Microbiologie si boli

infectioase
Lect Dr Alina Maria Holban
Obiectul de studiu al Microbiologiei
=biologia microorganismelor, adică studiul organismelor mici, vizibile
numai la microscop.
Deşi utilizat în mod curent, termenul de “microb” nu este ştiinţific.
Noţiunea de “microb” a fost introdusă de Sedillot (l878), cu sensul ei
ştiinţific: micro + bios = viaţă scurtă.
Termenul s-a păstrat şi a dat numele domeniului Microbiologiei.
Noţiunea de microorganism
• reuneşte un grup vast şi heterogen de organisme diferite ca poziţie
sistematică şi ca organizare structurală, dar care se aseamănă prin trei
proprietăţi comune:

• sunt sisteme biologice,

• toate au dimensiuni microscopice, ceea ce le face invizibile cu ochiul liber; în
general au organizare unicelulară. Chiar dacă unele microorganisme formează
asociaţii pluricelulare, ele rămân, în esenţă, organisme unicelulare, deoarece,
o celulă izolată din complexul multicelular îşi păstrează viabilitatea, creşte, se
divide şi reface asociaţia;
• structura lor internă este relativ simplă, comparativ cu a macroorganismelor.
Cadrul larg al noţiunii de microorganism cuprinde următoarele grupe:
1. Microorganisme cu
organizare celulara de tip
procariot (PK):
• Eubacteria (bacterii adevărate);
• Cyanobacteria (fostele “alge”
albastre-verzi)
• Archaea, un grup de
microorganisme asemănătoare
cu bacteriile adevărate, din
punct de vedere morfologic şi
structural, dar si cu EK.
2. Microorganisme cu organizare
celulara de tip eucariot (EK):
• Fungii microscopici, cu un număr
mare de reprezentanţi;
- levurile (drojdii) cu organizare
unicelulară
- mucegaiurile (fungi filamentoşi),
cu organizare pluricelulară;
• Algele microscopice
• Protozoarele.
Organizarea celulelor EK / PK
 Evoluţia Microbiologiei ca ştiinţă

• Hipocrate (400 i. Ch) – intemeietorul medicinei - Teoria miasmelor (gr.

miasma = emanatie putrida, murdarie)

– el spunea ca maladiile infectioase sunt datorate a doi factori:

- 1 intrinsec (constitutia bolnavului si starea sa de nutritie)

- 1 extrinsec (alterare necunoscuta a aerului care devine prin el insusi nociv)
Evoluţia Microbiologiei ca ştiinţă

• Microbiologia = ştiinţă relativ tânără,

• s-a cristalizat ca un domeniu particular al ştiinţelor biologice, în a II-a
jumătate a secolului 19, prin lucrarile savantului francez Louis Pasteur.
• Primele microorganisme au fost văzute cu ajutorul unui aparat optic de
mărire a imaginii (lupa), de către olandezul A. van Leevenhoek in l676,
• a examinat picături de apă din diferite surse naturale sau de salivă cu raclaj,
• a observat o lume fascinantă, cu densităţi neobişnuite, într-o mişcare perpetuă
(le-a denumit «animalcule»; le-a considerat ca fiind nişte “pui” ai animalelor
acvatice mai mari)
• Leevenhoek nu este considerat parintele Microbiologiei
 Evoluţia Microbiologiei ca ştiinţă

• Caracterele aparte ale microorganismelor au fost intuite de F. Cohn (l875).

• le-a definit ca organisme microscopice, unicelulare, care se înmulţesc prin
diviziune directă şi este considerat întemeietorul Microbiologiei ca ştiinţă.

• De o importanţă excepţională pentru dezvoltarea Microbiologiei sunt

descoperirile lui L. Pasteur (l822-l895).
• era preocupat de activităţile fziologice ale microorganismelor, în special
fermentative şi patologice.
• a înfiinţat primele laboratoare de cercetare microbiologică.
 Evoluţia Microbiologiei ca ştiinţă
L. Pasteur (l822-l895)
• a demonstrat experimental, ca fermentaţiile nu sunt procese pur chimice,
ci sunt procese biologice, rezultatul activităţii metabolice a
microorganismelor anaerobe - a pus bazele Microbiologiei industriale
• a pus bazele teoretice ale Microbiologiei medicale umane şi veterinare,
demonstrând cauzele producerii maladiilor infecţioase.
• Până atunci se cunoştea caracterul transmisibil (contagios) al acestora, dar nu se ştia
ca ele sunt rezultatul pătrunderii in organism a unor agenţi patogeni
• este întemeietorul primului Institut de Microbiologie din lume – Institutul
Pasteur din Paris;
 Evoluţia Microbiologiei ca ştiinţă
L. Pasteur (l822-l895)
• a demonstrat ca proprietăţile de patogenitate si virulentă ale
microorganismelor se pot modifica in vitro.
• Astfel, din culturile de bacterii patogene şi virulente derivă culturi cu virulenţă
atenuată, care se pot utiliza ca vaccinuri.
• Pasteur a pus astfel bazele unei activităţi practice de o importanţă practică
excepţională – vaccinarea;
• a fundamentat ştiinţific domeniul imunităţii antiinfecţioase, creand un
domeniu nou al ştiinţelor biologice – Imunologia, născută ca o ramură a
Microbiologiei, dar care ulterior s-a separat complet, ca un domeniu de sine
stătător;
Evoluţia Microbiologiei ca ştiinţă

L. Pasteur (l822-l895)

• a rezolvat controversa generaţiei spontane, demonstrând cu argumente

experimentale că microorganismele sunt forme de viaţă cu un grad înalt de
organizare, ce nu pot lua naştere spontan din materia organică (sau aer).

• Totdeauna microorganismele îşi au originea în alte celule, care

contaminează materia organică.
 Evoluţia Microbiologiei ca ştiinţă

R. Koch (l843-l910)

- Conceptul de cultura pura derivata dintr-o colonie izolata,

- Introducerea mediilor de cultura solide,

- A demonstrat teoria germenilor (a izolat agentul patogen al antraxului –

Bacillus anthracis si a reprodus experimental boala),

- A izolat si identificat agentul etiologic al tuberculozei umane

(Mycobacterium tuberculosis, bacilul lui Koch).
 Evoluţia Microbiologiei ca ştiinţă

• In l897, Beijerinck a descoperit virusurile.

• El a intuit natura particulară a agentului mozaicului la tutun şi l-a

considerat ca fiind “contagium, vivum, fluidum” (agent contagios, viu-
corpuscular-filtrabil).
• Iniţial, Virologia s-a dezvoltat ca o ramură a Microbiologiei, dar
raportându-ne la natura particulară a virusurilor (nu sunt vii!!!!),
Virologia este o ştiinţă independentă.
 Evoluţia Microbiologiei ca ştiinţă

• In 1929 Al. Fleming

– publica prima lucrare asupra penicilinei (descopera penicilina in sept 1928)

si a efectului sau inhibitor asupra bacteriilor Gram pozitive;

• Producerea pe scara industriala a penicilinei – in 1943, cu utilizarea speciei

Penicillium chrysogenum.
 Evoluţia Microbiologiei ca ştiinţă
• Descoperirea altor agenti infectiosi

• 1982: S. Prusiner – a dovedit existent unei clase de agenti infectiosi subvirali

– prionii (Proteine infectioase) – agenti cauzali ai unor boli degenerative ale
SNC.

• 1983: L. Montagner (Instit. Pasteur, Paris) si R. Gallo (Baltimore, USA) – au

anuntat in Science – descoperirea virusului HIV (human immunodeficiency
virus), si ulterior relatia HIV – SIDA (sindromul imunodeficientei dobandite).
 Evoluţia Microbiologiei ca ştiinţă

• In Romania, V. Babeş (1854-1926), împreună cu V. Cornil (Franţa) este

autorul primului Tratat de Bacteriologie din lume.

• In sistemul nervos al animalelor moarte de turbare (dator. Virusului rabic) a

descris prezenţa incluziilor Babeş-Negri.

• I. Cantacuzino (1863-1934) este întemeietorul Institutului de

Microbiologie şi mentorul şcolii de Microbiologie din perioada interbelică.
 Diviziunile Microbiologiei
Procariotele populează orice mediu adecvat pentru formele superioare de viaţă,
dar şi o varietate de medii cu condiţii extreme, restrictive pentru majoritatea
organismelor superioare.

• Microbiologia industrială s-a dezvoltat pornind de la descoperirea proceselor

fermentative de către Pasteur. Ea studiază utilizarea microorganismelor
producătoare de substanţe utile pentru alimentaţie, terapeutică sau pentru
diferite industrii. Domeniul s-a extins la studiul proceselor de biosinteză si
bioconversie.

• Microbiologia solului studiază ansamblul microorganismelor din sol, interrelaţiile

dintre ele, precum şi interacţiunile dintre microorganisme si plante, dar în mod
deosebit, rolul microorganismelor în fertilitatea solului şi în circuitul elementelor
biogene în natură.
 Diviziunile Microbiologiei
• Geomicrobiologia se distinge prin caracterul ei pregnant utilitar.
• Studiază, în special, microbiologia petrolului: rolul microorganismelor în geneza
petrolului; posibilitatea utilizării microorganismelor în exploatarea petrolului; rolul
microorganismelor în biodegradarea petrolului.

• Studiază rolul microorganismelor în geneza zăcămintelor minerale şi posibilitatea

utilizării microorganismelor pentru exploatarea zăcămintelor şi pentru recuperarea
metalelor din zăcămintele sărace.

• Hidromicrobiologia studiază microorganismele din mediile aquatice şi

rolul lor în lanţurile trofice.
• Microbiologia marină, ramură a Hidromicrobiologiei studiază microorganismele din
marile bazine de apă sărată, dar în special rolul lor în circuitul elementelor biogene.
 Diviziunile Microbiologiei
• Microbiologia medicală studiază microorganismele patogene pentru om şi
animale.
• Studiază particularităţile lor fundamentale, adică patogenitatea şi virulenţa, factorii care
condiţionează virulenţa, precum şi modul lor de transmitere şi posibilităţile de
combatere.

• Ecologia microorganismelor este o stiinţă de sinteză care stabileşte

legităţile generale de evoluţie şi interacţiune a microorganismelor în natură.
• Studiază interacţiunile dintre microorganisme, precum şi interrelaţiile
microorganismelor cu macroorganismele.

• Genetica microorganismelor este o ramură tânără, conturată după l940.

• Studiază substratul molecular al eredităţii şi variabilităţii microorganismelor şi
mecanismele de transfer al materialului genetic la bacterii.
 Diviziunile Microbiologiei
• Microbiologia generală

= o ştiinţă biologică
fundamentală, care studiază
particularităţile generale ale
organizării structurale şi
funcţionale ale celulei
bacteriene, sistematica,
răspândirea microorganismelor
în natură, relaţiile lor ecologice
cu alte microorganisme şi cu
macroorganismele, originea şi
evoluţia lor, fenomenele de
ereditate şi variabilitate
microbiană.
 Importanţa practică a microorganismelor (MO)
• De la descoperirea lor şi până astăzi, interesul pentru studiul microorganismelor a
înregistrat o creştere permanentă, deoarece un mare număr de specii desfăşoară activităţi
benefice, realizând procese de o valoare imensă pentru societatea umană sau produc
infecţii la om şi animale, cu efecte patologice mai mult sau mai puţin grave.
 Importanţa practică a microorganismelor
• In mediile naturale, MO realizează treapta mineralizării (descompunerii)
materiei organice vegetale şi animale, având astfel un rol decisiv pentru
încheierea ciclului unor elemente biogene în natură (C, N, P, S), făcându-le
disponibile pentru reintegrarea lor în circuitul vieţii.
 Importanţa practică a microorganismelor

• Fertilitatea şi productivitatea sistemelor agricole depind în mare măsură

de activităţi fiziologice ale bacteriilor din sol.

• Fixarea N2 este o activitate fiziologică exclusivă a unor procariote (eubacterii,

cianobacterii).
• reduc necesarul de fertilizatori industriali pentru producţia agricolă

• Bacteriile produc amonificarea materiei organice din sol, iar cele nitrificatoare
oxidează NH4+ la nitraţi, iar cele denitrificatoare, reduc nitraţii diminuând
fertilitatea solului.
 Importanţa practică a microorganismelor
• Microorganismele care populează tractul digestiv al animalelor şi al omului
formează microbiota normală, ce sintetizează vitamina K, esenţială pentru
mamifere, acidul folic, nicotinic, pantotenic, tiamina, riboflavina, biotina.

• De o importanţă deosebită este microbiota din compartimentul ruminal al

mamiferelor rumegătoare.

• Rumenul are rolul unui fermentator natural, în care substratul vegetal este transformat
în masă celulară, formată în special din bacterii şi protozoare.
• Microorganismele constituie adevărata sursă de proteine a ierbivorelor.
• Fără microbiota ruminală, producţia ierbivorelor ar fi imposibilă.
 Importanţa practică a microorganismelor
• In industria farmaceutică, ex. producţia de enzime, de antibiotice (circa
1ooooo t/an) este rezultatul activităţii microorganismelor.

• Microorganismele au roluri multiple in industria alimentară:

• Majoritatea microorganismelor contaminante au acţiune degradativă si de aceea

alimentele trebuie protejate prin conservare chimică, prin îngheţare sau uscare.
• Unele microorganisme au efecte favorabile asupra unor produse alimentare:
brânzeturile, iaurtul şi alte derivate din lapte sunt rezultatul activităţii fiziologice a unor
microorganisme asupra substratului.
• Dospirea aluatului de pâine, producerea vinului şi berii sunt rezultatul fermentaţiei
alcoolice a levurilor. Conservarea alimentelor vegetale şi a furajelor se bazează pe
fermentaţia lactică produsă be bacterii.
 Importanţa practică a microorganismelor

• Microorganismele sunt utilizate pentru producerea băuturilor acidulate.

• Acidul citric, adăugat multor băuturi pentru conferirea acidităţii este produs industrial
de specii ale genului Aspergillus.

• De multe ori, astfel de băuturi conţin fructoza, obţinută din amidonul de porumb, prin
acţiunea bacteriilor amilolitice.

• Aspartamul, ca îndulcitor este un amestec de doi aminoacizi (acid aspartic si

fenilalanina), ambii obţinuţi pe cale microbiologică.
 Importanţa practică a microorganismelor

• Metanul este produs prin acţiunea bacteriilor metanogene.

• industria petrolului - Petrolul brut este supus atacului viguros al microorganismelor

si de aceea forarea, exploatarea, dar in special depozitarea se fac in condiţii care
minimalizează acţiunea microorganismelor.

• Microorganismele fotosintetizante utilizează energia solară pentru producerea

biomasei, care poate fi convertită, ca şi deşeurile vegetale, in biocombustibili
(metan si etanol), de alte microorganisme.

• Activitatea umană diminueaza rezervele diferitelor substanţe (ex. metale) şi

microorganismele se folosesc pentru recuperarea metalelor din minereurile sărace.
 Importanţa practică a microorganismelor
• Microorganismele nu sunt numai benefice pentru activitatea umană.

• Un număr mic de microorganisme patogene cauzează o largă diversitate de

procese patologice, de la infecţii locale, pană la septicemii (infectii
generalizate).

• Microorganismele trăiesc în mediile naturale (apă, sol), pe suprafaţa

tegumentului şi în tractul digestiv al omului şi animalelor.
• Majoritatea populează mediile cu condiţii obişnuite, dar bacteriile cresc si în
mediile care oferă condiţii fiziologice şi biochimice extreme = specii
extremofile.
 Bacteriile extremofile
• Bacteriile sunt importante atât din punct de vedere practic cât şi teoretic,
pentru studiul proceselor vieţii în condiţii extreme.

• Ex. temperaturi extreme, desicare, îngheţare,

• presiunea uriaşă a abisurilor marine,
• temperaturi mai mari de l00 grade,
• concentraţii saline apropiate de nivelul de saturare a soluţiei de NaCl,
• pH mai mic de 2 sau mai mare de 10,
• pot creste chiar în prezenţa substanţelor toxice.
 Bacteriile extremofile

• Brock: “bacteriile cresc la orice temperatură la care există apă lichidă, chiar
deasupra punctului de fierbere”

• Ex. speciile hipertermofile anaerobe (Pyrococcus furiosus) cresc la temperaturi

mai mari de 100o C
• Pyrodictium occultum creşte la 110o C.
 Conceptul actual de microorganism
• Microorganismele = grup heterogen de organisme cu cateva particularitati
generale definitorii:

1. Dimensiuni mici, microscopice

(indivizii izolati pot fi observati
doar la microscop – celulele
microbiene au dimensiuni de
cativa µm).
Conceptul actual de microorganism
2. Sunt organisme vii cu organizare celulara de tip EK sau PK

Celula bacteriana = PK Celula levurica = EK

Conceptul actual de microorganism

3. Sunt sisteme biologice (prezinta toate atributele viului):

- organizare celulara;
- autonomie = au metabolism propriu si capacitate de crestere si
multiplicare autonoma;
- invarianta= toate caracteristicile lor sunt codificate genetic si aceasta
informatie este transmisa descendentilor, asigurand mentinerea
speciilor in natura.
 Conceptul actual de microorganism

4. Raport mare intre suprafata si volum

(au dimensiuni mici, un individ =o celula) – favorizeaza strategiile de
supravietuire a microorgs. In natura – absorbtie crescuta de nutrienti,
rata mare de crestere si multiplicare)
 Poziţia microorganismelor in sistemele de clasificare a lumii vii

• In sistemul vechi de clasificare al lui Aristotel, lumea vie este

împarţită în două regnuri: Plantae si Animalia.

• Whittaker (l969) a propus un nou sistem de clasificare, care împarte

lumea vie în 5 regnuri: Monera (Procaryota), Protoctista, Fungi,
Plantae, Animalia.

• Sistemul de clasificare actual, modern (bazat pe date de analiza

filogenetica moleculara, C. Woese, 1997) – trei domenii:

• Domeniul Bacteria
• Domeniul Archaea
• Domeniul Eukarya
Sistemul de clasificare a lumii vii bazat pe 3 domenii:
(microorganismele se regasesc in toate cele 3 domenii)