Sunteți pe pagina 1din 4

Eseu: Transferul versus contratransferul

Despre aceste fenomene am aflat la unul din obiectele din


timpul când îmi făceam licența în psihologie, îmi este greu acum
exact să-mi amintesc la care din ele, dar la acel moment nu le-am
acordat o atât de mare atenție precum merită. Acum înțeleg mult
mai bine importanța transferului și contra-transferului, în primul
rând datorită faptului că este un element de bază pe care se axează
psihanaliza. Presupun că mă poate ajuta în cadrul terapiei să fac o
diagnoză obiectivă despre specificitatea caracterologică a
personalității clientului, pacientului, pentru a putea ghida terapia
într-un mod eficient în direcția vindecării acestuia.
Pentru a descrie fenomenele de transfer și contra-transfer
voi începe prin a le defini.
Transferul se referă la sentimentele inconștiente pe care le
dezvoltă pacientul, clientul față de terapeut. Aceste sentimente
sunt niște replicări ale trăirilor pe care le-a avut clientul față de
persoane, obiecte importante din viața sa și sunt însoțite deseori
de patern-uri comportamentale inconștiente. O altă definiție ar fi
proces psihic inconștient prin care trăirile inconștiente ale
pacientului, clientului în raport cu un obiect semnificativ din viața
lui se repetă în cura psihanalitică și relația psihanalitică, este un
sentiment puternic de actualitate.
Dacă e să ma refer la contra-transfer atunci acesta se
prezintă ca o a doua parte a aceleiași monede și anume determină
sentimentele pe care le manifestă terapeutul față de pacient, client
ca o reacție la transferul acestuia și la fel este determinat de
relațiile pe care le-a avut terapeutul față de persoane, obiecte
importante din viața sa. Este precum un joc de fotbal dintre două
echipe raportul dintre transfer și contra-transfer, o echipă atacă
iar cealaltă echipă se apără, apoi contraatacă, doar că jocul îl
începe permanent echipa oaspete, adică clientul.
Transfeul este manifestat diferit în dependență de
construcția personalității pe care o are pacientul, clientul.
1
De exemplu transferul de bază al unei persoane psihotice
este a unui prădător, acesta presupune că terapeutul intenționează
să-l folosească în scopuri negative. Pacientul este incapabil să
simtă că-i pasă de terapeut, iar terapeutului i se pare aproape la fel
de greu să simtă că-i pasă de client. Alte reacții
contratransferențiale față de psihotici implică o frică
amenințătoare.
Narcisicii au tendița să idealizeze sau să devalorizeze
terapeutul, mai des se întâmplă să fie devalorizați terapeuții tineri
cu mai puțină experiență și să fie valorizați terapeuții cu
experință. În ambele cazuri terapeutul ar trabui să simtă că
existența sa ca individ cu o anumită inteligență emoțională a fost
desființată. Sensul în contratransfer de a fi distrus, de a deveni
invizibil ca persoană reală, este un diagnostic al unei posibile
dinamice narcisice. Legat de aceste fenomene există
contratranferuri care includ plictiseala, iritabilitatea, stare de
somnolență și un sentiment vag că nu se întâmplă nimic în cadrul
tratamentului.
Din exmplele de mai sus deducem ușor că în dependență de
transferul și contratransferul care apar în cadrul terapeutic putem
pune o diagnoză ce ține de tipul de personalitatea a pacientului.
Multe discuții au fost duse referitor la existența fenomenelor
date, în această lucrare îmi voi expune părerea personală vizavi de
existența și prezența fenomenelor în cauză în cadrul terapiei, cu
referință la mica mea experință în calitate de terapeut.
Dacă stau să analizez terapiile mele până în prezent, în
calitate de terapeut, îmi este greu să identific direct prezența
transferului în cadrul vreuneia, dar dacă este să mă analizez pe
mine pot afirma că în terapii am avut contratransfer. De exemplu
un sentiment de antipatie referitoar la modul cum mă așteptăm să
arate pacientul și astfel pot deduce că clientul a avut la rândul său
un transfer. Am fost conștient de trăirea care mi-a declanșat-o
clientul, însă nu am putut valorifica acest lucru din lipsa
cunoștințelor de lucru cu tansferul și contratransferul. Chiar dacă
2
metoda aplicată de mine nu a fost psihanaliza pot afirma din mica
mea experiență precum contratransferul există, respectiv
transferul.
O întrebare logică ar fi:„Care sunt indiciile care ne ajută să
recunoaștem un contratransfer?
Acestea sunt un sentiment de antipatie referitoare la modul
cum ne așteptăm să arate pacientul, comiterea unei greșeli la
efectuarea programărilor ședințelor, de exemplu suprapunerea
orelor de ședință cu ale altui client. Putem uita numele pacientului
sau putem constata că devenim anxioși în timpul ședinței cu un
pacient. Ne zboară gândurile sau suntem somnoroși, un vis despre
un pacient este la fel un indiciu al contra-transferului. Fantasmele
erotice banale competitive despre un pacient. Lapsusurile
lingvistice din timpul unei ședințe, idealizarea pacientului. Ar
trebui să fim mereu obiectul constant al observației noastre
căutând orice sentiment intens nutrit față de pacient și să fim
vigilenți cu privire la următorul moment în care mintea noastră
inconștientă ne-ar putea trăda.
Pentru a evita astfel de dificultăți e necesar ca orice terapeut
să treacă printr-o analiză personală aprofundată, cei care evită
acest lucru sau fac o analiză superficială vor avea mereu
dificultăți în cadrul ședințelor terapeutice cu clienții. A face o
terapie, dar fără a beneficia de o analiză profundă este ca și cum
ai face o operație, dar fără a beneficia de instrumente ascuțite.
Analize repetate cu diferiți terapeuți de diferite sexe reprezintă un
mod de a menține deschisă calea dintre inconștient și conștient
pentru a evita sau a recunoaște apariția contra-transferului.
Cunoașterea predilecți mele mă va ajuta să nu dezvolt reacții
contratransferențiale prea puternice sau cel puțin mă va ajuta să le
pot face față din timp înainte să afecteze pacienții și clienții.
După identificarea contratransferului în baza vreunui indiciu
menționat mai sus vine următoarea etapă și anume să acceptăm și
să punem diagnosticul de contratransfer, să nu ne fie frică
deoarece este o situație care apare la oricare terapeut sau analist.
3
Recunoașterea contratransferului ne situează la jumătate de cale
de a câștiga bătălia. Sigur că datorită contrarezistenței care apare
odată cu contratransferul este un lucru dificil să accepți, că fiind
terapeut ai căzut în capcana transferului, din acest motiv și se
recomandă să discuți cel puțin cu un coleg psihoterapeut atunci
când îți apare suspiciunea că ai fost „infectat”. Este recomandat la
început de cale orice începător terapeut să fie supervizat, uneori
chiar să-și înregistreze ședințele bineînțeles respectând principiile
deontologice, apoi să le analizeze cu supervizorul.
Terapeuții cu experiență în practicarea terapiei identifică
reacția legată de contratransfer, iar ulterior o vor transcende. În
caz contrar dacă semnalele continuă să se manifeste e nevoie de
ajutor din afară, precum supervizarea sau intervizare pentru a
identifica paternurile iraționale.
Neacceptarea contratramsferului este un act iresponsabil la
fel ca și negarea acestuia, doar prin confruntare și rezolvarea
acestuia ne putem ajuta pacienți într-un mod optim. Oricum nu
suntem asigurați că psihismul nostru nu va avea manifestări
reacționale în diverse situații, dar o vigilență mărita ne va ajuta să
aplanăm și să transcendem aceste paternuri inconștiente.
Următorul pas după identificarea contratransferului ar fi
tratamentul propriu-zis.
La final încă o dată reiterez că tranmsferul și
contratransferul sun fenomene reale care se manifestă în relația
terapeutică și chiar în alte tipuri de relații precum coleg-coleg sau
sef-subaltern, student-profesor ș.a. iar importanța acestor
fenomene este majora pentru a obține rezultae de vindecare ale
pacienților.

Elaborat de Ruslan Rotaru