17 .

CURENTUL CERUT

Necesitatea determinării curentului cerut (Ic):

- dimensionarea conductelor;
- alegerea aparaturii de protecţie, comutaţie şi măsură;
- alegerea TD.
Metode de determinare a Ic:
a) pe baza puterii cerute Pc (sau Sc);
b) metoda coeficienţilor curentului cerut (intervin numai puteri nominale).
a) Determinarea lui Ic pe baza Pc
Pentru receptoare identice, pentru care se cunoaşte Pi, care este putere utilă (la motoare
Pi
puterea utilă = putere mecanică): Ic  , (8)
3U ln n cos  n
unde: Pi  Pn DA n .
Pentru receptoare identice, cu Pi putere electrică absorbită (ex.: cuptor electric):
Pi
Ic  . (9)
3U ln cos  n
Pentru n'4, dar din aceeaşi categorie k (kc, cos c) Pc are semnificaţie de putere
electrică absorbită:
Pck
I ck  . (10)
3U ln cos  ck
Generalizare:
- număr faze:1,3;
- Pi: putere utilă / putere electrică absorbită:
Pc Sc
Ic  , Ic  , (11)
C pU ln C sU ln
Cp şi Cs fiind daţi (valabil şi pentru receptoare monofazate sau în c.c.).
m
Dacă avem receptoare din categorii diferite: I c   I ck , (12)
k 1
cu condiţiile:
- Pc se determină cu ajutorul coeficienţilor de cerere pe fiecare categorie;
- ka se determină cu acelaşi n';
'
- se determină kck .
b) Metoda coeficienţilor curenţilor ceruţi
Se aplică pentru grupuri de receptoare trifazate până la nivel de TD. Receptoarele se
consideră grupate pe categorii indicându-se pentru fiecare categorie relaţia de calcul a Ic.
Fie o categorie k cu nk receptoare (un TD cu plecări puţine). Curentul cerut pe
categorie este:
nk
I ck  C1k  Pxk  C2 k P
j  x 1
nj , (13)

unde:(C1, C2)k - coeficienţii curentului cerut de categoria k;

x{0,1,2,3,4,5} - un număr de receptoare cu puterile cele mai mari;
x
Pxk   Pnj - suma primelor x puteri nominale ale receptoarelor, aşezate în ordine
j1

descrescătoare.
Puterile din relaţie sunt active (motoare) sau aparente (transformatoare şi cuptoare).
Pentru un consumator de calcul care are m categorii se utilizează relaţia (12).