Tipuri de personalitate.

Autoanaliza

Introducere

Inca din antichitate, medicii greci Hippocrate si Galen distingeau patru temperamente
fundamentale: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic. Acestea rezultau din amestecarea celor
patru umori( substante fluide) din organism: bila galbena, sangele, flegma si bila neagra. S-au
stabilit corespondente cu elementele fundamentale, aerul, apa, focul si pamantul, ba chiar si cu
anotimpurile.

A cunoaste intocmai trasaturile unui om este un demers foarte complex. In sprijinul

intelegerii, acestora se pot observa aspecte legate de infatisare, de expresiile fetei, apoi se
observa gradul de activism, rapiditatea cu care actioneaza la stimularile externe, implicarea in
sarcini care prezinta un efort sustinut, modul cum se reactioneaza fata de semenii sai.

Inaintarea in cunoastere se bazeaza pe observatia ca personalitatea umana se

structureaza in jurul unor caracteristici dominante, atat innascute cat si dobandite. Atunci cand ne
referim la cele preponderent ereditare vorbim despre temperament, iar cand ne referim la cele
construite sociocultural, despre caracter. Intre cele doua notiuni se fac adesea confuzii, mai ales
ca in ansamblul personalitatii acestea se regasesc in interdependenta.

Exista tot atatea tipuri de temperament cati oameni exista. Temperamentul fiecaruia este
un fapt singular, in masura in care fiecare om este unic. Din necesitati de cunoastere s-au facut
adesea comparatii si diferentieri intre diversele aspecte temperamentale ale oamenilor, chiar
clasificari, ceea ce a condus la variate tipologii.
Dupa S. Rubinstein, temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii.
Plasandu-se pe o pozitie bazala, temperamentul se manifesta ca nivel energetic, ca mod de
descarcare si acumulare a energiei( de unde calificarile de ”energic”, ”rezistent”, ”exploziv” sau
opusele lor) si prin dinamica (”iute”, ”lent”, ”mobil”,” rigid”).G. Allport arata ca temperamentul
vizeaza fenomene caracteristice unui individ, reactivitatea la stimuli emotionali, forta si
rapiditatea raspunsurilor. De asemenea, el implica dispozitia sa afectiva persistenta. Afectivitatea
este un parametru important in conturarea temperamentului, descriindu-l prin identificarea
tonusului afectiv, a stabilitatii si profunzimii trairilor. Particularitatile temperamentale se
constituie ca urmare a activitatii nervoase superioare. Se presupune ca temperamentul nu se
1
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

schimba in mod radical in timpul vietii. Totusi, se vorbeste de o evolutie temperamentala, prin
influentele pe care personalitatea le sufera, in ansamblul ei. Dezvoltarea unor aptitudini,
dobandirea unor variate deprinderi, formarea unor trasaturi de caracter, bine articulate
educational, mascheaza adesea determinatiile temperamentale. Temperamentul nu este expresia
unui tip constitutional, ci fondul biotipologic de la care se porneste in elaborarea caracterului.

Teoria învățării sociale

Învățarea socială reprezintă o achiziție a cunoștințelorși a deprinderilor care rezultă din
observarea directă sau indirectă a comportamentului semenului. Termenul „social” caracterizează
natura procesului de învățare, nu conținutul posibilelor achiziții; el arată că achiziția se
efectuează sub efectul mediului înconjurător, mai degrabă social decât fizic. Teoria învățării
sociale reprezintă o abordare foarte influentă în psihologie, ce explică procesele prin care: se
achiziționează un comportament sau o secvență de comportament, se inițiază comportamentele și
se mențin pattern-urile de comportament. Cel mai cunoscut psiholog care a abordat această teorie
este Albert Bandura (1977) care a aplicat teoria învățării sociale în studierea agresivității.
Conform lui Bandura, comportamentul social nu este înnăscut, ci învățat de la modele adecvate.
Accentul cade pe experiențele de învățare ale individului care pot fi directe sau indirecte
(vicariante). Prin socializare copilul învață comportamentul agresiv pentru că fie este
recompensat direct, fie observă că ceilalți sunt recompensați pentru conduite agresive.
Interesându-se de problemele învățării prin imitație, pe care o considera una dintre sursele
esențiale ale învățării alături de învățarea prin contiguitate-repetițieși cea prin consecințe,
Bandura se afirma în mod clar ca un cognitivist de origine șica un spirit behaviorist. Teoria sa
susține că dacă orice schimbare de comportament implică o schimbare cognitivă, pentru a
schimba cognițiile trebuie să acționăm asupra comportamentului.
Cercetările sale demonstrează că schimbările comportamentale produse prin
condiționarea clasică sau prin condiționarea instrumentală nu sunt doar asocieri ale răspunsurilor
la stimuli, ci ele sunt mediate cognitiv. Bandura considera că achiziția de noi comportamente are
loc în cadrul unei interacțiuni intre mediu și caracteristicile personale ale individului.
Comportamentul este influențat de atitudinile persoanei, de convingerile sale, de istoria
întăririlor anterioare, dar și de stimulii din mediu. De asemenea, un comportament odată produs,

2
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

poate determina schimbări ale mediului, la fel cum și aspecte ale personalității pot fi influențate
de acțiunea mediului. Prin cercetările realizate, Bandura atrage atenția asupra faptului că oamenii
învață deseori numai privindu-i pe ceilalți și astfel, individul codează informația despre
comportamentul lor, iar în ocazii ulterioare folosește această informație codată drept ghid pentru
acțiunile proprii, fără a fi nevoie de vreo întărire pentru producerea răspunsului. O mare parte a
procesului de învățare socială se realizează prin expunerea la modele de viață reala care produc,
intenționat sau nu, structuri de comportament ce pot fi imitate de către alții.

Teoria psihanalitică
Psihanaliza înglobează o serie de concepții dezvoltate de Sigmund Freud privind
explicarea fenomenelor psihice, bazate în primul rând pe cercetarea proceselor desfășurate în
inconștient și a relațiilor sale cu conștientul, din care rezultă procedee terapeutice aplicate în
cazul tulburărilor psihopatologice. Aceste concepții s-au extins la explicarea fenomenelor socio-
culturale.
Noutatea concepțiilor lui Freud a constat în recunoașterea importanței proceselor psihice
inconștiente. Acestea se desfășoară după alte reguli decât faptele conștiente. Sub influența
inconștientului, gândiri și simțiri, care sunt legate unele de altele, se pot disocia și îndepărta,
până la atingerea unei stări conflictuale. Regulile logice, indispensabile gândirii conștiente, nu se
aplică proceselor psihice inconștiente. Prin analiza acestora, Freud a interpretat visele ca
mecanisme de protecție împotriva impulsurilor care tind să se exteriorizeze și care sunt în strânsă
legătură cu amintiri refulate ale copilăriei. În felul acesta, gânduri și impulsuri inacceptabile,
numite și conținut latent al visului, se transformă într-o trăire conștientă, care nu mai este
înțeleasă nemijlocit și care devine un "vis manifest"(Freud, 2010). Cunoașterea acestor
mecanisme inconștiente permite psihanalistului să inverseze decursul procesului (transformarea
visului latent în vis manifest) și, astfel, să descopere semnificația traumei care îi stă la bază.
„Parintele psihanalizei” Freud consideră că procesele conflictuale ce au loc în
inconștient sunt în strânsă legătură cu impulsuri, care își au originea în copilărie. Dacă aceste
conflicte inconștiente sunt recunoscute de pacient cu ajutorul analizei, ele pot găsi o soluție, care
în psihicul imatur al unui copil nu era posibilă.

3
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

În concepția lui Freud asupra sexualității la copii, impulsul sexual al adulților este
rezultatul final al unui proces în dezvoltare ("Libido-Entwicklung"). Începutul are loc în copilărie
și comportă mai multe faze:

 faza orală (0 - 1 an)

 faza anală (1 - 3 ani)

 faza falică (oedipală, falică) infantilă (3 - 6 ani)

 faza latentă (6 - 12 ani)
 faza genitală

Aceste 5 faze denumesc în același timp cele 5 centre ale dezvoltării impulsului sexual în
prima copilărie. Primele două faze dispar cu timpul sau se transferă în parte în sexualitatea
adulților. A fost meritul lui Freud de a fi recunoscut că omul este o ființă sexuală încă de la
naștere.
O semnificație deosebită o are așa zisă fază "oedipală", în care copilul dezvoltă, pentru
prima dată, o legătură emoțională cu părintele de sex opus, asemănătoare atracției sexuale a
adultului față de partener (complexul Oedip – Elektra). Copilul reacționează, în același timp, ca
rival față de părintele de același sex. Imaturitatea psihică complică această situație, de neînțeles
la vârsta copilăriei, ceea ce conduce la anxietate în raport cu propriile fantezii. Măsura în care
copilul poate domina aceste fantezii, sau dimpotrivă, este dominat de ele sub formă de teamă sau
frustrații, este determinantă pentru dezvoltarea ulterioară la vârsta adultă, în special pentru
relațiile cu sexul opus. Faza latentă - stresurile, furtunile și conflictele din fazele precedente au
constituit dezvoltarea personalității. Acum copilul are nevoie de o perioadă de liniște. Principala
activitate devine școala. În această perioadă nu se manifestă mari schimbări. Faza genitală începe
în perioada pubertății.
In 1923 Freud a expus modelul celor trei instante: „das Es”, „das Ich”, „das Über-Ich”.
„Eul” și „Supra-Eul” sunt instanțe cu conținut conștient sau inconștient, „Sinele” este totdeauna
inconștient. În felul acesta se rezolvă, în mod elegant, problema localizării instanței de cenzură a
proceselor psihice.
„Sinele” este un rezervor primitiv și neorganizat de impulsuri, izvorul emoțional al
impulsurilor și al dorințelor impulsive, locul reprezentărilor și comportărilor arhaice și al
refulărilor.
4
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

„Eul” se găsește la limita între conștient și inconștient, este instanța trecerii la acțiune, a
funcției de adaptare la realitate și de investigare a realității. „Eul” derivă din „Sine” și reprezintă
„Sinele” în viața reală conștientă, cu alte cuvinte, modulează necesitățile impulsive într-o formă
adaptată la realitate.
„Supra-Eul” este instanța superioară, domeniul conștiinței, al valorilor, al idealurilor, al
preceptelor și interdicțiilor, al reprezentărilor morale.
Pentru a se apăra de impulsuri inacceptabile, „Eul” dezvoltă strategii sub forma unor
mecanisme de protecție, cum ar fi refulările (excluderea impulsurilor din percepția conștientă),
proiecțiile (atribuirea propriilor dorințe inconștiente altor persoane), adoptarea unui
comportament în totală contradicție cu puternicul impuls inconștient. Categorisirea unui impuls
ca inacceptabil rezultă de regulă în urma unor interziceri, a unor norme morale sau a unei cenzuri
exercitate de „Supra-Eu”. Când exigențele „Supra-Eului” nu se îndeplinesc, persoana respectivă
poate dezvolta un sentiment de rușine sau culpabilitate.

Teorii derivate din psihanaliză

Carl Gustav Jung- unul din primii elevi ai lui Freud, a fondat o școală proprie in urma

diferentelor clare aparute intre teoria lui si cea a lui Freud exprimate in lucrarea „ Transformari

si simboluri ale libidoului” in 1912. In 1914 ruptura a fost definitiva, Jung a renuntat la teoria

instinctuala freuidiana, dand conceptului de libido o acceptiune mai larga decat era permisa in

cadrul strict al psihanalizei. Pentru Jung conceptul de "libido" are nu numai semnificația unui

impuls sexual, ci reprezintă totalitatea instinctelor și impulsurilor creative precum și forța

de motivație a omului. Ar exista, pe lângă un inconștient personal al individului, și un inconștient

colectiv al întregii umanități. Jung respinge teoria unui "Supra-Eu", pe care îl înlocuiește cu

noțiunea de Persona, care are rolul ales de a oferi individului imaginea ce și-o face asupra lumii.

Alfred Adler(1870-1937) - un alt elev al lui Freud, insista asupra conceptului de

inferioritate, care, din momentul în care devine conștientă, conferă forța de a se lăsa depășită.
5
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

Adler considera ca omul trebuie privit ca o fiinta unica, indivizibila care nu poate fi inteles in
afara colaborarii cu ceilalti mebri ai societatii.În caz contrar, rezultă o stare nevrotică cu tendință
de izolare de lumea reală. Depășirea stării de inferioritate poate conduce la dorință nestăpânită de
putere și dominare .

Otto Rank - vedea în traumatismul suferit deja în momentul nașterii cheia explicării
nevrozelor.El acorda o importanță deosebită voinței, ca forță pozitivă în procesul de organizare și

integrare a personalității.

Melanie Klein-o interesantă direcție o reprezintă așa zisa școală engleză de

psihanaliză, datorată în special lucrărilor lui Melanie Klein (1984). Ea postula
existența unor fantezii inconștiente complexe la copii, a căror origine o constituie
teama în fața amenințării existenței, instinctul morții.

Alte tendințe în psihanaliză

Erich Fromm, Karen Horney și Harry Stack Sullivan au adus noi modificări în
psihanaliză, cunoscute sub denumirea de Neopsihanaliză sau Neoanaliză. Fromm (1997) pune
accentul pe relațiile dintre individ și societate, Horney (1951) lucrează în special în domeniul
terapiei și deosebește două tipuri de nevroze, nevroze de situație și nevroze caracteriale, Sullivan
este de părere că elementul principal îl reprezintă lupta cu starea de anxietate, stare ce se poate
atenua în urma terapiei (Sullivan, 1964) .

Teoria umanistă a personalității

Carl Rogers este bine cunoscut ca inițiator al extrem de popularei metode de psihoterapie
cunoscută inițial ca terapie non directivă și, mai recent, ca terapie centrată pe client sau pe
persoană. Terapia rogersiană pare a fi la fel de populară ca psihanaliza lui Freud, ca metodă de
tratament.

6
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

Cum a fost cazul cu alți teoreticieni, teoria personologică a lui Rogers s-a dezvoltat lin și
a fost continuu reînnoită în urma experienței sale de lucru cu pacienții sau clienții, cum prefera
să-i numească el.
Formulările lui in legătură cu dinamica și structura personalității sunt legate direct de
metoda terapeutică. De aceea, imaginea sa asupra situațiilor terapeutice ne clarifică imaginea sa
asupra naturii personalității. Numele metodei sale, Terapie centrată pe persoană sau
client, intenționează să sugereze că indivizii au abilitatea, ca și responsabilitatea de a-și schimba
și reconfecționa personalitatea, terapeutul acționând doar spre a facilita și nu spre a direcționa
această schimbare (Rogers, 1951).
Rogers a văzut oamenii, mai întâi, ca ființe conștiente si raționale, conduse de percepția
conștientă a propriei persoane și a lumii lor experențiale. Spre deosebire de Freud, Rogers nu
atribuie o influență dominantă forțelor inconștiente pe care un individ nu le are sub control.
Rogers respinge și ideea că evenimentele trecute ar exercita o influență însemnată asupra
comportamentului prezent. Deși recunoaște că experiențele trecute, mai ales acelea ale copilăriei,
pot influența modul in care oamenii își percep lumea si pe ei înșiși, el insistă că sentimentele și
emoțiile prezente au o mai mare importanță in dinamica personalității.
Datorită importanței conștientului și prezentului, Rogers credea că personalitatea poate fi
înțeleasă numai din punctul de vedere al subiectului - pe baza experiențelor sale subiective.
Rogers folosește o metodă fenomenologică de studiere a personalității,
metoda ce tratează realitatea așa cum este percepută de individ. Această percepție subiectivă
poate sau nu poate sa corespundă întotdeauna cu realitatea obiectivă.Rogers crede că oamenii au
o motivație majoră cu care sunt dotați de la naștere: o tendință de actualizare, de dezvoltare a
tuturor abilităților si potențialelor, de la cele strict biologice, până la cele mai sofisticate aspecte
psihologice ale ființei umane. Scopul ultim al dezvoltării personalității este actualizarea eu-lui
- un concept de importanță centrală în sistemul lui Rogers. A menține și a dezvolta ceva, a
deveni o persoană complet funcțională, este scopul către care sunt direcționate toate ființele
umane.

Teoria psihometrică
Psihometria este o ramură mai nouă a parapsihologiei care se ocupă cu măsurarea
fenomenelor psihice, utilizând metode experimentale, cum ar fi: descrierea unor persoane sau a

7
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

unor elemente din trecutul sau viitorul acestora prin simpla atingere a unor obiecte care le-au
aparținut, diagnosticarea pe fotografie în legătura cu anumiți parametri ai problematicii spirit –
suflet – trup in starea de sănătate, karma, soartă și destin.
O seamă de cercetări spiritiste, efectuate în Occident, au condus la folosirea în
parapsihologie a noțiunii tehnice - psihometria, legată special de „lumea spiritelor”. Au contribuit
la acceptarea termenului mai multe mesaje obținute prin comunicări în care s-au folosit spre
exemplu pendulul, crucea , pentagrama și alte mijloace.
Psihometria este o posibilitate a clarviziunii perceptive și este definită ca modalitate de
descriere a unei persoane sau a unei întâmplări, plecând de la un obiect care a fost în contact cu
cineva sau cu ceva precum și de la o fotografie.
După Ted Andrews (1995) există trei tipuri de psihometrie:psihometria
obiectului,psihometria locului, psihometria persoanei.
Psihometria obiectului este tipul de psihometrie pe care oamenii li cunosc cel mai bine.
Fiecare obiect are propria sa energie și, de cele mai multe ori, păstrează o amprentă puternică și
unică a proprietarului său. Această formă ne învață săstabilim un raport cu obiectul și energiile
impregnate in el.
Psihometria locului este în strânsă legătura cu fenomenul de deja vu, ne spune Ted
Andrews. Evenimentele în special cele marcate puternic de sentimente, lasă deseori urme, care se
imprimă în locul unde apar, iar acestea pot fi citite și deslușite. Marea majoritate a oamenilor au
experimentat un sentiment neplăcut la intrarea într-o anumită casă. Cu toții am pășitîntr-o cameră
în care cineva tocmai se certase și am simțit că ceva rău se întâmplase, chiar dacă nu am fi putut
da mai multe detalii.
Psihometria persoanei se ocupă cu energia individuală. Fiecare dintre noi are un set unic
de amprente. Acest tip de psihometrie este întâlnit de foarte multe persoane, iar de foarte multe
ori putem spune cum se simte cineva fără a trebui să schimbăm vreo vorbă cu individul respectiv.
Problema este legată de puterea radiestezică și infoenergetică, de experiența operatorului
parapsiholog și de intuiția sa. Se remarcă că fără o înaltă specializare operatorului nu-i va fi ușor
să facă scanările respective.
Se observă că fără o legătură strânsă cu Astralul Superior problemele de soartă, karma,
temă de viață, destin nu vor putea fi „citite” în mentalul spiritului întrupat .

8
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

Psihometria este utilă pentru lucrul distal și proiecțiile holistice in astral după fotografiile
clienților, pacienților, pentru bioterapii ori pentru ritualurile benefice de influențare.Folosindu-se
de fotografii recente, un parapsiholog fin și un specialist puternic va comunica interlocutorului,
clientului compatibilitățile cu anumite persoane, afaceri, investiții, profesii, chiar cu operatorul
bioterapeut. Se subînțelege că primele compatibilități care se stabilesc se referă tocmai la
aspectul dacă un pacient poate fi tratat prin medicina astrală, daca este sau nu negativ-malefic,
dacă este înscris in Cartea Vieții, în ce relație se găsește cu Dumnezeul Luminii, dacă este
compatibil în primul rând el însuși, cu noi și cu această metodă.

Avantaje și limitele teoriei psihanalitice

Deși încă există psihologi care se referă la ei înșiși ca psihanaliști și unii terapeuți încă
folosesc tehnici psihanalitice într-o anumită măsură, nu există nici o îndoială că psihanaliza nu
mai este deloc forța care a fost odată în psihologie, în special în psihologia
științifică/experimentală. O limitare de bază este aceea că este dificil de a vedea relația directă
sau obiectivă între conceptele teoretice (de exemplu, sinele și supraeu) și a datelor (de exemplu,
interpretarea viselor). A doua problemă este că există adesea un mare dezacord între psihanaliști
despre cum să interpreteze aceleași date. O a treia problemă fundamentală este aceea că tehnica a
avut succes limitat în terapie, iar acest lucru este un motiv care arată de ce este dificil de a găsi
un terapeut psihanalitic astăzi și de ce multe cărți psihologice se referă foarte puțin la tehnicile
psihanalitice sau deloc.

Avantajele și limitele teoriei învățării sociale

Această teorie a înlesnit învățarea unor modalități de răspuns care nu au fost practicate în
trecut și a permis învățarea unui stil de viață, a unor valori, standarde etc.
Ca o limitare, putem descrie experimentul lui Albert Bandura cu păpușa Bobo.
Experimentul „păpușa Bobo” a fost numele colectiv dat experimentelor efectuate de Albert
Bandura în 1961 și 1963, când a studiat comportamentul copiilor după vizionarea unui adult care
era agresiv față de păpușa Bobo. Există diferite variante ale experimentului. Experimentul cel
mai notabil măsura comportamentul copiilor după ce au văzut modelul recompensat, pedepsit,
sau nesuferind nicio consecință pentru că a bătut păpușa Bobo. Aceste experimente sunt
importante pentru ca au stârnit mai multe studii privind efectele învățării observaționale. Studiile

9
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

nu numai că ne dau date noi, dar aceste date au implicații practice, ca de exemplu, cum pot fi
copiii influențați atunci când vizionează un film violent.
Unii cercetători (Gauntlett 2005; Ferguson 2008) sugerează că studiile Bobo nu sunt
studii ale agresiunii, ci mai degrabă copiii au fost motivați să imite adultul în credința că filmele
au fost instrucțiuni. Cu alte cuvinte, copiii au fost motivați de dorința de a face pe plac adulților
sau devină adulți, mai degrabă decât ca ei să fie agresivi cu adevărat. În plus, Ferguson a criticat
validitatea externă a studiului, menționând că păpușile Bobo sunt proiectate pentru a fi lovite.

Avantajele și limitele teoriei umaniste a personalității

Curentul umanist cu puternice legături în filosofia existențială și cultură în general, s-a
constituit ca o forță teoretică și practică a psihologiei ce se opune behaviorismului și
freudismului, arătând o altăînțelegere și abordare a omului.
Psihologia umanistă construiește o imagine optimistă fundamentată pe o mare încredere
în oameni, considerați ființe capabile de auto actualizare și automodelare apropriei personalități
și insistă asupra conștiinței ca abilitate de a utiliza simboluri și a gândi abstract.
Lucrările psihologilor umaniști lărgesc conținutul teoretic al psihologiei incluzând
experiențe umane unice ca: dragoste, ură, frică, speranță,fericire, extaz mistic, umor, răspundere,
viată.
Psihologia se îmbogățește cu noi concepte și direcții de cercetare:autoactualizare, self,
voință liberă, congruență cu experiența, autorealizare,creativitate sau modelul umanist al
dinamicii motivației.
Umaniștii au fost criticați ca și-au concentrat explicațiile prea mult asupra individului și
au ignorat problemele mediului care pot cauza disconfort și dizarmonie.
Unii critici afirmă faptul că umaniștii, accentuând prea mult asupra percepției de sine,
evaluării subiective, nu pot să explice cauzele comportamentului individual.
O alta limităevidențiată de critici este faptul că punctul de vedere umanist nu poate fi
demonstrat prin experimente riguroase. Nu se poate susține (decât într-o mică măsură) afirmația
umaniștilor că ființele umane sunt pozitiv impulsionate către auto împlinire si posedăvoință
liberă.
Teoria umanistă cu privire la personalitate nu a avut mare succes in predicția
comportamentului uman.

10
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

Modelul M.B.T.I

Carl Jung a dezvoltat la inceput teoria conform careia fiecare individ ii corespunde un tip
de personalitate. El a cosiderat ca exista doua functii de baza care fac distinctia intre tipurile
noastre de personalitate: cum primim informatia(modalitatea de a percepe lucrurile) si cum luam
deciziile. Astfel, potrivit lui Jung, exista doua moduri diferite de a percepe informatia:a)prin
simturi, sensorial sau b)prin intuitie.Tot asa, doua moduri diferite de a lua decizii:1)obiectiv
logice sau 2) subiectiv affective.
Jung considera ca oamenii foilosesc mai frecvent si cu mai mult success una dintre aceste
patru functii enuntate anterior ceea ce duce la formarea unei ierarhii. Exista o caracteristica do
inanta, sustinuta de o caracteristica secundara, tertiara si una inferioara, a patra. El sustine ca
oamenii isi exteriorizeaza (extraversiune) fie isi interiorizeaza (introversiune) functia lor
dominant.Aceasta functie dominant este atat de importanta incat umbreste celelalte functii si
defineste tipul de personalitate corespunzator.
Carl Jung descopera astfel opt tipuri de personalitate:
 extravertit sensorial
 introvertit sensorial
 extravertit intuitiv
 introverti intuitiv
 extravertit ganditor
 itrovertit ganditor
 extravertit afectiv
 introvertit afectiv

Katharine Briggs a dezvoltat teoria tipurilor de personalitate a lui Jung, dar fica sa ce
mica Isabel, este cea care a facut munca mamei sale cunoscuta, incat tipurile de
personalitate au devenit populare. Isabel, avand la baza lucrarile mamei sale, a descoperit c a
11
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

mai exista o axa a interpretarii personalitatii pe care Jung nu o aflase in studiile sale si
anume axa Judecator-Perceptiv.
Teoria dezvoltata de astazi sustine faptul ca fiecare individ are un mod primar,
dominant de a actiona privind urmatoarele:
 fluxul de energie
 modalitatea de percepere a informatiei
 modalitatea de a lua decizii
 stilul de viata cotidian pe care il preferam
In cadrul fiecarei categorii preferam sa fim fie:
 extravertit sau itrovertit
 sensorial sau intuitiv
 ganditor sau afectiv
 judecator sau perceptiv
Se spune ca preferam o functie mai mult decat celelalte. Combinarea celor patru
preferinte ale noastre determina tipul de personalitate cere ne cararcterizeaza. Desi functionam
folosind tot spectrul functiilor mentionate anterior, fiecare individ este caracterizat natural de o
functie dominanta care il conduce fie intr-o directive, fie in alta ape axa celor patru categorii.
Fluxul nostru de energie se refera la modalitatea in care suntem stimulate, fie din
interior(introvertitul-I), fie din exterior (extravertitul-E). Unde avem atentia focalizata mai mult,
spre lumea interioara sau spre lumea exterioara noua?
Modalitatea de a perceptie a informatiei se refra la felul in care asimilam
informatia. Noi ne incredem fie in cele cinci simturi (senzorialul-S), fie ne incredem in instrincte,
intuitive(intuitivul-N).
Modalitatea de a lua decizii. Oamenii decid fie bazandu-se pe logica si
considerente obiective(ganditorul-T), fie bazandu-se pe un sistem personal, subiectiv de
valori(afectivul-F).
Aceste trei axe stau la baza teoriei personalitatii lui Jung. Isabel Briggs Myers
dezvolta o alta dimensiune a teoriei care se refera la felul in care oamenii se adapteaza cerintelor
minimale cotidiene.

12
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

Stilul de viata cotidian se refera la faptul de a fi organizat , orientat spre

implinirea sarcinilor spre structurarea lucrurilor(judecatorul-J) sau felul de a fi mai flexibil, mai
confortabil, mai putin stresat cu termenele limita, mai putin structurat si iubitor de
varietate(perceptivul-P)
Teoria Tipurilor de Personalitate , asa cum este in zilelel noastre, contine:
 un individ este dominant ori extravertit(E) ori introvertit(I)
 un individ este dominant ori senzoial(S) ori intuitive(N)
 un individ este dominant ori ganditor(T) ori afectiv(A)
 un individ este dominant orijudecator(J) ori perceptive(P)

Combinarea acestor caracteristici de baza formeaza 16 tipuri de personalitati diferite:

ISTJ- ISTP- ENTJ-

ENFJ-Darnicul
Responsabilul Mecanicul Executantul

ESTJ- ESTP- INTJ- INFJ-

Gradinarul Instalatorul Cercetatorul Protectorul

ESFP- ENTP- ENFP-

ISFJ-Loialul
Interpretul Vizionarul Animatorul

INTP-
ESFJ-Grijuliul ISFP-Artistul INFP-Idealistul
Ganditorul

13
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

Afland mai multe despre Tipurile de Personalitate intelegem de ce in anumite

compartimente ale vietii noastre ne descurcam mai bine si ne sere mai usor sa obtinem
satisfactii, iar in altele obtinem totul cu efort si cu perseverenta.
In orma examinarii foii de observatie zilnica am descoperti ca individual studiat are o
personalitate de tipul ENFP- Extravertit Intuitiv Afectiv Perceptiv(Animatorul).

Descrierea tipului ENFP- Extravertit Intuitiv Afectiv

Perceptiv(Animatorul).

Este o persoana dominant orientate catre exterior, adica extravertit, iar lucrurile le
analizeaza mai mult prin intuitive. Secundar este introvertit si abordeaza lucrurile intr-o maniera
afectiva, contand felul in care simte de el un sistem de valori personal.
Un ENFP este cald, entuziast, tipic foarte istet si capabil. Ei traiesc intr-o lume plina de
posiubilitati si pot devein repede pasionati si entuziasmati de lucruri. Entuziasmul lor este
molipsitor si nu de putine ori ii motiveaza ,inspira si anima pe ceilalti. Pot vorbicu usurinta
despre orice, iubesc viata pe care o vad ca pe un dar special si incearca sa ia de la vita tot ce se
poate.
Acest individ are un numar vast de abilitati si talente. Ei sunt buni la aproape toate
lucrurile care le capteaza interesul. Orientai pe proiecte, planuri, ei pot schimba mai multe
cariere in timpul vietii. Pentru unii, din aceasta categorie par fara directive si fara scop. De fapt ei
sunt destul de coerenti, avand un puternic simt al valorii care ii conduc in viata. Orice fac trebuie
sa fie in concordant cu valorile lor. O astfel de persoana simte nevoia sa fie autentica, in
concordant cu sine, sa faca doar ceea ce crede ca este bine si potrivit valorilor sale. Ei vad un
inteles in orice lucru si sunt intr-o continua cautare de armonie, sa ajusteze viata lor astfel incat
sa gaseasca pacea interioara. Le este mereu teama sa nu piarda contactul cu ei insisi. Deoarece
exaltarea emotional este o parte importanta a vietii, cei ENFP au o personalitate bine conturata
cu valori de inalta calitate.

14
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

Au bune relatii in a relationa cu oamenii. Totusi cand un ENFP va gasi echilibrul intre
nevoia puternica de a fi ei insisi si de a placea altora, ei vor excela in a adduce la suprafata
personalitatii lor tot ce au ei mai bun. Ei au exceptional capacitate de a intelege o persoana dupa
o scurta perioada de timp si isi folosesc intuitia si flexibilitatea ca sa relationeze cu ceilalti
potrivit nivelului acestora.
Deoarece un Animator traieste intr-o lume plina de posibilitati atractive, detaliile
cotidiene sunt vazute ca un lucru banal, trivial. Ei nu acorda atentie detaliilor, lucrurilor uzuale
care trebuie totusi facute, si vor uita de cele mai multe ori de lucruri esentiale si de griji
cotidiene, dar necesare.Cand trebuie sa indeplineasca astfel de sarcini, o fac doar din obligatie,
fara sa gaseasca o nici o placer in astfel de activitati.
Un ENFP poate obtine usor ceea ce isi doreste, poate manipula cu usurinta pe ceilalti, dar
nu va abuza de aceasta abilitate pentru ca ea contravene sistemului lor de valori inalte.
ENFP fac uneori serioase greseli de rationament, dar au in schimb o puternica intuitive
in a percepe adevarul despre o persoana ori situatie, dar cand adauga judecata la ce au perceput
intuitive pot ajunge la concluzii gresite.
Parintii de acest tip pot fi o experienta placuta, distractive dar si stresanta in acelasi timp
pentru un copil cu puternice tendinte senzoriale si organice.
In general sunt oameni fericiti, ce le distruge aceasta stare este confruntarea cu reguli
stricte si sarcini cotidiene.Multi isi deschid propria afacere. Un ENPF are sarm , este ingenious,
isi asuma riscuri, sensibil, orientat spre relatii cu oameni. Ei au multe daruri pe care le vor folosi
pentru implinirea lor si a vietilor celor apropiati, daca se vor educa sa ramana focalizati pe ceea
ce au de indeplinit.
Ierarhia jungi-iana a functiilor pentru ENFP:
 dominant:extravertit intuitive
 secundar: itrovertit afectiv
 tertiar:extravertit ganditor
 inferior:itrovertit sensorial

Persoanale ENFP au in general urmatoarele trasaturi:

15
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

rezista in
planifica cooperativi si situatia in care
orientati pe scop
viitorul prietenosi sunt controlati
de altii

pot lucra logic,

calzi,
le place sa rational - isi
sociabili,cu creativi si
faca servicii folosesc intuitia
abilitati de energici
altora casa inteleaga
relationare
obiectivele

foarte intuitivi si
nu le place bune abilitati
perspicace in a
rutina verbale si de scris
ghici oamenii

capabili sa
relationeze cu au nevoie de lideri innascuti,
capabili sa
oamenii, aprobarea si dar nu le place
inteleaga teorii
ajustandu-se aprecierea controlul vietii
si concepte
nivelului celor din jur celorlalti
acestora

Posibile trasee in cariera pentru ENFP

consultant
profesor reporter TV
marketing

consilier
scolar, de
psiholog cercetator
orientare
profesionala

politician/
antreprenor inginer
diplomat
scriitor/
actor
jurnalist
16
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

As schimba ceva?

Sunt clipe in viata cand simt nevoia sa schimb ceva: sa fiu mai senzorial, sa fiu ganditor
si judecator. De cate ori am incercat sa modific ceva in “AND-ul “ meu, am creat mari
dezechilibre si atunci am hoatarat sa raman asa un ENFP.

Bibliografie

Volume

1. Adler, A. (2009). Înțelegerea vieții. Introducere în psihologia individuală. Editura

Trei, București
2. Allport, G. (1937). Personality: A psychological interpretation. Editura Holt,
Rinehart& Winston, New York
3. Andrews, T. (1995). How to Develop and Use Psychometry. Editura Llewellyn
Publications, Woodbury, MN
4. Bandura, A. (1977). Social Learning Theory. Editura Prentice Hall, Englewood
Cliffs, NJ
5. Briggs Myers, I. & Myers, P. (2013). Oameni și vocații – Înțelegerea tipurilor de
personalitate. Editura Trei, București
6. Freud, S. (1962). Three Essays on the Theory of Sexuality. Editura Basic Books,
New York
7. Freud, S. (1949). The Ego and the Id. Editura The Hogarth Press Ltd.,Londra
8. Fromm, E. (1997). On Being Human. Editura The Continuum International
Publishing Group Ltd., Londra
9. Horney, K. (1950). Neurosis and Human Growth. Ediutra Norton, New York

17
 Tipuri de personalitate. Autoanaliza

10. Jues, J.-P. (1994). Caracterologia – cele 10 sisteme de bază. Editura Teora,
București
11. Jung, C. G. (2006). Opere complete. Vol. 17, Dezvoltarea personalității. Editura
Trei, București
12. Klein, M. (1984). The psycho-analysis of children. Editura Free Press, New York
13. Rank, O. & Sachs, H. (2012). Psihanaliza și științele umaniste, traducere
de Brândușa Popa. Editura Herald, Colecția Psihoterapia, București
14. Rogers, C. (1951). Client-centered Therapy: Its Current Practice, Implications
and Theory. Editura Constable, Londra
15. Sullivan, H. S. (1964). The Fusion of Psychiatry and Social Science. Editura
Norton, New York
16. Tieger, P.D. & Tieger, B.B. (1998). Descoperirea propriei personalități. Editura
Teora, București

18
Tipuri de personalitate. Autoanaliza

19