Capitolul 2

ASPECTE ALE ANALIZEI TERMODINAMICE

În vederea optimizării, procesele energetice care au loc în maşinile şi instalaţiile

termice trebuiesc analizate din punct de vedere termodinamic.

2.1 FUNCŢIUNI ŞI POTENŢIALE TERMODINAMICE

Prin funcţiune termodinamică de stare a unui sistem se înţelege o funcţiune definită

pentru stări de echilibru termodinamic sau pentru stări asociate unor transformări reversibile
şi din care se pot obţine, prin derivări parţiale, ecuaţiile termice sau calorice de stare.
După mărimea aleasă ca valoare a funcţiunii şi după grupul complet de variabile
independente ales pentru a caracteriza univoc starea sistemului, se pot obţine diferite funcţiuni
termodinamice, cum ar fi: energia internă, entalpia, entropia, energia liberă, entalpia
liberă,etc.
Importanţa funcţiunilor termodinamice constă în faptul că din ele se pot deriva toate
proprietăţile termodinamice macroscopice ale unui sistem atunci când acesta se află în stări de
echilibru termodinamic.
Funcţiunile termodinamice care ating valori minime în stările de echilibru
termodinamic în condiţii de izolare faţă de exterior se numesc potenţiale termodinamice.
Se cunosc următoarele potenţiale termodinamice: energia internă sau potenţial
adiabatic–izocor (  q  0 ; dv  0 ); entalpia sau potenţial adiabatic-izobar (  q  0 ; dp  0 );
energia liberă, funcţia lui Helmholtz sau potenţial izoterm-izobar (dT = 0;dp = 0).
Metoda potenţialelor constă în utilizarea potenţialelor în analiza proceselor energetice
de transformare, care au loc în diferite sisteme. Luând în considerare proprietatea
fundamentală a potenţialelor, şi anume aceea că ele permit determinarea oricărui lucru, nu
doar mecanic, se poate determina capacitatea de eliberare a energiei mecanice caracteristică
fluxurilor de substanţă şi energie, în orice punct al sistemului, indiferent de tip, structură,
complexitate.
Astfel, se pot stabili caracteristicile sistemului analizat pe porţiuni, dar şi în ansamblul
său. Este o metodă care se aplică foarte bine la instalaţii în care procesul este deschis, se
desfăşoară cu schimb de substanţă cu exteriorul, iar procesele chimice au o pondere
semnificativă în cadrul acestora.
Metoda potenţialelor este mai generală decât cea a ciclurilor datorită rigurozităţii
logice şi matematice care le caracterizează.
Este o metodă care se utilizează în studiile termoeconomice.

Energia liberă (funcţia lui Helmholtz)

Definiţie: Este acea parte din energia internă a unui corp, care prin procedee termice
corespunzătoare s-ar putea transforma integral în alte forme de energie.
Cuplând expresia matematică a principiului întâi cu definiţia entropiei:

Tds  du  pdv (2.1)

Diferenţiind produsul T·s, obţinem:

21
 d ( T  s )  Tds  sdT , de unde Tds  d ( T  s )  sdT (2.2)

Revenind în (2.1):
d ( T  s )  sdT  du  pdv (2.3)

de unde:

d ( u  Ts )   sdT  pdv (2.4)

Notăm diferenţa:
f  u  T  s  J / kg  (2.5)

unde: „f” – energie liberă masică sau funcţia lui Helmholtz.

„f” – este o mărime de stare aditivă, deci:

F  m f J .
Din ecuaţia:
df   sdT  pdv (2.6)

rezultă că f = f(v,T): diferenţiind:

 f   f 
df    dT    dv (2.7)
 T  v  v T

identificând cu relaţia (2.6), obţinem:

 f   f 
s    ; p    (2.8)
 T  v  v T

Din relaţia (2.5), pentru energia internă masică obţinem:

 f 
u  f  T  s iar din (2.8): u  f  T   (2.9)
 T  v

De asemenea, pentru entalpia masică obţinem:

 f   f 
h  u  pv  f  T    v  (2.10)
 T  v  v T

Cu ajutorul formulei (2.5), calculând diferenţa:

f 2  f 1  u 2  u1  T ( s2  s1 ) (2.11)

obţinem termenul T(s2 – s1) care reprezintă energia legată, adică acea parte a energiei care nu
poate fi transformată în lucru mecanic printr-un proces izoterm.
Energia liberă este măsura reacţiilor chimice izoterm-izobare şi are valori minime în
stările de echilibru, condiţiile de echilibru fiind:

F >0; dF  0 ; d 2 F >0.

22
 Entalpia liberă (funcţia lui Gibbs)

Definiţie: Este o rezervă de energie integral transformabilă în lucru mecanic.

Folosind combinat o formă a principiului întâi cu principiul doi al termodinamicii,
obţinem:

Tds  dh  vdp (2.12)

Folosind şi relaţia (2.2), rezultă:

d ( T  s )  sdT  dh  vdp (2.13)

d ( h  T  s )  vdp  sdT (2.14)

Se face notaţia: g = h – T·s [J/kg], unde „g” este entalpia liberă masică (funcţia lui
Gibbs) sau potenţial izoterm-izobar (dT = 0; dp = 0) deoarece din relaţia (2.14) se observă că
g = f (p,T). Diferenţiând se obţine:

 g   g 
dg    dp    dT (2.15)
 p T  T  p

Comparând cu (2.15) , rezultă:

 g   g 
s    ; v    (2.16)
 T p  p T

Din relaţia g = h – T·s , se obţine pentru entalpia specifică:

g
h  g T  (2.17)
 T  p

Această ecuaţie, împreună cu ecuaţia (2.5) poată numele de ecuaţiile Gibbs-Helmholtz.

Energia internă masică rezultă:

g g
u  h  pv  g  T    p   (2.18)
 T P   p T

Entalpia liberă este o măsură a proceselor izoterm-izobare, având valoarea minimă la

starea de echilibru, condiţiile de echilibru fiind:

G >0 ; dG =0 ; d 2 G >0.

2.2. LUCRUL MECANIC TEHNIC MAXIM

Principiul al doilea al termodinamicii afirmă că lucrul mecanic tehnic maxim se obţine

numai prin procese reversibile. Ireversibilitatea face ca lucrul mecanic să se micşoreze
datorită cotei-parte pierdută pentru compensarea creşterii de entropie.
Lucrul mecanic maximum – maximorum se obţine când procesul reversibil aduce
agentul de lucru în echilibru termodinamic cu mediul ambiant, deoarece ajuns în această stare,
acesta nu mai este capabil să producă alt lucru mecanic în plus chiar şi în alt proces.

23
 Prin echilibru termodinamic se înţelege starea în care două sisteme au ajuns să aibă nu
numai aceeaşi temperatură (ca în cazul echilibrului termic), ci şi aceeaşi presiune.
Agentul de lucru parcurge o adiabată şi o izotermă, pornind din starea iniţială 1 şi
ajungând la starea finală „a”. Astfel, atinge starea de echilibru total cu mediul ambiant.

Fig. 2.1. Adiabată reversibilă succedată de o izotermă în diagrama (T-s)

Lucrul mecanic tehnic total:

ltTot  lt 12  lt 2 a (2.19)

Considerând un sistem adiabatic închis, într-o transformare adiabatică-izentropică 1-2:

lt 12  h1  h2 
2

1 2

c1  c22  g  z1  z2  (2.20)

Deci, în urma acestei transformări s-a ajuns la temperatura T 2 = Ta= TM.A., adică s-a
atins echilibrul termic cu M.A. Pentru a se realiza echilibrul termodinamic cu M.A. este
necesară parcurgerea transformării izoterme 2-a, când se realizează lucrul mecanic tehnic:

1
lt 2 a  h2  ha  ( c22  ca2 )  g ( z 2  z a )  Ta ( sa  s2 ) (2.21)
2

unde:
a
q 2 a   Ta ds  Ta ( sa  s2 ) .
2

Pentru atingerea echilibrului termodinamic cu M.A. este necesar ca c a = 0. Lucrul

mecanic total, obţinut prin însumarea lucrurilor mecanice tehnice aferente celor două
transformări, reprezintă capacitatea maximă specifică a sistemului de a produce (sau
consuma) lucru mecanic tehnic (lucru mecanic maximum-maximorum):

c12
lt max  h1  ha  Ta ( s1  sa )   g  z1  z a  (2.22)
2

Această ultimă relaţie indică faptul că energiile cinetică şi potenţială (mecanice) se

transformă integral în lucru mecanic, iar din diferenţa de entalpie (h1 – ha) se poate transforma

24
în lucru mecanic doar partea care rămâne după ce se scoate din ea termenul Ta(s1-sa),care se
pierde.
Mărimea l t max poate fi considerată o cvasi-mărime de stare când se precizează starea
mediului ambiant.
Pentru un sistem termodinamic cu masa de 1 kg, exergia acestuia în starea iniţială,
notată cu 1, este dată de formula:

e1   h1  ha   Ta ( s1  sa ) (2.23)

pe când anergia sistemului termodinamic, în aceeaşi stare, este dată de podusul:

a1  Ta ( s1  sa ) (2.24)

deci, h1-ha este suma dintre exergie şi anergie.

Astfel, exergia este acea formă de energie integral transformabilă în lucru mecanic
pentru o stare dată a mediului ambiant, iar anergia este energia care nu poate fi transformată
în lucru mecanic, nici chiar parţial, cu alte cuvinte nu poate fi transformată nici în exergie.
Exergia poate fi transformată în orice formă de energie ordonată (mecanică, cinetică,
potenţială, electrică, magnetică).
Ca orice formă de energie, exergia şi anergia sunt mărimi extensive, de aceea pentru
masa sistemului termodinamic diferită de 1 kg, exergia totală şi anergia totală se scriu ca
fiind: E = m·e; A = m·a.
În diagrama calorică (T-s) pot fi reprezentate două situaţii, şi anume s 1<sa
(corespunzătoare instalaţiilor frigorifice şi pompelor de căldură) şi s1>sa (corespunzătoare
maşinilor termice motoare).
La instalaţiile frigorifice sau la pompele de căldură, produsul Ta(s1-sa) este negativ
(s1<sa), iar exergia sistemului termodinamic aflat în starea 1,e1, va fi dată de suma celor două
arii obţinute, haşurate în sensuri contrare.
La maşinile termice motoare, produsul Ta(s1-sa) este pozitiv (s1>sa), iar anergia
sistemului termodinamic este reprezentată de aria dublu haşurată. Exergia sistemului
termodinamic în starea 1,e1, este proporţională cu aria care rămâne după ce din aria haşurată
într-un sens s-a scăzut aria dublu haşurată.
Pentru un sistem termodinamic aflat într-o stare oarecare, exergia se scrie ca mai jos
(vezi relaţia 2.25):
e   h  ha   Ta  s  sa  (2.25)

În urma unei transformări elementare, cvasistatice, parametrii de stare ai sistemului

suferă variaţii infinitezimale, astfel că exergia sistemului termodinamic se scrie sub forma:

e  de  ( h  dh  ha )  Ta ( s  ds  sa ) (2.26)
Variaţia elementară a exergiei sistemului termodinamic considerat se obţine prin
scăderea ultimelor două ecuaţii:

de  dh  Ta ds (2.27)

Cu această relaţie se poate afla, prin integrare, variaţia exergiei unui sistem
termodinamic între o stare iniţială şi o stare finală a unei transformări.

25
 Fig. 2.2. Cazul s1<sa punctul a’ are entalpia mediului, ha, caz corespunzător IF şi PC

Fig. 2.3. Cazul s1>sa; punctul a’ are entalpia mediului ha, caz corespunzător maşinilor termice
motoare

Observaţie: Orice formă de energie este constitută din exergie şi anergie.

Formele ordonate de energie (lucrul mecanic, energia electrică, energia cinetică,
energia magnetică) sunt alcătuite doar din exergie, în timp ce anergia acestora este zero.
Formele neordonate de energie (energia internă, energia termică, entalpia) sunt
alcătuite atât din exergie cât şi din anergie, proporţia în care se regăsesc acestea în acea formă
de energie neordonată fiind dictată de „distanţa” la care se află sistemul termodinamic de
starea mediului ambiant.

2.3. EXERGIA CĂLDURII

 Cazul în care un sistem termodinamic primeşte căldură din exterior, la o

temperatură superioară temperaturii mediului ambiant.

26
 Conform ecuaţiei matematice a principiului doi al termodinamicii, scrisă pentru un
 q
proces elementar, ds= , putem scrie relaţia de calcul a temperaturii medii a procesului 1-
T
2:

q12
Tm12 
s12 (2.28)

Fig. 2.4. Preluarea căldurii la o temperatură superioară lui Ta

Căldura schimbată cu mediul exterior:

2
q12   Tds  aria (a12b) (2.29)
1

iar variaţia de entropie corespunzătoare:

s12  s2  s1  ab (2.30)

deci:

aria a12b
Tm12   a1' ' (2.31)
ab

astfel că:

q12  Tm12  s12  a1' '  ab  aria  a 1' ' 2' ' b  (2.32)

În cazul în care Tm12>Ta, exergia căldurii, eq, preluată de agentul de lucru, reprezintă
lucrul mecanic maxim care s-ar putea obţine prin ciclul Carnot direct ( 1'1" 2" 2' ), desfăşurat
între izotermele Ta şi Tm12. Astfel,

 T  q
eq  lmax c   c q12   1  a q12  q12  Ta 12  q12  Ta s12 (2.33)
 Tm12  Tm12

27
 Diagrama calorică din Figura 2.5, arată ca q 12 este dată de aria (a12b), iar produsul
Ta s12 este dat de aria (a1’2’b).
Rezultă că exergia căldurii eq este dată de aria (1’122’).
Anergia căldurii, aq, este:

aq T a  s12 (2.34)

şi este aria (a1’2’b).

Cantitatea de căldură, q, preluată de un sistem termodinamic, de la o sursă cu o
temperatură mai mare decât cea a mediului ambiant, T a, pe parcursul unei transformări
oarecare, este alcătuită din exergie şi anergie. Astfel,

q  eq  aq  lmax c  Ta s12 (2.35)

Observaţie: Exergia căldurii este cu atât mai mare cu cât schimbul de căldură se
realizează la o temperatură medie mai mare.

 Cazul în care preluarea căldurii se desfăşoară la o temperatură inferioară

mediului ambiant.

Fig. 2.5. Preluarea căldurii de la o temperatură inferioară lui Ta

Exergia căldurii se calculează cu relaţia:

eq  q12  Ta  s12 .

Din diagrama calorică vedem că q12 este dată de aria (a12b), iar Ta  s12 este aria
(a1’2’b).
Rezultă că eq < 0. Vom scrie că:

 s 
eq  Ta s12  q12  q12  Ta 12  1 (2.36)
 q12 

28
 q12
Ştiind că Tm12  , obţinem:
s12

 T  T  Tm12 q12 q
eq  q12  a  1   q12  a   12
 Tm 12  T Tm12  fc (2.37)
  m 12
Ta  Tm12

unde cu  fc am notat eficienţa frigorifică a ciclului Carnot inversat 1’1’’2’’2’.

q
Cum eficienţa frigorifică a ciclului Carnot este:  fc  l , obţinem eq  lc , cu alte
c

cuvinte, când Tm12<Ta, q este lucrul mecanic minim consumat pentru realizarea ciclului
e

frigorific.

Notă: Pentru sistematizare:

 când Tm>Ta şi cum  c <1  eq  lmax c <q;
 când Tm<Ta şi cum  fc < sau >1  eq  lmin c < sau >q.

2.4. CALCULUL EXERGIEI ÎN TRANSFORMĂRILE DE STARE

Exergia nu se conservă pentru că fiecare proces ireversibil contribuie la distrugerea

unei părţi din aceasta, din cauza lucrului mecanic disipativ aferent creşterii corespunzătoare
de entropie.
Din relaţia (2.27) scrisă anterior: de = dh – Tads şi din relaţia matematică a
principiului întâi:  q  du   lt , obţinem:

de   q   lt  Ta ds (2.38)

De unde rezultă:

 q   lt  de
ds  (2.39)
Ta

Având în vedere că cel de-al doilea principiu al termodinamicii poate fi interpretat

drept un principiu al creşterii entropiei, putem afirma că suma entropiilor tuturor corpurilor
care participă la o transformare oarecare va creşte.

Din expresia generală a principiului doi al termodinamicii:

q
ds  (2.40)
T

în care semnul „>” corespunde proceselor ireversibile, iar semnul „=” corespunde proceselor
reversibile, şi combinând ultimile două ecuaţii, scriem:

 q  lt  de  q
 (2.41)
Ta T

29
 Prelucrând ecuaţia (2.41), sub forma:

Ta
 q   l t  de  q
T
Ta
q q  lt  de
T
 T 
 1  a  q  lt  de.
 T 

Folosind expresia exergiei căldurii, obţinem mai jos relaţia fundamentală a exergiei în
transformările de stare:

deq  de   t (2.42)

Observaţie: Semnul „=” corespunde proceselor reversibile, atunci cand exergia

căldurii primită de către sistemul termodinamic duce la creşterea exergiei sistemului şi la
efectuarea de lucru mecanic tehnic în exterior; în această situaţie, relaţia (4.126) se
transformă într-o ecuaţie de bilanţ energetic.

În cazul proceselor ireversibile, în relaţia fundamentală a exergiei, (2.42), este valabilă

inegalitatea. Se poate ajunge de la inegalitate la egalitate în relaţia menţionată prin
introducerea noţiunii de distrugere de exergie datorată ireversibilitătii procesului:

eD  Ta s gen (2.43)

unde:
s gen - entropia generată datorită ireversibilităţii procesului.
Astfel că, relaţia (2.42) se transformă într-o relaţie de bilanţ exergetic de forma:

deq  de   lt  deD (2.44)

care se interpretează astfel: exergia căldurii primită de către sistemul termodinamic contribuie
la creşterea exergiei sistemului, la efectuarea unui lucru mecanic tehnic şi la acoperirea
distrugerilor de exergie cauzate de ireversibilitatea proceselor.

2.5. BILANŢUL EXERGETIC ÎN TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE

GAZULUI PERFECT

Transformarea izocoră

2
q12   cv dT  cv  T2  T1  ,
1
2
dT T
s12  s2  s1   cv  cv ln 2 ,
1
T T1
2
h12  h2  h1   c p dT  c p  T2  T1  ,
1

30
 2 2
lt 12    vdp  v  dp  v  p2  p1    R  T2  T1  .
1 1

Astfel, variaţia de exergie în transformarea izocoră, utilizând relaţia de calcul deja

prezentată, e  ( h  ha )  Ta ( s  sa ) , este:

e12  e2  e1  h2  h1  Ta ( s2  s1 )  c p ( T2  T1 )  Ta ( s2  s1 ) 
T2 (2.45)
 c p ( T2  T1 )  Ta cv ln .
T1

Utilizând relaţia introdusă anterior pentru temperatura medie:

q12 cv ( T2  T1 ) T2  T1
Tm12   
s12 T2 T (2.46)
cv ln ln 2
T1 T1

Exergia căldurii în transformarea izocoră:

 T 
 ln 2 
T T1 
eq  ( 1  a )q12   1  Ta cv  T2  T1  
Tm12  T2  T1 
 
 
(2.47)
 cv  T2  T1   Ta cv ln
T2
T1
  T
 c p  R  T2  T1   Ta c v ln 2 
T1
T2
 c p  T2  T1   Ta cv ln  R T2  T1 
T1

Identificând în această ultimă relaţie expresia variaţiei de exergie (din relaţia 2.45),
obţinem:
eq  e12  lt 12 (2.48)
Relaţie ce arată că ecuaţia de bilanţ exergetic este verificată.

Transformarea izobară
2
q12   c p dT  c p ( T2  T1 ) ,
1
2
dT T
s12  s2  s1   c p  c p ln 2 ,
1
T T1
2
h12  h2  h1   c p dT  c p  T2  T1 
1
2
lt 12    vdp  0 .
1

T2
e12  e2  e1  h2  h1  Ta  s2  s1   c p  T2  T1   Ta c p ln (2.49)
T1

31
 q12 c p ( T2  T1 ) T2  T1
Tm12   
s12 T2 T (2.50)
c p ln ln 2
T1 T1

Exergia căldurii în transformarea izobară:

 T 
 ln 2 
 Ta  T1 
eq   1   q12   1  Ta c p ( T2  T1 ) 
 Tm12   T2  T1 
  (2.51)
 
T
 c p ( T2  T1 )  Ta c p ln 2 .
T1

Comparând relaţiile (2.48) şi (2.49), rezultă că

eq  e12 ,
adică în transformarea izobară reversibilă, exergia căldurii schimbate cu exteriorul contribuie
doar la variaţia exergiei sistemului termodinamic,( l t 12  0 ).

Transformarea izotermă
2
v2 p
q12   pdv  RT ln  RT ln 1 ,
1
v1 p2
2
q p
s12  s2  s1    R ln 1 ,
1
T p2
2
h12  h2  h1   c p dT  0 ,
1
2
p1
lt 12    vdp  RT ln ,
1
p2

p1
e12  e2  e1  h2  h1  Ta  s2  s1   Ta R ln . (2.52)
p2

p1
RT ln
q12 p2
Tm12    T  T1  T2 (2.53)
s12 p1
R ln
p2

 T   T  p p p
eq   1  a q12   1  a  RT ln 1  RT ln 1  RTa ln 1  e12  lt 12 (2.54)
 Tm12   T  p2 p2 p2

Transformarea adiabată

32
 q12  0
s12  s2  s1  0
2
h12  h2  h1   c p dT  c p ( T2  T] )
1
 lt   q  dh   dh
lt 12  c p ( T1  T2 )

e12  e2  e1  h2  h1  Ta ( s2  s1 )  c p ( T2  T1 )  lt 12 (2.55)

Tm12  0 ; eq  0

Ecuaţia de bilanţ exergetic:

eq  e12  lt 12  0  e12  lt 12 (2.56)

Şi pentru transformările adiabatice reversibile ecuaţia de bilanţ exergetic este

verificată. Lucrul mecanic este efectuat / consumat pe seama scăderii / creşterii exergiei
sistemului termodinamic.

Transformarea politropică

2
q12   cn dT  cn ( T2  T1 ),
1
2
dT T
s12  s 2  s1   cn  cn ln 2 ,
1
T T1
2
h12  h2  h1   c p dT  c p ( T2  T1 ),
1
 lt  q  dh
lt 12  q12  h12  cn ( T2  T1 )  c p ( T2  T1 ).

T2
e12  ( h2  h1 )  Ta ( s2  s1 )  c p ( T2  T1 )  cnTa ln (2.57)
T1

q12 cn ( T2  T1 ) T2  T1
Tm12   
s12 T2 T (2.58)
cn ln ln 2
T1 T1

 T 
 ln 2 
 T  T1 
eq   1  a  q12   1  Ta cn  T2  T1  
 Tm12   T2  T1 
  (2.59)
 
T
 cn  T2  T1   cnTa ln 2 .
T1

Pe de altă parte,

33
 T2
e12  lt 12  c p  T2  T1   cnTa ln  cn  T2  T1   c p  T2  T1  
T1
(2.60)
T
 cn  T2  T1   cnTa 2 .
T1

Din (2.59) şi (2.60) constatăm că ecuaţia de bilanţ exergetic se verifică şi pentru

transformările politropice reversibile.
Observaţii: Analiza exergetică are rolul de a stabili pierderile de exergie care apar în
ciclurile reale din maşinile termice. Compararea performanţelor ciclurilor reale cu cea a
ciclului ideal de referinţă se realizează cu ajutorul randamentului exergetic. Acesta ţine
seama de toate pierderile cauzate de ireversibilitatea proceselor de lucru şi se calculează ca

Eu
fiind raportul dintre exergia efectului util şi exergia consumată (   
; - randament
Ec
 
exergetic, E u - flux de exergie utilă, E c -flux de exergie consumată).

Analiza exergetică este indispensabilă având în vedere carenţa metodei bazată doar
pe bilanţul energetic, care nu permite luarea în considerare a calităţii energiilor şi
compararea maşinilor termice care utilizează diverse forme de energie.
Analiza exergetică se realizează prin aplicarea bilanţului energetic-exergetic, cu alte
cuvinte prin utilizarea principiului întâi şi doi al termodinamicii.
Pe scurt, avantajele metodei exergetice se pot rezuma astfel:
 se oferă posibilitatea de a evalua şi compara diferite resurse energetice, inclusiv
cele secundare;
 se poate determina gradul de perfecţiune termodinamică a unui sistem tehnic în
ansamblul său, cât şi pentru părţile sale componente;
 se poate preciza locul, mărimea şi ponderea diferitelor categorii de pierderi
cauzate de ireversibilitatea internă şi externă a proceselor descrise de agentul de lucru;
 se poate realiza optimizarea termodinamică a unor parametrii funcţionali şi
constructivi, pe baza reducerii la minimium a ponderilor pierderilor care se datorează
ireversibilităţii în consumul de exergie pentru sistemul studiat;
 se poate realiza o corelare a analizei termodinamice (bazată pe noţiunea de
exergie) cu cea economică, în cadrul unei metode termoeconomice de studiu.
Metoda exergetică de analiză are o largă aplicabilitate, depăşind domeniul tehnic şi
pătrunzând în domeniile sistemelor biologice, sociale, etc.

2.6. NOŢIUNI DE EXERGOECONOMICE AFERENTE ALE SISTEMELOR

TERMOENERGETICE

Ecuaţia generală de bilanţ al costurilor

Pentru a obţine un produs termoenergetic se impune existenţa unei instalaţii

termoenergetice, ţinându-se seama de exploatarea şi întreţinerea ei. Aceste eforturi au un
suport economic de care se ocupă analiza exergoeconomică. Deci, analiza exergoeconomică
se realizează prin combinarea analizei exergetice cu cea economică, în vederea stabilirii
costurilor fluxurilor de exergie (costurile părţilor utilizabile din energie).

34
 Analiza exergetică evidenţiează imperfecţiunile proceselor, prin evaluarea distrugerilor
şi pierderilor de exergie, putând fi stabilite legături directe între costuri şi ireversibilităţile
sistemului termodinamic studiat. Dacă un sistem furnizează mai multe produse finale, prin
intermediul analizei exergoeconomice se pot stabili costurile reale ale fiecărui produs în
funcţie de gradul său de utilitate, prin evaluarea exergiei acelui produs.
Costul oricărui produs sau serviciu este strâns legat de calitatea sa. Studiile de analiză
exergoeconomică vor avea în vedere, deci, reducerea cât mai accentuată a costului acelui
produs. Limita analizei exergoeconomice o constituie tratarea calităţii produselor ca o
trăsătură implicită şi nu ca o variabilă controlabilă.
Considerăm un sistem termoenergetic, care pentru a funcţiona consumă n fluxuri
. . . .
materiale şi energetice, ale căror costuri sunt notate cu Cc1 , Cc 2 , Cc 3 ,...,Ccn (suma lor este
.
Cc - costul total al consumatorilor). În urma funcţionării sistemului rezultă m produse
. . . .
diferite, care au costurile C p1 , C p 2 ,..., C pn (suma lor este C p - costul total al produselor).
Nu se vor neglija ratele de amortizare ale investiţiilor de capital pentru realizarea sistemului
termoenergetic. Astfel, notăm cu C IB - costul investiţiei de bază, care determină o rată de
. C
.
amortizare Z IB ( Z IB  IB , t a - timp de amortizare); şi cu C IM - costul investiţiei în
ta
. C
.
instalaţia de protecţie a mediului, care determină rata de amortizare Z IM ( Z IM  IM ). Se vor
ta
.
lua în considerare şi rata de exploatare şi întreţinere a sistemului de bază, Z EB , şi rata de
.
exploatare şi întreţinere a instalaţiei de protecţie a mediului lui, Z EM .
Astfel, ecuaţia de bilanţ a costurilor aferente sistemului termodinamic este de tipul:

.    
C p  Cc  Z IB  Z EB  Z IM  Z EM (2.61)

Notând cu :

. . . . . .
Z  Z IB  Z EB şi cu Z M  Z IM  Z EM ,
obţinem:

C p  C c  Z  Z M  lei / s 
. . . .
(2.62)

Ecuaţia (2.62) este specifică analizei tehnico-economice. Analiza exergetică combinată

cu analiza economică conduc la analiza exergoeconomică, aşa cum s-a mai menţionat.
.
În baza analizei exergoeconomice, fiecărui flux exergetic ( E ) i se atribuie un cost
specific (c) , exprimat în lei/kJ sau lei/kWh.
. .
Costul consumului k ( C ck ) sau al produsului k ( C pk ) se scrie în funcţie de fluxul
exergetic şi de costul specific, de forma:

. . . .
Cck  cck  E ck şi C pk  c pk  E pk (2.63)

.
unde: E ck - fluxul de exergie consumată,[kW];

35
 .
E pk - flux de exergie produsă,[kW];
cck - costul specific pentru exergia consumată;
c pk - costul specific pentru exergia produsă.
Fluxurile de exergie consumate sau produse se calculează cu relaţiile:
.
- exergia unui debit masic de agent de lucru ( m , măsurat în kg /s ):

. . .
E  m e  m  h  ha  Ta  s  sa   ;

.
- exergia unui flux de căldură, Q kW  :

.  T  .
E Q   1  a  Q ;
 Tm 

.
- exergia unui flux de energie mecanică, L kW  :

. .
EL  L ;
.
- exergia unui debit de combustibil, B kg / s  :

. .
E B  B ecb .

Revenind la ecuaţia (2.62):

m . n . . .
 c pk E pk   cck E ck  Z  Z M (2.64)
k 1 k 1

  
Ratele de amortizare, de exploatare şi întreţinere pentru sistemul de bază  Z  şi pentru
 . 
instalaţiile de ecologizare Z M  sunt costuri nonexergetice. Acestea sunt cunoscute, având
 
aceleaşi valori în orice regim de funcţionare al sistemului termoenergetic.
 .   . 
Exergiile consumurilor  E ck  şi produselor  E pk  sunt exprimate în baza analizei
   
exergetice; acestea sunt variabile, în funcţie de regimul de lucru.
Costurile aferente exergiilor consumate  cck  pot fi aflate (în cazul combustibililor,
piaţa determinînd aceste costuri).
Astfel, în relaţia (2.64), necunoscute ce urmează a fi aflate sunt costurile specifice
exergiilor produselor finale  c pk  ; acestea depind şi de regimurile de lucru ale sistemului
termodinamic.
Pentru aprofundarea celor prezentate, dăm şi exemplul unui sistem energetic Rankine,
. .
care primeşte fluxul de căldură E Q şi generează energia mecanică L .
Astfel:

36
 . . . . . .
 Ce  C L   Ci  CQ  Z  Z M (2.65)
e i

. .
unde : C i - rata de cost corespunzătoare debitelor materialelor de intrare, mi ,

. .  . . 
C  ci E i  ci  mi ei  ,
 
. .
C e - rata de cost corespunzătoare debitelor materiale de iesire, m e ,

. . . .  . . 
C e  c e E e  c e  me ee 
 
. .
C L  cw L
. .
C Q  cQ E Q .

.
Ecuaţia (2.65) arată că sistemul energetic produce lucru mecanic de flux valoric C L şi
.
totodată produse secundare de flux valoric Ce , pentru care consumă căldură de flux
e
. .
valoric C Q , şi substanţe de flux valoric  Ci , ţinând seama de costurile nonexergetice.
i
Analiza exergoeconomică permite evaluarea, de exemplu, a instalaţiilor energetice
solare (la care costul combustibilului este nul). Conform ecuaţiei (2.61), la această instalaţie
.
costul este C c este zero, dar pentru a obţine produsul energetic este necesară amenajarea,
exploatarea şi întreţinerea unei instalaţii energetice complexe (panouri solare, etc).

Observaţie: Se urmăreşte:

 aflarea dependenţei dintre costuri şi imperfecţiunile termodinamice ale proceselor

care au loc în interiorul sistemului termodinamic, în vederea evaluării efectelor
economice aferente distugerilor şi pierderilor de exergie;
 determinarea ponderii costurilor de ecologizare, în costurile specifice ale produselor
finale.

37