Eseu-Pădurea Spânzuraților

Aparut in 1922, "Padurea spanzuratilor" este "primul roman de introspectie

din literatura romana".
(Al. Sandulescu); personajul sau central- Apostol Bologa - este o figura simbolica, intruchipand
drama, romanilor transilvaneni, pusi in situatia de a lupta, in primul razboi mondial, impotriva
altor romani.
Dincolo de aceasta realitate (harazita romanilor, de un destin istoric nefast), tenta umana si
profundul dramatism al romanului ar putea fi explicate si prin sursele de inspiratie; o
fotografie, adusa de pe front si care infatisa o padure de spanzurati, dar, mai ales, executia
prin spanzurare a lui Emil Rebreanu (fratele autorului), care incercase sa dezerteze din armata
austro-ungara si sa treaca la romani.
Prevestit de nuvela "Catastrofa" (pe aceeasi tema a razboiului care genereaza uciderea
fratelui de catre frate, ca in mitul biblic al lui Abel si Cain), romanul "Padurea
spanzuratilor" este alcatuit din patru carti.
Structura romanului este, si de data aceasta, simetrica in sensul ca incepe si se incheie cu
scena unei executii: actiunea debuteaza cu spanzurarea sublocotenentului ceh Svoboda si se
incheie cu executia romanului Apostol Bologa; desi clipa aleasa de destin pentru intrarea in
nefiinta este alta (pentru primul este lasarea noptii, iar pentru al doilea - rasaritul soarelui),
cele doua morti se aseamana prin lumina izbucnita din ochji condamnatilor, de parca unul ar fi
copia celuilalt sau, poate, a unui sir reprezentand "padurea spanzuratilor".
Subiectul ar putea fi configurat in cateva linii. Apostol Bologa, locotenent roman in armata
austro-ungara in timpul primului razboi mondial, face parte din curtea martiala care-l
condamna la moarte prin spanzurare pe ofiterul ceh Svoboda pentru ca incercase sa dezerteze
la rusi. Caracterizat ca un om al datoriei, care se implica pana si in "bunul mers" al executiei,
Bologa este prezentat retrospectiv, luminandu-i-se astfel resorturile sufletesti care au condus,
in final, la propria-i moarte.
Fiu al unui avocat roman, luptator pentru cauza nationala, din orasul transilvanean Parva,
Apostol Bologa este educat de un tata sobru si o mama religioasa, aceasta din urma avand o
influenta considerabila: copilul isi gaseste un suport sufletesc in credinta in Dumnezeu.-Cand -
liceean fiind - isi pierde tatal, credinta i se prabuseste uca o cladire veche cu temelii ca
radacinile stejarului".
Mai tarziu, ca student la filosofie, isi cauta un reazem in ideea datoriei. Cand izbucneste
razboiul, se inroleaza ca voluntar pentru a-i face pe plac logodnicei sale Marta; lupta pe
diferite fronturi, dar atunci cand este mutat pe frontul romanesc, intreaga fiinta i "se revolta,
constiinta apartenentei etnice i se trezeste si hotararea de a dezerta este pusa in aplicare.
Prins de o patrula, este judecat si executat.
Pe un plan mai profund, drama lui Bologa este o parabola despre eroare, pedeapsa si izbavire,
intre cele trei repere existentiale fiind lungul drum al framantarilor si al suferintelor. Eroarea
omului (determinata, de fapt, de marea eroare a destinului istoric) izvoraste din convingerea
ca personalitatea umana nu se poate realiza plenar decat in cadrul respectarii datoriei; in
aceeasi clipa, incepe insa si pedeapsa care se manifesta sub forma remuscarilor si a nevoii de
izbavire, a contradictiei dintre dragostea de viata si moartea vazuta ca mijloc de instaurare a
adevarului absolut.
Prin moarte, Bologa inceteaza de a mai fi o identitate, el devine Omul care dobandeste
Adevarul cu pretul a 0ceea ce avea mai bun; numele lui il caracterizeaza ca pe o ipostaza a
omului religios izbavit prin jertfa, dupa eterna pilda a lui Iisus Hristos.
Prin aceste probleme profund umane, "Padurea spanzuratilor" depaseste granitele
nationalului, incadrandu-se in universal.
Printre tehnicile de creatie utilizate de autor, se cuvine sa fie
mentionate: retrospectiva, analiza psihologica, monologul interior si introspectia.
Acestea contribuie la realizarea imaginii unui erou dilematic, nehotarat si oscilant, condamnat
sa traiasca incertitudini chinuitoare. Daca retrospectiva prezinta viata anterioara a lui Bologa,
drept o pregatire pentru intalnirea cu destinul, analiza psihologica urmareste, in mod gradai,
trairile sale afective: mai intai, incercarea de a demonstra vinovatia lui Svoboda, nu este decat
inceputul mustrarilor de constiinta, apoi gandul dezertarii ivit ca o posibilitate intr-b noapte
densa, i se fixeaza in subconstient, pana la implinirea lui; in sfarsit, regasirea credintei ii
pricjnuieste sentimente care vizeaza sublimul: "Simtea in sufletul sau pe Dumnezeu, precum
sufletul sau se simtea in Dumnezeu".
"Padurea spanzuratilor este construita, in intregime, pe schema unei obsesii, dirijand destinul
eroului din adancurile subconstientului" (Tudor Vianu).
Obsesia se instaleaza in subconstientul lui Bologa odata cu asistarea la scena spanzurarii lui
Svoboda: in momentul mortii, o lumina mare i se raspandeste cehului pe figura si "cu privirea
lucitoare, cu fata Alba si luminata, parea ca vrea sa vesteasca oamenilor o izbanda,mare.."
. Din acea clipa, lui Bologa ii este sete de" lumina, aceasta devine "glas" al neantului catre care
personajul se indreapta ca un halucinat. Ulterior, avand misiunea de a distruge un reflector din
zona inamicului, Bologa isi simtise sufletul sfasiat pentru ca pierduse "dezmierdarea-
tatelor tremuratoare".
Dupa ce reflectorul este spart, imaginea luminii contopind lucirea din ochii cehului cu
viziunea.Iui Dumnezeu, il ridica pe cel ucis la dimensiuni divine: "si stralucirea i se parea cand
ca privirea lui Svoboda sub streang, cand ca vedenia pe care a avut-o in copilarie, la biserica, in
fata altarului, sfarsind rugaciunea catre Dumnezeu".
Chemarea neantului se mai aude o data in clipa sosirii la locul executiei sale cand, ridicand
ochii, vede lucirea alba a spanzuratorii in care "se deslusea ceva straniu".
Ca si Dostoievski, Rebreanu analizeaza trairile sufletesti ale omului in clipa trecerii in nefiinta;
de data aceasta sub lumina rasaritului catre care se indreapta "insetati"ochii condamnatului, el
devine un nou Crucificat, dobandind iertarea.