care s-a

produs la un singur angajator, dosarul se întocmeşte într-un exemplar, care se
păstrează în arhiva angajatorului respectiv.
2) În cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă şi care are

victime cu angajatori diferiţi, dosarul se întocmeşte în mai multe exemplare.
Originalul se păstrează în arhiva angajatorului care înregistrează accidentul şi
celelalte exemplare se păstrează de către ceilalţi angajatori.
3) În cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă în care

faptele comise pot fi considerate infracţiuni, potrivit legii, dosarul de cercetare se
încheie în două exemplare, originalul fiind înaintat organului de urmărire penală.
Ce traseu urmează dosarul de cercetare a unui eveniment care a produs

incapacitate temporară de muncă?
În termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării, dosarul de cercetare

întocmit de către comisia numită de dvs., în calitate de angajator, trebuie
înaintat pentru verificare şi avizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă pe raza
căruia s-a produs evenimentul.
Inspectoratul Teritorial de Muncă va analiza, va aviza şi vă va restitui dosarul

în cel mult 7 zile lucrătoare de la data primirii. Dosarul va fi însoţit de avizul
Inspectoratului Teritorial de Muncă.
În cazul în care Inspectoratul Teritorial de Muncă constată că cercetarea nu a

fost efectuată corespunzător, acesta poate dispune completarea dosarului
şi/sau refacerea procesului-verbal de cercetare, după caz.
Comisia de cercetare trebuie să completeze dosarul şi să întocmească

procesul-verbal de cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii
dosarului.
În cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă în care

faptele comise pot fi considerate infracţiuni, Inspectoratul Teritorial de Muncă
va înainta originalul dosarului de cercetare la organul de urmărire penală,
imediat după avizare.
Pagina: 41 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
9.2. Accidentul de muncă
Potrivit art. 32, alin. (2) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006,
dacă sunteţi angajator şi înregistraţi un accident de muncă, aveţi obligaţia de a-
l raporta la Inspectoratul teritorial de muncă în raza căruia vă desfăşuraţi
activitatea, precum şi la asigurător. În caz contrar, riscaţi amenzi de până la
8.000 de lei.
Dacă accidentul, în sens general, reprezintă un eveniment imprevizibil care întrerupe

mersul normal al lucrurilor şi care poate conduce la avarie, rănire sau chiar moarte,
accidentul de muncă este asociat întotdeauna unui proces de muncă şi implică în
mod obligatoriu lucrătorul.
Prin urmare, este foarte important să puteţi recunoaşte accidentul de muncă în cazul
în care se produce, mai precis să ştiţi ce condiţii trebuie să întrunească un accident
pentru a fi încadrat ca accident de muncă.
Definiţie
Accidentul de muncă reprezintă vătămarea violentă a organismului, precum şi
intoxicarea acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de
muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.
În raport cu urmările pe care le pot produce şi cu numărul persoanelor implicate,

accidentele de muncă se clasifică astfel:
accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile
calendaristice;
accidente care produc invaliditate;
accidente mortale;
accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi
din aceeaşi cauză
Ce accidente mai pot fi considerate, potrivit legii, accidente de muncă?
1) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în unitate cu permisiunea dvs.;

2) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes
public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara
graniţelor ţării;
3) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din
proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori
înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;
Pagina: 42 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
4) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se

produce la sediul unităţii sau în alt loc de muncă organizat de dvs., în timpul
programului de muncă;
5) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal
de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă şi invers;
6) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediu la locul de muncă sau de la un
loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
7) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul dvs., ori de la orice alt loc de
muncă organizat de dvs., la un alt angajator, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă,
pe durata normală de deplasare;
8) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau
preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba
îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt
echipament pus la dispoziţie de dvs., dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se
deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
9) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în
locuri organizate de dvs., precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste
locuri;
10) accidentul suferit de lucrători ai dvs. delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de
deplasare;
11) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau
perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor
aferente stagiului de practică;
12) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtuna,
viscolul, cutremurul, inundaţia, alunecările de teren, trăsnetul (electrocutarea), dacă
victima se afla în timpul procesului de muncă sau în perioada îndeplinirii îndatoririlor
de serviciu;
13) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări
care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
14) accidentul suferit de o persoană aflată în perioada îndeplinirii atribuţiilor de
serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
În cazul accidentelor de la punctele 7), 8), 9) şi 10), deplasarea trebuie să se facă

fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă
în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau de
circulaţie în vigoare.
Ce consecinţe pot avea accidentele de muncă?
Incapacitatea temporară de muncă

Constă în afectarea temporară a unei stări funcţionale a organismului;
Este consecinţa cea mai puţin gravă a unui accident de muncă;
Pagina: 43 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Durata ei trebuie să fie de cel puţin 3 zile de muncă;

Este atestată de medic prin eliberarea unui certificat medical;
Are caracter reversibil – după aplicarea unui tratament medical adecvat, dispare.
Invaliditatea
Constă într-o infirmitate permanentă;
Conduce la pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă, în funcţie de
gradul de invaliditate:
- invaliditate de gradul I – victima îşi pierde total capacitatea de muncă şi
posibilitatea autoservirii;
- invaliditate de gradul II – victima îşi pierde total capacitatea de muncă, dar
se poate autoservi;
- invaliditate de gradul III – victima îşi pierde parţial capacitatea de muncă,
poate continua să muncească, în acelaşi loc de muncă sau în altul, dar cu
program redus.
Este atestată de medic prin eliberarea unui certificat medical;
Are caracter ireversibil – prin aplicarea unui tratament medical se obţine doar
repararea vătămării, nu şi vindecarea deplină.
Decesul
Este consecinţa cea mai gravă a unui accident de muncă;
Un accident de muncă va fi considerat mortal şi în situaţia în care decesul survine
după un interval de timp. Confirmarea se face în baza unui act medico-legal.
9.3. Boli Profesionale

BOALĂ PROFESIONALĂ — afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei
meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici
locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale
organismului, în procesul de muncă
În sensul prevederilor art.5 lit.h), afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul

efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.
(1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din
cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.
(2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau
infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se
fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare
cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de
cercetare.
(4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de
Pagina: 44 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
sănătate publică teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de

coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul
Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistică
Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit
conform legii.
(5) Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează
atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.
Bolile profesionale, precum şi suspiciunile de boli profesionale se vor semnala

obligatoriu de către toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri, indiferent de
specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene
medicale profilactice, consultaţii medicale de specialitate.
Medicul care suspectează o boală profesională completează fişa de semnalare BP1,

prevăzută în anexa nr. 19 a HG nr. 1425/2006,cu modificările ți completările
ulterioare şi trimite bolnavul cu această fişă la unitatea sanitară de medicina muncii,
respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura
spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională.
Medicul specialist de medicina muncii examinează bolnavul, stabileşte diagnosticul
de profesionalitate şi completează fişa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la
autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în
termen de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de profesionalitate.
Cercetarea bolii profesionale
După primirea fişei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din
cadrul autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti
cercetează în termen de 7 zile, având în vedere ruta profesională, cauzele
îmbolnăvirii profesionale.
Cercetarea se face în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului acestuia ori,
după caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale, conform art. 34
alin. (2) din lege.
Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al
îmbolnăvirii respective şi se finalizează cu redactarea şi semnarea procesului verbal
de cercetare a cazului de boală profesională, prevăzut în anexa nr. 20 a HG nr.
1425/2006,cu modificările ți completările ulterioare.
Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională este semnat de toţi cei
care au luat parte la cercetare, conform competenţelor, menţionându-se în mod
special cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea angajatorilor şi măsurile tehnice şi
organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.
În situaţia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, după caz, persoana
fizică autorizată în cazul profesiilor liberale sau inspectorul de muncă ori lucrătorul
Pagina: 45 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
sau asigurătorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de

cercetare ori cu măsura tehnică sau organizatorică formulată, se pot adresa, în scris,
în termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare a cazului de
boală profesională, Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul
Muncii, Protecției Sociale şi Familiei şi de Ministerul Sănătăţii.
Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la

autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi va cuprinde
următoarele documente:
a) opisul documentelor din dosar;
b) istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta
profesională, şi anume copie de pe carnetul de muncă) şi, după caz, nivelul măsurat
al noxelor sau noxa identificată;
c) copie de pe fişa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul
medical de medicina muncii;
d) istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul eliberat de
medicul de medicina muncii care asigură asistenţa de medicina muncii la unitatea
respectivă);
e) document medical care precizează diagnosticul de boală profesională
(biletul de ieşire emis de clinica/secţia de medicina muncii din structura spitalelor sau
adeverinţa medicală emisă de medicul de medicina muncii care a precizat
diagnosticul de boală profesională, în cazul în care bolnavul nu a fost internat) şi
copii ale unor investigaţii necesare pentru susţinerea diagnosticului de
profesionalitate;
f) procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională;
g) copie de pe fişa de semnalare BP1.
Bolile profesionale nou-declarate se raportează în cursul lunii în care s-a produs

îmbolnăvirea, de către autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti, la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare
privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la
Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi
Informatic în Domeniul Sănătăţii Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale
asigurătorului stabilite conform legii.
Bolile legate de profesiune nu se declară. Acestea se dispensarizează medical şi se

comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind
sănătatea lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico-organizatorice de
normalizare a condiţiilor de muncă.
Contestarea procesului-verbal de cercetare a bolilor profesionale
Pagina: 46 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Potrivit dispoziţiilor Ordinului comun al ministrului sănătăţii publice şi al

ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 443/1.256/2008, publicat în
M.Of. nr. 531 din 15.07.2008, angajatorul sau reprezentantul acestuia sau
persoana fizică autorizată în cazul profesiilor liberale, precum şi inspectorul de
muncă ori lucrătorul sau asigurătorul care nu este de acord cu concluziile
cercetării bolii profesionale stabilite în procesul-verbal de cercetare ori cu
măsura tehnică sau organizatorică formulată poate sesiza Comisia de experţi
de medicină a muncii.
Comisia poate fi sesizată în termen de 30 de zile de la data primirii procesului-verbal

de cercetare a cazului de boală profesională.
Contestaţia se depune la secretariatul Comisiei şi este însoţită de un dosar care

cuprinde cel puţin următoarele documente:
dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale;
fişa postului lucrătorului;
alte documente în vederea unei analize corecte a situaţiei, în afara celor
existente în dosarul de cercetare a cazului de boală profesională.
Dosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la

autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi va cuprinde
următoarele documente:
a) opisul documentelor din dosar;
b) istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta
profesională, şi anume copie după carnetul de muncă) şi, după caz, nivelul măsurat
al noxelor sau noxa identificată;
c) copie după fişa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical
de medicină a muncii;
d) istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul eliberat de
medicul de medicină a muncii care asigură asistenţa de medicină a muncii la unitatea
respectivă);
e) documentul medical care precizează diagnosticul de boală profesională
(biletul de ieşire emis de clinica/secţia de medicină a muncii din structura spitalelor
sau adeverinţa medicală emisă de medicul de medicină a muncii care a precizat
diagnosticul de boală profesională, în cazul în care bolnavul nu a fost internat) şi
copii ale unor investigaţii necesare pentru susţinerea diagnosticului de
profesionalitate;
f) procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională;
g) copie după fişa de semnalare BP1.
Comisia poate solicita documente suplimentare de la contestatar în cazul în care

informaţiile primite nu sunt suficiente pentru definitivarea unei concluzii. În acest caz,
Pagina: 47 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
termenul de soluţionare a dosarului se prelungeşte cu timpul necesar contestatarului

de a furniza Comisiei documentele solicitate de aceasta.
10. Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Definiţie
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale reprezintă o
asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată
de stat şi cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecţia socială a
salariaţilor împotriva diminuării sau pierderii capacităţii de muncă şi decesului
acestora ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.
Din dispoziţiile Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi
boli profesionale aflăm că persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract
individual de muncă, precum şi funcţionarii publici sunt asigurate obligatoriu prin
efectul legii.
Serviciile medicale corespunzătoare leziunilor şi afecţiunilor cauzate prin accidente

de muncă sau boli profesionale la care avem dreptul în calitate de asiguraţi sunt
(conform modificărilor aduse Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente
de muncă şi boli profesionale prin Legea nr. 258/2008 publicată în M.Of., Partea I nr.
757 din 10.11.2008):
a) asistenţă medicală de urgenţă la locul accidentului, în mijloacele de transport
specializate şi în unităţile spitaliceşti;
b) tratament medical ambulatoriu, analize medicale şi medicamente, prescrise de
medic;
c) servicii medicale în spitale sau în unităţi sanitare cu personalitate juridică
specializate pentru boli profesionale;
d) tratament de recuperare a capacităţii de muncă în unităţi de specialitate;
e) servicii de chirurgie reparatorie;
f) cure balneoclimaterice.
g) investigaţii de specialitate şi analize de laborator, necesare în vederea stabilirii
caracterului de profesionalitate al bolilor.
Util
O modificare esenţială ce o aduce această Lege este dată de completarea art. 135,
respectiv: “Contravaloarea serviciilor medicale prestate în unităţile sanitare cu
personalitate juridică şi secţiile de boli profesionale, precum şi în cadrul cabinetelor
de medicină a muncii aflate în structura spitalelor, în scopul investigării şi stabilirii
caracterului profesional al bolii, se suportă din sumele prevăzute cu această
destinaţie în bugetul asigurărilor sociale de stat, pe baza contractelor încheiate de
spitale cu casele teritoriale de pensii, indiferent dacă se confirmă sau se infirmă
caracterul de muncă.”
Pagina: 48 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
10.1. Condiţiile de muncă
Condiţiile de muncă nesigure, o cauză sigură a accidentelor de

muncă
Marea majoritate a angajaţilor consideră că accidentele se întâmplă fără ca ei să

poată interveni în vreun fel. În realitate, foarte multe accidente sunt explicabile. Ele
au cauze raţionale, iar prevenirea lor se face pas cu pas. Dacă nu se iau măsuri
corective, accidentele se pot repeta.
Cauzele accidentelor sunt, în cea mai mare măsură, condiţiile de muncă nesigure
şi/sau acţiunile nesigure ale angajaţilor.
“Formula” producerii unui accident de muncă se poate exprima astfel:

condiţia fizică şi mentală proastă a angajatului + condiţii proaste de lucru ⇒ accident
de muncă, suferinţă umană, procese, bani pierduţi, timp pierdut, întârzieri ale
producţiei.
Chiar dacă în firma dvs. s-a făcut instructajul de protecţie a muncii şi s-au luat măsuri
de siguranţă a muncii, este obligatoriu să urmăriţi în permanenţă respectarea
normelor de sănătate şi securitate a muncii, deoarece angajaţii sunt tentaţi:
să câştige timp pe seama nerespectării normelor de sănătate şi securitate a

muncii;
să facă cât mai puţin efort pe seama nerespectării normelor;
să mizeze pe confortul aparent oferit de echipamente şi să nu respecte întocmai
normele;
să câştige o aparentă independenţă pe seama nerespectării normelor;
să imite pe cei din grup care nu respectă întocmai normele.
Normele metodologice de calcul al contribuţiei de asigurare pentru

accidente de muncă şi boli profesionale
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale este obligatorie
pentru toţi cei care utilizează forţă de muncă angajată cu contract individual de
muncă. Unul dintre principiile care fundamentează acest tip de asigurare
presupune că riscul profesional trebuie asumat de către cel care beneficiază de
rezultatele muncii prestate.
Ce este asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale?
Pagina: 49 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
În sensul Legii nr. 346/2002, cu modificările şi completările ulterioare, asigurarea

pentru accidente de muncă şi boli profesionale reprezintă o asigurare de
persoane care face parte din sistemul de asigurări sociale şi este garantată de stat.
Prin intermediul ei, se asigură protecţia socială a salariaţilor dvs. împotriva diminuării
sau pierderii capacităţii de muncă şi împotriva decesului acestora ca urmare a
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.
Care sunt obiectivele asigurării pentru accidente de muncă şi boli

profesionale?
1) Prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.
2) Reabilitarea medicală şi socio-profesională a asiguraţilor, victime ale
accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale, precum şi recuperarea capacităţii
de muncă a acestora.
3) Acordarea de prestaţii în bani pe termen lung şi scurt, sub formă de indemnizaţii
şi alte ajutoare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Cum procedaţi pentru a încheia asigurarea pentru accidente de muncă şi boli

profesionale?
În vederea încheierii asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale, aveţi

obligaţia, în calitate de angajator, să comunicaţi asigurătorului domeniul de activitate
(conform Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN) numărul de
angajaţi, fondul de salarii, precum şi orice alte informaţii solicitate în acest scop.
Comunicarea acestor informaţii o veţi face pe baza declaraţiei pe propria
răspundere.
Atenţie
Furnizarea de informaţii false prin declaraţia pe propria răspundere, declaraţie
necesară pentru stabilirea contribuţiei datorate potrivit legii, constituie infracţiune de
fals intelectual şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor Codului penal.
Cum şi unde depuneţi declaraţia pe propria răspundere?
Declaraţia pe propria răspundere o veţi depune pe suport electronic şi pe suport de

hârtie, la sediul Casei teritoriale de pensii pe raza căreia vă desfăşuraţi activitatea.
Info
Modelul declaraţiei pe propria răspundere privind asigurarea pentru accidente de
muncă şi boli profesionale se găseşte în Anexa nr. 1 la Normele metodologice de
aplicare a Legii nr. 346/2002, norme publicate în M.Of. nr. 708 din 17.08.2006.
Atenţie
Pagina: 50 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
În cazul în care apar modificări ale datelor de identificare ale firmei sau ale activităţii
principale, aveţi obligaţia ca, în termen de 15 zile de la apariţia modificărilor, să
depuneţi o nouă declaraţie pe propria răspundere.
Util
Activitatea principală este stabilită în funcţie de numărul cel mai mare de angajaţi
care prestează activitatea respectivă.
Cum se stabileşte contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli

profesionale?
Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se stabileşte

în funcţie de clasa de risc, reprezintă exprimarea valorică a tarifului de risc şi se
calculează după următoarea formulă:
C = (TR x Bc)/100
unde:
TR - tariful de risc aferent sectorului de activitate din care face parte angajatorul;
BC - baza lunară de calcul corespunzătoare lunii anterioare perioadei de plată a
contribuţiei.
Definiţii
• Clasa de risc reprezintă gradul de risc de accidentare în muncă şi de
îmbolnăvire profesională. Clasele de risc se stabilesc pe categorii de activităţi ale
economiei naţionale, conform Clasificării activităţilor din economia naţională –
CAEN.
• Tariful de risc reprezintă procentul aplicat asupra bazei lunare de calcul a

contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale. El are
valoarea cuprinsă între 0,15 şi 0,85%, aplicată asupra bazei lunare de calcul,
respectiv asupra sumei veniturilor brute realizate lunar.
Când trebuie plătită contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli

profesionale?
Pagina: 51 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Termenul de declarare şi de plată a contribuţiei de asigurare pentru accidente de

muncă şi boli profesionale este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
pentru care se efectuează plata drepturilor salariale.
În cazul în care modificaţi activitatea principală, implicit codul CAEN aferent, veţi plăti
cota de contribuţie aferentă noului tarif de risc începând cu luna următoare schimbării
activităţii principale, în baza noii declaraţii pe propria răspundere depuse.
Info
Tariful de risc este stabilit la nivel de sector de activitate – clasă CAEN şi este
prevăzut în Anexa nr. 4 la Normele metodologice de calcul al contribuţiei de
asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Pagina: 52 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
10.2. Incapacitate temporară de muncă
Ce trebuie să ştiţi despre indemnizaţia pentru incapacitate

temporară de muncă
Beneficiarii sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale au dreptul la o indemnizaţie pe perioada în care se află în
incapacitate temporară de muncă, în urma unui accident de muncă sau a unei
boli profesionale, confirmată prin certificat medical.
Definiţie
Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale reprezintă o
asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată
de stat şi cuprinde raporturi specifice, prin care se asigură protecţia socială a
salariaţilor împotriva diminuării sau pierderii capacităţii de muncă şi împotriva
decesului acestora, ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.
Ce documente sunt necesare pentru obţinerea indemnizaţiei pentru

incapacitate temporară de muncă?
Există două situaţii distincte:
1) Pentru categoriile de persoane care se asigură obligatoriu, prin efectul Legii

nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu
modificările şi completările ulterioare, respectiv:
- persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de
muncă, indiferent de durata acestuia, precum şi funcţionarii publici;
- persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt
numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata
mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei
meşteşugăreşti;
- şomerii, pe durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate
potrivit legii;
- ucenicii, elevii şi studenţii, pe durata efectuării practicii profesionale;
- angajaţii români care prestează muncă în străinătate din dispoziţia angajatorilor
români, în condiţiile legii;
- cetăţenii străini sau apatrizii care prestează muncă pentru angajatori români, pe
perioada în care au, potrivit legii, domiciliul sau reşedinţa în România.
În acest caz, pentru obţinerea indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă

sunt necesare următoarele documente:
- certificatul de concediu medical;
- procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă;
Pagina: 53 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
- formularul de înregistrare accidentului de muncă (FIAM) sau procesul-verbal

avizat de Inspectoratul Teritorial de Muncă ce a confirmat caracterul de muncă
al accidentului, respectiv fişa BP2, după caz.
2) Pentru categoriile de persoane care se asigură pe bază de contract

individual de asigurare, în condiţiile Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare,
respectiv:
- asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;
- comanditaţi, administratori sau manageri;
- membrii asociaţilor familiale;
- persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;
- persoane angajate în instituţii internaţionale;
- proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere;
- persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor
individuale sau activităţi private în domeniul forestier;
- membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din
agricultură;
- alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor
raporturi juridice decât cele menţionate anterior.
În acest caz, pentru obţinerea indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă

sunt necesare următoarele documente:
- cererea-tip privind solicitarea drepturilor de asigurări pentru accidente de muncă
şi boli profesionale;
- certificatul de concediu medical;
- procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă;
- formularul de înregistrare a accidentului de muncă (FIAM) sau procesul-verbal
avizat de Inspectoratul Teritorial de Muncă ce a confirmat caracterul de muncă
al accidentului, respectiv fişa BP2, după caz.
Util
Modelul cererii-tip se regăseşte în Anexa nr. 13 la Normele metodologice de aplicare
a Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, cu modificările şi completările ulterioare.
Cine plăteşte indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă?
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se calculează şi se

plăteşte de către angajator şi se deduce din contribuţia de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale în cazul persoanelor care se asigură
obligatoriu prin efectul Legii nr. 346/2002.
Pagina: 54 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte de către Casa

teritorială de pensii în următoarele cazuri:
- către persoanele al căror angajator şi-a încetat activitatea, în condiţiile
legii, prin faliment, reorganizare judiciară sau administrativă;
- către persoanele asigurate prin contract individual;
- către persoanele aflate în şomaj;
- către persoanele cărora le-a expirat termenul pentru care a fost încheiat
contractul individual de muncă;
- către persoanele cărora le-a expirat termenul pentru care a fost exercitată
funcţia publică, ori a expirat mandatul în baza căruia s-a desfăşurat
activitatea în funcţii elective sau în funcţii numite în cadrul autorităţii
executive, legislative ori judecătoreşti.
Care este cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă?
Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 80% din

baza de calcul. În cazul urgenţelor medico-chirurgicale, cuantumul indemnizaţiei este
de 100% din baza de calcul.
Baza de calcul a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă:

- media veniturilor brute realizate lunar de catre salariat în ultimele 6 luni,
anterioare manifestării riscului. În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6
luni, baza de calcul a indemnizaţiilor este constituită de media veniturilor brute
realizate lunar la care s-a achitat contribuţia;
- veniturile stipulate de către asiguraţii individuali în contractele pe baza cărora s-
a stabilit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
- drepturile acordate în perioada respectivă pentru şomerii care urmează cursuri
de recalificare sau de reconversie profesională, exclusiv sumele acordate cu titlu de
plăţi compensatorii.
Care este durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de

muncă?
Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă este de

cel mult 180 de zile în intervalul de un an, socotite din prima zi de de îmbolnăvire.
Începând cu a 91-a zi, concediul medical se poate prelungi până la 180 de zile, cu
avizul medicului expert al asigurărilor sociale.
În situaţia în care există posibilitatea recuperării medicale şi profesionale a

asiguratului, medicul curant poate propune prelungirea concediului medical peste
180 de zile.
Pagina: 55 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
11. Pericol grav şi iminent de accidentare
Esenţial despre situaţiile de pericol grav şi iminent de accidentare

Definiţie
Pericolul grav şi iminent de accidentare reprezintă situaţia concretă, reală şi
actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în
orice moment.
Starea de pericol grav şi iminent de accidentare poate fi constatată de către orice

lucrător din întreprindere şi/sau unitate, lucrător al serviciului extern de prevenire şi
protecţie cu care întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat un contract, precum şi de
către inspectorii de muncă.
La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat

următoarele măsuri de securitate:
1. oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii

2. evacuarea personalului din zona periculoasă
Util
În calitate de angajator trebuie să:
− întocmiţi planul de evacuare a lucrătorilor;
− afişaţi planul de evacuare la loc vizibil;
− instruiţi lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare.
3. anunţarea serviciilor specializate
Util
− desemnaţi lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi
instruiţi-i în acest sens;
− asiguraţi mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.
4. anunţarea conducătorilor ierarhici

5. eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi
iminent
Util
− desemnaţi lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol
grav şi iminent, asiguraţi instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare
intervenţiei;
− stabiliţi serviciile specializate care pot interveni.
Pagina: 56 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
La stabilirea măsurilor de securitate menţionate, dvs., în calitate de angajator, trebuie

să ţineţi seama de:
natura activităţilor;
numărul de lucrători;
organizarea teritorială a activităţii;
prezenţa altor persoane în afara celor implicate direct în procesul de
muncă.
Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi/sau
o zonă periculoasă nu trebuie să fie prejudiciaţi şi trebuie să fie protejaţi împotriva
oricăror consecinţe negative nejustificate pentru aceştia, cu excepţia situaţiilor în care
aceştia acţionează imprudent sau dau dovadă de neglijenţă gravă.
Atenţie
Dvs., în calitate de angajator, trebuie să vă asiguraţi că, în cazul unui pericol grav şi
iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci când superiorul ierarhic
imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice masurile
corespunzătoare, conform cunoştinţelor lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun,
pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.
În cadrul activităţii de instruire lucrătorii trebuie să primească toate informaţiile

necesare privind riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile
şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în
general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii şi mai ales în
situaţii de muncă cu pericol grav şi iminent de accidentare.
La rândul lor, lucrătorii trebuie să îşi însuşească şi să respecte prevederile

legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a
acestora şi să comunice imediat, dvs. şi/sau lucrătorilor desemnaţi, orice situaţie
de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru
securitatea şi sănătatea lor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de
protecţie.
Sancţiune
Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către
persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol
grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la
2 ani sau cu amendă, conform art. 37, alin. (1) din Legea nr. 319/2006.
12. Echipamentele de muncă
Pagina: 57 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Riscaţi amenzi de până la 10.000 de lei dacă puneţi în pericol

securitatea şi sănătatea lucrătorilor dvs.!
Orice activitate referitoare la un echipament de muncă – de tipul pornirii,
opririi, folosirii, transportului, reparării, modificării, întreţinerii sau curăţirii
acestuia – trebuie realizată în condiţii de siguranţă deplină! Altfel, riscaţi
amenzi contravenţionale cuprinse între 5.000 de lei şi 10.000 de lei, conform
art. 39 alin. (9) lit. c), f), g), h), l), m) şi q) din Legea nr. 319/2006!
Cadrul legal
Cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor care utilizează la
locul de muncă echipamente de muncă sunt stabilite prin Hotărârea de Guvern nr.
1.146/2006, intrată în vigoare la 01.10.2006.
Definiţie
În sensul dat în H.G. nr. 1.146/2006, prin "echipament de muncă" se înţelege orice
maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită la locul de muncă.
Care sunt obligaţiile dvs. generale referitoare la echipamentele de muncă?
Trebuie să luaţi măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la

dispoziţia lucrătorilor să corespundă lucrului prestat ori să fie adaptat acestui
scop şi să poată fi utilizat de către aceştia fără a le pune în pericol securitatea
sau sănătatea.
Când alegeţi echipamentele de muncă, trebuie să acordaţi atenţie tuturor

condiţiilor de muncă şi riscurilor existente la locurile de muncă, precum şi
riscurilor care sunt susceptibile să apară la utilizarea echipamentelor de muncă.
În cazul în care nu este posibil să vă asiguraţi că echipamentele de muncă vor fi

utilizate fără nici un risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor dvs., trebuie
să luaţi măsuri corespunzătoare pentru reducerea acestor riscuri.
Atunci când achiziţionaţi echipamente de muncă pe care le puneţi pentru prima

dată la dispoziţia lucrătorilor dvs., trebuie să vă asiguraţi că ele îndeplinesc:
- prevederile tuturor reglementărilor tehnice româneşti care transpun
legislaţia comunitară aplicabilă;
- cerinţele minime prevăzute în Anexa nr. 1 din H.G. nr. 1.146/2006, în
cazul în care nu se aplică sau se aplică parţial reglementări tehnice
româneşti care transpun legislaţia comunitară;
Pagina: 58 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Trebuie să luaţi măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă să fie

menţinute, printr-o întreţinere adecvată, la un nivel tehnic corespunzător, pe
toată durata utilizării lor.
Exemple de cerinţe minime generale aplicabile echipamentelor de muncă:
Sistemele de comandă ale unui echipament de muncă, în măsura în care

afectează securitatea, trebuie să fie vizibile, uşor de identificat şi, dacă este
necesar, să fie marcate corespunzător;
Pornirea echipamentului de muncă trebuie să se realizeze numai printr-o acţiune

voluntară asupra sistemului de comandă prevăzut în acest scop;
Fiecare echipament de muncă trebuie să fie prevăzut cu un sistem de comandă

care să permită oprirea completă a acestuia în condiţii de securitate;
Dacă acest lucru este necesar, în funcţie de pericolele pe care le prezintă

echipamentul de muncă şi de timpii normali de oprire, un echipament de muncă
trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de oprire de urgenţă;
Echipamentele de muncă şi elementele lor componente trebuie, dacă este

necesar pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor, să fie stabilizate prin fixare
ori prin alte mijloace;
Zonele şi punctele de muncă sau cele de întreţinere a unui echipament de

muncă trebuie să fie iluminate corespunzător, în funcţie de lucrările realizate;
Părţile echipamentului de muncă expuse unor temperaturi înalte sau foarte

scăzute trebuie, dacă este cazul, să fie protejate împotriva riscurilor de contact
sau de apropiere a lucrătorilor de ele;
Dispozitivele de avertizare ale echipamentului de muncă trebuie să fie uşor de

perceput şi de înţeles şi lipsite de ambiguităţi;
Pentru efectuarea operaţiilor de producţie, reglare şi întreţinere a echipamentelor

de muncă, lucrătorii trebuie să aibă acces şi să rămână în condiţii de securitate
în toate zonele necesare;
Orice echipament de muncă trebuie să fie adecvat pentru protecţia lucrătorilor

expuşi riscurilor de electrocutare prin atingere directă sau indirectă.
Ce condiţii trebuie să îndeplinească echipamentele de muncă

mobile cu autopropulsare?
Pagina: 59 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Echipamentele de muncă mobile cu autopropulsare, a căror deplasare poate provoca

riscuri pentru lucrători, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
să fie prevăzute cu mijloace care să permită prevenirea unei porniri neautorizate;
să fie prevăzute cu mijloace adecvate care să reducă consecinţele unei
eventuale ciocniri în caz de mişcare simultană a mai multor echipamente de
muncă care se deplasează pe şine;
să fie prevăzute cu un dispozitiv de frânare şi de oprire; în măsura în care
condiţiile de securitate o impun, în cazul defectării dispozitivului principal, un
dispozitiv de urgenţă, acţionat prin comenzi uşor de manevrat sau prin sisteme
automate, trebuie să permită frânarea şi oprirea;
atunci când câmpul de vizibilitate directă a conducătorului este necorespunzător
din punctul de vedere al securităţii, acestea trebuie să fie prevăzute cu
dispozitive auxiliare adecvate, pentru îmbunătăţirea vizibilităţii;
dacă sunt prevăzute pentru utilizare pe timpul nopţii sau în locuri întunecoase,
aceste echipamente trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de iluminat, adaptat
lucrării de efectuat şi care asigură o securitate suficientă pentru lucrători;
dacă prezintă riscuri de incendiu - datorate acestora sau remorcilor şi/sau
încărcăturii - susceptibile să pericliteze lucrătorii, acestea trebuie să fie prevăzute
cu dispozitive adecvate de stingere a incendiilor, în cazul în care astfel de
dispozitive nu sunt disponibile suficient de aproape de locul de utilizare;
dacă sunt telecomandate, acestea trebuie să se oprească automat atunci când
ies din câmpul de acţiune al telecomenzii;
dacă sunt telecomandate şi pot, în condiţii normale de utilizare, să lovească sau
să blocheze lucrătorii, acestea trebuie să fie echipate cu dispozitive de protecţie
împotriva acestor riscuri, în cazul în care nu există alte dispozitive adecvate
pentru combaterea riscului de lovire.
Atenţie
Conducerea echipamentelor de muncă autopropulsate este rezervată numai
lucrătorilor care au fost instruiţi adecvat pentru conducerea sigură a acestora.
Dacă un echipament de muncă este manevrat într-o zonă de muncă, trebuie să fie
stabilite şi respectate reguli de circulaţie adecvate.
Trebuie să fie luate măsuri organizatorice pentru a evita ca lucrătorii care se

deplasează pe jos să nu se găsească în zona de operare a echipamentelor de
muncă autopropulsate. Dacă prezenţa lucrătorilor care se deplasează pe jos este
necesară pentru buna executare a lucrărilor, trebuie să fie luate măsuri adecvate
pentru a evita ca aceştia să fie accidentaţi de către echipamente.
Care sunt obligaţiile dvs. în ceea ce priveşte verificarea echipamentelor de

muncă?
Pagina: 60 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Dacă lucrătorii dvs. utilizează echipamente de muncă a căror securitate depinde

de condiţiile de instalare, trebuie să luaţi măsurile necesare pentru ca
echipamentele respective să fie supuse verificării după instalare şi înainte de
prima punere în funcţiune. De asemenea, echipamentele de muncă trebuie
verificate şi după ce sunt montate într-un loc de muncă nou sau pe un alt
amplasament.
Trebuie să luaţi măsurile necesare pentru a garanta că sunt respectate cerinţele
de securitate şi sănătate pe toată durata de viaţă a unui echipament de muncă.
Puteţi realiza acest lucru prin:
a) verificări periodice şi, dacă este cazul, încercări periodice;
b) verificări speciale, de fiecare dată când s-au produs evenimente
excepţionale susceptibile să aibă consecinţe dăunătoare asupra securităţii
echipamentului de muncă (ex.: modificări ale procesului de muncă,
accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare).
Toate aceste verificări trebuie efectuate de către persoane competente, în
conformitate cu legislaţia în vigoare şi/sau cu practicile naţionale.
Atenţie
Rezultatele verificărilor trebuie înregistrate şi păstrate, deoarece ele pot fi solicitate

de inspectorii de muncă în timpul controalelor pe linie de securitate şi sănătate în
muncă.
Ce responsabilităţi aveţi atunci când lucrătorii dvs. utilizează echipamente de

muncă ce prezintă riscuri specifice?
Trebuie să luaţi măsuri astfel încât utilizarea acestor echipamente să fie

accesibilă numai lucrătorilor însărcinaţi cu această atribuţie.
Trebuie să desemnaţi lucrătorii care vor efectua reparaţiile, modificările şi
întreţinerea acestor echipamente.
Informarea şi instruirea lucrătorilor – condiţii de bază ale utilizării sigure a

echipamentelor de muncă
Trebuie să puneţi la dispoziţia lucrătorilor dvs. informaţii adecvate şi, dacă este cazul,
fişe de lucru referitoare la echipamentele de muncă utilizate, care să cuprindă date
privind:
condiţiile de folosire a echipamentelor de muncă;
situaţiile anormale previzibile;
concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienţa acumulată în
urma utilizării echipamentelor de muncă.
Pagina: 61 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Aveţi, de asemenea, obligaţia legală de a lua măsurile necesare pentru ca:

1) lucrătorii care utilizează echipamente de muncă să fie instruiţi cu privire
la riscurile posibile, determinate de folosirea acestora;
2) lucrătorii care se ocupă cu repararea, modificarea şi întreţinerea
echipamentelor de muncă să fie instruiţi adecvat.
Respectaţi prescripţiile din cartea tehnică a echipamentului de

muncă!
De multe ori, cartea tehnică a echipamentului de muncă fie nu mai este de găsit, fie
nu este utilizată de către lucrător. Echipamentele de muncă moderne înglobează
multă tehnologie, sunt performante, dar expun lucrătorul unor riscuri majore, atunci
când sunt folosite altfel decât se precizează în manualul de utilizare.
Indiferent cât de comun este un echipament de muncă (de exemplu, o simplă
bormaşină) sau cât de complex (de exemplu, o staţie pentru fabricarea asfaltului),
trebuie să vă asiguraţi de faptul că lucrătorul dvs. este instruit să-l utilizeze conform
specificaţiilor din cartea tehnică!
Recomandare
Atunci când cumpăraţi un echipament de muncă, asiguraţi-vă mai întâi că vânzătorul
vă pune la dispoziţie şi cartea tehnică, tradusă în limba română (de altfel, aceasta
este obligaţia lui legală!).
Interesaţi-vă dacă există service specializat. În caz contrar, nu veţi putea beneficia de
asistenţă pentru reparaţii sau întreţinere şi veţi fi nevoit să recurgeţi la servicii
nespecializate. Acestea pot efectua improvizaţii, ceea ce va conduce la utilizarea în
condiţii de nesiguranţă de către lucrătorii dvs. a echipamentului de muncă.
Sancţiune
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 de lei la 10.000
de lei nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind
utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de
muncă, conform art. 39 alin. (9) lit. m) din Legea nr. 319/2006.
13. Protecţia individuală a lucrătorilor
Luaţi măsuri pentru protecţia individuală a lucrătorilor!

Evitaţi amenzi de până la 8.000 de lei!
Una dintre principalele dvs. obligaţii în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor în procesul muncii este aceea de a decide asupra măsurilor de
protecţie care trebuie luate şi asupra echipamentului de protecţie care trebuie
utilizat. În caz contrar, riscaţi amenzi contravenţionale cuprinse între 4.000 şi
8.000 de lei, conform prevederilor art. 39 alin. (4) din Legea nr. 319/2006.
Pagina: 62 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Definiţie
Prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat a fi
purtat sau mânuit de către un lucrător, pentru a-l proteja împotriva unuia sau a mai
multor riscuri care ar putea să-i pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de
muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest
obiectiv.
Când este necesară protecţia individuală a lucrătorului?
Atunci când, prin adoptarea măsurilor de protecţie colectivă, care sunt prioritare, nu
se pot elimina riscurile de accidentare şi/sau de îmbolnăvire profesională, se vor
introduce şi utiliza echipamente de protecţie individuală. Aceste echipamente nu pot
înlătura noxele, ci se vor interpune între noxe şi lucrător şi vor diminua sau elimina
acţiunea cauzelor care pot conduce la accidente.
Ce condiţii trebuie să îndeplinească un echipament individual de protecţie?
a) Să fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără să conducă el însuşi la un

risc mărit.
b) Să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă.
c) Să ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului.
d) Să se potrivească în mod corect persoanei care îl poartă, după toate ajustările

necesare.
Atenţie
Atunci când prezenţa unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai multor
echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie compatibile
şi să îşi păstreze eficacitatea în raport cu riscurile respective.
Ce determină condiţiile şi durata de utilizare a unui echipament de protecţie?
Condiţiile de utilizare a unui echipament individual de protecţie şi, în special, durata

purtării sunt determinate de:
gravitatea riscului;
frecvenţa expunerii la risc;
Pagina: 63 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrător;

performanţele echipamentului individual de protecţie.
Cadrul legal
Cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a
echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă au fost stabilite prin H.G.
nr. 1.048/2006, publicată în M.Of. nr. 722, din 23.08.2006.
Care sunt obligaţiile dvs. în ceea ce priveşte echipamentele individuale de

protecţie?
Să asiguraţi în mod gratuit echipamentul individual de protecţie necesar

lucrătorilor dvs., precum şi buna lui funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare
prin intermediul întreţinerii şi reparării.
Să informaţi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl protejează purtarea
echipamentului individual de protecţie.
Să asiguraţi instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, să organizaţi
antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protecţie.
Să vă asiguraţi că echipamentul individual de protecţie este utilizat numai în
conformitate cu fişa lui de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi
excepţionale.
Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat purtării de către o
singură persoană. Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual
de protecţie de către mai multe persoane, trebuie să luaţi măsuri pentru a vă
asigura că această utilizare nu le creează diferiţilor utilizatori probleme de
sănătate sau de igienă.
Util
Anexele nr. 1 – 3 la H.G. nr. 1.048/2006 conţin informaţii cu caracter orientativ
referitoare la regulile pentru utilizarea echipamentului individual de protecţie. Aceste
reguli indică, în special, împrejurările sau situaţiile de risc în care este necesară
utilizarea echipamentului individual de protecţie, fără a aduce atingere priorităţii care
trebuie să se acorde mijloacelor de protecţie colectivă.
Să asiguraţi informarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la

toate măsurile care trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii lor, atunci
când utilizează echipamente individuale de protecţie la locul de muncă.
Care sunt etapele evaluării unui echipament individual de protecţie?
Înainte de a alege un echipament individual de protecţie, trebuie să evaluaţi, în

calitate de angajator, dacă echipamentul individual de protecţie îndeplineşte condiţiile
pentru a putea fi utilizat. Această evaluare cuprinde în principal următoarele etape:
Pagina: 64 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
1) se analizează şi se evaluează riscurile care nu pot fi evitate prin alte mijloace;

2) se definesc caracteristicile pe care trebuie să le posede echipamentul individual
de protecţie pentru a fi eficace împotriva riscurilor;
3) se compară caracteristicile echipamentului individual de protecţie disponibil cu
cele pe care ar trebui să le posede.
Criterii generale de clasificare a echipamentelor individuale de protecţie:
1) Criteriul anatomic, respectiv partea organismului pe care o protejează:

- protecţia capului: căşti, caschete, bonete, plase de păr cu sau fără
cozoroc etc.;
- protecţia auzului: antifoane interne sau externe, căşti antifonice etc.;
- protecţia ochilor şi a feţei: ochelari, viziere, măşti etc.;
- protecţia respiratorie: măşti filtrante, aparate de protecţie respiratorie etc.;
- protecţia trunchiului şi a abdomenului: veste, jachete, centuri lombo-
abdominale etc.;
- protecţia mâinilor: mănuşi, degetare, manşete, cotiere, mitene etc.;
- protecţia picioarelor: pantofi, bocanci, cizme, genunchiere etc.;
- protecţia pielii: creme, unguente;
- protecţia întregului corp: echipamentul pentru protecţia la cădere,
dispozitive de susţinere a corpului, costume etanşe etc.;
2) După natura riscului: echipamente de protecţie împotriva căldurii, frigului,

substanţelor chimice, zgomotului, vibraţiilor, curentului electric etc.;
3) După principiul de protecţie care stă la baza realizării lor: echipamente de

protecţie izolante, filtrante, reflectante etc.
Sancţiune
lei nerespectarea obligaţiei legale de a asigura echipamentul individual de protecţie,
potrivit art. 39 alin. (2) din Legea nr. 319/2006.
Pagina: 65 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
14. Grupurile sensibile la riscuri: femeile gravide, lăuzele, femeile

care alăptează
Aveţi obligaţii speciale faţă de grupurile sensibile la riscuri: femeile

gravide, lăuzele, femeile care alăptează
Contravenţiile sunt sancţionate cu amenzi între 2.000 şi 10.000 de
lei!
Legislaţia muncii prevede obligaţii şi proceduri pentru angajator, precum şi
drepturi pentru angajate pe perioada acestora de graviditate, lăuzie şi alăptare.
Este important să le cunoaşteţi pentru a putea trata corect angajatele gravide
sau care au născut recent şi pentru a evita sancţiunile legale.
Sancţiune
Amendă de la 2.000 de lei la 4.000 de lei pentru nerespectarea obligaţiei de a
amenaja locurile de muncă ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri
specifice, conform art. 39 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 319/2006.
Care sunt principiile pe care trebuie să le aveţi în vedere atunci când luaţi
măsuri de protecţie a maternităţii?
1. Să fie prevenită expunerea salariatelor gravide şi mame, lăuze sau care

alăptează la riscuri specifice provocate de agenţi, la procedee şi la condiţii de muncă
în măsură să le afecteze sănătatea şi securitatea.
2. Salariatele gravide şi mame, lăuze sau care alăptează nu trebuie să fie
constrânse să efectueze o muncă dăunătoare sănătăţii sau stării lor de graviditate ori
copilului nou-născut, după caz.
Util
Agenţii, procedeele şi condiţiile de lucru considerate a prezenta risc pentru sănătatea
şi securitatea femeii gravide şi a mamei, lăuză sau care alăptează, se regăsesc în
Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 96/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Care sunt principalele dvs. obligaţii privind protecţia maternităţii?
- În termen de 10 zile lucrătoare de la data la care aţi fost anunţat în scris de

către o angajată asupra stării sale de graviditate, trebuie să informaţi medicul de
medicină a muncii şi Inspectoratul Teritorial de Muncă pe a cărui rază vă desfăşuraţi
activitatea. Atât medicul, cât şi Inspectoratul au obligaţia să verifice condiţiile de
muncă ale salariatei gravide.
- Trebuie să evaluaţi împreună cu medicul de medicină a muncii toate activităţile

susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la agenţi, procedee şi condiţii de
Pagina: 66 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
muncă dăunătoare pentru femeia gravidă sau care alăptează. Evaluarea se va face
anual, precum şi la orice modificare a condiţiilor de muncă şi se va finaliza cu un
raport scris a cărui copie trebuie înmânată sindicatului sau reprezentanţilor
salariaţilor.
- Trebuie să păstraţi confidenţialitatea asupra stării de graviditate a salariatei şi

să nu anunţaţi alţi angajaţi decât cu acordul scris al acesteia.
- Pentru femeile gravide sau care alăptează şi care îşi desfăşoară activitatea
numai în poziţia ortostatică sau în poziţia aşezat, aveţi obligaţia de a le modifica locul
de muncă respectiv, astfel încât să le asiguraţi pauze la intervale regulate de timp şi
amenajări pentru repaus în poziţie şezândă sau, respectiv, pentru mişcare. Durata
pauzelor va fi stabilită de medicul de medicina muncii.
- Trebuie să acordaţi salariatelor care alăptează două pauze pentru alăptare de

câte o oră fiecare, în cursul programului de lucru, până la împlinirea vârstei de un an
a copilului. În aceste pauze, se include şi timpul necesar deplasării dus-întors către şi
dinspre locul în care se găseşte copilul.
Sancţiune
Încălcarea oricăreia dintre obligaţiile de mai sus constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă de la 2.500 de lei la 5.000 de lei, potrivit art. 27 alin. (1) lit.
a) din O.U.G. nr. 96/2003.
- Dacă aveţi salariate gravide sau care alăptează şi care desfăşoară activităţi ce
prezintă riscuri pentru sănătatea sau securitatea lor şi/sau a copilului lor, trebuie fie
să îi modificaţi condiţiile şi/sau orarul de muncă, fie să o repartizaţi la alt loc de
muncă fără riscuri, cu menţinerea veniturilor salariale.
- Nu puteţi obliga angajata gravidă sau care alăptează să desfăşoare muncă de

noapte.
- Angajata gravidă sau care alăptează nu trebuie să desfăşoare muncă în condiţii

cu caracter insalubru sau greu de suportat, cum ar fi:
colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor menajere sau a dejecţiilor
umane sau animale;
igienizarea grupurilor sanitare;
ridicarea unor greutăţi mai mari de 10 kg;
munca în condiţii de temperaturi prea mari sau prea mici etc.
Sancţiune
Încălcarea oricăreia dintre obligaţiile de mai sus constituie contravenţie şi se
sancţionează cu amendă de la 5.000 de lei la 10.000 de lei, potrivit art. 27 alin. (1) lit.
b) din O.U.G. nr. 96/2003.
Pagina: 67 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Exemple de riscuri specifice pe care trebuie să le aveţi în vedere la evaluarea

activităţilor desfăşurate de femeile gravide sau care alăptează:
expunerea la agenţi fizici care pot produce leziuni ale fetusului şi/sau dezlipirea
de placentă, precum şocurile, vibraţiile, zgomotul, manipularea de greutăţi,
radiaţiile ionizante, radiaţiile neionizante, temperaturile extreme etc.;
mânuirea de substanţe chimice şi periculoase precum agenţii cancerigeni şi/sau
mutageni, plumbul şi derivaţii săi, mercurul şi derivaţii săi, medicamentele
antimitotice etc.;
expunerea la agenţi biologici precum toxoplasma, virusul rubeolei;
lucrul într-un mediu stresant sau cu mare încărcătură de sarcini;
poziţia predominant ortostatică sau statul pe scaun pentru perioade lungi etc.
Cadrul legal
Măsurile de protecţie socială pentru salariatele gravide şi mame, lăuze sau care
alăptează sunt reglementate prin O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la
locurile de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.
Cum se realizează informarea privind protecţia maternităţii

1) Angajata vă înştiinţează despre starea ei de graviditate sau lăuzie prin
depunerea, în copie, fie a Adeverinţei medicale-tip, fie a Anexei pentru
supravegherea medicală a gravidei şi lăuzei, completată corespunzător de către
medic, precum şi a unei cereri scrise ce va conţine informaţii referitoare la
starea proprie de maternitate.
2) În termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii documentelor de către

angajată, transmiteţi copii ale acestora medicului de medicina muncii, care
asigură supravegherea stării de sănătate a angajaţilor din unitate, precum şi
Inspectoratului Teritorial de Muncă în a cărui rază teritorială vă desfăşuraţi
activitatea.
3) Împreună cu medicul de medicina muncii, efectuaţi evaluarea tuturor activităţilor

susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la agenţi, procedee şi
condiţii de muncă a angajatei gravide sau lăuze la locul ei de muncă.
Participarea medicului de medicina muncii la evaluarea riscurilor este
obligatorie!
Util
Lista minimală a agenţilor, procedeelor şi condiţiilor de muncă susceptibile să
prezinte riscuri specifice de expunere pentru angajatele gravide sau lăuze se
regăseşte în Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 96/2003, cu modificările şi completările
ulterioare.
Pagina: 68 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
4) În urma evaluării riscurilor, întocmiţi şi semnaţi Raportul de evaluare privind

riscurile la care este supusă angajata la locul ei de muncă.
5) În termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii Raportului de evaluare, veţi

înmâna o copie a acestuia sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor.
6) Veţi informa în scris angajata asupra rezultatelor evaluării privind riscurile la

care poate fi supusă la locul ei de muncă, precum şi asupra drepturilor pe care
le are.
Atenţie
În calitate de angajator, aveţi obligaţia de a acorda salariatei gravide dispensă pentru
consultaţii prenatale, în limita a maximum 16 ore libere plătite pe lună pe durata
programului normal de lucru, pentru efectuarea consultaţiilor şi examenelor prenatale
pe baza recomandării medicului de familie sau a medicului specialist.
15. Tinerii
Nu profitaţi de ignoranţa tinerilor, ci de entuziasmul şi energia

specifice vârstei lor. Veţi avea mai mult de câştigat!
Aveţi printre angajaţii dvs. persoane în vârstă de până la 18 ani? Atunci sunteţi
obligat să le garantaţi condiţii de muncă adaptate vârstei lor!
Tinerii sunt expuşi riscurilor profesionale într-o măsură mult mai mare decât alte
categorii de vârstă, din cauză că:
sunt lipsiţi de experienţă în muncă;
nu sunt pe deplin conştienţi de riscurile existente sau potenţiale;
se află încă în plină dezvoltare fizică şi mentală.
Info
În urma cercetărilor realizate în Canada, s-a constatat că probabilitatea de
accidentare a lucrătorilor nou angajaţi, tineri şi fără experienţă, este de cinci ori mai
mare în perioada primelor patru săptămâni de la angajare decât la alţi lucrători
(Conform publicaţiei FACTS, nr. 61, a Agenţiei Europene pentru Securitate şi
Sănătate în Muncă).
Cadrul legal
Pagina: 69 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Protejarea tinerilor împotriva exploatării economice şi împotriva oricărei munci

susceptibile să dăuneze securităţii, sănătăţii sau dezvoltării lor fizice, psihologice,
morale ori sociale sau să le pericliteze educaţia este reglementată prin H.G. nr.
600/2007, privind protecţia tinerilor la locul de muncă, publicată în M.Of. nr. 473
din 13 iulie 2007.
Terminologie
Tânăr reprezintă orice persoană în vârstă de cel puţin 15 ani şi de cel mult 18 ani.
Copil reprezintă orice persoană care nu a atins vârsta de 15 ani sau orice tânăr în
vârstă de cel puţin 15 ani şi de cel mult 18 ani, care face încă obiectul şcolarizării
obligatorii pe bază de program integral, stabilit de lege.
Muncă uşoară reprezintă toate activităţile care, prin natura proprie sarcinilor pe care
le presupun şi a condiţiilor specifice în care acestea sunt efectuate, nu pot prejudicia
securitatea, sănătatea sau dezvoltarea copilului şi a tânărului şi nu sunt de natură să
prejudicieze frecvenţa şcolară, participarea la programe de orientare ori de formare
profesională, aprobate de conducerea unităţii de învăţământ, sau capacitatea
acestora de a beneficia de instruirea primită.
Timp de lucru reprezintă orice perioadă în care tânărul prestează muncă, se află la
dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform
prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de munca aplicabil
şi/sau ale legislaţiei în vigoare.
Care sunt obligaţiile dvs., în calitate de angajator:
să informaţi, în scris, tinerii asupra eventualelor riscuri şi asupra tuturor

măsurilor luate în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor;
să informaţi, în scris, părinţii sau pe reprezentanţii legali ai copiilor angajaţi în

condiţiile H.G. nr. 600/2007 asupra tuturor măsurilor luate în ceea ce priveşte
securitatea şi sănătatea lor.
Potrivit prevederilor H.G. nr. 600/2007, încadrarea în muncă a copiilor este

interzisă. Totuşi, prin derogare de la această prevedere:
copiii în vârstă de cel puţin 16 ani, care fac obiectul şcolarizării obligatorii, pe
bază de program integral, pot încheia, în condiţiile legii, contracte individuale de
muncă în calitate de salariaţi pentru desfăşurarea de munci uşoare;
copiii care fac obiectul şcolarizării obligatorii pe bază de program integral pot
încheia contracte individuale de muncă şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu
acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru desfăşurarea de activităţi
Pagina: 70 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele lor, dacă astfel nu le

sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
Util
Dacă angajaţi tineri, trebuie să ştiţi că:
în cazul lor, durata timpului de muncă este de maximum 6 ore/zi şi de 30 de
ore/săptămână;
nu pot presta muncă suplimentară şi nici muncă de noapte;
beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute consecutive, în cazul
în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate;
beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare.
Sancţiune
lei, conform art. 39 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 319/2006, nerespectarea obligaţiei de
a amenaja locurile de muncă ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri
specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alăptează, tinerii,
precum şi persoanele cu dizabilităţi.
Până la 4.000 de lei amendă în cazul nerespectării obligaţiilor faţă

de grupurile sensibile la riscuri specifice
În calitate de angajatori, aveţi următoarele obligaţii privind salariatele gravide,
care alăptează sau care au născut recent:
Veţi reglementa în Regulamentul intern al unităţii, cu respectarea dispoziţiilor
legale, norme proprii de sănătate şi securitate a muncii privitoare la salariatele
respective.
Veţi evalua locurile de muncă cu condiţii de muncă susceptibile să prezinte un

risc specific de expunere la agenţi fizici, chimici, biologici pentru salariatele care
se bucură de protecţia specială a maternităţii. Obligaţia de evaluare vă revine
anual sau ori de câte ori au loc modificări ale condiţiilor de muncă.
Veţi primi şi analiza conţinutul documentaţiei medicale depuse de salariată.
Veţi notifica necesitatea evaluării specifice locului de muncă, înaintând şi

documentaţia specifică, medicului de medicină a muncii.
Veţi întocmi raportul de evaluare.
După întocmirea raportului de evaluare, îl veţi înainta:

- medicului de medicină a muncii din Direcţia de sănătate publică teritorială;
- Inspectoratului Teritorial de Muncă;
Pagina: 71 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
- Comitetului de sănătate şi securitate în muncă, compartimentului de securitate

şi sănătate în muncă sau responsabilului cu securitatea muncii;
- sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor;
- salariatei în cauză sub forma unei informări.
În măsura în care concluziile raportului de evaluare sunt în sensul imposibilităţii

reorganizării activităţii salariatului prin modificarea caracteristicilor activităţii sale
(programul, condiţiile şi locul muncii), medicul de medicină a muncii va
recomanda acordarea concediului pentru risc maternal, până la dispariţia
riscurilor existente pentru evoluţia sarcinii, a sănătăţii copilului, respectiv a
mamei.
Veţi calcula indemnizaţia de risc maternal.
Veţi compensa integral valoarea indemnizaţiei din cuantumul CCIASS datorat.
Evidenţiaţi indemnizaţia în declaraţia nominală, ataşând certificatul medical în

baza căruia s-a acordat concediul şi depuneţi-le la Casa teritorială de sănătate.
16. Instruirea lucrătorilor in domeniul SSM

Dvs., în calitate de angajator, trebuie să asiguraţi condiţii pentru ca fiecare
lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul SSM, în
special sub forma de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de
muncă şi postului.
Capitolul V din H.G. nr. 1.425/2006 detaliază prevederile generale prevăzute în

Legea nr. 319/2006 privind instruirea lucrătorilor în domeniul SSM. Este vorba de 3
etape ce alcătuiesc instruirea lucrătorilor în domeniul SSM, şi anume:
instruirea introductiv-generală;
instruirea la locul de muncă;
instruirea periodică.
Util
Rezultatul instruirii lucrătorilor se consemnează în mod obligatoriu în fisa de instruire
individuală, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii. După
efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul
instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
Potrivit art. 83 din Normele de aplicare a Legii nr. 319/2006, instruirea introductiv-
generală se face:
la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din Lege;
Pagina: 72 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;

lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Scopul acesteia este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii şi/sau

unităţii respective, riscurile pentru SSM, precum şi masurile şi activităţile de prevenire
şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca

scop prezentarea riscurilor pentru SSM, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire
şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii
exercitate. Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83,
inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.
Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 şi are drept scop
reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul SSM. Intervalul dintre două
instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii, în funcţie de condiţiile locului de
muncă şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai mare de 6 luni. Pentru personalul
tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.
Instruirea periodică se face şi în următoarele cazuri:

când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
când au apărut modificări ale prevederilor de SSM privind activităţi specifice ale
locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv
datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;
la reluarea activităţii după accident de muncă;
la executarea unor lucrări speciale;
la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale
echipamentului existent;
la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Creaţi condiţii pentru instruirea salariaţilor dvs.

În calitate de angajator, aveţi obligaţia de a vă instrui salariaţii din punct de vedere al
protecţiei muncii. Deşi la prima vedere acest lucru poate părea complicat, vă
asigurăm că eforturile necesare sunt rezonabile.
Iată ce presupune instruirea din punct de vedere al protecţiei muncii:
instructajul introductiv general;
instructajul la locul de muncă;
instructajul periodic.
Pagina: 73 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Instructajul introductiv general presupune informarea salariatului cu privire la

drepturile şi obligaţiile ce-i revin din punct de vedere al securității ți sănătății în
muncă, ce se înţelege prin accident de muncă, care sunt măsurile de prim-ajutor ce
se pot acorda unui accidentat etc.
Instructajul introductiv general se poate face numai de către un specialist în
securitate şi sănătate în muncă. După instruire, salariatul este testat pentru a se
evalua gradul de asimilare a cunoştinţelor.
Instruirea la locul de muncă se face de către şeful ierarhic direct al salariatului.

Scopul său este acela de a-l instrui pe angajat cu privire la riscurile specifice postului
pe care-l ocupă în cadrul societăţii.
După instruire, salariatul este de asemenea testat. Urmează ca, periodic, salariatul
să fie instruit pe baza unei tematici de instruire.
Prin instruirea din punct de vedere al protecţiei muncii atingeţi două obiective
simultan: oricând puteţi face dovada că v-aţi îndeplinit obligaţia legală faţă de salariat
şi evitaţi producerea unui eveniment prin faptul că salariatul este instruit şi cunoaşte
cerinţele de la noul său loc de muncă. Nu uitaţi să consemnaţi toate fazele de
instruire în fişa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în
muncă!
Sancţiune
Lipsa consemnării uneia dintre cele trei faze de instructaj poate fi considerată
infracţiune (potrivit prevederilor art. 37 – 38 din Legea nr. 319/2006) sau
contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 4.000 de lei şi 8.000 de
lei conform art. 39 alin. (4) din Legea nr. 319/2006.
Informaţi-vă lucrătorii!
Informarea lucrătorilor trebuie realizată etapizat, încă din faza de candidatură. În
acest sens, în calitate de angajator, aveţi obligaţia de a asigura informarea fiecărei
persoane, anterior angajării în muncă, atât asupra riscurilor la care este expusă, cât
şi asupra măsurilor de prevenire şi protecţie adoptate.
Recomandare
Realizaţi informarea iniţială a salariatului în scris. Acest lucru nu este prevăzut nici de
Codul muncii, nici de Legea securităţii şi sănătăţii în muncă. Dar informarea iniţială
este considerată o obligaţie a dvs. de către ambele legi. Pentru a nu exista nici un
dubiu asupra îndeplinirii acestei obligaţii, realizaţi-o în scris!
Sancţiune
Amendă de la 4.000 de lei la 8.000 de lei pentru nerespectarea obligaţiei privind
informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care va
Pagina: 74 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
fi expusă şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie adoptate de societate,

conform art. 39, alin. (4) din Legea nr. 319 / 2006.
Informarea lucrătorilor trebuie realizată însă şi pe parcursul executării contractului
individual de muncă. Pentru aceasta, sunt necesare materiale specifice pentru
informare şi instruire, cum ar fi: afişe, pliante, filme cu privire la securitatea şi
sănătatea în muncă. Informaţiile conţinute de acestea trebuie să fie de folos
lucrătorului în activitatea pe care o desfăşoară în societatea dvs..
Sancţiune
asigurarea materialelor de informare şi instruire, conform art. 39, alin. (8) lit. a) din
Legea nr. 319 / 2006.
De ce este importantă instruirea angajaţilor la locul de muncă?
Potrivit legii, aveţi obligaţia de a vă asigura că lucrătorilor dvs. le sunt

transmise toate informaţiile privind riscurile pentru securitate şi sănătate în
muncă la care pot fi expuşi, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie atât la nivelul unităţii, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau
fiecărei funcţii.
Sancţiune
Încălcarea dispoziţiilor legale potrivit cărora angajatorul trebuie să asigure condiţii
pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul
SSM constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 4.000 de lei la
8.000 de lei, potrivit art. 39 alin. (4) din Legea nr. 319/2006.
Cine trebuie instruit la locul de muncă?
Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală:

lucrătorilor nou angajaţi, inclusiv studenţilor, elevilor în perioada efectuării
stagiului de practică, precum şi ucenicilor şi altor participanţi la procesul de
muncă;
lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
lucrătorilor puşi la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Cine face instruirea la locul de muncă şi cât durează această instruire?
Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă,

în grupe de maximum 20 de persoane.
Atenţie
Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.
Pagina: 75 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în

muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui
loc de muncă, dar nu va fi mai mică de 8 ore.
Ce va include în mod obligatoriu instruirea la locul de muncă?
Informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice

locului de muncă şi/sau postului de lucru.
Prevederi ale instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul
de lucru.
Măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea
primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.
Prevederi ale reglementărilor de SSM privind activităţi specifice ale locului de
muncă şi/sau postului de lucru.
Demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura
şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a
mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.
Instruiţi, instruiţi, instruiţi! Instruiţi la angajare, instruiţi la locul de

muncă, instruiţi periodic!
Ca angajator vă revine responsabilitatea de a lua toate măsurile necesare de
prevenire şi protecţie a lucrătorilor. O componentă esenţială a activităţii de
prevenire este instruirea lucrătorilor dvs., cu scopul însuşirii cunoştinţelor şi
formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
Pentru ca un lucrător sa fie instruit corespunzător în domeniul securităţii şi sănătăţii

în muncă, activitatea de instruire trebuie derulată de-a lungul a trei faze, în cadrul
cărora se realizează:
instruirea introductiv-generală;
instruirea la locul de muncă;
instruirea periodică.
Sfat
Atât instruirea la locul de muncă, cât şi instruirea periodică se vor efectua pe baza
tematicilor întocmite de către o persoană competentă, vor fi aprobate de către
angajator şi vor fi păstrate în copie de către persoana care efectuează instruirea.
Instruirea introductiv-generală este obligaţia persoanei desemnate
Având un caracter general, instruirea introductiv-generală trebuie făcută numai de

către o persoană care are competenţe în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
este certificată prin diplome de absolvire a unor cursuri de specialitate, indiferent că
Pagina: 76 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
este un lucrător desemnat, lucrător din cadrul serviciului intern de protecţie sau
lucrător din cadrul serviciului extern de protecţie.
Scopul instruirii introductiv-generale este acela de a informa lucrătorul cu privire la:

activităţile specifice organizaţiei,
riscurile pentru securitate şi sănătate existente în desfăşurarea activităţilor
respective şi
măsurile de prevenire şi protecţie la nivelul organizaţiei.
Instruirea la locul de muncă – piesă de bază în activitatea de prevenire sau

formalitate?
De multe ori instruirea la locul de muncă este considerată o formalitate, care trebuie
redusă în cel mai bun caz la completarea şi semnarea la timp a fişelor individuale de
instructaj. Această abordare constituie una dintre abaterile grave care conduc la
producerea accidentelor de muncă.
Instruirea la locul de muncă trebuie organizată pe grupe de cel mult 20 de
persoane şi este obligaţia legală a conducătorului locului de muncă.
Scopul instruirii la locul de muncă este acela de a prezenta:

riscurile pentru securitate şi sănătate specifice fiecărui loc de muncă, post de
lucru şi/sau funcţii exercitate şi
măsurile de prevenire şi protecţie corespunzătoare acestor riscuri.
Instruirea la locul de muncă va cuprinde:

a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
b) prevederile instrucţiunilor proprii;
c) modul de acordare a primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
d) prevederi legale privind activităţile specifice desfăşurate de lucrător;
e) demonstraţii practice privind activitatea lucrătorului şi exerciţii privind utilizarea
echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie,
evacuare şi de prim ajutor.
Admiterea definitivă la lucru a angajatului instruit se face numai după verificarea

cunoştinţelor de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se
consemnează în fişa de instruire individuală.
Cunoştinţele în domeniul SSM trebuie reîmprospătate! Asiguraţi-vă

că se efectuează instruirea periodică a tuturor lucrătorilor.
Instruirea periodică este de asemenea obligaţia legală a conducătorului locului de
muncă.
Pagina: 77 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor şi are drept scop reîmprospătarea şi

actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Intervalul între două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii, în funcţie
de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru şi nu va fi mai mare de 6 luni.
Pentru personalul tehnico-administrativ, intervalul între două instruiri periodice va fi
de cel mult 12 luni.
Sfat
Pentru activităţi care presupun expunerea la riscuri mari (cum ar fi activităţile
desfăşurate de alpiniştii utilitari, de exemplu), asiguraţi-vă ca instruirea periodică se
face lunar.
Stabiliţi durata instruirilor de protecţia muncii prin instrucţiuni proprii, dar nu mai puţin
de 8 ore pentru instruirea introductiv-generală, respectiv pentru instruirea la locul de
muncă.
La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite

mijloace, metode şi tehnici de instruire cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de
caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.
Sfat
Fişa individuală de instruire reprezintă documentul prin care se atestă faptul ca
lucrătorul dvs. este instruit conform prevederilor legale. La schimbarea locului unde
se prestează activitatea de către lucrător, asiguraţi-vă că aceasta nu se pierde!
Atenţie! Obligaţia păstrării fişei individuale de instruire revine conducătorului

locului de muncă!
Sancţiune
lei, conform art. 39 alin. (4) din Legea nr. 319, încălcarea dispoziţiilor privind
instruirea lucrătorilor.
17. Obligaţiile lucrătorilor
...Dar lucrătorii dvs. nu au nici o obligaţie?

Până la 2 ani închisoare în cazul nerespectării măsurilor cu privire
la securitatea şi sănătatea în muncă!
În calitate de angajator, aveţi obligaţia legală de a asigura securitatea şi
sănătatea lucrătorilor dvs. în TOATE aspectele legate de muncă. Lucrătorii, la
rândul lor, au obligaţia de a respecta TOATE măsurile stabilite de dvs. cu
Pagina: 78 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
privire la securitatea şi sănătatea în muncă. Mai mult, ei trebuie să îşi

desfăşoare activitatea astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau
îmbolnăvire profesională nici propria persoană, nici alte persoane cu care
interacţionează în timpul procesului de muncă.
În mod deosebit, lucrătorii dvs., precum şi toţi ceilalţi participanţi la procesul de

muncă au următoarele obligaţii:
să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,
echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat;
să nu scoată din funcţiune, să nu modifice şi să nu înlăture în mod arbitrar
dispozitivele de securitate proprii, în special cele ale maşinilor, aparaturii,
uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorului desemnat orice situaţie de
muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru
securitatea şi sănătatea proprie, precum şi orice deficienţă a sistemelor de
protecţie;
să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului
accidentele suferite;
să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a face posibilă
realizarea măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari,
pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lor;
să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a le permite
acestora să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi
fără riscuri pentru securitate şi sănătate;
să ofere relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
Infracţiune
Nerespectarea, de către orice persoană, a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire
la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi
iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională,
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu
amendă, potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 319/2006.
Pagina: 79 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
18. Serviciile medicale
Esenţial despre serviciile medicale profilactice

H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, cu modificările şi
completările ulterioare prevede că dvs., în calitate de angajator, sunteţi obligat
să asiguraţi fondurile şi condiţiile efectuării tuturor serviciilor medicale
profilactice necesare pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor, aceştia
nefiind implicaţi în niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale
profilactice specifice riscurilor profesionale.
Atenţie
Serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătăţii
lucrătorilor sunt:
examenul medical la angajarea în muncă;
examenul medical de adaptare;
examenul medical periodic;
examenul medical la reluarea activităţii;
promovarea sănătăţii la locul de muncă.
În cazuri argumentate medical, ştiinţific, statistic, examenele medicale profilactice se

vor adapta periodic, specific noilor riscuri profesionale. Testarea psihologică a
aptitudinilor în muncă se face potrivit prevederilor anexei nr. 1 din Hotărâre.
Aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere

medical de a desfăşura activitatea la locul de muncă în profesia/funcţia pentru care
se solicită examenul medical.
Pentru stabilirea aptitudinii în muncă, medicul specialist de medicină a muncii poate

solicita şi alte investigaţii şi examene medicale de specialitate, suplimentare.
Dacă medicul de medicină a muncii face recomandări de tip medical, aptitudinea este
condiţionată de respectarea acestora, iar în fişa de aptitudine avizul medical va fi "apt
condiţionat".
Inaptitudinea temporară în muncă reprezintă incapacitatea medicală a lucrătorului

de a desfăşura activitatea la locul de muncă în profesia/funcţia pentru care se solicită
examenul medical privind aptitudinea în muncă, până la reevaluarea sănătăţii de
către medicul de medicină a muncii.
Medicul de medicină a muncii stabileşte inaptitudinea temporară până la dispariţia

cauzei medicale, iar în fişa de aptitudine avizul medical va fi "inapt temporar".
Pagina: 80 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Inaptitudinea permanentă în muncă reprezintă incapacitatea medicală permanentă

a lucrătorului de a desfăşura activitatea la locul de muncă în profesia/funcţia pentru
care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă.
Toate cazurile de inaptitudine medicală permanentă vor fi rezolvate de către medicii

de medicină a muncii în colaborare cu medicii de expertiza capacităţii de muncă,
care se vor informa reciproc asupra rezolvării situaţiei de fapt.
Atenţie! A fost reglementată supravegherea sănătăţii lucrătorilor!

Ce obligaţii aveţi, în calitate de angajator?
Prin H.G. nr. 355/2007, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în
M.Of. nr. 322 din 17.05.2007, au fost stabilite cerinţele minime pentru:
supravegherea situaţiei lucrătorilor în ceea ce priveşte riscurile pentru
securitatea şi sănătatea în muncă;
prevenirea îmbolnăvirii lucrătorilor cu boli profesionale caracteristice
locului de muncă, boli cauzate de agenţi nocivi chimici, fizici, fizico-chimici
sau biologici;
evaluarea şi prevenirea suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme ale
organismului în timpul procesului de muncă.
La data intrării în vigoare a acestei Hotărâri, au fost abrogate art. 48-81 din titlul II
cap. VI şi anexele nr. 4, 5, 6, 7 şi 8 din Normele generale de protecţie a muncii de
aplicare a Legii protecției muncii nr. 90/1996.
Definiţie
Supravegherea sănătăţii lucrătorilor reprezintă totalitatea serviciilor medicale care
asigură prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale şi a bolilor legate
de profesie, precum şi menţinerea sănătăţii şi a capacităţii de muncă a lucrătorilor.
Ce obligaţii aveţi, în calitate de angajator, în ceea ce priveşte supravegherea

sănătăţii lucrătorilor dvs.?
Să vă aflaţi în posesia unei evaluări a riscurilor asupra sănătăţii lucrătorilor.
Să actualizaţi evaluarea riscurilor de fiecare dată când se produc schimbări care

o pot modifica semnificativ.
Să asiguraţi fondurile şi condiţiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice

necesare pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor, aceştia nefiind implicaţi în
niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice
riscurilor profesionale.
Pagina: 81 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Să solicitaţi efectuarea examenului medical la angajare, prin completarea fişei

de solicitare a examenului medical şi a fişei de identificare a factorilor de
risc profesional.
Util
Modelele pentru fişa de solicitare a examenului medical şi fişa de identificare a
factorilor de risc profesional se regăsesc în Anexele nr. 2 şi nr. 3 la H.G. nr.
355/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Să ţineţi seama de rezultatele supravegherii sănătăţii lucrătorilor atunci când

luaţi măsuri preventive tehnico-organizatorice la locul de muncă.
Să vă informaţi lucrătorii în legătură cu rezultatele supravegherii sănătăţii lor.
Care sunt serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea

sănătăţii lucrătorilor?
1) Examenul medical la angajarea în muncă
Rolul acestui tip de serviciu medical este acela de a stabili aptitudinea, aptitudinea
condiţionată, inaptitudinea permanentă sau inaptitudinea temporară în muncă pentru
profesia/funcţia şi locul de muncă în care, în calitate de angajator, doriţi să îl
desemnaţi pe viitorul lucrător.
Definiţii
Aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului, din punct de vedere
medical, de a desfăşura activitatea la locul de muncă în profesia/funcţia pentru
care se solicită examenul medical.
Inaptitudinea temporară în muncă reprezintă incapacitatea medicală a
lucrătorului de a desfăşura activitatea la locul de muncă, în profesia/funcţia
pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă, până la
reevaluarea sănătăţii de către medicul de medicina muncii.
Inaptitudinea permanentă în muncă reprezintă incapacitatea medicală
permanentă a lucrătorului de a desfăşura activitatea la locul de muncă în
profesia/funcţia pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în
muncă.
În calitate de angajator, veţi solicita efectuarea examenului medical la angajarea în

muncă pentru:
lucrătorii pe care urmează să îi angajaţi cu contract individual de muncă pe
perioadă determinată sau nedeterminată;
lucrătorii cărora le schimbaţi locul de muncă sau pe care îi detaşaţi în alte locuri
de muncă ori în vederea altor activităţi;
Pagina: 82 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
lucrătorii care îşi schimbă meseria sau profesia.
Examenul medical la angajare se finalizează prin completarea de către medicul de

medicina muncii a fişei de aptitudine în două exemplare: unul pentru angajator şi
unul pentru angajat. Fişa de aptitudine trebuie să conţină concluzia examenului
medical la angajare: apt, apt condiţionat, inapt temporar sau inapt pentru locul de
muncă respectiv.
Util
Modelul pentru fişa de aptitudine se regăseşte în Anexa nr. 5 la H.G. nr. 355/2007 cu
modificările şi completările ulterioare.
2) Examenul medical de adaptare
Examenul medical de adaptare în muncă se efectuează la indicaţia medicului

specialist de medicina muncii, în prima lună de la angajare, şi are drept scopuri:
să completeze examenul medical la angajarea în muncă, în condiţiile concrete
ale noului loc de muncă, respectiv organizarea fiziologică a muncii, a mediului de
muncă, relaţiile om-maşină, relaţiile psihosociale în cadrul colectivului de muncă;
să ajute organismul celui angajat să se adapteze la noile condiţii;
să determine depistarea unor cauze medicale ale neadaptării la noul loc de
muncă şi să recomande măsuri de înlăturare a acestora.
3) Examenul medical periodic
Examenul medical periodic se efectuează obligatoriu pentru toţi lucrătorii şi are drept
scopuri:
confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii în muncă
pentru profesia/funcţia şi locul de muncă pentru care s-a făcut angajarea şi s-a
eliberat fişa de aptitudine;
depistarea apariţiei unor boli care constituie contraindicaţii pentru locurile de
muncă şi activităţile cu expunere la factori de risc profesional;
diagnosticarea bolilor profesionale;
diagnosticarea bolilor legate de profesie;
depistarea bolilor care constituie risc pentru viaţa şi sănătatea celorlalţi lucrători
în cadrul aceluiaşi loc de muncă;
depistarea bolilor care constituie risc pentru securitatea unităţii, pentru calitatea
produselor sau pentru populaţia cu care lucrătorul vine în contact prin natura
activităţii sale.
Util
Pagina: 83 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Frecvenţa examenului medical periodic este stabilită prin fişele întocmite conform
modelului prevăzut în Anexa nr. 1 la H.G. nr. 355/2007 şi poate fi modificată numai la
propunerea medicului specialist în medicină a muncii, cu informarea angajatorului.
Examenul medical periodic se finalizează de asemenea prin completarea de către

medicul de medicina muncii a fişei de aptitudine în două exemplare: unul pentru
angajator şi unul pentru angajat.
4) Examenul medical la reluarea activităţii

Examenul medical la reluarea activităţii se efectuează după o întrerupere a activităţii
de minimum 90 de zile, pentru motive medicale, sau de 6 luni, pentru orice alte
motive, în termen de 7 zile de la reluarea activităţii şi are drept scopuri:
confirmarea aptitudinii lucrătorului pentru exercitarea profesiei/funcţiei avute
anterior sau pentru exercitarea noii profesii/funcţii la locul de muncă respectiv;
stabilirea unor măsuri de adaptare a locului de muncă şi a unor activităţi
specifice profesiei sau funcţiei, dacă este cazul;
reorientarea spre un loc de muncă nou, care să îi asigure lucrătorului menţinerea
sănătăţii şi a capacităţii sale de muncă.
Atenţie
În cazul fiecăruia dintre examenele medicale prezentate mai sus, persoana
examinată are dreptul de a contesta rezultatul dat de către medicul specialist în
medicina muncii privind aptitudinea sa în muncă.
5) Promovarea sănătăţii la locul de muncă
Promovarea sănătăţii la locul de muncă se realizează prin supravegherea activă a

sănătăţii lucrătorilor dvs. în raport cu caracteristicile locului de muncă şi, în mod
particular, cu factorii de risc profesionali.
Medicul de medicină a muncii – principalul dvs. aliat în probleme de

promovare a sănătăţii în muncă!
Pentru ca medicul de medicină a muncii să vă devină cu adevărat aliat în ceea
ce priveşte îmbunătăţirea mediului de lucru, din punctul de vedere al sănătăţii
în muncă, trebuie să cunoaşteţi mai întâi care sunt atribuţiile sale specifice.
Info
Atribuţiile specifice ale medicului de medicină a muncii sunt stabilite prin Legea nr.
418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina muncii, cu
modificările şi completările ulterioare.
Pagina: 84 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Iată câteva dintre cele mai importante obligaţii ale medicului de medicină a muncii,
obligaţii care nu trebuie să lipsească sub nicio formă din relaţia dvs. contractuală cu
acesta:
Supraveghează sănătatea angajaţilor, prin examinări medicale, la încadrarea

acestora în muncă, la reluarea muncii şi la încetarea activităţii profesionale în
respectivul loc de muncă, precum şi situaţia adaptării lucrătorilor (periodic).
Stabileşte aptitudinea în muncă, cu ocazia oricărei examinări medicale;
Ţine evidenţa şi supraveghează bolile profesionale, bolile legate de profesiune şi
bolile cronice în relaţie cu munca;
Declară cazurile de boli profesionale şi înregistrează bolile legate de profesie;
Participă la evaluarea riscurilor privind bolile profesionale şi bolile legate de
profesiune;
Vizitează locurile de muncă pe care le are în supraveghere;
Organizează primul-ajutor şi tratamentul de urgenţă şi instruieşte angajaţii cu
privire la aplicarea metodelor accesibile de prim-ajutor şi a procedurilor de
urgenţă, dacă are competenţă în acest sens;
Face recomandări privind organizarea muncii, amenajarea ergonomică a locului
de muncă, utilizarea în condiţii de securitate a substanţelor folosite în procesul
muncii, precum şi repartizarea sarcinilor de muncă, ţinând seama de capacitatea
şi de aptitudinile angajaţilor de a le executa;
Evaluează aptitudinea pentru muncă în relaţie cu starea de sănătate şi
promovează adaptarea muncii la posibilităţile angajaţilor;
Vă consiliază asupra unei bune adaptări a muncii la posibilităţile angajatului, în
cazul grupurilor sensibile la riscuri: femei gravide, mame în perioada de alăptare,
adolescenţi, vârstnici şi persoane cu handicap;
Întocmeşte rapoarte cât mai precise şi mai complete privind starea de sănătate a
angajaţilor dvs.
Pagina: 85 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
13 atribuţii specifice ale medicului de medicină a muncii

În calitate de angajator aveţi obligaţia să asiguraţi accesul salariaţilor la
serviciul medical de medicină a muncii. Serviciul medical de medicină a muncii
poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de
o asociaţie patronală, aşa încât medicul de medicină a muncii este un salariat,
atestat în profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de muncă încheiat cu
un angajator sau cu o asociaţie patronală, după caz.
Util
Atribuţiile specifice, modul de organizare a activităţii, organismele de control, precum
şi statutul profesional specific al medicilor de medicină a muncii sunt reglementate
prin Legea nr. 418/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Medicul de medicină a muncii are următoarele atribuţii specifice:

1. stabileşte anual un program de activitate pentru îmbunătăţirea mediului de
muncă din punct de vedere al sănătăţii în muncă pentru fiecare angajator;
2. identifică factorii de risc şi participă la acţiunile de evaluare a acestora;
3. supraveghează sănătatea angajaţilor pe baza prevederilor legale şi a riscurilor
profesionale pentru sănătatea angajaţilor;
4. organizează supravegherea stării de sănătate a angajaţilor, concordant cu
particularităţile expunerii la factorii de risc;
5. organizează primul-ajutor şi tratamentul de urgentă şi instruieşte angajaţii cu
privire la aplicarea metodelor accesibile lor de prim-ajutor şi a procedurilor de
urgenţă, dacă are competenţă în acest sens;
6. face recomandări privind organizarea muncii, amenajarea ergonomică a
locului de muncă, utilizarea în condiţii de securitate a substanţelor folosite în
procesul muncii, precum şi repartizarea sarcinilor de muncă, ţinând seama de
capacitatea şi aptitudinile angajaţilor de a le executa;
7. poate propune angajatorului schimbarea locului de muncă sau a felului muncii
unor salariaţi, determinată de starea de sănătate a acestora;
8. participă la stabilirea programelor de sănătate la locul de muncă în cadrul
comitetului de sănătate si securitate în muncă;
9. evaluează aptitudinea pentru muncă în relaţie cu starea de sănătate şi
promovează adaptarea muncii la posibilităţile angajaţilor;
10. consiliază angajatorul asupra unei bune adaptări a muncii la posibilităţile
angajatului în circumstanţele speciale ale unor grupuri vulnerabile: femei
gravide, mame în perioada de alăptare, adolescenţi, vârstnici şi persoane cu
handicap;
11. întocmeşte rapoarte către angajator, angajaţi şi autorităţile competente,
conform legii;
Pagina: 86 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
12. poate contribui prin activitatea sa la cunoaşterea ştiinţifică în domeniul

sănătăţii în muncă, respectând principiile etice aplicate în cercetarea
medicală;
13. asigură managementul serviciilor medicale de medicină a muncii.
Atenţie
Sănătatea şi securitatea salariaţilor trebuie să constituie o prioritate în politica oricărei
firme.
Care sunt reglementările legale în ceea ce priveşte examenul

medical?
Examenul medical constituie una dintre condiţiile esenţiale care trebuie îndeplinite
prealabil încheierii contractului de muncă, dar şi pe parcursul executării acestuia,
precum şi la modificarea lui.
Atenţie
O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical,
care constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci (art.
27 alin. (1) din Codul muncii).
Alături de această prevedere fundamentală, se întâlnesc numeroase alte

reglementări şi caractere juridice ale examenului medical, pe care dvs., în calitate de
angajator, trebuie să le aveţi în vedere:
Codul muncii (art. 27 şi 28);
Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă;
H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, publicată în M.Of.
nr. 332 din 17.05.2007, modificată prin H.G. nr. 37/2008, publicată în M.Of. nr.
45 din 21.01.2008;
Legea nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele
legale de igienă şi sănătate publică, republicată în M.Of. nr. 325 din 24.04.2008;
Legea nr. 418/2004 privind Statutul profesional specific al medicului de medicină
a muncii, publicată în M.Of. nr. 998 din 29.10.2004, modificată prin Legea nr.
48/2007, publicată în M.Of. nr. 194 din 21.03.2007;
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional pentru anii 2007-2010.
Toate examenele medicale sunt de competenţa exclusivă a medicului de medicină a

muncii. Potrivit art. 8 lit. a) din Legea nr. 418/2004 privind statutul specific al
medicului de medicină a muncii, acesta are atribuţia de a supraveghea sănătatea
angajaţilor, respectând principiile de etică, efectuând examinări medicale la
încadrarea în muncă, de adaptare, periodice, la reluarea muncii şi la încetarea
activităţii profesionale în respectivul loc de muncă.
Pagina: 87 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Util
Angajarea medicului de medicină a muncii se face pe baza unui contract încheiat
între medic şi angajator, în care se vor prevederea şi condiţiile de reziliere a acestuia.
În vederea încheierii acestui contract, angajatorul se va consulta cu organizaţiile
reprezentative ale angajaţilor.
Pagina: 88 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
19. Examenul medical
Examenul medical – ştiţi la ce sancţiuni vă expuneţi?
Potrivit art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor la Normele legale de igienă şi sănătate publică, republicată în M.Of.
nr. 325 din 24.04.2008, iată câteva dintre faptele referitoare la examenul medical, a
căror săvârşire se sancţionează contravenţional:
neluarea măsurilor privind programarea salariaţilor la controlul medical periodic,

potrivit reglementărilor tehnice ale Ministerului Sănătăţii, şi neurmărirea efectuării
integrale a acestuia (amendă de la 200 de lei la 600 de lei);
nesolicitarea avizului medical la schimbarea locului de muncă al unui angajat în

aceeaşi unitate, dacă prin această schimbare se creează risc pentru sănătatea
persoanei respective (amendă de la 200 de lei la 600 de lei);
neasigurarea, de către angajatori, a condiţiilor necesare efectuării examenului

medical la angajare, controlului medical periodic şi a examenului medical cu
reluarea activităţii (amendă de la 200 de lei la 600 de lei);
neasigurarea de către angajatori a supravegherii stării de sănătate şi a expunerii

profesionale prin serviciile medicale de medicină a muncii (amendă de la 200 de
lei la 600 de lei);
neprezentarea angajaţilor din unităţile de orice fel la examinările medicale

periodice potrivit specificului fiecărui loc de muncă (amendă de la 200 de lei la
600 de lei);
angajarea de către agenţii economici a personalului fără examen medical

prealabil şi fără confirmarea scrisă a medicului că locul de muncă sau meseria
propriu-zisă nu este contraindicată din punct de vedere medical pentru salariat
(amendă de la 500 de lei la 2.000 de lei);
menţinerea unei persoane într-un loc de muncă pentru care organele sanitare au
stabilit o contraindicaţie medicală temporară sau permanentă potrivit
instrucţiunilor Ministerului Sănătăţii (amendă de la 500 de lei la 2.000 de lei);
neinstruirea personalului de către conducătorii unităţilor în vederea cunoaşterii

riscurilor profesionale şi prevenirii îmbolnăvirilor cauzate de noxele existente la
locurile de muncă (amendă de la 500 de lei la 2.000 de lei);
Pagina: 89 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
nerespectarea recomandărilor medicale ca urmare a examinărilor medicale în

vederea angajării şi a controalelor medicale periodice (amendă de la 500 de lei
la 2.000 de lei).
Examenul medical la reluarea activităţii

Examenul medical la reluarea activităţii este unul dintre serviciile medicale
profilactice prin care se asigură supravegherea sănătăţii lucrătorilor.
Când trebuie efectuat examenul medical la reluarea activităţii?

Examenul medical trebuie efectuat în termen de 7 zile de la reluarea activităţii.
Cine sunt beneficiarii unui astfel de serviciu medical profilactic?

Toţi salariaţii care şi-au întrerupt activitatea minimum 90 zile, pentru motive medicale,
sau 6 luni, pentru orice alte motive, trebuie să efectueze un astfel de examen.
Ca şi examenul medical periodic, examenul medical la reluarea activităţii constă

în următoarele:
înregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut în intervalul de la
examenul medical în vederea angajării sau de la ultimul examen medical
periodic până în momentul examenului medical respectiv;
examenul clinic general;
examenele clinice şi paraclinice;
înregistrarea rezultatelor în dosarul medical;
finalizarea concluziei prin completarea fişei de aptitudine de către medicul
specialist de medicină a muncii, în 2 exemplare, unul pentru angajator şi
celalalt pentru lucrător.
Efectuarea examenului medical la reluarea activităţii are următoarele scopuri:

- confirmarea aptitudinii lucrătorului pentru exercitarea profesiei/funcţiei avute anterior
sau noii profesii/funcţii la locul de muncă respectiv;
- stabilirea unor măsuri de adaptare a locului de muncă şi a unor activităţi specifice
profesiei sau funcţiei, dacă este cazul;
- reorientarea spre un alt loc de muncă, care să asigure lucrătorului menţinerea
sănătăţii şi a capacităţii sale de muncă.
Util
Medicul de medicină a muncii are dreptul de a efectua examenul medical la reluarea
activităţii ori de câte ori îl consideră necesar, în funcţie de natura bolii sau a
accidentului pentru care lucrătorul a absentat din producţie.
Pagina: 90 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
20. Perioadele în care se înregistrează temperaturi extreme
Iarna nu-i ca vara!

Vin căldurile! Ştiţi ce obligaţii aveţi pentru a vă proteja angajaţii de
efectele lor?
În perioadele în care se înregistrează temperaturi extreme, trebuie să luaţi măsuri
pentru asigurarea condiţiilor de microclimat şi pentru protejarea angajaţilor dvs.
Aceste măsuri vor fi stabilite de dvs., în calitate de angajator, împreună cu
reprezentanţii sindicatelor sau, după caz, cu reprezentanţii aleşi ai angajaţilor. Dacă, în
unitatea pe care o conduceţi, funcţionează comitetul de securitate şi sănătate în
muncă, măsurile vor fi stabilite de către acesta.
Măsurile minimale pe care trebuie să le asiguraţi în perioadele cu temperaturi

ridicate extreme sunt de două tipuri:
1. Măsuri pentru ameliorarea condiţiilor de muncă:

reducerea intensităţii şi a ritmului activităţilor fizice;
asigurarea ventilaţiei la locurile de muncă;
alternarea efortului dinamic cu cel static;
alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus în locuri umbrite,
cu curenţi de aer.
2. Măsuri pentru menţinerea stării de sănătate a angajaţilor:

asigurarea apei minerale adecvate, câte 2-4 litri/persoană/schimb;
asigurarea echipamentului individual de protecţie;
asigurarea de duşuri.
Definiţii
1) temperaturi ridicate extreme sunt considerate temperaturile de peste 370 C
sau situaţiile în care indicele temperatură-umiditate depăşeşte pragul valoric de 80;
2) umiditatea este umiditatea relativă şi reprezintă proporţia de vapori de apă
existenţi în aer faţă de cantitatea maximă posibilă, exprimată în procente;
3) indicele temperatură-umiditate exprimă temperatura echivalată ridicată,
respectiv temperatura exterioară a aerului corelată cu umiditatea relativă.
În perioadele cu temperaturi scăzute extreme trebuie să asiguraţi următoarele

măsuri minimale pentru menţinerea stării de sănătate a salariaţilor care
lucrează în aer liber:
distribuirea de ceai fierbinte în cantitate de 0,5-1litru/persoană/schimb;
Pagina: 91 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
acordarea de pauze pentru refacerea capacităţii de termoreglare, scop în

care se vor asigura spaţii fixe sau mobile cu microclimat corespunzător;
asigurarea echipamentului individual de protecţie.
Definiţii
1) temperaturi scăzute extreme sunt considerate temperaturile sub minus 200C
sau situaţiile în care indicele de răcire scade sub pragul valoric de minus 32;
2) vântul intens este vântul a cărui viteză depăşeşte 10 metri pe secundă;
3) indicele de răcire exprimă temperatura echivalată scăzută, respectiv
temperatura exterioară a aerului corelată cu viteza vântului.
Dacă temperaturile extreme, ridicate sau scăzute, se menţin pe o perioadă de cel

puţin două zile consecutiv şi, din motive obiective, nu puteţi asigura măsurile
minimale prezentate mai sus, atunci trebuie, după caz, să:
reduceţi durata zilei de lucru;
eşalonaţi ziua de lucru astfel: până la ora 11,00 şi după ora 17,00 – pentru
perioadele cu temperaturi ridicate extreme;
să dispuneţi întreruperea colectivă a lucrului, cu asigurarea continuităţii
activităţii în locurile în care aceasta nu poate fi întreruptă, potrivit
prevederilor legale.
Atenţie
Pe durata întreruperii colective a lucrului, contractele individuale de muncă ale
angajaţilor dvs. se menţin, iar perioada de întrerupere constituie vechime în muncă.
De comun acord cu reprezentanţii sindicatelor sau cu reprezentanţii aleşi ai

angajaţilor, veţi stabili modalităţile de recuperare a timpului nelucrat şi modalităţile de
plată, după cum urmează:
1. prin recuperarea în următoarele 6 luni a timpului de reducere a duratei zilei de
lucru sau de întrerupere colectivă a activităţii, cu menţinerea drepturilor salariale
avute anterior;
2. fără recuperarea timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de întrerupere
a activităţii, dar cu acordarea drepturilor salariale proporţional cu timpul efectiv lucrat.
Info
Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie are obligaţia de a comunica, prin
mijloacele de comunicare în masă locale, zonele în care temperatura atinge valori
extreme, nivelul acestor temperaturi, precum şi prognoza pentru următoarea
perioadă.
Dacă temperaturile depăşesc valorile extreme, comunicarea se va repeta din 6 în 6
ore, pe toată durata menţinerii acestor temperaturi.
Pagina: 92 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Sancţiune
Nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind prevenirea
prezenţei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau biologici,
precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman,
constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 de lei la 10.000 de
lei.
21. Zonele cu risc ridicat şi specific
Evidenţiaţi zonele cu risc ridicat şi specific!

Definiţie
Zonele cu risc ridicat şi specific sunt acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau
unităţii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli
profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate.
În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru

prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, dvs., în calitate de
angajator, aveţi obligaţia de a ţine evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific (art.
13 lit. k) din Legea nr. 319/2006).
Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific trebuie să conţină:

nominalizarea acestor zone în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii;
măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.
Stabilirea zonelor de muncă cu risc ridicat şi specific implică:

identificarea şi evaluarea riscurilor/factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire
profesională, precum şi a consecinţelor acţiunii acestora asupra organismului –
deces sau invaliditate;
nivelul cantitativ al factorilor de risc în cazul îmbolnăvirilor profesionale;
durata de expunere la acţiunile factorilor de risc;
nivelul morbidităţii prin accidente şi boli profesionale.
Măsurile de asigurare a securităţii şi sănătăţii în muncă pot fi:

tehnice;
organizatorice;
sanitare;
de orice altă natură.
Pagina: 93 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Bazate pe evaluarea riscurilor acestea trebuie să fie adaptate zonelor de muncă

respective, corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii, avizate odată cu
lista zonelor cu risc ridicat specific.
Atenţie
Dvs., ca angajator, trebuie să aduceţi la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă
şi a lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific
măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor.
Acţiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru zonele
cu risc ridicat şi specific constituie o prioritate în cadrul planului de protecţie şi
prevenire!
22. Semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă
Semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă - Ghid util

Atunci când nu puteţi evita sau reduce riscurile profesionale prin mijloace
tehnice de protecţie colectivă sau prin măsuri de organizare a muncii, aveţi
obligaţia legală de a asigura semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de
muncă. Pentru a alege în mod adecvat tipul de semnalizare ce va fi folosit,
trebuie să realizaţi mai întâi evaluarea riscurilor profesionale.
Cadrul legal
Cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de
muncă sunt stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 971/2006.
Definiţie
În sensul dat în H.G. nr. 971/2006, semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate
este semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate sau o situaţie determinată
şi furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la securitatea şi/sau sănătatea la locul
de muncă, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare
verbală sau un gest-semnal.
Ce modalităţi de semnalizare există?
1) Semnalizări permanente atunci când:

- se referă la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie,
- sunt localizate şi identificate mijloace de salvare sau prim ajutor,
Pagina: 94 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
- sunt localizate şi identificate materialele şi echipamentele de prevenire şi

stingere a incendiilor,
- sunt folosite pentru recipiente în care sunt depozitate substanţe sau
preparate periculoase sau pentru conducte care transportă acest tip de
substanţe sau preparate,
- sunt folosite pentru locuri în care există risc de coliziune cu obstacole şi de
cădere a persoanelor,
- sunt folosite pentru căi de circulaţie.
2) Semnalizări ocazionale atunci când:

- trebuie semnalizate pericolele,
- trebuie mobilizate persoane pentru o acţiune specifică,
- se impune evacuarea de urgenţă a persoanelor,
- este necesară orientarea persoanelor care efectuează manevre ce
presupun un risc de accidentare.
Care sunt mijloacele de semnalizare pe care le puteţi folosi?
o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori

denivelări;
semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;
gesturi-semnal sau comunicare verbală.
Ce combinaţii ale mijloacelor de semnalizare puteţi utiliza?
un semnal luminos şi un semnal acustic;

un semnal luminos şi o comunicare verbală;
un gest-semnal şi o comunicare verbală.
Ce măsuri trebuie să luaţi pentru a asigura o semnalizare eficientă?
Nu folosiţi mai multe panouri de semnalizare la distanţă mică unul faţă de

celălalt!
Nu utilizaţi concomitent două semnale luminoase care pot fi uşor confundate!
Nu utilizaţi un semnal luminos în apropierea altei surse luminoase
asemănătoare!
Nu folosiţi două semnale sonore în acelaşi timp!
Nu utilizaţi un semnal sonor dacă zgomotul din jur este prea puternic!
Ce sunt "culorile de securitate" şi care este semnificaţia lor când sunt incluse
în mijloacele de semnalizare?
Culoarea de securitate este culoarea căreia i se atribuie o semnificaţie de securitate
specifică.
Pagina: 95 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
ROŞU:
- Semnal de interdicţie în cazul atitudinilor periculoase;
- Oprire, oprire de urgenţă, evacuare;
- Identificarea şi localizarea materialelor şi a echipamentelor de prevenire şi
stingere a incendiilor.
GALBEN/GALBEN-ORANJ:
- Semnal de avertizare.
ALBASTRU:
- Semnal de obligaţie.
VERDE:
- Semnal de salvare sau de prim-ajutor.
Sancţiune
lei nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind
semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, conform art. 39 alin.
(9) lit. k) din Legea nr. 319/2006.
Îngrădiţi şi semnalizaţi zonele periculoase! Semnalizaţi punctele de

prim ajutor şi căile de evacuare!
Zonele periculoase sunt acele zone în care accesul lucrătorilor trebuie restricţionat
sever. În zonele care prezintă pericol, nu trebuie admise decât persoane instruite
corespunzător din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă.
Pentru respectarea acestei măsuri, conducătorul direct al executantului are un rol
important în a sesiza şi a acţiona pentru remedierea deficienţelor constatate.
De exemplu, un perimetru în care urmează a se executa o serie de lucrări de

excavaţie trebuie delimitat prin semnalizarea de securitate. După ce se execută
lucrările de excavaţie, dacă prin imediata apropiere trebuie să se organizeze pentru
lucrători o cale de acces la locul de muncă, atunci zona respectivă trebuie îngrădită
prin utilizarea de balustrade de protecţie împotriva pericolului de cădere în gol.
Semnalizarea de securitate trebuie utilizată pentru diversele situaţii care pot apărea
în practică, în funcţie de specificul activităţii desfăşurate, astfel încât să se asigure
semnalizarea obstacolelor şi a locurilor periculoase, precum şi pentru marcarea căilor
de circulaţie, prin inscripţionarea acestora sau utilizarea de benzi de semnalizare.
Pagina: 96 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
De asemenea, se pot utiliza semnalele luminoase şi semnalele acustice, ceea ce

presupune montajul unei instalaţii de avertizare de construcţie specială. De regulă,
acest tip de semnalizare se utilizează pentru atenţionarea conducătorilor de
autovehicule.
Se pot utiliza atât comunicarea verbală, precum şi gesturile-semnal. O condiţie
obligatorie în acest caz o constituie instruirea specială a lucrătorilor care, prin
atribuţiile pe care le au, trebuie să transmită la distanţă. De regulă, acest tip de
semnalizare este utilizat de legătorii de sarcină care indică unui macaragiu când şi
cum poate ridica o sarcină.
O altă metodă de semnalizare, poate cea mai răspândită, este aceea în care se
utilizează panouri de semnalizare pentru interdicţie, avertizare, obligativitate, salvare
şi acordarea primului-ajutor.
Sancţiune
delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase, conform art. 39, alin. (9),
lit. j) din Legea nr. 319 / 2006.
Ştiţi care sunt cerinţele minime pe care trebuie să le respectaţi

atunci când folosiţi panouri de semnalizare?
Panourile de semnalizare sunt mijloace prin care puteţi furniza informaţii sau
cerinţe referitoare la securitatea şi/sau sănătatea la locul de muncă. Aşa cum s-
a stabilit prin H.G. nr. 971/2006, publicată în M.Of. nr. 882 din 30 octombrie
2006, pentru a le putea utiliza, panourile de semnalizare trebuie să respecte
anumite cerinţe privind caracteristicile şi condiţiile de utilizare.
Definiţie
Panoul reprezintă o modalitate de semnalizare care, prin combinarea unei forme
geometrice, a unor culori şi a unui simbol sau pictograme, furnizează o indicaţie
specifică, a cărei vizibilitate este asigurată printr-o iluminare de intensitate suficientă.
Care sunt cerinţele minime privind caracteristicile panourilor de semnalizare?
1) Forma şi culorile panourilor sunt alese în funcţie de obiectivul lor specific, astfel:
pentru panourile de interzicere:
a) formă rotundă;
b) pictogramă neagră pe fond alb, margine şi bandă diagonală roşii -
partea roşie trebuie să ocupe cel puţin 35% din suprafaţa panoului.
pentru panourile de avertizare:

Pagina: 97 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
a) formă triunghiulară;
b) pictogramă neagră pe fond galben, margine neagră - partea galbenă
trebuie să acopere cel puţin 50% din suprafaţa panoului.
pentru panourile de obligativitate:

a) formă rotundă;
b) pictogramă albă pe fond albastru - partea albastră trebuie să ocupe
cel puţin 50% din suprafaţa panoului.
pentru panourile de salvare şi acordarea de prim-ajutor:

a) formă dreptunghiulară sau pătrată;
b) pictogramă albă pe fond verde - partea verde trebuie să acopere cel
puţin 50% din suprafaţa panoului.
pentru panourile privind materialele sau echipamentele necesare pentru

prevenirea şi stingerea incendiilor:
a) formă dreptunghiulară sau pătrată;
b) pictogramă albă pe fond roşu - partea roşie trebuie să acopere cel
puţin 50% din suprafaţa panoului.
2) Pictogramele trebuie să fie cât mai simple posibil şi trebuie evitate detaliile
inutile.
3) Panourile trebuie confecţionate dintr-un material cât mai rezistent la şocuri,

intemperii şi agresiuni cauzate de mediul ambiant.
4) Dimensiunile şi caracteristicile colorimetrice şi fotometrice ale panourilor trebuie

să asigure o bună vizibilitate şi înţelegere a mesajului acestora.
Care sunt cerinţele minime privind condiţiile de utilizare a panourilor de

semnalizare?
1) Panourile trebuie instalate, în principiu, la o înălţime corespunzătoare, orientate

în funcţie de unghiul de vedere, ţinându-se seama de eventualele obstacole, fie la
intrarea într-o zonă, în cazul unui risc general, fie în imediata apropiere a unui risc
determinat sau a obiectului care trebuie semnalat.
2) Panourile trebuie instalate într-un loc bine iluminat, uşor accesibil şi vizibil.
3) Panourile trebuie înlăturate atunci când situaţia care le justifică utilizarea nu mai
există.
Sancţiune
Pagina: 98 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Nerespectarea reglementărilor de securitate şi de sănătate în muncă privind

semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă reprezintă
contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 de lei la 10.000 de lei,
potrivit art. 39 alin. (9) lit. k) din Legea nr. 319/2006.
23. Locurile de muncă în condiţii deosebite
Existenţa locurilor de muncă în condiţii deosebite!

Începând cu 01 ianuarie 2012, toate locurile de muncă vor trebui să se încadreze în
condiţii normale, conform H.G. nr. 1.349/2010.
Aceasta modifică şi completează Hotărârea nr. 246/2007 privind metodologia de
reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.
Atenţie
Noua metodologie se aplică numai angajatorilor care deţin, la data de 31
decembrie 2011, avizul de reînnoire şi care nu au realizat până la această dată
măsurile necesare în vederea normalizării condiţiilor de muncă.
Reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se acordă

de către Inspectoratul teritorial de muncă în baza planului de prevenire şi
protecţie revizuit, care să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei
sănătăţii lucrătorilor.
Ce documente trebuie să depuneţi pentru reînnoirea avizului?
1. solicitarea de reînnoire a avizului de încadrare în condiţii deosebite, semnată

de către reprezentantul legal al angajatorului ori de către altă persoană
împuternicită de acesta, potrivit legii, împreună cu reprezentanţii sindicatelor
reprezentative sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, depusă în termen
de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;
2. buletinele de determinări de noxe profesionale, eliberate de laboratoarele

abilitate, potrivit legii, care să ateste depăşirea valorilor-limită de expunere
profesională la locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite, sau
documente care să ateste simpla prezenţă a unor agenţi chimici foarte
periculoşi sau agenţi biologici care nu au prevăzută limită admisibilă;
3. planul de prevenire şi protecţie revizuit, care să asigure îmbunătăţirea nivelului

securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor, cuprinzând măsuri şi acţiuni,
Pagina: 99 / 132
Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
eşalonate pe întreaga perioadă, astfel încât, până cel târziu la data de 31

decembrie 2011, locurile de muncă să se încadreze în condiţii normale;
Util
Planul de prevenire şi protecţie trebuie să conţină atât masurile rămase restante, cât
şi alte măsuri necesare normalizării condiţiilor de muncă.
4. raport medical întocmit de medicul de medicină a muncii privind starea de

sănătate a lucrătorilor expuşi la noxele fizico-chimice şi agenţi biologici, care
au determinat încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, pentru
perioada cuprinsă între data reînnoirii şi data de 31 decembrie 2010;
5. dovada depunerii la casele teritoriale de pensii a documentului prin care s-

a obţinut reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii
deosebite şi a listei cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste
locuri de muncă până la data de 31 decembrie 2010.
Atenţie
Documentele pot fi depuse la Inspectoratul teritorial de muncă în termen de
maximum 60 de zile de la data solicitării de reînnoire a avizului.
Ce obligaţii aveţi dacă aţi obţinut reînnoirea avizelor pentru încadrarea locurilor
de muncă în condiţii deosebite?
Veţi raporta lunar Inspectoratului Teritorial de Muncă în a cărui rază vă

desfăşuraţi activitatea despre stadiul realizării măsurilor prevăzute în planul de
În termen de 10 zile de la obţinerea reînnoirii avizului de încadrare a locurilor de

muncă în condiţii deosebite, veţi depune la Casa teritorială de pensii documentul
prin care se dovedeşte acest lucru, precum şi lista cuprinzând categoriile
profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă.
Sancţiune
Nerespectarea obligaţiei de a raporta lunar Inspectoratului Teritorial de Muncă date
despre stadiul realizării măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie
lei, potrivit art. 14 alin. (3) din H.G. nr. 246/2007.
24. Locurile de muncă în condiţii speciale

Pagina: 100 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Tot ce trebuie să ştiţi despre locurile de muncă în condiţii speciale

Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile
de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în Anexa 1 la Legea nr.
226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale.
Definiţie
Locurile de muncă în condiţii speciale reprezintă acele locuri de muncă unde
există factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de muncă şi a condiţiilor de
realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematură a capacităţii de muncă,
la îmbolnăviri profesionale şi la comportamente riscante în activitate, cu urmări grave
asupra securităţii şi sănătăţii angajaţilor şi/sau a altor persoane.
În vederea încadrării în condiţii speciale, locurile de muncă vor fi supuse la două

tipuri de expertiză:
1) expertiza tehnică, respectiv identificarea factorilor de risc existenţi la locul de

muncă şi care nu pot fi înlăturaţi;
2) expertiza medicală, respectiv procesul de evaluare, în baza datelor medicale, a
efectelor riscurilor care nu pot fi înlăturate asupra capacităţii de muncă şi stării
de sănătate a angajaţilor.
Care sunt criteriile care stau la baza încadrării persoanelor în locuri de muncă
în condiţii speciale?
încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă s-a realizat anterior datei de

1 aprilie 2001;
activitatea pe durata programului normal de lucru din luna respectivă se
desfăşoară numai în locuri de muncă speciale;
la locurile de muncă în condiţii speciale sunt prezenţi factori de risc care nu pot fi
înlăturaţi, chiar dacă s-au luat măsurile tehnice şi organizatorice pentru
eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislaţia de securitate şi
sănătate în muncă în vigoare;
sunt afectate, din cauza, în exclusivitate, a unor cauze profesionale, sănătatea şi
securitatea persoanelor care lucrează în locuri de muncă în condiţii speciale.
Aceste efecte sunt înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;
sunt afectate capacitatea de muncă şi starea de sănătate a persoanelor care
lucrează în locuri de muncă în condiţii speciale. Evaluarea se face, în baza
datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de
către structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a
capacităţii de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.
Pagina: 101 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Care este metodologia pe care trebuie să o urmaţi, în calitate de angajator,

pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale?
1) Veţi nominaliza locurile de muncă pentru care solicitaţi încadrarea în condiţii

speciale. Această nominalizare va fi realizată împreună cu sindicatele reprezentative
potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor, în cadrul comitetului de
securitate şi sănătate în muncă, ori cu lucrătorul desemnat.
2) Veţi adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă pe raza căruia se află locurile de

muncă respective sau Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare
solicitarea de verificare a activităţilor cuprinse în lista locurilor de muncă în condiţii
speciale. Această solicitare va fi iniţiată împreună cu sindicatele reprezentative
potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor, în cadrul comitetului de
securitate şi sănătate în muncă, ori cu lucrătorul desemnat.
3) Are loc verificarea locurilor de muncă, nominalizate de dvs., de către

Inspectoratul Teritorial de Muncă sau de către Comisia Naţională pentru Controlul
Activităţilor Nucleare. Această verificare vizează îndeplinirea măsurilor tehnico-
organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de
legislaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă, ori în normele fundamentale de
securitate radiologică, după caz, şi este confirmată prin întocmirea unui proces-
verbal.
4) Veţi solicita, împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz,
cu reprezentanţii angajaţilor, în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă,
ori cu lucrătorul desemnat, efectuarea expertizei tehnice, în vederea identificării
factorilor de risc care nu pot fi înlăturaţi, precum şi a efectelor lor asupra lucrătorilor.
5) Veţi solicita, împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz,
cu reprezentanţii angajaţilor, în cadrul comitetului de securitate şi sănătate în muncă,
ori cu lucrătorul desemnat, efectuarea expertizei medicale, în vederea identificării şi
interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de
întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii şi al comisiilor de
expertizare a capacităţii de muncă.
Util
Solicitarea depusă de dvs. la Inspectoratul Teritorial de Muncă sau la Comisia
Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, pentru verificarea locurilor de muncă
nominalizate, va cuprinde obligatoriu următoarele date: unitatea, secţia, atelierul,
Pagina: 102 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
locul de muncă, descrierea activităţii de bază desfăşurate, precum şi categoriile

profesionale şi numărul de angajaţi.
Cum obţineţi avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale?
Pentru a obţine avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale, veţi

depune la secretariatul Comisiei pentru acordarea avizelor de încadrare în condiţii
speciale un dosar cuprinzând următoarele documente:
Lista cu categoriile profesionale şi numărul de angajaţi, în raport cu fiecare

categorie, ce urmează să fie încadraţi în condiţii speciale, inclusiv confirmarea
faptului că activitatea pe durata programului normal de lucru din luna respectivă
se desfăşoară numai în locuri de muncă speciale. Acest document va fi semnat
de dvs., în calitate de angajator, şi de sindicatele reprezentative potrivit legii sau,
după caz, de reprezentanţii angajaţilor, în cadrul comitetului de securitate şi
sănătate în muncă, ori de lucrătorul desemnat.
Dovada încadrării locului de muncă în grupa I de muncă, conform reglementărilor

existente până la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Dovada va fi semnată de
dvs., în calitate de angajator.
Procesul-verbal întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă sau de Comisia

Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, după caz, cu specificaţia în clar
că au fost luate sau nu au fost luate măsurile tehnice şi organizatorice pentru
eliminarea şi/sau diminuarea riscurilor, prevăzute în legislaţia de securitate şi
sănătate în muncă sau în normele fundamentale de securitate radiologică, după
caz.
Rezultatul expertizei tehnice, prin care se confirmă existenţa unor factori de risc
care nu pot fi înlăturaţi.
Procesul-verbal încheiat de instituţia care a efectuat expertiza medicală.
În urma analizării dosarului de către Comisia pentru acordarea avizelor de

încadrare în condiţii speciale, se acordă avizul sau se respinge motivat
solicitarea de emitere a acestuia.
Info
Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii
speciale se constituie prin ordin comun al ministrului muncii, familiei şi protecției
sociale şi al ministrului sănătăţii şi este compusă din reprezentanţi ai celor două
Pagina: 103 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
ministere. După caz, aceasta se completează cu un reprezentant al Comisiei

Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare.
25. Regulamentul intern
Regulamentul intern – componentă de bază a relaţiei contractuale

dintre angajator şi lucrător
Legătura dintre norma de muncă şi activitatea de prevenire şi protecţie
După cum bine ştiţi, legislaţia română, chiar şi cea armonizată cu prevederile
legislaţiei europene aplicabile, stabileşte în general multe drepturi pentru salariaţi şi
multe obligaţii pentru angajator.
În ceea ca priveşte performanţa pe care trebuie să o realizeze lucrătorul,
cuantificabilă prin norma de muncă, nu se spun prea multe. Acest lucru, în opinia
noastră, reprezintă o piedică în relaţia angajator-lucrător.
Nu sunt legiferate normele minime pe care lucrătorul să le îndeplinească pentru a

beneficia de drepturile care i se cuvin şi pentru ca angajatorul să-şi poată îndeplini
obligaţiile.
În mod evident, norma minimă de muncă pe domenii de activitate ar trebui să includă
şi timpii necesari pentru realizarea de către salariat a măsurilor dispuse de angajator
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Obligaţiile părţilor
Orice angajator, indiferent de numărul de angajaţi sau tipul activităţii desfăşurate, are
obligaţia, în virtutea prevederilor art. 258, lit. a) din Legea nr. 53/2003, să prevadă în
regulamentul intern al societăţii regulile privind protecţia, igiena şi securitatea în
muncă pe care trebuie să le respecte lucrătorii.
La rândul lor, lucrătorii au şi ei obligaţia de a respecta prevederile regulamentului
intern, lucru stipulat de art. 39, alin. (2), lit. c) din Legea nr. 53/2003.
Această obligaţie este asumată de către lucrător şi odată cu semnarea contractului
individual de muncă (conform modelului-cadru aprobat prin Ordinul nr. 64/2003, cu
modificările şi completările ulterioare), ce prevede la capitolul M, alin. (2), lit. d) faptul
că lucrătorul are obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în
unitate.
Abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile

Unul dintre drepturile pe care le aveţi în calitate de angajator, conform art. 258, lit. f)
din Legea nr. 53/2003 este acela că puteţi stabili care sunt abaterile disciplinare în
cadrul societăţii dvs.. Acest lucru vă este foarte util în cazul unui litigiu cu lucrătorul
dvs.. Fapta care constituie abatere disciplinară trebuie însă corect identificată.
De exemplu, stabiliţi ca nepurtarea de către salariat a echipamentului individual de

protecţie din dotare reprezintă o abatere disciplinară. Oricând se constată abaterea,
Pagina: 104 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
se poate aplica o măsură corectivă. Neavând precizată fapta care constituie abatere
disciplinară, legal nu puteţi lua nici o măsură corectivă.
Recomandare
Legea nr. 319/2006 nu mai prevede sancţiuni contravenţionale şi pentru lucrător. În
aceste condiţii, singura modalitate de a vă asigura că dispoziţiile pe care le daţi sunt
respectate este aceea de a adapta permanent regulamentul intern la situaţiile cu
care vă confruntaţi.
26. Fişa postului pentru lucrători
Stabiliţi în fişa postului obligaţiile lucrătorului!

Fişa postului reprezintă documentul prin care dvs., în calitate de angajator, stabiliţi
limitele competenţelor unui lucrător, precizaţi atribuţiile şi obligaţiile pe care acesta le
are faţă de societate etc..
În practica curentă, în fişa de post se fac remarcate lipsuri majore în ceea ce priveşte
stabilirea obligaţiilor lucrătorului din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în
muncă.
Iată câteva exemple de responsabilităţi ale titularului postului, pe care vă sfătuim să

le introduceţi în fişele dvs. de post:
Să se prezinte la serviciu apt pentru lucru;
Să poarte echipamentul individual de protecţie din dotare;
Să nu efectueze, în timpul lucrului, operaţiuni pentru care nu este
instruit corespunzător etc..
Sancţiune
Lipsa stabilirii prin fişa postului a atribuţiilor şi răspunderilor ce revin lucrătorilor în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate,
lei, conform art. 39, alin. (4) din Legea nr. 319/2006.
Fişa postului pentru Inspector de Specialitate Protecţia Muncii

(model)
I. Identificarea postului
1. Numele şi prenumele titularului: ................

2. Denumirea postului: Inspector de Specialitate Protecţia Muncii
Pagina: 105 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Util
Denumire oficială actuală conform Ordinului MMFES nr. 238/2008 si Ordinului INS nr.
282/2008.
3. Poziţia în COR / Cod: 241204
4. Departament: SSM
5. Nivelul postului:
a. Conducere / coordonare: Middle
b. Execuţie: Nu este cazul
6. Relaţiile:
a. Ierarhice (control, îndrumare, posturi supervizate):
se subordonează: Directorului General
are în subordine: Alţi lucrători desemnaţi sau Serviciul intern de prevenire şi protecţie
b. Funcţionale: cu şefii de departamente, de Secţii Producţie, Investiţii/Utilităţi,
Aprovizionare/Achiziţii, Administrativ, cu toate departamentele funcţionale din firmă,
extern cu serviciile externe de prevenire şi protecţie, cu furnizorii de echipamente şi
materiale de PM
c. Reprezentare: Servicii de ambulanţă, spitale, pompieri, poliţie, jandarmerie,
securitate civilă, Inspecţia Muncii şi Direcţia de accidente de muncă şi boli
profesionale din cadrul CNPAS, medici/servicii de medicină a muncii, instituţii de
securitate şi sănătate ocupaţională
II. Descrierea postului
1. Scopul general al postului

Organizarea, coordonarea şi monitorizarea activităţilor de prevenire şi protecţie, în
conformitate cu legislaţia specifică în vigoare (Legea nr. 319/2006 şi H.G. nr.
1.425/2006).
2. Obiectivele postului
Evaluarea riscurilor privind securitatea şi sănătatea angajaţilor şi elaborarea unui plan şi
a instrucţiunilor de prevenire şi protecţie, în funcţie de particularităţile activităţii
desfăşurate.
Elaborarea de instrucţiuni proprii de aplicare a normelor de SSM, în funcţie de
particularităţile proceselor de muncă din organizaţie, de numărul de angajaţi, de riscurile
de accidente şi îmbolnăviri profesionale.
Verificarea modului în care se aplică reglementările legislative în vigoare şi normele
referitoare la prevenirea riscurilor de incendii, protecţia sănătăţii angajaţilor şi protecţia
mediului înconjurător.
3. Descrierea sarcinilor / atribuţiilor / activităţilor postului

Asigură obţinerea autorizaţiei de funcţionare din punctul de vedere al SSM, înainte de
Pagina: 106 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
începerea oricărei activităţi.
Asigură formarea şi funcţionarea Comitetului de securitate şi sănătate în muncă (în

societăţile care au cel puţin 50 de lucrători).
Propune pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în

domeniul SSM, corespunzător funcţiilor exercitate.
Întocmeşte un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare,

organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice
corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii.
Verifică cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul

de prevenire şi protecţie, precum şi a atribuţiilor ce le revin în domeniul SSM, stabilite
prin fişa postului.
Întocmeşte programul anual de SSM, organizează şi amenajează punctele de prim-

ajutor din interiorul întregii societăţi.
Asigură controlul şi respectarea reglementărilor legislative în vigoare privind Securitatea

şi Sănătatea în Muncă, Prevenirea şi Stingerea Incendiilor şi Protecţia Mediului de către
toţi angajaţii, conform Legii nr. 319/2006.
Asigură identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea

lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau
preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă, ţinând seama de
natura activităţilor din firmă.
Asigură luarea măsurilor stabilite de angajator pentru protecţia grupurilor sensibile la

riscuri (femei gravide, lehuze sau care alăptează, tineri, persoane cu dizabilităţi).
Asigură întocmirea planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent şi instruirea

tuturor lucrătorilor pentru aplicarea lui.
Ţine evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific.
Stabileşte zonele care necesită semnalizare de SSM, precum şi tipul de semnalizare

necesar şi amplasarea conform prevederilor legale.
Ţine evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru care

este necesară autorizarea exercitării lor.
Ţine evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare.

Pagina: 107 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Ţine evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicină a muncii,

necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic.
Monitorizează funcţionarea sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de

măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru
controlul noxelor în mediul de muncă.
Verifică starea de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de

urgenţă, precum şi a sistemelor de siguranţă.
Informează angajatorul, în scris, asupra deficienţelor constatate în timpul controalelor

efectuate la locul de muncă şi propune măsuri de prevenire şi protecţie.
Ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie
permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.
Asigură condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată

în domeniul SSM, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice
locului de muncă şi postului său.
Întocmeşte necesarul de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a

lucrătorilor în domeniul SSM.
Elaborează tematici pentru toate fazele de instruire, stabileşte periodicitatea adecvată

pentru fiecare loc de muncă, asigură informarea şi instruirea lucrătorilor în domeniul
SSM şi verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor primite.
Elaborează programul de instruire-testare la nivelul unităţii.
Acordă consultanţă coordonatorilor diferitelor departamente din cadrul organizaţiei cu

privire la reglementările legislative în vigoare şi la normele privitoare la SSM, PSI şi
Protecţia Mediului.
Asigură efectuarea instruirii şi informării personalului în probleme de SSM, PSI şi

Protecţia Mediului.
Participă la comunicarea şi cercetarea evenimentelor, înregistrarea şi evidenţa

accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea
şi raportarea bolilor profesionale.
Întocmeşte Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă; Registrul unic de

Pagina: 108 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
evidenţă a incidentelor periculoase; Registrul unic de evidenţă a accidentelor uşoare;

Registrul unic de evidenţă a accidentaţilor în muncă ce au ca urmare incapacitate de
muncă mai mare de 3 zile de lucru.
Controlează continuu modul de respectare / aplicare a normelor de SSM.
Identifică echipamentele individuale de protecţie necesare şi întocmeşte necesarul de

dotare a lucrătorilor cu echipament individual de protecţie.
Ţine evidenţa echipamentelor de muncă şi urmăreşte ca verificările periodice şi, dacă

este cazul, încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate de
persoane competente.
Întocmeşte planul de intervenţie în vederea Prevenirii şi Stingerii Incendiilor pentru toate

punctele de lucru din firmă.
Coordonează activităţile de intervenţie şi evacuare în situaţii de pericol iminent,

dezastre, situaţii de accident şi efectuează primele cercetări privind cauzele şi
împrejurările producerii acestora.
Alertează factorii de intervenţie, oferind informaţiile necesare într-un mod clar, precis şi
la obiect.
Analizează frecvenţa accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale şi

întocmeşte documente de raportare.
Întocmeşte întreaga documentaţie cu privire la obţinerea avizelor, acordurilor şi

autorizaţiilor de mediu, precum şi a documentaţiei de mediu necesare obţinerii formelor
de punere în practică a diferitelor activităţi ale organizaţiei.
Util
În funcţie de mărimea firmei sarcinile pot diferi.
4. Descrierea responsabilităţilor postului

a) Privind relaţiile interpersonale / comunicarea
Răspunde de corectitudinea şi promptitudinea legăturilor necesare cu serviciile
specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul-ajutor, serviciul medical de urgenţă,
salvare şi pompieri.
Sesizează unuia dintre superiorii ierarhici ori de câte ori apar probleme ce depăşesc
competenţa personală de rezolvare.
Pagina: 109 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
b) Faţă de echipamentul din dotare

Răspunde de informarea imediată a superiorului ierarhic privind orice defecţiune în
funcţionare a echipamentului cu care îşi desfăşoară activitatea.
c) În raport cu obiectivele postului

Are responsabilitatea de a identifica potenţialul de risc de accident sau de îmbolnăviri
profesionale pentru fiecare post în parte şi de a stabili tipul de semnalizare necesar, în
conformitate cu Legea nr. 319/2006.
Are responsabilitatea de a lua toate măsurile necesare de prevenire şi protecţie a
lucrătorilor, cu respectarea ierarhizării măsurilor, conform principiilor generale ale
prevenirii.
Răspunde de elaborarea, pentru autorităţile competente şi în conformitate cu
reglementările legale, de rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.
Colaborează cu reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii
şi sănătăţii lucrătorilor şi prezintă propuneri în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători
şi / sau al eliminării surselor de pericol.
Răspunde de pregătirea şi derularea instruirii privind securitatea şi sănătatea în muncă,
în funcţie de domeniul de activitate al firmei, categoriile de personal şi de specificul
ocupaţiilor practicate.
Are responsabilităţi în asigurarea echipamentului individual de protecţie a muncii şi de
lucru, stabilind tipul şi cantităţile necesare şi participând la recepţionarea acestuia.
Are responsabilitate permanentă de prevenire a accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale, evaluând riscurile de producere a evenimentelor periculoase
şi propunând măsuri pentru asigurarea siguranţei în desfăşurarea proceselor de muncă.
Răspunde de stabilirea căilor de evacuare a personalului în caz de pericol iminent.
Răspunde de investigarea cauzelor producerii accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor
profesionale.
Răspunde de păstrarea confidenţialităţii informaţiilor la care are acces.
d) Privind securitatea şi sănătatea muncii

Respectă normele de SSM şi de PSI şi răspunde de însuşirea şi respectarea acestora
de către toţi angajaţii firmei.
Răspunde de deţinerea unor cunoştinţe solide în domeniul legislaţiei SSM şi se
preocupă permanent de asimilarea noutăţilor specifice.
e) Privind regulamentele / procedurile de lucru
Respectă Regulamentul Intern şi Regulamentul de Organizare şi Funcţionare.

Răspunde de consemnarea în RI/ROF a activităţilor de prevenire şi protecţie pentru
efectuarea cărora serviciul intern de prevenire şi protecţie are capacitate şi mijloace
adecvate, a resurselor materiale şi umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor de
prevenire şi protecţie desfăşurate în firmă.
Pagina: 110 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
5. Condiţiile de lucru ale postului

a. Programul de lucru: 8 ore şi suplimentar când este nevoie.
b. Condiţiile materiale
ambientale: Lucrează ocazional în condiţii de zgomot, umiditate, alternanţă
temperaturi scăzute / ridicate etc.
spaţiu: Are birou propriu; se deplasează frecvent în firmă şi în spaţii
deschise.
condiţii suplimentare: Telefon mobil, PC.
c. Condiţii de formare profesională: Participă la diverse traininguri.
d. Buget: Gestionează bugetul alocat Departamentului SSM.
Atenţie
Condiţiile de la punctele a - d se decid la nivelul fiecărei firme în funcţie de nevoile pentru
postul respectiv.
6. Gradul de autonomie
a. Autoritate asupra altor posturi decât cele aflate în subordinea
directă:.................
b. Delegare (înlocuitori, sarcini delegate):.......................
7. Indicatori de performanţă: reducerea numărului de accidente de muncă sau boli

profesionale cu ...%.
8. Perioada de evaluare a performanţelor: în funcţie de sistemul de evaluare din fiecare
firmă.
9. Evoluţii posibile: ..........................................
III. Specificaţiile postului
1. Nivelul de studii
Studii superioare tehnice.
2. Calificări / specializări necesare
Cursuri de aprofundare a legislaţiei privind SSM;
cursuri generale de legislaţia muncii;
Operare PC: Word, Excel, programe de baze de date.
3. Competenţele postului (pachet de competenţe)

cunoştinţe excelente de legislaţie generală şi specifică de SSM, Legea nr.
319/2006.
capacitatea de adaptare a prevederilor generale de SSM la specificul
activităţilor din firmă;
responsabilitate şi meticulozitate în elaborarea/completarea instrucțiunilor
proprii de aplicare a SSM;
adaptabilitate la situaţii neprevăzute;
cunoştinţe şi metode de investigare a accidentelor, noţiuni de bază de
medicina muncii, agenţi de risc;
Pagina: 111 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
gândire şi capacitate de analiză şi sinteză;

discernământ şi capacitatea de a rezolva problemele;
putere de decizie şi asumarea responsabilităţii;
spirit de ordine şi disciplină;
uşurinţă în comunicare, abilităţi pentru lucrul în echipă.
4. Experienţa de lucru necesară: minimum 3 ani în domeniu.
Pagina: 112 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
27. Evaluarea riscurilor profesionale
Legea vă obligă să evaluaţi riscurile profesionale? Identificaţi

atunci, mai întâi, factorii de risc!
Vreţi să menţineţi la un nivel ridicat productivitatea şi competitivitatea
organizaţiei prin reducerea posibilităţilor de accidentare sau îmbolnăvire
profesională a lucrătorilor? Vreţi să evitaţi dvs. înşivă un risc, anume acela de a
fi sancţionat pentru nerespectarea unei obligaţii legale din domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă? Ei bine, atunci trebuie să evaluaţi riscurile profesionale
din organizaţia dvs.!
Sancţiune
Răspundeţi contravenţional şi puteţi fi sancţionat cu amendă de la 3.500 de lei la
7.000 de lei dacă nu vă respectaţi obligaţia legală de a evalua riscurile pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a
substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă.
Ce sunt factorii de risc?
abateri de la normal ale celor patru elemente ce compun orice sistem de muncă:
lucrător, sarcină de muncă, echipament de muncă şi mediu de muncă;
cauze potenţiale ale accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale.
Care sunt principalele categorii de factori de risc?
Factori de risc proprii lucrătorului, ce se pot manifesta ca acţiuni greşite ale

acestuia (executarea defectuoasă a unor operaţii, nesincronizări etc.), omisiuni
(neefectuarea unor operaţii, neutilizarea echipamentului de protecţie etc.) sau
comunicări ce pot provoca accidente;
Factori de risc proprii sarcinii de muncă, ce se pot manifesta fie ca urmare a

unui conţinut necorespunzător al sarcinii de muncă (operaţii greşite, procedee de
lucru defectuoase etc.), fie din cauza unei sarcini prost dimensionate în raport cu
capacitatea lucrătorului;
Factori de risc proprii echipamentelor de muncă, ce pot fi factori de risc

mecanic, termic, electric sau biologic;
Factori de risc proprii mediului de muncă, ce se pot manifesta atât ca abateri

în plan fizic (zgomot, vibraţii, noxe chimice etc.), chimic (gaze, vapori toxici sau
inflamabili, pulberi în suspensie în aer etc.), biologic (bacterii, virusuri etc), dar şi
social, prin factori de natură psihică.
Pagina: 113 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Pericol
Când se transformă din posibilitate în realitate, factorii de risc devin un pericol
efectiv pentru lucrător şi conduc fie la vătămarea lui violentă, accidentul de muncă,
fie la declanşarea unei afecţiuni a organismului, boala profesională.
Atenţie
Nu întotdeauna este posibilă delimitarea strictă a factorilor de risc periculoşi, care
conduc la accidentare, de cei nocivi, care conduc la îmbolnăvire. De exemplu, până
la un anumit nivel, zgomotul este factor de îmbolnăvire pentru organul auditiv. Dacă
însă apare brusc şi este foarte puternic, zgomotul poate determina un accident de
muncă fie prin traumatizarea organului auditiv, fie prin provocarea unei reacţii
neprevăzute din partea lucrătorului.
Sfat
Pentru a identifica mai uşor factorii de risc:
folosiţi liste de control cu factori de risc specifici activităţilor care se desfăşoară
în organizaţia dvs;
implicaţi activ toţi angajaţii în această acţiune, de exemplu prin completarea
periodică/zilnică de către aceştia a unei liste cu riscurile cu care se confruntă în
activitatea curentă.
Cum să identificaţi pericolele la locul de muncă?

- listă de control -
Parcurgeţi lista de control de mai jos şi bifaţi situaţiile care se întâlnesc în

firma dvs. (menţionăm că listele de mai jos nu acoperă toate situaţiile posibile
în care există pericole, vă rugăm să adaptaţi la specificul activităţii dvs.). La
final veţi putea să evaluaţi riscurile generate de un pericol şi să planificaţi
acţiunile de eliminare sau de reducere a acestora.
Pericol 1. Suprafeţe denivelate sau alunecoase (care pot cauza alunecări,

împiedicări, căderi etc.)
pardoseli cu denivelări, finisaje neglijente, găuri, scurgeri etc.;
pardoseli uneori alunecoase (pardoseli umede ca urmare a curăţării, scurgerii
de lichide, ploii, noroiului sau prafului provenit din procesele de lucru);
cabluri pe pardoseală;
pardoseli murdare;
obstacole şi obiecte (cu excepţia celor care nu pot fi îndepărtate) lăsate pe
jos în jurul zonelor de lucru;
căi de circulaţie nesemnalizate corespunzător;
Pagina: 114 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
iluminat necorespunzător al pardoselilor şi al căilor de circulaţie.
Pericol 2. Autovehicule şi maşini

utilizarea mijloacelor de transport cu defecţiuni sau funcţionare
necorespunzătoare;
situaţii de suprasolicitare a mijloacelor de transport şi a echipamentului de
muncă;
vizibilitate redusă pe căile de transport;
utilizarea mijloacelor de transport de către persoane neautorizate.
Pericol 3. Organe de maşini în mişcare

organe de maşini în mişcare, periculoase, nedotate cu protectori;
dispozitive de protecţie a maşinilor nefixate corespunzător;
posibilitatea căderii de obiecte pe organele în mişcare ale maşinii;
dispozitive de protecţie a maşinilor care creează dificultăţi de operare pentru
lucrători;
roţi dinţate, scripeţi sau volanţi fără protecţie;
benzi transportoare sau transmisii prin lanţuri fără protecţie;
operator care nu are acces uşor la elementele de comandă (pornit/oprit) ale
maşinii.
Pericol 4. Instalaţii şi echipamente electrice

deteriorări ale izolaţiei cablurilor;
carcase deteriorate ale echipamentelor electrice sau carcase care nu asigură
protecţia faţă de personalul neautorizat;
carcase ale echipamentelor electrice nemarcate cu simbolul pentru „Pericol
de electrocutare“;
prize şi fişe deteriorate;
echipament electric utilizat în mod necorespunzător;
elemente aflate sub tensiune în apropierea zonelor de lucru;
elemente conductoare neprotejate/nelegate la instalaţia de legare la pământ.
Pericol 5. Incendiu
utilizarea substanţelor oxidante sau inflamabile (vopsele, lacuri, adezivi şi
solvenţi);
surse de aprindere (foc deschis, echipament electric, sarcini electrostatice
sau temperatură ridicată);
zone cu pericol de incendiu nesemnalizate corespunzător;
echipament necorespunzător de prevenire şi stingere a incendiilor;
echipament de prevenire şi stingere a incendiilor nefuncţional şi neîntreţinut
în mod periodic;
echipament de prevenire şi stingere a incendiilor greu accesibil;
inexistenţa planurilor pentru situaţii de urgenţă şi de evacuare;
Pagina: 115 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
căi de evacuare nemarcate.
Pericol 6. Explozie
folosirea de substanţe explozive;
substanţe chimice explozive neetichetate în mod corespunzător;
zone cu risc de explozie (de exemplu: camere în care sunt depozitate
vopsele sau solvenţi, lichide inflamabile sau gaze);
surse de incendiu în zone cu risc de explozie;
surse de temperaturi ridicate în zonele cu risc de explozie;
zone cu pericol de explozie nesemnalizate;
dispozitive de monitorizare neverificate.
Pericol 7. Substanţe chimice (inclusiv pulberi) în aer

utilizarea de substanţe chimice periculoase (clasificate ca foarte toxice, toxice,
periculoase,
corozive, iritante, carcinogene, mutagene, toxice pentru reproducere, explozive,
oxidante, foarte inflamabile, puternic inflamabile sau inflamabile);
substanţe chimice neetichetate în mod corect;
lucrători tineri sau femei însărcinate care vin în contact cu substanţele
carcinogene sau mutagene;
inexistenţa echipamentului de protecţie colectivă pentru toate locurile de muncă
în care se folosesc substanţe chimice.
Pericol 8. Zgomot
nivel ridicat de zgomot generat de procesul de muncă (de exemplu: impactul
metal - metal, motoare);
nivel ridicat de zgomot generat de zgomotul ambiental care pătrunde în interiorul
clădirilor.
Pericol 9. Iluminat
iluminat la locul de muncă insuficient pentru realizarea eficientă şi corectă a
sarcinilor;
zone de umbră în aria de desfăşurare a sarcinii de muncă;
iluminat necorespunzător în zonele de circulaţie, coridoare, scări, camere de
depozitare etc.;
suprafeţe strălucitoare care reduc vizibilitatea obiectelor;
plângeri din partea lucrătorilor cu privire la vizibilitatea scăzută, lumina orbitoare
sau nepotrivită la locul de muncă;
situaţii de pâlpâire a luminii.
Pericol 10. Obiecte şi piese cu suprafeţe periculoase (ascuţite, rugoase etc.)
Pericol 11. Suprafeţe şi materiale fierbinţi sau reci
Pagina: 116 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Pericol 12. Locuri de muncă la înălţime şi puncte de urcare (care pot cauza
căderea de la înălţime)
Pericol 13. Presiune ridicată
Pericol 14. Vibraţia mână - braţ
Pericol 15. Vibraţia întregului corp
Pericol 16. Radiaţii UV, IR, laser şi microunde
Pericol 17. Câmpuri electromagnetice
Pericol 18. Temperatură ridicată sau scăzută
Pericol 19. Ridicarea şi transportul de greutăţi
Pericol 20 . Activităţi care implică poziţii defectuoase
Pericol 21. Pericole biologice (viruşi, paraziţi, mucegai, bacterii)
Pericol 22. Stres, violenţă, hărţuire (maltratare)
Evaluarea riscurilor profesionale – o condiţie obligatorie!

Nerespectarea obligaţiilor atrage amenzi între 3.500 şi 7.000 de lei
Nu veţi putea stabili măsuri adecvate de prevenire şi protecţie a lucrătorilor dvs.,
dacă nu realizaţi mai întâi evaluarea de risc pentru fiecare loc de muncă sau post de
lucru. Mai mult, nu vă puteţi îndeplini în mod corect nici una dintre obligaţiile legale
privitoare la sănătatea şi securitatea angajaţilor fără a fi mai întâi în posesia evaluării
riscurilor.
Sancţiune
Dacă nu vă respectaţi obligaţiile legale referitoare la evaluarea riscurilor pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, răspundeţi contravenţional şi puteţi fi
sancţionat(ă) cu amendă de la 3.500 de lei la 7.000 de lei, conform art. 39 alin. (5)
din Legea 319/2006.
Ce este riscul profesional?

Pagina: 117 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
În literatura de specialitate din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, riscul

profesional este definit prin posibilitatea de producere a unui accident sau a unei
îmbolnăviri profesionale într-un proces de muncă, cu o anumită frecvenţă şi gravitate
a consecinţelor.
Există risc acceptabil?
În condiţiile unui sistem de muncă real, nu veţi putea elimina toate riscurile de
accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională. În primul rând, pentru că nu veţi dispune
de resursele materiale şi/sau umane necesare unei astfel de acţiuni. De aceea, va
trebui să stabiliţi care riscuri sunt acceptabile şi care inacceptabile.
Pentru a stabili dacă un risc este sau nu acceptabil, trebuie să luaţi în calcul două
elemente:
1) Probabilitatea cu care acţiunea riscului conduce la accident sau afectarea

sănătăţii şi
2) Gravitatea consecinţei acţiunii leziunii sau afectării sănătăţii.
Veţi putea, de pildă, considera acceptabil acel risc care ar avea consecinţe grave,
dar a cărui probabilitate de producere este foarte mică.
Ce este evaluarea riscurilor şi de ce trebuie efectuată?
Evaluarea riscurilor este activitatea prin care se identifică factorii de risc de

accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională şi se determină cantitativ nivelul de risc
al unui loc de muncă/post de lucru.
Trebuie să realizaţi evaluarea riscurilor pentru că:

Se înscrie printre obligaţiile dvs. legale şi nerealizarea ei poate avea consecinţe
contravenţionale;
Din ea decurg toate celelalte activităţi de prevenire şi protecţie a lucrătorilor dvs.;
Cotele de contribuţie de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale datorate de dvs. se stabilesc de la 0,15% la 0,85% aplicate asupra
bazei lunare de calcul, respectiv asupra sumei veniturilor brute realizate lunar, în
funcţie de clasa de risc;
Sunteţi beneficiarul muncii prestate de lucrătorii dvs. şi, ca atare, trebuie să vă
asumaţi riscul profesional.
Cum se poate face evaluarea riscurilor?
Pagina: 118 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Vă recomandăm să utilizaţi metoda de evaluare a riscurilor elaborată în cadrul

Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii Bucureşti, pe
care o vom numi în continuare metoda INCDPM. Metoda a fost avizată de Ministerul
Muncii şi Solidarităţii Sociale în anul 1993 şi a fost experimentată în cadrul unui
program PHARE derulat în ţara noastră.
Aplicarea acestei metode se finalizează cu două documente care vor însoţi fiecare
loc de muncă pe toată durata lui de viaţă:
Fişa de evaluare a locului de muncă şi
Fişa de măsuri de prevenire
Care este esenţa metodei INCDPM?
Metoda constă în identificarea tuturor factorilor de risc existenţi la locul de muncă

analizat pe baza unor liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului
pe baza combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime posibile
asupra organismului uman.
Veţi obţine în final nivelurile de risc parţiale pentru fiecare factor de risc şi nivelul
de risc global pentru întregul sistem analizat (loc de muncă).
Când poate fi utilizată metoda?
Puteţi utiliza această metodă:

când demaraţi o activitate, respectiv în faza de concepţie şi proiectare a locurilor
de muncă;
când desfăşuraţi deja o activitate, respectiv în faza de exploatare a locurilor de
muncă.
Care sunt etapele metodei?
Metoda INCDPM de evaluare a riscurilor cuprinde cel puţin următoarele etape:

1) Se constituie echipa de evaluare;
2) Se defineşte sistemul de analizat;
3) Se identifică factorii de risc din sistem;
4) Se evaluează riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
5) Se ierarhizează riscurile şi se stabilesc priorităţile de prevenire;
6) Se propun măsurile de prevenire.
Sfaturi
Pagina: 119 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Din echipa de evaluare pot face parte şi reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi

specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Înainte de începerea evaluării, toţi membrii echipei de evaluare trebuie să
cunoască metoda de evaluare şi locul de muncă analizat.
Care sunt instrumentele de lucru utilizate în cadrul metodei?
lista de identificare a factorilor de risc – cuprinde principalele categorii de

factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională existenţi într-un sistem
de muncă;
lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc – cuprinde

categoriile de leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului uman şi
localizarea lor posibilă;
scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor

de risc – cuprinde o grilă de clasificare a consecinţelor în clase de gravitate şi
clase de probabilitate a producerii lor;
grila de evaluare a riscurilor – cu ajutorul ei, se realizează exprimarea efectivă

a riscurilor existente la locul de muncă analizat;
scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii – cu ajutorul ei, se

apreciază nivelul de risc previzionat;
fişa de evaluare a locului de muncă – cuprinde toate operaţiile de identificare

şi evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
fişa de măsuri propuse – cuprinde măsurile de prevenire rezultate din

evaluarea locului de muncă din punct de vedere al riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională.
Util
Informaţiile din Fişele de măsuri ale tuturor locurilor de muncă din organizaţie vor sta
la baza elaborării Planului de prevenire şi protecţie, o altă obligaţie legală a dvs. în
calitate de angajator.
Pagina: 120 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Evaluaţi factorii de risc pentru sănătatea şi securitatea în muncă!

Evitaţi amenzi de până la 8.000 de lei!
Punctul de plecare în scopul optimizării activităţii de prevenire a accidentelor
de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale îl constituie evaluarea riscurilor.
Evaluarea riscurilor profesionale reprezintă obligaţia pe care o are orice
angajator, ca urmare a solicitărilor provenite din Directive europene.
Se cunoaşte faptul că fiecare stat-membru al UE a aderat la un set de valori
comune. În general, valorile impuse de Uniune pot fi regăsite în mai toate
domeniile, inclusiv în cel al securităţii şi sănătăţii în muncă. În domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, principiul de bază al politicii europene comune
spune: fiecare lucrător al Uniunii Europene merită un loc de muncă sigur!
Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc dintr-un sistem

analizat şi cuantificarea dimensiunii acestor factori. În acest caz, la bază se află
combinaţia dintre doi parametri: gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime
posibile asupra organismului uman.
În Romania, obligativitatea evaluării riscurilor la locul de muncă decurge din legislaţia

actuală privind sănătatea şi securitatea în muncă, armonizată cu legislaţia
europeană.
Temei legal
Art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 319/2006: „Angajatorul are obligaţia să
realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi
sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri
specifice.”
Evaluarea riscurilor profesionale trebuie să acopere fiecare activitate şi fiecare

post de lucru din firma dvs. Este foarte important să luaţi în considerare oricare
dintre componentele sistemului de muncă, respectiv: lucrător, sarcină de muncă,
echipamente de muncă şi mediu de muncă.
Soluţii alternative pentru combaterea riscurilor profesionale
Maniera de abordare generală a oricărei evaluări de risc profesional trebuie să

îndeplinească criteriile prevăzute în Legea nr. 319/2006. Această lege introduce
măsuri pentru a încuraja îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de
muncă:
art. 7 din Legea nr. 319/2006 se referă la anumite obligaţii generale ale
angajatorilor şi prevede ca implementarea măsurilor legate de riscurile
profesionale să respecte principiile generale de prevenire;
Pagina: 121 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
art. 12 din Legea nr. 319/2006 prevede întocmirea de documente.

Evaluarea riscurilor în formă scrisă nu se realizează doar pentru a arăta
autorităţilor competente că s-a îndeplinit o obligaţie legală. Aceasta permite
partenerilor interni (lucrători, CSSM etc.) să afle constatările făcute şi să
urmărească realizarea măsurilor de prevenire stabilite în urma procedurii de
evaluare a riscurilor.
O abordare mai specifică ar arăta că evaluarea riscurilor într-o unitate trebuie să fie
destul de cuprinzătoare. Motivul? Oferirea unor soluţii alternative în ce priveşte
combaterea riscurilor profesionale (de preferat la sursă) şi pentru stabilirea unei
ierarhizări şi prioritizări a măsurilor de prevenire.
Info
Luând în considerare că o evaluare de risc este un proces ce are ca scop
îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de lucru, echipa de evaluare a riscului trebuie
privită ca o instituţie semipermanentă. Aceasta se întruneşte periodic pentru a înnoi
şi adapta evaluarea de risc la schimbările survenite şi pentru a monitoriza progresul
în implementarea măsurilor.
Sancţiune
Încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 319/2006 privind
nerespectarea realizării sau lipsa unei evaluări a riscurilor pentru securitate şi
sănătate în muncă conduce la contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la
4.000 de lei la 8.000 de lei.
Ce trebuie să aveţi în vedere atunci când realizaţi evaluarea riscurilor?
Realizarea evaluărilor de risc presupune cunoaşterea anumitor informaţii, precum şi

strângerea unei documentaţii specifice. Astfel, vă supunem atenţiei următoarea listă
de control care defineşte foarte clar paşii pe care trebuie să-i aveţi în vedere:
descriere sumară a postului de lucru sau a zonei evaluate;

liste utilizate pentru verificarea sau supravegherea postului de lucru;
listă de măsuri pentru monitorizarea ulterioară a evaluării de risc;
numărul şi tipul lucrătorilor (sex, vârstă, grupuri sensibile la riscuri
specifice);
verificări medicale necesare;
lista echipamentului individual de protecţie (EIP) necesar pentru un post
sau zonă de lucru;
documentaţia cu privire la EIP (manuale de utilizare, inspecţii periodice
etc.);
inventarul substanţelor chimice şi fişele tehnice de securitate relevante;
Pagina: 122 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
rapoarte cu privire la supravegherea tehnică a echipamentului de

muncă;
cărţile tehnice sau instrucţiunile de utilizare a echipamentelor, utilajelor
şi instalaţiilor;
rapoartele inspecţiilor iniţiale şi periodice pentru echipamente, utilaje şi
instalaţii;
prevenirea incendiilor şi alte planuri în caz de urgenţă (de ex. în caz de
cutremur, inundaţii);
instruire specializată necesară;
semnalizarea de securitate şi sănătate şi restricţii de acces;
rapoarte ale sesiunilor de instruire (conţinut, program, lista
participanţilor etc.);
planul de situaţie;
regulament intern şi instrucţiuni de lucru.
Util
Documentaţia recomandată serveşte în scopuri interne, ca bază pentru
instruirea periodică a lucrătorilor. Este important şi mai ales necesar
ca orice lucrător să fie informat cu privire la pericolele şi măsurile de la
postul de lucru.
Mai mult, se recomandă folosirea documentaţiei pentru realizarea listelor

de verificare care reprezintă un instrument simplu pentru stabilirea de
proceduri de supraveghere a condiţiilor de securitate şi sănătate la
postul de lucru.
O evaluare de risc trebuie să fie:
sistematică - urmează o procedură definitivă, respectiv o metodologie

definită şi logică. Punctul de plecare este reprezentat printr-o examinare
iniţială (analiza situaţiei curente), care relevă situaţia unităţii din punctul de
vedere al SSM;
cuprinzătoare - pentru a aloca priorităţi măsurilor recomandate.

Aria de acoperire şi nivelul de detaliu al unei evaluări de risc trebuie să
respecte mereu gravitatea şi probabilitatea riscurilor profesionale. Pentru
aceasta, trebuie să se arate că se iau în considerare pericolele general
recunoscute dintr-o ramură industrială. Trebuie însa să se demonstreze că s-
au avut în vedere şi constatările concrete de pe teren, la un moment dat;
adecvată - în ceea ce priveşte gravitatea şi probabilitatea pericolelor;
Pagina: 123 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
documentată - pentru a demonstra că măsurile recomandate se

bazează pe dovezi.
28. Boli legate de profesiune
Există profesiuni riscante?

DA!
Sunt acele profesiuni care, prin natura lor, expun lucrătorii la alte categorii de riscuri
decât cele întâlnite în mod curent şi care pot produce efecte dacă nu se iau măsuri
colective şi/sau individuale de protecţie, după caz.
Este vorba despre profesiunile care presupun activităţi de servicii, de la domeniul
medical, la domeniul hotelier sau la cel al transporturilor aeriene/terestre de
persoane.
Forma concretă de manifestare a acestor riscuri se caracterizează prin stres, violenţă

verbală, violenţă fizică sau chiar atac (armat sau nu) asupra lucrătorului sau asupra
unui grup de persoane, efectuat de către potenţiali clienţi.
Stresul este determinat de apariţia unor persoane care, prin atitudine şi
comportament, indică lucrătorului experimentat că sunt capabile de acte antisociale.
...Este posibil să nu se întâmple nimic. Dar este în egală măsură posibil ca în câteva
clipe să izbucnească un conflict, cauzat, spre exemplu, de anumite produse care nu
mai sunt pe stoc.
Simpla prezenţă a unor astfel de persoane îi induce o stare de stres semnificativă
lucrătorului care, prin natura meseriei, nu-şi poate părăsi locul de muncă.
Mai mult, lucrătorul trebuie să aibă o atitudine decentă şi respectuoasă faţă de
persoane pentru care nu există astfel de valori comportamentale şi care nu sunt
capabile, prin educaţia şi formarea pe care o au, să manifeste un minimum de
comportament civilizat.
Există şi situaţii mai speciale, în care se menţine o stare de stres latent, determinat
de activităţile grupărilor teroriste. Din cauza acestora, locurile de muncă din
aeroporturi, clădiri reprezentative (teatre, sedii de birouri, agenţii comerciale,
ambasade), metrouri nu mai prezintă aceeaşi siguranţă ca înainte. Oricând, pot
deveni ţinte!
Ca urmare, lucrătorii din aceste categorii pot fi afectaţi de tulburări ale somnului, de
teamă, chiar dacă afectarea este indirectă (prin intermediul mass-media, de
exemplu). În final, toate acestea le vor leza capacitatea de muncă.
Sfat
Pentru a evita situaţiile în care lucrătorii pot fi agresaţi, instruiţi-i în sensul de a nu
răspunde la provocări şi de a avea o atitudine decentă şi respectuoasă, indiferent de
împrejurări.
Pagina: 124 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Este esenţial ca în zona de lucru cu publicul să existe un serviciu de pază (mai mult
sau mai puţin la vedere) care să poată interveni atunci când este cazul. Simpla
prezenţă a acestui serviciu induce o stare de siguranţă lucrătorilor, care ştiu că sunt
protejaţi în caz de pericol.
29. Acordarea primului ajutor

Viata unei persoane accidentate depinde, intr-o mare masura, de momentul acordarii
primului ajutor si de priceperea celui care intervine primul la locul accidentului.
Primul ajutor caz in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a produs
accidentul, de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta (salvator).
În toate cazurile de acordare a primului ajutor, este important să se:
• asigure locul accidentului;
• ia măsurile de prevenire pentru ca starea de fapt să nu se înrăutăţească;
• stabilească contactul cu persoana bolnavă sau accidentată;
• acţioneze corespunzător când persoana accidentată sau bolnavă este
lipsită de cunoştinţă;
• aline durerea;
• stabilească priorităţile.
Cel care acorda primul ajutor nu inlocuieste medicul dar, prin masurile pe care le
aplica el trebuie sa reuseasca sa:
- mentină accidentatul in viaţă;
- prevină inrautatirea stării accidentatului;
- stimuleze revenirea accidentatului.
În cazul producerii unui accident , interventia imediata a salvatorului are in vedere:
analizarea situatiei, protejarea victimei (victimelor), examinarea victimei
(victimelor),anuntarea accidentului, acordarea primului ajutor, supravegherea victimei
si asteptarea sosirii echipelor de specialitate.
Avand grija sa nu isi pericliteze propria sanatate (sa nu devina din salvator, victima),
salvatorul trebuie sa cunoasca regulile de aplicare a primului ajutor .
Accidentul se anunta la serviciul de urgenta 112.
Persoana care va face apelul trebuie sa astepte confirmarea receptionarii corecte a
apelului sau si sa se intoarca la locul accidentului, pentru a confirma transmiterea
apelului.
Apelul de urgenta la 112 trebuie sa contina urmatoarele informatii:
locul unde este accidentul
Pagina: 125 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
ce s-a intamplat
informatii despre raniti: daca sunt prinsi, numarul ranitilor, daca sunt
raniti in stare grava, ce tipuri de leziuni s-au produs, informatii privind
drumul de acces, cine face apelul .
PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI
I. STOPUL RESPIRATOR
Stopul respirator (asfixia) este starea organismului caracterizata prin oprirea

respiratiei si deci lipsa oxigenului in sange, ceea ce poate produce distrugerea
tesuturilor vitale si chiar moartea.
Cauzele care determina asfixia pot fi grupate in trei categorii:

-insuficienta oxigenului din aerul inhalat;
-oprirea respiratiei si a circulatiei;
-obturarea cailor respiratorii.
A. Semnele de recunoastere a tulburarilor respiratorii
- respiratie neregulata (prea repede sau prea rara);
- respiratie superficiala sau prea adanca;
- respiratie zgomotoasa sau dificila
- congestionarea vaselor de sange de pe cap si gat;
- coloratia vanata (cianotica) a buzelor, ureghilor, unghiilor;
- transpiratii abundente;
-imobilizarea toracelui, circulatia de aer nu poate fi auzita sau simtita.
B. Semnele stopul cardiac
- pierderea cunoştinţei;
- oprirea respiraţiei;
- încetarea bătăilor inimii
- absenţa pulsului la artera carotidă;
- paloare extremă (cianoză) a tegumentelor;
- midriază.
Etape ale primului ajutor:

- Incercam sa stabilim comunicarea cu victima;
-Daca nu raspunde si nu reactioneaza in nici un fel la stimulii verbali sau la
atingeri inseamna ca victima nu este constienta si atunci trebuie verificate imediat
cele doua functii vitale: respiratia si circulatia .
Pagina: 126 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Cea mai importanta metoda pentru a ajuta la salvarea vietii unui om este
resuscitarea cardio-respiratorie. Aceasta este o tehnica de mare eficacitate,
aplicabila si de persoanele care nu au studii medicale.
Respiraţia artificială se poate face prin mai multe metode:
- prin insuflare endotraheală de aer cu ajutorul unui aparat de respiraţie artificială;
- prin insuflare directă cu gura: metoda “gură la gură” sau “gură la nas”;
Resuscitarea cardiacă – are drept scop reluarea bătăilor cordului, folosind
manevre externe (masajul cardiac extern) sau interne.
In caz de oprire a inimii, cel care acorda primul ajutor dispune doar de 3 – 4
minute pentru a efectua cu succes resuscitarea. Dupa 4 minute se considera ca
hipoxia cerebrala (lipsa de oxigen la nivelul creierului) duce la leziuni cerebrale care
vor transforma victima, eventual salvata, intr-o fiinta pur vegetativa.
II. FRACTURI
Fracturile sunt leziuni ce apar în urma actiunii unui traumatism puternic asupra
osului, constând în întreruperea totala sau partiala a continuitatii unui os (os fisurat
sau rupt de tot).
In raport cu pozitia fragmentelor osoase , fracturile pot fi:

• cu deplasare
• fara deplasare
Fracturile mai pot di:
• închise - tegumentele în jurul focarului de fractura sunt intacte;
• fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga.
Pentru recunoasterea unor fracturi sunt doua grupe de semne:
Semne de probabilitate
• durere: vie, persistenta, localizata, de obicei "profunda", accentuata la
pipaire, la miscare activa si pasiva (cand i-o miscam noi - cu blandete);
• impotenta functionala (nu mai poate folosi...): poate fi doar partiala la
fracturile incomplete sau fara deplasare;
• deformarea regiunii: prin deplasarea capetelor rupte sau prin edem
(umflarea regiunii) scurtarea (ex. la cele cu tasare / infundare);
• echimoze tardive
• tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale.
Semne de certitudine (semne sigure)
• mobilitate anormala (la locul fracturii, desi acolo nu e articulatie deci nu ar
trebui sa miste asa...);
• perceperea palpatorie de crepitatii osoase (se aude / simte frecarea
capetelor osului);
• netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura întreruperea
evidenta (la inspectie sau palpare) a continuitatii osoase.
Pagina: 127 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa fie in stare sa deosebeasca o

fractura inchisa de una deschisa. Pielea peste o fractura inchisa nu este strapunsa,
in timp ce pielea din jurul unei fracturi deschise este strapunsa.
Primul ajutor in cazul fracturilor are rolul sa previna complicatiile si leziunile
ulterioare, urmarindu-se atenuarea durerii (calmante) si imobilizarea provizorie.
Pentru imobilizare folosim frecvent atelele (trebuie sa fie atat de lungi incat sa
depaseasca capetele osului fracturat).
In cazul unei fracturi deschise - se asigura oprirea sangerarii (hemostaza),
garou, calmante, pansament steril al plagii, apoi imobilizare si transport la spital.
In cazul unei fracturi:
- acoperiti rana si opriti sangerarea ;
-imobilizati, pe cat posibil, partea accidentata ;
-preveniti intreruperea circulatiei ;
-transportati cu atentie accidentatul la spital sau medic ;
daca fractura este deschisa, acoperiti rana si inecrcati sa opriti sangerarea.
III. PLĂGI
Plagile sunt rani, deci traumatisme ale partilor moi , deschise (adica suprafata
pielii intrerupta = exista o solutie de continuitate). De regula este si o sangerare
vizibila (= cu hemoragie la exterior).
Primul ajutor
La plagile mari, din politraumatisme, facem tratament general: resuscitare,
oprirea hemoragiei, prevenirea socului, imobilizare, transport la spital. La plagile mai
mici / unice, ne limitam practic la tratament local = pansament.
Primul ajutor consta in:
- Curatarea zonei din jurul plagii
- Curatarea plagii
- Dezinfectarea plagii
- Pansarea.
IV. HEMORAGIILE
Hemoragiile pot fi : externe ( sângele se pierde la exterior ) si interne (sângele

se acumuleaza într-una din cavitatile normale ale organismului).
- tipuri de hemoragii externe:
a) arteriale – sângele este roşu-viu şi tâşneşte din rană
b) venoase – sânge roşu închis şi scurgerea este continuă (se prelinge)
c) capilare – sângele musteşte din rană
Hemoragia arteriala pune in pericol viata si trebuie oprita imediat !
Primul ajutor
Oprirea sângerarii poarta denumirea de hemostaza. Ea poate fi spontana în
cazul unor hemoragii mici, prin interventia mijloacelor proprii organismului, dar de
Pagina: 128 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
cele mai multe ori este necesara interventia altor persoane, care sa realizeze
hemostaza. Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva si se realizează prin
compresiune – directă sau la la distanţă
Compresiune directă - metoda cea mai indicată; se aplică un pansament
peste plagă şi se trage o faşă , compresiv (pentru hemoragiile arteriale).
Compresiune la distanţă, se obţine prin aplicareea de garou peste o faşă
nederulată aplicată pe traiectul vaselor, printr-o curea, batistă, etc.
Garoul se foloseste doar în cazuri extreme si în situatia în care hemoragia nu
se putea controla prin alte metode
- odată cu garoul se ataşează şi un bileţel cu ora aplicării garoului şi eventual
numele persoanei care l-a pus.
- garoul nu se poate ţine mai mult de 60-80 de minute, altfel, după acest interval
poate apare “şocul de ridicare a garoului”
V. ARSURILE
Arsurile- sunt provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici,

electricitate si iradiatii.
Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide
cu temperatura înalta, metale încalzite, gaze sau vapori supraîncalziti, corpi solizi
incandescenti.
Primul ajutor:
-oprirea cât mai rapida a arderii cu jet de apa.
-Se îndeparteaza hainele accidentatului cu conditia ca acestea sa nu fie lipite
de piele iar manevra de dezbracare sa produca distrugeri tisulare.
Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric, sulfuric,
oxalic, etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu, de calciu, amonia
gazos, etc.
Primul ajutor:
Spalarea suprafetei arse cu jet de apa ( durata mare, pentru a fi siguri ca se
îndeparteaza orice urma de substanta cauzatoare).
Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub
tensiune.
Primul ajutor:
Arsurile sunt de patru grade:
a) gradul I – pielea se înroşeşte şi ustură, doare la atingere
Primul ajutor – scoaterea accidentatului de la locul accidentului
- Acoperirea arsurii cu tifon steril, învelim bine victima într-un cearceaf, pătură, etc.
– cabinetul medical
b) gradul II – apar băşici (flictene), începe să fie afectat ţesutul şi zona începe să fie
dureroasă.
Primul ajutor – badijonare, băşicile nu se sparg – necesită prezenţa medicului.
c) gradul III – periculoase, necesită transport de urgenţă la spital
Pagina: 129 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
d) gradul IV- intereseaza toate straturile pielii, apare necroza (moartea celulelor).
VI. ELECTROCUTARE
Accidentele datorate curentului electric apar în urma trecerii acestuia prin corpul
uman sau ca urmare a producerii unui arc electric. În raport cu intensitatea curentului
pot apare diverse manifestari.
In general tensiunile mari produc arsuri iar intensitatile mari produc tulburari
cardiace/neurologice.
La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei întindere ,
profunzime si gravitate se datoresc transformarii la exteriorul sau interiorul corpului a
energiei electrice în energie calorica.
Consecintele accidentelor electrice:

• sindroame cardio-vasculare (tulburari de ritm cardiac, colaps, soc etc) ;
• sindroame respiratorii (insuficienta respiratorie, stop respirator)
• sindroame neurologice (convulsii, paralizii, tulburari de comportament);
• arsuri (la locurile de intrare/iesire ale curentului si la nivelul mucoaselor etc.)
Primul ajutor
-Se întrerupe sursa de curent. Se îndeparteaza victima de sursa de curent.
-Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale .
Daca victima nu respira si nu are puls se încep imediat manevrele de resuscitare
cardio-pulmonara dupa ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj calificat. Toti
accidentatiii electrocutati se transporta la spital.
Nu atingeti victima înainte de a întrerupe curentul electric !
Este obligatoriu ca orice manevra de prim ajutor sa fie precedata de
intreruperea sursei de curent, nerespectarea acestei cerinte prezentand risc vital
pentru salvator.
Cand acest lucru este imposibil, victima trebuie indepartata cu ajutorul unui lemn,
avand grija sa punem sub propriile picioare un obiect uscat.
Dupa aceea se urmeaza una dintre variante:
Daca accidentatul este constient: se pozitioneaza pe o parte, se inveleste cu o
patura sau cu folia termoizolanta din trusa de prim-ajutor, se panseaza steril arsurile
cutanate si se imobilizeaza fracturile dupa care se transporta la cea mai apropiata
unitate spitaliceasca pentru evaluare si continuarea terapiei;
Daca accidentatul este inconstient si prezinta lipsa respiratiei spontane si a
pulsului la carotide se incepe resuscitarea cardio-respiratorie, care nu se va intrerupe
pana la sosirea unui echipaj dotat cu echipament corespunzator pentru sustinerea
functiilor vitale (ambulanta de reanimare) ;
Daca accidentatul prezinta respiratie spontana si puls, se pozitioneaza pe o
parte sau in pozitia laterala de securitate si se supravegheaza tot timpul activitatea
respiratorie si cardiaca.
Pagina: 130 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
< BIBLIOGRAFIE >

1. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006
2. H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, M.O.
882/30.10.2006.
3. Hotărârea de Guvern nr.355/11.04.2006 privind supravegherea sănătăţii
lucrătorilor
4. Hotărârea de Guvern nr. 1.091 din 16 august 2006 privind cerinţele minime
de securitate şi sănătate pentru locul de muncă
de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor
individuale de protecţie la locul de muncă
de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a
echipamentelor de muncă
de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă
riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare
8. Hotărârea de Guvern nr. 115 din 05 februarie 2004 privind stabilirea
cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie si
a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 166 din 26.02.2004
Pagina: 131 / 132

Tel/fax: 0359.411.229; Mobil: 0728/957.877
9. Hotărârea de Guvern nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea condiţiilor
pentru introducerea pe piaţă a echipamentelor si sistemelor protectoare
destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive
10. Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă, vol.1 şi 2,Darabont, Al.,
Pece, Şt.; Dăscălescu, Aurelia, , Editura Agir, Bucureşti, 2001.
11. Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare ţi îmbolnăvire
profesională la locurile de muncă ,Pece, Şt. şi alţii, , I.C.S.P.M. Bucureşti,
1998.
12. Andreescu Ghe. Medicina muncii, Ed. Medicală, Bucureşti, 1971.
13. Burloiu P. Economia şi organizarea ergonomică a muncii, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1990.
14. Hidoş C., Isac P. Studiul muncii (8 volume), Ed. Tehnică, Bucureşti, 1971
15. Mărgineanu N. Condiţia umană. Aspectul ei bio-psiho-social şi cultural,
Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1973
16. Mihăilă I. Bazele ştiinţifice şi aplicaţiile ergonomiei, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1982
17. Ungur I. Organizarea locului de muncă, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.
18. Bardac, C., Stoia, M., Elemente de medicina muncii şi boli profesionale,
Editura Mira Design, Sibiu, 2003
Pagina: 132 / 132

Curs SSM PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs SSM PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SC Public Euroconsulting SRL, Cursuri acreditate CNFPA.

Agentie de resurse umane. Consultanta in marketing.

(SUPORT DE CURS 40 ore)

ACTIVITATEA DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE

1. Avizarea documentaţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în

11. Pericol grav şi iminent de accidentare

ACTIVITATEA DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE

1. Avizarea documentaţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în

Important de reţinut este faptul că nu toate documentaţiile pe care le consideraţi utile

Existenţa acestui aviz vă asigură asupra concordanţei mesajelor pe care le conţin

În situaţia în care elaboratorul are cetăţenia, respectiv naţionalitatea unui stat

2. Activitatea de prevenire şi protecţie pentru lucrători

Esenţial în activitatea de prevenire şi protecţie:

Dumneavoastră, ca angajator, consumaţi resurse importante pentru a respecta

Investiţia în personal va face întotdeauna diferenţa în lumea afacerilor. Cu atât mai

3. Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii

Există două niveluri de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru

Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii

3.1. Conţinutul minim al cursurilor necesare pregătirii în domeniul

Conţinutul minim al cursurilor necesare pregătirii în domeniul

3.2. Desemnaţi persoana potrivită pentru activitatea de securitate şi

4. Sancţiunile pentru activitatea de securitate şi sănătate în muncă

Evitati sancţiunile şi pierderile financiare prin asigurarea şi

programul dvs. normal de lucru este dat peste cap;

3. măsuri de natură sanitară.

5.1. Drepturile reprezentanţiilor lucrătorilor

Reprezentanţii lucrătorilor sunt îndreptăţiţi prin lege să desfăşoare următoarele

colaborează cu angajatorul pentru îmbunătăţirea condiţiilor de securitate şi

5.2. Responsabilităţile din fişa de post pentru lucrătorul desemnat

Care sunt responsabilităţile ce nu trebuie să lipsească din fişa de

Asigură identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă

Întocmeşte şi actualizează planul de prevenire şi protecţie.

Elaborează instrucţiuni proprii pentru aplicarea reglementărilor de securitate şi

Propune responsabilităţile ce le revin lucrătorilor în domeniul securităţii şi

Verifică cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în

planul de prevenire şi protecţie, precum şi a responsabilităţilor ce le revin în

Întocmeşte necesarul de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire

Elaborează tematici pentru toate fazele de instruire şi stabileşte periodicitatea

Asigură informarea şi instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în

Elaborează programul de instruire şi testare la nivelul organizaţiei.

Întocmeşte planul de acţiune în caz de pericol grav şi iminent şi instruieşte

Ţine evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific.

Stabileşte zonele care necesită semnalizare de securitate şi sănătate în muncă,

Ţine evidenţa meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifică pentru

Ţine evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare.

Ţine evidenţa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina

Monitorizează funcţionarea sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii

Verifică starea de funcţionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare

Informează angajatorul, în scris, asupra deficienţelor constatate în timpul

Ţine evidenţa echipamentelor de muncă şi urmăreşte ca verificările periodice şi,

Identifică echipamentele individuale de protecţie necesare şi întocmeşte

Urmăreşte ca întreţinerea, manipularea şi depozitarea echipamentelor

Participă la comunicarea şi cercetarea evenimentelor.

Elaborează rapoartele privind accidentele de muncă suferite de lucrători, în

6. Serviciile de prevenire şi protecţie

Ce sunt serviciile de prevenire şi protecţie? De câte feluri sunt?

Când aveţi nevoie de un serviciu intern de prevenire şi protecţie şi

Există două situaţii distincte:

b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe

2) Organizarea serviciului intern de prevenire şi protecţie este şi necesară şi

Activităţile industriale a căror desfăşurare poate impune organizarea unui

producerea gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate şi utilizarea masivă a

Cum veţi organiza serviciul intern de prevenire şi protecţie