Sunteți pe pagina 1din 62

Contabilitatea operaţiunilor

băneşti în numerar şi prin


conturi la bănci

1
CUPRINS

ARGUMNET
I GESTIUNEA ŞI CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR BĂNEŞTI
1.1 Previziunea trezoreriei .......................................................................
5
1.1.1. Bugetul de trezorerie.................................................................. 6
1.1.2. Situaţia zilnică a trezoreriei ....................................................... 8
1.2 Reglementări privind efectuarea operaţiunilor băneşti în
numerar ........... 8
1.2.1. Efectuarea încasărilor şi plăţilor în numerar ................................ 8
1.2.2. Acordarea de avansuri în numerar şi decontarea lor ..................... 11
1.2.3. Evidenţa şi păstrarea numerarului ............................................... 12
1.2.4. Controlul respectării disciplinei de casă ...................................... 13
1.3 O
peraţiuni contabile de reflectare şi înregistrare a operaţiunilor băneşti în
numerar şi prin conturi la bănci (organizare şi înregistrări) .................. 15
1.3.1. Organizarea documentelor .......................................................... 15
1.3.2. Operaţiuni contabile de reflectare şi înregistrare .......................... 18
1.3.2.1.Contabilitatea decontărilor prin conturi la bănci ........... 19
1.3.2.2.Contabilitatea decontărilor în numerar ......................... 26

II URMĂRIREA ŞI CONTROLUL OPERAŢIUNILOR BĂNEŞTI ÎN


NUMERAR ŞI PRIN CONTURI LA BĂNCI
2.1 Situaţia fluxurilor de trezorerie (istoric, avantaje, dezavantaje) ........... 29
2.2 Metoda directă vs. metoda indirectă ................................................... 33

III CASH-FLOW ÎN ANALIZA DIAGNOSTIC A SITUAŢIEI FINANCIARE


3.1 Tablou de finanţare ........................................................................ 39
3.2 Conţinutul şi utilitatea cash-flow-ului ............................................... 43

IV STUDIU DE CAZ LA SC FABRICA DE MAŞINI UNELTE BEIUŞ


4.1 Prezentare gnerală a SC FMU SA Beiuş ............................................ 48
4.1.1 Mod de constituire şi scurt istoric ............................................ 48
4.1.2.Obiectul de activitate .............................................................. 49
4.2 Operaţiuni băneşti desfăşurate de SC FMU SA ................................... 50

V CONCLUZII ..................................................................................... 52

ANEXE ............................................................................................ 54

2
ARGUMENT

Ansamblul activităţilor desfăşurate de agenţii economici ce operează pe piaţă sunt legate


de banii, fapt ce determină legătura existentă între aceste activităţi şi operaţiunile băneşti în
numerar şi prin conturi la bănci efectuate de agenţii economici pe parcursul derulării relaţiilor
dintre ei. Pentru a cuprinde ansamblul acestor operaţiuni legate de bani se foloseşte noţiunea de
trezorerie.
Conceptul de trezorerie este considerat un element determinant în gestiunea firmei, nu
există un consens în ceea ce priveşte definirea şi elementele constitutive ale trezoreriei
întreprinderii.
Pentru omul de afaceri (gestionarul afacerilor), trezoreria poate fi definită ca totalitatea
mijloacelor financiare de care dispune o întreprindere pentru a face faţă plăţilor: disponibilităţi în
conturile bancare, numerar în casierie, cecuri de încasat, efecte comerciale de primit neajunse la
scadenţă, titluri de plasament etc. În cazul insuficienţei acestor mijloace financiare există
posibilitatea obţinerii imediate a unui credit sub forma: credit bancar pe termen scurt, acceptarea
unui efect comercial (credit comercial), scontarea unei cambii neajunse la scadenţă etc.
Pentru analistul financiar, preocupat de asigurarea echilibrului financiar al întreprinderii,
trezoreria reprezintă diferenţa între disponibilităţile (sau lichidităţile) şi exigibilităţile (datoriile)
imediate. În acest sens, se poate vorbi despre o trezorerie pozitivă (sau excedent de lichidităţi
faţă de exigibilităţile imediate) sau o trezorerie negativă, în situaţie inversă. Acest echilibru, între
lichidităţile şi exigiblităţile imediate, care degajă mărimea şi sensul (+/-) trezoreriei firmei,
depinde de suma lichidităţilor la începutul perioadei de referinţă, de fluxul de încasări şi plăţi
aferent perioadei cât şi de alte variabile cum sunt structura şi dimensiunile activităţii
întreprinderii etc.
Rezultatul exerciţiului este indicatorul generat din compararea veniturilor şi cheltuielilor
angajate de o întreprindere în cursul unui exerciţiu şi care corespunde unei creşteri de bogăţie
(mai concret, o creştere a activelor), însă existenţa unui profit nu înseamnă automat şi existenţa
de lichidităţi, deoarece momentul angajării cheltuielii sau venitului nu coincide cu cel al plăţii
sau încasării lor. De aceea, o gestiune performantă a întreprinderii presupune atât gestiune
fluxurilor de angajare patrimonială.(venituri/cheltuieli), cât şi gestiunea trezoreriei, adică a
fluxurilor de încasări şi plăţi.
Conform unei definiţii:”gestiunea trezoreriei regrupează ansamblul deciziilor, regulilor şi
procedurilor care asigură, la costul cel mai redus, menţinerea echilibrului financiar instantaneu al
întreprinderii”.
Obiectivul principal al gestiunii trezoreriei este evitarea unei trezorerii structural negative
( evitarea a ceea ce uzual se denumeşte în economia românească ”blocaj financiar”, situaţie
caracterizată prin imposibilitatea întreprinderii de a face faţă plăţilor).
Printr-o minuţioasă gestiune a disponibilităţilor, dar şi a instrumentelor de plată şi de
finanţare se realizează şi obiectivul secundar de rentabilitate, prin care minimizează, pe de-o
parte, costul şi volumul finanţărilor şi se optimizează modul de plasare a excedentelor de
trezorerie pe termen scurt.
O dimensiune deloc neglijabilă a gestiunii trezoreriei este reprezentată de gestiunea
riscurilor financiare, ceea ce presupune utilizarea unor instrumente de asigurare şi de speculaţie
atunci când pieţele financiare sunt foarte volatile, cu alte cuvinte atunci când ratele de schimb şi
ratele dobânzii oscilează foarte mult la intervale scurte de timp.
Problema gestiunii riscurilor financiare devine cu atât mai importantă astăzi, când
întreprinderile româneşti sunt supuse presiunii unor rate înalte a dobânzii, ca urmare a

3
persistenţei unor rate ridicate ale inflaţiei şi a unei încetiniri a creşterii economice, pentru a nu
mai vorbi că în unele sectoare de activitate ţara noastră se confruntă cu o ” creştere economică
negativă”.
Una dintre cele mai licitate politici de gestiune a trezoreriei, pe plan mondial, este
”trezoreria zero”. Ea constă în menţinerea cât mai aproape de zero a soldurilor de disponibilităţi
în vederea reducerii costurilor de gestiune a trezoreriei (presupune evitarea costurilor de
finanţare şi de oportunitate prin acţiuni cum sunt: conservarea cel mai puţin posibil a
lichidităţilor neutilizate; utilizarea formelor de credit cel mai puţin costisitoare, în sume cât mai
reduse şi pe o durată cât mai scurtă etc.). Gestiunea de tip ”trezorerie zero” întâmpină o serie de
dificultăţi, mai ales în cazul întreprinderilor cu numeroase fluxuri financiare reglate prin cecuri,
data de prezentare la bancă a cecurilor neputând fi prevăzută cu exactitate.

4
CAPITOLUL I GESTIUNEA ŞI CONTABILITATEA TREZORERIEI

1.1. Previziunea trezoreriei

În fond, gestiunea trezoreriei întreprinderii presupune stabilirea unui optim între costurile
de finanţare şi veniturile obţinute din plasamentele de trezorerie. În plus, o gestiune eficientă a
trezoreriei presupune ca întreprinderea să dispună la momentul voit de disponibilităţi suficiente
pentru a face faţă exigibilităţilor imediate. Pentru aceasta, trebuie prevăzute mărimea şi data
exigibilităţilor şi disponibilităţilor instantanee, rezultând din funcţionarea întreprinderii. Este deci
nevoie să se vorbească despre o gestiune previzională a trezoreriei întreprinderii.
Previziunile de trezorerie vizează descrierea evoluţiei disponibilităţilor înainte şi după
mobilizarea creditelor pe termen scurt de care dispune o întreprindere.
Rolul previziunilor de trezorerie este dea contribui la securitatea financiară şi la
rentabilitatea întreprinderii, printr-o reducere a cheltuielilor de natură financiară.
Previziunile de trezorerie se caracterizează prin următoarele elemente:
- orizontul previziunii reprezentat de durata la care aceasta se referă: un an, mai multa luni
sau mai multe zile
- pasul previziunii, adică intervalele de timp la care o previziune se decupează (se dezvoltă
în analitic): pas zilnic, săptămânal, decadal sau chiar lunar; disponibilităţile sunt
prevăzute la sfârşitul intervalului reprezentat de pasul ales
- natura soldurilor prevăzute
- nivelul de agregare: previziunile se realizează la nivelul unei bănci partenere sau pentru
ansamblul băncilor cu care întreprinderea în cauză intră în relaţii.
Tipuri de previziuni:
1.1.1. Bugetul de trezorerie

Deşi planul previzional este lunar, bugetul de trezorerie este adesea reactualizat la
intervale mai scurte de timp, mai ales în condiţiile în care gradul de incertitudine cu care se
confruntă întreprinderea este ridicat.
Pentru stabilirea bugetului de trezorerie se pot utiliza două metode:
1. Metoda încasărilor şi plăţilor este agreată cu predilecţie de specialiştii contabili, ea
permiţând compatibilitatea între diferite niveluri de previziune, precum şi între
indicatorii bugetaţi şi realizaţi. În acest sens, prin această metodă se realizează o
structurare a fluxurilor după natură: fluxuri de cheltuieli ăi fluxuri de venituri, precum
şi după obiectul lor: fluxuri de exploatare, de repartiţie, de investiţii, financiare şi
excepţionale.
BUGETUL DE TREZORERIE Tabel nr.1
BUGETUL DE TREZORERIE I F M A M I I A S O N D
Situaţia trezoreriei la începutul perioadei (A)
Vânzări
Venituri accesorii
Alte venituri
Exploatare Încasări din exploatare, inclusiv TVA (1)
Cumpărări
Alte cumpărări
TVA plătită
Cheltuieli de personal
Plăţi aferente exploatării, inclusiv TVA (2)
Excedent de trezorerie din exploatare (1)-
(2)=(3)

5
Impozit pe profit
Repartiţie Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
Alte plăţi legate de operaţii de repartiţie
Plăţi aferente operaţiilor de repartiţie (4)

Investiţii
Investiţii Cesiuni
Soldul net al operaţiilor de investiţii (5)
Creşterea datoriilor financiare
Rambursarea datoriilor financiare
Financiar Variaţia datoriilor financiare
Venituri financiare
Cheltuieli financiare
Soldul net al operaţiilor financiare (6)
Venituri excepţionale
Excepţional Cheltuieli excepţionale
Soldul net al operaţiilor excepţionale (7)
Variaţia trezoreriei perioadei
(3)+(4)+(5)+(6)+(7)=(8)
Venituri financiare pe termen scurt (9)
Cheltuieli financiare pe termen scurt (10)
Situaţia provizorie la finele perioadei= (A)+(8)
Situaţia trezoreriei la finele perioadei
B=(A)+(8)+(9)+(10)

O trezorerie pozitivă, la finele perioadei prevozionate, presupune luarea unei decizii de


plasament a excedentelor de fonduri pe termen scurt sub forma achiziţiei de titluri de plasament,
depozite bancare pe termen scurt, în timp ce un sold negativ de trezorerie impune acoperirea
deficitului de trezorerie prin diverse modalităţi: o finanţare externă pe termen scurt printr-un
credit bancar pe termen scurt; lichidarea anumitor titluri de plasament; scontarea efectelor
comerciale neajunse la scadenţă; recursul la acordarea de facilităţi clienţilor pentru plăţile
efectuate în avans sau la obţinere de avansuri de la clienţi.
2.Metoda bilanţurilor sau a termenelor de rotaţie
Spre deosebire de metoda precedentă, bazată pe o abordare bugetară şi analitică foarte
precisă, metoda bilanţurilor aproximează evoluţia soldurilor previzionale pe baza unei abordări
sintetice a trezoreriei, concentrată pe relaţia: ∆ Trezorerie=∆ Fond de rulment-∆ Necesar de
finanţare
Metoda bilanţurilor este recomandată în cazul întreprinderilor în care apar adesea
dificultăţi în realizarea echilibrelor de trezorerie, informaţia contabilă insuficientă nepermiţând o
abordare încasări-plăţi la termene suficient de scurte, metoda se pretează, de asemenea,
întreprinderilor mari pentru care cele trei agregate care compun relaţia expusă anterior sunt
evaluate cu mai multă uşurinţă decât oricare din fluxuri luat în mod distinct.
1.1.2. Situaţia zilnică a trezoreriei

În cazul în care orizontul depăşeşte o lună (2 sau 3 luni), se utilizează un pas zilnic pentru
prima lună şi cu pasuri decadale pentru luna (lunile) următoare.
Din punct de vedere al conţinutului, situaţia este structurată în încasări şi plăţi, iar în
analitic se realizează o clasificare a acestora după natura instrumentelor de plată utilizate:
viramente, cecuri, efecte comerciale.
În cazul grupurilor de societăţi, societatea mamă dezvoltă zilnic situaţia zilnică a
trezoreriei pe fiecare întreprindere care face parte din grup şi pe fiecare bancă parteneră.

6
1.2. privind efectuarea operaţiunilor băneşti în numerar

1.2.1. Efectuarea încasărilor şi plăţilor în numerar

Încasările în numerar, altele decât ridicările de numerar de la bănci sau de la celelalte


instituţii de credit, se fac pe bază de chitanţă sau de alte documente cu funcţie similară aprobate
de organele competente.
Ridicarea sumelor în numerar de la bănci sau de la celelalte instituţii se face pe bază de
cecuri de numerar emise de compartimentul financiar-contabil.
Emiterea cecurilor de numerar şi ridicarea numerarului sunt permise numai pentru
alimentarea casieriei cu fonduri băneşti.
Încasările în numerar de la persoane fizice sau juridice, reprezentând contravaloarea
produselor livrate, a serviciilor prestate, a lucrărilor executate şi a altor drepturi ale unităţii
patrimoniale, se efectuează pe baza documentelor de încasare vizate pentru controlul financiar-
preventiv, cu excepţia unor încasări de la populaţie, pentru care ministerele şi celelalte organe
centrale au stabilit, potrivit legii, ca acestea să fie supuse controlului ulterior.
Modul de organizare a încasărilor în numerar de către unităţile comerciale, de
transporturi, de gospodărie comunală şi de spectacole, se stabileşte de ministere, celelalte organe
centrale.
Unităţile patrimoniale, cu excepţia instituţiilor publice, pot efectua plăţi direct din
încasările proprii.
Unităţile patrimoniale cărora le se stabileşte limita soldului de casă pot păstra în casierii,
peste această limită, timp de 3 zile lucrătoare de la ridicarea numerarului, exclusiv ziua ridicării,
inclusiv ziua plăţii sau restituirii:
a) sumele necesare pentru plata retribuţiilor, burselor, ajutoarelor din fondurile de asigurări
sociale, pensiilor, premiilor, alocaţiilor de stat pentru copii şi a altor drepturi asimilate
acestora
b) sumele ridicate de la bănci sau de la celelalte instituţii de credit pentru plata drepturilor
cuvenite diverşilor donatori
c) sumele reţinute din retribuţiile sau alte drepturi băneşti cu titlu de garanţii, de pensii de
întreţinere sau cu alt titlu de garanţii, de pensii de întreţinere sau cu alt titlu, potrivit
dispoziţiilor legale
În cazul în care unele plăţi din cele enumerate mai sus se fac la unităţi situate în afara
localităţii de sediu a unităţii, iar decontarea sumelor nu se face în temeiul stabilit, băncile sau
celelalte instituţii de credit pot acorda, în cazuri temeinic justificate, termene de păstrare a
numerarului mai mari de 3 zile, fără a depăşi 7 zile.
Sumele neachitate în termenele precizate mai sus se restituie băncii sau instituţiei de
credit de la care au fost ridicate, urmând a fi eliberate ulterior, la cererea unităţii în cauză, cu
excepţia garanţiilor reţinute, care se depun la CEC.
De asemenea unităţile pot păstra peste limita soldului de casă:
- sumele încasate după terminarea programului de funcţionare a băncilor, a celorlalte
instituţii de credit la care îşi au conturile, cu condiţia să fie utilizate în ziua următoare
- sumele destinate părţilor pentru preluări de produse agricole, la unităţi care au astfel de
sarcini, potrivit normelor stabilite de bănci sau celelalte instituţii de credit pentru
asemenea operaţii
- numerarul reprezentând venituri bugetare sau pentru autofinanţarea unor unităţi sau
activităţi ale instituţiilor de stat, care urmează a se depune în condiţiile şi termenele
prevăzute de instrumentele elaborate de Ministerul Finanţelor
Plăţile în numerar se fac pe bază de documente vizate pentru controlul financiar preventiv
şi aprobate de persoanele competente.

7
Documentele de plată, vizate şi aprobate, se predau casierului de către compartimentul
financiar-contabil.
La primirea documentelor de plată, casierul trebuie să verifice:
- existenţa, valabilitatea şi autenticitatea semnăturilor prin care se dispune plata, prin
confruntarea acestora cu specimenele de semnături, comunicate în prealabil casierului;
- existenţa anexelor la documentul de plată
În cazul nerespectării uneia dintre aceste condiţii, casierul înapoiază documentele pentru
completare şi numai după ce sunt completate efectuează plata.
Plăţile în numerar se fac persoanelor indicate în documente sau celor împuternicite de
acestea pe bază de procură autentificată, specială sau generală.
Plata retribuţiilor, burselor, ajutoarelor din fondurile de asigurări sociale, premiilor şi
altor drepturi asimilate acestora către alte persoane decât cele indicate în documente se poate
face pe bază de împuternicire, vizată de şeful ierarhic al titularului drepturilor băneşti, în cazul în
care plata se face unui membru din familia titularului sau altei persoane încadrate în muncă în
aceeaşi unitate.
Procura sau înscrisul de împuternicire rămâne la casier şi se anexează la documentul de
plată.
În cazul eliberării sumelor în numerar pe bază de procură generală, originalul se restituie,
reţinându-se o copie certificată de casier şi primitor, care se anexează la documentul de plată.
Pentru plăţile făcute unor persoane din afara unităţii, casierul trebuie să solicite acestora
actele de identitate, înscriind pe documentele de plată seria şi numărul actului de identitate şi
unitatea care l-a eliberat. Prezentarea actelor de identitate se poate solicita şi persoanelor din
cadrul unităţii când se consideră necesar.
Persoanele care primesc numerarul semnează pe documentul de plată, indicând data
primirii sumei.
Dacă plata se face către mai multe persoane, pe bază de state de retribuţii sau alte
documente, primitorii semnează în rubrica corespunzătoare din aceste documente.
În cazul în care plata se face de către o persoană care nu are posibilitatea să semneze
personal, primirea sumei se confirmă de o altă persoană din unitate, care înscrie pe documentul
de plată numele beneficiarului sumei şi semnează. În această situaţie, pe documentul de plată se
menţionează seria şi numărul actului de identitate al primitorului care nu are posibilitatea să
semneze personal şi al celui care a semnat pentru el, precum şi unitatea care l-a eliberat.
După efectuarea plăţii, casierul aplică pe document stampila cu textul „ACHITAT”, în
cazul în care formularul nu are această menţiune, indicând data operaţiei, după care se semnează
pentru confirmarea plăţii.
Plata retribuţiilor şi altor drepturi se face de casier pe bază de state de retribuţii şi liste de
avans.
În unităţile care au număr mai mare de secţii sau subunităţi, plata retribuţiilor şi altor
drepturi se poate efectua şi de către alte persoane desemnate în mod expres de conducătorul
unităţii.
Eliberarea sumelor pentru efectuarea acestor plăţi se face pe bază de proces-verbal de
plăţi.
Sumele primite de aceste persoane pentru plata retribuţiilor si altor drepturi, astfel încât
să se asigure termenele prevăzute.
La expirarea termenelor prevăzute pentru plata retribuţiilor şi altor drepturi casierul are
obligaţia:
- să aplice pe statul de salarii sau celelalte documente de plată ştampila cu textul
”ACHITAT” sau să scrie menţiunea „DEPUS”, precum şi numărul şi data documentului
de depunere, în dreptul numelui persoanei căreia i s-a achitat sume respectivă
- să întocmească lista nominală a persoanelor care nu au în casat retribuţia sau alte drepturi

8
- să menţioneze pe centralizatorul statului de retribuţii sau al listelor de plată sumele
efectiv plătite şi cele neachitate şi să se confrunte aceste sume cu totalul documentelor
respective, după care semnează
- să depună, în termenele prevăzute, la banca sau la instituţia de credit la care are deschis
contul, sumele neplătite.
Plata retribuţiilor ş a altor drepturi neridicate la termen se face pe bază de liste de plată
care cuprind: numele şi prenumele persoanei care urmează i se achite drepturile respective,
funcţia acesteia, marca şi numărul matricol, luna în care a figurat în stat, suma de plată şi
semnătura beneficiarului.
Unităţile economice care efectuează operaţii de achiziţii, contractări de produse, colectări
de deşeuri, precum şi cooperativele de credit, pot face plăţi în numerar către predători pe bază de
borderouri de achiziţii sau alte documente specifice aprobate de organele competente.

1.2.2. Acordarea de avansuri în numerar şi decontarea lor

Unităţile pot acorda, prin casierie, avansuri în numerar persoanelor încadrate în unitate,
pentru:
- cheltuieli de aprovizionare cu mărfuri de la fondul pieţei şi pentru alte plăţi care se fac în
localitatea unde unitatea îşi are sediul, până la cuantumul nevoilor pe 3 zile, cu obligaţia
de a justifica avansul în termen de cel mult 4 zile lucrătoare de la primirea lui, exclusiv
ziua primirii
- cheltuieli de aprovizionare cu mărfuri de la fondul pieţei şi pentru alte plăţi care se fac în
afara localităţii sediului unităţii, până la cuantumul nevoilor pe 10 zile, cu obligaţia de
ase justifica avansul în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data aprobat{ pentru
sosirea din deplasare, exclusiv ziua sosirii, sau în termen de 3 zile lucrătoare de la sosirea
din delegaţie, exclusiv ziua sosirii, în cazul în care aceasta are loc anterior datei aprobate
- cheltuieli pentru achiziţii de produse şi colectări de deşeuri, precum şi pentru cheltuielile
expediţiilor, grupelor de cercetări geologice, în limitele şi termenele de justificare a
avansului stabilite de comun acord cu băncile sau cu celelalte instituţii de credit care
eliberează numerarul
- cheltuieli de protocol sau pentru organizarea de conferinţe, simpozioane şi alte asemenea
acţiuni, în limitele aprobate de conducătorii unităţilor şi potrivit baremurilor stabilite de
normele în vigoare, cu obligaţia de a se justifica avansul în termen de cel mult 4 zile
lucrătoare de la plecarea delegaţiei sau încheierea acţiunii, exclusiv ziua plecării în
delegaţie sau încheierii acţiunii
- cheltuielile de deplasare în interes de serviciu, în limita sumelor cuvenite pentru plata
transportului, diurnei, indemnizaţiei şi a cazării pe timpul deplasării, cu obligaţia de a se
justifica avansul în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la sosirea din deplasare,
exclusiv ziua sosirii.
Tipurile de avansuri prevăzute mai sus se pot acorda cu cel mult 2 zile lucrătoare înainte
de plecarea sau începerea acţiunilor, cu excepţia sumelor solicitate pentru procurarea biletelor de
călătorie cu mijloace de transport cu locuri rezervate, care se pot elibera cu cel mult 10 zile
înainte de data plecării.
Este interzisă acordarea unui avans persoanelor care nu au justificat integral avansul
primit anterior, cu următoarele excepţii: când diurna delegaţiei prevăzute iniţial a fost prelungită;
avansurile au fost acordate pentru cheltuieli de protocol sau pentru organizarea de conferinţe,
simpozioane, în cazul în care în aceeaşi perioadă au avut loc mai multe acţiuni; avansurile au fost
acordate pentru procurarea biletelor de călătorie cu mijloace de transport cu locuri rezervate sau
a cazurilor prevăzute prin normele elaborate de organele centrale competente.

9
De asemenea, sunt interzise transmiterea avansului de la titular la o altă persoană,
precum şi acordarea de avansuri în contul retribuţiei, cu excepţia cazurilor expres aprobate prin
dispoziţii legale.
Sumele necheltuite din avansurile acordate se depun la casierie cel târziu în cursul zilei
lucrătoare înapoierii din delegaţie sau a termenelor prevăzute prin dispoziţii.
Pentru acordarea avansurilor si justificarea acestora se foloseşte formularul „Ordin de
deplasare” sau alte documente legale.
Evidenţa avansurilor acordate şi urmărirea justificării lor la termenele stabilite se
efectuează în cadrul compartimentului financiar-contabil al unităţilor.
Titularul de avans este obligat ca, în termenele stabilite pentru justificarea avansului, să
întocmească şi să depună, la compartimentului financiar-contabil al unităţii care i-a acordat
avansul, decontul de cheltuieli în care înscrie toate documentele justificative şi le anexează la
acesta. Compartimentul financiar-contabil are obligaţia să menţioneze pe decont data primirii,
care se consideră data justificării avansului.
La primirea decontului de cheltuieli, compartimentul financiar-contabil verifică
legalitatea documentelor justificative, concordanţa lor cu natura şi destinaţia cheltuielilor pentru
care s-a acordat avansul şi respectarea termenului de justificare.
În cazul în care titularii de avansuri întocmesc şi prezintă deconturi incomplete sau
anexează la acestea documente nevalabile, avansurile se consideră justificate numai cu valoarea
documentelor valabile.
În cazul în care valoarea documentului de cheltuieli depăşeşte avansul primit, decontul
verificat de compartimentul financiar-contabil se predă la casierie pentru a efectua plata
diferenţei, după care titularul de avans semnează de primirea sumei.
Titularii de avans care nu depun în termen deconturile pentru justificarea avansurilor,
împreună cu documentele justificative sau nu restituie în termen sumele rămase necheltuite, vor
plăti o penalizare de 0,05% asupra avansului primit sau asupra sumelor nerestituite în termen,
după caz, pentru fiecare zi de întârziere.
În cazul în care decontarea cu întârziere a avansului se datorează unor cauze cum sunt:
suspendarea circulaţiei mijlocului de transport, îmbolnăvirea titularului de avans sau alte
asemenea cazuri, conducătorul unităţii, pe baza propunerii făcute de conducătorul
compartimentului cu atribuţii financiar-contabile, va stabili că nu este cazul să se aplice
penalizări de întârziere.
Penalizare de 0,5% pe zi de întârziere se calculează şi asupra sumelor primite drept
avans, în cazul în care acestea nu au fost restituite cel mai târziu a doua zi de la data când
titularul de avansa fost înştiinţat că deplasarea a fost revocată sau amânată.
În cazul în care, în urma verificării ulterioare a decontului de către organele de drept din
unitate sau din afară se constată diferenţe de recuperat, penalizarea de 0,50% pe zi de întârziere
se calculează asupra acestor diferenţe din ziua aducerii la cunoştinţa celui în cauză şi până în
ziua achitării sumei, în afara situaţiei în care a expirat termenul de depunere a decontului.
Suma percepută ca penalizare de întârziere nu va putea depăşi debitul datorat.
Dacă titularul de avans nu a justificat avansul primit sau nu a depus sumele rămase
necheltuite la termenele stabilite ori până la data întocmirii statului de retribuţii, acestea, inclusiv
penalizarea aferentă, se reţin din retribuţia titularului de avans, în condiţiile stabilite de lege, pe
baza dispoziţiei conducătorului compartimentului financiar.
Personalul din compartimentul financiar-contabil care nu aplică măsurile prevăzute de
Regulamentul de casă privitor la acordarea avansurilor şi restituirea sumelor necheltuite în
termenele stabilite şi nu verifică deconturile de cheltuieli ale titularilor de avans în cel mult zile
de la primirea lor, răspunde disciplinar, administrativ sau penal, după caz şi material, civil când
s-au produs pagube.

1.2.3.Evidenţa şi păstrarea numerarului

10
Evidenţa încasărilor şi plăţilor în numerar se ţine cu ajutorul registrului de casă, care se
întocmeşte de către casier pe baza documentelor justificative.
Zilnic, casierul totalizează operaţiile din fiecare zi şi stabileşte soldul casei, care se
reportează pe fila următoare. Exemplarul al doilea se detaşează şi se predă la compartimentul
financiar-contabil, în aceeaşi zi sau cel târziu a doua zi, împreună cu documentele justificative,
sub semnătură în registrul de casă.
Compartimentul financiar-contabil verifică, în mod obligatoriu, în aceeaşi zi sau cel
târziu a doua zi, documentele de încasări şi plăţi predate de casier, precum şi dacă soldul înscris
în registrul de casă este stabilit corect.
În cazul operaţiunilor de încasări se verifică dacă sumele înscrise în registrul de casă
corespund cu cele din duplicatele chitanţelor emise, din carnetele de cecuri sau alte documente
specifice aprobate de organele competente.
De asemenea, compartimentul financiar-contabil verifică dacă sumele care au în casierie
şi pentru care s-au emis chitanţe au fost depuse la bancă sau la celelalte instituţii de credit, la
termenele şi în condiţiile stabilite.
Verificarea se face pe baza înregistrărilor din registrul de casă şi a foilor de vărsământ şi
chitanţă.
În cazul operaţiunilor de plăţi se verifică dacă sumele înscrise în registrul de casă
corespund cu cele din documentele prezentate, ca : retribuţii, liste de plată şi alte asemenea,
urmărindu-se cu această ocazie dacă sumele depuse la bancă sau la celelalte instituţii de credit,
reprezentând drepturi băneşti neachitate, au fost stabilite corect şi dacă restituirea lor a avut loc
în termen.
Plăţile în numerar care au la bază documente nejustificative legale, deşi sunt prevăzute cu
semnătura primitorului, nu se iau în considerare pentru justificarea soldului de numerar existent
în casă, iar sumele corespunzătoare se consideră lipsă în casă. În această situaţie se iau măsurile
de recuperare prevăzute de lege, iar dacă fapta constituie infracţiune, se sesizează organele de
urmărire penală.
Numerarul existent în casierie, nejustificat cu cecuri, chitanţe sau alte documente legale,
se consideră plus în casă şi se varsă la buget, la subcapitolul „Încasări din diverse surse”, în
condiţiile stabilite de Ministerul Finanţelor.
La unităţile unde funcţionează ghişee sau alte puncte de încasări şi plăţi, înainte de
începerea zilei de lucru casierul central eliberează, sub semnătură, persoanelor care fac aceste
operaţii, sumele în numerar necesare efectuării plăţilor. Acestea sunt obligate să deconteze zilnic
casierului central sumele ridicate, precum şi cele încasate în cursul zilei şi să predea acestuia
soldul în numerar şi documentele aferente operaţiilor efectuate.
Este interzis casierului să ţină în casierie pachete de bancnote nenumărate şi necontrolate,
precum şi numerar şi alte valori care nu aparţin unităţii respective, cu excepţia sumelor sau altor
valori necesare efectuării operaţiilor de mandat.
Înaintea începerii activităţii zilnice, casierul este obligat să verifice integritatea sigiliilor
şi încuietorilor de la tezaur, de la casele de fier sau de la dulapurile metalice.
În cazul în care se constată deteriorarea încuietorilor sau a sigiliului; casierul este obligat
să comunice de îndată acest lucru conducătorului unităţii şi conducătorului compartimentului cu
atribuţii financiar-contabile, care vor anunţa organele de poliţie. În acest caz, înainte de începerea
operaţiunilor de casă, conducătorului compartimentului cu atribuţii financiar-contabile şi
casierul, în prezenţa organelor de poliţie, vor verifica existenţa numerarului şi a celorlalte valori.
Rezultatele verificării se consemnează într-un proces-verbal, întocmit în 2 exemplare,
care se semnează de toţi cei care au participat la verificare.
Un exemplar din procesul-verbal se prezintă conducătorului unităţii, iar al doilea se preia
de organul de poliţie, în vederea cercetărilor.

1.2.4.Controlul respectării disciplinei de casă

11
În fiecare unitate patrimonială se efectuează controlul inopinant al casieriei cel puţin o
dată pe lună, prin numărarea şi verificarea tuturor valorilor existente în casă.
Controlul inopinant al casieriei se face de conducătorului compartimentului cu atribuţii
financiar-contabile sau de înlocuitorul acestuia ori o altă persoană împuternicită de conducătorul
unităţii, care va semna în registrul de casă pe fila cu înregistrările din ziua controlului.
La unităţile patrimoniale care au organizate casierii la subunităţi fără organe financiar-
contabile proprii şi sunt situate în alte localităţi, controlul inopinant al casieriei se poate face
trimestrial.
În cazul în care, cu prilejul controlului, se constată neconcordanţa între soldul scriptic şi
cel faptic, verificarea se extinde asupra documentelor de casă, pentru a se identifica eventualele
erori de înregistrare sau alte cauze care au influenţat soldul de numerar în casă, întocmindu-se un
proces-verbal.
Dacă se constată lipsuri efective de numerar sau de alte valori, se iau măsuri de
recuperare prin imputarea pagubelor în sarcina celor vinovaţi sau prin sesizarea organelor de
urmărire penală, după caz.
Organele de control financiar intern din cadrul ministerelor, celorlalte organe centrale şi
comitetelor executive ale consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti, cu prilejul controlului
privind activitatea financiar-gestionară a unităţilor subordonate, vor efectua şi controlul casieriei,
urmărind dacă a fost respectată disciplina de casă.
Organele de inspecţie ale Ministerului Finanţelor au dreptul să verifice, potrivit
dispoziţiilor legale, modul în care este respectată disciplina de casă în toate unităţile
patrimoniale.
De asemenea organele de inspecţie şi control din cadrul administraţiilor, circumscripţiilor
şi serviciilor financiare care verifică încasarea şi vărsarea sumelor reprezentând impozite, taxe şi
alte venituri cuvenite bugetului, precum şi a primelor de asigurare prin efectul legii, urmăresc
respectarea prevederilor legale.
Băncile şi celelalte instituţii de credit au dreptul să verifice, potrivit normelor proprii,
disciplina de casă la unităţile patrimoniale cu privire la respectarea termenelor şi condiţiilor de
depunere a numerarului la bănci şi celelalte instituţii de credit, a limitei soldului de casă şi a
normelor de efectuare a plăţilor în numerar.
Pentru nerespectarea termenelor de depunere a numerarului la bancă şi celelalte instituţii
de credit, a limitei soldului de casă şi a normelor de efectuare a plăţilor în numerar din încasări se
pot aplica următoarele sancţiuni:
- o penalizare de 0,05% pe zi de întârziere în următoarele situaţii: nedepunerea la termen a
încasărilor, depăşirea limitei soldului de casă, restituirea cu întârziere a numerarului
ridicat pentru plata retribuţiilor sau altor drepturi neachitate
- o penalizare de 0,05% pentru încălcarea regulilor cu privire la plăţile în numerar din
încasări, calculată asupra sumei plătite
- interzicerea cheltuirii de numerar din încasări pe termen de până la 3 luni, în cazurile de
încălcare a regulilor cu privire la efectuarea de plăţi în numerar din încasări, cu obligaţia
ca în acest interval de timp orice fel de cheltuieli să se facă numai din numerarul ridicat
de la bancă şi celelalte instituţii de credit la care au deschise conturile, justificându-se
fiecare plată în parte.
Penalizarea de 0,05% pe zi de întârziere se aplică şi organelor care încasează amenzi,
precum şi altor persoane care nu au calitatea de casier, pentru sumele încasate şi nedepuse la
termenele şi în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale.
Perioada pentru care se calculează penalizarea curge din ziua următoare aceleia în care
sume trebuia să fie depusă până în ziua ce precede pe aceea în care sume se depune efectiv.
Penalizările aplicate tuturor unităţilor patrimoniale se recuperează de la persoanele
vinovate în condiţiile legii.
Pentru nerespectarea regulamentului de casă răspund disciplinar, administrativ sau penal,
după caz şi material sau civil când s-au produs pagube, conducătorul unităţii, conducătorul

12
compartimentului financiar-contabil, casierul, precum şi înlocuitorii acestora, fiecare potrivit
vinovăţiei sale.

1.3. Operaţiuni contabile de reflectare şi înregistrare a operaţiunilor băneşti în numerar


şi prin conturi la bănci (organizare şi înregistrări)

1.3.1.Organizarea documentelor

Noţiunea de trezorerie provine din limba latină din cuvântul “thesaurus” care avea
semnificaţia de “comoară”, fie de “loc pentru depozitarea obiectelor de valoare”.
În cazul unităţilor patrimoniale trezoreria reprezintă capitalurile lichide ce însumează
numerarul din casierie, disponibilul la bănci, titlurile de plasament şi alte hârtii de valoare.
La nivel central prin trezoreria statului se defineşte instituţia care administrează resursele
bugetului public. Conducerea şi organizarea cintabilităţii trezoreriei finanţelor publice se
realizează de cătrea Ministerul Finanţelor Publice şi se execută în special asupra: operaţiunilor
privind execuţia de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de
stat; constituirii şi utilizării mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor cu destinaţie specială;
gestionării datoriei publice interne şi externe precum şi a altor operaţiuni financiare effectuate în
contul administraţiei publice centrale.
La nivelul unităţilor patrimoniale trezoreria cuprinde: disponiblităţile aflate la bănci,
numerarul aflat în casierie şi alte valori assimilate, avansurile de trezorerie, titlurile de paricipare,
valorile şi efectele comerciale de încasat, creditele pe termen scurt.
Conturile le bănci cuprind: valorile de încasat de natura cecurilor şi efectelor comerciale
depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi în devize, carnetele de cecuri limită de sumă, creditele
bancare pe termen scurt, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor bancare.
Păstrarea disponibilităţilor în conturile aflate la una sau mai multe bănci se poate face
către agenţii economici cu condiţia declarării acestor conturi la unitatea fiscală teritorială de care
aparţin, prevedere impusă de Legea 84/1994.
În urma operaţiunilor de încasări şi plăţi prin virament, băncile eliberează titularului de
cont extrase însoţite de documentele justificative aferente înregistrărilor effectuate. Cu această
ocazie agentul economic va verifica următoarele:
- dacă există egalitate dintre soldul de la începutul zilei cu soldul de la sfârşitul zilei
precedente
- dacă sumele înscrise în extrasul de cont corespund cu documentele justificative anexate
Semnificaţiile debitului şi ale creditului din contabilitatea agentului economicdiferă, adic[
sunt de sens contrar faţă de debitul şi creditul din extrasul de cont al băncii. Astfel, sumele
debitului extrasului de cont semnifică o diminuare a obligaţiilor băncii faţă de agentul economic,
care vor fi înregistrate în creditul contului de disponibilităţi al unităţii, reprezentând o diminuare.
Sumele din creditul extrasului de cont semnifică creşteri ale obligaţiilor băncii faţă de agentul
economic, ele fiind înregistrate în debitul contului de disponibilităţi al unităţii, reprezentând
creşteri de mijloace băneşti.
Instrumentele de plată prin conturile de disponibilităţi ale agenţilor economici pot fi:
ordinal de plată, cecul, cambia ş.a.
Ordinul de plată reprezintă dispoziţia necondiţionată dată de titularul de cont către
unitatea bancară, de a depune o anumită sumă de bani la dispoziţia unui beneficiar, la o dată
stabilită. Ordinul de plată poate fi executat de către unitatea bancară numai în condiţia în care
emitentul de ţine la banca respectivă disponibilul corespunzător în contul său. Se întocmeşte de
plătitor în trei exemplare şi poate fi emis pe support clasic(hârtie) sau pe suporturi
neconvenţionale (electronic sau magnetic) cu condiţia includerii tuturor elementelor
documentului tipizat.

13
Cecul este un instrument de plată des utilizat ce se poate defini ca fiind o instrucţiune
scrisă dată băncii de a efectua o operaţiune de plată unui beneficiar cu suma încasată în acea
instrucţiune. Datorită faptului că este un instrument de plată, în circuitul de operare al cecului
intervin următoarele părţi: trăgătorul, adică persoana care ordonă plata, trasul, care efectuează
plata şi care de obicei este o bancă, şi beneficiarul care dispune de suma prevăzută în cec. Există
cazuri când trăgătorul se identifică cu beneficiarul: la ridicarea numerarului din contul bancar
pentru efectuarea unor plăţi prin casieria unităţii. Completarea cecului se efectuează de către
trăgător pe baza disponibilului de ţinut la bancă.
Cecul barat reprezintă o formă a cecului la purtător, pe a cărui faţă sunt trase două linii
paralele în diagonală. Locul barat este folosit în general în operaţiunile de virament, iar
înzestrarea lui cu aceste semen, care-l deosebesc de restul cecurilor, asigură prevenirea încasării
lui în caz de pierdere sau furt.
Dacă între aceste linii se înscrie numele băncii care urmăreşte execuţia operativă, cecul
are o barare specială. În cazul în care nu se înscrie nimic, cecul are o barare generală. Există
cazuri în care bararea generală se poate transforma în cec cu barare specială, cu condiţia înscierii
între linii a denumirii băncii care urmează să efectueze plata prin virament sau în numerar.
Utilizarea cecului barat asigură împiedicarea falsurilor sau folosirea nelegală a cecurilor
furate sau pierdute.
Cecul certificat poate fi emis de bancă la cererea titularului sau a unui netitular, urmând
a fi încasat la prezentarea lui la orice unitate care aparţine de banca emitentă. Acest instrument
conţine certificarea din partea băncii emitentului, prin care se garantează bonitatea provizionului,
angajându-se astfel să achite cecul la prezentarea lui. Există posibilitatea transformării cecului
certificat în cec barat, în această situaţie, el putând servi şi ca instrument de virament. În scopul
prevenirii falsificării, certificarea cecului este însoţită de un reper cifrat compus din: data emiterii
cecului, suma şi eventualalte date pe care urmează să le descifreze unitatea băncii plătitoare
înainte de efectuarea plăţii.
Cambia este un document folosit în general în comert sub forma unui titlu de credit, de
obicei pe termen scurt, precum şi sub formă de instrument de plată menit să circule pe cale
girului. Girul este actul prin care se transferă către altă persoană numită “giratar”, de către
posesorul efectului comercial, numit “girant”, toate drepturile rezultate din înscrisul respectiv.
Cambia poate fi prezentată în variante diferite: trata şi biletul la ordin. La trată, în procesul de
emitere şi încasare a contravalorii înscrise în acest document, intervin trei părţi şi anume:
creditorul (furnzorul de bunuri, servicii sau lucrări) numit şi trăgător, care dă ordin debitorului
(cumpărătorului) numit şi tras, să achite, la scadenţă sau la prezentare, suma de bani înscrisă în
document unei a treia personae numită beneficiar. Cambia este transmisibilă prin
andosare(modalităţi de trecere a unor creanţe de la un beneficiar la altul) şi negociabilă pe piaţa
capitalurilor. Spre deosebire de cambia, la biletul la ordin intervin numai douăm părţi: emitentul
(subscriitorul), care se obligă să i se plătească suma, beneficiarul, căruia ar trebui să i se
plătească suma înscrisă în document.
Evidenţa operativă a numerarului în lei şi în devize este ţinută de casierul unităţii prin
Registrul de casă în care sunt evidenţiate toate mişcările, precum şi soldul de la sfârşitul ficărei
zile. Activitatea de trezorerie este organizată şi se desfăşoară în mod obligatoriu cu respectarea
Regulamentului operaţiunilor de casă, precum şi a normelor stabilite de Banca Naţională a
României. O regulă de bază în activitatea casierului este să elibereze chitanţe din chitanţierul
oficial pentru toate sumele în numerar încasate, iar plăţile efectuate să aibă la bază numai
documente justificative aprobate de către conducătorul unităţii patrimoniale sau de locţiitorul
acestuia. Operaţiunile de intrări şi ieşiri de numerar prin conturile bancare se înregistrează în
Registrul de casă pe baza extraselor de cont de la bănci, cât şi prin verificarea cotoarelor de la
cecurile întocmite pentru ridicarea numerarului şi a foii de vărsământ întocmite pentru depunerea
acestuia la bănci.
Chitanţa pentru operaţii în valută este document justificativ pentru depunerea unei
sume în numerar în lei/valută la casieria unităţii. Se întocmeşte la unitatea care efectuează

14
operaţii în valută de către casierul unităţii şi se semnează pentru primirea sumei în valută de către
acesta.
Proces-verbal de plăţi –serveşte ca document justificativ pentru sumele predate de
casierul unităţii mandatarului plătitor în vederea efectuării plăţilor.
Dispoziţia de plată/încasări către casierie serveşte ca dispziţie pentru casierie în
vederea achitării în numerar a unor sume inclusiv a avansurilor de trezorerie pentru cheltuieli de
deplasare, precum şi a diferenţei de achitat titularului de avans în cazul justificării unor sume mai
mari decât avansul primit; dispoziţie pentru casierie în vederea încasăriiîn numerar a unor sume.
Alte documente utilizate: împuternicirea, borderoul documentelor achitate cu cecuri de
decontare, bon de vânzare, borderou de achiziţie.
În general încasările în numerar au o pondere redusă în totalul decontărilor din vânzarea
unor bunuri materiale, executarea unor lucrări sau prestării unor servicii terţilor, din lichidarea
unor debitori, aridicării de numerar de la bancă sau a depunerii de capital. Plăţile efectuate au ca
obiect drepturi salariale, ajutoare materiale achitate de patronat sau din fondul asigurărilor
sociale, achiziţii de bunuri, depuneri de numerar sau acordarea de avansuri spre decontare.
Încasările în numerar zilnice de la o singură persoană juridică nu pot depăşi plafonul de
30 milioane lei. Numerarul de la sfârşitul fiecărei zile, aflat în casieria unităţii patrimoniale peste
plafonul de casă acceptat, cu excepţia cazurilor de plăţi salariale, se depune obligatoriu a duoa zi
la bancă.
Contabilitatea mijloacelor băneşti aflate în casieria unităţii patrimoniale, precum şi
mişcările acestora se ţine distinct în lei sau în devize. Operaţiunile privind disponibilităţile în
devize se înregistrează în contabilitate în lei la cursul zilei sau la un curs fix. La încheierea
exerciţiului financiar, disponibilităţile în devize se evaluează la cursul de schimb în vigoare la
acea dată. Diferenţele de curs rezultate se înregistrează în contabilitate ca venituri sau cheltuileli
financiare, după caz.
În casieria unităţii, în afară de numerarul în lei sau în valută, se mai pot păstra şi alte
valoricum ar fi: bilete de tratament şi de odihnă, timbre fiscale şi poştale, bilete de călătorie şi
alte valori.
În cadrul unităţii patrimoniale se include şi avansurile de trezorerie
Acestea reprezintă sume aflate în administraţia temporară a administratorilor sau a altor
salariaţi din unitate, în scopulefectuării unor plăţi necesare de natura: cheltuielilor de transport,
deplasări sau detaşări, a aprovizionării de materiale şi alte bunuride valori mici, a efectuării unor
cheltuieli de prtocol, reclamă şi publicitate, a achitării de servicii poştale sau taxe de
telecomunicaţii.
Titlurile de plasament reprezintă acţiunile proprii răscumpărate, acţiunile achiziţionate de
unitatea patrimonială, obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile achiziţionate şi alte
titluri de plasament achiziţionate de unitatea patrimonială în vederea realizării unui profit într-un
termen scurt. La intrarea în patrimoniuele se evaluează la costul de achiziţie, prin care se nţelege
preţul de cumpărare sau la valoarea determinată conform contractelor încheiate.
Valorile de încasat reprezintă acele hârtii de valoare denumite şi efecte de comerţ ce se
regăsesc spre a fi încasate în posesia beneficiarului, adică a unităţii patrimoniale. Ele urmează să
fie transformate într-un termen limitat în disponibilităţi băneşti şi cuprind: cecurile de încasat,
efectele comerciale primite spre încasare şi efectele comerciale remise spre scontare.
Creditele bancare pe termen scurt sub 1 an se acordă de către bănci în bani-lei sau devize,
din capitalul lor propriu, precum şi din capitalul bănesc temporar disponibil existenz în conturile
curente ale clienţilor.
Societăţile comerciale apelează la această formă de împrumut în situaţia în care ele nu
posedă surse proprii suficiente pentru asigurarea desfăşurării normale a activităţii.
Acordarea creditelor bancare pe termen scurt poate avea loc prin deschiderea unor linii de
creditare societăţilor comerciale sub formă de plafoane maxime de creditare.

15
1.3.2.Operaţiuni contabile de reflectare şi înregistrare

Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării titlurilor de plasament,


disponibilităţilor în conturi la bănci/casierie,creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de
trezorerie. Titlurile de plasament acţiunile proprii răscumparate, acţiunile achiziţionate,
obilţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile achiziţionate şi alte titluri de plasament
achiziţionate în vederea realizării unui profit într-un termen scurt.La intrarea în unitate, titlurile
de plasament se evaluează la costul de achiziţie, prin care se întelege preţul de cumpărare, sau la
valoarea stabilită potrivit contractelor.
Cheltuielile accesorii de cumpărare a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele şi
alte cheltuieli similare, se înregistrează direct în cheltuielile exerciţiului.
Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale
depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi valută, cecurile unităţii, creditele bancare pe termen
scurt, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor acordate de bănci în conturile
curente.
Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente
prezentate persoanei juridice şi neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează într-un cont
distinct. Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă. Dobânzile de încasat,
aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, faţă
de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele
aferente creditelor bancare pe termen scurt.Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente
exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare, respectiv venituri
financiare.
Contabilitatea disponibilităţilor aflate în bănci/casierie, precum şi a mişcării acestora, ca
urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate, se ţine distinct în lei şi în valută.Operaţiunile privind
încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Bancă
Naţională a României.
La încheierea exerciţiului financiar, diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea
disponibilităţilor în valută şi altor valori de trezorerie cum sunt titluri de stat în valută, acreditive
şi depozite pe termen scurt în valută la cursul de schimb de la această dată şi cursul de schimb de
la data înregistrării în contabilitate se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din
diferenţe de curs valutar, după caz.
În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizori, persoanele juridice pot solicita
deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.
Sumele depuse la bănci, precum şi sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau
a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea persoanei juridice, se înregistrează în
contabilitate în conturi distincte.
În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între
conturile la bănci, precum şi între conturile la bănci şi casieria persoanei juridice.
Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor financiare în lei sau în valută se efectuează cu
respectarea regulamentului operaţiunilor de casă, a regulamentelor emise de Bancă Naţională a
României şi a altor reglementări emise în acest scop.
Pentru deprecierea titlurilor de plasament, la sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia
inventarierii se constituie provizioane pe seama cheltuielilor. În perioadele următoare, la sfârşitul
fiecărui exerciţiu sau la ieşirea din unitate a titlurilor de plasament, provizioanele constituite se
suplimentează,diminuează sau anulează, după caz.

1.3.2.1. Contabilitatea decontărilor prin conturi la bănci

16
Contabilitatea decontărilor prin conturile bancare include: operaţiuni cu valorile de
încasat, operaţiuni efectuate prin conturile curente la bănci, creditele bancare pe termen scurt.
Contabilitatea valorilor de încasat se realizează prin intermediul contului 511 ”Valori de
încasat”, cont de activ, ce reflectă valorile de încasat cum sunt ccecurile şi efectele comerciale
depuse la bănci, se desfăşoară pe următoarele subconturi:
5112 ”Cecuri de încasat”
5113 ”Efecte de încasat”
5114 ”Efecte remise spre scontare”
Se debitează cu valoarea cecurilor şi efectelor comerciale primite de la clienţi şi se
creditează cu valoarea cecurilor şi a efectelor comerciale încasate şi a sconturilor acordate, în
cazul încasării sumelor înainte de scadenţă.
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea cecurilor şi a efectelor comerciale
neîncasate.
Utilizarea cecului ca instrument de plată presupune existenţa de conturi bancare cu
conţinut corespunzător în aceste conturi, disponibil creat printr-un deposit bancar, din încasări
sau dintr-un credit bancar.
Cecul este un instrument de plată creat de trăgător care, în baza unui disponibil constituit
în prealabil la o socitate bancară, dă un ordin necondiţionat acesteia, care se afşă în poziţia de
tras, să plătească la prezentare, o sumă determinată, unei terţe personae sau însuşi trăgătorului
aflat în poziţia de beneficiar.
Pentru a fi valabil cecul trebuie să respecte condiţiile de formă şi fond impuse de normele
legale.
Cecul este plătibil numai la vedere în anumite termene şi nu poate fi acceptat. Prezentarea
cecului după expirarea termenului legal are ca efect pierderea dreptului legal de acţiune (regres)
împotriva giranţilor anteriori în cazul în care cecul nu ar fi plătit. Toate persoanele care în orice
calitate s-au obligat prin cec (trăgător, giranţi) sunt responsabile solidar în ceea ce priveşte plata
cecului respective, cu toate că obligaţiile au fost asumate în momente diferite.
Transmiterea ccecului se poate realiza prin:
Simpla remitere: este cazul cecului la purtător care în momentul emiterii nu indică expres
menţiunea la purtător. Acest cec va fi plătit fie persoanei desemnate ca beneficiar, fie
deţinătorului cecului.
Cesiunea de creanţă ordinară, atnci când ccecul este emis pe numele unei anumite
persoane şi în conţine menţiunea nu la ordin, în acest caz numai persoana nominalizată poate să-l
încaseze.
Girarea este operţiunea prin care se transmit, o dată cu remiterea, şi toate drepturile
rezultate din cec. Ea este o menţiune specială făcută pe verso-ul cecului în favoarea oricui,
inclusiv în favoarea trăgătorului. Noul beneficiar poate la rândul său . să gireze cecul.
Cecurile remise băncii spre încasare şi cele primite, dar care nu au fost remise spre
încasare, sunt înregistrate în debitul contului 5112 ”Cecuri de încasat”. O gestiune corectă a
trezoreriei presupune însă ca soldul contului 5112 ”Cecuri de încasat” să corespundă cu valoarea
cecurilor remise spre încasat. Dacă acest cont nu asigură acest lucru, atunci el poate fi subdivizat
în două structuri ”Cecuri de încasat” şi ”Cecuri remise spre încasare”.
Exemple de înregistrări:

- primirea cecului de la un client

5112 ”Cecuri de încasat” = 411 ”Clienţi”

- remiterea cecului la bancă spre încasare nu se contabilizează


- încasarea cecului remis spre încasare

5121”Conturi la bănci în lei” = 5112 ”Cecuri de încasat”

17
Remarcă: Cecurile primite şi remise la bancă spre încasare, dar pentru care nu există
depozite bancare, cecuri fără acoperire, sunt contabilizate sub formă de ”cecuri neplătite”, astfel:

411”Clienţi” = 5112 ”Cecuri de încasat”

În acest caz, pentru o mai bună urmărire a creanţei aferente unui cec neplătit, poate fi
deschis un cont distinct ”Clienţi-cecuri neplătite”, existenţaunui cec fără acoperire nu presupune
considerarea creanţei respective ca fiind irecuperabilă.
Cheltuielile aferente recuperării acestei creanţe sunt înregistrate fie în contul clientului,
fie sub formă de cheltuilei ale exerciţiului (cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate).
Dacă a fost primit şi remis spre încasare un cec furat, creanţa respectivă este considerată
ca fiind irecuperabilă (în acest sens este necesară prezentarea unei probe, respective avizulde
opziţie la plată dat de bancă pentru un cec furat).
Operaţiunile effectuate prin conturile curente la bănci: sunt reflectate în contabilitate prin
intermediul contului 512 ”Conturi curente la bănci”, cu următoarele structuri:
5121 ”Conturi la bănci în lei”
5124 ”Conturi la bănci în devize”
5125 ”Sume în curs de decontare”
În principiu, o întreprindere poate dispune de mai multe conturi de disponibil bancar
deschise la bănci diferite. În acest caz, este necesară desfăşurarea contului 5121 pe fiecare bancă
în parte.
Contul 5121 ”Conturi la bănci în lei” este un cont bifuncţional. Se debitează cu încasările
în contul de disponibil bancar şi se creditează cu plăţile effectuate din acest cont.
O plată dintr-un cont la bancă se face ăn baza unui ordin de plată.
Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de cătreemitentul acesteia unei
societăţi bancare receptoare de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani, la
o anumită dată.
Dacă disponibilităţile existente la un moment dat în contul bancar acoperă integral
volumul plăţilor, atunci contul 5121 ”Conturi la bănci în lei” funcţonează ca un cont de activ şi
prezintă un sold debitor.
Soldul debitor al contului reprezintă disponibilităţi bancare în lei.
În situaţia în care disponibilităţile din cont sunt insuficiente pentru acoperirea plăţilor
ngajate la un moment dat, în baza contractelor de credit bancar, banca acordă un credit un
credit până la limita acoperirii intrgrale a plăţilor angajate (la nivelul sumelor înscrise în
documentele remise spre plată). Această diferenţă reprezintă tocmai creditul acordat prin
conturile curente (credit de trezorerie). În acest caz 5121 funcţionează ca un cint de pasiv şi
prezintă un sold creditor.
Soldul creditor al contului reprezintă creditul acordat de bancă prin contul current.
În debitul contului 512 "Conturi curente la bănci" se înregistrează - sumele depuse sau
virate în cont, rezultate din încasările în numerar, din cecuri, din alte conturi bancare, din
acreditive etc. (581); - valoarea subvenţiilor primite şi încasate (131, 445); - creditele bancare
pe termen lung şi scurt încasate (162, 519); - sumele încasate de la societăţile comerciale ce
deţin titluri de participare ale unităţii, de la alte societăţi din cadrul grupului sau de la alte
societăţi legate prin participaţii (166, 451, 452); - sumele încasate reprezentând alte împrumuturi
şi datorii asimilate (167); - valoarea creanţelor imobilizate şi a dobânzilor aferente încasate,
precum şi a garanţiilor restituite (267); - sumele încasate de la clienţi (411, 413 419); - sumele
recuperate din debite ale personalului (428); - taxa pe valoarea adaugată de recuperat, încasată
de la bugetul statului(4424); - sumele restituite de la buget, reprezentând vărsăminte efectuate în
plus din impozite, taxe, alte datorii şi creanţe (446, 448); - sumele depuse în cont de către
asociaţi (455); - sumele depuse ca aport în numerar la capitalul social (456); - sumele primite ca
rezultat al operaţiilor în participaţie (458); - sumele încasate de la debitori diverşi (461); -

18
sumele încasate şi necuvenite unităţii (462); - sumele încasate în avans şi care privesc exerciţiile
următoare (472): - sumele încasate, în curs de clarificare (473); - sumele virate subunităţilor (în
contabilitatea unităţii) sau a unităţii(în contabilitatea subunităţilor) (481); - valoarea investiţiilor
financiare pe termen scurt cedate (501, 502, 503,505, 508); - valoarea cecurilor şi a efectelor
comerciale încasate (511); - sumele încasate reprezentând redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii706); - sumele încasate reprezentând dobânzile aferente disponibilităţilor în conturi la
bănci (766); - sumele încasate reprezentând subvenţiile acordate (741); - sumele încasate
reprezentând alte venituri din exploatare (758); - sumele încasate reprezentând dividendele
pentru participatiile la capitalul altor societati (761, 762); - sumele încasate reprezentând
dobânzile aferente creanţelor imobilizate(763); - sumele casate din investiţiile financiare cedate
(764); - diferenţele favorabile de curs valutar, aferente disponibilităţilor la bancă, în valută, la
încheierea exerciţiului financiar sau operaţiunilor efectuate în valută în cursul exerciţiului (765);
- valoarea sconturilor încasate de la furnizori sau alţi creditori (767); - sumele încasate
reprezentând venituri extraordinare (771).
În creditul contului 512 "Conturi curente la bănci" se înregistrează: - sumele ridicate în
numerar din cont sau virate în alt cont de trezorerie(581); - sumele plătite reprezentând
împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni rambursate (161); - creditele pe termen lung şi scurt
rambursate (162, 519); - sumele plătite reprezentând rambursarea altor împrumuturi şi datorii
asimilate (167); - sumele restituite societăţilor care deţin titluri de participare ale unităţii sau
altor unităţi din cadrul grupului (166, 451); - valoarea de achiziţie a investiţiilor financiare
cumpărate (261, 262, 263, 265, 501, 502, 503, 505, 506, 508); - vărsămintele efectuate pentru
titlurile imobilizate şi investiţiile financiare pe termen scurt (269, 509); - sumele achitate
reprezentând interese de participare (452); - sumele achitate coparticipanţilor sau virate ca
rezultat al operaţiilor în coparticipaţie (458); - suma dobânzilor plătite (168, 518, 666); - plăţile
efectuate reprezentând avansuri acordate furnizorilor de imobilizări (232, 234); - valoarea
împrumuturilor acordate pe termen lung (267); - plăţile efectuate către furnizori de bunuri şi
servicii (401, 403, 404,405, 409); - plăţile efectuate către personalul unităţii (421, 423, 424, 425,
426); - sumele achitate terţilor, reprezentând reţineri sau popriri din salarii(427); - sumele
achitate reprezentând contribuţia la asigurările sociale (431); - sumele achitate reprezentând
contribuţia unităţii şi a personalului la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj (437); -
sumele virate asigurărilor sociale reflectate ca alte datorii sociale438); - sumele plătite la buget,
reprezentând impozitul pe profit (441); - plata către buget a taxei pe valoarea adaugată datorată
şi taxa pe valoarea adaugată platită în vamă (4423, 4426); - plăţile efectuate către organismele
publice privind taxele şi vărsămintele asimilate datorate (447); - plata către bugetul de stat a
accizelor, altor impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (446, 448); - plata către buget a
impozitului pe venituri de natura salariilor (444); - sumele achitate asociaţilor (455, 456); -
sumele achitate acţionarilor sau asociaţilor din dividendele cuvenite (457); - sumele achitate
creditorilor diverşi (462); - restituirea sumelor aflate în curs de clarificare (473); - plăţiie
efectuate reprezentând sume transferate între unitate şi subunităţi (481); - valoarea serviciilor
bancare plătite (627); - diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente disponibilităţilor aflate
în conturi la bancă în valută, la închiderea exerciţiului financiar sau operaţiunilor efectuate în
valută efectuate în cursul anului (665); - soldul debitor reprezintă disponibilităţile în lei şi în
valută, iar soldul creditor, creditele primite.
Pentru disponibilităţile existente în conturile curente întreprinderea încasează dobânzi, iar
pentru creditele primite prin aceste conturi se plăteşte dobândă. În măsura în care se pune
problema cuantificării lor la sfârşitul exerciţiului, dobânzile de primit şi respective de plătit,
aferente contului current de disponibil, sun reflectate în contul 518 ”Dobânzi”.
Ca regulă, dobânzile de plătit aferente unui exerciţiu constituie cheltuieli financiare, iar
dobânzile de primit constituie venituri financiare.
Pentru înregistrarea distinctă a dobânzilor de încasat de cele de plătit contul 518
”Dobânzi” se desfăşoară în subconturile: 5186 ”Dobânzi de plătit” şi 5187 ”Dobânzi de primit”.

19
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa dobânzilor datorate, precum şi dobânzilor de
încasat, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, respectiv disponibilităţilor
aflate în conturile curente. Dobânzile datorate şi cele de încasat, aferente exerciţiului în curs, se
înregistrează la cheltuieli financiare, respectiv venituri finaciare. Contul 518 "Dobânzi" este un
cont bifuncţional În debitui contului 518 "Dobânzi" se înregistrează: - dobânzile de încasat
aferente disponibilităţilor aflate în conturile curente (766); - dobânzile plătite aferente
împrumuturilor primite (512); În creditul contului 518 "Dobănzi" se înregistrează: - dobânzile
datorate, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente (666) - dobânzile încasate
aferente disponibilităţilor aflate în conturile curente (512). Soldul debitor reprezintă dobânzile
de primit, iar soldul creditor, dobânzile de plătit.Contul 519 "Credite bancare pe termen scurt"Cu
ajutorul acestui cont se ţine evidenţa creditelor acordate de bănci pe termen scurt. Contul 519
"Credite bancare pe termen scurt" este un cont de pasiv. În creditul contului 519 "Credite
bancare pe termen scurt" se înregistrează: - creditele bancare pe termen scurt, acordate de bancă
pentru nevoi temporare, prin conturi bancare distincte, inclusiv dobânzile datorate (512,666). În
debitul contului 519 "Credite bancare pe termen scurt" se înregistrează: - creditele bancare pe
termen scurt restituite, inclusiv dobânzile plătite(512). - soldul contului reprezintă creditele
bancare pe termen scurt nerestituite.
Contul 5186 ”Dobânzi de plătit”, este un cont de pasiv, de datorii, se creditează cu dobânzile
de plătit la creditele acordate de bănci în conturile curente şi se debitează la plata acestor
dobânzi. Soldul creditor al contului reprezintă dobânzile de plătit la creditele prin conturile
curente bancare.
Contul 5187 ”Dobânzi de primit”, este un cont de activ, de creanţe, se debitează cu
dobânzile de primit aferente disponibilităţilor aflate în conturile curente şi se creditează la
încasarea acestor dobânzi. Soldul debitor al contului reprezintă dobânzi de primit aferente
disponibilităţilor bancare.
Toate operaţiunile efectuate prin conturile curente la bănci sunt înscrise în extrasul de
cont, emis de fiecare bancă, pentru fiecare cont ăn parte, el poate fi emis zilnic sau periodic.

- înregistrarea încasărilor prin contul bancar

5121 ”Conturi la bănci în lei” = %


5112 ”Cecuri de încasat”
766 ”Venituri din dobânzi”

- contabilizarea plăţilor efectuate prin contul bancar

% = 5121 ”Conturi la bănci în lei”


581 ”Viramente interne”
401 ”Furnizori”
403 ”Efecte de plătit”
627 ”Cheltuieli cu servciile
bancare şi asimilate ”

Remarcă: banca la care se află contul curent îşi ţine propria contabilitate, înregistările din
contabilitatea băncii sunt inverse faşă de cele din contabilitatea întreprinderii. Astfel, soldul
debitor al contului 512 ”Conturi curente la bănci”, din contabilitatea unei întreprinderi,
corespunde cu un sold creditor în conturile băncii şi indicat în extrasul de cont furnizat de bancă.
În mod normal, la un moment dat, soldul contului current confirmat de bancă prin extrasul de
cont trebuie să fie egal şi de sens opus cu cel din contabilitatea întreprinderii. Inexistenţa acestei
corelaţii presupune efectuarea operaţiunii de punctaj între datele dine extrasul de cont şi cele
ţnscrise în documentele de încasări şi plăţi. Sumele reprezentând neconcordanţele între
documentele de încasări şi plăţi şi extrasul de cont, ca şi cele de care întreprinderea ia la

20
cunoştinţă în momentul primirii extrasului, fac obiectul unor înregistrări contabile astfel încât
soldul contuluide disponibil bancar să fie egal şi de sens opus cu cel din contabilitatea
întreprinderii.
Operaţiunile bancare efectuate în devize sunt reflectate de contul 5124
”Conturi la bănci în devize”, cont de activ. În măsura în care băncile acordă credite în devize
pentru activitatea curentă, contul 5124 este un cont bifuncţional.
Contul 5124 se dezvoltî pe fiecare bancă în parte unde s-a deschis un asemenea cont, cu
gestionarea distinctă a fiecărei valute.
Operaţiunile privind disponibilităţile în devize se înregistrează în contabilitate atât în
devize cât şi în lei.
Normele contabile prevăd ca operaţiunile privind disponibilităţile îndevize să fie
înregistrate în contabilitate după metoda cursului zilei sau după metoda cursului fix.
Deoarece contabilitatea se ţine, conform Legii contabilităţii, în monedă naţională, la
finele exerciţiului, disponibilităţile în valută existente în contul la bănci se evaluează la cursul de
schimb al pieţei valutare, în vigoare la acea dată (cursul din ultima zi a execiţiului financiar,
comunicat de BNR). Diferenţele de curs valutar se înregistrează ca venituri sau cheltuieli
financiare, după caz. Astfel diferenţele favorabile de curs se înregistrează în contul 765 ”Venituri
din diferenţe de curs valutar ” iar cele nefavorabile, în contul 665 ”Cheltuieli din diferenţe de
curs valutar”.
Pentru diferenţele de curs valutar rezultate în urma operaţiunilor de lichidare a creanţelor
şi datoriilor în valută ale unităţii se utilizează aceleaşi conturide venituri şi cheltuieli din
diferenţe de curs valuar.

- achitarea unei datorii în devize

% = 5124 ”Conturi la bănci în devize ”


401”Furnizori ”
665 ”Cheltuieli din diferenţe
de curs valutar”

401 ”Furnizori ” = %
5124 ”Conturi la bănci în devize”
765 ”Venituri din diferenţe
de curs valutar”

- încasarea unei creanţe


% = 411 ”Clienţi”
5124 ”Conturi la bănci în devize”
665 ”Cheltuieli din diferenţe
de curs valutar ”

5124 ”Conturi la bănci în devize” = %


411 ”Clienţi”
765 ”Venituri din diferenţe
de curs valutar”

- înregistrarea la sfârşitul exerciţiului a diferenţelor de curs valutar favorabile sau


nefavorabile

21
5124 ”Conturi la bănci în devize” = 765 ”Venituri din diferenţe de curs valutar”

665 ”Cheltuieli din diferenţe = 5124 ”Conturi la bănci în devize”


de curs valutar ”

- vânzarea valutei

5121 ”Conturi la bănci în lei” = 5124 ”Conturi la bănci în devize”

- cheltuieli cu taxele bancare


627 ”Cheltuieli cu serviciile = 5121 ”Conturi la bănci în lei”
bancare şi asimilate”

Elementele structurale ale trezoreriei constând din conturi la bănci şi numerar în casierie
nu sunt supuse constatării de provizioane pentru depreciere, chiar dacă sunt afectate prin
erodarea puterii de cumpărare a monedei sau recuperarea unor disponibilităţi bancare este incertă
datorită situaţiei precare a băncii unde sunt deschise conturile bancare.
Totuşi, în cazul disponibilităţilor în valută, provenite din avansuri de la clienţi, societăţile
comerciale au dreptul să constituie provizioane care sunt deductibile fiscal la nivelul pierderii
nete, din diferenţe de curs valutar, respectiv dintre valoarea creanţelor şi datoriilor evaluate la
cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de BNR, din ultima zi a exerciţiului financiar şi
cursurile valutare la care acestea au fost înregistrate în contabilitate.

- înregistrarea primirii avansului în valută

5124 ”Conturi la bănci în devize” = 419 ”Clienţi-creditori”

- actualizarea datoriei faţă de clientul-creditor

476 ”Diferenţe de conversie activ” = 419 ”Clienţi-creditori”

- constituirea provizionului pentru diferenţa nefavorabilă de curs valutar

6862 ”Cheltuieli financiare privind = 419 ”Clienţi-creditori”


provizioanele pentru riscuri
şi cheltuieli”

Se remarcă faptul că operaţiunile de reflectare a diferenţelor de curs valutar, aferente


disponibilităţilor şi datoriilor în valută, nu au nici o incidenţă aspra rezultatului exerciţiului.
În afara situaţiilor când diferenţele nefavorabile de curs valutar sunt înregistrate drept
cheltuieli ale exrciţiului sau activitate în bilenţ, sub forma unui element de activ fictiv (este cazul
diferenţelor de conversie activ,care sunt pierderi nerelizate-latente, constatate la închiderea
exerciţiului), în doctrina contabilă românească este întâlnită şi soluţia înregistrării acestor
pierderi ca element al valoriiunor active reale.
Soluţia din urmă se aplică de agenţii economici care au efectuat investiţii concretizate în
imobilizări corporale, cu plata în valută, care pot introduce în valoarea acestor active corporale
diferenţele nefavorabile de curs valutar şi dobânzile bancare stabilite la data încheierii
exerciţiului financiar, aferente creditelor în valută plătite sau de plătit în cursul exerciţiului
financiar.

- la momentul plăţii se înregistrează plata anuităţii aferente împrumutului în devize astfel:

22
% = 5124 ”Conturi la bănci în devize”
1625 ”Credite externe garantate
de bănci”
212 ”Mijloace fixe”

Rezultă că diferenţele nefavorabile de curs valutar, constatate în urma plăţii, nu au fost


contabilizate ca o cheltuială financiară, însă, împreună cu cheltuiala cu dobânzile, au corectat în
plus valoarea de intrare a mijlocului fix finanţat printr-un credit în valută, realizându-se de fapt o
reevaluare a mijlocului fix, ca urmare a deprecierii monedei naţionale.
Prin această soluţie se evită impactul devalorizării monedei naţionaleasupra rezultatului
exerciţiului când se ramburseazăcreditul în valută şi se eşalonează suporatarea acestor pierderi pe
durata de amortizare a imobilizărilor finanţate prin credite în devize.
Faţă de aceste practici contabile aducem în discuţie soluţiile preconizate de organismul
internaţional de normalizare contabilă, IASC, prvind tratamentul contabil al diferenţelor de curs
valutar. Astfel prin IAS 21 ”Efectele variaţiilor privind cursurile monedelor străine”(revizită în
1993), IASC nu face nici o distincie între diferenşele de curs valutar, care sunt realizate (rezultă
din decontări) sau nerealizate (fiind vorba despre creabţe şi datorii în valută, pentru care se
constată creşteri sau pierderi potenşiale de curs valutar). Conform acestei norme, toate efectele
variaţiilor cursului de schimb valutar asupra elementelor monetare ale întreprinderii trebuie să fie
incluse în rezultatul exerciţiului când aceste diferenţe de curs valutar s-au constatat.
Altfel spus, orice diferenţă de curs valutar, realizată sau nu, este contabilizată în veniturile
sau în cheltuielile exerciţiului după caz. Deci, diferenţele de curs valutar se contabilizează nu
doar în momentul decontării (plăţii sau încasării) creanţelor şi datoriilor în valută, ci şi asupra
creanţelor şi datoriilor în valută nedecontate.
Această soluţie, prevăzută de IAS 21, este admisă numai cu respectarea a două
condiţii:
- trebuie ca diferenţele de curs valutar să rezulte dintr-o depreciere puternică a unei
monede,depreciere împotriva căreia întreprinderea nu are posibilităţi de acoperire şi care nu
permite plata unei datorii generate de achiziţia recentă a unui bun facturat ăn valută
- trebuie ca valoarea activului, astfel obţinută (care include deci şi diferenţele nefavorabile
de curs valutar), să nu depăşească suma cea mai mică dintre costul de înlocuire a bunului ,I
suma recuperabilă din utilizarea sau vânzarea bunului.
Această soluţie, prevăzută ca excepţie de norma IAS 21 şi întâlnită şi în doctrina
contabilă românească, prin care diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente unei datorii în
valută sunt cintabilizate ca un element al valorii contabile a bunurilor finanţate prin aceste
datorii, îşi poate găsi justificarea şi în explicaţia după creşterea angajamentelor întreprinderii,
generată de deprecierea valutară este compensată printr-o creştere a activului corespunzător.
Contul 5125”Sume în curs de decontare” , reflectă sumele virate sau depuse la bănci sau
prni manadat poştal de către terţi şi unităţile aparţinând aceluiaşi grupşi pe bază de documente
prezentate unităţii patrimoniale şi neapărute încă în extrasele de cont. Este un cont de activ care
se debitează cu aceste sume şi se creditează la apariţia sumelor respective în extrasul de cont.
Soldul debitor reflectă sumele aflate în curs de decontare.

- primirea mandatelor poştale aferente vânzărilor prin colete

5124 ”Conturi la bănci în devize”= 411 ”Clienţi”

- la o dată ulterioară se încasează mandatele poştale

5121 ”Conturi la bănci în lei”= 5125 ”Sume în curs de decontare”

23
Creditele bancare pe termen scurt: prezenţa lor în cadrul operaţiilor de decontare prin
conturile bancare este determinată de faptul că aceste credite sunt un element structural al
pasivelor de trezorerie.
În contabiliatate sunt înregistrate prin intermediul contului519 ”Credite bancare pe
termen scurt”, cont de pasiv. Se creditează cu creditele bancare pe termen scurt (cu termen de
rambursare mai mic de 1 an) inclusiv dobânzile datorate, acirdate de bancă în baza unor
contractede creditare, se debitează cu sumele reprezentând rambursarea acestor credite, inclusiv
dobânzile plătite. Soldul creditor al contului reprezintă creditele bancare pe termen scurt primite
şi nerambursate. Pentru reflectarea distinctă a împrumutului bancarpe termen scurt şi a
dobânzilor aferente, acest cont se desfăşoară pe nalitice.

- contabilizarea împrumutului bancar pe termen scurt

5121 ”Conturi la bănci în lei”= 5191 ”Credite bancare pe termen scurt”

- înregistrarea dobânzilor de plătit aferente acestor credite

666 ”Cheltuieli privind dob.”= 5198 ”Dob. af. Credite bancare pe term. scurt”

- rambursarea împrumutului bancar pe termen scurt şi plata dobânzilor aferente

% = 5121 ”Conturi la bănci în lei”


5191 ”Credite bancare pe termen scurt”
5198 ”Dob. af. Credite bancare pe term. scurt”

1.3.2.2. Contabilitatea decontărilor în numerar

Sumele în numerar, în lei şi în valută, de care dispune o unitate patrimonială sunt păstrate
în casieria unităşii, cu gestionarea lor distinctă.
Existentul şi mişcarea acestor sume este reflectată de contul 531 ”Casa”, cont de activ,
care se debitează cu încasările în numerar şi se creditează cu plăţile de aceeaşi natură. Soldul
debitor al contului reflectă numerarul, în lei şi în valută, existent în casieria unităţii
Contul 531 "Casa" Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa numerarului aflat în casieria
unităţii, precum şi a mişcării acestuia ca urmare a încasărilor şi plăţitor efectuate Contul 531
"Casa" este un cont de activ. În debitul contului 531 "Casa" se înregistrează: - sumele ridicate
de la bănci (581); - sumele încasate de la clienţi (411, 419); - sumele încasate de la asociaţi
(455); - sumele încasate reprezentând decontări în cadrul grupului şi decontări privind interese
de participare (451, 452); - sumele încasate reprezentând aport la capitalul social (456); -
sumele încasate de la debitori (428, 461) - sumele încasate de la creditori diverşi (462); -
sumele încasate reprezentând venituri anticipate (472); - sumele restituite în numerar
reprezentând avansuri de trezorerie neutilizate (542); - sumele încasate reprezentând imobilizări
financiare pe termen scurt cedate (501, 502, 503, 506, 508); - sumele încasate din prestări
servicii, vânzarea mărfurilor şi alte activităţi (704, 707, 781); - sume încasate din despăgubiri şi
alte venituri din exploatare (758); - diferenţele favorabile de curs valutar aferente
disponibilităţilor în valută la încheierea exerciţiului financiar sau operaţiunilor efectuate în valută
(765); În creditul contului 531 "Casa" se înregistrează - depunerile de numerar la bănci (581); -
costul de achiziţie al investiţiilor financiare cumpărate în numerar (261, 262, 263, 265, 267, 269,
501, 502, 503, 505, 506, 508, 509); - plăţile efectuate către furnizori (401, 404); - valoarea
avansurilor acordate pentru livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări (409); -
sumele achitate personalului (421, 423, 424, 425, 426, 428); - sumele achitate terţilor
reprezentând reţineri sau popriri din remuneraţii (427); - sumele achitate reprezentând decontări
în cadrul grupului şi decontări privind interese de participare (451, 452); - sumele restituite

24
asociaţilor (455, 456); - dividendele plătite acţionarilor sau asociaţilor (457); - sumele achitate
diverşilor creditori (462); - plăţile efectuate reprezentând sume transferate între unitate şi
subunităţi (481); - avansurile de trezorerie acordate (542); - plăţile în numerar reprezentând alte
valori achiziţionate (532); - diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente disponibilităţilor în
valută la încheierea exerciţiului financiar sau operaţiunilor efectuate în valută în cursul
exerciţiului (665); - plăţile efectuate reprezentate de alte cheltuieli de exploatare (658); Soldul
contului reprezintă numerarul existent în casierie.
Contul 532 "Alte valori" Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa bonurilor valorice,
timbrelor fiscale şi poştale, biletelor de tratament şi odihnă, tichetelor şi biletelor de călătorie,
tichetelor de masă, a altor valori, precum şi a mişcării acestora. Contul 532 "Alte valori" este un
cont de activ. În debitul contului 532 "Alte valori" se înregistrează - valoarea bonurilor valorice,
a timbrelor fiscale şi poştale, biletelor de tratament şi odihnă, tichetelor şi biletelor de călătorie şi
a altor valori, achiziţionate (401, 531, 542). În creditul contului 532 "Alte valori" se
înregistrează: - valoarea bonurilor valorice, a timbrelor fiscale şi poştale, biletelor de tratament
şi odihnă, tichetelor şi biletelor de călătorie şi a altor valori, consumate (301, 428, 604, 624, 625,
626). Soldul contului reprezintă alte valori existente.
Contabilizarea distinctă a operaţiunilor în numerar, în lei, de cele în devize, impune
desfăşurarea contului 531 în două sunconturi:
5311 ”Casa în lei”
5314 ”Casa în devize”

- contabilizarea încasărilor în numerar

5311 ”Casa în lei” = %


461 ”Debitori diverşi”
581 ”Viramente interne”
411 ”Clienţi”

- înregistrarea plăţilor în numerar

% = 5311 ”Casa în lei”


426 ”Drepturi de personal neridicate”
542 ”Avansuri de trezorerie”
421”Personal-remuneraţii datoratei”
423 ”Personal-ajutoare materiale
datorate”

În ceea ce priveşte opereţiunile cu numerar în devize acestea se contabilizează atât în


devize cât şi în lei. Zilnic se întocmeşte registrul de casă pentru fiecare valută în parte,
operaţiunile de încasări şi plăţi fiind contabilizate la cursul în vigoare la acea dată.
La închiderea exerciţiului, numerarul în valutăaflat ăn casieria unităţii se evaluează la
cursul de schimb în vigoare la acea dată, conturile utilizate pentru înregistrarea diferenţelor de
curs valutar sunt cele care se utilizează şi la operaţiunilor prin conturile bancare, 665 şi 765.

- ridicarea valutei de la bancă

5314 ”Casa în devize” = 581 ”Viramente interne”

- acordarea avansului de trezorerie în valută

542 ”Avansuri de trezorerie” = 5314 ”Casa în lei”

25
- justificarea avansului în valută

625 ”Cheltuieli cu deplas. detaş.” = %


542 ”Avansuri de trezorerie”
765 ”Venituri din diferenţa de
curs valutar”

Avansul de trezorerie în valută acordat şi justificat se contabilizează ca o cheltuială după


natură la cursul valutar din momentul acordării. În schimb, avansul de trezorerie în valută
nejustificat (neconsumat) şi depus la casierie se contabilizează la cursul din data justificării
(depunerii la casierie), înregistrându-se, după caz, diferenţe favorabile sau nefavorabilede curs
valutar, faţă de momentul acordării.
Soldul debitor al contului 5314 la închiderea exerciţiului sedetermină atât în lei cât şi în
devize, pe baza operaţiilor înregistrate în cont şi se compară cu soldul evaluat la cursul valutar în
momentul închiderii.
În casieria întreprinderii alături de numerar în lei şi în devize, sunt păstrate şi gestionate şi
alte valori. În noţiunea de alte valori se include timbre fiscale şi poştale, bilete de tratament, de
odihnă, tichete şi bilete de călătorie.
Evidenţa acestora este realizată prin intermediul contului 532 ”alte valori”, cont de activ,
care se debitează la intrarea acestor valori în patrimoniu şi se creditează cu valoarea ieşirilor.

- achiziţionarea de timbre poştale


532 ”Alte valori” = 5311 ”Casa în lei”
- se eliberează timbre poştale
626 ”Chelt poştale şi taxe telecom.”= 532 ”Alte valori”
Operaţiunile de viramente interne reprezintă virmentele de disponibilităţi dintr-un cont
de trezorerie în alt cont se trezorerie sau , mai în general, a operaţiunilor care trebuie să facă
obiectul unor înregistrări în mai multe registre auxiliare. Aceste operaţiuni sunt înregistrate în
contul de tranzit 581 ”Viramente interne”, destinat să permită contabilizarea fără risc de dublă
folosire a viramentelor şi disponibilităţilor dintr-un cont de trezorerie la alt cont de trezorerie,
este un cont de activ.
Se debitează cu sumele virate dintr+un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie, în
momentul depunerii efective a viramentului şi se creditează cu aceleaşi sume în momentul
confirmării efectuării operaţiunii de virament.
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa viramentelor de disponibilitati între conturile de
trezorerie. Contul 581 "Viramente interne" este un cont de activ. În debitul contului 581
"Viramente interne" se înregistrează: - sumele virate dintr-un cont de trezorerie în alt cont de
trezorerie (512, 531, 541, 542). În creditul contului 581 "Viramente interne" se înregistrează: -
sumele intrate într-un cont de trezorerie din alt cont de trezorerie (512, 531, 541, 542) De regulă,
contul nu prezintă sold.
- emiterea ordinului de plată
581 ”Viramente interne” = 5121 ”Conturi la bănci în lei”
- primirea confirmării efectuării viramentului, în extrasul de cont emis de cealaltă bancă

5121 ”Conturi la bănci în lei”= 581 ”Viramente interne”

Dacă, din cauza decalajului între datele de înregistrare, confirmarea viramentului apare
după închiderea exerciţiului, nefiind posibilă soldarea contului 581 ”Viramente interne”, pentru
bilanţ, soldul acestui cont este menţinut în contul de disponibil bancar.

26
II URMĂRIREA ŞI CONTROLUL OPERAŢIUNILOR BĂNEŞTI ÎN
NUMERAR ŞI PRIN CONTURI LA BĂNCI

2.1 Situaţia fluxurilor de trezorerie (istoric, avantaje, dezavantaje)

Tabloul fluxurilor de numerar este un document financiar util în explicarea variaţiei


patrimoniului întreprinderii în cursul exerciţiului, oferind informaţii privind modul în care
activităţile întreprinderii au fost finanţate şi cum au fost utilizate resursele sale financiare.
International Accounting Standard 7 „Situaţia fluxurilor de trezorerie”, elaborate de
I.A.S.C. se ocupă în exclusivitate de tabloul fluxurilor de trezorerie (numerar), tratând
contabilitatea şi cerinţele de întocmire aferente acestei situaţii financiare.
Prima formă a acestui standard a apărut în 1976 sub denumirea „Situaţia surselor şi
utilizărilor de fonduri”. După numai un an s-au adus noi modificări acestei norme sub denumirea
de „Situaţia modificării poziţiei financiare”. Ultima modificare a avut loc în anul 1992,
desăvârşind forma actuală a lui IAS 7.
Importanţa situaţiei fluxurilor de trezorerie a crescut în timp, pe măsură ce s-a accentuat
concurenţa şi globalizarea economică. Aceasta a sporit interesul utilizatorilor externi pentru
informaţiile contabile ale întreprinderii. Printre utilizatorii acestui instrument se numără
conducătorii întreprinderii, care pot urmări retrospectiv asigurarea echilibrului financiar
microeconomic şi pot astfel interveni prompt pentru a limita volatilitatea trezoreriei şi pentru a
asigura totodată o gestiune optimă a afacerii. Pentru informarea persoanelor din exteriorul
întreprinderii, autorităţile contabile au făcut din situaţia fluxurilor de trezorerie o componentă
importantă a bilanţului contabil, care oferă o reprezentare dinamică a situaţiei financiare şi
permite aprecierea incidenţei operaţiilor efectuate asupra structurii financiare a întreprinderii cât
şi asupra trezoreriei sale.
Introducerea noilor reglementări armonizate cu Standardele Internaţionale de
contabilitate şi Directiva a IV-a a Uniunii Europene a adus în prim plan o structură mai complexă
a situaţiilor financiare anuale. Au apărut astfel elemente noi precum tabloul fluxurilor de
trezorerie sau situaţia modificării capitalului propriu, iar informaţiile care erau prezentate în
anexă au fost restructurate şi prezentate într-o formă mai completă în Politici contabile şi note
explicative.
Informaţiile referitoare la fluxurile de numerar aferente unei activităţi sunt utile deoarece
constituie pentru utilizatorii situaţiilor financiare ale entităţii o bază de evaluare a capacităţii
entităţii de a genera numerar şi echivalente de numerar, precum şi a utilităţii acestor fluxuri.
Utilizatorii doresc să cunoască amănunte despre capacitatea entităţii de a genera fluxuri de

27
numerar, despre durata acestor fluxuri şi, de asemenea, despre modalitatea în care le utilizează
entitatea, pentru a putea astfel lua decizii economice privind entitatea în cauză.
În cazul ţării noastre, situaţia fluxurilor de numerar a avut o slabă răspândire, fiind
utilizată doar de către evaluatori, bănci şi pentru unele analize financiare destinate operatorilor
de pe piaţa de capital. Începând cu anul 2000 şi mai ales din anul 2001 sfera de cuprindere s-a
extins şi asupra altor societăţi care îndeplinesc reglementările legale prevăzute în Ordinul
Ministrului Finanţelor 94/2001.
Tabloul fluxurilor de trezorerie pune în evidenţă trezorerie, a cărei dimensiune valorică şi
structurală reprezintă o informaţie cheie, deoarece prin ea întreprinderea îşi finanţează
activitatea, îşi asigură continuitatea şi îţi elaborează deciziile economice viitoare conform unor
strategii specifice. Această componentă a situaţiilor financiare caracterizează mai bine situaţia
financiară a agentului economic sub aspectul lichidităţii, solvabilităţii şi al riscului de faliment.
Rolul său este de a furniza informaţii relevante privind încasările şi plăţile unei întreprinderi, în
cursul unui exerciţiu, permiţând utilizatorilor efectuarea unor previziuni asupra fluxurilor de
trezorerie viitoare, în special referitoare la durata şi probabilitatea lor
Avantaje
De exemplu:
- dacă o entitate desfăşoară o activitate profitabilă, dar nu este capabilă să genereze
numerar, probabil datorită unui nivel ridicat al creanţelor comerciale care sunt achitate
după o perioadă lungă de timp, în acest caz este posibil ca societatea să deaf aliment
- acei utilizatori care sunt şi acţionari sau potenţiali investitori vor fi interesaţi să cunoască
dacă societatea va fi capabilă să le asigure o rentabilitate a investiţiei lor
Informaţiile referitoare la fluxurile de numerar aferente unei activităţi sunt utile deoarece:
- constituie pentru utilizatorii situaţiilor financiare ale entităţii o bază de evaluare a
capacităţii întreprinderii de a genera numerar, precum şi a utilităţii acestor fluxuri.
Utilizatorii doresc să cunoască amănunte despre capacitatea entităţii de a genera fluxuri
de numerar, despre durata acestor fluxuri şi, de asemenea, despre modalitatea în care le
utilizează entitatea, pentru a putea astfel lua decizii economice privind entitatea în cauză;
- duc la înţelegerea poziţiei financiare şi a lichidităţii unei întreprinderi;
- permit compararea rezultatelor activităţii de exploatare între întreprinderi diferite,
eliminând efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru operaţiuni similare;
- determină necesarul de lichidităţi pentru perioada următoare;
- pot fi prevăzute termenele scadente şi riscurile încasărilor viitoare;
- verifică exactitatea evaluărilor trecute asupra viitoarelor fluxuri de trezorerie.
Nu puţine sunt situaţiile în care societăţi care desfăşoară activităţi profitabile nu sunt
capabile să genereze numerar datorită unui nivel ridicat al creanţelor comerciale neîncasate, fapt
care ar putea împinge firma respectivă chiar spre faliment. De asemenea utilizatorii acestei
situaţii financiare, care sunt şi acţionari sau potenţiali investitori ai întreprinderii, sunt interesaţi
să afle dacă societatea va fi capabilă să le sigure o rentabilitate a investiţiei.

Valoarea cognitivă şi punctele nevralgice ale tabloului fluxurilor de trezorerie


Tabloul fluxurilor de trezorerie este determinat de o concepţie de echilibru financiar,
centrată în mod esenţial, pe solvabilitatea întreprinderii şi, în al doilea rând, pe flexibilitatea
financiară;Aceste caracteristici sunt apreciate prin intermediul capacităţii întreprinderii de a
genera fluxuri de trezorerie, plecând de la activităţile sale de exploatare.
Fluxul de trezorerie generat de activităţile de exploatare, este, de altfel, indicatorul central
al analizei situaţiei întreprinderii. El este utilizat şi pentru aprecierea performanţelor acesteia pe o
perioadă medie.
Arhitectura tabloului fluxurilor de trezorerie a fost influenţată, în mod implicit, de
cercetarea generală o dată cu proliferarea pieţelor financiare şi mai ales de modul de luare a
deciziei de către investitor, modelul de evaluare a întreprinderii, adoptat în teoria financiară,
ipoteza de eficienţă a pieţelor de capitaluri.

28
Cercetările şi practica bursieră au dovedit că interesul investitorului se regăseşte, mai
degrabă, în fluxurile monetare, decât în beneficiiile contabile sau indicatorii derivaţi. Tabloul
fluxurilor de trezorerie permite să se stabilească un raport între informaţiile contabile şi procesul
de luare a deciziilor de către investitor. Să nu uităm că unul dintre obiectivele acestui model este
de a ajuta investitorul în aprecierea capacităţii întreprinderii de a plăti dividende.
Fiind utile investitorului, informaţiile utilizte de tablou contribuie la sigurarea eficienţei
pieţelor financiare. Să reamintim faptul că ipoteza eficienţei pieţelor financiare presupune că
preţurile activelor financiare reflectă pe de-a-ntregul informaţiile disponibile. Pe o piaţă
eficientă, preţul unui activ financiar este rezultatul unei estimări corecte a valorii actualizate a
fluxurilor viitoare de venituri generate de deţinerea acestuia.
Structura tabloului fluxurilor de trezorerie, şi mai ales, ordinea de prezentare a funcţiilor
favorizează o lectură normativă, prin care se atribuie fluxurilor din exploatare un rol determinant
în finanţarea creşterii şi în determinarea necesarului de finanţare externă. Alfel spus, cash-flow
din exploatare este un indicator cheie, în aprecierea capacităţii întreprinderii de a genera
lichidităţi suficiente, în vederea realizării de noi investiţii, fără să se recurgă la sursele externe de
finanţare.
Tabloul fluxurilor de trezorerie prezintă informaţii istorice referitoare la fluxurile
monetare, dar aceste informaţii stau la baza previziunilor de fluxuri. Se creează astfel premisele
pentru estimarea valorii întreprinderii.
Noţiunea de fluxuri de trezorerie prezintă un caracter mai obiectiv decât cea de fond de
rulment, concept influenţat de aplicarea unor convenţii contabile. Fluxurile de trezorerie din
exploatare corespund capacităţii de autofinanţare încasate.
În sfârşit, tabloul facilitează definirea cauzelor care explică divergenţele între rezultatul
contabil şi trezorerie (surplusul monetar). Modelul tabloului permite relevarea rolului acţiunilor
de acţionarilor în finanţarea creşterii.
Deşi considerat net superior tabloului deutiliări şi de resurse, tabloul fluxurilor de
trezorerie nu a scăpat nici el criticilor. Limitele sale vizează, cu predilecţie: definirea şi rolul
trezoreriei, conţinutul funcţiei de exploatare şi modul de calcul al fluxurilor care îi sunt asociate,
evaluarea performanţelor, prin intermediul fluxurilor de trezorerie, insuficienţa sa, în aprecierea
evoluţiei situaţiei financiare a unei întreprinderi.
Definiţia şi rolul trezoreriei sunt criticabile, deoarece aceasta este cosiderată un sold
rezidual, o variabilă dependentă de operaţiile de exploatare, de investiţii si de finanţare. Este, de
altfel, şi critica adusă modelului tabloului de utilizări şi resurse.
Diversele modele de tablouri ale fluxurilor de trezorerie nu definesc, în mod precis,
funcţia de exploatare. Structura fluxurilor care o compun este influenţată de o logică de naturv
contabilă, în conformitate cu care fluxul net de trezorerie din exploatare trebuie să reflecte
efectele asupra trezoreriei, a operaţiilor care participă la formarea rezultatului. De aici apare şi
limita că, în funcţia de exploatare, sunt incluse şi cheltuielile a căror mărime şi evoluţie depind
de politica financiară a întreprinderii.
Includerea dobânzilor plătite de întreprindere, în funcţia de exploatare, a dat naştere în
SUA la numeroase polemici, cu ocazia adoptării standardului FAS 95. Or, este cunoscut că, pe
plan financiar, dobânzile remunerarea creditorilo, aşa dupv cum dividendele constituie
remunerarea acţionarilor. De aici, rezultă că atât dobânzile, cât şi dividendele vărsate ar trebui să
fie incluse în funcţia de finanţare. Un asfel de tratament unic ar permite să se evite disocierea
dobânzilor de variaţia capitalurilor împrumutate, fapt ce ar permite să se aprcieze, în mod direct,
adevăratul rol al creditorilor, in finanţarea creşterii. Cât priveşte norma IAS 7, controversa este
departe de a fi tranşanta. Fiind vorba despre un produs tranzacţional, norma lasă întreprinderilor
posibilitatea să includă dobânzile şi dvidendele plătite, fie în cadrul fluxurilor de exploatare, fie
în cele de finanţare.
Pe de altă parte, se cunoaşte cv nu pot fi identificate toate fluxurile de trezorerie care
fundamentează exploatarea. Recursul la metoda indirectă interzive orice clasificare a fluxurilor,

29
pe baza naturii actvităţii. Or, practica mondială probează că această metodă este cel mai des
utilizată de întreprinderi, din motive legate de organizarea sistemului de informare contabilă.
Cât priveşte aprecierea performanţelor întreprinderii, cu ajutorul tabloului fluxurilor de
trezorerie, în special prin intermediul fluxurilor de trezorerie din exploatare, aceasta nu poate să
aibă o valoare operaţională decat pe perioade medii şi lungi. Volatilitatea fluxurilor de trezorerie
interzice utilizarea lor ca indicator al performanţei pe perioade scurte. Din punct de vedere
gestionar, imterpretarea performanţelor aferente unei perioade medii prezintv totuşi anavtajul că
se evită favorizarea termenului scurt, deci a politicii de investiţii cu termen scurt de recuperare.
Aprecierea evoluţiei situţiei financiare a unei întreprinderi prezintă şi ea unele limite. Este
ştiut că, prin acest tablou, nu sunt luate în considerare o serie de operaţii care au o incidenţă
asupra strucutii capitalurilor şi angajamentelor întreprinderii, dar care au o influenţă directă
asupra trezoreriei. Astfel de operaţii, în special cele care sunt incluse în categoria angajamentelor
financiare în afara bilanţului, tind să se profileze sub influenţa dezvoltării tehnicilor de inginerie
financiară sau a contabilităţii creative.

Elementele unei situaţii a fluxurilor de trezorerie


Numerarul este reprezentat de numerarul în casă şi de depozitele plătibile la cerere
(disponibilul în cont). Prin urmare, numerarul înseamnă banii la care societatea poate avea acces
imediat.
Echivalentele de numerar-sunt investiţiile financiare pe termen scurt şi extrem de lichide
care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar. Investiţiile vor fi clasificate, în mod
normal, în echivalente de numerar doar atunci când ele au o perioadă scurtă de scadenţă, de
regulă trei luni sau chiar mai puţin de la data achiziţiei. Prin urmare, investiţiile de capital vor fi
excluse din această categorie.
Fluxurile de numerar- sunt reprezentate de ieşirile şi de intrările de numerar sau de
echivalent de numerar ale entităţii.
Tabloul fluxurilor de trezorerie trebuie să analizeze fluxurile de numerar ale perioadei în
funcţie de natura activităţii: de exploatare, de investiţie sau de finanţare.
Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi aducătoare de venit ale
întreprinderii, constituind o parte importantă a tabloului fluxurilor de trezorerie, deoarece arată
succesul înregistrat de întreprindere în ceea ce priveşte generarea unor fluxuri de numerar
suficiente pentru rambursarea creditelor, realizarea unor investiţii, plata de dividende, fără ca
firma să fie nevoită să apeleze la surse de finanţare externe. Fluxurile de numerar aferente
activităţii de exploatare se referă în principal la încasările de numerar rezultate din vânzarea
bunurilor, prestarea serviciilor sau din comisioane, redevenţe, onorarii şi alte venituri, dar şi la
plăţile în numerar (lichidităţi) către diverşi furnizori de bunuri şi servicii.
Exemplele includ:
- încasările de numerar rezultate din vânzarea bunurilor şi prestarea serviciilor.
- încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri
- plăţile în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii
- plăţile în numerar efectuate către şi în numele angajaţilor
- încasările şi plăţile în numerar ale unei societăţi de asigurare pentru prime şi daune,
anuităţi şi alte beneficii generate de poliţele de asigurare
Unele tranzacţii, spre exemplu, vânzarea unui element al mijloacelor fixe poate genera un
câştig sau o pierdere care este inclusă în profitul sau pierderea netă. Totuşi, astfel de fluxuri de
numerar sunt aferente activităţilor de investiţii şi, prin urmare, trebuie realocate în situaţia
fluxurilor de numerar.
Activităţile de investiţii constau în achiziţionarea şi înstrăinarea de active imobilizate
precum şi alte investiţii care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Este importantă
prezentarea separată a acestor fluxuri de numerar deoarece ele reprezintă valoarea cheltuielii care
a fost efectuată cu resurse menite să genereze venit şi fluxuri de numerar în viitor.
Exemplele includ:

30
- plăţile în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe
- încasările de numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente.
- plăţile în numerar pentru achiziţionarea de imobilizări corporale, necorporale şi alte
active imobilizate. Aceste plăţi le include şi pe acelea care se referă la costurile de
dezvoltare capitalizată şi la construcţia, în regie proprie, a imobilizărilor corporale.
- plăţile în numerar generate de achiziţia de instrumente de capitaluri proprii sau de datorii
ale altor întreprinderi şi în asocierile în participaţie (altele decât plăţile pentru aceste
instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea prestate în scopuri de
plasament)
- avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi (altele decât avansurile şi
împrumuturile efectuate de o instituţie financiară)
- încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte
părţi (altele decât avansurile şi împrumuturile efectuate de o instituţie financiară)
- plăţile în numerar aferente contractelor futures, forward, pe opţiuni sau swap, în afara
cazului când acestea sunt deţinute în scopuri de plasament sau de tranzacţionare atunci
când încasările sunt clasificate ca fiind activităţi de finanţare
Când un contract reprezintă un instrument de acoperire a unei poziţii de risc
identificabile, fluxurile de numerar aferente respectivului contract sunt clasificate în aceeaşi
manieră ca şi fluxurile de numerar aferente poziţiei astfel acoperite.
Activităţile de finanţare
Acestea sunt activităţi ce duc la schimbări ale dimensiunii şi compoziţiei capitalului
propriu şi datoriilor unei întreprinderi. Prezentarea separată a fluxurilor de numerar provenite din
activităţi de finanţare este importantă deoarece este folositoare în estimarea cererilor viitoare de
fluxuri de numerar din partea finanţatorilor întreprinderii.
Exemplele includ:
- veniturile în numerar din emisiunea de acţiuni
- rambursările în numerar ale unor sume împrumutate
- plăţile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de
leasing financiar.
Situaţia fluxurilor de numerar trebuie, prin urmare, să analizeze fluxurile de numerar ale
perioadei în funcţie de natura activităţii: de exploatare, de investiţii sau financiare. Activităţile de
investiţii şi financiare care nu presupun existenţa numerarului sau a echivalentului de numerar nu
trebuie incluse în situaţia fluxurilor de numerar, dar trebuie prezentate altundeva în situaţiile
financiare.
Este important să nu se uite că o singură tranzacţie poate genera fluxuri de numerar care
sunt incluse în secţiuni distincte din cadrul situaţiei fluxurilor de numerar. De exemplu, atunci
când rambursarea unui împrumut este alcătuită din elemente de capital şi dobânda, elementul de
dobânda poate fi clasificat ca o activitate de exploatare iar elementul de capital drept activitate de
finanţare.

2.2 Metoda directă vs. Metoda indirectă


Situaţia fluxurilor de numerar se întocmeşte analizând cifrele din bilanţ, conform
diferitelor secţiuni standard ale situaţiei fluxurilor de numerar, potrivit unuia dintre modelele
prevăzute în standardul internaţional de contabilitate nr. 7. Conform acestei norme internaţionale,
prezentarea informaţiilor se poate face prin două metode:
- metoda directă, prin intermediul căreia se detaliază principalele clase de încasări şi plăţi
brute în numerar. Pentru a obţine informaţiile ce trebuie prezentate pe baza acestei
metode, este necesar să se obţină întâi informaîiile care aplică prevederile metodei
indirecte.
- metoda indirectă, care presupune ajustarea pierderii brute sau profitului înainte de
impozitare cu efectele tranzacţiilor care nu au natură de numerar, cu angajamentele de

31
încasări şi plăţi din exploatare trecute sau viitoare şi elemente de venituri şi cheltuieli
asociate cu fluxurile de numerar din investiţii sau finanţări.
Ambele metode explică variaţia trezoreriei şi conduc la acelaşi rezultat, deosebirea
esenţială între ele constând în modul de determinare şi raportare a fluxurilor nete de trezorerie
obţinute.
Metoda directă este recomandată (dar nu impusă) de standardul internaţional de
contabilitate deoarece prezintă ansamblul mişcărilor de trezorerie, având utilitate în estimarea
viitoarelor fluxuri de numerar şi care nu pot fi obţinute prin metoda indirectă. Totuşi, această
metodă este rar utilizată în practică deoarece aplicarea ei este mai dificilă şi solicită mai mult
timp.
Ambele metode vor furniza aceleaşi cifre, dar metoda directă este preferată de IAS 7
deoarece furnizează mai multe informaţii despre societate. Totusi, această metodă este rar
utilizată în practică deoarece aplicarea ei este mai dificilă şi solicită mai mult timp. Prin urmare,
prezentarea de faţă se va concentra pe metoda indirectă.
Fluxurile de numerar din activitatile de investiţii şi de finanţare trebuie prezentate în
cadrul claselor majore de plăţi şi încasări brute în numerar apărute.
Informaţiile necesare pentru situaţia fluxurilor de numerar sunt obţinute prin analizarea
cifrelor din bilanţ conform diferitelor secţiuni standard ale situaţiei fluxurilor de numerar. Prin
urmare, de exemplu, reconcilierea profitului din exploatare înainte de impozitare, preluat din
contul de profit şi pierdere, cu fluxul de numerar rezultat din activităţile de exploatare nu va
include toate mişcările înregistrate în conturile debitorilor şi creditorilor ale acelui an, ci doar
acele mişcări survenite în aceste conturi, care sunt aferente activităţilor de exploatare. Aceasta
înseamnă că, de exemplu, mişcarea înregistrată în dobânda de plătit nu trebuie inclusă în
secţiunea aferentă activităţilor de exploatare din situaţia fluxurilor de numerar, dar trebuie
inclusă în secţiunea aferentă activităţilor de investiţii.
Raportarea fluxurilor de trezorerie din activitatea de exploatare
O întreprindere trebuie să raporteze fluxurile de numerar din activităţi de exploatare
folosind una dintre cele două metode:
- metoda directă, prin care sunt prezentate clasele principale de plăţi şi încasări brute în
numerar sau
- metoda indirectă, prin care profitul net sau pierderea netă este ajustată cu efectele
tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări
în numerar din exploatare trecute sau viitoare şi elementele de venituri şi cheltuieli
asociate cu fluxurile de numerar din investiţii sau finanţări.
Întreprinderile sunt încurajate să raporteze fluxurile de numerar obţinute din activităţi de
exploatare folosind metoda directă. Metoda directă furnizează informaţii care sunt folositoare în
estimarea fluxurilor de numerar viitoare şi care nu sunt disponibile prin metoda indirectă. Pe
baza metodei directe, informaţiile privind clasele principale de plăţi şi încasări brute în numerar
pot fi obţinute:
- fie din înregistrările contabile ale întreprinderii
- prin ajustarea vânzărilor, a costului vânzărilor (dobânzi şi alte venituri similare şi
cheltuieli cu dobânda şi alte cheltuieli similare pentru instituţiile financiare) şi a altor
elemente în contul de profit şi pierdere cu:
- modificările pe parcursul perioadei alte stocurilor şi ale creanţelor şi datoriilor din
exploatare
- alte elemente decât numerarul şi
- alte elemente pentru care efectele numerarului sunt fluxurile de numerar din
investiţii sau finanţare.
Prin metoda indirectă fluxul de numerar obţinut din activitatea de exploatare este
determinat prin ajustarea profitului net sau a pierderii nete cu efectele:
- modificărilor survenite pe parcursul perioadei în stocuri şi creanţele şi datoriile din
exploatare

32
- elementelor nemonetare cum ar fi amortizarea, provizioanele, impozitele amânate,
pierderile şi câştigurile în valută nerealizate, profiturile nerepartizate ale întreprinderilor
asociate şi interesele minoritare şi
- tuturor celorlalte elemente pentru care efectele în numerar sunt fluxurile de numerar din
investiţii şi finanţare
Alternativ, fluxul net de numerar din activităţile de exploatare poate fi prezentat folosind
metoda indirectă, prin evidenţierea veniturilor şi cheltuielilor prezentate în contul de profit şi
pierdere şi a modificărilor de pe parcursul perioadei survenite în valoarea stocurilor şi a
creanţelor şi datoriilor din exploatare.
În ţara noastră sistemul contabil este fundamentat pe o contabilitate de angajamente şi nu
pe una de trezorerie, drept urmare în majoritatea cazurilor se optează pentru determinarea
fluxului net de trezorerie prin metoda indirectă.
Prezentarea informaţiilor în tabloul fluxurilor de trezorerie prin metoda indirectă se face
după cum urmează:

Fluxurile de trezorerie ale activităţii de exploatare


+/- Rezultatul brut
+ Cheltuielile cu amortizarea şi provizioanele
- Venituri din amortizare şi provizioane
+/- Rezultat din vânzarea imobilizărilor
+ Cheltuieli privind dobânzile
- Venituri din plasamente
+/- Variaţia stocurilor
+/- Variaţia debitorilor
+/- Variaţia creditorilor
= +/- Fluxul net de trezorerie din activitatea de exploatare

Fluxurile de trezorerie din activitatea de investiţii


+ Încasări din vânzarea de imobilizări
- Plăţi pentru achiziţia de imobilizări
+Încasări din vânzarea de plasamente
- Plăţi pentru achiziţia de titluri de plasament
+ Dobânzi, dividende încasate (primite)
- Dobânzi, dividende plătite
= +/- Fluxul net de trezorerie din activitatea de investiţii

Fluxurile de trezorerie din activitatea de finanţare


+/- Creşteri rambursări de capital (în numerar)
+/- Contractare rambursare de împrumuturi
- Rambursarea datorii
- Dobânzi şi dividende plătite din activitatea de exploatare
= +/- Fluxul net de trezorerie din activitatea de finanţare

Informaţiile furnizate de acest tablou sunt deosebit de utile managementului


întreprinderii în aprecierea situaţiei lichidităţilor, precum şi în elaborarea unor tehnici de
îmbunătăţire a fluxului de numerar.
Astfel, fluxurile nete de numerar (trezorerie) generate de activitatea de exploatare
reprezintă indicatorul de bază prin care se apreciază măsura în care activitatea întreprinderii a
generat suficient flux de numerar pentru a rambursa împrumuturile, pentru a menţine capacitatea
de funcţionare a întreprinderii, pentru a plăti dividendele şi a face noi investiţii, fără a recurge la
surse externe de finanţare. Aceste fluxuri rezultă, în general, din tranzacţiile ce contribuie la
determinarea profitului sau a pierderii întreprinderii.

33
Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de investiţii oferă informaţii privind maniera în
care întreprinderea îşi asigură creşterea şi perenitatea. Valoarea fluxului net de trezorerie aferent
acestui tip de activitate este de cele mai multe ori negativă, datorită investiţiilor (achiziţii de
imobilizări, titluri de participare etc.) pe care firmele le realizează în perioada de gestiune
respectivă. Problema care se pune este ca aceste investiţii să se facă în utilităţi care să participe
în mod activ la realizarea obiectului de activitate al întreprinderii, astfel încât în perioada
următoare să genereze venituri şi fluxuri pozitive (intrări) de numerar.
Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de finanţare reflectă încasările şi plăţile de
la sau către cei care au asigurat finanţarea externă. Fluxul net de trezorerie aferent acestei
activităţi de finanţare este pozitiv de obicei în perioada în care, pentru realizarea de investiţii,
întreprinderea atrage surse de finanţare din exterior, şi negativ în exerciţiile financiare următoare,
în care firma se va confrunta cu fenomenul invers, de rambursare.
Pentru îmbunătăţirea fluxurilor monetare aferente celor trei activităţi se pot formula mai
multe măsuri, care trebuie să ţină seama de mediul intern şi extern al întreprinderii respective.
În acest sens managementul trebuie să se realizeze pe cât se poate vânzări cu plata în
cash. Practicarea vânzărilor pe credit la termen să se facă doar în condiţiile în care domeniul de
activitate al firmei ar permite-o şi cu stabilirea unor politici de credit foarte bune. Astfel
conducerea întreprinderii trebuie să prevadă în contractele încheiate măsuri drastice de
penalizare în cazul în care plata ne se face la termenul scadent.
Cumpărarea de echipamente, materii prime, va trebui să se facă în mod prudent, conform
necesităţilor întreprinderii. În cazul în care întreprinderea nu dispune de suficiente disponibilităţi
lichide, nu este indicat să se apeleze la împrumuturi bancare, ci se recomandăca activele să fie
achiziţionate în leasing (care conform reglementărilor legale oferă o serie de facilităţi vamale,
fiscale etc.) sau să fie închiriate.
În cazul în care există stocuri supradimensionate sau cu mişcare lentă, se va avea în
vedere optimizarea gestionării lor realizată prin vânzarea surplusului chiar şi cu preţuri mai
scăzute, pentru a nu imobiliza disponibilităţi lichide în aceste active.
Plata obligaţiilor către furnizori se recomandă a se efectua regulat în cursul lunii pentru a
organiza cât mai bine fluxul de ieşire. Excepţie ar putea face plata la scadenţă a facturilor pentru
care documentele prevăd plata anticipată.
Dacă intrările de disponibilităţi se fac sub formă de cecuri, acestea nu trebuie să fie
neglijate după încasare. Nu numai că se pierde dobânda potenţială, dar nici măcar securitatea lor
nu este total asigurată. Încasările trebuie depuse imediat în contul de la bancă, care asigură o
securitate mai mare. După evaluarea pe termen scurt a necesităţilor de bani lichizi, se recomandă
orientarea eventualului excedent spre plasamente purtătoare de dobândă.
Managementul inadecvat al capitalului şi al cantităţilor restrânse de numerar poate
distruge multe afaceri şi de aceea întreprinderile au nevoie de informaţii cât mai detaliate şi cât
mai corecte despre ce se va întâmpla în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat cu
disponibilităţile lor.
Estimarea sau proiecţia fluxurilor monetare constituie un instrument managerial deosebit
de important pentru orice întreprindere. Dacă ar trebui să alegem un instrument managerial
financiar pe care întreprinderea să-l folosească în mod curent, proiecţia fluxului de numerar şi
analiza sa ar trebui să constituie una din opţiuni.
Cunoscând poziţia financiară a firmei, atât din prezent cât şi în viitor, conducerea
întreprinderii vaşti dacă are la dispoziţie suficiente lichidităţi pentru a-şi desfăşura activitatea,
dacă poate profita de anumite reduceri de preţuri acordate în ofertele de achiziţie persoanelor
bun-platnice, dacă poate achiziţiona echipamente adecvate realizării planului de înlocuire a
bunurilor uzate, în vederea unei eventuale extinderi, dacă se va apela la credite pe termen scurt
sau lung.
Pentru o afacere nouă sau una în dezvoltare, proiecţia fluxurilor monetare face diferenţa
între succes şi eşec. Pentru o firmă dinamică ea face diferenţa între dezvoltare şi stagnare.
Estimarea fluxurilor monetare reflectă modalitatea de intrare sau de ieşire a lichidităţilor din

34
întreprinderea respectivă şi ajută la stabilirea unui buget, care să reflecte sumele lichide de bani
necesare de-a lungul unei perioade de timp. Abilitatea de a previziona şi planifica necesarul de
lichidităţi presupune faptul că firma nu va fi forţată să apeleze la împrumuturi neaşteptate pentru
a acoperi nevoia de bani. Lipsa disponibilităţilor lichide poate constitui un factor periculos chiar
şi pentru afacerile profitabile. Lipsa profitului nu conduce la falimentul unei afaceri la fel de
repede cum o poate face lipsa banilor necesari pentru plata creditorilor.
Elaborarea proiecţiei fluxului monetar seamănă cu elaborarea bugetului, aceasta
referindu-se numai la tranzacţii ce implică numerar sau echivalente de numerar. În general
lichidităţile sunt influenţate de vânzări, dar în cele mai multe domenii, nu toate vânzările
reprezintă lichidităţi. Chiar şi în cazul vânzărilor cu amănuntul, în care cel mai mare procentaj îl
constituie banii lichizi, este posibil să se ofere produse clienţilor pe credit comercial. Totuşi,
trebuie să poţi estima ce se va întâmpla cu creditul din vânzare şi când va fi returnat.
Detaliile pe care le necesită proiecţia fluxurilor monetare vor varia în funcţie de
complexitatea afacerii deţinute. De asemenea, ea va trebui să ţină cont de stabilitatea mediului
economic. Astfel se pot elabora mai multe scenarii în funcţie de producerea sau nu a unor riscuri.
Proiecţia fluxurilor monetare poate fi pregătită pe perioade de timp diferite:
Proiecţia pe termen scurt (săptămânal, lunar), determină poziţia lichidităţilor pe termen
scurt, planifică sumele de lichidităţi ce pot fi folosite în investiţii pe termen scurt, sau estimează
capitalul de lucru necesar.
O previziune pe termen scurt a fluxului monetar ar trebui folosită pentru administrarea
lichidităţilor pe o perioadă de o zi, o săptămână sau o lună. Acest lucru este important atât pentru
o afacere mare cât şi pentru una mică.
Acest tip de previziune se utilizează pe perioade de până la trei luni, cu diviziuni pe
intervale de o săptămână, şi cel mai des întâlnite în cazul firmelor mici şi mijlocii. Firmele mari
din ţările dezvoltate, de obicei realizează previziuni zilnice pentru fluxul de numerar, dispunând
chiar şi de manageri care se ocupă doar de fluxul monetar, beneficiind de programe sofisticate şi
aflându-se permanent în legătură cu pieţele financiare, pentru a putea face doar afaceri sigure.
În sens larg, pentru a întocmi o previziune pe termen scurt a fluxurilor de numerar, se va
începe prin verificarea conturilor de disponibilităţi din balanţă, la care se vor adăuga sumele pe
care întreprinderea se aşteaptă să le încaseze în perioada să le încaseze în perioada respectivă şi
scăzând plăţile efectuate în aceeaşi perioadă.

SOLDUL BALANŢEI LA ÎNCEPUTUL PERIOADEI


+ estimarea vânzărilor în numerar
+ estimarea încasărilor din vânzările efectuate anterior pe credit
+ transferuri din economii
+ credite anticipate a fi contractate
+ alte surse
Total numerar la dispoziţie
- facturi ce trebuie plătite
- plăţi aferente împrumuturilor
- transferuri spre economii
- alte plăţi
= Flux net de numerar la sfârşitul perioadei

Pentru o afacere nouă, întocmirea previziunii pe termen scurt a fluxului de numerar este
destul de dificilă pentru că încă nu se cunoaşte foarte bine ritmul afacerii.
Proiecţia pe termen lung anual arată necesarul de lichidităţi pentru derularea afacerii în
anul următor, determină sursa acestor disponibilităţi băneşti sau estimează necesarul anual de
împrumuturi şi abilitatea de a face plata acestora.
Prognoza anuală a fluxului de numerar ar trebui să fie pregătită concomitent cu bugetul
anual. Multe companii din ţara noastră realizează bugetul, dar nu verifică situaţia monetarului.

35
Ele se aşteaptă că prin cunoaşterea soldului disponibilităţilor lichide din casierie şi din bancă şi
prin previziunea vânzărilor din fiecare lună, lucrurile vor merge bine. Însă nu puţine au fost şi
sunt cazurile în care firmele, contrar aşteptărilor lor, rămân fără bani, aflându-se în
imposibilitatea de a mai lua măsuri de redresare. Planificarea fluxului monetar va ajuta
întreprinderile să sesizeze eventualele probleme monetare cu care se pot confrunta şi să le
remedieze.
Proiecţia pe termen lung strategic (3-5ani), determină nevoile aferente perioadei
respective sau necesarul de împrumuturi pe termen lung.
Informaţiile furnizate de acest tip de prognoză, împreună cu cele furnizate de planul de
afaceri reflectă de fapt necesităţile de capital ale întreprinderii. Majoritatea creditorilor sau
investitorilor întreprinderii sunt interesaţi să vadă previziunile fluxului monetar pe perioade mai
mari, în care să se prezinte momentul în care firma va avea flux monetar pozitiv, perioada
necesară recuperării unor eventuale pierderi, posibilitatea rambursării unor împrumuturi, plăţii
dobânzilor sau ale unor eventuale dividende, fonduri necesare unor investiţii.
Aceste proiecţii strategice ale fluxului de numerar sunt întocmite fie trimestrial, fie anual
sau în alte combinaţii. Oricare ar fi acest format, este indicat ca el să prezinte separat fluxul de
trezorerie operaţional (de exploatare) de cele aferente activităţilor de investiţii sau finanţare,
pentru a avea o viziune de ansamblu asupra surselor şi modurilor de utilizare a banilor.
Cunoaşterea informaţiilor furnizate de tabloul fluxurilor de trezorerie constituie un factor
mobilizator pentru îmbunătăţirea conducerii şi organizării întreprinderilor.
De aceea, contabilitatea prin situaţiile financiare a devenit cea mai importantă sursă
privind activitatea economică a unei naţiuni. Ea este deosebit de importantă atât în elaborarea
deciziilor cât şi în analiza post-decizie.
În consecinţă, ameliorarea calităţii şi prezentării informaţiilor contabile trebuie avută
permanent în vedere, deoarece ea are influenţe nemijlocite asupra actului decizional.

36
III CASH-FLOW ÎN ANALIZA DIAGNOSTIC A SITUAŢIEI
FINANCIARE

3.1. Tabloul de finanţare

Aşa cum reiese din Cadrul contabil general IASC, situaţia modificării poziţiei financiare
poate fi prezentată în două moduri, respectiv situaţia fluxurilor de trezorerie sau situaţia
fluxurilor de fonduri. Tabloul de finanţare poate fi discutat ca o situaţie a fluxurilor de fonduri.
Logica analizei proprii Tabloului de finanţare se bazează pe următoarele clasificări:

- clasificarea elementelor patrimoniale în utilizări şi resurse Tabel nr. 2


Utilizări Resurse
Creşterea Creşterea
activelor pasivelor
Diminuarea Diminuarea
pasivelor activelor

- diferenţierea utilizărilor şi resurselor, în stabile şi temporare

Din categoria utilizărilor stabile fac parte:


- distribuirile de dividende (N-1) în cursul exerciţiului N
- achiziţii de imobilizări corporale
- cheltuieli de repertizat asupra mai multor exerciţii
- diminuarea (reducerea) capitalurilor proprii
- rambursarea de datorii financiare pe termen lung şi mediu

În sfera resurselor stabile se cuprind:


- capacitatea de autofinanţare
- cesiunea sau reducerea activelor imobilizate
- creşterea capitalurilor proprii
- creşterea datoriilor financiare pe termen lung şi mediu

Toate celelalte utilizări şi resurse evidenţiate în bilanţ (creşteri de active şi pasive, mişcări
de active şi pasive) sunt incluse în sfera celor temporare sau curente (denumite şi pe termen
scurt), fiind asociate explicării variaţiei fondului de rulment.
Determinarea variaţiei elementelor patrimoniale ca diferenţă între soldul la începutul şi la
închiderea exerciţiului, respectiv cel al pasivelor la aceleaşi momente (între active semnul cu
care se înscriu în cadrul coloanei este (+) sau (-), în funcţie de semnul rezultat din compararea
rezultatului bilanţier final cu cel iniţial, (+) dacă soldul este mai mare, (-) în situaţia în care

37
soldul final este mai mic; în cazul pesivelor semnul se inversează). Suportul informaţional
întocmit în acest sens este ”bilanţul diferenţă”.

Ecuaţia fondului de rulment:

Fondul de rulment net global = Finanţări stabile – Activul imobilizat la valoarea brută

Fondul de rulment reprezintă nivelul surselor permanente utilizate pentru finanţarea


nevoilor procesului de exploatare (active circulante) sau partea din sursele stabile utilizate pentru
finanţarea nevoilor ciclice.
Când sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permanente spunem că
întreprinderea dispune de un fond de rulment care poate fi utilizat (”rulat”) pentru reînnoirea
activelor circulante. În acest fel fondul de rulment apare ca o marjă de securitate sau de siguranţă
financiară care permite întreprinderii să facă faţă nevoilor de finanţare ale exploatării atunci când
sursele ciclice sunt insuficiente.
FR=0 – în această situaţie firma se găseşte în stare de echilibru financiar pe termen lung,
nevoile permanente fiind finanţate integral din surse permanente. Este totuşi un echilibru
financiar fragil deoarece oricând perturbaţiile din mediul economic al firmei pot genera o
creştere mai rapidă a nevoilor în raport cu sursele de finanţare.
FR>0 – firma se găseşte în stare de echilibru financiar pe termen lung şi în plus se
constată un excedent de surse permanente faţă de nevoile permanente, excedent care poare fi
utilizat pentru finanţarea procesului de exploatare.
FR<0 - firma se găseşte în stare de dezechilibru financiar pe termen lung sursele
permanente fiind insuficiente pentru finanţarea nevoilor permanente şi se apelează la surse
ciclice pentru finanţarea nevoilor permanente.

Ecuaţia nevoii (necesarului) de fond de rulment din exploatare:

Necesarul de fond de rulment din exploatare = Activ circulant – Datorii de exploatare

Ecuaţia nevoii (necesarului) de fond de rulment în afara exploatării:

Necesarul de fond de rulment = Activ circulant – Datorii de exploatare


din afara exploatării din afara exploatării din afara exploatării

Ecuaţia nevoii (necesarului) de fond de rulment:

Necesarul de fond de rulment = Activ circulant – Datorii

NFR>0 – este o situaţie normală dacă este determinată de politic de investiţii care atrage
creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare, creşterea vânzărilor, mărirea durateiciclului
de fabricaţie datorită complexităţii produselor şi nefavorabilă determinată de existenţa unui
decalaj între lichiditatea activelor circulante şi exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-a
încetinit încasarea
creanţelor şi s-a urgentat plata obligaţiilor)
NFR<0 – semnifică un dezechilibru financiar curent, dar care este favorabil întreprinderii
Valoarea negativă a necesarului de fond de rulment evidenţiază un surplus de resurse
temporare (ciclice) în raport cu nevoile temporare (ciclice). Această situaţie eate favorabilă
întreprinderii doar dacă obligaţiile de exploatare sunt în termene normale de plată (termene
contractuale).

38
Această situaţie este apreciată ca fiind pozitivă dacă este determinată de accelerarea
vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor, angajarea unor datorii de exploatare cu termene de
plată mai relaxate (scadenţe mai mari).
Un necesar de fond de rulment se consideră ca fiind o situaţie nefavorabilă când se
datorează unor întreruperi temporare în aprovizionarea şi reînnoirea stocurilor sau ăn activitatea
de producţie.

Ecuaţia trezoreriei nete:

Trezoreria netă = Disponibilităţi – Credite de trezorerie şi credite bancare pe termen scurt

Trezoreria netă globală = Fond de rulment net global – Nevoia de fond de rulment

Trezoreria netă reprezintă disponibilităţile băneşti care rămân la nivelul întreprinderii


după ce toate nevoile de finanţare au fost acoperite.
TN>0 – întreprinderea se află în stare de echilibru financiar şi sunt create premisele
pentru ca ea să desfăşoare o activitate profitabilă. Pe termen lung o valoare ridicată a trezoreriei
nete poate semnifica o slabă gestionare a acestor resurse financiare care sunt ţinute la vedere în
conturile de la bancă a întreprinderii.
TN<0 – trezoreria negativă evidenţiază un dezechilibru financiar, un deficit monetar care
poate fi acoperit prin angajarea de credite pe termen scurt. Această situaţiei evidenţiază
dependenţa actvităţii de exploatare a întreprinderii de resursele financiare externe care pe termen
scurt pot deveni foartecostisitoare mai ales când nevoia de finanţare este acută.

- determinarea variaţiei fondului de rulment net global prin prisma resurselor şi utilizărilor
stabile

Variaţia fondului de rulment net global = Resurse stabile – Utilizări stabile

- analiza variaţiei fondului de rulment net global prin prisma egalităţii:

Fondul de rulment net global = Necesarul de fond de rulment + Trezoreria

Trezoreria = Disponibilităţi – Credite bancare pe termen scurt

- analiza dinamică a variaţiei fondului de rulment, aşa cum este ea structurată în Tabloul de
finanţare se prezintă astfel:

Variaţia fondului de rulment = Variaţia resurselor stabile – Variaţia utilizărilor stabile


net global
sau
Variaţia fondului de rulment = Variaţia necesarului de + Variaţia trezoreriei
net global fond de rulment

Variaţia necesarului = Variaţia activului + Variaţia pasivului circulant


de fond de rulment circulant de exploatare

Variaţia trezoreriei = Variaţia disponibilităţilor – Variaţia creditelor bancare

TABLOUL DE FINANŢARE Tabel nr. 3

39
PARTEA I CALCULUL VARIAŢIEI FONDULUI DE RULMENT

40
UTILIZĂRI EXERCIŢIUL RESURSE EXERCIŢIUL
STABILE N N-1 STABILE N-1
Distribuţia de dividende în cursul Capacitatea de autofinanţate a
Exerciţiului exrciţiului
Cesiunea sau reducerea activelor
Achiziţia de active imobilizate imobilizate
imobilizări necorporale imobilizări necorporale
imobilizări corporale imobilizări corporale
imobilizări financiare imobilizări financiare
Cheltuieli de repartizat asupra mai Creşterea capitalurilor proprii
Multor exerciţii
Reducerea capitalurilor proprii Creşterea datoriilor financiare
Rambursarea datoriilor financiare
TOTAL UTILIZĂRI TOTAL RESURSE
Variaţia fondului de rulment net Variaţia fondului de rulment net
global global
(resurse nete) (utilizări nete)
PARTEA a II-a ANALIZA VARIAŢIEI FONDULUI DE RULMENT
SPECIFIC EXERCIŢIUL N EXERCIŢIUL N-1
Necesar Degajări Sold Sold
I. VARIAŢIA EXPLOATĂRII
Variaţia activelor de exploatare
Stocuri şi producţie în curs de execuţie
Avansuri şi aconturi vărsate pe comenzi de exploatare
Creanţe clienţi şi asimilate şi alte creanţe de exploatare
Variaţia datoriilor de exploatare
Avansuri şi aconturi primite în cadrul comenzilor în curs
Datorii faţă de furnizori, conturi asimilate şi alte datorii de exploatare
TOTAL
A. VARIAŢIA NETĂ DE EXPLOATARE
Necesar de fond de rulment pentru exploatare (+)
Degajare de fond de rulment pentru exploatare (-)
II. VARIAŢIA ÎN AFARA EXPLOATĂRII
Variaţia altor debitori
Variaţia altor creditori
VARIAŢIA NETĂ ÎN AFARA EXPLOATĂRII
Necesar de fond de rulment (+)
Degajare de fond de rulment (-)
TOTAL A+B NECESAR DE FOND DE RULMENT sau DEGAJARE DE
FOND DE RULMENT
III. VARIAŢIA TREZORERIEI
Variaţia disponibilităţilor
Variaţia concursurilor bancare şi a soldului creditelor bancare
TOTAL
C. VARIAŢIA NETĂ DE TREZORERIE (+,-)
VARIAŢIA FONDULUI DE RULMENT NET GLOBAL (A+B+C)
IV. UTILIZAREA
UTILIZĂRI NETE (-)
RESURSE NETE (+)

Variaţia indicatorilor din partea a II-a, necesar şi degajări, se calculează ca diferenţă între
soldul activelor la începutul exerciţiului şi la sfârşitul exerciţiului, respectiv cel al pasivelor la
aceleaşi momente. Pentru active, creşterile se înscriu în coloana “necesar”, iar micşorările în

41
coloana “degajări”. În cazul pasivelor, creşterile în coloana “degajări”, iar micşorările în coloana
“necesar”.
Capacitatea de autofinanţare reprezintă ceea ce rămâne întreprinderii odată ce au fost
remuneraţi partenerii săi: personal (salarii), statul (impozite şi taxe), creditorii (furnizorii şi alţi
creditori) şi acţionarii (dividende).
În practică pentru determinarea capacităţii de finanţare se foloseşte o metodă simplificată:

Capacitatea de = Rezultatul net – Amortizări şi – Reluări (diminuări) de


autofinanţare provizioane amortizări şi provizioane

În plan teoretic se disting două metode:


- Metoda excedentului brut de exploatare
Capacitatea de = EBE + Venituri financiare – Chel financiare – Impozit pe profi
autofinanţare şi extraord. şi extraord
generate de încas generate de plăţi
- Metoda rezultatului net contabil:
Capacit. de autofinanţ. = Profit net + Chelt. Calculate (az+pz) – Ven.calc (reluări de pz)

3.2 Conţinutul şi utilitatea cash-flow-ului

Cash-flow-ul constituie, alături de fluxurile de fond de rulment şi beneficii (profituri), un


alt flux, generat de activităţile desfăşurate la nivelul societăţii comerciale. Termenii de flux
monetar, flux de casă, flux de trezorerie din literatura românească corespund termenului anglo-
saxon de cash-flow. Totuşi, în cadrul tendinţei generale de standardizare, termenul de cash-flow
domină în limbajul teoretic şi al practicienilor.
Gestiunea cash-flow-ului are sarcina de a stabili şi asigura nivelul fluxurilor băneşti şi al
creditelor curente necesare relizării activităţii de exploatare, în condiţiile asigurării unui echilibru
financiar durabil şi dinamic, cu costuri cât mai reduse de finanţare. Nivelul şi variabilitatea în
timp a cash-flow-ului reflectă fluctuaţiile fluxurilor de încasări, lichidităţi şi disponibilităţi
curente din casă şi din depozitlele bancare. Prin intermediul cash-flow-ului, managerii
societăţilor comerciale analizează variaţia trezoreriei:
- la nivelul unui exerciţiu financiar
CFn = TNfn – TNîn
- între exerciţii financiare
CFn+1/n = TNn+1 – TNn
CF = cash-flow
TN = trezorerie netă
Î = începutul perioadei
F = sfârşitul perioadei
N = durata perioadei de referinţă
Valoarea pozitivă a cash-flow-ului reflectă nivelul disponibilităţilor băneşti care poate fi
utilizat pentru realizarea de investiţii financiare pe pieţele de capital, în scopul creşterii
randamentului global al societăţii comerciale. Nivelul şi permanenţa unui flux pozitiv al cash-
flow-ului contribuie la creşterea potenţialului real de finanţare al investiţiilor productive
destinate fie înlocuirii, fie sporirii activelor imobilzate de natură corporală ale societăţii
comerciale. Un flux negativ al acestuia diminuează potenţialul curent de finanţare a investiţiilor
productive.
În general, se prezintă cash-flow-ul pe o acţiune, subliniind că valoarea acestuia este tot
atât de importantă, dacă nu chiar mai mare, decât beneficiul net după deducerea amortizărilor şi
impozitelor.

42
Pentru estimarea capacităţii potenţiale de creştere a societăţii comerciale, prezintă
utilitate calcularea cash-flow-ului potenţial (CF potenţial):
CFpotenţial = REZULTAT NET + AMORTIZĂRI
Aceasta reflectă resursele generate de activităţile desfăşurate de societatea comercială,
care pot fi utilizate integral pentru autofinanţarea curentă a acesteia.
Acţionarii societăţilor comerciale sunt interesaţi de valoarea cash-flow-ului pe o acţiune
(CF/acţiune), determinat asfel:
CF/acţiune = (REZULTAT NET + AMORTIZĂRI)/ACŢIUNI EMISE
Estimarea capacităţii globale de creştere a societăţii comerciale necesită corectarea
capacităţii potenţiale, cu valoarea totală a provizioanelor reglementate:
Cfglobal = Cfpotenţial + Provizioane reglementate
Cfglobal = Rezultat net + Amortizări + Provizioane reglementate
Analizând fluxurile de cash-flow trecute şi previzionând fluxurile viitoare, managerii
societăţilor comerciale pot să estimeze capacitatea societăţilor comerciale de a-şi onora la
scadenţă obligaţiile curente şi să estimeze în timp util eventualele dezechilibre curente.

Determinarea cash-flow-ului
Determinarea cash-flow-ului, rezultat în cursul unui exerciţiu, necesită a avea în vedere
încasările şi plăţile aferente acestuia. Determinarea cash-flow-ului pe baza contului de profit şi
pierderi este recomandabilă, întrucât:
- amortizările şi provizioanle constituie fluxuri de lichidităţi care rămân la dispoziţia
unităţii patrimoniale
- între momentul înregistrării producţiei şi cheltuielilor aferente şi momentul realizării
încasărilor şi efectuării plăţilor există decalaje. Vânzările de mărfuri pe credit către clienţi
generează, în momentul efectuării operaţiilor, venituri, dar fluxurile de încasări apar în
momentul în care clienţii efectuează plăţile. De aceea, în cursul unui exerciţiu apar
fluxuri de încasări aferente producţiei vândute în exerciţiile precedente, dar şi venituri
care nu au fost încasate. Acestea sunt reflectate în variaţia creanţelor aferente clienţilor.
Situaţii similare au loc şi în legătură cu cumpărările şi plăţile către furnizori
- creşterea veniturilor aferente producţiei finite stocate nu are ca şi corespondent un flux de
încasări băneşti. Consumul aferent producţiei realizate, deşi constituie o cheltuială, nu are
în contrapartidă un flux identic de plăţi.
În consecinţă, numai dacă toate veniturile ar fi încasate, iar toate cheltuielile ar fi plătite
în cursul exerciţiulu, cash-flow-ul s-ar putea determina, pe baza contului de profit şi pierderi.
Surplusul monetar generat de ansamblul operaţiilor economice desfăşurate la nivelul
societăţii comerciale se poate estima, respectiv determina, însumând cash-flow-ul din activităţile
de exploatare, de investiţii şi de finanţate. Cash-flow-ul fiecărei activităţi l-am prezentat în
capitolul 2.1.”Situaţia fluxurilor de trezorerie”.
Însumând disponibilităţile băneşti existente la începutul exerciţiului financiar (cash-flow-
ul la începutul perioadei) cu cash-flow-ul total, generat de ansamblul activităţilor din cursul
perioadei, se obţin disponibilităţile băneşti sau cash-flow-ul la sfârşitul perioadei.

CFf = CFî + CFt

Nivelul şi permanenţa cash-flow-ulul reflectă eficienţa activităţii economice. Sporirea


disponibilităţilor băneşti permite realizarea de investiţii (plasamente) financiare fie pe piaţa de
capital, fie pe piaţa monetară. În consecinţă, analiza fluxurilor de cash-flow-ul oferă managerilor
informaţii asupra dinamicii şi durabilităţii echilibrului financiar, autonomiei şi competivităţii
societăţilor comerciale, contribuind la flexibilizarea actului decizional.
Fluiditatea fluxurilor de încasări şi de plăţi reflectă eforturile depuse de manageri în
direcţia evitării diminuării activităţii, eliminării stagnărilor sau stimulării creşterii economice.

43
Susţinerea ritmului creşterii economice necesită finanţarea investiţiilor şi a stocurilor pe seama
capitalurilor proprii, împrumutate şi atrase.
Realizarea de noi investiţii antrenează imobilizarea durabilă a unei părţi din capitalul
permanent, creşterea stocurilor care trebuie finanţate, creşterea îndatorării şi scăderii lichidităţii.
Creşterea şi permanenţa fluxurilor reprezentate de capitalul împrumutat diminuează
independenţa financiară, creşte cheltuielile financiare şi reduce profitul. În consecinţă, sursa
principală de finanţare a fondului de rulment trebuie să o constituie activitatea de exploatare şi
operaţiunile de natură financiară.
Noile investiţii generează majorarea cifrei de afaceri, a fluxurilor de disponibilităţi şi a
profitului. Pentru a spori rentabilitatea globală, managerul financiar trebuie să asigure plasarea
eficientă a lichidităţilor excedentare.
Efectul fluxurilor generate de operaţiunile de investiţii asupra echilibrului financiar
durabil este reflectat prin fondul de rulment. Finanţarea continuităţii operaţiunilor de exploatare
necesită determinarea şi asigurarea necesarului de fond de rulment, cunoaşterea şi prognozarea
soldului net al trezoreriei.
Într-o stare de echilibru financiar dinamic, FR contribuie la finanţarea NFR, iar variaţia
NFR se realizează pe seama FR şi a TN. Variaţia NFR influenţează asupra TN. Analiza acestora
permite cunoaşterea independenţei financiare, precum şi a posibilităţilor, condiţiilor şi costului
realizării stării de echilibru financiar dinamic al unităţii patrimoniale.
Valoarea informaţională a cash-flow-ului operaţional şi a rezultatului net
Deşi între cei doi indicatori există o strânsă legătură, valoarea lor informaţională este
total diferită. Astfel, dac rezultatul net este util în analiza profitabilităţii globale a întreprinderii,
cash-flow-ul operţional arată în ce măsură respectivul rezultat net are acoperire în numerar şi
prin urmare care este disponibilitatea acestuia de a fi utilizat pe destinaţiile stabilite de
proprietari.
Diferenţele dintre rezultatul net şi cash-flow-ul operaţional sunt evidenţiate şi de
documentele care stau la baza determinării celor doi indicatori, asfel, dacă în contul de profit şi
pierderi la baza determinării rezultatului net stau veniturile realizate şi cheltuielile calculate, în
tabloul fluxului de numerar pentru calculul cash-flow-ului, se utilizează doar veniturile încasate
şi cheltuielile plătite.
Un alt avantaj al tabloului fluxului de numerar faţă de contul de profit şi pierdere constă
în faptul că oferă o imagine mai largă asupra activităţii operaţionale a întreprinderii, în sensul că
nu evidenţiază doar veniturile şi cheltuielile aferente activităţii respective, ci toate nevoile sau
sursele de numerar ale acestei activităţi.
Utilizatorii care privilegiază cash-flow-ul operaţional în defavoarea rezultatului net, nu
şi-au propus să substituie rezultatul net, ci utilizează cash-flow-ul operaţional ca o cheie de
control a acestuia.
Prin corelarea cash-flow-ului operaţional cu rezultatul net se poate stabili calitatea sau
nivelul de relevanţă a acestuia din urmă., un rol important în acest sens putând avea raportul
CFO/Rn. Nivelul raportului poate să confirme sau să infirme calitatea rezultatului net contabil, în
sensul că o valoare supraunitară a raportului evidenţiază o bună acoperire în numerar a
rezultatului net, iar o valoare subunitară ne arată că o parte a rezultatului net este momentan
indisponibilă, datorită lipsei de lichidităţi a întreprinderii.
Mai trebuie menţionat că o formă netă de măsurare a performenţelor trecute sau viitoare
ale întreprinderii, indiferent dacă este vorba de rezultatul net sau de cash-flow-ul operţional, are
utilitate limitată. Pentru a extinde sau completa această utilitate, se impune analiza separată şi
individuală a elementelor componente ale acestor măsurători (elemente ce intervin în calculul
rezultatului net sau a cash-flow-ului operaţional).
Întreprinderea şi condiţiile economice în care activează
Pentru ca analiza cash-flow-ului să fie relevantă pentru utilizatori se impune evidenţierea
de către analist a condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderea analizată. Asta
înseamnă că într-un anumit fel se interpretează şi se explică valoarea pozitivă sau negativă a

44
cash-flow-ului degajat de întreprideri de succes şi în cu totul alt fel se explică aceeaşi valoare
când vorbim de întreprinderi aflate în dificultate.
Toate cele trei activităţi refectate în tabloul fluxurilor de numerar sunt importante pentru
existenţa şi dezvoltarea unei afceri, dar trebuie menţionat că abilitatea unei întreprinderi de a
genera numerar în activitateaoperaţională este vitală pentru sănătatea afacerii respective. Această
abilitate ţine pe de-o parte, de profitabilitatea activităţii operaţionale, iar pe de altă parte, de
schimbările produse In actvitatea de explotare, schimbări care pot determina variaţii ale nevoilor
de finanţare specifice acestei activităţi. Nici o afacere nu va supravieţui pe termen lung dacă nu
este capabilă să creeze numerar.
Legătura dintre condiţiile economice ale întreprinderii şi capacitatea acesteia de a genera
numerar în activitatea operaţională poate fi evidenţiată dacă încercăm să explicăm motivele
pentru care două întreprinderi, una de succes şi alta în dificultate, au probleme cu numerarul din
activitatea operaţională. Întreprinderea de succes, poate avea probleme cu numerarul datorită
creşterii valorii stocurilor şi creanţelor ca urmare a dezvoltării activităţii de exploatare,
dezvoltare ce vine în întâmpinarea creşterii cererii pe piaţă. Această evoluţie va conduce în timp
la creşterea profitabilităţii şi implicit la echilibrarea fluxurilor de numerar. Întreprinderea aflată
în dificultate are probleme cu numerarul datorită scăderii vânzărilor, imposibilităţii încasării la
timp acreanţelor sau scăderii vitezei de rotaţie a stocurilor, toate aceste aspecte nefiind urmate de
creşterea ulterioară a profitabilităţii, iar problemele privind asigurarea numerarului în loc să fie
soluţionate în timp se agravează.
Managementul unei întreprinderi aflete în dificultate poate să soluţioneze temporar şi/sau
perţial toate problemele de lichidităţi pe care aceasta le are, fie prin acordarea unor facilităţi
suplimentare la încasarea creanţelor, fie prin contractarea unor credite de trezorerie, dar dacă
aceste năsuri nu sunt susţinute şi de creşterea nivelului de profitabilitate, ele vor sfârşi prin a
majora nivelul pierderilor viitoare, datorită costurilor care le presupun. Se poate asfel afirma că
profitabilitatea activităţii operaţionale este cea mai impotantă cheie privind soluţionarea
problemelor de lichidităţi cu care se confruntă o întreprindere, absenţa acesteia conduce nu
numia la lipsa de numerar, ci şi la dispariţia întreprinderii.
Avantaje şi limite ale analizei pe bază de cash flow
Utilizarea cash-flow-ului în analiza şi aprecierea performanţelor întreprinderii este în
acelaşî timp foarte utilă, dar prezintă şi anumite limite, cele mai importante aspecte vor fi
prezentate în continuare.
Avantajele utilizării cash-flow-ului în analiza performanţelor
- evidenţiază sursele de acoperire a costurilor de capital
- evidenţiază existenţa sau inexistenţa surselor de dezvoltare a întreprinderii
- evidenţiază dependenţa sau independenţa de finanţarea externă
- determină orientarea politicii viitoare de dividend
- asigruă flexibilitatea financiară în cazul apariţiei unor nevoi sau oportunităţi
nenticipate
- este un instrument de apreciere a calităţii profiturilor obţinute
- este o sursă impotantă de informaţii pentru mangementul financiar
Limitele utilizării cash-flow-ului în analiza performanţelor îşi au rădăcina, cu predilecţie,
în activitatea operaţională, cele mai importante dintre acestea fiind:
- de cele mai multe ori în practică nu se evidenţiază distinct cash-flow-ul aferent
operaţiunilor excepţionale sau extraordinare, dar în anumite cazuri efectele produse
de aceste operaţiuni asupra cash-flow-ului operaţional sunt semnificative
- dobânzile şi dividendele primite, respectiv dobânzile plătite sunt clasificate ca şi
fluxuri ce afectează activitatea operaţională, dar o serie de analişti recomandă
includerea dobânzilor plătite ca fluxuri de ieşire ale activităţii de finanţare, iar
dobânzile şi dividendele primite ca şi fluxuri de intrare ale activităţii investiţionale
- atunci când se utilizează în analize previzionale tabloul fluxurilor de trezorerie nu
permite evidenţierea momentului de întâlnire a fluxurilor de intrare cu fluxurile de

45
ieşire, motiv pentru care tabloul general trebuie defalcat pe trimestre, luni şi chiar
zile, astfel încât să se realizeze o corelare a numerarului disponibil cu nevoile
exigibile de numerar, iar soldul de trezorerie să fie cât mai aproape de zero.

IV STUDIU DE CAZ

4.1. PREZENTAREA GENERALĂ A UNITĂŢII S.C. FABRICA DE MAŞINI


UNELTE S.A. BEIUŞ

4.1.1. Mod de constituire şi scurt istoric

SC Înfrăţirea SA este o societate a cărei activitate neîntreruptă datează de la începutul


secolului XX, când în anul 1902 au luat fiinţă atelierele de turnătorie şi lăcătuşerie, având ca
program de activitate fabricarea diferitelor obiecte de uz gospodăresc şi mecanisme din metal. În
anii 1908-1911 activitatea societăţii se extinde prin construirea unei hale de prelucrări mecanice
şi montaj, permiţând astfel extinderea obiectului de activitate prin asimilarea de noi produse,
Astfel au fost introduse în programul de fabricaţie, execuţia şi repararea de locomotive precum şi
executarea a o serie de operaţii complexe din ramura construcţiilor de maşini. Din anul 1920 se
introduce în programul de fabricaţie producerea de maşini de forţă, etc.
În anul 1936 fabrica „Phoebus” este vândută Băncii Franco-Române, care în anul 1939 a
demontat-o şi a mutat-o în localitatea Brăila.
În anul 1945 prin gruparea mai multor întreprinderi mici din oraşul Oradea, s-a format
viitoarea întreprindere „Înfratirea” Oradea, actul de naştere al acesteia fiind decizia nr.
2158/06.06.1949, astfel că la începutul lunii iunie 1949 se fabrică primele tipuri de maşini
unelte, printre care, maşina de găurit A1 şi maşina de format pentru turnătorie.
Având la baza un program de investiţii cu scopul dezvoltării capacităţilor de producţie
existente şi creări de noi capacităţi de producţie, societatea mărindu-şi capacitatea de producţie
cu :
- o hală de turnătorie şi una de forjă, construite în perioada 1950-1952
- o hală pentru prelucrări mecanice prin aşchiere cu 3 deschideri a 21 m şi o deschidere a
18 m pentru montaj
- o hală pentru vopsitorie si montaj utilaj greu, construita in perioada 1960-1961.
În perioada 1966-1970, hala de prelucrări mecanice s-a extins cu 2 deschideri laterale. A
fost construită hala de debitare centralizată, depozitul de laminate şi cel de piese turnate.
În perioada 1970-1973 s-a dat în folosinţă o nouă hală de prelucrări mecanice, montaj şi
vopsitorie, iar în anul 1977 a intrat în funcţiune Secţia de Maşini Unelte Beiuş, având profilul de
activitate producerea de maşini de găurit şi maşini de filetat..

46
După 1989, trecerea de la sistemul centralizat la economia de piaţă a creat dificultăţi
întreprinderii atât în ceea ce priveşte adaptarea la cerinţele economiei de piaţă cât şi faptului că
piaţa internă a scăzut simţitor, lipsa de comenzi generând si o serie de probleme sociale în cadrul
societăţii.
Începând cu data de 01.12.1993 SC Înfraţirea SA are o nouă structură organizatorică, prin
înfiinţarea a 3 fabrici :
- Fabrica de Piese Turnate, înregistrată la ORC Bihor cu nr. J05/3793/1993, cod fiscal R
5003156/1993
- Fabrica de Prestări Servicii, înregistrată la ORC Bihor cu nr. J05/3792/1993, cod fiscal
R 5003164/1993
- Fabrica de Maşini Unelte Beiuş, înregistrată la ORC Bihor cu nr. J05/3791/1993, cod
fiscal R 5021535/1993
Societatea comercială Fabrica de Maşini Unelte este situat in Beiuş Str. Pandurilor, nr.
20, judeţul Bihor.
Fabrica de Maşini Unelte Beiuş a luat fiinţă în anul 1997 ca secţie a întreprinderii
Înfrăţirea Oradea, în baza proiectului 185533/I elaborat de IPUIICM Bucureşti, proiect aprobat
prin HG1213/1990.
S.C. ÎNFĂŢIREA S.A. Oradea este o societate cu tradiţie în industria românească de
construcţii de maşini, a luat fiinţă pe baza atelierelor reunite de turnătorie, fierărie şi produse
agricole şi de uz gospodăresc, care îşi desfăşurau activitatea încă din anul 1902.
Ca unitate profilată pe maşini unelte se constituie în anul 1949, de când funcţioneză ca
întreprindere constructoare de maşini, sub denumirea de Întreprinderea Înfrăţirea Oradea şi care
pe baza HG 1213 din 1990 şi a Legii 31/1991, devine S.C. ÎNFRĂŢIREA S.A.-Oradea, societate
comercială pe acţiuni, cu capital majoritar de stat, având personalitate juridică şi fiind profilată
pe construcţia şi comercializarea de maşini unelte şi alte produse industriale.
Evoluţia societăţii s-a înscris şi în continuare în procesul reformei de trecere la economia
de piaţă, atenţie deosebită a fost acordată începând cu anul 1998, adaptării producţiei la cerinţele
pieţei, redimensionării capacitaţilor de producţie şi acoperirii acestora cu contracte economice,
reînnoirii parcului de maşini şi utilaje tehnologice, modernizarea maşinilor şi utilajelor din
dotare, asimilarea de produse noi, solicitate pe piaţa internă şi externă, ridicarea nivelului
tehnico-calitativ al produselor, retehnologizarea producţiei, creşterea producţiei la export prin
câştigarea de noi segmente de piaţă.
Aceasta odată înfiinţată şi-a conturat profilul de fabricaţie pe maşini unelte (maşini de
găurit, maşini de filetat, maşini de frezat verticale etc.) având o cifră de afaceri în creştere de la
98.773 mil. lei în 1989, la 1.131 mil. lei la 7.301 mil. lei în 1997.
Din punct de vedere organizatoric, secţia a devenit sucursală a S.C. Înfrăţirea Oradea,
fiind înregistrată astfel la Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Bihor, primind numărul de
înregistrare J05/3791/1993 şi cod SIURES 059190133, dată de la care sucursala funcţioneză ca
parte a S.C. Înfrăţirea Oradea, neavând statut juridic şi capital social propriu.
Sucursala s-a constituit ca S.C. “Fabrica de Maşini Unelte” S.A Beiuş urmare a proiectului
de divizare a S.C.“Înfrăţirea”S.A., proiect aprobat prin nota F.P.S.- Direcţia Acţionariat
nr.300/6180/1997.
Pentru această nou înfiinţată societate comercială pe baza fostei sucursale a S.C.”
Înfrăţirea”S.A. Oradea s-a elaborat un studiu de restructurare pentru că noua societate urma să
funcţioneze cu statut juridic, capital social şi mijloace circulante, respectiv cu activul şi pasivul
rezultat în urma divizării de la societatea mamă.
A fost înmatriculata la Registrul comerţului ca persoana juridică sub Actul de autorizare
pentru executarea comerţului HG 1213/1990-constituită ca Sucursală a S.C.”Înfrăţirea”-Oradea-
forma juridică S.A., capital majoritar de stat şi activitate de producţie, comerţ intern, servicii,
import-export, durata societăţii nelimitată. Constituită ca S.C. “FABRICA DE MAŞINI
UNELTE” S.A.- BEIUŞ urmare proiectului de divizare a S.C. “ÎNRŢIREA” S.A. ORADEA,
conform procedurii aprobate de Consiliul de Administraţie al F.P.S.-proiect aprobat prin nota

47
F.P.S.-Direcţia Acţionariat cu nr.300/6180/1997.
Număr de înregistrare la Registrul Comerţului J05/3791/1993 ca Sucursală şi în curs de
înregistrare ca Societate Comercială.
Capital social: 8.553.750 mii lei, format din 642150 acţiuni, cu valoarea nominală de
25.000lei/acţiune.

Stuctura acţionariatului:

-Fondul Proprietăţii de Stat: -nr. acţiuni 239505 (70%)


-S.I.F. Banat Crişana: -nr. acţiuni 102645 (30%)
Total acţiuni 342150 (100%)
4.1.2. Obiectul de activitate

Obiectul de activitate al S.C.”Fabrica de Maşini Unelte”S.A. Beiuş este:


1. Proiectarea, producerea şi comercializarea în ţară şi străinate, inclusiv prin activitatea
de BARTER, de bunuri industriale, în special maşini unelte şi agregate, utilaje pentru agicultură,
maşini, utilaje şi binuri de folosinţă industrială sau casnică.

2. Efectuarea de activitate de montaj, punere în funcţiune, prestări de servicii, reparaţii,


refabricări şi asistenţă tehnică pentru produsele proprii sau fabricate de terţi, consulting,
engineering, şcolarizare, expertizare tehnică şi valorică în domeniul industrial.

3. Desfăşurarea de servicii de alimentaţie publică pentru cantină.

4. Desfăşurarea de activităţi cu caracter social în favoarea salariaţilor.


S.C. “Fabrica de Maşini Unelte” S.A.-Beiuş este specializată pe prtoducerea unei game
variate de maşini unelte pe care le produce integral în cadrul fabricii, dintre care: maşini de
găurit,maşini de rabotat, maşini de filetat şi accesorii speciale pentru maşini unelte. Jumătate din
producţia marfă este destinată exportului.

Situaţia patrimoniului
Din analiza patrimoniului rezultă că exerciţiul financiar pentru perioadele 1997,1998 are
un rezultat financiar net favorabil şi anume : dacă la sfârşitul anului 1997 s-a înregistrat un profit
brut de 9,908 mil. lei , pentru sfârşitul perioadei acesta va fi de 413,5 mil. lei, ceea ce va conduce
la o redresare a activităţii societăţii.
Viteza de rotaţie a mijlocelor circulante se prezintă cu creşteri favorabile pe toate
perioadele analizate, respectiv faţă de 385 zile realizate pe 1997, se peconizau 298 zile pe 1998,
aceasta ca urmare în special a măsurilor ce s-au luat în acea perioadă cu privire la valorificarea
stocurilor de mijloace circulante.
În ceea ce priveşte fluxul financiar, faţă de cel înregistrat la finele anului 1997 care
reprezintă un flux semn plus de 17,4 mil. lei, acesta urma să fie îmbunătăţit până la sfârşitul
perioadei de restructurare fluxul financiar va fi pozitiv, de 150,1 mil. lei.
Evoluţia producţiei fizice reprezintă o dezvoltare de la an la an, înregistrând creşteri de la
simplu la dublu în anii în care ne referim faţă de anii precedenţi.
Situaţia personalului-strucută: Tabel nr. 4

TOTAL PERSONAL 100


1.Muncitori, din care:
- direct productivi 53
- indirect productivi 20
2.TESA 27

48
4.2 Operaţiuni băneşti desfăşurate la SC FMU SA

1 În data de 02.12.02 se încasează de la SC CONSAT SA c/v facturii nr. 4533789 din


17.11.02 conform ordinului de plată primit de la aceasta.

5121 ”Conturi la bănci în lei”= 411 ”Clienţi” 125473000

2 Se depune numerarul la bancă – foaie de vărsământ

581”Viramente interne” = 5311 ”Casa în lei” 86457000


5121 ”Conturi la bănci în lei”= 581”Viramente interne” 86457000

3 Se ridică numerar de la bancă pe baza filei de cec numerar

581”Viramente interne” = 5121 ”Conturi la bănci în lei” 74681000


5311 ”Casa în lei” = 581”Viramente interne” 74681000

4 Se achită salariile datorate personalului pe baza statului de salarii

421”Personal-remuneraţii datoratei” = 5311 ”Casa în lei” 78565000

5 Se achită cu ordin de plată contravaloarea materialelor achiziţionate de la SC


DELTAWARE SRL
401”Furnizori ” = 5121 ”Conturi la bănci în lei ” 25475000

6 Se încasează suma datorată de SC TEHNOTRAFR SRL

5121 ”Conturi la bănci în lei”= 411 ”Clienţi” 12457462

7 Se achită materialele achiziţionate de la CONSAT SA cu ordin de plată

401”Furnizori ” = 5121 ”Conturi la bănci în lei ” 12154566

8 Se încasează un client în devize înregistrîndu-se diferenţe favorabile de curs valutar

401 ”Furnizori ” = % 5666970


5125 ”Conturi la bănci în devize” 5454848
765 ”Venituri din diferenţe 212122
de curs valutar”

9 Se plătesc în devize mijloace fixe achiziţionate


% = 5124 ”Conturi la bănci în devize ” 79331122
401”Furnizori ” 78545666
665 ”Cheltuieli din diferenţe 785456
de curs valutar”

10 Se acordă un avans în vederea efectuării unei delegaţii de către Pavel Ion

461”Debitori diverşi” = 5311 ”Casa în lei” 5000000

11 Se înregistrează plata comisionului bancar

49
627 ”Cheltuieli cu servciile= 5121 ”Conturi la bănci în lei” 125000
bancare şi asimilate”

12 Se plăteşte un salariu neridicate

426 ”Drepturi de personal neridicate”= 5311 ”Casa în lei” 2000000

13 Se vinde la licitaţie valută

5121 ”Conturi la bănci în lei” = 5124 ”Conturi la bănci în devize” 1455455

627 ”Cheltuieli cu serviciile = 5121 ”Conturi la bănci în lei” 145545


bancare şi asimilate”

14 Se înregistrează dobânda la depozitele bancare

5121 ”Conturi la bănci în lei” = 766 ”Venituri din dobânzi” 1278789


5124 ”Conturi la bănci în devize” = 766 ”Venituri din dobânzi” 127878
V. CONCLUZII

Informaţiile furnizate de acest tablou sunt deosebit de utile managementului


întreprinderii în aprecierea situaţiei lichidităţilor, precum şi în elaborarea unor tehnici de
îmbunătăţire a fluxului de numerar.
Astfel, fluxurile nete de numerar (trezorerie) generate de activitatea de exploatare
reprezintă indicatorul de bază prin care se apreciază măsura în care activitatea întreprinderii a
generat suficient flux de numerar pentru a rambursa împrumuturile, pentru a menţine capacitatea
de funcţionare a întreprinderii, pentru a plăti dividendele şi a face noi investiţii, fără a recurge la
surse externe de finanţare. Aceste fluxuri rezultă, în general, din tranzacţiile ce contribuie la
determinarea profitului sau a pierderii întreprinderii.
Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de investiţii oferă informaţii privind
maniera în care întreprinderea îşi asigură creşterea şi perenitatea. Valoarea fluxului net de
trezorerie aferent acestui tip de activitate este de cele mai multe ori negativă, datorită investiţiilor
(achiziţii de imobilizări, titluri de participare etc.) pe care firmele le realizează în perioada de
gestiune respectivă. Problema care se pune este ca aceste investiţii să se facă în utilităţi care să
participe în mod activ la realizarea obiectului de activitate al întreprinderii, astfel încât în
perioada următoare să genereze venituri şi fluxuri pozitive (intrări) de numerar.
Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de finanţare reflectă încasările şi plăţile de
la sau către cei care au asigurat finanţarea externă. Fluxul net de trezorerie aferent acestei
activităţi de finanţare este pozitiv de obicei în perioada în care, pentru realizarea de investiţii,
întreprinderea atrage surse de finanţare din exterior, şi negativ în exerciţiile financiare următoare,
în care firma se va confrunta cu fenomenul invers, de rambursare.
Pentru îmbunătăţirea fluxurilor monetare aferente celor trei activităţi se pot formula mai
multe măsuri, care trebuie să ţină seama de mediul intern şi extern al întreprinderii respective.
În acest sens managementul trebuie să se realizeze pe cât se poate vânzări cu plata în
cash. Practicarea vânzărilor pe credit la termen să se facă doar în condiţiile în care domeniul de
activitate al firmei ar permite-o şi cu stabilirea unor politici de credit foarte bune. Astfel
conducerea întreprinderii trebuie să prevadă în contractele încheiate măsuri drastice de
penalizare în cazul în care plata ne se face la termenul scadent.
Cumpărarea de echipamente, materii prime, va trebui să se facă în mod prudent, conform
necesităţilor întreprinderii. În cazul în care întreprinderea nu dispune de suficiente disponibilităţi
lichide, nu este indicat să se apeleze la împrumuturi bancare, ci se recomandăca activele să fie

50
achiziţionate în leasing (care conform reglementărilor legale oferă o serie de facilităţi vamale,
fiscale etc.) sau să fie închiriate.
În cazul în care există stocuri supradimensionate sau cu mişcare lentă, se va avea în
vedere optimizarea gestionării lor realizată prin vânzarea surplusului chiar şi cu preţuri mai
scăzute, pentru a nu imobiliza disponibilităţi lichide în aceste active.
Plata obligaţiilor către furnizori se recomandă a se efectua regulat în cursul lunii pentru a
organiza cât mai bine fluxul de ieşire. Excepţie ar putea face plata la scadenţă a facturilor pentru
care documentele prevăd plata anticipată.
Dacă intrările de disponibilităţi se fac sub formă de cecuri, acestea nu trebuie să fie
neglijate după încasare. Nu numai că se pierde dobânda potenţială, dar nici măcar securitatea lor
nu este total asigurată. Încasările trebuie depuse imediat în contul de la bancă, care asigură o
securitate mai mare. După evaluarea pe termen scurt a necesităţilor de bani lichizi, se recomandă
orientarea eventualului excedent spre plasamente purtătoare de dobândă.
Managementul inadecvat al capitalului şi al cantităţilor restrânse de numerar poate
distruge multe afaceri şi de aceea întreprinderile au nevoie de informaţii cât mai detaliate şi cât
mai corecte despre ce se va întâmpla în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat cu
disponibilităţile lor.
Estimarea sau proiecţia fluxurilor monetare constituie un instrument managerial deosebit
de important pentru orice întreprindere. Dacă ar trebui să alegem un instrument managerial
financiar pe care întreprinderea să-l folosească în mod curent, proiecţia fluxului de numerar şi
analiza sa ar trebui să constituie una din opţiuni.
Cunoscând poziţia financiară a firmei, atât din prezent cât şi în viitor, conducerea
întreprinderii vaşti dacă are la dispoziţie suficiente lichidităţi pentru a-şi desfăşura activitatea,
dacă poate profita de anumite reduceri de preţuri acordate în ofertele de achiziţie persoanelor
bun-platnice, dacă poate achiziţiona echipamente adecvate realizării planului de înlocuire a
bunurilor uzate, în vederea unei eventuale extinderi, dacă se va apela la credite pe termen scurt
sau lung.
Pentru o afacere nouă sau una în dezvoltare, proiecţia fluxurilor monetare face diferenţa
între succes şi eşec. Pentru o firmă dinamică ea face diferenţa între dezvoltare şi stagnare.
Estimarea fluxurilor monetare reflectă modalitatea de intrare sau de ieşire a lichidităţilor din
întreprinderea respectivă şi ajută la stabilirea unui buget, care să reflecte sumele lichide de bani
necesare de-a lungul unei perioade de timp. Abilitatea de a previziona şi planifica necesarul de
lichidităţi presupune faptul că firma nu va fi forţată să apeleze la împrumuturi neaşteptate pentru
a acoperi nevoia de bani. Lipsa disponibilităţilor lichide poate constitui un factor periculos chiar
şi pentru afacerile profitabile. Lipsa profitului nu conduce la falimentul unei afaceri la fel de
repede cum o poate face lipsa banilor necesari pentru plata creditorilor.
Elaborarea proiecţiei fluxului monetar seamănă cu elaborarea bugetului, aceasta
referindu-se numai la tranzacţii ce implică numerar sau echivalente de numerar. În general
lichidităţile sunt influenţate de vânzări, dar în cele mai multe domenii, nu toate vânzările
reprezintă lichidităţi. Chiar şi în cazul vânzărilor cu amănuntul, în care cel mai mare procentaj îl
constituie banii lichizi, este posibil să se ofere produse clienţilor pe credit comercial. Totuşi,
trebuie să poţi estima ce se va întâmpla cu creditul din vânzare şi când va fi returnat.

51
ANEXE

Anexa nr.1 Jurnal note contabile


Anexa nr.2 Fişe de cont
Anexa nr.3 Balanţa de verificare
Anexa nr.4 Bilanţ contabil
Anexa nr.5 Cont de profit şi pierdere
Anexa nr.6 Tabloul fluxurilor de trezore

Anexa nr. 1

52
FMU Beiuş
JURNAL NOTE pe 12.02
+--+------+-----+----------+--------------------+---------------------
Art|Tip | Data| Explicatii |Cont deb|Cont cred| Suma
+--+------+-----+--------------------+-------------------+------------
1 NC 021202 incasare clienti 5311 411 125473000.00
2 NC 021202 dep num banca 5121 581 86457000.00
3 NC 021202 dep num banca 581 5311 86457000.00
4 NC 021204 rid num banca 5311 581 74681000.00
5 NC 021204 rid num banca 581 5121 74681000.00
6 NC 021204 ach salarii 421 5311 78565000.00
7 NC 021204 ach furniz 401 5311 25475000.00
8 NC 021206 incas clienti 5121 411 1245746281.00
9 NC 021209 ach furniz 401 5121 1215456636.00
10 NC 021210 inc cli dev 5124 411 454548485.00
11 NC 021210 inc cli dev 5124 765 212122.00
454760607.00
12 NC 021212 plat furniz 401 5124 78545666.00
13 NC 021212 plat furniz 665 5124 785456.00
79331122.00
14 NC 021213 avans deleg 461 5311 5000000.00
15 NC 021216 decont deleg 628 461 4500000.00
16 NC 021216 decont deleg 5311 461 500000.00

17 NC 021217 comis banc 627 5121 125000.00


18 NC 021217 plata sal nerid 426 5311 2000000.00
19 NC 021218 licit val 5121 5124 145545556.00
20 NC 021218 licit val 627 5121 145545.00
21 NC 021218 dob bancara 5121 766 12787899.00
22 NC 021218 dob bancara 5124 766 127878.00
23 NC 021231 ach tva 4423 5121 210860000.00
24 NC 021231 inch 121 627 270545.00
25 NC 021231 inch 121 628 4500000.00
26 NC 021231 inch 121 665 785456.00
27 NC 021231 inch 765 121 212122.00
28 NC 021231 inch 766 121 12915777.00
29 NC 021231 recup pierd prec 1295 1071 7571898.00
+--+------+-----+-------------------+--------------------+-----------
Total note pe luna 12.02 3954931322.00
+--+------+-----+-------------------+--------------------+-----------

Anexa nr. 2

Fişe de cont

Fisa cont 5121 Disp la banca in lei Sold preced 10740000.00


------+----------+--------------------+----------------------------------------------
Luna |Tip.d/nr.n| Explicatii | Debit Credit
Data.d| Cod.fisc | Firma | suma cont.cor suma cont.cor
------+----------+-------------------------------------------------------------------
12/02 NC /002 dep num banca 86457000.00 581
21202
12/02 NC /005 rid num banca
21204 74681000.00 581
12/02 NC /008 incas clienti 1245746281.00 411
21206
12/02 NC /009 ach furniz
21209 1215456636.00 401

53
12/02 NC /017 comis banc
21217 125000.00 627
12/02 NC /019 licit val 145545556.00 5124
21218
12/02 NC /020 licit val
21218 145545.00 627
12/02 NC /021 dob bancara 12787899.00 766
21218
12/02 NC /0230 ach tva
21231 210860000.00 4423
TOTAL RULAJ 1490536736.00 1501268181.00
Sold la 12 8555.00

Fisa cont 5124 Disp in devize Sold preced 30508000.00


------+----------+--------------------
+------------------------------------------------
Luna |Tip.d/nr.n| Explicatii | Debit Credit
Data.d| Cod.fisc | | suma cont.cor suma cont.cor
------+----------+---------+--------------------
+--------------------------------------
12/02 NC /010 inc cli dev 454548485.00 411
21210
12/02 NC /011 inc cli dev 212122.00 765
21210
12/02 NC /012 plat furniz
21212 78545666.00 401
12/02 NC /013 plat furniz
21212 785456.00 665
12/02 NC /019 licit val
21218 145545556.00 5121
12/02 NC /022 dob bancara 127878.00 766
21218
TOTAL RULAJ 454888485.00 224876678.00
Sold la 12 260519807.00

Fisa cont 5311 Casa lei Sold preced 163000.00


------+----------+--------------------+-----------------------------------------------
Luna |Tip.d/nr.n| Explicatii | Debit Credit
Data.d| Cod.fisc | | suma cont.cor suma cont.cor
------+----------+---------+--------------------+-------------------------------------
12/02 NC /001 incasare clienti 125473000.00 411
21202
12/02 NC /003 dep num banca
21202 86457000.00 581
12/02 NC /004 rid num banca 74681000.00 581
21204
12/02 NC /006 ach salarii
21204 78565000.00 421
12/02 NC /007 ach furniz
21204 25475000.00 401
12/02 NC /014 avans deleg
21213 5000000.00 461
12/02 NC /016 decont deleg 500000.00 461
21216
12/02 NC /018 plata sal nerid
21217 2000000.00 426

54
TOTAL RULAJ 200654000.00 197497000.00
Sold la 12 3320000.00

55
Anexa nr. 3
FMU Beius SA
Balanta de verificare pe luna 12.2 pag. 1
+------+--------------------------+---------------------------------+-----------------------------+---------------------------------+-----------------------------
+
| | | Total sume precedente | Rulaj | Total sume finale | Sold
|
| Cont | Denumire cont |----------------+----------------+--------------+--------------+----------------+----------------+--------------+--------------
+
| | | Debit | Credit | Debit | Credit | Debit | Credit | Debit | Credit |
+------+--------------------------+---------------------------------+-----------------------------+---------------------------------+-----------------------------
+
1012 Cap.soc.vars 0.00 5151250000.00 0.00 0.00 0.00 5151250000.00 0.00 5151250000.00
1061 Rezerve legale 0.00 12008000.00 0.00 0.00 0.00 12008000.00 0.00 12008000.00
1071 Rezultat deductibil 439781000.00 0.00 0.00 7571898.00 439781000.00 7571898.00 432209102.00 0.00
121 Profit si pierdere 0.00 0.00 5556001.00 13127899.00 5556001.00 13127899.00 0.00 7571898.00
1295 Recup pierdere an prec 0.00 0.00 7571898.00 0.00 7571898.00 0.00 7571898.00 0.00
1621 Cr.banc.term.m. 0.00 2878366000.00 0.00 0.00 0.00 2878366000.00 0.00 2878366000.00
211 Terenuri 782876000.00 0.00 0.00 0.00 782876000.00 0.00 782876000.00 0.00
2121 Cladiri 3537378000.00 0.00 0.00 0.00 3537378000.00 0.00 3537378000.00 0.00
2123 Mas.utilaje 2469234000.00 0.00 0.00 0.00 2469234000.00 0.00 2469234000.00 0.00
2125 Mijl de transp 389325000.00 0.00 0.00 0.00 389325000.00 0.00 389325000.00 0.00
212 Mijl fixe 6395937000.00 0.00 0.00 0.00 6395937000.00 0.00 6395937000.00 0.00
231 Imob in curs corp 1402295000.00 0.00 0.00 0.00 1402295000.00 0.00 1402295000.00 0.00
300 Materi prime 672262000.00 0.00 0.00 0.00 672262000.00 0.00 672262000.00 0.00
3011 Mat.aux 38186000.00 0.00 0.00 0.00 38186000.00 0.00 38186000.00 0.00
331 Productie in curs 2600000000.00 0.00 0.00 0.00 2600000000.00 0.00 2600000000.00
345 Produse finite 67200000.00 0.00 0.00 0.00 67200000.00 0.00 67200000.00 0.00
401 Furnizori 0.00 3032105000.00 1319477302.00 0.00 1319477302.00 3032105000.00 0.00 1712627698.00
409 furniz.deb 77493000.00 0.00 0.00 0.00 77493000.00 0.00 77493000.00 0.00
411 Clienti 3947539000.00 0.00 0.00 1825767766.00 3947539000.00 1825767766.00 2121771234.00 0.00
419 AV.Clienti 0.00 4065535000.00 0.00 0.00 0.00 4065535000.00 0.00 4065535000.00
421 Pers-renun datorate 0.00 0.00 78565000.00 0.00 78565000.00 0.00 78565000.00 0.00
426 Drept.pers.neridic 0.00 0.00 2000000.00 0.00 2000000.00 0.00 2000000.00 0.00
4423 TVA plata 0.00 1045350000.00 210860000.00 0.00 210860000.00 1045350000.00 0.00 834490000.00
461 Debitori 0.00 0.00 5000000.00 5000000.00 5000000.00 5000000.00 0.00 0.00
472 Venit.inreg in avans 0.00 280366000.00 0.00 0.00 0.00 280366000.00 0.00 280366000.00
5121 Disp la banca in lei 10740000.00 0.00 1490536736.00 1501268181.00 1501276736.00 1501268181.00 8555.00 0.00
5124 Disp in devize 30508000.00 0.00 454888485.00 224876678.00 485396485.00 224876678.00 260519807.00 0.00
512 Cont crt la banci 41248000.00 0.00 1945425221.00 1726144859.00 1986673221.00 1726144859.00 260528362.00 0.00
5311 Casa lei 163000.00 0.00 200654000.00 197497000.00 200817000.00 197497000.00 3320000.00 0.00
581 Viramente interne 0.00 0.00 161138000.00 161138000.00 161138000.00 161138000.00 0.00 0.00
627 Ch.banca si asim. 0.00 0.00 270545.00 270545.00 270545.00 270545.00 0.00 0.00
628 Alte chelt.cu terti 0.00 0.00 4500000.00 4500000.00 4500000.00 4500000.00 0.00 0.00
665 Dif.c nefav. 0.00 0.00 785456.00 785456.00 785456.00 785456.00 0.00 0.00
765 Dif.c favorab 0.00 0.00 212122.00 212122.00 212122.00 212122.00 0.00 0.00

56
766 Ven din dob 0.00 0.00 12915777.00 12915777.00 12915777.00 12915777.00 0.00 0.00

total gen 16464980000.00 16464980000.00 3954931322.00 3954931322.00 20419911322.00 20419911322.00 14942214596.00


14942214596.00

57
Anexa nr. 4
BILANŢ
Încheiat la 31.12.2017

INDICATORI 31.12.2016 31.12.2017

ACTIV

1 Alte imobilizări 990 -


I. IMOBILIZĂRI
NECORPORALE 990
2 Terenuri 782.876 782.876
3 Construcţii 4.975.336 3.537.378
4 Echipamente tehnologice 2.592.474 -
5 Mijloace de transport 980.719 389.325
6 Alte mijloace fixe 97.784 -
7 Imobilizări corporale în curs 1.123.340 1.402.295
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 10.552.529 8.581.108
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 87.584 -
A ACTIVE IMOBILIZATE (I.+II.+III.) 10.641.103 8.581.108
8 Materii prime, materiale,baracamente,etc. 265.257 672.262
9 Stocuri aflate la terţi - -
10 Producţie în curs 946.904 2.600.000
11 Semifabricate,produse finite 37.000 67.200
12 Mărfuri - -
13 Ambalaje - -
I. STOCURI(rd.7 la rd.13) 1.249.161 3.377.648
14 Furnizori debitori - 77.493
15 Clienţi şi conturi asimilate 1.239.122 2.121.771
16 Alte creanţe 742.789 -
II. CREANŢE(rd.14 la rd.16) 1.981.911 2.199.264
17 Titluri de plasament - -
18 Conturi la bănci în lei 81.857 8
19 Conturi la bănci în devize, în ţară 160.129 260.520
20 Casa în lei 4.816 3.320
21 Alte valori 29.736 -
III. PLASAMENTE ŞI 276.538 263.848
MIJLOACE DE TREZORERIE
B ACTIVE CIRCULANTE (I.+II.+III.) 3.507.610 5.840.760
22 Cheltuieli înregistrate în avans - -
23 Decontări din operaţii în curs de clarificare - -
24 Diferenţe de conversie-activ 1.728.025
C CONTURI DE REGULARIZARE 1.728.025 -
ŞI ASIMILATE
D PRIME PRIVIND RAMB. OBL - -
TOTAL ACTIV (A+B+C+D) 15.876.738 14.421.868

58
PASIV 31.12.2016 31.12.2017
1 Capital social 5.151.250 5.151.250
Din care:-capital subscris vărsat 5.151.250 5.151.250
2. Diferenţe din reevaluare -
3. Rezerve 381.455 12.008
4. Rezultatul reportat
Pierderea neacoperită
5. Rezultatul exerciţiului-profit 1.704.741 1. 307.572
-pierdere - -
6. Repartizarea profitului 856.846 725.572
7. Alte fonduri 95.454 40.534
8. Subvenţii pt. Investiţii - -
9. Provizioane reglementate - -
I. CAPITALURI PROPRII-TOTAL 6.476.054 5.785.792
B. PROVIZIOANE PENTRU
RISCURI ŞI CHELTUIELI 1.727.126 1.253.890
10. Împrumuturi şi datorii asimilate 2.073.662 2.878.366
11. Furnizori şi conturi asimilate 2.106.666 1.712.627
12. Clienţi-creditori 2.478.649 785.568
13. Alte datorii 1.013.682 2.005.000
C. DATORII-TOTAL 7.672.659 7.381.561
14. Diferenţe de conversie – pasiv 899 625
D. CONTURI DE REGULARIZĂRI 899 625
ŞI ASIMILATE
TOTAL PASIV (A+B+C+D) 15.876.738 14.421.868

59
Anexa nr. 5

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE


Încheiat la 31.12.2017
-mii lei-

INDICATORI Realizări Realizări


aferente : aferente :

31.12.2016 31.12.2017
1. Venituri din exploatare 31.100.181 26.360.357
2. Cheltuieli de exploatare 27.630.991 24.650.933
I. REZULTATUL EXPLOATARII-Profit 3.469.190 1.709.424
-Pierdere - -
3. Venituri financiare 1.138.181 753.900
4. Cheltuieli financiare 2.550.884 2.547.487
II. REZULTATUL FINANCIAR-Profit - -
-Pierdere 1.412.703 1.793.587
III. REZULTATUL CURENT-PROFIT 2.056.487 -
-PIERDERE - 84.163
5. Venituri exceptionale 104.951 579.338
6. Cheltuieli exceptionale 357.705 299.130
IV. REZULTATUL EXCEPŢIONAL-Profit - 280.208
252.754 -
-Pierdere
7. Venituri totale 32.343.313 27.693.595
8. Cheltuieli totale 30.539.580 27.497.550
V. REZULTATUL BRUT AL
EXERCIŢIULUI -Profit 1.803.733 196.045
-Pierdere - -
9. Impozit pe profit 98.992 18.611
VI. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI
-PROFIT 1.704.741 177.434
-PIERDERE - -

60
Anexa nr. 6

TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE

ELEMENTE AJUSTĂRI
Profit brut 196.045
Ajustări
amortizarea (+) 90.850
venituri din dobânzi şi asimilate (-) -753.900
cheltuieli cu dobânzi şi asimilate 2.547.487
Profit din expl.înainte modif cap. circulant. 2.080.482
Creşterea/descreşterea creanţelor 217.353
Creşterea/descreşterea stocurilor -2.128.487
Creşterea/descreşterea furnizorilor 394.039
Numerar din activit de exploatare 563.387
Dobânzi plătite(creditori)= cpp+dif B 1.151.240
Impozit pe profit plătit= cpp+dif B 18.611
Numerar net din activitatea de exploatare 1.169.851
Achiziţii de terenuri şi mijloace fixe 0
Dobânda şi dividende încasate 753.900
Numerar din activitatea de investiţii 753.900
Incasări din emisiune de acţiuni 0
Incasări din împrumut pe TL 804.704
Numerar din activitatea de finanţare 804.704
CREŞTERE DE NUM ŞI ECHIV DE NUM 2.728.455

61
BIBLIOGRAFIE

1. Cotleţ D., Megan O. – Teoria şi practica bilanţului, Editura Cargo. Craiova, 2002

2. Cristea H., Talpoş I. – Gestiunea financiară a societăţilor vol. III. Editura Mirton,
Cordunenu Carmen, Timişoara, 2001
Lăbuneţ Aurora,
Pirtea M.

3. Deteşan Al. – Gestionarea şi controlul valorilor materiale şi băneşti.


Jornescu C. Editura Revista Economică, Bucureşti, 1977
Ţigănescu Gh.

4. Feleagă N., Ionaşcu I– Tratat de contabilitate financiară. Editura Economică,


Bucureşti, 1998

5. Halpner P., Weston J– Modelul canadian. Editura Economică, Bucureşti, 1998

6. Mateş D., Chiş G. – Contabilitatea agenţilor economici. Editura Ivan Krasko,


Neamţiu Ghe., Arad, 2001
Aslău T.
Iancu D.

7. Petcu P.M. – Bazele contabilităţii şi contabilitate financiară. Editura


Tribuna Economică, Bucureşti, 2001

8. Ristea M. – Opţiuni şi metode contabile de întreprindere. Editura


Tribuna Economică, Bucureşti, 2001

9. XXX – Standardul Internaţional de contabilitate nr. 7

62