Brusturele cu scaieti - plante medicinale

Brusturele cu scaieti (Arctium lappa) e de gasit pretutindeni, de la campie si pana pe dealurile inalte,
abia in zona de munte el cedand locul

Captalanului. Are frunza inconfundabila - mare si ovala - cu marginea aproape intreaga. Radacina lui este dreapta
si foarte adanca, asa incat trebuie sa ai o lopata ca sa o poti scoate
intreaga. O data desprinsa, radacina se spala, se lasa sa se zvante
putin, apoi se despica pe lung fasii, ca sa nu mucegaiasca la uscat si
sa nu rupa cutitele rasnitei cand va fi macinata. Se usuca in strat
subtire, la temperatura camerei. (Pusa pe soba ori in cuptor,
radacinile isi pierd puterea curativa.) Se pastreaza in pungi de hartie
sau in saculeti de panza, in locuri curate si uscate.

Pulberea

Se obtine prin pisare sau, mai usor, prin macinare cu rasnita

de cafea. Se ia cate o lingurita de pulbere pe stomacul gol, inainte
de fiecare masa. Inainte de a inghiti o mestecam usor, vreme de
cateva minute - este cam amaruie, dar in felul acesta organismul va
fi ajutat sa o asimileze mai bine.

Tinctura

Intr-un borcan cu capac se pune o jumatate de pahar de

pulbere de radacina de Brusture, doua pahare de spirt alb alimentar
si jumatate de pahar de apa. Se amesteca bine si se lasa doua saptamani la macerat in borcanul inchis. Dupa doua
saptamani se filtreaza prin tifon si apoi se pune in sticle mici si inchise la culoare.

Cateva indicatii terapeutice

Alergia - o puteti preveni daca luati in fiecare zi doua lingurite de pulbere de radacina de Brusture si doua
lingurite de Trei-frati-patati.

Eczema alergica - se vindeca rapid daca beti un litru din ceaiul facut dintr-o lingurita de pulbere de Brusture,
una de frunze de Nuc, una din frunze de Dud si una de Trei-frati-patati. Se inmoaie pulberea din aceste plante timp
de doua-trei ore in jumatate de litru de apa, se pune deoparte zeama care rezulta si apoi se fierbe pulberea
ramasa de la filtrare, timp de 5 minute, in jumatate de litru de apa. Ceaiul obtinut prin combinarea maceratului cu
fiertura se bea in trei-patru reprize, pe parcursul unei zile. Pe piele se pune pasta obtinuta din flori de Musetel si
apa calduta.
Umflarea fetei si a corpului - se bea un ceai de frunza de Urzica, Papadie intreaga (radacina si parte
aeriana), Trei-frati-patati si Brusture - plantele se combina in parti egale. Una-doua lingurite de amestec din aceste
plante maruntite se oparesc cu o cana de apa. Ceaiul se bea fierbinte.
Diabet - se ia de patru ori pe zi o lingurita de tinctura de Brusture in 100 ml apa. Efectul este mai puternic
daca se combina tinctura de Brusture cu cea de radacina de Papadie (se prepara in acelasi mod).
Colesterolul - pentru scaderea valorilor colesterolului se foloseste o tinctura din trei radacini puse in parti
egale: Papadie, Brusture si Urzica. Modul de preparare este acelasi cu cel de tinctura de Brusture. Mod de
administrare: timp de 21 de zile, inainte de fiecare masa, se ia o lingura de tinctura, intr-o cana de apa.
Infectii urogenitale cu infrabacterii (Clamydia trachomatis, Mycoplasma hominis si Ureaplasma urealyticum) -
se pune intr-un pahar de apa jumatate de lingurita tinctura de Brusture, jumatate de lingurita de tinctura de boabe
de Ienupar, jumatate de lingurita de tinctura de Afin (tinctura de Ienupar si de frunze de Afin se prepara similar cu
cea de Brusture). Se beau trei-patru pahare pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa.
Cancerul - in scrisorile primite in ultimii ani de la cei care s-au vindecat de cancer, Brusturele, la fel ca si
Tataneasa, este aproape omniprezent. Desi el singur nu constituie un tratament in sine, in asociere cu alte plante
vindeca fara gres “boala secolului”. Iata trei retete care nu dau gres:
Cancerul de piele - se macina fin si se amesteca pulberile din urmatoarele plante: Brusture (o lingurita), Trei-

1
frati-patati (2 lingurite), Coada-calului (2 lingurite), radacina si frunza de Urzica (1 lingurita) se inmoaie in jumatate
de litru de apa, de seara pana dimineata, se filtreaza si maceratul se pune deoparte, iar plantele care raman dupa
filtrare se fierb 30 de minute, pe foc domol, in jumatate de litru de apa. Se combina la sfarsit maceratul cu
decoctul racit si se pastreaza la loc racoros. Se bea de patru ori pe zi cate o jumatate de pahar, inainte de masa.
Cancerul ovarian si mamar - se combina radacina de Brusture, in parti egale, cu alte sapte plante
curatatoare de acelasi calibru: Matasea de porumb, coaja de Crusin, radacina de Papadie, iarba de Trei-frati-patati,
iarba de Coada-calului, frunzele de Mesteacan, florile de Soc. Din patru linguri de pulbere din acest amestec se
face un litru de ceai dupa metoda de mai sus, care se imparte in patru si se bea pe nemancate de patru ori pe zi,
la orele 7.00, 12.00, 16.00 si 21.00. In perioada de vara, se bea la orele 6.00, 11.00, 15.00 si 20.00.
Cancerul la gat - se mesteca pulbere de Brusture, cate o lingurita de trei ori pe zi, apoi se inghite cu apa
calduta. La aceleasi ore, se bea si ceaiul de mai sus, indicat in cancerul ovarian si mamar, cu mentiunea ca se
inlocuieste Coada-calului cu floare de Lumanarica.

Brusturele - "hacul" tuturor bolilor

O "buruiana" care poarta in ranita bastonul de maresal

Regele radacinilor

Limba romana are o zicala foarte expresiva pentru ideea de invingator absolut: "I-a venit de hac", l-a
terminat adica, l-a pus la pamant. Brusturele este si el un invingator care stie sa vina de hac, iar
dusmanul pe care-l ucide e boala. Mai exact: bolile, pe care le lichideaza cu o dexteritate de campion
mondial

Planta cu totul extraordinara, Brusturele are proprietati detoxifiante de exceptie, care il recomanda in incredibil de
multe afectiuni. Si inca ceva: aceasta planta este foarte valoroasa, intr-un domeniu cu care, din pacate, noi,
romanii, suntem prea putin obisnuiti: medicina preventiva. Dar mai intai sa facem cunostinta cu Brusturele sau
Captalanul, planta de capetenie a stramosilor nostri, dacii, preluata apoi in toate zonele tarii, sub forma de leacuri
babesti.

Fisa de identitate

Denumirea stiintifica a Brusturelui este Arctium lappa, numele de Arctium provenind din limba greaca, unde arktos
inseamna urs, iar lappa inseamna in limba celtilor laba. Deci, Arctium lappa ar insemna laba ursului, probabil
datorita formei frunzelor sale mari, care aduce intrucatva aminte de urma labei unui urs pe pamantul reavan.
Brusturele este o planta bianuala (traieste doi ani). In primul an isi dezvolta sistemul de radacini si frunzele, pentru
ca in al doilea an sa faca flori si fructe, dupa care moare. In primul an, Brusturele are doar frunze, asezate sub
forma unei rozete, un adevarat laborator de fotosinteza, care hraneste cu belsug de substante nutritive o radacina,
transformand-o intr-un depozit de substante. Din aceasta radacina va creste o tulpina de pana la doi metri
inaltime, cu flori nu foarte spectaculoase, care pana in toamna se vor transforma in binecunoscutii scaieti (cu care
faceam razboaie in copilarie), care nu sunt altceva decat semintele de Brusture. Planta buna de recoltat este cea in

2
varsta de un an, adica fara tija florifera, care este gata de cules chiar in acest moment al toamnei.

Recoltarea

De la Brusture se recolteaza acum, toamna, radacinile, impreuna cu acea tulpina subterana care depoziteaza
substantele nutritive, numita rizom. Recoltarea se face prin dezgropare cu cazmaua. Dupa culegere, radacinile se
spala in curent de apa repede, dupa care se despica pe lungime si se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc fara
umezeala si calduros. Dupa incheierea procesului de uscare (cand radacinile devin rigide si se rup cu un pocnet
sec), se depoziteaza in saci de hartie, in locuri curate si uscate.

Preparate din Brusture

Pulberea de radacina de Brusture

Radacinile de Brusture se macina fin, cu rasnita de cafea sau in piua, dupa care se cern prin sita pentru faina alba.
Pulberea fina rezultata se depoziteaza intr-un borcan de sticla inchis ermetic. In general, pulberea de Brusture nu
isi pastreaza calitatile mai mult de 14 zile, deoarece prin oxidare tinde sa-si piarda rapid proprietatile terapeutice.
Se administreaza o jumatate de lingurita rasa (cca 2 grame) de pulbere de 3-6 ori pe zi, pe nemancate. Planta se
tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa.

Maceratul la rece

Se pun doua lingurite de pulbere de radacini (obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea) intr-un pahar
(200 ml) de apa si se lasa vreme de 8-10 ore la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Se consuma 1-3
pahare pe zi, pe stomacul gol, cu minimum 15 minute inainte de masa. In functie de afectiunea tratata, cura cu
macerat din radacina dureaza 3-6 saptamani.

Decoctul combinat de radacina de Brusture

Se pun doua lingurite de pulbere de radacina intr-un pahar de apa si se lasa sa macereze vreme de 6-8 ore, la
temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare
se fierbe vreme de cinci minute, intr-un pahar (200 ml) de apa, dupa care se lasa sa se raceasca. In final se
combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile.

Tinctura de Brusture

Se obtine astfel: se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de radacini de Brusture, peste care se
adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 40 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la
macerat vreme de doua saptamani intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza. Tinctura rezultata se pune in sticlute
mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru-sase ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

BRUSTURELE - efecte preventive

3
Vreme de secole, in Europa, radacina de Brusture a fost considerata drept cel mai important remediu pentru
curatarea sangelui. Iar cercetarile recente confirma acest lucru: Brusturele neutralizeaza radicalii liberi din sange,
ajuta la eliminarea mult mai rapida a ureei si a altor substante reziduale din organism, scade nivelul colesterolului
si trigliceridelor din sange. Insa actiunea detoxifianta a acestei radacini-minune nu se opreste aici. Ea curata
prompt si eficient colonul, spala rinichii prin efectul sau diuretic puternic, ajuta la eliminarea surplusului de apa din
corp prin transpiratie si urina. Iata de ce nu este de mirare ca Brusturele este considerat un adevarat elixir de
toamna ce are pe drept cuvant renumele de antidot pentru toate bolile. Dupa cum se stie, detoxifierea este primul
si cel mai important demers pentru blocarea bolilor, de la aparent banalele infectii si pana la afectiunile endocrine
sau tumorale. In continuare, iata si cateva afectiuni in care a fost foarte bine studiata actiunea preventiva a
Brusturelui.

Pictura vie cu Brusture

* Boala canceroasa - mai multe teste de laborator si de medicina experimentala au aratat ca administrarea
Brusturelui previne aparitia si evolutia tumorilor canceroase, cu diferite localizari. Intre altele, substantele active din
radacina acestei plante previn malignizarea celulelor normale, sub actiunea substantelor chimice cancerigene si a
radiatiilor. Apoi, Brusturele are actiuni specifice in diferite forme de cancer, cum ar fi cele care apar pe fondul
perturbarilor hormonale sau al blocarii proceselor naturale de eliminare.
* Cancer la san - curele cu Brusture, administrat sub forma de infuzie combinata, cate 500 ml pe zi, in cure de
minimum 40 de zile, sunt un excelent profilactic pentru cancerul la san. Tratamentul este valabil si pentru femeile
care au fibroame sau chisturi mamare cu risc de malignizare. Brusturele are o actiune reglatoare hormonala, mai
ales asupra ovarelor, lenta, dar foarte eficienta, care ajuta la prevenirea acestei forme de cancer. Alte plante care
se administreaza pentru profilaxia cancerului la san sunt Trifoiul rosu (Trifolium pratense), Macrisul iepuresc (Oxalis
acetosella), Nasturelul sau Cresonul (Nasturtium officinalis).
* Cancerul intestinal - conform ultimelor date statistice cunoaste cea mai rapida proliferare la noi in tara. Pentru
prevenirea acestei afectiuni se administreaza maceratul la rece de radacina de Brusture, cate un pahar inainte de
fiecare masa, in cure de 2-3 luni, urmate de o luna de pauza, dupa care administrarea se poate relua. Acest
tratament dreneaza din colon materiile fecale stagnante, ajuta la mentinerea sau la refacerea florei intestinale
normale. De asemenea, tratamentul cu macerat la rece de Brusture are efecte antitumorale directe, la nivelul
colonului.
* Diabetul - marii consumatori de dulciuri, dar si persoanele care au avut precedente de diabet in familie ar fi bine
sa tina cure cu tinctura de Brusture, din care se ia cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Un tratament cu tinctura de
Brusture dureaza 3-6 saptamani si se face macar o data pe anotimp, fiind alternat cu administrarea altor plante
antidiabetice, cum ar fi Anghinarea (Cynara scolymus), frunzele de Dud (Morus alba), frunzele de Afin (Vaccinium
mirtyllus).
* Tromboflebita - un studiu chinez si unul japonez, facute in anii 1996, respectiv 2002, au aratat ca animalele de
experienta tratate cu Brusture au o predispozitie mult mai redusa spre formarea cheagurilor de sange si spre
inflamarea peretilor venosi. Pentru prevenirea acestei afectiuni (inclusiv a recidivelor) este recomandata cura cu
infuzie combinata de radacina de Brusture, din care se bea cate un pahar (200 ml), de doua ori pe zi.

TRATAMENTE INTERNE

4
Niste scaieti cu infatisare modesta. Dar ce zace in ei...

* Diabet - un studiu realizat pe organisme cu diabet indus a aratat ca tratamentul cu Brusture reduce glicemia cu
aproximativ 12%, efectele fiind amplificate de asocierea sa cu radacina de Cicoare (Cichorium intybus) sau cu
frunze de Anghinare (Cynara scolymus). De asemenea, Brusturele reduce producerea de glucoza la nivel hepatic si
stimuleaza secretia de insulina din celulele pancreatice. Se adminstreaza decoctul combinat, obtinut din cele trei
plante, amestecate in proportii egale, din care se bea cate un litru pe zi. Persoanele care se afla deja sub tratament
cu insulina trebuie sa fie supravegheate in timpul acestui tratament de catre medicul specialist, deoarece scaderile
glicemiei sunt atat de puternice, incat trebuie ajustate dozele de insulina.
* Constipatia - zaharurile nedigerabile din radacina de Brusture stimuleaza formarea de bacterii "prietenoase", de
tip Bifidus, in colon, fac sa creasca biomasa fecalelor si continutul lor de apa, stimuleaza peristaltismul intestinal,
imbunatatind eliminarea. Se administreaza pulberea, cate doua lingurite pe zi, dimineata si seara. Un tratament
dureaza trei saptamani si se poate relua la nevoie dupa cinci zile de pauza.
* Adjuvant in cistita, nefrita, pielo-nefrita - o categorie de principii active din radacina de Brusture (poliacetilenele)
au un efect antibiotic puternic, fiind de un imens ajutor in tratarea infectiilor urinare, fie ele joase sau inalte. In
plus, Brusturele are un efect diuretic si antiinflamator puternic, precum si o usoara actiune antipiretica, adica de
scadere a febrei, fiind de un mare ajutor in timpul puseelor acute ale infectiilor de acest tip. Se administreaza
decoctul combinat, cate un litru pe zi, in combinatie cu orice fel de tratament, medicamentos sau natural.
* Litiaza renala - radacina de Brusture este unul dintre remediile diuretice si antiinflamatoare renale cele mai sigure
si eficiente. Se administreaza pentru eliminarea microlitiazei renale, precum si pentru a usura migrarea calculilor de
mari dimensiuni, aflati deja pe uretere. Se bea cate un litru de decoct combinat pe zi. Concomitent se fac bai
fierbinti de sezut, adaugandu-se in apa de baie decoct de Brusture si infuzie de frunze de Rostopasca (Chelidonium
majus).
* Polipi intestinali, adjuvant in cancerul de colon - radacina acestei plante are efecte antitumorale directe, este
antiinflamatoare si, in plus, stimuleaza tranzitul intestinal, eliminarea toxinelor, normalizeaza flora in colon, are
efect de neutralizare al radicalilor liberi. De aceea, Brusturele se administreaza pentru combaterea cancerului de
colon, incetinind sau chiar stopand formarea tumorilor si impiedicand aparitia metastazelor. Se ia sub forma de
pulbere, 4-8 grame pe zi, in cure de 45 de zile, cu 15 zile de pauza.

* Psoriazis - in aceasta afectiune combinatia, in proportii egale, de radacina de Brusture si de Iarba de Trei-frati
patati (Viola tricolor), administrate sub forma de pulbere, este practic imbatabila. Se administreaza sase lingurite
din aceasta combinatie, zilnic, pe stomacul gol, inaintea meselor principale. Se tine un tratament cu o durata de 90
de zile, dublat de un regim lacto-vegetarian, in care 60% din hrana zilnica sa fie constituita din legume, fructe si
cereale nepreparate termic. Se recomanda, de asemenea, consumul de lichide, minimum 3 litri pe zi, sub forma
sucurilor proaspete de fructe sau legume, a infuziilor din plante, cum ar fi Musetelul, Roinita, Menta.
* Artrita reumatoida - la venirea anotimpului rece, se tine o cura cu decoct combinat de radacina de Brusture, din
care se administreaza cate 2-3 cani pe zi, in cure de 4-6 saptamani. Tratamentul va fi dublat de administrarea de

5
plante vitaminizante, cum ar fi Macesul si Catina. Aceasta terapie previne si combate eficient puseele reumatice,
pentru ca Brusturele stopeaza procesele degenerative la nivelul articulatiilor, are efecte antiinflamatoare articulare,
ajuta la stoparea proceselor de distructie la nivelul finelor tesuturi cartilaginoase din articulatii, prin actiunea sa
antioxidanta.
* Adjuvant contra hepatitei virale si alcoolice - mai multe studii facute in China au aratat ca extractele din Brusture
au efecte antivirale directe si, in plus, protejeaza ficatul de actiunea agentilor toxici, inclusiv a alcoolului. Se tin cure
de cate 60 de zile, timp in care se administreaza radacina de Brusture sub forma de pulbere, cate o lingurita de
patru ori pe zi, pe stomacul gol. Este un tratament care ajuta la regenerarea celulei hepatice, impiedica evolutia
bolii spre ciroza sau spre cancer hepatic.
* Tratamentele cu antibiotice - inulina, continuta in proportii foarte mari (pana la 45-50%) de radacina de Brusture
recoltata toamna, este un principiu activ extraordinar, ca adjuvant la tratamentul cu medicamente antibiotice de
sinteza. Previne unele tulburari digestive produse de administrarea de antibiotice, cum ar fi inapetenta, durerile de
stomac, tulburarile de tranzit intestinal, dar ajuta si la prevenirea candidozelor digestive. Ca atare, Brusturele este
un ajutor excelent la administrarea antibioticelor, fara a le inhiba in vreun fel actiunea, dar combatand principalele
lor reactii adverse. Se administreaza pulberea, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de minimum 21 de zile.
* Adjuvant contra avitaminozelor, a deficitului de calciu si de magneziu - radacina de Brusture este destul de
bogata in vitamina C, in vitamine din complexul B, in Fier, Magneziu etc. Totusi, nu aceasta este principala sa
proprietate, ci aceea ca ajuta organismul sa asimileze mult mai bine acesti nutrienti vitali, din hrana de zi cu zi.
Pentru tratarea acestor deficiente, se tin cure cu pulbere de Brusture, din care se administreaza cate 2-3 grame,
inaintea meselor principale.

* Guta, exces de uree in sange - se tin cure cu o durata de minimum 5 saptamani, timp in care se bea intre
jumatate si un litru de decoct combinat de Brusture pe zi. Acest tratament mobilizeaza si ajuta la eliminarea ureei
din organism, atat prin urina, cat si prin transpiratie. Sa nu va sperie daca in primele saptamani transpiratia si urina
vor capata un miros foarte intepator - este semnul clar ca aceasta planta isi face efectul, iar excesul de saruri ale
acidului uric din organism este eliminat.
* Expunere la radiatii - un studiu japonez realizat inca din anul 1984, la Facultatea de Medicina din Okayama, arata
ca, ajutate de principiile active din Brusture, celulele organismului sunt mult mai rezistente la actiunea mutagena a
radiatiilor. Ca atare, persoanelor expuse la radiatii de diferite feluri le este recomandata pulberea de Brusture, din
care se administreaza cate 10 grame zilnic, in cure de minimum 30 de zile. Radacina de Brusture face parte din
clubul foarte select al remediilor naturale care protejeaza organismul impotriva radiatiilor, club din care mai fac
parte Napraznicul, Ceaiul negru, Catina, polenul de albine, propolisul.
* Adjuvant in tratamentul HIV/SIDA - un studiu chinez, realizat in 1996, arata ca anumite substante active din
Brusture (numite lignani) pur si simplu blocheaza replicarea virusului care produce temuta maladie. Se recomanda
administrarea de pulbere de Brusture, ca adjuvant, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de 90 de zile.

TRATAMENTE EXTERNE

* Matreata - ultima clatire a parului, dupa spalare, se face cu infuzie combinata de Brusture (aproximativ jumatate
de litru), in care se pun si 3-4 picaturi de ulei de Lavanda (Lavandula angustifolia, L. officinalis). Se toarna incet,
frictionand usor pielea, cu ajutorul degetelor. Principiile active din Brusture si din Lavanda sunt antiinflamatoare,
antibacteriene si antimicotice. Ele ajuta la distrugerea florei parazite de la nivelul scalpului si la refacerea troficitatii

6
pielii.
* Caderea parului - in multe regiuni din Rusia, tarancile au pana la varste inaintate un par sanatos si des, folosind
decoctul de Brusture, combinat cu cel de frunze de Urzica. Cu acest preparat fac ultima clatire, lasandu-l cateva
minute pe par, dupa care nu se mai clatesc cu apa simpla. Acelasi decoct este si baut, zilnic, mai ales la venirea
frigului, explicatia stiintifica a eficientei acestui tratament fiind aceea ca cele doua plante ajuta la asimilarea
oligoelementelor, vitale pentru sanatatea firului de par.
* Eczeme alergice - se face un tratament intern cu Brusture, sub forma de decoct combinat, din care se bea cate
un litru pe zi, vreme de macar 30 de zile. Suplimentar, se face o cataplasma din radacina de Brusture si din flori de
Musetel, astfel: cele doua plante, macinate sub forma de pulbere, se amesteca in proportii egale. Din amestecul de
pulberi rezultat se iau 2-3 linguri care se pun intr-un vas si se adauga apa calduta, amestecand incontinuu, pana
cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta se aplica pe locul afectat, unde se tine vreme de o ora, apoi se
indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce. Se repeta tratamentul intern si extern zilnic, pana cand simptomele
cutanate ale alergiei dispar. Acest tratament este recomandat si contra dermatitei atopice, iar tratamentul intern se
recomanda contra atopiei, in general.

BRUSTURELE SI FRUMUSETEA

Din flora europeana, Brusturele si Trei-frati-patati sunt, probabil, ierburile cu actiunea cea mai eficienta pentru
mentinerea tineretii si a supletii pielii. Radacina de Brusture, administrata intern sub forma de decoct combinat,
cate 600 ml pe zi, curata gradat pielea si tenul de iritatii, de exces de sebum. Este un tratament eficient si contra
acneei (probabil datorita efectului sau reglator hormonal), contra problemelor alergice ale tenului, in aceasta ultima
problema fiind foarte eficient daca este administrat impreuna cu Trei-frati-patati. Dupa tratamentul cu Brusture,
pielea devine mai luminoasa, mai catifelata, mai curata si mai placuta ca aspect.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Brusture

* Administrarea radacinii de Brusture nu are nici un fel de contraindicatie. Singurele precautii vor fi la persoanele
diabetice, care vor trebui sa-si ajusteze dozele de insulina la administrarea acestui remediu.
* Semintele (doar ele, NU si radacina) de Brusture sunt contraindicate in caz de sarcina, deoarece pot provoca
contractii uterine. In schimb, radacina de Brusture este chiar recomandata in timpul sarcinii, pentru prevenirea
constipatiei, a problemelor venoase si a deficitelor de minerale si de vitamine din organism.
* In cazuri foarte rare, au fost semnalate dermatite alergice, prin aplicarea externa a radacinii de Brusture.

Brusturele – Planta de Leac a Strămoşilor Daci

La fel ca şi Urzica, Brusturele are o înfăţişare „înţepătoare”, fiind adaptată cu scaieţi. De altfel, toate lucrurile bune
şi folositoare sunt modeste la prima vedere. Cu toţii ar trebui să ne îmbogăţim propriul ierbar cu această plantă
minunată. Dar mai întâi ar trebui să vedem cu ce ne poate veni ea în ajutor.

7
Brusturele – Planta de Leac a Strămoşilor Daci

Brusture - Proprietăți

Brusturele (Arctium Lappa) se mai numeşte „laba ursului”, „capul călugărului”, „iarba boierului”, „laptuc”,
„sudoarea laptelui”, „brustan” sau „calcoceni” în folclorul popular. Este o plantă cu nume rezonant în istoria ţării
noastre, recunoscută ca una din cele mai populare remedii împotriva bolilor încă pe vremea dacilor.

Brusturele a fost aşezat la rang înalt între plantele medicinale cu o valoare deosebită în curăţarea sângelui, pe
toată suprafaţa Europei. Datorită efectului său curativ purificator, Brusturele este folosit în reglarea colesterolului şi
a trigliceridelor din sânge.

Tratamente interne

Rădăcina de brusture este elementul principal utilizat în medicina naturistă, întrucât conţine o varietate de
substanţe nutritive. În combinaţie cu rădăcina de Cicoare sau cu frunzele de Anghinare, Brusturele este şi mai
puternic în tratamentele interne. Se poate lua sub formă de decoct bazat pe cele trei plante, amestecate în
proporţii egale, aproximativ 1 litru pe zi.

 Constipaţie. Brusturele conţine proprietăţi care ajută la formarea de bacterii benefice pentru biomasa
fecalelor, îmbunătăţind astfel eliminarea. Se poate administra sub formă de pulbere (2 lingurinţe), timp de trei
săptămâni, dimineaţa şi seara.

 Cistită. Se recomandă ceaiul de brusture, 1 litru în fiecare zi. Este un ideal adjuvant în litiaza renală. Se
administrează 1 litru pe zi, sau se pot face băi de şezut cu infuzie de Rostopască.

 Polipi intestinali şi cancer de colon. Se ia sub formă de pulbere, între 4 şi 8 grame pe zi. Tratamentul
durează 45 de zile, cu 15 zile pauză.

8
 Artrita reumatoidă. Se beau 2-3 căni pe zi, timp de 4-6 săptămâni. Măceşul şi Cătina pot adăuga un plus
de vitamine.

 Hepatită alcoolică. Brusturele protejează ficatul de acţiunea agenţilor toxici.

 Lipsă de calciu şi magneziu. Brusturele favorizează asimilarea acestor două minerale din hrana zilnică.
Sunt indicate curele cu pulbere, 2-3 grame pe zi înainte de masă.

Tratamente externe

Brusturele poate fi folosit şi ca remediu pentru piele.

 Căderea părului şi mătreaţă. Se face infuzie cu Brusture şi ulei de Levănţică sau cu frunze de Urzică.

 Acnee şi eczeme alergice. Se administrează sub formă de cataplasmă din rădăcină de brusture în
combinaţie cu flori de muşeţel.

Brusture - Contraindicații

Nu există contraindicaţii importante în tratamentul cu Brusture. Diabeticii sunt singurii care ar trebui să ajusteze
dozele de insulină pe perioada curelor cu Brusture. Seminţele de Brusture pot provoca contracţii uterine, de aceea
nu trebuie consumate în caz de sarcină. În schimb, rădăcina de Brusture este recomandată femeilor însărcinate.

Brusturul — Arctium lappa L., (fam, Compositae)

Aceasta planta este cunoscută şi sub denumirile de lipan sau lăpuc.

Partea plantei utilizata în scopuri medicinale este rădăcina.

Substante active: aceasta planta contine cantităţi mari de inulina (40%), acid palmitic, acid stearic, sitosterol şi
stigmasterol, ulei volatil, vitamine din complexul B, acid cafeic, substanţe cu acţiune antibacteriană, săruri de
potasiu etc.
Actiune farmaceutica: la nivel intern, are efecte hipoglicemiante, creşte diureza, si are proprietati coleretice si
sudorifice.
Din punct de vedere extern: brusturele stimulează creşterea parului,are efect astringent si antiseptic.

Utilizări terapeutice

Ceaiul de brusture este foarte util in tratarea si constrolul diabetului, deoarece are capacitatea de a scădea nivelul
zahărului din sange (are proprietati hipoglicemiante). De asemenea, are efecte diuretice şi diaforetice (provoacă
transpiraţie), fiind foarte util in cazul afectiunilor hepato-renale, stimuland functiile renale şi cutanate.
Este eficient in ameliorarea acneei, furunculozei, eczemelor şi altor boli ale pielii. De altfel, este benefic in
tratamentul bolilor de ficat, are proprietatea de a reduce calculii biliari si favorizeaza creşterea părului.
Pentru aceasta, rădăcină de brusture se foloseşte de una singura sau asociată cu rădăcina de urzică si frunze de
mesteacan.
O dată pe săptămînă, după spălarea şi clătirea părului se maseaza pielea capului cu un astfel de preparat, la care
se adaugă şi o lingură de oţet.
Acest decoct este util si pentru tratarea acneei sau eczemei uscate, imbunatatind, de altfel, aspectul tenului
seboreic (gras). Tratamentul consta in aplicarea zilnica de comprese pe zona afectata.

Preparare şi administrare.

Intern, sub formă de decoct: peste 2 linguri de rădăcină mărunţită se adauga 500 ml apă clocotită; se continuă
fierberea încă două minute la foc mic, apoi se ia vasul de pe foc, se acoperă şi se lasă pentru 15 minute. Amestecul
rezultat se bea călduţ pe parcursul unei zile, în 3 sau 4 reprize.
Extern, decoct: peste 4 linguri de rădăcină mărunţită se pun 500 ml apă. Se prepară în acelaşi mod mentionat mai

9
sus. Se foloseşte pentru aplicaţii locale pe zona afectata, sub formă de comprese.

Zone de creştere

Aceasta plantă este caracteristică pentru terenurile necultivate, fiind intalnita adesea pe marginea drumurilor şi
căilor ferate sau pe langă garduri. Creste in zone de campie, pana la cele muntoase.

Brusturele (Petasites officinalis) brusture - plante medicinale

Brusturele dulce - plante medicinale

Brusturele dulce creste pe malui de riuri si piraie, in santuri si liziere. Se mai

numeste si broscalan, brustur,

buedea-ciumei, captalan, clococean, gula-de-balta, lipan, podval-mare,

smintinica. Este sensibil mai mare decit podbalul galben, din a carui familie
face parte. Frunzele sale devin mari cit palaria, sunt usor dintate si
acoperita cu un puf gri de partea inferioara. Florile, in nuante de la alb
murdar pina la un roz pal, au forma unor cosulete si sunt dispuse des pe
portiunea superioara a tulpinii. Radacinile care au o actiune antitermica si
au fost foarte cautate in timpul epidemiilor de ciuma, se culeg inca inainte
de inflorire. Ceaiul sudorific se administreaza in caz de febra, insuficienta
respiratorie, atrita (guta), si epilepsie. Se beau zilnic, incetul cu incetul, 1-2
cesti. Frunzele mari si proaspete se aplica sub forma de comprese, nu doar
la entorse, luxatii, si picioare ranite de prea mult umblat, ci si in orice fel de
arsura, in leziuni ulceroase canceroase si in plagi usturatoare.

Brusture dulce, pentru ca are o frunza care aduce aminte de cea a

Brusturelui, numai ca este mai rotunda, mai crestata si ajunge la dimensiuni
gigantice (se poate face o umbrela dintr-o singura frunza), in timp ce
floarea care apare la sfarsitul lui aprilie - inceputul lui mai are un miros
dulce care aduce foarte bine aminte de mirosul unui compot de fructe.
Se culeg radacinile acum, in perioada de inflorire, cand poate fi recunoscut usor dupa florile sale carnoase, rosii-
albicioase, de o forma inconfundabila. Creste in asociatii, sub pamant intinzandu-se o adevarata retea de radacini
orizontale, groase de un deget, albicioase, cu un miros specific. Odinioara, era foarte frecvent folosit, fiind leac

pentru cele mai grave boli, de la cancer, la temuta ciuma. Radacinile se usuca si se prepara la fel ca si cele de
Brusture obisnuit, de aceea nu vom repeta retetele. De mentionat ca in afectiunile nervoase florile uscate
inlocuiesc foarte bine radacina de Brusture dulce, fiind chiar mai puternice ca efect.

Cateva indicatii terapeutice

Tensiune oscilanta - radacina de Brusture dulce regleaza exceptional tensiunea arteriala, fiind deopotriva indicata
in hiper si hipotensiune. Se ia o lingurita de pulbere de trei ori pe zi, pe stomacul gol.
Colita de fermentatie - se iau trei lingurite cu tinctura de Captalan pe zi, cu o jumatate de ora inainte de a manca.
De obicei, aceasta afectiune apare pe fond de stres, de aceea are o eficienta deosebita tratamentul de mai jos.
Stres, nervozitate - se bea in fiecare dimineata un ceai facut din jumatate de lingurita de flori de Tei, jumatate de
lingurita de Captalan si un varf de cutit de Busuioc. Plantele se oparesc cu o cana de apa clocotita, se lasa sa stea,
cu capac, timp de un sfert de ora, apoi se filtreaza si se combina cu miere de albine. Este bine sa mai bem pe
parcursul zilei din acest ceai, care ne insenineaza si ne linisteste aproape imediat.
Colici abdominale - se fierbe jumatate de lingurita de Captalan intr-o cana de apa, timp de doua minute, se ia de
pe foc si apoi se adauga o jumatate de lingurita de Chimen si o jumatate de lingurita de Fenicul. Se lasa sa
infuzeze 15-20 de minute; se bea fierbinte, indulcit sau nu. Durerile abdominale dispar in cateva minute.
Cosmaruri, cosmaruri la copii - se pune intr-o cana jumatate de lingurita de tinctura de Captalan, jumatate de

10
lingurita de tinctura de Menta si jumatate de lingurita de seminte de Chimen (toate tincturile se prepara la fel ca
cea de Brusture); se bea inainte de culcare cu inghitituri mici, pe stomacul gol (aceasta inseamna ca mancam
ultima oara cu doua-trei ore inainte de culcare). La copii se reduce doza la sfert.
Hipertiroidie Basedow - se face un tratament indelungat cu pulbere de radacina de Captalan, combinata in
proportie egala cu pulbere de iarba de Turita mare (Agrimonia eupatoria) - o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul
gol. In paralel, se urmeaza o cura cu extracte de muguri de Paducel (Crataegus oxyacantha) si Tei (Tilia
tomentosa). Primele rezultate apar in doua-trei saptamani. Tratamentul dureaza minimum un an.

-prepararea ceaiului: 1 lingurita rasa de radacini de brusture se pune peste noapte la macerat in ¼
litru de apa, se incalzeste dimineata si se strecoara.
-comprese: Frunzele proaspete sunt spalate, zdrobite si aplicate sub forma de compresa. Aceasta opreatie se
repeta zilnic de mai multe ori.

Brusturele, nume stiintific arctium lappa, este o planta mai putin cunoscuta pentru efectele terapeutice si curative
dar recunoscuta ca buruiana! Poate fi intalnita in gradini, in livezi, pe marginea drumului, in poieni si pe ogoare.
Este cultivata de cunoscatori pentru radacinile si frunzele bogate in substante care au efecte benefice asupra
organismului. In trecut radacina de brusture era considerata remediu foarte important, insa odata cu evolutia
medicinei, cunostintele curative ale acestei plante au fost uitate.

Denumirea stiintifica a brusturelui poate fi tradusa ca laba ursului, nume care i-a fost atribuit datorita formelor
frunzelor. In Europa era cunoscuta pentru ca avea capacitatea de a curata sangele de toxine dar si pentru
capacitatea de a tine bolile la distanta.

In randurile urmatoare va voi prezenta care sunt caracteristicile generale ale brusturelui, proprietatile terapeutice,
beneficiile pe care le ofera consumul preparatelor din brusture dar si metodele de intrebuintare si contraindicatiile
plantei.

Brusture: caracteristici generale

Brusturele este o planta bienala, foarte rezistena si foarte putin

pretentioasa la conditiile pedo-climatice. Ca si multe alte buruieni, se dezvolta bine in conditii de stres hidric si
termic. Creste in mod sporadic in toate zonele de la noi din tara.

Radacinile de brusture, considerate adevarate delicatese in Japonia, sunt mici, foarte hranitoare, au gust placut si
pot fi consumate la sfarsitul primului an de vegetatie.

Tulpina acestei plante poate atinge usor inaltimea de 2 m, insa inaltimea media a plantei este de 1,3 m. Frunzele
sunt caracteristice si sunt un semn distinctiv al plantei. Sunt mari, late, groase si au culoare verde intunecat.

Florile brusturelui seamana cu niste scaieti, sunt mov-intunecate, tubulate, prezinta antere si stamine concrescute
si grupate in calatidii globulare. Corimbul de brusture apare in mijlocul verii. Fructele sunt achene comprimate ce
prezinta papusuri scurte.

11
In primul an planta isi dezvolta sistemul radicular si frunzele puternice, in cel de-al doilea sunt produse florile si
fructee dupa care isi incheie ciclul de vegetatie. Radacina de brusture este un adevarat depozit de substante cu
efecte excelente asupra organismului.

De la plantele de brusture sunt utilizate in scop gastronomic radacinile si in scop terapeutic radacinile, frunzele si
semintele.

Brusture: proprietati si beneficii asupra organsimului

Radacina, frunzele si semintele brusturelui sunt bogate in inulina (substanta care ajuta la intarirea sistemului
imunitar), acid palmitic, acid steric si acid cofeic, ulei volatil, viatmine din complexul B, nitrat de potasiu, steroli,
hormoni vegetali, taninuri, mucilagii. De asemenea contine cantitati impresionante de fibre dietetice, fitoncide,
arctiina si lapanol.

Proprietatile curative ale brusturelui sunt aproape nelimitate. Are actiune detoxifianta, anticancerigena,
antimicrobiena, antiinflamatoare, sudorifica, depurativa si usor hipoglicemianta, de asemenea are efecte
antitumorale, antimutagenice, hepatoprotectoare si antioxidante.

Beneficiile consumului de brusture sunt:

1. Detoxifica organismul. Substantele active pe care le are in compozitie brusturele sunt eficiente in curele de
detoxifiere. Sarurile de potasiu, uleiurile volatile si tanina ajuta la eliminarea toxinelor din sange si din organism.

2. Este eficent in combaterea diabetului. Diabetul este o boala tot mai frecventa in zilele noastre. Fondul
genetic, mancarea nesanatoasa si lipsa de miscare sunt doar cativa factori care favorizeaza instalarea acesti boli
chinuitoare. Substantele active ce se regasesc in organele brusturelui regleaza nivelul glicemiei dn sange, deci
impiedica dezvoltarea acesti boli. Ceaiurile din brusture au efecte benefice si asupra persoanelor care sufera de
diabet, ameliorand simptomele neplacute provocate de aceasta boala.

3. Trateaza infectiile urinare si afeciunile renale. Poliacentilenele sunt substante cu efect antibiotic si se
gasesc din plin in organele acesti plante. Ceaiurile din brusture nu doar trateaza organismul ci lupta impotriva
infectiilor bacteriene ce se dezvolta la nivelul vezicii urinare.

4. Brusturele tratament impotriva acneei, cuperozei si a furunculozei. Substanta responsabila de efectele

benefice asupra afectiunilor pielii este arctiozida, care are efect antimicrobian puternic (actioneaza asemeni
penicilinei). Preparatele destinate tratarii pielii pot fi consumate sub forma de ceai, compresa, cataplasma sau bai
cu abur.

5. Atenueaza inflamatiile si are efect calmant. Brusturele este un antiinflamator natural, de aceea poate fi
utilizat pentru alungarea durerilor provocate de reumatism, luxatii, entorse, intepaturi de insecte, artrita si guta. In
astfel de situatii sunt recomandate infuziile din radacina de brusture sau compresele locale cu ceai concentrat.

6. Combate matreata si caderea parului. Brusturele are efecte minunate asupra parului; combate alopecia si
matreata. Este un tratament care actioneaza asupra scalpului si lasa parul stralucitor cu aspect sanatos. Dupa
spalare se recomanda clatirea cu ceai concentrat din radacina si frunze de brusture.

7. Impiedica dezvoltarea cancerului de piele. Studiile specialistilor japonezi au demonstrat ca brusturele ofera
rezistente la actiunea mutagena a radiatiilor solare. De aceea au dezvoltat tratemente ce au ca substanta activa
pulberea de brusture, pentru a impiedica dezvoltarea celulelor cancerigene la nivel cutanat.

8. Vitaminizant natural. Brusturele contine cantitati impresionante de vitamina C, vitamine din complexul
B, Fier, Magneziu, care sunt rapid absrobite de organism.

Brusture: mod de utilizare si remedii

1. In gastronomie. Radacinile mici ale brusturelui recoltate in primul an de viata sunt foarte hranitoare si extrem
de gustoase. Pot fi consumate crude, in salate sau conservate (uscate si apoi fierte in doua ape cu sare).

Tulpinile tinere, carnoase au gust asemeni sparanghelului si pot fi consumate in salate sau sub forma de suc.

12
2. Intern: ceaiuri, infuzii, tincturi. Frunzele tinere, tulpinile si semintele pot fi culese in orice stadiu de
vegetatie si puse la uscat. Procesul de uscare trebuie sa se realizeze treptat, in spatii ferite de bataia directa a
soarelui.

3. Extern: bai, cataplasma, compresa. Baile sunt eficiente pentru tratarea afectiunilor scalpului. Cataplasma si
compresele sunt indicate in cazul afectiunilor pielii (acnee, furuncul, intepaturi insecte).

Brusture: contraindicatii si reactii adverse

Radacinile de brusture pot fi utilizate de oricine. Nu au contraindicatii, trebuie consumate insa cu precautii de
persoanele care sufera de diabet si trebuie sa isi ajusteze doza de insulina in functie de cantiatea de brusture
ingerata.

Semintele de brusture trebuie consumate cu precautie de femeile insarcinate, pentru ca pot provoca contractii
uterine, insa radacinile pot fi utilizate in aceasta perioada pentru ca previn constipatia.

In foarte putine cazuri au fost semnalate cazuri de alergie, provocate de aceasta planta.

Brusturele - Purificatorul Natural al Corpului

Descriere
Brusturele este oarecum înalt, putând ajunge până la 2 metri înălțime. Are frunze mari, alternate, frunzele bazale
care apar în primul an de vegetație, triunghiulare, ovate sau cordate, cu marginele întregi, cu un pețiol lung,
tomentoase pe partea inferioară.

Florile sunt tubulate de culoare mov-violet, cu antere și stamine concrescute și grupate în calatidii globulare, care
formează un corimb. Acestea apar la mijlocul verii. Calatidiile sunt înconjurate de un involucru format din
numeroase bractee, fiecare curbată sub forma unui cârlig, permițând să se agațe de blana animalelor și să fie
cărate pe distanțe mari. Fructele sunt achene; cu o lungime de cca 6 mm, comprimate, cu papusuri scurte.

Rizomul este scurt, cărnos, continuat cu o rădăcina pivotantă lungă de până la 50 cm lungime, de culoare brun-
cenușie. Tulpina este cilindrică, cu șanțuri longitudinale, ramificată, acoperită cu peri.

13
Brusturele face parte din categoria acelor plante care oferă atât beneficii nutriționale, cât și terapeutice. Japonezii
sunt singurii care apreciază și folosesc brusturele ca un aliment-medicament. În Japonia și unele părți din Europa,
brusturele este cultivat și consumat ca o legumă pentru întărirea și creșterea rezistenței corpului.

14
Brusture

Brusturele – proprietăți

Brusturele conține carbohidrați, uleiuri volatile, steroli din plante, taninuri, uleiuri grase și inulină – tip de fibre
dietetice care îmbunătățesc digestia. Are proprietăți antioxidante, prebiotice, anti-inflamatorii și antibacteriene.
Rădăcina de brusture are o activitate antioxidantă mai puternică decât multe alte plante, legume sau fructe.
Studiile recente au arătat că brusturele conține acizi fenolici, quercetină și luteolină.

Purificatorul sângelui și vindecătorul pielii

Acțiunea terapeutică generală a brusturelui este de natură purificatoare. Brusturele stimulează metabolismul,
activează și tonifică organele responsabile cu detoxifierea corpului, inducând un proces de curățare internă
profundă a organismului. Datorită proprietăților diuretice, brusturele ajută corpul să elimine toxinele și excesul de
apă prin mărirea cantității de urină eliminată.

Este considerat o plantă a ficatului, fiind recomandat ca un purificator al sângelui în boli de piele precum acnee,
eczeme sau psoriazis.

Cancer, tumori

Utilizările medicinale ale brusturelui în tratarea bolilor cronice precum cancere, diabet sau SIDA au fost de
asemenea raportate de-a lungul timpului. Cercetătorii germani au confirmat activitatea anti-tumorală a brusturelui
în anul 1964.

În medicina chineză tradițională, brusturele este deseori folosit în combinație cu alte plante pentru răceli și dureri în
gât. Extractele din rădăcina de brusture sunt incluse în foarte multe remedii homeopatice.

15
Brusture

Cum se folosește, culinar și medical

Rădăcina de brusture, deși se scoate greu, prin săpare (fiind foarte adânc ancorată în pământ), este mult mai
puternică din punct de vedere terapeutic, fiind recomandată îndeosebi diabeticilor, datorită conținutului de inulină
care ajută la reglarea nivelurilor de zahăr din sânge. Rădăcina se curăță de coaja exterioară tare și se prepară sub
formă de piure, sau se folosește la supe și frupturi.

Tulpinile brusturelui pot fi adăugate la salate de crudități, la supe sau fripturi. Atât rădăcina proaspătă rasă, cât și
frunzele făcute terci pot fi aplicate ca o cataplasmă pe răni, vânătăi sau inflamații și plăgi greu vindecabile.

Ceaiul sau decoctul de rădăcină de brusture poate fi consumat intern pentru curățarea corpului și susținerea
sănătății ficatului și rinichilor.

Pentru a prepara un ceai din rădăcină de brusture, folosiți 2-6 g de rădăcină uscată la 150 ml de apă. Fierbeți
planta 10-15 minute, apoi strecurați lichidul. Acest ceai se poate folosi și extern, sub formă de compresă, pentru
vindecarea rănilor. Nu se aplică pe rănile deschise.

Brusturele se poate găsi și la magazinele naturiste sub formă de pulbere de rădăcină, ceai, tinctură, capsule, sau
alte preparate specializate.

16
Inflorescențe de Brusture

Precauții și contraindicații

Brusturele poate interacționa cu alte plante, medicamente sau suplimente. Femeile gravide și cele care alăptează
trebuie să evite utilizarea acestei plante, deoarece poate afecta fetusul sau bebelușul.

Dacă aveți alergie sau sunteți sensibil la florile din familia margaretelor sau crizantemelor, nu consumați această
plantă, deoarece poate cauza o reacție alergică, inclusiv dermatită.

Persoanele deshidratate nu trebuie să consume brusture, deoarece efectele diuretice ale plantei pot înrăutăți
problema.

Evitați consumul de brusture în cantități mari, deoarece există foarte puține studii realizate pe siguranța plantei. Se
poate consuma în schimb ca aliment.

Consultați medicul înainte să consumați brusture dacă luați medicamente pentru diabet, medicamente pentru
subțierea sângelui sau diuretice.

Ghimpe -Tratamente cu Ceai şi Tinctură de Ghimpe

Ghimpele (Xanthium spinosum) este o iarbă cu proprietăţi medicinale, care creşte la noi în ţară, în cele mai la
îndemână locuri: în special în zonele joase de câmpie sau deal, sau pe lângă drumuri şi garduri. Denumirea de
„ghimpe” vine de la aspectul tulpinii, prevăzută cu frunze cu multe ţepuşe. În cultura populară, ghimpele se mai
numeşte scaiete mocănesc, holeră sau volbură-mică.

17
Ghimpe (Xanthium spinosum)

Ghimpele înfloreşte la sfârşitul lunii iunie, şi poate fi culeasă până în septembre. În scop medicinal, de la ghimpe se
foloseşte tulpina cu flori. Se recoltează numai cu mănuşi de protecţie. Tulpina se măruţeşte şi se lasă la uscat la loc
umbros.

Proprietăţi terapeutice
Ghimpele conţine flavonoide, saponine, fitosteroli, acid cafeic şi ulei volatil, substanţe care o recomandă în bolile
infecţioase, afecţiuni ale prostatei, afecţiuni renale sau endocrine, precum şi în bolile degenerative. Are efecte
diuretice puternice, antiinflamatoare, antiseptice, anticongestive, dezinfectante, cicatrizante şi antitumorale.

Ghimpele este mai puternic în asociere cu pufuliţa, frunze de mesteacăn, anghinare şi tinctura de ienupăr.

– Ajută la dizolvarea şi eliminarea calculilor biliari

– Reduce şi înlătură febra – în asociere cu mentă
– Tratează adenomul de prostată şi alte afecţiuni ale prostatei – ceai de ghimpe
– Litiată renală – micro-litiază, cistite, nefrite, cistopielite – ceai
– Adjuvant în hiperteiroidie – pulbere de ghimpe
– Cancer genital, cancer de prostată – pulbere de ghimpe
– Holeră, turbare

• Adenom de prostată
Tratamentul se face pentru început 3 luni, timp în care se ia câte o linguriţă de tinctură de ghimpe, diluată în apă,
de 4 ori pe zi. Are efecte benefice în asociere cu ceai de pufuliţă. Din acest mix se iau câte 4 linguriţe, pe stomacul
gol. Efectele se simt după 10 zile, când se produce o decongestionare a prostatei. Se recomandă o dietă
echilibrată. După tratament, dispar micţiunile nocturne şi disconfortul din timpul urinării, durerile şi usturimea la
nivelul uretrei.

În adenomul de prostată, este bun şi decocotul de ghimpe, preparat dintr-un gram de tulpină la o cană de apă. Se
beau 2 căni pe zi, cu jumătate de oră înainte de masă. Tratamentul durează 6 luni, după care se rămâne la o cană

18
pe zi. Durata totală a tratamentului este de 6-18 luni, iar pentru întreţinere, se poate prelungi toată viaţa, în special
la persoanele care suferă constant de litiază renală. Pentru cistopielite, cura durează 3-5 luni.

• Litiaza renală
Se recomandă tinctură de ghimpe cu tinctură de pufuliţă, amestecate în cantităţi egale. Din acest preparat se iau
câte 2 linguriţe, de 2 ori pe zi, diluate într-un pahar pe apă. tratamentul se ţine cel puţin 6 săptămâni, pentru
rezultate vizibile. Ghimpele poate trata litiaza de mărimea unui bob de piper.

• Microlitiaza biliară
Se bea câte un litru de infuzie de ghimpe pe zi. Pentru efecte puternice, se combină cu 2 linguriţe de iarbă de
anghinare. Ceaiul se bea pe stomacul gol, pe parcursul unei zile. Tratamentul durează 10 zile.

• Cancer de prostată
Se bea zilnic câte un litru de ceai de ghimpe, preparat prin infuzare, în combinaţie cu pufuliţa în cantităţi egale. Pe
durata tratamentului se ţine regim vegetarian, în care se consumă mai multe crudităţi, pentru curăţarea
organismului. Ceaiul de ghimpe se bea şi în cazul cancerului genital la bărbaţi (cancer la testicule), cancerului
rinichilor sau cancerului urinar.

• Hipertiroidie
Iarba de ghimpe reglează activitatea glandei tiroide şi este recomandată în tratarea cancerului la tiroidă sau a
nodulilor tiroidieni. Pentru hipertiroidism, se recomandă pulberea de ghimpe, câte 3 linguriţe pe zi, timp de 3
săptămâni. Se vor face pauze de câte 10 zile între cure.

• Circulaţia sângelui deficitară

Ruscogenisul conţinut de ghimpe ajută la menţinerea colagenului în pereţii vaselor de sânge, îmbunătăţind
circulaţia.

Ghimpe (Xanthium spinosum)

> Tinctura de ghimpe – preparare

19
Se pun 20 de g de ghimpe în 100 ml de alcool alimentar de 70 de grade şi se lasă la macerat 15 zile la
temperatura camerei, agitându-se zilnic. Se filtrează şi se păstrează în sticluţe închise la culoare vreme de 2 ani.

Tinctura de ghimpe poate fi administrată pe durată lungă, câte 3 linguriţe pe zi, cu jumătate de orî înainte de
masă.

> Ceai de ghimpe – preparare

Se prepară din 2 linguriţe de plantă uscată şi mărunţită, fierte 10 minute. Ceaiul de ghimpe se bea dimineaţa şi
seara, câte o cană, înainte de micul dejun, respectiv înainte de cină.

Ghimpe – contraindicaţii şi precauţii

Ghimpele nu este recomandat hipertensivilor, nici celor afectaţi de hiperplazie de prostată (benignă).

Pe durata tratamentelor cu ghimpe nu se bea alcool, nu se consumă lactate fermentate, fructe acre sau
condimente. Pot să apară tulburări digestive.

Ghimpele trateaza afectiuni ale prostatei, litiaza renala si cistita

Ghimpe (Xanthium spinosum) este o plantă erbacee din familia Asteraceae, cunoscută și sub denumirile de :
holeră, scaiete muscălesc, scaiete mocănesc, spin alb, asprică, volbură-mică.[1]

Descriere
Plantă erbacee, înaltă de 15–80 cm, ce are la bază frunze prevăzute cu spini, trifurcate iar cele tulpinate sunt
întregi, alb tomentoase pe partea interioară, nedivizate sau trilobate, cu lobul mijlociu lanceolat, cu flori de culoare
gălbuie. Crește în locuri necultivate, pe lângă drumuri și garduri. Înflorește începând cu sfârșitul lunii iunie și până
în septembrie.[2]

În scopuri medicinale se întrebuințează părțile aeriene ale plantei, recoltate în perioada înfloririi.

Ghimpele, pe numele sau stiintific Xanthium spinosum, creste pe marginea drumurilor si pe terenuri
neingrijite, pe langa garduri si sinele de cale ferata, din zonele de campie si de deal dar poate fi
intalnit si in zona montana joasa.

In terapia naturista, ghimpele si-a dovedit eficienta in boli din cele mai diverse, de la cele infectioase la cancer si
afectiuni degenerative, actionand ca antiinflamator si anticongestiv, dezinfectant, cicatrizant.

In scop terapeutic de la ghimpe se foloseste tulpina inflorita, care se recolteaza de la sfarsitul lunii iunie si pana
toamna, in septembrie, octombrie, dintr-un kilogram de planta proaspata obtinandu-se doua, trei sute de grame de

20
planta uscata.

Ghimpele poate fi consumat ca medicament naturist sub forma de infuzie, pulbere si tinctura in boli precum
cancerul de prostata, ca adjuvant, litiaza renala, microlitiaza biliara, hipertiroidie.

Infuzia se prepara punand la macerat, de seara pana dimineata, patru lingurite de pulbere in jumatate de litru de
apa. Dimineata se filtreaza, iar maceratul obtinut se pune deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca
jumatate de litru de apa clocotita, dupa care se lasa sa se raceasca si iar se filtreaza.

La sfarsit, se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se administreaza pe
parcursul unei zile, in doua-trei reprize in caz de cancer de prostata si microlitiaza biliara. Infuzia se recomanda, de
asemenea, si barbatilor care sufera de cancer al organelor genitale, inclusiv al testiculelor, al rinichilor si al cailor
urinare.

Pulberea de ghimpe se obtine macinand planta bine uscata in rasnita electrica de cafea si se administreaza cate o
lingurita rasa de 3-4 ori pe zi in hipertiroidie, planta fiind un reglator natural al activitatii tiroidiene. Pulberea se tine
sub limba timp de 10 - 15 minute, dupa care se inghite cu apa.

Tinctura de ghimpe se obtine din pulberea plantei cu care se umple pe jumatate un borcan, peste care se toarna
alcool de 70 de grade. Borcanul se inchide ermetic si se lasa la macerat timp de 10 zile, dupa care se filtreaza prin
tifon si se pastreaza la rece, in sticle mici, inchise la culoare. Se administreaza pe stomacul gol, de patru ori pe zi,
cate o lingurita diluata in jumatate de pahar cu apa. Tinctura se foloseste timp de doi ani de la data la care a fost
culeasa planta.

In caz de litiaza renala, se combina tinctura de pufulita cu tinctura de ghimpe, in proportii egale si, din acest
amestec se iau cate doua lingurite diluate in putina apa, de doua ori pe zi. Tratamentul este eficient atat in
microlitiaze, cat si in cazul calculilor de dimensiuni mai mari, deoarece ajuta la maruntirea si eliminarea lor. Acelasi
tratament, pe timp de sase saptamani, se recomanda si in cistita, nefrita si pielo-nefrita.

Marul lupului

Denumire stiintifica: Aristolochia clematitis Fam. Aristolochinaceae

Denumiri populare: boasele popii, curcubetica, desagii popii, fasolea calului, fasolea ciorii, fasolea dracului, fasolea
greceasca, fasole greceasca, ghemele popii, marul lupului, mar lupesc, nucsoara, pasulica, poama vulpii, remf.

21
In traditia populara:

frunzele crude se puneau pe rani. Cu decoctul tulpinilor florifere se spalau ranile, pecinginea, abcesele si se faceau
scaldaturi si oblojeli bolnavilor de branca. Cu radacina fiarta, pisata, amestecata cu faina de porumb, se faceau
legaturi contra galcilor, ungandu-se pe deasupra cu grasime de porc ori cu undelemn. In Banat, planta cu radacina
cu tot se fierbea in otet ori in vin rosu batran, apoi se facea un stropitor din teava de soc si cu acesta se spalau, de
mai multe ori pe zi ranile rele. Se mai folosea contra frigurilor. Frunzele verzi si florile se puneau in bai contra
reumatismului, indeosebi la picioare.

Decoctul rizomului uscat in 2 dl. De lapte si 1 dl. De apa se bea contra ulcerului la stomac. Cu decoctul plantei se
spala contra plosnitelor.

Atentie! Este o planta toxica. Se foloseste partea aeriana a plantei, fara seminte, sau radacini.

Compozitie chimica:

contine acid aristolochic, magnoflorina, trimetilamina, ulei volatil, flavonoide, tanin, dioxifenalamina, saruri
minerale, protide, fitosteroli, sitosterol, colina, derivati ai acidului hidroxicinamic, alantoina, rezine, compusi
flavonici, substante amare, celuloza, zaharuri.

In cazul intoxicatiei: apar varsaturi, greturi, scaune numeroase, urinari dese, etc. Se vor face spalaturi gastrice si
se va administra carbune medicinal.

Actiune farmaceutica:

este una dintre plantele foarte putin cercetata la noi cu toate ca se pare ca in alte parti a atras atentia
cercetatorilor. Cert este ca inca nu se stie cu exactitate ce si cum ajuta in diferite afectiuni. Se foloseste acum mai
mult empiric la foarte multe afectiuni, de la cele mai simple la cancer, chiar cu metastaze.

22
Se poate utiliza in urmatoarele afectiuni: abcese, afectiunile pancreasului si ficatului, cancer de diverse etiologii,
candidoza, ciroza, cicatrici dupa interventii chirurgicale, eczeme zemuinde, fistule anale, flegmoane, furuncule,
gingivita, infectii genitale, inflamatii, rani purulente, tricofitie, ulcerul gastric, ulcere cronice ale pielii.

Administrare:

-Intrucat este o planta toxica se va face numai sub supraveghere stricta medicinala. Se va administra maximum
0,1-0,5 g planta intern preferabil sub forma de tinctura si care se ia sub supraveghere medicala stricta.

Preparare: se va face doar la farmacii unde se poate stabili care este doza de toxina existenta in aceasta planta. Nu
este indicat ca aceasta tinctura sa se faca in gospodarie unde nu aveti posibilitatea sa stabiliti cate toxine exista in
planta culeasa, deoarece acestea pot varia foarte mult in functie de timpul in care s-a cules, de terenul pe care a
crescut si ce parti ale plantei se folosesc de asemenea in ce stadiu de vegetatie este.

23
Mărăcini, ciulini, brusturi

Astăzi ni se pare suprinzător, însă un număr considerabil de specii de mărăcini comestibili au făcut parte din
bucătăria populară, începând cu populațiile străvechi neolitice și continuând în mediile rurale, cu precădere în
perioadele de secetă sau atunci când culturile le erau prădate. Poate că utilizarea acestor plante nu se făcea doar

24
într-un context extrem – îmi imaginez că o dietă nu putea fi alcătuită numai din cereale și boabe uscate. Până la
coacerea fructelor și legumelor prin grădini, oamenii se întorceau spre plantele din flora spontană, uneori cultivate
și ele, de la care foloseau frunzele, tulpinile, rădăcinile, lăstarii, mugurii sau florile. Cu grijă, din experiența
acumulată cu fiecăre generație, oamenii au ales plantele bune de cele rele, au săpat după rădăcini sau le-au căutat
lăstarii și frunzele când abia răsăreau prin păduri și pe câmpuri. Iar mărăcinii sunt plante rezistente,
nepretențioase, ce ating înălțimi considerabile – unele specii cresc până la 3 m – și se întâlnesc peste tot, iar
dincolo de bariera lor naturală pe care o constituie spinii și marginile dințate, părțile comestibile sunt consistente –
dintr-o plantă mare se adună suficiente ingrediente pentru o masă la care poate participa o familie întreagă.

Tulpini de mărăcine-auriu
decojite de țepi.

Astăzi termenul de mărăcine desemnează generic cele mai nepopulare dintre plante, dar sunt regiuni unde
armurariul, anghinarea sălbatică, scaiul-măgăresc și chiar ciulinele sunt parte din bucătăria locală de sezon.

Toți mărăcinii sunt plante bienale – în primul an produc o rozetă de frunze spinoase, sustinute de o rădăcită
adâncă, uneori lungă și de 30 cm, care asigură nutriția plantei, iar în al doilea an se dezvoltă complet.

ARMURARIUL

Armurariul (Silybum marianum sau ciulinul laptelui) este o plantă din familia Asteraceae. Inițial nativă în Europa
de Sud și Asia, se găsește astăzi în toată lumea. În România crește mai ales în zonele calde și însorite, precum
Dobrogea. Semințele (fructele) sunt folosite în scopuri medicinale - datorita conținutului de silimarină
(hepatoprotector).

Silybum marianum. Plantă bienală din familia Asteraceae cu tulpină nespinoasă, înaltă și ramificată ce poate crește
până la 1,5 m. Dezvoltă frunze mari, lobate, dințate și spinoase și flori rotunde, roz-violet de 3-4 cm, alcătuite din
multe florete tubulare și bractee țepoase. Arealul de răspândire al armurariului este Europa meridională, Orientul
Apropiat și nordul Africii. La noi în țară este întâlnită mai ales în regiunile sudice.

25
 ARMURARIU. Silybum
marianum. În al doilea an.

Armurariul este cunoscut și ca ciulinul-laptelui, sau ciulinul-Mariei. De secole, dacă nu milenii, armurariul a fost
folosit ca plantă medicinală în remediile legate de afecțiunile ficatului, ale splinei, pentru ameliorarea durerilor
menstruale, pentru stimularea eliminării pietrelor biliare și pentru protecția ficatului în cazul otrăvirii cu
ciuperci. Componentul cel mai faimos al Armurariului este silimarina, un tip de flavonoidă găsit în coaja semințelor
care are proprietăți regenerative și hepatoprotectoare.

Dar, dincolo de calitățile sale medicinale, armurariul a fost de multe ori cules pentru alimentație, mai ales în
perioadele de secetă, când culturile erau afectate. Pe la sfârșitul Evului Mediu, planta a devenit populară de-a
lungul Europei și aproape toate părțile ei erau consumate într-un fel sau altul.

 Rădăcinile pot fi mâncate crude în salate, sotate cu unt, sau chiar coapte.
 Lăstarii tineri, culeși primăvara, se gătesc asemeni sparanghelului.
 Bracteele, receptaculul plantei mature, se pot consuma la fel ca anghinarea.
 Tulpina, cojită, se lasă în apă peste noapte pentru îndepărtarea amărelii, apoi se folosește în fierturi ca
orice legumă.
 Frunzele se curăță de părțile țepoase și se consumă crude, în salate, sandwichuri, ca foaie (wrap) în care
puteți rula humus, carne și legume sau gătite în moduri similare spanacului.
 Semințele se prăjesc, apoi, măcinate, se folosesc pentru prepararea unei băuturi energizante
asemănătoare cafelei sau la diferite preparate.

Bractee de armurariu.

26
 Semințe de armurariu.

MĂRĂCINELE-AURIU

Scolymus hispanicus. Este o plantă bienală din familia Asteraceae care se întâlnește în zonele de coastă din jurul
Mediteranei, pe țărmul iberic și breton al Atlanticului și în jurul Mării Negre. La noi face parte din flora spontană din
sudul țării. Poate crește până la 1 m cu tulpină și frunze spinoase. Dezvoltă flori galbene de 2-3 cm.

MĂRĂCINELE-
AURIU. Scolymus hispanicus. În al doilea an.

În Grecia actuală, Scolymus aici numit ascolymbrus, este de departe una dintre cele mai străvechi și apreciate
plante din flora spontană, o iarbă care se vinde scump în piețe, fiind considerată foarte delicioasă. Era cunoscută și
utilizată pentru gătit sau pentru proprietățile medicinale încă de pe vremea lui Theofrast, naturalist și filozof grec ce
a trăit prin secolul 4 î.e.n. În Spania, Scolymus este numită tagarnina și este, la fel, foarte apreciată și căutată. În
țările de limbă engleză planta este numită golden-thistle sau oyster-plant și poate fi găsită în unele piețe ca plantă
exotică de sezon.

27
 Tulpini cojite de
mărăcine-auriu.

SCAIUL-MĂGĂRESC

Onopordum acanthium. Plantă bienală din familia Asteraceae, originară din Europa meridională, dar naturalizată în
aproape toate zonele temperate. Atât tulpina, ce poate crește până la 3 m, cât și frunzele adânc lobate, sunt
spinoase. Florile au formă globulară, de 2-6 cm, roz-închis spre mov. Deși pare greu de
imaginat, receptaculul era consumat pe vremuri asemeni celui de anghinare, iar semințele acestei plante erau
folosite pentru obținerea unui ulei pentru gătit.

SCAIUL-
MĂGĂRESC. Onopordum acanthium. În al doilea an.

CRĂPUȘNICUL

Cirsium vulgare. Plantă bienală din familia Asteraceae, răspândită pe toate continentele cu climă temperată.
Tulpina și frunzele sunt spinoase, iar florile roz-mov ating înălțimi de 2-5 cm. Poate crește până la 1,5
m. Tulpina poate fi cojită, apoi fiartă sau gătită la aburi. Rădăcina se poate consuma crudă sau adăuga în
mâncare, dar ca și în cazul celorlalte, este mai bună culeasă în primul an.

28
 CRĂPUȘNICUL. Cirsium
vulgare. În al doilea an.

BRUSTURELE

Arctium lappa. Plantă bienală din familia Asteraceae, întâlnită în flora spontană pe toate continentele cu climă
temperată. Poate crește până la 2m și are frunze mari, triunghiulare sau ovate, flori tubulate de culoare roz-violet
și bractee ușor curbate ce le permite să se agațe de blana animalelor, fiind purtate distanțe mari. Semințele sunt
de tip achenă și au 5-6 mm.

BRUSTURELE. Arctium
lappa.

Tulpinile imature se culeg la sfârșitul primăverii, înainte de înflorire, și se pot consuma sotate sau prăjite. Au un
gust similar anghinarei. De asemenea, lăstarii tineri pot fi consumați la fel ca sparanghelul.

Faima rădăcinilor de brusture a crescut în ultimii ani odată cu popularitatea dietei macrobiotice care susține
consumul acestei plante. Ele conțin o cantitate apreciabilă de fibre, caciu, potasiu, amino-acizi și un numar mic de
calorii. Au textură crocantă, puțin aspră și gust dulceag. Bucătăria japoneză, care nu a pierdut tradiția consumului
acestor rădăcini, le combină cu morcovi sau carne de porc în rețete specifice cum ar fi kinpira gobō, supă miso,
orez fiert (takikomi gohan) și sushi cu rădăcini murate de brusture (makizushi). În Kyoto se pot găsi cipsuri de
brusture, similare cu cele din cartofi.

Frunzele de brusture au servit mii de ani drept „farfurie” sau invelitoare pentru pachetele cu mancare.

29
 Rădăcini de brusture
preparate după rețeta japoneză kinpira gobo.

Salvatorul ficatului - Armurariul

(Silybum marianum)

Este o planta tepoasa, de vreun metru inaltime, cu tulpini si frunze de un verde sters, cu flori rosietice, care fac
niste seminte cu gust amarui. Acest scaiete este printre cele mai utilizate plante medicinale din lume. De ce?
Pentru ca in semintele sale se ascund substante cu o extraordinara actiune benefica asupra ficatului. Studii facute
in Germania, Statele Unite, Italia, Austria au aratat ca armurariul este in prezent unul dintre cele mai puternice
remedii naturale contra afectiunilor hepatice, aflate in explozie in ultimul deceniu. Mai mult, armurariul este un
anti-toxic redutabil, ajutand organismul sa reziste celor mai puternice otravuri, de la ciupercile toxice, pana la
gazele industriale sau metalele grele. Sa cunoastem in continuare mai bine acest remediu, cu adevarat miraculos.

Unde gasim armurariul

Armurariul (Silybum marianum) este la noi in tara o planta exclusiv de cultura, care creste in zone mai calde, cum
ar fi Dobrogea, Oltenia, sudul Moldovei, Subcarpatii Sudici. Candva se cultiva in aceste zone pe suprafete intinse,
fiind obtinut chiar un soi romanesc original, numit "de Prahova", bogat in silimarina, principala substanta activa a
acestei plante. In zilele noastre, planta este cultivata doar pe suprafete reduse, de catre producatorii particulari.
Gasim in prezent semintele de armurariu in Plafaruri, sub forma de ceai sau preparate sub forma de tinctura.
Inainte de a cumpara ceaiul de armurariu, uitati-va cu atentie la termenul sau de valabilitate, intrucat este o planta

30
cu principii active foarte sensibile si care se degradeaza puternic in timp. Din acest motiv si prepararea sa este
foarte delicata, asa cum vom vedea in continuare:

Ceaiul de armurariu

Este, conform parerii cercetatorilor americani, varianta cea mai putin inspirata de a folosi armurariul, intrucat
flavonoidele din compozitia sa se degradeaza puternic in contact cu apa clocotita. Din acest motiv, formele de
administrare preferabile sunt cele pe care le vom prezenta in continuare:

Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea dupa care se face o cernere prin sita pentru faina alba. Ideal
ar fi, spun biochimistii, sa se macine pulberea cu 5-10 minute inainte de administrare, asa incat oxidarea
principiilor active sa fie cat mai redusa. Daca procedeul vi se pare dificil atunci pastrati pulberea de armurariu intr-
un borcan ermetic inchis, la rece si la intuneric, nu mai mult de 4-5 zile. Se ia 1 lingurita rasa de pulbere de 4 ori
pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.

Extractul hidroalcoolic (tinctura)

Este, probabil, forma de administrare ideala, pentru ca acest preparat se poate pastra mult timp (2 ani), fara a-si
pierde calitatile terapeutice. Iata cum se prepara tinctura: se pun intr-un borcan douazeci de linguri de pulbere de
seminte de armurariu, care se acopera cu alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga
masa de pulbere a fost acoperita, ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide borcanul
ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 14 zile, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune in
sticlute mici, inchise la culoare, si se pastreaza vreme de maximum 2 ani. Se administreaza de regula o lingurita,
de 4 ori pe zi.

Infuzia combinata

Seminte de armurariu cu umbreluta

Cum arata si numele, combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se
prepara astfel: 1-2 lingurite de pulbere de seminte de armurariu se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa
de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu o
jumatate de cana de apa fierbinte 20 minute, dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte; se bea
acest preparat cu un sfert de ora inainte de masa. Doza: 3 cani pe zi.

Cataplasma

2-3 linguri de pulbere fin macinata din seminte de armurariu se amesteca cu apa calduta pentru a forma o pasta ce
va fi aplicata extern pe locurile afectate. Se leaga deasupra un tifon curat, cataplasma fiind mentinuta astfel timp
de minimum 2-3 ore.

31
Boli in care se folosesc

semintele de armurariu

Hepatita virala A, B si C - numeroase studii efectuate in Statele Unite au aratat ca flavonoidele din compozitia
semintelor de armurariu favorizeaza regenerarea celulelor hepatice, maresc capacitatea organismului si in special a
ficatului de a se apara de infectii. Intr-o prima faza, armurariul se ia sub forma de infuzie combinata (intrucat se
recomanda un aport consistent de lichide): 1 litru si jumatate pe zi, vreme de 3 saptamani. Apoi se face o pauza de
15 zile, dupa care armurariul se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia o lingurita de 4 ori pe zi.

Icter, insuficienta hepatica - silibinina continuta de armurariu impiedica procesul de acumulare a toxinelor in
ficat, favorizeaza activitatea celulelor hepatice, stimuleaza eliminarea compusilor toxici din celulele hepatice. Se
administreaza zilnic jumatate de litru de infuzie combinata de armurariu, in cure de doua saptamani, cu o
saptamana de pauza.

Ciroza hepatica - o comisie medicala oficiala din Germania a dat in urma cu doi ani avizul favorabil pentru
folosirea armurariului in tratamentul bolnavilor de ciroza. Aceasta planta, se spune in raportul comisiei, este un
foarte bun stimulent al activitatii ficatului, impiedica fribrozarea acestuia si ajuta la regenerarea sa. Se ia sub forma
de pulbere cate o lingurita rasa de patru ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 15 zile de pauza.

Diskinezie biliara, litiaza biliara - se face un amestec de tinctura de armurariu si tinctura de anghinare, in
proportii egale. Se ia din aceasta combinatie o lingurita de patru ori pe zi, de preferinta inainte de mesele
principale. Are un puternic efect de stimulare a productiei de bila, favorizeaza eliberarea acesteia, impiedica
acumularea calculilor la nivelul vezicii biliare si diminueaza starile inflamatorii. Tratamentul se recomanda si in cazul
dispepsiei sau al digestiei dificile.

Otravire cu ciuperci toxice - se consuma vreme de 10 zile din abundenta infuzie combinata de armurariu
(minimum un litru pe zi), care sustine activitatea hepatica si neutralizeaza direct actiunea unor substante toxice din
ciuperci (in special amanitina si faloidina).

Intoxicatie cu metanol, cu tetraclorura de carbon, cu metale grele (plumb, mercur), cu medicamente care ataca
ficatul - se administreaza vreme de o saptamana un litru si jumatate de infuzie combinata de armurariu pe zi. Este
un tratament adjuvant foarte util pentru protejarea organelor interne si a sistemului nervos.

Frunze de armurariu

Alcoolism - se fac cure de trei saptamani, cu doua saptamani de pauza, cu infuzie combinata de armurariu, din
care se bea un litru pe zi. Armurariul nu diminueaza depedenta de alcool, insa ajuta la refacerea ficatului (greu
incercat de consumul sistematic al acestei substante) si, foarte important, sustine activitatea nervoasa, ajutand

32
chiar la recapatarea reflexelor si a coordonarii normale, reducand tremurul membrelor si alte simptome de acest
gen. Un studiu facut pe pacientii alcoolici dintr-un spital de profil din Spania sub conducerea medicului A. ParEs a
pus in evidenta toate aceste efecte benefice ale armurariului.
Doua aplicatii externe

Psoriazis - se aplica o data pe zi o cataplasma cu pulbere de seminte de armurariu, pe locurile afectate.

Suplimentar se face o cura interna cu seminte de armurariu, sub forma de tinctura, 4 lingurite pe zi, pentru
dezintoxicare.

Adjuvant in cancerul de piele - o data la doua zile, se pun cataplasme cu pulbere pe zona bolnava.
Suplimentar, se face un tratament intern, asa cum vom vedea in capitolul special dedicat bolii canceroase.

Precautii la tratamentul
intern cu armurariu

Studiile efectuate pana in prezent nu au pus deocamdata in evidenta efecte secundare nocive la administrarea
armurariului pe cale interna sau externa. Singura observatie in aceste sens este ca dozele mari pot provoca
(rareori) scaune diareice, caz in care se vor diminua sau, in cazurile grave, se va intrerupe administrarea.

Armurariul si cancerul

Semintele de armurariu sunt "gaselnita" de ultima ora a cercetatorilor care cauta noi mijloace pentru prevenirea si
combaterea bolii canceroase. Zeci de studii, unele dintre ele finalizate, alte in curs de derulare, arata ca semintele
acestei plante sunt un inamic redutabil al cancerului. Ele sunt recomandate atat persoanelor sanatoase, pentru a
preveni aceasta maladie, cat si celor deja bolnave, pentru a o putea combate si pentru a-i diminua efectele
nefaste asupra organismului.
Iata cateva elemente practice in acest sens:

Pentru a preveni cancerul: faceti la fiecare schimbare de anotimp o cura cu seminte de armurariu, consumand
4 lingurite de tinctura pe zi, vreme de trei saptamani. Aceasta planta activeaza sistemul imunitar (favorizand
fagocitarea celulelor maligne), neutralizeaza radicalii liberi, reintinereste organismul. Studii facute in randul
populatiilor mediteraneene si din Asia Centrala, unde aceasta planta este consumata in mod traditional, arata ca
incidenta cancerului este de pana la trei ori mai mica la cei care consuma frecvent aceasta planta.

Combaterea efectelor adverse ale chimioterapiei - este un domeniu de maxima importanta pentru cei care
recurg sau au recurs la medicatia de sinteza, pentru combaterea bolii canceroase. Semintele de armurariu (arata
studiile facute in cateva spitale americane) sunt printre putinele remedii cunoscute care au eficienta dovedita in
combaterea teribilelor efecte adverse ale citostaticelor. Un litru de infuzie combinata de armurariu, consumata zilnic
vreme de 20 de zile, sustine activitatea hepatica, mentine capacitatea de lupta a sistemul imunitar si impiedica
aparitia simptomelor neurologice, provocate de administrarea acestui tip de medicatie.

33
Diferite specii de armurariu: armurariu benedictin

Cancerul de prostata si hepatic - sunt cele doua localizari ale bolii canceroase, in care a fost verificata clinic
actiunea favorabila a semintelor de armurariu sau a silimarinei (un complex de principii active secretate de aceasta
planta). Se ia cate o lingurita de pulbere de seminte de 4 ori pe zi, in cure de 15 zile, cu 10 zile de pauza.
Alte forme de cancer, in care studiile de laborator au pus in evidenta actiunea curativa a armurariului, sunt
cancerul pulmonar, cancerul la san, cancerul ovarian, cancerul la intestinul gros si cancerul de piele.
In prezent sunt in derulare studii care - se spera - vor confirma eficienta acestei plante lipsite de toxicitate in toate
aceste forme de cancer.

34