Sunteți pe pagina 1din 7

CURS 4 an V

ANOMALII DENTARE DE DEZVOLTARE


Definiţie
- Anomaliile dentare de dezvoltare apar pe dinte, de obicei, ca rezultat al unei
perturbări a procesului normal de odontogeneză,
- Anomaliile dentare de dezvoltare se evidenţiază după erupţia dintelui,
- Procesul de odontogeneză este unul de lungă durată (săpt.5 viu odată cu formarea
mugurilor incisivilor temporari până la 14-15 ani odată cu închiderea apexurilor
molarilor 2 şi 3 permanenţi)
- Procesul de odontogeneză poate fi perturbat în toate etapele lui
- Diferitele grupe dentare se formează având o cronologie specifică (la anume
momente în timp) dar urmând toate aceleaşi etape iniţierea, proliferarea,
histodiferenţierea, morfodiferenţierea, apoziţia matricilor organice, mineralizarea,
erupţia
- Intesitatea şi caracterul perturbărilor precum şi aspectul clinic depind de: momentul,
durata, intensitatea acţiunii factorului etiologic, oricare ar fi acesta (în general nu
există modificări specifice care să caracterizeze un anume factor etiologic).
Factori etiologici
- apar prin acţiunea a variaţi factori etiologici care intercepteză etapele
odontogenezei.ce se desfășoară pe o perioadă lungă de timp
- factorii etiologici implicaţi în apariţia anomaliilor de dezvoltare sunt: factori
determinanți și favorizanți.
- Factorii determinanți sunt:
 factori genetici
 factori de mediu
o generali ca de ex. afecţiuni ale mamei / copilului
o locali ca de ex. traumatismele DT generează defecte locale ale DP:
dinţii dilaceraţi.
Clasificarea anomaliilor dentare de dezvoltare
1. după faza formatoare interceptată
 iniţierea: apar anomalii de număr
 proliferarea: anomalii de număr şi unele anomalii de formă (dinții dubli)
 histodiferenţierea:
- factorul etiologic genetic afecteză celulele formatoare de dentină şi smalţ:
ameloblastul şi odontoblastul
- de aceea apar anomalii de structură de cauză genetică: amelogeneză imperfectă,
dentinogeneză imperfectă, displazia dentinară, odontodisplazia regională
 morfodiferenţiere: anomalii de formă şi dimensiune
 depunerea matricilor organice (stadiul coronar al odontogenezei)
- apar hipoplazii de smalţ
- apar displazii dentinare
 mineralizarea
- hipomineralizări ale smalțului și dentinei

2. Clasificarea lui Majito: după momentul producerii (primare şi secundare)


 ANOMALII DE DEZVOLTARE PRIMARE
- sunt evidente la erupţia dintelui sau apar la scurt timp după aceasta
- există o legătură între factorul cauzal şi efect.
- Anomaliile de dezvoltare (distrofiile) primare se clasifică în: neevolutive şi evolutive
 ANOMALII DE DEZVOLTARE SECUNDARE
- care se evidenţiază la multă vreme după erupţie fiind greu de făcut legătura între
defecte şi perioada formativă: ex. caria circulară la DT, caria circulară a frontalilor
superiori permanenţi (sindromul Dubreuil-Chambardel).
- acestea sunt carii rampante care nu se dezvoltă întotdeauna pe un teren distrofic.
- evoluează fără semne clinice subiective şi nu răspund la tratament.
- lipseşte transmiterea ereditară dar există o vulnerabilitate excesivă la factorii externi.

 ANOMALII DE STRUCTURĂ NEEVOLUTIVE, CICATRICIALE, STABILE


I. Anomalii dentare de număr
A. În minus
Anodonţia-dinţi lipsă
1). Anodonţie totală–când lipsesc toţi dinţii
2). Anodonţie parţială-când lipsesc 1 sau mai mulţi dinţi
a) anodonţie redusă 1-2 dinţi
b) hipodonţie–1-5 dinţi lipsă
c). oligodonţie–6 sau mai mulţi dinţi lipsă
1). Anodonţie adevărată–dintele nu s-a format
2). Anodonţie falsă–dintele s-a format dar a fost extras
3). Pseudoanodonţie–dintele pare a fi lipsă dar este inclus
B. În plus
Hiperdonţie-dinţi prea mulţi
1). Dinţi supra numerari : dinţi în plus de dimensiuni normale (mesiodens,
distomolarii)
2). Dinţi accesorii : dinţi în plus dar mai mici decât ne-am putea aştepta
normal (paramolari)
II. Anomalii dentare de dimensiune
A. În minus
1. Microdonţia
1). Generalizată-toţi dinţii sunt mai mai mici
a). adevărată–dinţii sunt reduşi ca dimensiune
b). relativă–maxilare mari şi dinţi normali
2). Localizată-afectează dinţi izolaţi
B. În plus
1. Macrodonţia
1). Generalizată
a). adevărată
b). relativă
2). Localizată
III. Anomalii dentare de formă
A. Coronare
1. formă de lopată
2. cuspizi accesorii – pot afecta unii dinţi
a. Cuspidul lui Carabelli - pe faţa palatinală a M1 permanet
b. Talon cusp - pe faţa palatinală a incisivilor superiori
c. Cuspidul lui Doak - pe faţa vestibulară a molarilor
d. Dinte evaginat - cuspid accesoriu în foseta centrală a PM de obicei
3. Geminaţia-un mugure divizat apare ca un dinte dublu
4. Fuziune-doi dinţi uniţi apare tot ca un dinte dublu
5. Dens invaginatus (dens in dente)
a. dens in dente coronar
b. dens in dente corono-radicular
c. dens in dente radicular (vezi la rădăcină)
6. Dilacerarea
a. coronară
b. corono-radiculară
c. radiculare
B. Radiculare
1. rădăcini accesorii (rădăcini supranumerare)
2. dilacerare - angulare neobişnuită a rădăcinii
3. perle de smalţ
4. taurodonţie
5. concrescenţa - fuziunea dinţilor prin cement în timpul odontogenezei
6. hipercementoză - producerea de cement în exces
7. dens invaginatus radicular
IV. Anomalii de structură
A. Smalţ
a. hipoplazia de smalţ de cauză locală (trauma sau inflamaţia localizată) (dintele
Turner)
b. hipoplazia de smalţ de cauză generală : factori sistemici de mediu ca de ex.
infecţii bacteriene/virale sifilis, scarlatină, inflamaţie, carenţe nutriţionale (Vit. A,C,D
calciu), intoxicaţii chimice (fluoroza), traume etc.
- incisivii Hutchinson,
- molarii Mulberry,
- smalţ pătat prin fluoroză dentară
- modificări de culoare dentară date de boli sistemice
B. Dentină
a. displazia dentinei de cauză locală
b. displazia dentinei de cauze sistemice
- rahitism,
- rahitism rezistent la vitaminaD,
- hipoparatiroidism,
- administrarea de medicamente ca de ex. tetraciclina.

 ANOMALII DE STRUCTURĂ EVOLUTIVE, ACTIVE


- se evidenţiază puţin după erupţie
- evoluează în suprafaţă şi profunzime fiind greu de stopat prin tratament,
- de cauză genetică
1. Care afecteză SMALŢUL
 Amelogeneza Imperfectă (dinții cafenii)
a. tip hipoplazic: matricea organică este deficitară
b. tip hipocalcificat: mineralizarea matricii este deficitară
c. tip hipomaturat: maturarea smalţului este deficitară
d. tipul hipoplazic / hipomaturat cu taurodonție
2. Care afecteză DENTINA
 Dentinogeneza Imperfectă (Dentina opalescentă ereditară)
a. Shilds tip I asociată cu osteogeneză
b. Shilds tip II de sine stătătoare
c. Shilds tip III (Brandywine)
 Displazia dentinară
a. Tip I: displazie dentinară radiculară (“dinţi fără rădăcină”)
b. Tip II: displazie dentinară coronară.
3. Care afecteză CEMENTUL
 hipofosfatazia,
 displazia cleidocraniană
 epidermoliza buloasă distrofică.
4. Care afecteză SMALŢUL, DENTINA, CEMENTUL
 Odontodisplazia regională (dinţii fantomă).

MODIFICĂRILE DE NUMĂR

- Apar în etapa de iniţiere şi proliferare


1. Număr mai mic de dinţi (anodonţie, agenezie)
Forme clinice
a. anodonţia totală
b. anodonţia parţială
- anodonţie redusă 1-2 dinţi mai frecventa in cazurile non-sindromice
- anodonţie întinsă : hipodonţie 1-5 d. şi oligodonţie peste 5 dinţi
Frecvenţă
- este afectat frecvent ultimul dinte dintr-un grup de dinţi (Ilat., PM2, M3) iar
la Dt apare la Ilat. şi la Ic.
- apare mai frecvent la DP 1,5-20% fără M3
- anodonţia M3 apare la 25-30% dintre cazuri
- popoare: australieni 1%, japonezi 3%, caucazieni 10-20%
Etiologie
- reducere filogenetică ca semn de evoluţie
- sindroame: displazia ectodermală, sindrom Down, sindrom Hurler, displazia
condroectodermală, incontinenţia, pigmentii, sindromul Reinger.
- factori locali: DLMP-oprit în evoluţie, radioterapie.
Clinic
- absența tuturor dințlor sau a multor dinți apare în displazia ectodermală
- dinţi absenţi de pe arcadă mult după termenul de erupţie
- cu/fără persistenţa DT
- cu/fără menţinerea spaţiului pe arcadă
- anodonţia poate fi simetrică interesind dinţii simetrici şi omologi
- anodonţia poate fi unilaterală (asimetrică) asociindu-se cu omolog nanic,
conic (ţăruş)
- Rx confirmă dg. prin absenţa d. (anodonţie adevărată) sau prin prezenţa lui
(anodonţie falsă sau pseudoanodonţie).
Tratament
- refacerea fizionomiei şi masticaţiei
- închiderea spaţiului prin tratament orthodontic
- tratament protetic de refacere
- la pseudoanodonţie- tratament chirurgical de extracţie a d. supranumerari pt.
favorizarea erupţiei DP.
2. Număr mai mare de dinţi (d supranumerari)
Frecvenţă
- mai frecvent la maxilar peste 90% dintre supranumerari apar la maxilar
- mai frecvent la DP 3%, DT 0,3-1,7%
- băieţii sunt afectaţi de două ori mai frecvent
- japonezii au mai frecvent
- mai frecvent în zona frontală (meziodens), în zona PM (parapremolarii), în
zona molarilor (para şi distomolarii)
Clasificare
- unici sau multipli
- erupţi sau incluşi
- în zona frontală, PM, M
- formă normală, conici, tuberculaţi etc
- nanici, normali, macrodonţi
Etiologie
- involuţie filogenetică (atavism)
- genetici: displazia cleido-craniană, sindromul Gardner (polipoza intestinală),
sindrom Down, disostoza cranio-facială (sindrom Crouzon), angiomatoza
Stuge Weber
- locali : scindarea mugurilor normali ex. DLMP, reactivarea şi hiperproducţia
lamei dentare datorată unor factori locali
Clinic
Meziodensul
- dinte erupt între cei 2 Ic de obicei palatinal, care de obicei nu poate atinge
planul de ocluzie
- formă de ţăruş, nanic, tuberculat sau normal ca formă şi dimensiune
- dinte supranumerar inclus
- rădăcina de obicei este mai scurtă
Tulburări:
- provoacă incluzia DP,
- provoacă deplasarea DP,
- provoacă înghesuirea DP,
- dilacerări dentare,
- resorbţii radiculare ale vecinilor,
- necroze ale DP vecini,
- chiste dentigene,
- tulburări de ocluzie.
Paramolarii sau parapremolarii sau distomolarii
- formă de PM, M mai mici sau normali ca dimensiune, cu formă normală sau
modificată (cuspizi suplimentari)
- plasaţi în zona laterală lângă PM, M sau distal de M
- pot fi erupţi/incluşi
- tulburări de ocluzie
Anastroficii (inversați)
- pot fi dinţi supranumerari sau normali care sunt răsturnaţi şi au plasată
rădăcina spre arcadă.
- cu modificări de formă (ţăruş) şi dimensiune (nanici)
- apar mai frecvent în zona incisivilor, premolarilor
- se descoperă întâmplător pe RX
- pot perturba erupţia DP provocând ectopii dentare
- extracţia pune probleme pt. că poate afecta DP
Tratament
- îndepărtarea d. supranumerar în caz de complicaţii în funcţie de starea dintelui
permanent şi a celui supranumerar, urmat de tratament ortodontic
- expectativă dacă erupţia DP este satisfăcătoare.

MODIFICĂRILE DE DIMENSIUNE
- apar în etapa de morfodiferenţiere
Clasificare:
- macro / microdonţie,
- localizată / generalizată
- adevărată / falsă în funcţie de relaţia dinte - proces alveolar.
Etiologie
- afecţiuni genetice cu microdonţie: sindrom Down, displazia ectodermală,
displazia condroectodermală (sindr. Ellis van Creveld), microsomia
hemifacială (sindr. Goldenhar)
- afecţiuni genetice cu macrodonţie: sindromul otodentar, macrosomia
hemifacială.
- afecţiuni hormonale (hipofiza: gigantism sau nanism)
- factori locali (dinţii dublii).
Clinic
Macrodonţia adevărată generalizată
- toţi dinţii sunt mai mari
- cauza: gigantism hipofizar
- suma incisivă este mai mare de 35 mm
- incongruenţă dento-alveolară cu înghesuire
- incluzii şi ectopii dentare
- bombări ale proceselor alveolare
- perturbări ocluzale şi funcţionale
Microdonţia adevărată generalizată
- toţi dinţii sunt mai mici
- cauza: nanism hipofizar
- suma incisivă este mai mică de 28 mm
- spaţieri dentare
- perturbări funcţionale

Macrodonţia adevărată localizată


- macrodonţia se manifestă la un grup dentar (frontal, lateral)
- poate fi afectat dor 1-2 dinţi
- procesul alveolar bombează în zona respectivă
- I lateral superior, M3, dinţi supranumerari.

Microdonţia adevărată localizată


- microdonţia se manifestă la un grup dentar (frontal, lateral)
- poate fi afectat doar 1-2 dinţi
- procesul alveolar este excavat în zona respectivă
- dinţii sunt conici
- I lateral superior, M3, dinţi supranumerari
- Rădăcinile sunt scurte şi subţiri
- Valoare protetică redusă
Tratament
- extracţie
- tratament ortodontic
- remodelări coronare cu composite
- tratament protetic